1

Universitatea Spiru Haret Facultatea de ŞtiinŃe Economice

Sinteze la disciplina, RelaŃii economice internaŃionale,

Anul III, specializarea Marketing învăŃământ cu frecvenŃă,

Anul universitar 2017-2018

Conf.univ.dr. Stanciu Vasile Miltiade

Bucureşti, 2017

2

Obiectivele cursului

Cursul de RelaŃii economice internaŃionale are următoarele obiective principale:

• prezentarea generală a relaŃiilor economice internaŃionale, în vederea înŃelegerii mai

uşoare a analizei mondoeconomice şi a principalelor componente ale acesteia,

• înŃelegerea şi însuşirea de către studenŃi a fundamentelor teoretice şi practice ale relaŃiilor

economice internaŃionale;

• familiarizarea studenŃilor cu abordarea relaŃiilor economice internaŃionale din perspectiva

globalizării, dar şi mai ales, a postglobalizării.

În acelaşi timp, obiectivele specifice, derivate din cele generale au ca scopuri:

� evidenŃierea fenomenelor şi proceselor economice din prisma relaŃiilor economice

internaŃionale;

� aprofundarea cunoştinŃelor teoretice precum şi a deprinderilor practice care

fundamentează capacitatea studenŃilor de a opera în sfera afacerilor internaŃionale;

� sublinierea mutaŃiilor din sfera relaŃiilor economice internaŃionale;

� revizuirea diverselor categorii de argumente, concepte şi tendinŃe în sfera relaŃiilor

economice internaŃionale, cu identificarea implicaŃiilor lor economice şi sociale.

Structura temelor

I. Diviziunea internaŃională a muncii

II. Circuitul economic mondial . Participarea României la circuitul economic mondial

III. ComerŃul mondial cu mărfuri şi politicile comerciale

IV. PreŃurile internaŃionale

V. ComerŃul invizibil

VI. Transferul internaŃional de tehnologii

VII. Turismul internaŃional

VIII. Transporturile internaŃionale

IX. Fluxul internaŃional al forŃei de muncă

X. RelaŃiile monetare internaŃionale

XI. AsistenŃa financiară externă pentru dezvoltare. Problema datoriei externe şi cooperarea

economică internaŃională

XII. Cooperarea economică internaŃională, formă avansată a relaŃiilor internaŃionale

XIII. Provocările globale de astăzi şi impactul acestora asupra relaŃiile economice internaŃionale de

mâine

3

XIV. Regândirea şi reproiectarea relaŃiilor economice internaŃionale în contextul viitorului

prefigurat

Bibliografie orientativă

1. Caraiani G., Potecea V., TranzacŃii internaŃionale. Ghid practic de modele şi documente, Ed. Wolters Kluver, Bucureşti, 2009. 2. Galbraith James K., Despre inegalitate. Teoria inegalităŃii economice pe înŃelesul tuturor, Ed. Publica, Bucureşti, 2016. 3. Gurgu E., RelaŃii economice internaŃionale, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2011. 4. Krugman, Paul R., Obstfeld, M., Melitz M., International Economics, Theory and Policy, Tenth Edition, Pearson Series in Economics, 2014. 5. MaliŃa M., Georgescu C., România după criză, Ed. Compania, Bucureşti, 2010. 6. Miron D., Cojanu V. (coord.), ComerŃ internaŃional. Specializarea Ńărilor şi sistemul comercial multilateral Vol I, Ed. ASE, Bucureşti, 2013. 7. Moisuc C. (coordonator), RelaŃii economice internaŃionale, Ed. FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti, 2006. 8. Rainelli M., ComerŃul internaŃional. Perspective generale. Noua teorie a comerŃului internaŃional, Ed. ARC, Bucureşti, 2008. 9. Stiglitz J., Marea divizare. SocietăŃile inegale şi ce putem face în privinŃa lor, Ed. Publica, Bucureşti, 2015.

10. Smith A., Teoria sentimentelor morale, (trad. din engleză Dan Crăciun) Ed. Publica, Bucureşti, 2017.

Cuprins

Tema I. Diviziunea internaŃională a muncii

Diviziunea internaŃională a muncii înglobează elemente ale dominaŃiei unor naŃiuni prin

specializarea unilaterală bazată pe „monoproducŃie” . Restructurarea unor practici de specializare şi

instaurarea unei noi diviziuni internaŃionale a muncii se pot realiza pe baza: lichidării subdezvoltării;

înlăturării barierelor din calea comerŃului internaŃional; creării condiŃiilor de acces la realizările ştiinŃei şi

tehnicii noi pentru toate popoarele prin afirmarea unui nou tip de relaŃii internaŃionale, bazate pe justiŃie şi

etică.

Tipurile de specializare internaŃională au evoluat corespunzător ordinii economice

internaŃionale. Instaurarea unei noi ordini economice internaŃionale şi dezvoltarea specializării

internaŃionale se intercondiŃionează.

Criteriile de specializare internaŃională sunt variate, unele având un caracter decisiv, altele

complementar, iar locul acestora depinde de nivelul şi potenŃialul economic al statelor. Teoriile

4

economice care fundamentează criteriile de specializare internaŃională sunt multiple şi au evoluat în

ultimul secol.

1. Teoria costurilor, care a cunoscut două variante: a) teoria costurilor absolute (Adam

Smith); b) teoria costurilor comparative (David Ricardo).

2. Teoria dotării na Ńiunilor cu factori de producŃie – resurse naturale, capital, forŃă de

muncă, tehnologii etc. –, care apreciază că specializarea în produsele pentru export trebuie să pună în

valoare acei factori de producŃie de care un stat sau altul dispune din abundenŃă .

3. Teoria seriilor mari de fabricaŃie care cuprinde o corelaŃie importantă în ceea ce priveşte

dependenŃa costurilor de producŃie de dimensiunea producŃiei însăşi, cu deosebire în ceea ce priveşte

elementele cheltuielilor constante de fabricaŃie.

4. Teoria integrării economice, care se bazează pe avantajele oferite de reducerea sau

eliminarea taxelor vamale reciproce, sporirea potenŃialului pieŃelor de desfacere şi creşterea

competitivităŃii între ofertanŃi.

Toate teoriile menŃionate au în vedere, în esenŃă, costurile de fabricaŃie, de care depinde

mărimea eficienŃei economice a exportului şi importului. Dar, în afara factorului costuri, teoria

economică are în vedere şi alŃi factori cu o pondere calitativă superioară.

În aceste condiŃii nu este de dorit să ne pronunŃăm pentru absolutizarea unui singur criteriu, ci

se impune ca, în specializarea internaŃională, să se opteze pentru un sistem de criterii, care, împreună,

pot oferi suficiente argumente pentru decizia de specializare.

Diviziunea internaŃională a muncii a evoluat foarte mult de-a lungul istoriei, ultimii 40 de ani

fiind deosebit de elocvenŃi sub aspectul varietăŃii modalităŃilor de specializare internaŃională.

În prezent, putem distinge cinci tipuri de specializare internaŃională care coexistă în economia

internaŃională, dar care exprimă în acelaşi timp trepte istorice diferite de evoluŃie a diviziunii

internaŃionale a muncii, respectiv: I. Specializarea intersectorială; II. Specializarea interramură

prelucrătoare; III. Specializarea intraramură prelucrătoare; IV. Specializarea tehnologică; V.

Specializarea organologică.

Tema II. Circuitul economic mondial. Participarea României la circuitul economic

mondial

Circuitul economic mondial reprezintă totalitatea relaŃiilor sau fluxurilor economice

internaŃionale, legate între ele şi privite ca procese continue şi fluente. Circuitul economic mondial

este format din diferite fluxuri, dintre care cele mai importante sunt: fluxul de mărfuri, fluxul valutar,

fluxul financiar şi fluxul tehnologic.

Grupând ansamblul fluxurilor economice internaŃionale, putem evidenŃia structura circuitului

economic mondial, care este formată din următoarele componente: a) comerŃul internaŃional cu

5

mărfuri; b) comerŃul internaŃional cu servicii (comerŃul invizibil); c) relaŃiile valutar-financiare

internaŃionale; d) cooperarea economică internaŃională.

Circuitul economic mondial cunoaşte, sub influenŃa mutaŃiilor ce au loc în economia

internaŃională, o serie de tendinŃe fundamentale, respectiv: o puternică diversificare a formelor

legăturilor economice; legăturile economice internaŃionale capătă tot mai mult caracterul de stabilitate,

de continuitate, adică de fluxuri economice internaŃionale; se adânceşte interdependenŃa fluxurilor în

cadrul circuitului economic mondial; fluxurile economice internaŃionale se derulează în forme generate

de diversificarea condiŃiilor concrete ale schimburilor economice internaŃionale, de calităŃile noi ale

bunurilor şi serviciilor care fac obiectul schimburilor, de particularităŃile aparŃinând partenerilor la

schimburi etc.

PiaŃa mondială poate fi definită ca un sistem complex de relaŃii economice internaŃionale

(comerciale, valutare, financiare şi de servicii) prin care statele şi agenŃii economici efectuează

tranzacŃii variate şi în cadrul căreia s-au dezvoltat forŃele motrice ale pieŃei, precum cererea şi oferta

mondială, mecanismele economice internaŃionale de piaŃă, concurenŃa, regulile şi uzanŃele uniforme

internaŃionale. Principalul segment al pieŃei mondiale este comerŃul internaŃional cu bunuri material.

Cel mai important segment care se extinde pe piaŃa mondială este cel al comerŃului

invizibil sau al serviciilor.

Unul dintre cele mai dinamice segmente ale pieŃei internaŃionale sunt investiŃiile externe

directe, prin care investitorul străin obŃine pachetul de control asupra unei întreprinderi sau societăŃi.

Alături de investiŃiile externe directe, un rol important îl au investiŃiile de portofoliu,

respectiv cumpărările şi vânzările internaŃionale de acŃiuni, obligaŃiuni şi alte titluri de valoare.

Segmentul cel mai avansat din punct de vedere al comunicării şi tehnicii de comunicaŃii

internaŃionale sunt tranzacŃiile valutare, operaŃiunile de vânzare-cumpărare de valute, într-un cuvânt, piaŃa

valutară internaŃională.

O altă caracteristică a comerŃului internaŃional constă în aceea că dinamica sa devansează

dinamica producŃiei, atestând faptul că specializarea internaŃională şi producŃia pentru export se

accentuează continuu. Dinamica înaltă a comerŃului internaŃional este rezultatul acŃiunii unor

multipli factori determinanŃi, care nu acŃionează unilateral, univoc sau singular, ci se află într-o strânsă

conexiune reciprocă şi contradictorie. Dintre aceştia menŃionăm: mutaŃiile dinamice şi structurale din

cadrul diviziunii internaŃionale a muncii, revoluŃia ştiinŃifică şi tehnică contemporană, aportul

societăŃilor transnaŃionale în dinamizarea comerŃului internaŃional; liberalizarea schimburilor economice

internaŃionale; luxul valutar-financiar internaŃional.

Prin structura fizică a comerŃului se înŃelege compoziŃia marfară, structura pe mărfuri

clasificate în clase, grupe şi subgrupe de mărfuri după natura de provenienŃă a materialelor, după

stadiul de prelucrare sau după destinaŃia produselor. Pentru a se realiza comparaŃii internaŃionale şi

cercetări de piaŃă s-a elaborat, de către ONU, o grupare standard a mărfurilor numită Clasificarea

standard a comerŃului internaŃional (Standard International Trade Clasification), cunoscută în literatura

6

de specialitate sub forma iniŃialelor din engleză – SITC. Aceasta clasifică mărfurile în 10 secŃiuni, 177

grupe de mărfuri, 227 subgrupe şi 944 subdiviziuni şi produse.

Structura geografică a comerŃului internaŃional reflectă locul şi ponderea diferitelor Ńări şi

grupe de Ńări în schimburile comerciale internaŃionale. Analizele arată că gradul de dezvoltare

economică este factorul determinant al nivelului comerŃului exterior al unei Ńări: cu cât nivelul de

dezvoltare este mai ridicat, cu atât volumul exporturilor şi importurilor sale este mai mare, ca urmare a

diversificării producŃiei şi cerinŃelor de consum ale populaŃiei. Şi invers, cu cât o Ńară este mai slab

dezvoltată, cu atât nevoile şi producŃia ei sunt mai reduse, iar posibilităŃile ei de export şi import sunt

mai mici. În general, gradul de participare a statelor la diviziunea internaŃională a muncii şi la

schimburile comerciale mondiale este direct proporŃional cu nivelul de dezvoltare şi diversificare

economică al acestor Ńări.

Pe plan mondial, exporturile (FOB) şi importurile (FOB) au o valoare apropiată, nerezultând

diferenŃe semnificative. Valoarea exporturilor şi valoarea importurilor nu numai că nu coincid, dar

diferenŃele, în ceea ce priveşte unele Ńări, sunt atât de mari, încât influenŃează sensibil soldul balanŃei

comerciale.

BalanŃa comercială, pentru diferite state, deŃine 50-60% din totalul balanŃei lor de plăŃi

externe, iar soldul ei influenŃează în mod decisiv echilibrul sau dezechilibrul unei balanŃe de plăŃi

externe. Grupa Ńărilor dezvoltate are un deficit comercial datorat, în special, deficitului comercial foarte

mare şi constant al SUA, acoperit prin moneda naŃională, alimentând exagerat canalele valutare

internaŃionale.

Participarea României la circuitul economic internaŃional, după anul 1989, s-a redus atât valoric

cât şi în ceea ce priveşte diversitatea produselor şi domeniilor.

Tema III. ComerŃul mondial cu mărfuri şi politicile comerciale

Politica comercială include reglementările adoptate de către un stat pe linie administrativă,

juridică, bugetară, fiscală, financiară, bancară, valutară, etc. cu scopul de a impulsiona sau a limita

schimburile comerciale externe cu alte state şi de a proteja propria economie de o eventuală concurenŃă

provenită din exterior.

Obiectivele urmărite în cadrul politicii comerciale se stabilesc pe termen lung şi mediu şi

scurt.

FuncŃiile politicii comerciale sunt: promovarea exporturilor prin dezvoltarea relaŃiilor

economice cu străinătatea; reglementarea importurilor printr-o politică tarifară adecvată; înfăptuirea

unui echilibru al balanŃei comerciale şi de plăŃi externe; creşterea rezervelor valutare naŃionale.

Uzual, în cadrul politicii comerciale se utilizează trei mari categorii de instrumente şi

măsuri, primele două vizând cu preponderenŃă importul, iar ultima exportul: 1) instrumente şi măsuri

7

de natură tarifară sau vamală; 2) instrumente şi măsuri de natură netarifară, inclusiv paratarifară; 3)

instrumente şi măsuri de natură promoŃională, de promovare şi de stimulare a exporturilor.

Clauza regimului naŃional (tratamentul naŃional) este prevederea care se înscrie în

acordurile şi tratatele economice încheiate între state în vederea desfăşurării activităŃii de comerŃ

exterior prin care părŃile semnatare se obligă să acorde persoanelor fizice sau juridice ale unui stat

semnatar, ce exercită fapte şi acte de comerŃ sau alte activităŃi economice pe teritoriul celuilalt stat

semnatar, aceleaşi drepturi şi obligaŃii în materie economică, ca şi naŃionalilor.

Clauza naŃiunii celei mai favorizate se înscrie, de obicei, în cadrul acordurilor comerciale şi

de plăŃi, dar şi în cadrul tratatelor de comerŃ şi navigaŃie, şi prevede obligaŃia părŃilor semnatare de

a-şi acorda reciproc toate avantajele pe care le-au acordat sau pe care le vor acorda în viitor Ńărilor

terŃe în domeniul relaŃiilor economice, în general, şi al relaŃiilor comerciale, în special.

Această clauză are două forme distincte, şi anume: clauza naŃiunii celei mai favorizate

condiŃionată (denumită şi principiul compensaŃiei) şi clauza naŃiunii celei mai favorizate

necondiŃionată (denumită şi principiul egalităŃii de tratament).

Odată cu înfiinŃarea, în 1995, a OrganizaŃiei Mondiale a ComerŃului (OMC), relaŃiile

comerciale dintre statele lumii au început să se deruleze într-un cadru instituŃional, OMC având

statutul de organizaŃie internaŃională.

OMC a fost creată drept for internaŃional pentru negocierile comerciale

multilaterale, îndeplinind următoarele funcŃii principale: rezolvarea diferendelor comerciale;

controlarea politicilor comerciale naŃionale; Ńinerea sub administrare şi punerea în execuŃie a acordurilor

comerciale multilaterale şi plurilaterale, încheiate între statele membre; dialogul şi cooperarea cu

celelalte instituŃii internaŃionale pentru crearea politicilor economice la scară mondială.

Tema IV. PreŃurile interna Ńionale

PreŃul internaŃional reprezintă expresia valutară a valorii internaŃionale a unui produs care

intră în schimburile internaŃionale.Cheltuielile de fabricaŃie ale produselor principalilor producători-

exportatori stau la baza formării valorii internaŃionale. PreŃurile internaŃionale au la bază costurile

naŃionale de fabricaŃie ale principalilor producători-exportatori.

PreŃurile se formează pe baza multor cerinŃe generate de acŃiunea unor legi economice obiective,

cum sunt legea valorii, legea cererii şi ofertei, legea concurenŃei, potrivit exigenŃelor conjuncturale

permanente, spontane sau de mai lungă durată, dar imprevizibile; acestea din urmă sunt rezultatele unor

efecte contradictorii ce se propagă din domeniile valutar, politic, militar, transporturi etc.

Factorii determinanŃi ai nivelului şi evoluŃiei preŃurilor sunt de natură diferită şi acŃionează în

multiple stadii de viaŃă ale produsului şi în diferite sfere ale activităŃii sociale, şi sunt următorii:

8

factori economici, factori conjuncturali, factori sezonieri, factori sociali, factori

politici sau militari.

Indicele preŃurilor este un raport statistic al preŃurilor între diferite perioade de timp, între

diferite grupe de Ńări sau între diferite grupe de mărfuri.

Indicii preŃurilor internaŃionale consacraŃi în practica şi literatura comercială internaŃională

sunt multipli şi variaŃi. Dintre aceştia enumerăm: Indicii ONU ai preŃurilor internaŃionale sunt cei mai

larg fundamentaŃi; Indicele MOODY al preŃurilor internaŃionale este un indice american, care are seria

statistică cea mai veche (1931), însă pentru un grup restrâns de produse de bază; Indicele Reuter al

preŃurilor internaŃionale se calculează din anul 1931 pentru un coş de 17 produse, din care 4 produse

deŃin 50% din totalul produselor la care se calculează indicele (grâu, bumbac, cafea şi lână); Indicele

german HWWA (Hamburgisch Weltwirtschaft Arhiv), este calculat de Institutul de Economie mondială din

Hamburg, iar seria lui statistică începe din 1952.

Tema V. ComerŃul invizibil

Serviciile sunt de multe categorii: servicii turistice, servicii de transport, servicii de

telecomunicaŃii, servicii audiovizuale, servicii de tehnologie informatica si INTERNET, servicii

publicitare, servicii imobiliare, servicii logistice, servicii financiare, servicii bancare, asigurari,servicii

de munca, servicii personale, sociale, comunale, etc. Serviciile fac obiectul comerŃului intern, dar şi pe

plan mondial apare un flux de sine stătător numit comerŃul internaŃional cu servicii. ComerŃul cu

servicii se mai numeşte comerŃ invizibil, deoarece în tarifele vamale care prevăd taxe vamale de

import figurează numai bunurile materiale.

Serviciile nu sunt cuprinse în tarifele vamale şi asupra lor nu se aplică taxe vamale. Deci,

serviciile sunt „invizibile” din punctul de vedere al tarifelor vamale şi taxelor vamale.

Rolul comerŃului invizibil se manifestă prin potenŃarea efectelor celorlalte fluxuri, respectiv

comerŃ cu mărfuri, cooperare economică internaŃională în diverse domenii, relaŃiile financiar-valutare şi

prin contribuŃia la creşterea şi dezvoltarea economică a Ńărilor. Efectele comerŃului invizibil asupra

economiilor naŃionale sunt atât unele cuantificabile, directe, cât şi unele sociale, culturale, artistice pe

termen lung, contribuind la progresul social şi economic pe plan naŃional, dar şi internaŃional. Serviciile au

o serie de funcŃii, ce decurg din specificul muncii desfaşurate în aceasta sfera: sunt

imateriale; nestocabile; intangibile, coincidenŃa în timp şi spaŃiu a producŃiei şi consumului lor –

inseparabilitate sau indivizibilitate.

Sursa principală de date statistice pentru evaluarea comerŃului internaŃional cu servicii o

reprezintă balanŃele de plăŃi transmise de către Ńările membre ale Fondului Monetar InternaŃional. Potrivit

„Manualului balanŃei de plăŃi” al FMI, datele vizând relaŃiile economice externe ale unei Ńări sunt

organizate în două conturi standard, respectiv: CONTUL CURENT, cuprinzând tranzacŃiile cu

9

nerezidenŃi acoperind bunurile materiale; serviciile; veniturile (respectiv, veniturile din muncă, din

investiŃiile străine, din investiŃii de portofolii şi din alte investiŃii de capital (dobânzi); transferurile

curente şi CONTUL DE CAPITAL ŞI FINANCIAR, înregistrând mişcările de capital şi schimbările în

activele şi pasivele financiare ale unei Ńări în relaŃiile sale externe.

Tema VI Transferul interna Ńional de tehnologii

Proprietatea industrială constituie prima formă de manifestare a creativităŃii umane,

înglobând realizările tehnice din toate ramurile economiei, ştiinŃei şi culturii, care reprezintă: un

progres faŃă de realizările anterioare ale tehnicii mondiale; perfecŃionările tehnice sau organizatorice

aduse în procesul muncii; noutate, o schimbare, un progres (inovaŃiile); procedeele şi tehnicile

nebrevetate (know-kow); consultanŃa de specialitate (consultanŃă); asistenŃa tehnico-

inginerească; toate semnele distinctive care permit o identificare rapidă a produselor şi diferenŃierea

celor identice sau asemănătoare, realizate de terŃi (marca de fabrică, marca de comerŃ, marca de

serviciu, denumirile de origine, indicaŃiile de provenienŃă), inclusiv numele comerciale, firmele,

emblemele şi titlurile.

InvenŃia este obiect al proprietăŃii industriale şi reprezintă o creaŃie ştiinŃifică sau tehnică de

noutate absolută în raport cu stadiul cunoscut al tehnicii, care nu a mai fost brevetată sau făcută

publică şi care are un caracter practic, aplicativ.

InovaŃia este un element al proprietăŃii intelectuale şi reprezintă noutatea, perfecŃionarea,

schimbarea, adică elementele ce caracterizează know-how-ul.

InteligenŃa economică este „ansamblul acŃiunilor coordonate de cercetare, prelucrare şi

distribuire a informaŃiei utile în vederea exploatării sau necesare agenŃilor economici. Aceste acŃiuni

sunt desfăşurate legal, cu toate garanŃiile de protecŃie necesare conservării patrimoniului concurenŃial

al întreprinderii în cele mai bune condiŃii de calitate, termen şi cost”.

Între conceptul de proprietate industrială şi cel de proprietate intelectuală există similitudini,

ele manifestându-se într-o simbioză perfectă, numită creativitate.

Creativitatea este determinată de legăturile ce se formează

între om – tehnică - economie – mediu social, legături ce prefigurează de fapt capacitatea de a

gestiona ideile.

Alături de creativitate, s-a impus conceptul de transfer de tehnologie.

Prin tehnologie se înŃelege ansamblul cunoştinŃelor tehnice de specialitate care vizează

activitatea economică, în sensul realizării producŃiei, crearea de noi produse sau modificări esenŃiale

ale celor existente, inclusiv managementul procesului de fabricaŃie şi comercializare.

Transferul de tehnologie este o componentă a comerŃului invizibil şi este cunoscut şi sub

denumirea de comerŃ cu tehnologii; se derulează într-un ritm superior comerŃului internaŃional cu

10

mărfuri, deşi ca pondere acesta reprezintă o valoare redusă raportat la valoarea comerŃului

internaŃional cu mărfuri.

PiaŃa internaŃională de tehnologii se caracterizează prin: • poziŃia de monopol – numărul

cumpărătorilor depăşind considerabil numărul vânzătorilor între care se pot stabili înŃelegeri în scopul

dominaŃiei asupra pieŃei, aceasta permite vânzătorului o discriminare faŃă de cumpărător; • poziŃia de

oligopol – creată prin alăturarea de marii producători de tehnologii a micilor producători, care şi ei pot

avea o poziŃie de monopol, rezultată din caracterul de unicat al tehnologiei.

În practica relaŃiilor comerciale şi de cooperare economică internaŃională s-au impus

următoarele categorii de tehnologii, care pot constitui obiectul comerŃului internaŃional: invenŃiile;

desenele şi modelele industriale; mărcile de fabrică şi de comerŃ; procedeele şi cunoştinŃele de

fabricaŃie nebrevetate şi nebrevetabile (know-how); programele pentru calculatoare (software);

consultanŃa de specialitate; asistenŃa tehnico-inginerească; pregătirea de personal (show-how);

indicaŃia de provenienŃă şi denumirea de origine; numele comercial, emblema, firma şi titlurile.

Transferul internaŃional de tehnologii este cunoscut şi sub denumirea de comerŃ internaŃional

cu inteligenŃă, tocmai datorită faptului că tehnologia este un rezultat al activităŃii intelectuale. De

asemenea, cu acelaşi conŃinut circulă noŃiunile de comerŃ cu tehnologii şi transfer de tehnologii, deşi

noŃiunea de transfer de tehnologie are o arie mai largă de cuprindere, în sensul că poate exista şi un

transfer gratuit sau un transfer de tehnologie încorporat în produs.

Dintre canalele transferului de tehnologii pot fi amintite: a) brevetul de invenŃie; b) licenŃa; c)

transferul internaŃional de tehnici şi tehnologii nebrevetate sau nebrevetabile (know-how); d) transferul

internaŃional de tehnologii sub formă de consulting – engineering; e) comerŃul internaŃional de

tehnologii sub forma exporturilor complexe; f) transferul internaŃional de tehnologie sub forma

mărcilor de fabrică, de comerŃ sau de serviciu.

Un rol important în cadrul fluxurilor internaŃionale de creativitate, de tehnologie, revine

OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite, precum şi organizaŃiilor internaŃionale aflate sub egida sa, cum ar fi:

ONUDI, UNCTAD, OMC, PNUD, UNESCO şi, bineînŃeles, cooperării economice internaŃionale la

nivel bi şi multilateral.

Preocupări în domeniul tehnologiei şi comercializării acesteia are şi OrganizaŃia NaŃiunilor

Unite pentru Dezvoltare Industrială (ONUDI), care a elaborat programe pentru transferul de tehnologii

adecvate necesităŃilor, posibilităŃilor şi intereselor Ńărilor, pregătirea cadrelor de specialitate, prestând

în acelaşi timp servicii de consultanŃă cu privire la realizarea de noi produse, cu luarea în considerare a

condiŃiilor şi tendinŃelor de pe piaŃa mondială.

BalanŃa de plăŃi tehnologice este un instrument prin care se urmăresc rezultatele financiare

legate de transferul tehnologic.

Nivelul de dezvoltare economică, potenŃialul ştiinŃific şi tehnic al unei Ńări faŃă de alta, sau faŃă

de economia mondială în ansamblu, ca şi capacitatea valorificării acestui potenŃial determină soldul

activ sau pasiv al balanŃei de plăŃi tehnologice a Ńării respective. Soldul balanŃei de plăŃi tehnologice,

11

ca poziŃie a comerŃului invizibil, reprezintă un factor important care influenŃează echilibrarea,

ameliorarea sau îmbu-nătăŃirea balanŃei de plăŃi curente a statelor.

Soldul balanŃei de plăŃi tehnologice exprimă locul potenŃialului ştiinŃific al unei Ńări în cadrul

diviziunii internaŃionale a muncii, în fluxul internaŃional de cunoştinŃe tehnico-ştiinŃifice, ca şi

intensificarea valorificării potenŃialului respectiv în acest flux al asimilării cunoştinŃelor, al cumpărării

şi vânzării de idei noi.

Tema VII. Turismul interna Ńional

Turismul, componentă majoră a sectorului terŃiar, a reuşit să se impună rapid în viaŃa socială şi

economică din a doua jumătate a secolului trecut printr-o dezvoltare spectaculoasă.

Tehnica turistică operează cu o serie de concepte ale căror conŃinut şi semnificaŃie au fost

elaborate de OrganizaŃia Mondială a Turismului (OMT) astfel: turismul unitar este activitatea turistică

practicată în interiorul unei Ńări ; turismul naŃional grupează turismul intern al unei Ńări şi turismul

emiŃător, ce se referă la rezidenŃii acelei Ńări care vizitează alte Ńări; turismul internaŃional este format din

turismul receptor şi turismul emiŃător. Vizitator este orice persoană care călătoreşte spre un loc, altul decât

mediul său obişnuit, scopul călătoriei fiind altul decât exercitarea unei activităŃi remunerate. Vizitatorii se

împart în două grupe: turiştii sunt vizitatorii al căror sejur include cel puŃin o înnoptare; excursioniştii sunt

vizitatorii care se deplasează în scopuri tu-ristice pentru mai puŃin de 24 ore, fără a include o

înnoptare.

Aranjamentul turistic reprezintă ansamblul bunurilor şi servi-ciilor prestate în timpul

deplasării în scopuri turistice a unei persoane sau a unui grup, pe baza unui program prestabilit,

oferit de o firmă specializată.

Circuitul turistic este itinerarul de vizită în mai multe Ńări, zone, localităŃi şi puncte turistice,

al cărui punct de plecare coincide cu cel de sosire.

PiaŃa turistică reprezintă sfera economică de interferenŃă a intereselor purtătorilor ofertei

turistice, materializată prin producŃia turistică, cu cele ale purtătorilor cererii turistice, materializată

prin consum.

Cererea turistică este formată din ansamblul persoanelor care îşi manifestă dorinŃa de a se

deplasa periodic şi temporar în afara reşedinŃei proprii pentru alte motive decât prestarea unei

activităŃi remunerate la locul de destinaŃie sau, altfel spus, este acea parte a persoanelor care se

deplasează periodic şi în mod temporar, în afara rezidenŃei obişnuite, pentru motive de călătorie,

altele decât pentru a desfăşura o activitate remunerată.

Specificul turismului ca activitate economică imprimă cererii turistice o particularitate,

comparativ cu alte domenii, exprimată prin următoarele trăsături principale: cerere naŃională; cerere

concentrată în Ńările şi regiunile dezvoltate pe plan economic; cerere prioritar intraregională; cerere

deosebit de dinamică; cerere cu o sezonalitate accentuată şi rigidă.

12

Principalele grupe de factori care modelează nivelul, dinamica şi structura cererii turistice

sunt:disponibilitatea de timp liber; factorii economici; factorii demografici; factorii

sociali; organizarea şi promovarea.

Consumul turistic este cel ce asigură transformarea interfeŃei în suprapunere, în timp şi spaŃiu

a celor doi factori: cererea turistică şi oferta turistică. Aceasta, întrucât, în cazul turismului, locul

ofertei coincide cu locul consumului, dar nu şi cu locul de formare a cererii.

Consumul turistic se realizează în cadrul bazinului ofertei turistice pe mai

multe trepte desfăşurate în timp şi spaŃiu: înainte de începerea deplasării efective către locul de

destinaŃie turistică, dar legat de aceasta (de exemplu, achiziŃionarea de material sportiv necesar pe

circuit sau la destinaŃie); în timpul deplasării spre locul de destinaŃie (de exemplu, transportul); la locul de

destinaŃie (de exemplu, cazarea, alimentaŃia, agrementul etc.).

Consumul turistic este format, în principal, din: consumul turistic naŃional; consumul turistic

internaŃional sau exterior.

Oferta turistică grupează ansamblul elementelor care concură la obŃinerea produsului turistic

sau, altfel spus, oferta integrează ansamblul resurselor economice mobilizate în calitate de factori ai

producŃiei turistice.

Între oferta turistică şi producŃia turistică există o relaŃie strânsă, care, comparativ cu aceeaşi

relaŃie de pe piaŃa bunurilor fizice, este marcată de următoarele particularităŃi: 1) ProducŃia turistică

poate fi cel mult egală cu oferta turistică, în timp ce pe piaŃa bunurilor materiale oferta este cel mult egală cu

producŃia; 2) Oferta turistică există şi independent de producŃia turistică, în timp ce producŃia turistică

nu se poate realiza în afara ofertei; 3) Structura ofertei turistice nu coincide întotdeauna cu structura

producŃiei respective; 4) Oferta turistică este fermă.

Oferta turistică poate fi clasificată în funcŃie de motivaŃia consumatorilor în patru mari grupe:

oferta turismului de vacanŃă; oferta turismului cultural ; oferta turismului de afaceri; oferta

turismului pentru îngrijirea s ănătăŃii .

ModalităŃile practice de centralizare ale „industriei hoteliere” sunt:

1) LanŃurile voluntare, care reprezintă o emisiune „voluntară” a producătorilor, în scopul

oferirii unui produs omogen standardizat, de calitate ridicată, sub aceeaşi denumire comercială, care

reprezintă marca lor de producŃie.

2) Franşiza (franchise în fr.) în turism se defineşte ca o metodă de conlucrare, reglementată juridic,

în care o întreprindere denumită franşizor extinde asupra altor întreprinderi dreptul de a efectua, conform

propriilor tehnici, operaŃii de producŃie şi comercializare în domeniul hotelier.

3) AsociaŃia profesională, o altă modalitate de integrare a ofertei, a apărut o dată cu

extinderea grupurilor profesionale cu scop nelucrativ în diversele domenii ale ofertei turistice.

Ca şi în oferta şi producŃia bunurilor materiale, şi în oferta turistică se înregistrează o tendinŃă

de concentrare a producŃiei prin trei modalităŃi: concentrarea orizontală; concentrarea verticală

respectiv conglomeratele turistice.

13

Produsul turistic este o componentă a ofertei turistice şi reprezintă rezultatul asocierilor,

interdependenŃelor dintre resurse (patrimoniu) şi servicii.

Componentele produsului turistic pot fi grupate în două categorii: elemente atractive şi

elemente funcŃionale.

Principalele activităŃi integrate produsului turistic se structurează astfel: activităŃi

organizatorice ale turismului; activităŃi economice implicate în transportul turiştilor; activităŃi

economice implicate în serviciile de cazare şi cele auxiliare acestora; activităŃi economice implicate în

serviciile de alimentaŃie şi cele complementare acestora; activităŃi economice privind producerea şi

comercializarea de diferite bunuri pentru turişti; activităŃi economice şi neeconomice privind serviciile

de divertisment; activităŃi de cercetare ştiinŃifică şi de pregătire profesională în domeniu.

Consumul produsului turistic se derulează într-o succesiune riguroasă, determinată obiectiv

de specificul prestaŃiei, forma de turism, locul şi momentul acŃiunii etc.

Principalele megatendinŃe şi direcŃiile turismului în perioada de timp până în 2020 se prevăd a fi,

după opinia specialiştilor OMT, următoarele: • globalizare versus delocalizare; • tehnologia electronică

va deveni atotputernică în ce priveşte influenŃarea alegerii destinaŃiei şi distribuŃiei; • accentul, în ce

priveşte căile de călătorie rapide, va fi pus în special pe acordarea de facilităŃi şi pe rapiditatea procesului

de călătorie; • clienŃii vor alege ruta prin intermediul atlaselor de pe CD-ROM: examinarea hotelurior

şi a facilităŃilor o vor face prin Internet; brokerii vor oferi camere cu reducere pe Website-uri şi e-mail-

uri de ultim minut; biletele de călătorie vor fi astfel la un cost mai redus etc; • polarizarea gusturilor

turiştilor către confortul de bază şi orientarea către aventură; • lumea turistului „în îngustare” – mai

mult turism în locurile „nebătute de om” şi apropierea turismului spaŃial; • destinaŃia ca „accesoriu de

modă” etc.

În structura organizaŃiilor interguvernamentale, cu vocaŃie internaŃională,

identificăm organizaŃii care au competenŃe generale cum ar fi: OrganizaŃia Mondială a Turismului

(OMT) cât şi alte organizaŃii cu competenŃe specializate într-un anume sector al activităŃii turistice,

cum ar fi, spre exemplu, Biroul InternaŃional de Turism Social. OrganizaŃia Mondială a Turismului

(OMT) este singura organizaŃie interguvernamentală cu atribuŃii turistice generale, exercitate la

scară universală.

BalanŃa turistică este o componentă a balanŃei de plăŃi externe şi cuprinde încasările şi plăŃile în

valută care provin din activitatea de turism internaŃional. În activ se înregistrează cheltuielile efectuate

într-o Ńară de către vizitatorii nerezidenŃi. În pasiv se înregistrează cheltuielile aferente călătoriilor în

străinătate ale rezidenŃilor Ńării respective. DiferenŃa între activ şi pasiv constituie soldul balanŃei turismului

internaŃional.

14

Tema VIII. Transporturile interna Ńionale

Sectorul transporturilor cuprinde întreprinzătorii a căror activitate constă în transportul

mărfurilor şi persoanelor, fie prin acŃiune directă (prin mijloace de transport terestre, aeriene, navale),

fie prin acŃiuni indirecte sau complementare (prin servicii de depozit, servicii portuare şi aeroportuare).

Prin activitatea de transport se realizează deplasarea în spaŃiu a bunurilor sau a oamenilor în

vederea satisfacerii nevoilor materiale şi spirituale ale societăŃii omeneşti.

Prin transporturi internaŃionale înŃelegem acele transporturi care traversează cel puŃin o

frontieră de stat, punctele de expediere şi de destinaŃie a mărfii fiind situate în Ńări diferite.

FuncŃiile economice mai importante îndeplinite de activitatea de transport:

a)Permit lărgirea pieŃelor de desfacere a mărfurilor depăşind piaŃa locală.

b)Fac posibil un echilibru mai bun între cererea şi oferta pentru diverse mărfuri, pe plan

internaŃional. Excedentul de produse din anumite Ńări sau zone poate acoperi mai bine cererea de

produse deficitare în alte Ńări sau zone.

c) În aceste condiŃii, posibilitatea deplasării mărfurilor din zonele unde se află în abundenŃă în

zonele cu deficit în asemenea mărfuri contribuie la egalizarea preŃurilor acestora.

d) Transportul asigură în bună măsură şi mobilitatea capacităŃilor de prelucrare intermediară

şi finală. Activitatea multor fabrici depinde uneori total de resursele naturale aflate în apropiere..

e) Transportul facilitează specializări în activitatea de producŃie şi comercializare.

f) Transporturile facilitează deplasarea oamenilor în interes de afaceri, transportul de

documente comerciale şi schimbul valutar, organizarea de târguri şi expoziŃii, participarea la activitatea

diverselor organizaŃii economice internaŃionale.

FuncŃiile sociale ale activităŃii de transport: a) Deplasarea liberă a oamenilor, schimbul de idei

şi de experienŃă; b) extinderea activităŃii de turism internaŃional pentru odihnă şi recreere sau în

scopuri terapeutice; c) turismul pentru studii; d) ActivităŃile recreative, sportive, culturale, ştiinŃifice,

medicale pot fi extinse prin deplasarea dintr-o Ńară în alta.

În ultimele decenii s-au intensificat tot mai mult preocupările constructorilor de mijloace de

transport pentru: creşterea capacităŃii de transport; construirea unor mijloace de transport cu

consumuri specifice de carburanŃi cât mai mici şi extinderea cercetărilor pentru utilizarea unor noi

surse de energie; creşterea vitezei transporturilor; sporirea siguranŃei transporturilor; reducerea poluării

atmosferice şi fonice.

Transportul de mărfuri pe plan internaŃional se poate efectua în diferite modalităŃi şi cu diferite

mijloace. Folosirea unui anumit mijloc sau a unei anumite modalităŃi este determinată de o serie de

factori cum sunt: poziŃia geografică a Ńării de expediere şi a celei de destinaŃie, gradul de dezvoltare a

reŃelei de transport, cantitatea şi proprietăŃile mărfurilor ce urmează a fi transportate, condiŃia de liberă

trecere convenită etc.

Alături de OrganizaŃia Mondială a ComerŃului (OMC), continuatoare a activităŃii Acordului

General pentru Tarife şi ComerŃ (GATT), ConferinŃa NaŃiunilor Unite pentru ComerŃ şi Dezvoltare

15

(UNCTAD) derulează o serie de programe de cooperare tehnică în domeniul transporturilor

internaŃionale şi oferă asistenŃă în elaborarea de strategii de marketing în acest domeniu. În urma

colaborării dintre cele două organisme internaŃionale a luat fiinŃăCentrul de ComerŃ InternaŃional din

Geneva (ITC).

Banca Mondială şi alte bănci de dezvoltare cu caracter regional oferă, la rândul lor, asistenŃă

tehnică şi ajutoare financiare pentru dezvoltarea şi managementul transporturilor.

Alături de acestea, în domeniul transporturilor internaŃionale există şi alte organizaŃii

internaŃionale care au legiferat o serie de norme juridice, dintre care cele mai cunoscute sunt:

- ConvenŃia ONU, cunoscută şi sub denumirea de „Regulile de la Hamburg”, din anul 1978,

referitoare la transportul mărfurilor pe mare. În prezent este documentul de profil cel mai important

care reglementează transportul maritim;

- ConvenŃia privind transporturile feroviare internaŃionale (COTIF), la care participă toate

Ńările europene, inclusiv unele Ńări din Asia, şi care prevede reglementările şi regulile transportului

feroviar internaŃional;

- ConvenŃia referitoare la contractul de transport internaŃional al mărfurilor pe calea rutieră,

semnată la Geneva, la 19 mai 1956. Prin această convenŃie sunt reglementate, în mod uniform,

condiŃiile generale în care se încheie şi se execută contractul rutier de mărfuri, reprezentat de

scrisoarea de trăsură CMR.

Tema IX Fluxul interna Ńional al forŃei de muncă

Fluxul internaŃional al forŃei de muncă se realizează sub două forme:

a) acŃiuni de cooperare internaŃională, în scopul creării unor obiective complexe care necesită

forŃă de muncă; b) migraŃia internaŃională, care se dezvoltă spontan, având cauze economice, sociale,

etnice variate.

Deplasarea forŃei de muncă sub formă de cooperare are în timp un caracter limitat, care se

sfârşeşte o dată cu finalizarea lucrărilor, pe când migraŃia are un termen mai lung şi depinde de

deciziile emigrantului sau autorităŃilor din Ńara primitoare; deplasarea forŃei de muncă în acŃiunile de

cooperare are la bază un contract comercial sau acord internaŃional, în timp ce în cazul migraŃiei nu

există o bază juridică în măsură să delimiteze scopul concret şi durata deplasării.

Deplasarea în cadrul acŃiunilor de cooperare are o formă organizată, în timp ce în cazul

migraŃiei caracteristicile acestei forme constă în aceea că migraŃia este individuală, spontană şi

dezorganizată; ambele forme ale circulaŃiei forŃei de muncă au ca obiectiv prestarea de servicii în Ńara

de destinaŃie, iar o parte din banii încasaŃi (salariile) este repatriată în Ńara de origine, la familii sau

firme de construcŃii în străinătate.

16

Prin migraŃia internaŃională a forŃei de muncă se înŃelege procesul de trecere a forŃei de muncă

dintr-o Ńară în alta în vederea desfăşurării unei activităŃi în afara Ńării unde se află reşedinŃa acesteia,

urmând ca aceia ce migrează să fie retribuiŃi de persoane fizice, juridice sau de organisme internaŃionale

pentru care desfăşoară activităŃile respective.

MigraŃia internaŃională contemporană, mai ales după cel de-al doilea război

mondial, prezintă următoarele caracteristici: - nu mai priveşte populaŃii compacte, ci doar indivizi sau

familii, în căutare de locuri de muncă; se emigrează din Ńări sărace sau în curs de dezvoltare către Ńări

mai dezvoltate, primele devenind furnizoare de forŃă de muncă, iar ultimele, beneficiare; procesul

migraŃiei nu este linear, ci cunoaşte atât faze de flux, cât şi faze de reflux; cererea de forŃă de muncă

străină vizează, dar nu în egală măsură, persoane având vârsta între 20 şi 40 de ani; mulŃi emigranŃi sunt

muncitori necalificaŃi, angajaŃi pentru treburi fizice grele şi prost plătite, pe care autohtonii le refuză.

MigraŃia între Ńările dezvoltate cuprinde, însă, muncitori calificaŃi, cadre superioare, oameni de ştiinŃă.

Formele migraŃiei internaŃionale: migraŃia reglementată;migraŃia nereglementată; migraŃia

oficială şi de afaceri; migraŃia în vederea stabilirii definitive.

În literatura de specialitate se delimitează şi alte forme ale migraŃiei internaŃionale în funcŃie

de aria de desfăşurare: migraŃia intracontinentală; migraŃia intracontinentală şi migraŃia

interregională.

În afara turiştilor sau persoanelor care circulă în forme organizate avem cinci grupe: coloniştii,

persoanele care pleacă din Ńările lor cu contract de muncă; specialiştii; imigranŃii ilegali; azilanŃii şi

refugiaŃii .

În cadrul migraŃiei internaŃionale întâlnim două procese strâns legate între ele: emigraŃia şi

imigraŃia.

În contextul deosebit de complex al migrării for Ńei de muncă din perioada actuală se observă

două fenomene noi: 1) imigraŃia extrem de rapidă a specialiştilor cu înaltă calificare, atât din Ńările

dezvoltate, cât şi din Ńările în curs de dezvoltare ca urmare a şomajului, a prigoanei politice, a

convingerilor religioase sau a efectelor progresului tehnic contemporan pentru factorul uman, cu toate

consecinŃele care decurg de aici; 2) extinderea migraŃiei clandestine.

Cauza fundamentală a migraŃiei internaŃionale a forŃei de muncă, potrivit unui studiu efectuat în

ultimii ani de Oficiul InternaŃional al Muncii de la Geneva, o constituie diferenŃele de venituri între diferite

Ńări , în special între Ńările industrializate şi cele în curs de dezvoltare. În ultimii ani, aceste diferenŃe s-au

accentuat.

ConsecinŃele migraŃiei internaŃionale se analizează din punct de vedere al: a) efectelor asupra

finanŃelor publice; b) efectelor externe.

17

Tema X RelaŃiile monetare internaŃionale

Ca formă instituŃională a activităŃii financiar-monetare, Sistemul Financiar-Monetar

InternaŃional devine responsabil pentru organizarea, conducerea, perfecŃionarea şi diversificarea

activităŃii respective. Sub această formă, activitatea financiar-monetară se integrează în sistemul

economiei mondiale, îndeplinind cantitativ şi calitativ cerinŃele economiei respective aflate în stările

dinamice de tip economic.

În cadrul pieŃei mondiale actuale, moneda – sub diferitele sale forme – îndeplineşte mai

multe funcŃii, şi anume: a) mijloc de plată în cadrul tranzacŃiilor comerciale, ca instrument unic al

acestora; b) mijloc de circulaŃie a valorii între persoanele fizice şi juridice; c) mijloc de rezervă a

valorii; d) măsură a valorii mărfurilor şi serviciilor care fac obiectul schimburilor internaŃionale.

RelaŃiile monetare internaŃionale îmbracă forme şi circuite variate:a) serveşte nemijlocit

schimburile comerciale internaŃionale, oferind mijloacele de plată necesare. b) al doilea circuit constă

în aceea că banii sunt utilizaŃi în scopul autovalorificării, servind fluxul internaŃional de capital; c) un

al treilea circuit al fluxului monetar internaŃional este acela ce rezultă din necesitatea echilibrării

balanŃelor de plăŃi, antrenând în cadrul fluxului monetar internaŃional o parte din rezervele monetare.

Sistemul monetar internaŃional constituie o unitate a trei componente de bază:

1) mecanismele valutar-financiare internaŃionale;

2) instituŃiile financiar-bancare;

3) normele de drept sau uzanŃele internaŃionale în domeniul plăŃilor internaŃionale.

De-a lungul istoriei, ca mecanisme valutar-financiare internaŃionale au acŃionat punctele aur.

Cu timpul, apar diverse uzanŃe internaŃionale (care, prin adoptarea formală a unora dintre ele,

devin norme de drept valutar), precum şi diverse instituŃii financiar-monetare internaŃionale cu caracter

guvernamental şi neguvernamental.

Sistemul monetar creat în 1944 la Bretton Woods (SUA) a avut ca obiectiv principal o creştere

a comerŃului internaŃional prin lărgirea cooperării monetare dintre statele lumii, ceea ce avea să

contribuie în final la dezvoltarea economiei Ńărilor, precum şi a economiei mondiale în ansamblul său.

Sistemul monetar creat la Bretton Woods a funcŃionat satisfăcător până la sfârşitul anilor ’60,

când a intrat într-o profundă criză structurală. Principiile fundamentale proclamate la Bretton Woods –

stabilitatea valutară, echilibrul valutar, asigurarea lichidităŃilor necesare – nu s-au realizat decât în mică

măsură. Lipsa stabilităŃii valutare a fost confirmată de frecventele devalorizări şi revalorizări, inclusiv ale

monedei etalon. Echilibrul plăŃilor externe a rămas, de asemenea, un principiu formal, iar lichiditatea

valutară a fost continuu nesatisfăcătoare.

Reforma sistemului prăbuşit a început prin introducerea unor elemente noi în cadrul sistemului

şi prin continuarea cooperării monetare, adaptată însă la condiŃiile existente pe plan mondial. Toate

mecanismele monetare stabilite la Bretton Woods, în 1944, aveau acum să fie îmbrăcate într-o formă

nouă, iar reglementările aduse au fost inserate în noul statut, modificat, al FMI. Printre elementele noi

introduse se numără şi înfiinŃarea şi punerea în circulaŃie a monedei internaŃionale DST(SDR – Special

18

Drawing Rights), ceea ce a condus fundamental la schimbarea conŃinutului etalonului monetar şi a

mecanismelor de funcŃionare a cursului de schimb şi convertibilităŃii.

Prima dintre modificările esenŃiale a fost înfiinŃarea etalonului puterii de cumpărare în locul

celui aur-devize.

Dată fiind această situaŃie de fapt, şi mecanismul de coordonare a cursului de piaŃă a suferit

schimbări structurale. O altă măsură pentru atenuarea instabilităŃii etalonului provenit dintr-o economie

naŃională s-a considerat a fi înfiinŃarea şi circulaŃia, prin intermediul FMI, a monedei internaŃionale

DST(SDR – Special Drawing Rights – Drepturile Speciale de Tragere).

După modalitatea de plasare internaŃională a fondurilor valutar-financiare, distingem

următoarele circuite ale fluxului valutar-financiar:a) Depozitele financiare de trezorerie; b) Creditul

internaŃional; c) InvestiŃiile străine de portofoliu;d) InvestiŃiile directe în străinătate; e) veniturile

rezultate din plasamentele financiare externe; f) transferurile valutar-financiare unilateral.

În prezent, sistemul monetar internaŃional se bazează pe diverse mecanisme, unele complicate,

deosebit de sensibile şi aflate într-o strânsă conexiune reciprocă, dar şi în strânsă legătură cu

conjunctura economică mondială, cu politicile economice ale statelor etc.

a) Unul dintre mecanismele de bază, cel mai vechi din punct de vedere istoric, care cândva

se confunda cu însuşi sistemul, este etalonul monetar internaŃional.

b) Raportându-se la etalon, monedele naŃionale îşi definesc paritatea.

c) Raportul valoric dintre monede a căror valoare nu mai corespunde parităŃii – aceasta fiind

regula – se numeşte curs valutar.

d) Orice sistem monetar internaŃional se bazează pe utilizarea de către agenŃii economici a

unor mijloace de plată internaŃională.

e) Pentru a face faŃă plăŃilor internaŃionale, sistemul monetar internaŃional şi statele

participante la el trebuie să dispună de o anumită lichiditate internaŃională; prin aceasta se înŃelege

capacitatea Ńărilor de a efectua decontările internaŃionale în momentul scadenŃei de plată.

f) În tranzacŃiile internaŃionale, mijloacele de plată enunŃate mai sus sunt în majoritatea

cazurilor folosite ca element de referinŃă.

g) Sistemul monetar-financiar internaŃional presupune transferul sigur între parteneri al

creanŃelor şi obligaŃiilor ce rezultă din schimburile economice internaŃionale şi include – printre

mecanismele sale – un sistem de modalităŃi de plată.

h) Un rol important în eficienŃa unui sistem monetar financiar internaŃional îl

are convertibilitatea valutară.

i) Sistemul monetar internaŃional se întemeiază – în realizarea obiectivelor sale – pe

mecanismele pieŃei valutare.

j) Spre deosebire de piaŃa valutară, care înlesneşte transformarea unei valute într-o altă valută, în

cadrul sistemului monetar-financiar internaŃional acŃionează mecanismele pieŃei financiare, care au ca

19

scop crearea condiŃiilor favorabile în ceea ce priveşte accesul la sursele de finanŃare în schimburile

economice internaŃionale.

k) În fine, cel mai sintetic, dar şi cel mai complicat mecanism într-un sistem monetar

internaŃional este mecanismul de echilibrare a schimburilor monetare dintre state.

Fondul Monetar InternaŃional (FMI) este organizaŃia care a supravieŃuit până în prezent, chiar

după criza valutară din 1971-1973; el a luat naştere pe fondul unor preocupări intense pe plan

internaŃional în ceea ce priveşte reorganizarea relaŃiilor valutar-financiare în vede-rea reconstrucŃiei

economice şi a dezvoltării comerŃului mondial. Această instituŃie a fost înfiinŃată urmărindu-se

următoarele obiective majore: promovarea cooperării monetare internaŃionale, facilitarea expansiunii

comerŃului internaŃional, înlăturarea restricŃiilor de natură valutară din calea comerŃului mondial şi a

fluxurilor financiare internaŃionale, acordarea către Ńările membre de credite pe termen scurt şi mediu

în vederea reducerii dezechilibrelor balanŃelor lor de plăŃi externe, promovarea stabilităŃii cursurilor

valutare şi evitarea devalo-rizării monetare, a manevrării cursurilor în scop de concurenŃă, precum şi

scurtarea duratei şi diminuarea dezechilibrului balanŃelor de plăŃi externe ale Ńărilor membre.

Capitalul FMI este numit „fond”, întrucât el este format din contribuŃiile statelor membre.

ContribuŃiile la fond se stabilesc după următoarelecriterii : valoarea PIB, volumul comerŃului exterior,

volumul rezervelor valutare, poziŃia monedei naŃionale în relaŃiile economice internaŃionale. Fiecare

stat are o contribuŃie bănească numită cota de participare. łările puternice şi dezvoltate au o cotă mai

mare, şi invers.

FuncŃiile cele mai importante ale FMI constă în: a) creditarea temporară a deficitelor

balanŃelor de plăŃi pentru Ńările care se obligă să aplice o politică de redresare economico-financiară şi

valutară, pe termen scurt, prin mijloace de restrângere a cererii interne (consumul populaŃiei,

investiŃiile agenŃilor economici, cheltuielile statului) sau prin aplicarea unei aşa-numite „politici de

austeritate”; b) acordarea de credite membrilor săi pe bază de garanŃii (în monedă naŃională), astfel

încât ei să fie sprijiniŃi la nevoie pentru a-şi echilibra balanŃa de plăŃi; c) limitarea restricŃiilor valutare

care frânează dezvoltarea comerŃului internaŃional, membrii FMI fiind astfel obligaŃi să treacă la

convertibilitatea monedelor naŃionale pentru plăŃile curente; d) supravegherea şi interzicerea încheierii

de acorduri valutare discriminatorii între statele membre; e) menŃinerea stabilităŃii monedelor naŃionale

ale Ńărilor membre şi încheierea cu aceste Ńări a unor aranjamente privind stabili-rea cursurilor.

Activitatea FMI constă în supravegherea funcŃionării sistemului monetar internaŃional, în

finanŃarea deficitelor din balanŃele de plăŃi ale statelor membre, în cazul în care această situaŃie există

pe perioade mici de timp.

În anul 1977, FMI dă o definiŃie a balanŃei de plăŃi externe ca fiind „un tablou sintetic sub formă

contabilă, care înregistrează sistematic ansamblul fluxurilor reale, financiare şi monetare intervenite între

rezidenŃii unei economii şi restul lumii, în cursul unei perioade de un an”. RezidenŃii reprezintă agenŃii

naŃionali sau străini, persoane fizice sau juridice, care trăiesc sau îşi desfăşoară activităŃile în mod curent

şi permanent pe teritoriul unei Ńări, inclusiv filialele şi sucursalele societăŃilor străine care acŃionează în

20

mod obişnuit în cadrul Ńării respective. De aici sunt excluse activităŃile ambasadelor şi consulatelor

străine din acea Ńară, precum şi activităŃile instituŃiilor internaŃionale pe teritoriul acelei Ńări.

Invers, nerezidenŃii sunt străinii şi conaŃionalii, persoane fizice şi juridice, care trăiesc şi îşi

desfăşoară activitatea în mod curent şi permanent în străinătate, inclusiv filialele şi sucursalele din

străinătate ale firmelor naŃionale. În acestea nu se includ activităŃile întreprinse în străinătate de

ambasadele şi consulatele naŃionale.

Cea mai importantă poziŃie într-o balanŃă de plăŃi externe sunt plăŃile şi încasările curente, care

formează balanŃa plăŃilor curente sau contul curent.

Starea de echilibru extern se realizează în cazul următoarelor egalităŃi:

Y + M = I + C + A, unde:

Y = PIB; M = import de mărfuri şi servicii; I = Export; C = con-sum intern; A = acumulări (investiŃii)

interne.

Teoretic, echilibrul valutar se realizează în cazul în care Y = C + A, ceea ce ar însemna că M = I,

adică încasările din exporturi să fie egale cu importurile sau, altfel spus, existenŃa unei balanŃe

În ceea ce priveşte fluxurile financiare sau mişcările de capital, acestea sunt formate din două părŃi

distincte: contul de capital şi contul financiar.

Este de preferat ca balanŃa de plăŃi externe a unui stat să fie ori echilibrată, ori excedentară.

Pentru cea de-a treia ipostază, şi anume deficitară, există mai multe modalităŃi sau posibilităŃi de

corectare ori măsuri de echilibrare, şi anume: corectarea, compensarea, finanŃarea şi reglementarea.

Corectarea presupune eliminarea deficitului în viitor prin măsuri de austeritate şi de

disciplină, cum ar fi: deprecierea monetară, sporirea taxelor vamale la import, încurajarea industriilor

exportatoare pentru a produce, încurajarea politicii de turism din Ńara respectivă etc.

Compensarea se referă la deficitul care poate fi compensat prin intrări de capital sau prin

depozite de capitaluri pe termen scurt.

Ca instrumente de finanŃare a deficitului se utilizează atragerea de investiŃii externe,

contractarea de credite externe de pe piaŃa bancară privată, împrumuturi interguvernamentale,

obŃinerea de credite de balanŃă de la FMI, acorduri Swap între băncile centrale ş.a.

Reglementarea se realizează prin măsuri cum ar fi anularea datoriei pentru a nu mai exista nici

un angajament pentru viitor.

Tema XI AsistenŃa financiară externă pentru dezvoltare. Problema datoriei

externe şi cooperarea economică internaŃională

După cea de-a doua conflagraŃie mondială, proclamarea independenŃei de stat a fostelor

colonii a fost numai o victorie limitată la latura politică a relaŃiilor lor externe, ele continuând să

depindă de străinătate, întrucât se caracterizau printr-o slabă dezvoltare economică şi socială.

21

Începând din anul 1960 şi până în prezent au existat patru decenii de dezvoltare adoptate de

NaŃiunile Unite.

Cu toate succesele obŃinute, statele în curs de dezvoltare sunt încă departe de a fi capabile prin

eforturi proprii să-şi finanŃeze dezvoltarea economică numai pe baza economiilor lor interne. Şi aici

putem enumera o serie de factori interni, proprii Ńărilor în curs de dezvoltare, care, pentru moment, nu

fac decât să le aducă neajunsuri:

– o parte însemnată a economiilor lor are un caracter natural, închis, reprezentând o rămăşiŃă

precapitalistă;

– în numeroase Ńări nu există încă un sistem financiar-bancar închegat, care să poată mobiliza

optim resursele financiare existente pe plan local;

– în multe Ńări aflate în tranziŃie la economia de piaŃă din Estul Europei există o contradicŃie

puternică între nevoile şi posibilităŃile formării de capital.

La aceştia se adaugă şi câŃiva factori externi, independenŃi de Ńările în curs de dezvoltare şi care,

de asemenea, le limitează posibilităŃile de însuşire a valorii adăugate realizate pe plan naŃional:

– limitarea veniturilor în devize realizate din exporturi (de Ńările în curs de dezvoltare) datorită

barierelor tarifare şi netarifare pe care le pun Ńările dezvoltate, dar şi datorită preŃurilor nesatisfăcătoare

obŃinute pe produsele exportate în virtutea principiului că acestea nu ar corespunde normelor şi

standardelor internaŃionale;

– creşterea însemnată şi continuă a preŃurilor importurilor pe care le realizează statele în curs

de dezvoltare ca urmare a procurării la preŃuri foarte ridicate de pe piaŃa internaŃională (în principal de

la societăŃile transnaŃionale) a subansamblelor de care au nevoie, a maşinilor, utilajelor şiknow-how-

lui;

– transferarea profiturilor obŃinute de către firmele străine care îşi desfăşoară activitatea în

aceste state în curs de dezvoltare, în Ńara de origine, în loc de investirea pe plan local ş.a.

Resursele de finanŃare a dezvoltării reprezintă, în acest context, principalul factor de progres

economic şi social. Cele mai importante resurse sunt cele procurate: a) prin efort propriu; b) din

resurse externe sau din asistenŃă financiară externă; c) din asistenŃa publică pentru dezvoltare.

Dintre acestea enumărăm: fluxurile financiare private; creditul privat; investiŃiile străine de

portofoliu în participaŃiuni; investiŃiile străine directe; împrumuturi acordate de către FMI; acordarea

de fonduri oficiale; AsistenŃa publică pentru dezvoltare.

Odată cu adâncirea interdependenŃelor statelor lumii, au luat naştere şi anumite transferuri

sistematice de resurse, în principal din Ńările dezvoltate către Ńările în curs de dezvoltare. Sumele datorate

străinătăŃii de o anumită Ńară, la un moment dat, formează datoria externă a acesteia. Deci, toate

transferurile rambursabile sunt în cea mai mare parte generatoare de datorie externă pe termen scurt, mediu

sau lung.

Sursa principală de provenienŃă a datoriei externe o reprezintă creditele pentru acoperirea

deficitului balanŃei comerciale ca urmare fie a creşterii importurilor cu mult peste exporturile unei

22

anumite perioade, fie a unui raport de schimb dezavantajos. Dacă această acumulare a datoriilor Ńărilor în

curs de dezvoltare se intensifică de la an la an, ea obligă aceste Ńări să facă împrumuturi, ceea ce duce la

o datorie externă a lor în creştere, deficitele devenind cronice.

Principalele cauze care au generat problema datoriei externe sunt, după opinia specialiştilor,

următoarele: 1) insuficienŃa volumului de fluxuri de capital către Ńările în curs de dezvoltare; 2)

scăderea continuă a sumelor destinate asistenŃei financiare pentru dezvoltare pe care statele dezvoltate

ale lumii le ofereau Ńărilor în curs de dezvoltare; 3) reducerea drastică a donaŃiilor în cadrul asistenŃei

publice pentru dezvoltare; 4) creşterea dobânzilor la creditele luate cu împrumut de către Ńările în curs

de dezvoltare de la băncile transnaŃionale; 5) încercarea de a finanŃa nevoi pe termen lung prin credite

acordate pe termen scurt a dus la concentrarea scadenŃelor la împrumuturi pe o perioadă redusă de timp,

mărind astfel vulnerabilitatea debitelor; 6) se face tot mai resimŃită existenŃa unei crize a plăŃilor

internaŃionale, determinată în principal de acŃiunea comună a trei factori: creşterea semnificativă a

ratei dobânzii pe pieŃele internaŃionale; deteriorarea termenilor de schimb pentru tinerele state, în

special datorită „şocurilor petroliere” şi scăderii preŃurilor produselor primare, precum şi datorită

accentuării protecŃionismului de către statele bogate, ceea ce a agravat situaŃia pieŃelor tradiŃionale de

export ale Ńărilor în curs de dezvoltare.

În general, datoria externă a unei Ńări este reprezentată de totalitatea sumelor de bani şi a

altor active datorate creditorilor externi de către rezidenŃii unei Ńări pe o perioadă mai mare de un an

de zile. Fiecare Ńară îşi administrează propria datorie externă după cum consideră că va fi mai

avantajată.

Elementele care definesc datoria externă sunt: a) durata de îndatorare; b) condiŃiile în care se

acordă creditele sau împrumuturile externe (dobânda fixă sau variabilă; perioada de rambursare;

condiŃionări de natură economică, financiară sau politică etc.); c) calitatea creditorului.

Principalele surse din care provine datoria externă a unui stat sunt:

1) creditele de export pe o perioadă mai mare de 1 an pe care importatorii din Ńara debitoare le

primesc de la partenerii lor externi;

2) împrumuturile acordate de guverne în cadrul unor acorduri bi sau multilaterale;

3) împrumuturile acordate de diverse organisme internaŃionale (FMI, Banca Mondială, BIRD,

BERD, BEI);

4) creditele şi împrumuturile de la băncile private.

Indicatorii cel mai des folosiŃi ai datoriei externe sunt:

a) Rata datoriei externe (Rde) se află raportând serviciul datoriei externe (Sde) la veniturile

anuale ale unui stat (Va),

b) Rata obligaŃiilor externe (Roe) se determină raportând serviciul datoriei externe (Sde) la

nivelul rezervelor oficiale (Nro) – aur şi devize

Reeşalonarea datoriei externe implică o serie de condiŃionări, îngrădiri şi dezavantaje

însemnate pentru Ńara împrumutată, cum ar fi:

23

– condiŃionalitatea faŃă de FMI;

– majorarea dobânzii iniŃiale la împrumut în raport cu rata curentă de pe piaŃa financiară;

– supravegherea datoriei prin actualizarea valorii împrumutului, luându-se în calcul elementele

inflaŃiei;

– restabilirea capacităŃii Ńării debitoare de a-şi asigura serviciul datoriei este, din păcate, pe

termen scurt, nefavorizând stabilirea unor relaŃii financiare şi comerciale stabile ş.a.

O altă metodă de diminuare a datoriei externe a Ńărilor în curs de dezvoltare debitoare o

reprezintă răscumpărarea creanŃelor deŃinute de bănci asupra lor.

Tot pe această piaŃă secundară a apărut şi posibilitatea răscumpărării datoriei sau conversiei

datoriei în active pentru Ńările debitoare prin intermediul inovaŃiilor financiare apărute pe această

piaŃă.

Primul tip de inovaŃie financiară apărută – răscumpărarea datoriei – permite Ńării debitoare să

răscumpere „la vedere” datoria existentă, dar la valoarea ei de piaŃă, incluzând o decotare, şi nu la valoarea ei

nominală.

Al doilea tip de inovaŃie financiară – conversia datoriei în active – presupune realizarea

următoarei scheme-tip, şi anume:

– un investitor cumpără de pe piaŃa secundară creanŃe de la o bancă privată, beneficiind de o

decotare, la preŃul pieŃei;

– odată creanŃele ajunse în posesia investitorului, acesta contactează banca centrală;

– dacă banca doreşte şi are resurse disponibile, ea îi răscumpără creanŃele, plătind în moneda

locală, dar la o valoare superioară celei de piaŃă;

– după ce a încasat suma de bani în moneda locală, investitorul îşi procură acŃiuni la firme de

pe plan local.

Tema XII. Cooperarea economică internaŃională, formă avansată a relaŃiilor

internaŃionale

Conceptul de cooperare economică internaŃională cunoaşte două niveluri, şi anume:

cooperarea microeconomică şi cooperarea macroeconomică

Cooperarea economică internaŃională se distinge printr-o serie de caracteristici proprii, ca

flux economic internaŃional.

Cooperarea microeconomică internaŃională reprezintă o conlucrare între doi sau mai mulŃi

parteneri care are ca obiect o anumită repartizare a activităŃilor economice şi de cercetare.

Trasaturi caracteristici: a) coordonarea funcŃiilor, fie prin realizarea în comun a unor funcŃii,

fie prin repartizarea acestora între parteneri, ceea ce permite obŃinerea unor rezultate inaccesibile de

altfel fiecărui partener în mod individual sau în formele clasice de comerŃ; b) se realizează între

24

parteneri independenŃi; c) continuitatea, stabilitatea îndelungată a intereselor economice ale partenerilor;

d) echilibrarea, în diferite proporŃii, a schimburilor prin livrări reciproce între partenerii la

cooperare.

Formele de cooperare în domeniul tehnico-ştiinŃific s-au dovedit deosebit de dinamice şi tot

mai complexe. Dintre acestea menŃionăm: a) Programele comune de cercetare; b) AsistenŃa tehnică

sau de specialitate; c) Schimbul de informaŃii tehnico-ştiinŃifice.

În domeniul producŃiei, cooperarea economică include sfere diferite, cum sunt: prospectarea,

cercetarea geologică, explorarea subsolului, activităŃi de producŃie în agricultură, prelucrarea

materiilor prime industriale şi agricole ş.a.

În domeniul prospectării şi cercetării geologice, cooperarea internaŃională urmăreşte

executarea de studii fundamentale, pe teritoriul unei Ńări, referitoare la: tectonică, geochimie,

metalogeneză, geofizică, geometrie, efectuarea de expertize, de documentaŃii geologice, geofizice,

descoperiri de minerale, diverse structuri geologice; acordarea de asistenŃă tehnică şi efectuarea de

prospecŃiuni geologice şi explorări destinate lărgirii bazei de materii prime; pregătirea unor acŃiuni

ulterioare de cooperare în domeniul explorărilor miniere, dar şi al industriei prelucrătoare.

În domeniul exploatării şi prelucrării resurselor naturale, cooperarea internaŃională contribuie la

punerea în valoare a acestor bogăŃii, sporeşte utilizarea lor eficientă şi raŃională în vederea creării de noi

locuri de muncă, precum şi a creşterii venitului naŃional, în vederea satisfacerii stabile şi de durată a

necesarului participanŃilor în ce priveşte materiile prime sau valorificarea acestora în exterior pentru

procurarea de resurse valutare necesare achiziŃionării de maşini şi instalaŃii industriale.

În domeniul producŃiei industriale şi agricole, cooperarea a cunoscut cea mai largă extindere şi

urmăreşte diversificarea producŃiei, ridicarea nivelului tehnico-calitativ al acesteia, introducerea tehnicii noi

şi creşterea productivităŃii muncii, utilizarea deplină a capacităŃilor de producŃie în funcŃiune, organizarea

superioară a producŃiei şi reducerea costurilor de producŃie în condiŃii reciproc avantajoase, satisfacerea

cerinŃelor părŃilor în ceea ce priveşte produsele complexe şi de înaltă calitate, putându-se crea şi

disponibilităŃi pentru exportul pe terŃe pieŃe.

Tema XIII Provocările globale de astăzi şi impactul acestora asupra relaŃiile

economice internaŃionale de mâine

RealităŃile geopolitice generate de ″noua triadă″: Statele Unite ale Americii-Uniunea

Europeană-China care au luat locul, treptat, relaŃiei bipolare: Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste

(actuala Rusia) - Statele Unite ale Americii au condus ca relaŃiile economice internaŃionale să treacă la

noi etape şi forme de manifestare.

Fenomenul terorismului internŃional a marcat, de asemenea, relaŃiile economice internaŃionale,

atât din perspectiva reconfigurării anumitor rute de transport internaŃionale, cât şi din perspectiva

25

înŃelegerii mai profunde a factorilor locali (politici, militari, culturali etc.) care fac ca fiecare regiune

să fie unică în felul său propriu.

În acelaşi timp, specialiştii estimează că începând cu anul 2014, economia mondială a trecut la

o perioadă de creştere mai stabilă, fiind prognozat o creştere reală anuală a economiei mondiale de 3-4

% pentru perioada 2016-2020.

Creşterea mondială va porni de la cele 10 pieŃe cheie de creştere (numite 2020-10) având ca

bază o multitudine de pieŃe de pe continentul african (cu precădere din Africa Subsahariană). Pentru

perioada 2016-2018, creşterea pieŃelor emergente va fi mai scăzută şi mai divergentă comparativ cu

perioada anterioara, conform datelor celor de la firma de consultanŃă ATKearney.

Cele zece pieŃe cheie de creştere sunt: China, Chile, Malayesia, Peru, Polonia, Filipine, Mexic,

Columbia, Turcia şi India. Este interesantă prognoza specialiştilor cu privire la Polonia, atuurile sale

fiind forŃa de muncă calificată şi reglementări favorabile mediului de afaceri, dar şi rezultatele

înregistrate de Africa subsahariană a cărei economie a atins o rată de creştere în perioada 2009-2013,

de 4,9%, depăşind, cu excepŃia Asiei, orice regiune de pe planetă.

Paradoxal se pare că fenomenul care a ″bântuit″ vreme de mai bine de câteva decenii planeta

noastră, şi ne referim la globalizare are un curent contrar care tinde să capete din ce în ce mai mult

contur, şi anume, deglobalizarea caracterizată de identităŃi cultural-religioase, care se afirmă tot mai

puternic, limitarea relativă a speculaŃiilor bursiere, segmentarea pieŃelor etc.

Falimentul unor corporaŃii americane care păreau a fi ″dintre cele mai puternice″ precum AOL

Time, Enron, Xerox, Tyco, Worldcom etc. a readus în discuŃie moralitatea unui sistem capitalist,

ghidat de o goană după profituri cât mai mari, obŃinute cu orice preŃ.

Ridicarea unor noi blocuri regionale (Uniunea Economică Eurasiatică care a început să

funcŃioneze oficial din anul 2015, cu toate greutăŃile inerente oricărui început) reprezintă semnale care

trebuie să fie luate în prognozele privind viitorul relaŃiilor economice internaŃionale.

De asemenea, trebuie să medităm şi la consolidarea şi rolul, într-un viitor nu foarte îndepărtat,

al marilor puteri maritime, având în vedere că: 70% din suprafaŃa Pământului este acoperită de mare,

90% din volumul comerŃului internaŃional se desfăşoară pe mare, majoritatea oraşelor lumii şi

populaŃia urbană se află la cca. 200 km de litoral şi de marile fluvii precum şi prevederilor dreptului

internaŃional conform căruia orice naŃiune poate folosi pentru scopuri comerciale sau de apărare, apele

teritoriale ale unui stat, fără a încălca suveranitatea altui stat.

Un rol de asemenea, de urmărit, în viitoarele relaŃii economice internaŃionale este cel pe care îl

vor juca republicile non-arabe din cadrul Orientului Mijlociu, Israel, Turcia, Iran.

O lume multipolară se deschide în noua paradigmă a relaŃiilor economice internaŃionale.

26

Tema XIV. Regândirea şi reproiectarea relaŃiilor economice internaŃionale în

contextul viitorului prefigurat

RelaŃiile economice internaŃionale în contextul viitor, deloc previzibil, credem că se vor centra

şi axa pe rolul jucat pe scena internaŃională de către de state, prin organismele sale, dar şi a rolului pe

care îl vor juca organismele internaŃionale reconfigurate. Credem că vom asista la o dezvoltare şi

consolidare a corporaŃiilor de stat în concurenŃă directă cu cele tradiŃionale private. Nu excludem şi o

consolidare a unor corporaŃii public-private care să poată avea un cuvânt important pe scena

economică internaŃională.

Pe de altă parte, fenomenul deglobalizării şi de-europenizarea ca răspuns la hiperglobalizare şi

hiper integrare europeană pot crea falii între indivizi, naŃiuni şi, de ce nu blocuri de naŃiuni, care în

mod evident vor influenŃa şi relaŃiile economice internaŃionale, prin prisma dualităŃii câştigător-

perdant ai procesului.

În acelaşi timp, nu trebuie să trecem cu vederea planul guvernului chinez, lansat în urmă cu

doi ani (2015), intitulat "Made in China 2025", prin care, până în anul 2025, China îşi propune să se

transforme dintr-un gigant mondial într-o putere industrială mondială, cu trecerea la o industrie bazată

pe tehnologie inteligentă şi pe o calitate superioară a produselor, concomitent cu creşterea imaginii

mărcilor. Printre ramurile industriale urmărite în vedere de program se numără: industria siderurgică,

industria construcŃiei de nave, biotehnologiile, industria aerospaŃială etc. Deci, se urmăreşte, printre

altele, "inundarea lumii" cu produse de înaltă tehnologie, lucru care evident, va reconsidera relaŃiile

economice internaŃionale. Să nu uităm că "preŃul televizoarelor produse în China a scăzut cu 90%, de

când China a aderat la OrganizaŃia Mondială a ComerŃului, în urmă cu 15 ani", cum recunoştea

publicaŃia The Economist, ceea ce spune multe despre puterea economiei chineze. Mai mult decât atât,

la sfârşitul lunii septembrie 2017, reprezentantul comercial al SUA a numit China ca fiind "o

ameninŃare fără precedent" care nu poate fi îmblânzită de normele comerciale existente. Să fie aşa?

Sau de fapt, este vorba de o concurenŃă tot mai acerbă a firmelor chinezeşti la care celelalte firme din

lume nu poate să le facă faŃă? Dar China nu şi-a devalorizat moneda ani de-a rândul, a încurajat

exportatorii, şi-a creat şi finanŃat ieftin corporaŃii comerciale de stat, a dovedit că poate să producă mai

mult, mai bun şi mai ieftin, restul este doar poveste...

Ştim că în prezent una dintre marile trei economii şi puteri mondiale este China. În acest sens,

în anul 2014, conform Băncii Mondiale, Uniunea Europeană cu cele 28 state reprezenta 22,6 % din

PIB-ul mondial măsurat la ratele de schimb ale pieŃei, Statele Unite ale Americii - 22,3 %, iar China -

13,3 % (în total cele trei puteri aveau 58,2 % din totalul PIB-ului mondial). Din perspectiva parităŃii

puterii de cumpărare, în anul 2014, UE avea 17,1 % din PIB-ul mondial, SUA - 15,9 %, iar China -

16,6 % (World Economic Outlook, FMI, aprilie 2016). Conform Eurostat, în anul 2014, UE-28

reprezenta 15,5 % din volumul importurilor şi exporturilor mondiale, SUA – 16,6 %, iar China

13,5 %, împreună realizând 45,6 % din volumul schimburilor comerciale mondiale. Doar din

27

perspectiva exporturilor, China domină piaŃa mondială cu un procent de 12% din total, urmată de

Uniunea Europeană cu cca. 11,5% şi Statele Unite ale Americii cu cca. 8,5%., conform datelor

publicate de The Economist. Numărul de brevete depuse de cercetătorii chinezi în domeniul

InteligenŃei Artificiale a crescut în ultimii ani cu aproape 200%...

Aceasta este deja realitatea actuală, viitorul ne indică: un "Nou drum al mătăsii", adică o reŃea

de infrastructură complexă (căi ferate, drumuri, porturi etc.) care să facă legătura între Asia, Africa şi

Europa, cu două căi principale de acces: una continentală şi o alta maritimă, controlate de China; noi

tehnologii aplicate produselor fabricate în aproape fiecare domeniu, influenŃă mai mare asupra

guvernanŃei globale (inclusiv cea economică); accelerarea reechilibrării economice, sociale şi în

probleme de mediu. Şi toate sub gândirea, realizarea şi controlul unui singur stat: China!

Nu ştim sigur dacă toate aceste deziderate se vor realiza în totalitate, un lucru este sigur, cert şi

prezent în toate analizele privind China de astăzi: rolul şi funcŃiile statului privind conceperea şi

coordonarea unei viziuni strategice de dezvoltare, atât pe termen scurt, cât şi, mai ales, pe termen lung.

Privite nu doar prin prisma succesului chinez, toate acestea considerente impun evident

reevaluarea, regândirea şi reproiectarea relaŃiilor economice internaŃionale actuale, din perspectiva

bunăstării, avantajului reciproc, deschiderii şi colaborării în relaŃiile dintre state, inclusiv în cadrul

relaŃiilor economice internaŃionale.