Sistemele de trasabilitate

„Trasabilitatea reprezintă capacitatea de a urmări istoricul, aplicaţia sau locaţia unui

articol prin intermediul informaţiilor înregistrate”. Ea poate fi pusă în discuţie în patru contexte,

în fiecare dintre acestea având o aplicaţie uşor diferită:

pentru produse, trasabilitatea face o legătură între materiile prime, originea lor,

prelucrarea, distribuţia şi locaţia lor după comercializare;

pentru date, se referă la calcule şi date de-a lungul drumului calităţii şi prin care

se face legătura cu cerinţele calităţii de început;

în calibrare, se referă la aparatura de măsurare a mărimilor fizice sau a

proprietăţilor, sau cu referire la materialele înscrise în standardele naţionale şi

internaţionale;

în IT şi programare, se referă la proiectarea şi implementarea proceselor în

conformitate cu cerinţele unui sistem.

Conform CAC 60-2006 (Codex Alimentarius Commission), prin trasabilitate se înţelege

capacitatea de a urmări deplasarea unui produs alimentar în diferite etape specifice ale

producţiei, prelucării şi distribuţiei.

În articolul 18 al Reglementării 178/2002 a Parlamentului European se menţionează clar

cerinţele trasabilităţii:

trasabilitatea unui produs alimentar, nutreţ, animal producător de alimente şi

orice altă substanţă ce se intenţionează sau se aşteaptă a fi încorporată în

alimente sau nutreţuri tebuie să fie stabilită în toate stadiile de producţie şi

prelucrare;

operatorii de alimente şi furaje trebuie să identifice orice persoană de la care s-a

făcut aprovizionarea cu alimente, nutreţuri, animale producătoare de alimente şi

orice substanţă ce va fi încorporată în alimente sau nutreţuri şi, de asemenea,

trebuie să deţină sisteme/proceduri care vor permite ca informaţiile să fie puse la

dispoziţia autorităţilor care le solicită;

operatorii de afaceri de alimente şi nutreţuri trebuie să deţină sisteme/proceduri

pentru identificarea altor operatori cărora le-au fost livrate aceste produse.

Informaţiile vor fi oferite autorităţilor competente la cererea lor;

alimentele/nutreţurile care sunt plasate pe piaţă sau care vor fi plasate pe piaţă în

cadrul Uniunii Europene vor fi etichetate adecvat pentru a facilita trasabilitatea

lor.

Conform Reglementării 128/2002, responsabilitatea principală pentru asigurarea

conformităţii alimentului/nutreţului şi siguranţa acestora revin operatorilor de afaceri cu

alimente/nutreţuri la toate nivelurile (producţie, prelucrare şi distribuţie).

Sistemele de trasabilitate interesează consumatorii, producătorii şi procesatorii de

alimente, precum şi puterea executivă a statului.

Sistemele de trasabilitate sunt necesare consumatorilor pentru că:

fac posibilă evitarea cu uşurinţă a unor alimente specifice şi ingrediente

alimentare care pot produce alergii sau intoleranţă alimentară

fac posibil ca alegerea să fie exercitată între diferite alimente fabricate în diferite

feluri;

fac posibilă protejarea siguranţei alimentare prin recunoaşterea produsului.

Așadar, sistemul de trasabilitate dă ocazia consumatorului să cumpere numai alimente

sigure din punct de vedere al salubrităţii.

Sistemele de trasabilitate fac producătorii şi procesatorii: să respecte legislaţia în

vigoare, să ia măsuri promte de a îndepărta de pe piaţă produsele de calitate inferioară şi care nu

îndeplinesc condiţiile de siguranţă alimentară, apărându-se în felul acesta reputaţia brand-ului, să

minimalizeze cantitatea produselor retrase de pe piaţă, prin urmare să minimalizeze costurile de

recuperare, lichidare, recondiţionare a produselor retrase de pe piaţă, să diagnosticheze

problemele de producţie care au condus la produse de calitate slabă sau nesigure şi să ia măsurile

de remediere, să minimalizeze răspândirea bolilor la animale şi păsări, să protejeze lanţul

alimentar de efectele bolilor animalelor, să creeze produse diferite pentru piaţă prin modul în

care acestea sunt fabricate.

Sistemele de trasabilitate sunt de interes deosebit şi pentru guverne, ca parte a

sistemului care:

protejează sănătatea publică prin retragerea produselor alimentare de la vânzare,

controlează bolile zoonotice cum ar fi tuberculoza, salmoneloza, encefalopatia

spongiformă bovină, prin Direcţia de Sănătate Animală a ANSVSA (Autoritatea

Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor),

face posibil controlul cu privire la sănătatea oamenilor şi animalelor în cazuri de

urgenţe (de exemplu, contaminarea solului, a materiilor prime),

facilitează controlul epizootic al bolilor şeptelului prin identificarea rapidă a

surselor de boli şi contactelor periculoase,

monitorizează/controlează numărul de animale în vederea acordării de

subvenţii.