Autor: Ciprian Ciucu Contribuţii: Laura Bretea, Cristina Stănculescu, Dan Dumitrescu Policy brief nr. 21

Un proiect finanțat de Fundația pentru Dezvoltarea Societății Civile

Susținut de: Sponsorizat de:

Sistemul electoral pentru europarlamentare: soluţia de compromis

& criterii pentru eurodeputaţi

2

Cuprins

Preambul .......................................................................................... 3

Limitări ale sistemelor electorale pentru alegerile europarlamentare ................................................................... ....... 4

Sisteme de vot posibile ................................................................. 5

Sistemele de vot folosite în Uniunea Europeană ................... 6

Candidaturi independente ..................................................... ...... 7

Pragul electoral și bariere în calea candidaturilor ............... 8

Propunerile curente de reformă dezbătute în Parlamentul European ........................................................................................... 9

Cel mai bun sistem electoral pentru România ........................ 13

Profilul unui bun europarlamentar ........................................... 16

Abrevireri

AEP - Autoritatea Electorală Permanentă

CAC - Comisia de Afaceri Constituționale

CE - Comisia Europeană

CRPE - Centrul Român de Politici Europene

MPE - Membru al Parlamentului European

PE - Parlamentul European

SM - Stat(e) Membru(e)

UE - Uniunea Europeană

VUT - Vot Unic Transferabil

VPOp - Vot Preferenţial Opţional

VPOb - Vot Preferenţial Obligatoriu

3

Preambul

Alegerile Europene din luna mai 2014 vor avea o însemnătate politică crescută –

practic vor deschide un nou ciclu electoral – dar vor continua să fie neinteresante

pentru eletoratul român în cazul în care dezbaterea va urma scenariul din anul

2009. Dacă vom păstra același sistem electoral, și probabil că-l vom păstra, partidele

vor veni cu liste de candidați care vor răspunde exclusiv nevoilor lor interne de

recompensare şi de împărțire a funcțiilor. Astfel, șefii de partide vor monopoliza

decizia cu privire la cine ar trebui să ne reprezinte în Parlamentul European: în

sistemul actual se votează o listă de partid iar ultimul loc eligibil este dat de

performanța în alegeri a partidului. Procesul este neinteresant și necompetitiv: din

moment ce performanța din alegeri se poate relativ ușor anticipa cu ajutorul

instrumentelor sociologice care indică destul de precis astăzi intenția de vot,

motivaţi să facă campanie electorală și să vină cu o platformă politică competitivă

sunt doar unul sau doi candidați, cei care au incertitudinea că vor fi aleși sau nu.

Candidații de pe primele locuri (cele eligibile) și cei de pe ultimile locuri (cele

neeligibile) nu sunt determinaţi să facă prea multă campanie pentru că își stiu

poziția asigurată sau fără șanse.

În România, ca și în majoritatea Statelor Membre (SM), dezamăgirea față de sistemul

politic intern are o influență majoră asupra prezenței la vot și asupra temelor de

campanie, alegerile oferind prilejul de a taxa (contra)performanța guvernelor

naționale. Totuși, acest eveniment democratic oferă prilejul întregii societăți

româneşti de a discuta mai mult despre proiectul politic european, moment ce nu

trebuie ratat și care are nevoie de dezbateri relevante despre viitorul comun al

Statelor Membre.

Pentru noi alegerile europene sunt importante datorită caracterului lor formativ. Cu

toate că mai este puțin timp până la alegerile din mai 2014, tema alegerilor

europene nu și-a făcut loc pe agenda dezbaterilor publice. Am încercat în cadrul

proiectului nostru1 să facem o hartă a opțiunilor politice pe acestă temă, lucru care

s-a dovedit aproape imposibil deoarece partidele nu au opțiuni cu privire la acest

subiect. Am obținut în schimb opinii individuale exprimate de diverși politicieni dar

nu poziții oficiale.

Tema sistemului de vot pentru alegerile europarlamentare și-a făcut până în acest

moment apariția mai mult sporadic în spațiul public, majoritatea inițiativelor

apraținând Centrului Român de Politici Europene. Acest lucru este explicabil

deoarece tema noastră s-a aflat în concurență cu teme de reformă mai importante și

1 Alegeri europene cu adevărat democratice: http://alegerieu.ro/proiectul/

4

cu un leadership politic asumat clar (inclusiv prin programul de guvernare) cum ar

fi schimbarea Constituției și Regionalizarea și Descentralizarea Administrativă.

Pe de altă parte, alegerile europarlamentare sunt privite ca parte a unei reforme

electorale mai ample, ce ar urma să revină pe agenda legislativului și executivului

după ce procesele de modificare a constituției și de regionalizare-decentralizare vor

fi fost finalizate.

Limitări ale sistemelor electorale pentru alegerile europarlamentare

Nu există un sistem de vot unic adoptat la nivelul Uniunii Europene (UE) și, în acest

context, cele mai multe dintre Statele Membre practică sisteme electorale

competitive, în care candidații au posibilitatea de a-și prezenta ofertele electorale

diferențiat.

Fiecare Stat Membru este liber să-și aleagă propriul sistem electoral pentru alegerile

europarlamentare în limita următoarelor constrângeri2:

Să fie un sistem proporțional (în care numărul de locuri câștigate de un

partid politic să fie proporțional cu numărul de voturi primite);

Să fie organizat sub formă de listă de partid sau sub forma de vot unic

transferabil;

Pot fi organizate mai multe circumscripții pe țară dacă această împărțire nu

va afecta proporționalitatea rezultatelor alegerilor;

Pragul electoral nu poate fi mai mare de 5 procente.

Constrângerile de mai sus decurg din necesitatea PE de a concilia două exigențe

parțial divergente: (1) reprezentarea minorităților (recomandă un sistem de vot

proporțional) și (2) funcționarea pe bază de familii politice orientate ideologic

(trebuie evitată fragmentarea excesivă). Al doilea deziderat poate fi atins prin

impunerea unor bariere/filtre în momentul depunerii candidaturilor.

În acest moment România practică un sistem electoral proporțional cu listă de

partid închisă (lista este blocată iar candidații sunt aleși în ordinea hotărâtă de

partid), cu o singură circumscripție (întreaga țară este o circumscripție) și cu un

prag electoral (maxim admis) de 5% din totalul voturilor valabil exprimate la nivel

naţional.

2 Act concerning the election of the Members of the European Parliament by direct universal suffrage of 20 September 1976 (1976 Elections Act)

5

Sisteme de vot posibile

Sistemul de vot proporțional bazat pe lista de partid presupune alegerea unui

număr multiplu de candidați de pe o singură listă electorală. Lista de partid poate fi

închisă, deschisă sau semideschisă. La acesta se adaugă sistemul de vot unic

transferabil. Lăsând la o parte sistemul actual (lista închisă - partidul fixează

ordinea candidațior pe listă iar aceștia sunt aleși în funcție de scorul electoral al

partidului) opţiunile pe care le avem sunt următoarele:

1) Lista deschisă (vot preferențial obligatoriu) presupune că alegătorii

sunt obligați să așeze candidații pe listă în ordinea preferințelor lor (mai

exact, ordinea candidaților pe listă rezultă din votul celor care optează pentru

partidul respectiv). Inițial, candidații pot fi puși pe listă în ordine alfabetică

sau în urma tragerii la sorți. În marea majoritate a țărilor în care se practică

acest sistem, varianta folosită presupune ca fiecare alegător să voteze unul

sau mai mulți candidați de pe listă, acordându-le voturi "egale" (numărul de

voturi pe care îl are la dispoziție fiecare alegător depinde de magnitudinea

circumscripției, numărul maxim fiind 6). În final, ordinea candidaților de pe

acea listă este stabilită în funcție de numărul de voturi "individuale" primite de

fiecare candidat în parte.

(2) Lista semideschisă (vot preferențial opțional) presupune că partidul

stabilește ordinea candidaților pe listă, dar alegătorii au posibilitatea de a-și

vota preferatul și de a-l „urca” pe listă, pe locurile fruntaşe. Astfel, avem o

ordine prestabilită dar şi posibilitatea de a acorda un vot unui candidat aflat pe

una dintre poziţii. În cazul în care candidatul preferat obţine un anumit

barem, să spunem de 10%, de 15% sau de 20% el poate „strica” ordinea

partidului şi avansa pe o poziţie mai bună. Baremul stabilit ar putea fi egal şi

cu coeficientul electoral, care exprimă numărul de voturi necesare obţinerii

unui mandat. Acesta se obţine împărţind numărul de voturi valabil exprimate

la numărul de mandate disponibile.

(3) Vot unic transferabil poate fi folosit eficient doar în circumscripţiile cu

un număr relativ mic (3 - 5) de locuri de atribuit. Candidaturile sunt

individuale, fiecare alegător trebuie să claseze candidaţii din circumscripţia

electorală în ordinea preferinţei, putând include, în propriul „clasament”,

candidaţi reprezentând partide diferite (de pe liste electorale diferite). Toţi

candidaţii care au atins coeficientul electoral sunt declaraţi aleşi. Dacă un

candidat a depăşit coeficientul, voturile suplimentare se împart între restul

candidaţilor conform scorurilor următoare. Dacă în urma numărării voturilor

niciun candidat nu a obţinut un număr de voturi egal cu coeficientul şi au mai

rămas locuri de acordat, se elimină candidatul de pe ultimul loc, repartizându-

se voturile sale între ceilalţi candidaţi, ţinând seama de preferinţele următoare

6

(de pe buletinele candidatului eliminat). În acest sistem se pot pierde voturi

(care devin netransferabile), deoarece alegătorii nu sunt obligaţi să indice mai

mult de o preferinţă, pentru ca buletinele să rămână valabile. Dacă, în final,

rămân numai doi candidaţi pentru un loc, îl primeşte acela care are mai multe

voturi repartizate, chiar dacă nu atinge coeficientul.

Sistemele de vot folosite în Uniunea Europeană

Sistemele de vot folosite în cele 27 țări europene diferă de la stat la stat, atât în ceea

ce privește modul de alocare a mandatelor între candidați, cât și în ceea ce privește

capacitatea cetățeanului de a decide ce candidat este ales. În acest moment există

patru variante diferite practicate de către SM (descrise anterior).

Prezentăm comparativ3 în tabelul de mai jos situația din cele 27 de State Membre4.

Stat Membru NR.

Circumscripții Vot pe listă închisă

Vot preferențial*

Distribuirea mandatelor

Prag electoral

1. Austria 1 D’Hondt 4%

2. Belgia 3 colegii lingvistice si 4 circumscripții

D’Hondt Nu

3. Bulgaria 1 Hare-Niemeyer Nu

4. Cipru 1 D’Hondt/Droop Nu

5. Cehia 1 D’Hondt 5%

6. Danemarca 1 D’Hondt Nu

7. Estonia 1 D’Hondt Nu

8. Finlanda 1 D’Hondt Nu

9. Franța 8 D’Hondt 5 %

10. Germania 1 Sainte-Lague 5%

11. Grecia 1 Hare 3%

12. Ungaria 1 D’Hondt 5%

13. Irlanda 4 Vot Unic Transferabil

Nu

14. Italia 5 Hare Nu

15. Letonia 1 Sainte-Lague Nu

16. Lituania 1 Hare-Niemeyer 5%

17. Luxemburg 1 D’Hondt/Hagenbach-Bischoff

Nu

18. Malta 1 Vot Unic Nu

3 Tabel comparativ realizat pe baza anexei 5 a raportului draft ANNEX V - European Parliament: Current Electoral

Practice in Member States PARLAMENTUL EUROPEAN, Comisia pentru Afaceri Constituţionale,

4 Fără Croaţia, care nu adoptase un sistem la data apariţiei acestui studiu.

7

Transferabil

19. Olanda 1 D’Hondt Nu

20. Polonia 13 D’Hondt/Hare-Niemeyer

5%

21. Portugalia 1 D’Hondt Nu

22. România 1 D’Hondt 5%

23. Slovacia 1 Droop 5%

24. Slovenia 1 D’Hondt 4%

25. Spania 1 D’Hondt Nu

26. Suedia 1 Sainte-Lague Partid 5% Indep 4%

27. Regatul Unit al Marii Britanii

12 (Marea Britanie)

(Irlanda de Nord)

MB - D’Hondt Irlanda de Nord – VUT

Nu

*(competitiv - lista deschisă, semideschisă, vot unic transferabil)

Din tabelul de mai sus rezultă următoarele:

19 din 27 de SM practică un sistem cu o singură circumscripție electorală;

12 nu practică sistemul de vot preferențial (și competitiv) în timp ce 15 îl practică (am bifat Marea Britanie cu ambele sisteme, vezi în tabel); De remarcat că 3 state – Irlanda, Malta, Marea Britanie (în Irlanda de Nord) practică sistemul de vot unic transferabil;

15 State Membre nu impun praguri electorale în timp ce 12 impun, dintre care 9 optează pentru varianta cea mai mare permisă, 5%.

Cea mai răspândită metodă de distribuire a mandatelor este metoda D’Hondt (în 14 state), urmată de diverse alte combinații.

Candidaturi independente

În momentul de față, conform articolului 1215, poate candida ca independent

cetăţeanul român sau cetăţeanul altui stat membru al Uniunii Europene care are

dreptul de a fi ales şi este susţinut de cel puţin 100.000 de alegători. Nu se pot

depune liste de candidaţi independenţi.

Pentru ca un candidat independent să poată obține un mandat, acesta trebuie aibă

un scor electoral egal sau mai mare cu coeficientul electoral.

5 Legea nr. 33/2007 privind organizarea şi desfăşurarea alegerilor pentru Parlamentul European, cu modificările şi

completările ulterioare

8

România nu interzice candidaturile independente dar le face viața grea acelora care

se încumetă la un astfel de demers. Raportându-ne la nivelul de participare la

alegerile europarlamentare din anul 2009, un candidat independent a trebuit să

strângă 100.000 de semnături și ar fi avut nevoie de 120.000 de voturi (coeficientul

electoral) pentru a deveni europarlamentar. Evident, aceasta este o aberație logică,

procentul de semnături necesar pentru a participa ar trebui să fie mult mai mic

raportat la numărul de voturi necesare.

O piedică semnificativă evidenţiată de un politician6 care vrea să-şi depună

candidatura pentru PE ca independent este dată de faptul că forma listelor de

semnături de susţinere este publicată de către Guvern cu doar o lună înainte de data

alegerilor. Astfel, orice candidat independent care doreşte să strângă semnături din

timp nu poate face acest lucru deoarece nu poate intui forma listei agreată de

Guvern (cu elemente de identificare specifice) şi riscă invalidarea de către

Autoritatea Electorală Permanentă a întregului efort.

Pragul electoral și bariere în calea candidaturilor

Experiența europeană la acest capitol este cât se poate de diversă, statele membre

neurmând practici unitare, acestea fiind rezultatul propriei tradiţii electorale. Am

identificat în principal două categorii de bariere (sau filtre, acolo unde pot fi depășite

cu un efort rezonabil). Trebuie menționat și faptul că unele state membre pur și

simplu nu acceptă candidați independenți pentru aceste alegeri.

Pragul electoral

Pragul electoral este folosit pentru a evita o mare dispersie a voturilor. Deoarece

afectează proporționalitatea voturilor, nu este acceptat un prag electoral mai mare

de 5%. O treime (nouă) din Statele Membre practică pragul electoral maxim admis

(printre care Germania, Franța sau Polonia), în total 12 SM impun praguri electorale

de peste 3%. De remarcat că majoritatea SM (15 state) nu practică pragul electoral.

Semnături necesare

Aici practica SM este cât se poate de diversă. Există state care nu impun niciun fel de

condiții (Suedia) și state care impun condiții extrem de restrictive, cum este

România. În România, pentru ca un candidat independent să-și depună candidatura

are nevoie de 100.000 de semnături, în timp ce un partid politic pentru a-și depune

lista de candidați are nevoie de 200.000. Cele mai multe state membre nu impun

astfel de limitări sau dacă o fac, solicită 3.000, 5.000, 10.000 de semnături.

6 Erwin Albu, 21 iunie 2013

9

Selectăm în tabelul de mai jos cele mai restrictive condiții la depunerea candidaturilor.

Stat Membru Semnături necesare depunerii candidaturilor independente

Semnături necesare partidelor

Număr de locuitori

România 100.000 200.000 19.000.000

Danemarca nu permite 71.500 5.600.000

Ungaria 20.000 20.000 10.000.000

Italia 30.000 nu solicită 60.000.000

Spania nu permite 15.000 47.000.000

Propunerile curente de reformă dezbătute în Parlamentul European

Dezbaterile pe tema sistemului electoral din România trebuie să fie consonante şi

atente la dezbaterea dedicată acestui subiect din cadrul Parlamentului European. O

posibilă reformă - în direcţii opuse cu ceea ce se preconizează pentru viitor că va fi

decis de către PE - ar fi inutilă deşi valoarea de experiment a acesteia ar putea să fie

apreciată de toată lumea. Pe de altă parte, refoma electorală este o temă care

avansează greoi (zeci de ani) schimbări putând fi posibile, cel mai repede, în viitorul

ciclu electoral.

În prezent, sistemul politic european este în continuare acerb criticat pentru

deficitul său democratic, iar ochii celor care îşi doresc corectarea acestuia s-au

întors adesea către alegerile europene. Nemulţumirile faţă de acestea se datorează

faptului că sunt dominate încă de dezbaterile politice naţionale, iar participarea

electorilor este una scăzută.

Pentru a palia aceste probleme, Parlamentul European şi-a continuat reflecţia

asupra scrutinului european la nivelul Comisiei de Afaceri Constituționale (CAC) din

PE. Rolul central în acest proces îi revine raportorului pe această chestiune, care

este în prezent Andrew Duff, Membru al Parlamentului European (MEP) englez,

liberal, membru al grupului federaliștilor europeni. Acesta este până în prezent

10

Noua circumscripție transnațională

propusă de Andrew Duff înseamnă că

alegătorul are două buletine de vot

diferite prin care exprimă două voturi:

Un vot pentru MPE naționali

(clasic)

Un vot pentru o listă formată

din candidați din cel puțin

nouă SM, prezentată de unul

dintre partidele europene.

autorul a trei rapoarte. Primele două (20087, 20108) sondează opinia Parlamentului

European și a Statelor Membre cu privire la o posibilă reformă electorală, lansând

idei novatoare și controversate, dar şi readucând în discuție idei prezente în

dezbatere de mai mult de 40 de ani.

Pornind de la reacţiile la aceste două versiuni, Andrew Duff a realizat un al treilea

raport, în 2012, în încercarea de a obține un consens între grupurile politice din

Parlamentul European. Deși un compromis părea posibil pe o serie de propuneri,

între care introducerea unui scrutin în baza unei circumscripții transnaționale,

raportul a fost retras de pe ordinea de zi a sesiunii plenare din martie a

Parlamentului European pentru a nu fi respins. În prezent, doar trei propuneri

avansate de Andrew Duff au câștigat aprobarea Parlamentului European, propuneri

care nu au mize reale şi care au fost detalitate anterior9. O serie de alte propuneri

sunt încă în căutarea consensului politic.

Pentru alegeri mai europene - o listă transnațională

Între acestea se numără şi propunerea principală a rapoartelor lui Andrew Duff

care este legată de introducerea unui nou tip de scrutin prin care cetățenii să-și

exprime opțiunea electorală prin liste semi-deschise, formate din candidați din mai

multe țări europene.

Electorul ar avea astfel două voturi pe care le-

ar exprima pe două buletine de vot diferite: un

vot pentru MPE național (clasic) și un vot

pentru o listă formată din candidații a cel

puțin nouă țări, prezentată de unul dintre

partidele europene. Astfel, cei 25 de

parlamentari suplimentari, aleși pe aceste liste,

nu ar reprezenta doar interesele unei arii

geografice (regiune sau stat), ci interesele

cetățenilor europeni.

Federaliștii au aplaudat această adaptare a unei idei mai vechi, însă foarte puțini

experți au considerat că propunerea are șanse de reușită. Argumentele criticilor

acestui sistem susţin că:

7Raport Andrew Duff 2008 http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-

//EP//NONSGML+COMPARL+PE-412.180+02+DOC+PDF+V0//EN&language=EN 8Raport Andrew Duff 2010 http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-

//EP//NONSGML+COMPARL+PE-440.210+03+DOC+PDF+V0//EN&language=EN 9Alegerile europene, două instantanee: Dezbaterea europeană si Dezbaterea națională, CRPE Policy

Brief no. 19, Autori: Laura Bretea, Cristina Stănculescu, Ciprian Ciucu

11

25 de MPE ar fi aleși de mai mulți cetățeni decât MPE naționali, bucurându-se de mai multă legitimitate;

prevederea ar crea inegalitate între MPE și apariția a două clase de MPE – cei europeni și cei naționali;

există riscul ca în aceste alegeri să se prezinte candidați cunoscuți în Uniune, dar fără competențele necesare pentru postul de MPE10 ;

listele transnaționale, formate din candidați din minim nouă State Membre dezavantajează țările mici.

Pentru o legătură mai strânsă între MEP şi cetăţeni - introducerea votului preferențial

Primele două rapoarte Duff propuneau “să se permită alegătorilor să voteze pentru o listă de partid sau un candidat individual – de pe o listă preferențială semi – deschisă”. Parlamentul European oscilează încă din anii ’60 între avantajele sistemului proporțional și cele ale unui sistem mixt, care să combine proporționalitate și exprimarea preferinței alegătorului pentru unul sau mai mulți candidați. Propunerea este încă foarte vagă, pentru că există diverse modele de liste semi-deschise, însă se poate reține ideea de a introduce o componentă preferențială printre constrângerile pe care trebuie să le respecte formulele electorale naționale pentru alegerile europene11.

Andrew Duff se inspiră din studiul profesorului Simon Hix, care în 2008 propunea

folosirea unui buletin de vot cu listă deschisă pentru alegerile din toate Statele

Membre. Astfel, MPE ar fi aleși în circumscripții de mărimi relativ mici, din liste

deschise, din care alegătorii ar putea alege candidați (din partide diferite, sau din

același partid), în loc să aleagă între liste de politicieni pre-clasați, așa cum se

întâmplă în sistemul cu listă închisă.

Pentru politizare - întărirea partidelor politice europene

Pentru a europeniza mai mult alegerile europene, în paralel cu eforturile de

reformare a formulei electorale, au fost inițiate propuneri ce vizează politizarea

Uniunii. Se doreşte astfel întărirea sistemul de partide europene, dar şi conectarea

rezultatului scrutinului european de alegere a Preşedintelui Comisei Europene.

10

Euractiv, 14 Octombrie 2008, Expert: Time to free EU elections from national straitjackets http://www.euractiv.com/eu-elections/expert-time-free-eu-elections-national-straitjackets/article-176269

11 Vezi pagina 4 din Policy memo 34 CRPE - România are nevoie de sistem electoral competitiv pentru europarlamentare

12

Reglementările privind partidele politice sunt o parte importantă a sistemului

electoral, însă, în ciuda dezvoltării unei formule electorale „unitare”, uniformizarea

prevederilor privind partidelor politice nu a urmat progresele făcute în jurul

formulei electorale. Partidele europene sunt reglementate doar din 200312, iar rolul

lor este foarte redus. Denumirea de „partid” atribuită acestor organizaţii a fost de

altfel criticată de nenumărate ori, căci acestea sunt formate din partide naţionale şi

nu din membri individuali; nu au o legătură directă cu funcţii legislative sau

executive; nu au electori proprii; au o structură organizaţională slabă şi resurse

financiare reduse. Acestea sunt de altfel mult mai puţin cunoscute decât grupurile

din Parlamentul European, fiind absente din dezbaterile politice naţionale şi chiar

europene13.

Pentru întărirea acestor organizaţii se prefigurează o serie de soluţii precum o

finanţare mai substanţială, o reglementare mai puţin restrictivă a utilizării

resurselor financiare (în prezent partidele politice europene nu pot finanţa

campaniile partidelor naţionale pentru alegerile europene), acceptarea de membrii

individuali de către toate aceste organizaţii precum şi implicarea acestora în viaţa

internă a partidului (prin intermediul unor alegeri primare, spre exemplu, care ar

putea conduce la desemnarea unui candidat pentru Preşedenţia Comisiei

Europene).

Partidele politice europene ar fi obligate să-și afișeze logo-ul pe buletinele de vot din

Statele Membre, ceea ce ar permite alegătorilor să facă legătura între MPE și grupul

parlamentar din care face parte în Parlamentul European. Alegătorii ar putea avea

mai multe informații pentru genul de politici pentru care votează și celelalte partide

naționale care fac parte din partidul european ales. De asemenea, partidele

europene și-ar putea crea în statele membre o identitate diferită de cea a partidului

național. Avantajul este că implementarea acestei propuneri este simplă și nu

presupune modificări constituționale, cum este cazul altor inițiative.

Pentru politizare - un rol mai important pentru Parlamentul European în alegerea persoanelor din pozițiile cheie din instituțiile europene

Ideea care pare să aibă suportul majorităţii Parlamentului este ca acesta să aleagă

Președintele Comisiei Europene. Fiecare partid politic european va anunța în avans

candidatul său pentru Președinția Comisiei, iar acesta sau aceasta se va implica activ

în campania electorală pentru alegerile europene. Astfel, MPE speră că această

12 Reglementarea 2004/2003 privind partidele politice și regulile lor de finanțare: http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/institutions_bodies_and_agencies/l33315_en.htm 13 Cristina Stănculescu, « Les partis politiques européens : les grands absents de la politique européenne », RJEA, vol.1, 2012, http://www.ier.ro/documente/rjea_vol12_no1/RJEA_2012_vol12_no1_Les_partis_politiques_europ%C3%83%C2%A9ens.pdf

13

personalizare a campaniei va crește interesul alegătorilor și că Președintele

Comisiei va câștiga în legitimitate.

Personalizarea campaniei electorale poate avea beneficii directe în locurile unde e

nevoie de schimbare – în absența de la vot și în europenizarea dezbaterii.

Parlamentul susține această idee pentru că îi permite alegerea Președintelui

Comisiei – ceea ce crește reprezentativitatea cetățenilor în instituțiile europene.

Dacă această măsură ar fi completată cu alegerea comisarilor dintre MPE, ar putea

avea un adevărat impact.

Astfel, partidele politice româneşti ar putea personaliza campania europeană

asumându-şi ca viitor comisar european din partea României candidatul care va

ocupa primul loc în cadrul alegerilor europene. În cazul în care s-ar adopta şi votul

preferenţial opţional (şi nu numai) acestă abordare prezintă câteva avantaje:

partidele vor fi nevoite să vină chiar din campania electorală cu persoane

competente, potrivite pentru funcţia de Comisar European (fără a mai face

din PE refugiul politicienilor care au pierdut pe plan local sau sunt

incomozi);

alegerile vor fi astfel personalizate, partidele propunând un candidat

identificabil pentru o funcţie importantă, care va prezenta o viziune proprie

asupra Uniunii Europene;

campania electorală va fi mai atractivă, rolul formativ al acesteia mai

pregnant, contribuind mi mult la procesul de europenizare;

prin alegerea directă a unui candidat pentru postul de comisar european,

Comisia va reduce din deficitul democratic de care este acuzată;

România va fi reprezentată în CE de către un politician cu importantă

susţinere politică.

Cel mai bun sistem electoral pentru România

În urma consultării experţilor în sisteme electorale, a diferiţilor politicieni (membri

ai PE şi Parlamentului Naţional), a mai multor organizaţii neguvernamentale, a

reieşit preferinţa majorităţii acestora pentru sistemul de vor preferenţial

opţional (lista semi-deschisă). Criteriile avute în vedere au fost următoarele:

Caracter democratic-participativ: implică într-un grad mai mare

electoratul în stabilirea candidaților care primesc mandatele;

14

Competitiv: stimulează candidații să prezinte oferte electorale competitive

pentru a-și maximiza șansele;

Simplu de înțeles de către cetățeni: sistemul este intuitiv, nu solicită

proceduri greu de înțeles care să necesite un efort de însușire ridicat;

Simplu de aplicat de către autorităţile electorale: nu solicită un efort

mare de calculare a rezultelor, rezultatele pot fi calculate ușor de toți factorii

interesați, nu oferă oportunități de fraudă.

Acceptabil de către partide: partidele nu pierd cu totul controlul asupra

ordinii de pe liste

Votul Unic Transferabil (VUT) este greu de gestionat şi de explicat votanţilor şi este

îndepărtat de cultura noastră politică bazată pe clivaje puternice între opţiuni.

Sistemul recomandat este un compromis între variantele cele mai democratice (VUT

şi lista deschisă) şi actualul sistem bazat pe votul pe lista închisă. Astfel, sistemul de

vot optim pentru ca viitorele alegeri pentru PE să fie (1) mai democratice, (2) mai

competitive, (3) relativ uşor de aplicat şi (4) relativ uşor de înţeles de către cetăţeni

este votul preferențial opțional (lista semideschisă).

Restul varinatelor par prea ”revoluționare” și este puțin probabil să fie acceptate de

către partide. Această concluzie a reieșit din consultările realizate în cadrul

proiectului Alegeri Europene cu Adevărat Democratice.

Votul preferențial opțional (lista semideschisă) are avantajul că nu obligă la

împărțirea țării în mai multe circumscripții14, asigurând totdată o foarte bună

proporționalitate a voturilor exprimate.

Pașii pentru alegerea unui deputat folosind Votul Preferențial Opțional (lista

semideschisă) sunt sunt explicaţi mai jos.

14 Pentru detalii cu privire la împărțirea țării în mai multe circumscripții regionale consultați

raportul ”România are nevoie de sistem electoral competitiv pentru europarlamentare”, Policy Memo

nr. 34, CRPE Ianuarie 2013

15

Pasul 1. Listele propuse de partide sunt înregistrate la Autoritatea Electorală

Permanentă (AEP). Candidații sunt ordonați conform preferințelor partidelor. AEP

tipărește buletinele de vot în forma propusă de partide. Aici are loc prima selecție,

partidele urmând să decidă cine intră și cine nu intră pe listă, precum și ordinea

candidaților.

Pasul 2. Cetățenii votează lista și își pot exprima opținile pentru un număr limitat de

candidați (unul, doi sau trei), punând ștampila în dreptul acestuia/acestora.

Alegătorul are opțiunea de a nu vota niciun candidat dar de a vota lista, consimțind

astfel ordinea preferată de partide. De asemenea, alegătorul are posibilitatea de a

alege unul, doi sau trei dintre candidații de pe listă.

Pasul 3. Candidații care ating coeficientul electoral15 sunt declarați aleși, restul

intrând în PE în ordinea fixată de partid. Un partid nu poate obţine mai mult de un

vot liber exprimat, chiar dacă cetăţeanul îşi indică preferinţa pentru mai mulţi

candidaţi. Votul preferenţial se referă la preferinţa din interiorul listei şi are doar

rolul de a ierahiza candidaţii preferaţi de pe listă.

Decizia poate fi lăsată mai mult sau mai puțin

la nivelul alegătorilor, în funcție de câte voturi

opționale beneficiază un alegător. Astfel,

alegătorilor li se poate da varianta de a vota lista

şi un singur nume de pe listă sau de a vota mai

multe nume (două, trei sau cât se consideră

necesar).

Nu se acceptă vot multiplu (opțiunea de a

acorda mai multe voturi - două sau trei - unui singur candidat în interiorul aceleiaşi

liste) deoarece coeficientul electoral va fi greu de calculat.

15

Exprimă numărul de voturi necesare obţinerii unui mandat.

Lista închisă la vârf

Se poate bloca un număr de locuri la vârful listei, astfel partidele se vor putea asigura că cel puţin un număr minimal de membrii agreaţi vor fi în PE.

16

Lista închisă la vârf

O posibilă variantă, pe care nu o recomandăm pentru că reduce din caracterul

democratic-participativ şi competitiv al alegerilor este de a bloca un număr de locuri

la vârful listei, astfel partidele se vor putea asigura că cel puţin un număr minimal de

membrii de partid care au girul conducerii din momentul alegerilor vor fi în PE.

Profilul unui bun europarlamentar

Munca şi prestanţa unui europarlamentar sunt relativ greu de evaluat. Având în

vedere modalitatea de funcţionare a PE în care activitatea din comisii şi de la nivelul

familiilor politice sunt cele care contează (şi nu luările de cuvânt din plen cu durata

de două minute – pe baza cărora se fac cele mai multe evaluări), propunem mai jos

criterii de care partidele politice din România să ţină cont atunci când îşi

definitivează listele de candidaţi.

Trebuie ştiut că capacitatea de a influenţa decizii în PE şi astfel la nivelul întregii

uniuni europene este condiţionată de:

1. Familia politică din care face parte. Astfel, familiile politice cu mai mulţi

membri au şanse mai mari de a-şi impune agenda. Pentru a conta la nivelul

unei familii politice trebuie să ai o activitate ireproşabilă care să te

recomande. De obicei persoanele care se află la un al doilea sau al treilea

mandat au şanse mai mari de a se impune, după ce s-au remarcat în

primul/primele mandate.

2. Încredinţarea unui raport. MPE cărora li se încredinţează raporte pe

diferite teme au o mare putere de a influenţa votul final, prin recomandările

pe care le fac. Dar nu oricine primeşte onoarea/sarcina de a prezenta

raporte. MPE primesc statutul de raportori de la Comisa Parlamentară în

care activează pe baza expertizei pe care au demonstrat-o, pe baza

rezultatului negocierilor din cadrul Comisiei Parlamentare şi pe baza

imaginii pe care şi-au creat-o. Un raportor va urmări permanent ca

raportul său să treacă şi ca recomandările să fie integrate în legislaţia

comunitară. Astfel, el sau ea trebuie să deţină calităţi profesionale,

17

intelectuale şi politice care să-i permită să negocieze şi să-şi impună

punctul de vedere.

3. Obţinerea unei funcţii politice. Cele mai importante funcţii sunt cele de

(1) Preşedinte de Comisie Parlamentară (actualmente sunt 23 de Comisii

Parlamentare, numărul acestora nu este fix – România nu are nicio funcţie

de Preşedinte de Comisie dar are şase de vicepreşedinte) şi de (2)

Raportor al Grupului Politic.

În desemnarea candidaţilor cei mai potriviţi, partidele noastre trebuie să

conştientizeze şi faptul că interesele românilor trebuie reprezentate. Aceştia trebuie

să fie capabili să urmărească dezbaterile care pot influenţa politicile naţionale

(inclusiv bugetul naţional) şi să colaboreze cu executivul de la Bucureşti (direct şi

prin Reprezentanţa României la Bruxelles) pentru ca poziţia de ţară a României să

fie temeinic fundamentată şi eficient sprijinită.

Având în vedere modul în care funcţionează PE, practicile acestei instituţi - rodate

pe parcursul a zeci de ani - dar şi nevoile de reprezentare a electoratului din

România şi a intereselor României la Bruxelles, facem apel la partide să propună

candidaţi care să îndeplinească următoarele criterii:

Criteriu Modalităţi (indicatori) de îndeplinire a criteriului

Expertiză

consistentă

Capacitatea de a citi şi întelege documente complexe, politici sectoriale şi intersectoriale complexe care afectează mai multe state membre;

Capacitatea de a culege informaţii, de a coordona echipe de oameni care culeg şi analizează informaţii tehnice;

Cunoaşterea unui domeniu foarte bine (eventul dintr-o poziţie executivă!);

Capacitatea de a impune respect pe baza autorităţii profesionale.

Abilităţi de

comunicare şi

negociere

Cunoaşterea foarte bine a unor limbi străine europene (să fi lucrat în minim o limbă străină, să fi redactat documente de lucru, etc.);

Experienţă în echipe de negociere, capacitatea de a crea consens;

18

Postscriptum

În acest raport am integrat elementele cele mai relevante din raportele anterioare

(intermediare în procesul de definitivare a opţiunilor) realizate în cadrul proiectului

Alegeri Europene cu Adevărat Democratice:

România are nevoie de sistem electoral competitiv pentru europarlamentare,

CRPE Policy Memo nr. 34, ianuarie 2013, autori Ciprian Ciucu şi Dan

Dumitrescu;

Alegerile europene, două instantanee: Dezbaterea europeană şi dezbaterea

națională, CRPE Policy Brief no. 19, martie 2013, autori Laura Bretea,

Cristina Stănculescu, Ciprian Ciucu.

Ideile şi recomandările raportelor anterioare au fost discutate cu politicieni din

cadrul partidelor politice reprezentate în Parlamentul European şi Parlamentul

României, specialişti în sisteme electorale, reprezentanţi ai Autorităţii Electorale

Permanente, membrii ai Coaliţiei Alegeri Europene cu Adevărat Democratice şi alţi

reprezentaţi ai societăţii civile. Le mulţumim tuturor acestora pentru sprijinul

acordat.

Capacitatea de a se exprima cu uşurinţă, capacitatea de a convinge;

Integritate Nu a fost implicat/ă în scandaluri de corupţie;

Nu a fost urmărit/ă penal

Susţinere politică Activitate politică la nivel naţional şi internaţional susţinută

Networking/

experinţă

internatională

A activat în reţele / asociaţii profesionale intenaţionale;

A lucrat în medii diverse multiculturale;

Experienţa în PE sau în alte instituţii europene.

19

20

Romanian Center for European Policies;

29 Știrbei Voda

Et. 2, Bucuresti – 1

office@crpe.ro

www.crpe.ro

Tel. +4 0371.083.577

Fax. +4 0372.875.089

Cover photo: Ciprian Ciucu

In imagine: interior din Parlamentul European, Rue Wiertz, Brussels,

Belgia

© CRPE iunie 2013

Pentru mai multe detalii despre CRPE vizitați pagina www.crpe.ro şi

pagina proiectului www.alegerieu.ro

Această publicaţie este parte a proiectului “Alegeri Europene cu Adevărat

Democratice”, realizat cu sprijinul financiar al Fondului pentru Inovare

Civică, program finanţat de Trust for Civil Society in Central and Eastern

Europe, sponsorizat de Raiffeisen Bank, administrat de Fundaţia pentru

Dezvoltarea Societăţii Civile.

Scopul proiectului a fost de a democratiza alegerile europarlamentare prin

promovarea adoptării din timp a legislaţiei necesare pentru ca cetăţenii

români să poată vota preferenţial la următoarele alegeri europene.