1

Universitatea Spiru Haret

Facultatea de RelaŃii InternaŃionale şi Studii Europene

Disciplina: Drept comunitar

Titular: Lector. Univ. Drd. Mirela Sabău

An de studiu: anul III zi,

Anul universitar 2008-2009

I. CUPRINSUL CURSULUI

TITLUL I PRINCIPIILE GENERALE ALE UNIUNII EUROPENE

1. NoŃiunea, obiectivele şi valorile Uniunii Europene. Locul Uniunii europene in

sistemul organizaŃiilor europene şi euroatlantice (Cursul 1)

2. ConstrucŃie europeană. Izvoarele dreptului comunitar (Cursul 1)

� Tratatele constitutive;

� Tratatele modificatoare: Actul Unic European, Tratatele de la Maastricht, de

la Amsterdam şi Nisa, Tratatul de la Lisabona;

� Izvoarele primare şi izvoarele secundare;

� Alte categorii de izvoare.

3. Principiile fundamentale ale dreptului comunitar (prioritatea, efectul direct,

subsidiaritatea, proporŃionalitatea) (Cursul 2)

TITLUL II INSTITUłIILE UNIUNII EUROPENE

4. Sistemul instituŃional al Uniunii Europene;

� Parlamentul European (Cursul 3);

� Comisia Europeană (Cursul 4);

� Consiliul Uniunii Europene şi Consiliul European (Cursul 5);

� JustiŃia Comunitară. Organizare, competentă şi proceduri (Cursul 6)

2

� InstituŃiile de avizare, consultative şi de control (Cursul 6)

TITLUL III PIAłA INTERNA şi POLITICILE COMUNE

5. PiaŃa Internă şi cele patru libertăŃi fundamentale. Cadrul general (Cursul 7 şi 8)

� Libera circulaŃie a persoanelor;

� Libera circulaŃie a serviciilor;

� Libera circulaŃie a mărfurilor;

� Libera circulaŃie a capitalurilor şi plăŃilor;

� ConcurenŃa pe piaŃa interna a Uniunii Europene

� Politica Externă şi de Securitate Comună

� Uniunea Europeană – SpaŃiu de Libertate, Securitate şi JustiŃie (SLSJ)

TITLUL IV DREPTURILE CETATENESTI şi DREPTURILE FUNDAMENTALE

IN UNIUNEA EUROPEANĂ

6. CetăŃenia europeană (Cursul 9)

7. Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (Cursul 10)

TITLUL V ROMÂNIA şi UNIUNEA EUROPEANĂ (Cursul 11)

8. Istoricul relatiei Romaniei cu Uniunea Europeana.

9. Tratatul de aderare. Cadrul General

3

II. PREZENTAREA SINTETICĂ A CURSULUI

PE CAPITOLE

TITLUL I PRINCIPIILE GENERALE ALE UNIUNII EUROPENE

Cursul 1 - NoŃiunea, obiectivele şi valorile Uniunii Europene. ConstrucŃie europeană.

Izvoarele dreptului comunitar

Dreptul comunitar reprezintă ansamblul reglementărilor adoptate prin tratatele încheiate de

către statele membre şi prin actele adoptate de către instituŃiile comunitare, care guvernează

modul de organizare şi funcŃionare a Uniunii Europene.

Uniunea Europeană a instituit o ordine de drept autonomă, care este „expresia unei

conştiinŃe deosebite a valorilor, impregnate de o comunitate legislativă europeană”. Autonomia

constă în faptul că dreptul comunitar decurge din propriile sale surse juridice şi se desprinde –

odată cu concretizarea noŃiunilor şi principiilor sale de bază – atât de elementele fundamentale de

drept internaŃional, cât şi de ancorarea sa istorică în conceptele de drept ale statelor membre.

Autonomia rezultă din principiile de structură şi constitutive, specific comunitare, ale autorităŃii

nemijlocite şi din prioritatea dreptului comunitar.

1.1. Caracterele ordinii juridice a Uniunii Europene

Unitatea dreptului comunitar european se ridică deasupra diversităŃii contextelor naŃionale1,

impunând ca aplicarea dreptului comunitar în Statele membre să fie condiŃionată atât de

respectarea particularităŃilor fiecărui sistem juridic naŃional, cât şi in special ca normele

comunitare sa fie aplicate în plan naŃional cu un „conŃinut identic şi cu o egală eficacitate”2.

Originalitatea - JurisprudenŃa consacră, cu elocvenŃă, că unitatea dreptului european este

compatibilă cu un anumit pluralism social şi cultural; legislaŃiile naŃionale urmăresc un scop

justificat în privinŃa dreptului comunitar, fiind de competenŃa Statelor membre a alege mijloacele

cele mai adecvate şi a respecta exigenŃele ce decurg din dreptul comunitar, în special cele legate

de principiului proporŃionalităŃii. Remarcăm că dreptul comunitar european îşi afirmă cu tărie

1 O.J. Guillarmot, op. cit., p.54-57 2 P. Pescatore, L’application du droit communautaire dans les états membres, Luxemburg, 1976, p.VI

4

propria originalitate, fiind un compromis între cele 3 sisteme de drept europene: continental,

anglo-saxon şi germanic.

Ordinea juridică comunitară este o ordine juridică supranaŃională, care se întemeiază

pe acceptarea transferării, de către statele membre ale Uniunii Europene, a unor competenŃe

decizionale către instituŃiile comunitare. În cadrul acestei ordini juridice se menŃin unele

competenŃe, deloc lipsite de importanŃă, la nivelul naŃional al statelor ce fac parte din Uniunea

Europeană.

Ordinea juridică comunitară, distinctă de ordinea juridică naŃională, derivă din crearea

unui sistem de drept în măsură să asigure atingerea şi respectarea obiectivelor fundamentale ale

Uniunii Europene. Acest sistem de drept nu împiedică continuarea activităŃii statale, existenŃa

sistemelor de drept naŃionale ale statelor membre, ci integrează aceste sisteme ordinii comunitare,

respectând principiile acesteia.

1.2. Valorile Uniunii Europene

Scopul Uniunii este de a promova pacea, valorile sale şi bunăstarea popoarelor sale.

Uniunea oferă cetăŃenelor şi cetăŃenilor săi un spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie, fără

frontiere interne, precum şi o piaŃă unică unde concurenŃa este liberă şi nedistorsionată.

Uniunea acŃionează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, bazată pe o creştere economică

echilibrată, pe o economie socială de piaŃă foarte competitivă, vizând ocuparea deplină a forŃei

de muncă şi progresul social şi un înalt nivel de protecŃie şi de îmbunătăŃire a calităŃii mediului.

Uniunea promovează progresul ştiinŃific şi tehnic, combate excluderea socială şi discriminările şi

promovează justiŃia şi protecŃia socială, egalitatea între femei şi bărbaŃi, solidaritatea între

generaŃii şi protecŃia drepturilor copilului. Promovează coeziunea economică, socială şi

teritorială, precum şi solidaritatea între statele membre.

Uniunea respectă bogăŃia diversităŃii sale culturale şi lingvistice şi veghează la păstrarea şi

dezvoltarea patrimoniului cultural european.

În relaŃiile cu restul lumii, Uniunea afirmă şi promovează valorile şi interesele sale,

contribuie la pacea, la securitatea, la dezvoltarea durabilă a planetei, la solidaritatea şi respectul

reciproc între popoare, la comerŃul liber şi echitabil, la eliminarea sărăciei şi la protecŃia

drepturilor omului, în special ale copilului, precum şi la respectarea strictă şi la dezvoltarea

dreptului internaŃional, în special la respectarea principiilor Cartei NaŃiunilor Unite.

1.3. Locul Uniunii europene in sistemul organizaŃiilor europene şi euroatlantice

La finalul celui de al doilea război mondial, in Europa a început reconstrucŃia bazată in

5

special pe diverse forme de cooperare in cadrul unor organizaŃii europene şi euroatlantice.

In planul cooperării economice s-a constituit in anul 1948 OrganizaŃia Europeană de

Cooperare Economică (OECE), pentru a ajuta la administrarea planului Marshall de

reconstrucŃie a Europei după Cel de-al Doilea Război Mondial. Mai târziu calitatea de membru a

fost extinsă pentru state din afara Europei, iar organizaŃia a fost numită OrganizaŃia pentru

Cooperare Economică şi Dezvoltare (OCED). In Europa Centrala şi de Est sub patronajul şi

influenta URSS a fost creat Consiliul de Ajutor Economic Reciproc (CAER) ca organizaŃie

economică a statelor comuniste europene şi ca răspuns la Planul Marshall. CAER avea ca

principal obiectiv dezvoltarea comerŃului dintre Ńările din blocul estic, obiectiv care nu a reuşit să

fie atins datorită sistemului planificat centralizat al economiei statelor membre. Schimburile de

mărfuri au continuat să se realizeze prin tratate bilaterale cu menŃinerea echilibrului balanŃei de

plăŃi. CAER s-a auto-desfiinŃat în anul 1991.

In plan politic a fost creat Consiliul Europei (1949) la care au participat statele europene

in care funcŃiona democraŃia şi pluralismul şi care doreau sa asigure protecŃia drepturilor omului.

In plan militar au fost create Uniunea Europei Occidentale şi OrganizaŃia Tratatului

Atlanticului de Nord (NATO), iar intre statele comuniste europene Tratatul de la Varşovia,

desfiinŃat in anul 1991 ca urmare a dispariŃiei blocului comunist.

In aceeaşi perioadă au fost înfiinŃate cele trei ComunităŃi europene care au vizat

instituirea unei cooperări mai intensificate fata organizaŃiile de cooperare.

1.4. ConstrucŃia europeană. Izvoarele dreptului comunitar

� Tratatele constitutive;

� Tratatele modificatoare: Actul Unic European, Tratatele de la Maastricht, de la

Amsterdam şi Nisa, Tratatului de la Lisabona;

� Izvoarele primare şi izvoarele secundare;

� Alte categorii de izvoare.

1.4.1. Tratatul instituind CECO

La Paris, la 9 mai 1950 s-a lansat planul „Schumann”, care urmărea plasarea producŃiei de oŃel

şi cărbune sub egida unei Înalte AutorităŃi, în cadrul unei organizaŃii deschisă aderării altor Ńări

europene. În cadrul acestei organizaŃii europene luarea deciziilor cu privire la producŃia şi

6

distribuŃia oŃelului şi cărbunelui revenea unor organe / instituŃii compuse din reprezentanŃii

guvernelor statelor membre ale organizaŃiei.

Statele membre nu erau insă obligate la aplicarea unor decizii contra voinŃei lor, întrucât

funcŃiona regula unanimităŃii, iar deciziile erau obligatorii numai pentru statele care le acceptau. La

aceste principii fundamentale ale planului „Schumann” au aderat şase state: Belgia, FranŃa,

Germania, Italia, Luxemburg şi Olanda, care în urma unor negocieri scurte au semnat la data de 18

aprilie 1951 Tratatul instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi a OŃelului (CECO).

La 20 mai 1955 printr-un Memorandum Ńările Beneluxului afirmă principiul că integrarea

economică ar trebui să preceadă integrarea politică. S-a convenit crearea, ca atare, a unor instituŃii

precum: Consiliul de Miniştri, Comisia Europeană, funcŃiunile unei Adunări Parlamentare şi ale

unei CurŃi de JustiŃie urmând a fi îndeplinite de Adunarea şi de Curtea înfiinŃate potrivit Tratatului

CECO.

Tratatul CECO a fost încheiat pentru o perioada de 50 de ani. La data de 23 iunie 2002, CECO

si-a încheiat existenŃa, iar patrimoniul acesteia a fost transferat ComunităŃii Europene.

1.4.2. Tratatele de la Roma instituind CEE şi CEEA (Euratom)

La data de 25 martie 1957 au fost semnate, la Roma, Tratatul instituind Comunitatea

Economică Europeană (TCE) şi Tratatul privind instituirea ComunităŃii Europene a Energiei

Atomice (TCEEA), care, împreună cu Tratatul CECO, au constituit cadrul legislativ fundamental

al integrării economice europene3. Intrarea în vigoare a acestor două noi tratate a avut loc la data

de 1 ianuarie 1958, ca urmare a ratificării lor de către statele contractante.

Tratatele de la Roma au instituit două comunităŃi – CEE şi CEEA –, ce urmau să

funcŃioneze pe durată nelimitată şi care au fost fondate pe un sistem instituŃional similar cu cel al

CECO: Consiliul de Miniştrii, Comisia, Parlamentul European şi Curtea de JustiŃie.

Ulterior, la data de 8 aprilie 1965, cele şase state fondatoare ale celor 3 comunităŃi au

semnat Tratatul de fuziune a executivelor, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 1967, dată

de la care cele trei comunităŃi europene dispun de un ansamblu instituŃional unic (un Parlament,

un Consiliu, o Comisie, o Curte).

1.4.3. Actul Unic European (1986)

3 L. CARTOU, Communautés Européennes, Daloz, 1991, p. 51.

7

Actul Unic European cuprinde măsuri privind realizarea Uniunii economice prin înfăptuirea

unei pieŃe interne în 1992, această piaŃă cuprinzând o zonă fără frontiere interne în care libera

circulaŃie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului este asigurată în conformitate cu

dispoziŃiile Tratatului, precum şi măsuri privind politica socială, coeziunea economică şi socială,

dezvoltarea ştiinŃifică şi tehnologică şi mediul înconjurător.

Prin Actul Unic European s-a creat o dinamică favorabilă punerii în aplicare a altor reforme

care să permită realizarea Uniunii economice şi monetare şi să contribuie la edificarea unei Uniuni

politice.

După Actul Unic European (AUE) cele trei ComunităŃi iniŃiale au fost denumite în mod

colectiv şi de ansamblu „Comunitatea Europeană”, ca o recunoaştere a progreselor realizate în

domeniul integrării.

1.4.4. Tratatul de la Maastricht

O fază decisivă a procesului integrării europene a început o dată cu semnarea de către cele

12 state membre ale ComunităŃilor europene, la 7 februarie 1992, a Tratatului de la Maastricht

privind instituirea unei Uniuni europene4. Acesta este cel mai radical instrument de modificare

a celor 3 tratate constitutive.

Tratatul de la Maastricht introduce Uniunea Europeană şi defineşte ca obiectiv al acesteia

organizarea în mod coerent şi solidar a relaŃiilor între statele membre şi între popoarele lor (art.

A). În realizarea acestui obiectiv s-a afirmat că se urmăreşte în mod special (art. B):

1. „promovarea unui progres economic şi social echilibrat şi durabil, prin crearea unui

spaŃiu fără frontiere interne, prin întărirea coeziunii economice şi sociale şi prin

stabilirea unei Uniuni economice şi monetare comportând, la sfârşitul ei, o monedă

unică;

2. afirmarea identităŃii pe scena internaŃională în special prin punerea în aplicare a unei

politici externe şi de securitate comună (PESC), inclusiv definirea unei politici de

apărare comună, întărindu-se astfel identitatea Europei şi independenŃa ei în scopul

promovării păcii, progresului şi securităŃii în Europa şi în lume;

3. întărirea protecŃiei drepturilor şi intereselor resortisanŃilor statelor membre prin

instituirea unei cetăŃenii a Uniunii Europene;

4 Asupra Tratatului, a se vedea J. CLOOS, G. REINESH, D. VIGNES et J. WEYLAND, Le Traité de Maastricht,

genèse, analyse, commentaires, Bruylant, Bruxelles, 1993.

8

4. dezvoltarea unei cooperări mai strânse în domeniul justiŃiei şi afacerilor interne (JAI),

garantându-se siguranŃa şi securitatea popoarelor în condiŃiile facilitării liberei circulaŃii

a persoanelor;

5. menŃinerea a ceea ce s-a dobândit din punct de vedere comunitar („l’acquis

communautaire”) şi dezvoltarea acestuia în scopul de a examina, într-o procedură

anume prevăzută, în ce măsură politicile şi formele de cooperare statornicite prin acest

Tratat ar trebui să fie revizuite în vederea asigurării eficacităŃii mecanismelor şi

instituŃiilor comunitare”.

Conform Tratatului de la Maastricht Uniunea dispune de un cadru instituŃional unic

perfecŃionat şi adaptat, constituit în principal, de Consiliu, Parlamentul european, Comisia şi

Curtea de justiŃie.

Prevederile art. B (2) alin. 3 au consacrat fundamentele Uniunii, în sensul că aceasta

este întemeiată pe ComunităŃile europene (primul pilon), completate cu politicile şi formele de

cooperare instituite de Tratatul de la Maastricht în domeniul PESC (al doilea pilon) şi JAI (al

treilea pilon).

De reŃinut este faptul că Tratatul de la Maastricht introduce pentru prima dată în dreptul

comunitar noŃiunea de cetăŃenie a Uniunii Europene, căreia îi acordă o amplă reglementare cu

privire la condiŃiile de dobândire, modul de exercitare şi protecŃia acesteia.

1.4.5. Tratatul de la Amsterdam

Tratatul semnat la 2 octombrie 1997 la Amsterdam a reprezentant o modificare a Tratatului

de instituire a Uniunii Europene, a Tratatelor privind instituirea ComunităŃilor europene şi a unor

acte legate de acestea. Tratatul de la Amsterdam a fost adoptat ca urmare a ConferinŃei

interguvernamentale de revizuire a Tratatului de la Maastricht, începută la 29 martie 1996, la

Torino şi a intrat în vigoare la data de 1 mai 1999. Tratatul de la Amsterdam a extins procedura co-

deciziei, asigurând o participare egală a Consiliului şi Parlamentului in procesul decizional. De

asemenea acest tratat a introdus posibilitatea unei colaborări intensificate intre unele state membre,

ceea ce a fost apreciat pe de o parte ca o formă flexibilă de integrare, iar pe de altă parte ca un risc

de segmentare a construcŃiei europene (“Europă cu mai multe viteze”).

Tratatul de la Amsterdam introduce funcŃia de Înalt Reprezentant pentru Politica Externă şi de

Securitate Comună (PESC), care este deŃinută de Secretarul General al Consiliului.

1.4.6. Tratatul de La Nisa

Prin Tratatul de la Nisa s-au modificat Tratatul privind Uniunea Europeană, Tratatele care

9

instituie ComunităŃile europene şi unele acte asociate acestora (Partea întâi – Modificări de fond:

art. 1 – art. 6; Partea a doua – DispoziŃii finale şi tranzitorii: art. 7 – art. 13). S-au mai adoptat

patru protocoale, şi anume:

1. Protocolul care a fost anexat la Tratatul privind Uniunea europeană şi Tratatul CE şi

care priveşte extinderea Uniunii Europene;

2. Protocolul care a fost anexat la Tratatul privind Uniunea europeană, Tratatele CE şi

Euratom şi care priveşte Statutul CurŃii de justiŃie;

3. Protocolul care a fost anexat la Tratatul CE şi care se referă la consecinŃele financiare

ale expirării Tratatului CECO şi la fondurile de cercetare privind cărbunele şi oŃelul;

4. Protocolul asupra art. 67 din Tratatul CE, precum şi 24 de declaraŃii, luându-se notă de

alte 3 declaraŃii.

Tratatul de la Nisa a intrat în vigoare în ianuarie 2003 după ratificarea de către toate

statele membre. Tratatul de la Nisa precizează numărul de voturi pe care-l va deŃine fiecare stat

candidat în Consiliu şi numărul de reprezentanŃi ai Ńărilor candidate în Parlamentul european, ca

urmare a extinderii Uniunii Europene. De asemenea acest nou tratat extinde principiul majoritatii

calificate, stabileste repartizarea de competente intre Curte şi Tribunalul de Prima instanta.

1.4.7. Extinderea Uniunii Europene

Intr-o primă etapă, care a durat din anul 1951, de la crearea primei comunităŃi, până in anul

1972, cele 3 ComunităŃi europene au funcŃionat cu 6 state membre: FranŃa, Germania, Italia,

Belgia, Olanda şi Luxemburg. Din anul 1972 a început extinderea, care s-a realizat treptat in mai

multe valuri şi direcŃii.

Astfel in anul 1972 are loc extinderea spre Nord prin aderarea Marii Britanii, a Irlandei şi a

Danemarcei, care devin state membre începând cu data de 1 ianuarie 1973, ComunităŃile

ajungând astfel la un număr de 9 state membre. Tratatul de aderarea a Norvegiei a fost respins

prin referendum de către populaŃie.

Extinderea spre sud şi centru s-a realizat in două etape. In anul 1981 are loc aderarea

Greciei, bazată pe motive strategice şi mai puŃin pe îndeplinirea standardelor şi cerinŃelor

economice, iar in anul in 1985 aderă Spania şi Portugalia. Austria, Suedia şi Finlanda adera la

Uniunea europeana in anul 1995, conducând la 15 numărul de state membre.

Extinderea spre est s-a realizat ca urmare a unei perioade de 4 ani (2000-2004) de discuŃii şi

negocieri, finalizată cu aderarea a 10 noi state membre: Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania,

malta, Polonia, Slovenia, Slovacia şi Ungaria. Începând cu 1 ianuarie 2007 Bulgaria şi România

10

sunt state membre ale Uniunii Europene, care a început negocieri de aderare şi cu CroaŃia şi

Turcia (octombrie 2005).

1.4.8. Reformarea Uniunii Europene ca urmare a extinderii

Extinderea comunităŃilor europene de la cele 6 state membre fondatoare la cele 27 state

membre în prezent a fost realizată în etape, prin mai multe valuri succesive de aderare a unor Ńări

de pe continent.

Urmare a ultimelor extinderi Uniunea Europeană necesita o adaptare şi reformare a

mecanismelor sale de funcŃionare.

Prima încercare de reformă şi adaptare a Uniunii a fost „Tratatul instituind o ConstituŃie

pentru Europa”, care a fost elaborat pentru a înlocui vechile tratate cu un text unitar, care să

stabilească în mod simplu şi clar pentru cetăŃenii europeni bazele, obiectivele, structura şi modul

de funcŃionare al Uniunii Europene extinse. Proiectul de Tratat ConstituŃional a fost elaborat şi

negociat de reprezentanŃi din 28 de state membre şi candidate, membri ai parlamentelor

naŃionale, europarlamentari şi diverse grupuri politice, reunit în cadrul ConferinŃei

Interguvernamentale (CIG), în care statele membre UE se întrunesc pentru a agrea modificările

ce urmează a fi aduse Tratatelor. Statele membre au convenit asupra formei finale a Tratatului

ConstituŃional, la Bruxelles, în iunie 2004, iar la Roma, în 29 octombrie 2004 s-a semnat textul

final, care urma să fie ratificat de către fiecare dintre statele membre, conform procedurilor

naŃionale şi să intre în vigoare de la data de 1 noiembrie 2006. In 2005 insă , francezii şi

olandezii au respins, prin referendum naŃional Tratatul ConstituŃional, care a rămas astfel un

simplu document politic, cu valoare istorica, insă fără nici o forŃă juridică.

Au urmat discuŃii şi negocieri pentru identificarea unei alte soluŃii care să rezolve criză

instituŃională şi in acest context s-a ajuns la un acord asupra unui nou proiect de tratat, care s-a

semnat pe data de 13 decembrie 2007 la Lisabona, urmând să intre în vigoare la începutul anului

2009, cel târziu înainte de alegerile europene din primăvara lui 2009.

Au urmat discuŃii şi negocieri pentru identificarea unei alte soluŃii care să rezolve criza

instituŃională şi în acest context s-a ajuns la un acord asupra unui nou proiect de tratat. Tratatul a

fost semnat de către reprezentanŃii statelor membre la data de 13 decembrie 2007 la Lisabona,

urmând să între în vigoare după ratificarea sa de către fiecare stat membru, la începutul anului

2009, înainte de alegerile pentru Parlamentul European din primăvara lui 2009.

11

Tratatul de la Lisabona, cunoscut în faza de proiect sub numele de Tratatul de Reformă, se

numeşte în mod oficial „Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului privind Uniunea

Europeană şi a Tratatului de instituire a ComunităŃii Europene”.

Acordul asupra textului tratatului a fost atins după discuŃii, negocieri şi concesii între statele

membre. Astfel Italia şi-a dat acordul asupra documentului după ce a primit garanŃii că va avea

în Parla-mentul European un număr egal de deputaŃi cu FranŃa şi Marea Britanie, în timp ce

Polonia a primit garanŃii că un grup mai mic de Ńări va putea întârzia anumite decizii ale Uniunii

Europene cu care nu este de acord. Textul va trebui să fie semnat şi ratificat în cele 27 de state

membre.

Tratatul de la Lisabona reia multe dintre elementele de noutate care figurau în Tratatul

ConstituŃional, respins în 2005 de francezi şi olandezi, însă, evită cuvântul „ConstituŃie” şi ceea

ce ar putea părea că acordă Uniunii Europene prerogativele unui superstat federal (imn şi drapel).

Preşedintele în exerciŃiu al Uniunii Europene, primul ministru portughez Jose Socrates, a

declarat la semnarea acestui Tratat: „Europa a ieşit din criza sa instituŃională şi este gata de

confruntarea cu provocările viitorului”, în timp ce preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel

Barroso, a afirmat şi el că acordul va permite Europei să aibă o „capacitate de acŃiune”.

Tratatul de la Lisabona are drept principal obiectiv să faciliteze şi eficientizeze procesul de

luare a deciziilor într-o Uniune care a ajuns la 27 de state membre, prin adaptarea şi

modernizarea institu-Ńiilor şi a metodelor de lucru.

În baza Tratatului de la Lisabona parlamentele naŃionale au competenŃe extinse şi

posibilitatea de a influenŃa luarea deciziilor în cadrul Uniunii Europene, datorită unui mecanism

nou care permite parlamentelor naŃionale să se asigure că Uniunea acŃionează numai atunci când

se pot obŃine rezultate mai bune la nivel comunitar, respectându-se astfel principiul

subsidiarităŃii. Acest mecanism va determina o mai mare implicare a parlamentelor naŃionale şi

va con-duce la consolidare a caracterului democratic şi la creşterea legitimi-tăŃii acŃiunilor

Uniunii Europene.

Tratatul introduce funcŃia de preşedinte „stabil” al Uniunii Europene, cu un mandat de doi

ani şi jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată. Uniunea Europeană va avea şi un Înalt

Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politica de Securitate, care va fi, în acelaşi timp,

vicepreşedinte al Comisiei Europene şi va fi susŃinut de Servi-ciul european pentru acŃiune

externă. Introducerea funcŃiei de Înalt Reprezentant pentru Afaceri Externe şi Politica de

Securitate va conduce la intensificarea coerenŃei şi influenŃei acŃiunii externe a Uniunii

Europene. De asemenea, se vor crea politici comune europene de apărare şi securitate, care

12

stabilesc modalităŃi de ajutor între statele membre în caz de agresiune, calamităŃi. Similar

tratatului constitu-Ńional, Tratatul de la Lisabona prevede că din 2014, Comisia Europea-nă va

avea un număr de comisari egal cu două treimi din numărul de state membre, ceea ce înseamnă

că se renunŃă la actualul sistem în care fiecare stat are un comisar şi că se va aplica un sistem de

rotaŃie.

AtribuŃiile Parlamentului European, ales direct de către cetăŃenii Uniunii Europene, sunt

extinse. Pe de o parte, Tratatul de la Lisabona introduce atribuŃii noi pentru Parlamentul

European în materie de legislaŃia, bugetul Uniunii Europene şi acorduri internaŃionale. În cadrul

elaborării politicilor europene se va recurge mai des la proce-dura de codecizie, ceea ce creşte

rolul Parlamentul European în ceea ce priveşte adoptarea celei mai mari părŃi a legislaŃiei Uniunii

Euro-pene.

Tratatul de la Lisabona a stabilit cu privire la luarea deciziilor că din 2014 va intra în

vigoare votul cu dublă majoritate (adică 55% din statele membre, reprezentând 65% din

populaŃie, pot lua decizii valabile pentru toate Ńările din blocul comunitar). Dacă un singur stat se

împotriveşte votului cu dublă majoritate, adoptarea acestei măsuri poate fi amânată până în 2017.

În cadrul CurŃii de JustiŃie a Uniunii, prin Tratat sunt create trei noi posturi de avocaŃi

generali, dintre care unul va fi rezervat Poloniei. Conform Tratatului de reformă la nivelul

Uniunii Europene vor exista în continuare competenŃe exclusive ale Uniunii în câteva domenii,

competenŃe partajate şi competenŃe ale domeniilor de susŃinere în care statele au principala

răspundere în anumite politici, dar în care Uniunea elaborează unele reglementări, cum ar fi

învăŃământul.

Alte aspecte de noutate sunt: recunoaşterea unei iniŃiative legislative populare (un milion de

cetăŃeni europeni) pot cere Comisiei Europene să propună o măsură legislativă, recunoaşterea

personalităŃii juridice a Uniunii Europene (anterior doar Comisia europeană avea personalitate

juridica), recunoaşterea posibilităŃii statelor de a ieşi din Uniune, instituirea unui mecanism

automat de colaborare întărită în cooperarea pe plan poliŃienesc şi judiciar în materie penală etc.

Conform Tratatului de la Lisabona, Uniunea aderă la ConvenŃia europeană pentru apărarea

drepturilor omului şi a libertăŃilor funda-mentale, iar drepturile fundamentale, aşa cum sunt

garantate prin Con-venŃia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăŃilor

fundamentale şi care rezultă din tradiŃiile constituŃionale comune sta-telor membre, constituie

principii generale ale dreptului Uniunii. Două dintre statele membre (Marea Britanie şi Polonia)

şi-au exprimat rezerva cu privire la Cartă şi au obŃinut dreptul să nu aplice în sistemul lor

constituŃional acest document.

13

Pentru a evita experienŃa precedentă cunoscută de Tratatul ConstituŃional, Tratatul de la

Lisabona a fost conceput pentru a putea fi ratificat fără să fie necesară organizarea de

referendum. Irlanda a fost singura Ńară care şi-a rezervat dreptul de a organiza o consultare

populară în privinŃa textului Tratatului.

În iunie 2008, irlandezii au respins prin referendum Tratatul de la Lisabona, peste 53% din

votanŃi spunând NU acestui tratat. Cu toate acestea, preşedintele Comisiei Europene, Jose

Manuel Barroso, a declarat că tratatul nu este mort şi a cerut statelor membre să continue

ratificarea tratatului de reformă.

1.5.Izvoarele dreptului comunitar

Dreptul comunitare are două categorii importante de izvoare

– izvoare primare (originare) – tratatele încheiate intre statele membre

şi

– izvoare secundare (derivate) – actele adoptate de către instituŃiile comunitare

(regulamentul, decizia, directiva, avizele şi recomandările).

Pe lângă acestea în categoria izvoarelor dreptului comunitar au fost incluse: principiile

generale ale dreptului, jurisprudenŃa CurŃii de JustiŃie, dreptul rezultat din relaŃiile externe ale

ComunităŃilor, dreptul complementar rezultând din actele convenŃionale încheiate între statele

membre în vederea aplicării tratatelor.

În categoria izvoarelor primare sunt cuprinse actele juridice fundamentale ale dreptului

comunitar5 reprezentate de tratatele încheiate de către statele membre:

– Tratatele de la Paris şi Roma de instituire a celor trei ComunităŃi europene;

– Cele două tratate bugetare;

– Deciziile privind resursele proprii ale ComunităŃilor;

– Actul Unic European şi Tratatul de fuziune din 1967;

– Decizia şi actul privind alegerile directe în Parlamentul european (1976);

– Deciziile şi tratatele de aderare;

– Tratatul de modificare a tratatelor de instituire a ComunităŃilor europene privind

Groenlanda (17 martie 1984);

– Tratatul de la Maastricht;

– Tratatul de la Amsterdam;

14

– Tratatul de la Nisa;

– Tratatul de la Lisabona

Din punct de vedere al forŃei juridice tratatele comunitare se situează în vârful ierarhiei

ordinii juridice comunitare şi prevalează asupra oricăror alte tipuri de izvoare ale dreptului

comunitar. Aceste acte comunitare menŃionate constituie un adevărat „corpus” constituŃional, ele

având prioritate asupra altor acte comunitare de nivel inferior şi beneficiind de o prezumŃie

absolută de legalitate.6

Cea de-a doua categorie de izvoare – izvoarele secundare sau derivate – cuprinde

actele adoptate de către instituŃiile comunitare în vederea aplicării prevederilor Tratatelor.

Actele care pot fi adoptate conform de către instituŃiile comunitare sunt: regulamente,

directive, decizii, avize şi recomandări.

Având caracter derivat, dreptul secundar nu poate contraveni dreptului primar, iar în

caz de conflict între dreptul primar şi cel secundar, dreptul primar va prevala, dreptul secundar

fiind considerat lipsit de efecte juridice.

În acelaşi timp, dreptul secundar trebuie să fie conform obiectivelor fundamentale,

generale, ale ComunităŃilor şi obiectivelor cu caracter mai specific, care sunt înfăptuite prin

intermediul diverselor politici comunitare, precum şi cu principiile generale ale dreptului

comunitar.

Regulamentul este principalul izvor de drept derivat, care este obligatoriu, conŃine

prescripŃii generale şi impersonale, având aplicabilitate generală şi nu asupra unui număr

limitat de destinatari. Aplicabilitatea generală este principala deosebire dintre regulament şi

decizia individuală. Caracterul obligatoriu, normativ al regulamentului a fost stabilit prin

numeroase hotărâri ale CurŃii de JustiŃie. Astfel, Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene a arătat că

aceste acte comunitare se aplică „tuturor categoriilor avute în vedere în mod abstract şi pe

ansamblul lor”7.

Regulamentul este obligatoriu în toate elementele sale, fiind interzis statelor membre să-l

aplice parŃial sau incomplet. Regulamentul este actul normativ cu putere de reglementare

completă. Regulamentul nu prescrie doar un rezultat care urmează să fie atins, ci prevede toate

5 A se vedea în acest sens B. GOLDMAN, A. LYON-CAEN, Droit commercial européen, 4ème éd. Dalloz, 1983, p.

26–28. 6 OCTAVIAN MANOLACHE, Drept comunitar, Editia a IV-a revizuita şi adaugita, Ed. All Beck, Bucureşti, 2004,

p. 18 7 Hotărârea din 14 decembrie 1962, în speŃa ConfederaŃia naŃională a producătorilor de fructe şi legume şi alŃii

vs.Consiliul, dosar 16/62 şi 17/62.

15

modalităŃile de aplicare şi executare, deşi pot exista şi regulamente mai puŃin detaliate în ceea ce

priveşte aplicarea şi executarea.

Regulamentul este un act normativ comunitar „direct aplicabil în toate statele membre”,

producând efecte în ordinea juridică internă a statelor membre în mod automat şi prin el însuşi, fără

nici o altă interpunere din partea autorităŃilor naŃionale. Regulamentul se adresează direct

subiectelor de drept intern din statele membre şi se aplică direct, simultan şi uniform pe teritoriul

întregii Uniuni Europene.

Conform reglementărilor comunitare, regulamentele pot fi adoptate, după caz, de Consiliu,

de Comisie şi de Parlament, de Comisie şi de Banca Centrală etc. Regulamentele adoptate de

către Consiliu se numesc şi regulamente de bază, în timp ce regulamentele ce emană de la alte

organe abilitate, sunt cunoscute sub numele de „regulamente de execuŃie”.

Directiva reprezintă – după cum s-a arătat în literatura de specialitate – o metodă de

legiferare în două etape, care se desfăşoară prin tehnica elaborării unei legi cadru ce urmează să

fie completată de către acte de aplicare8.

Directiva obligă toate statele membre destinatare numai în ceea ce priveşte rezultatul ce

trebuie atins (obŃinut) lăsându-se instituŃiilor naŃionale competenŃa de a alege formele şi

mijloacele. Aşadar, directivele (în sistemul CECO recomandările) nu au aplicabilitate generală, ci

o aplicabilitate restrânsă la anumiŃi destinatari (statele).De asemenea, spre deosebire de

regulament, directiva nu este obligatorie în toate elementele sale, ci obligă pe destinatari,

numai aceştia, decât în ceea ce priveşte rezultatul ce trebuie obŃinut, lăsându-le în schimb

libertatea deplină de a-şi alege formele şi metodele. În principiu directivele nu sunt direct

aplicabile. Transpunerea în practică de către state implică măsuri prin care acestea ar elimina orice

măsuri incompatibile din sistemul lor naŃional9. Pe de altă parte, aceeaşi practică a mai relevat că

dispoziŃiile unei directive trebuie să fie întotdeauna clare, precise şi să satisfacă exigenŃele de

securitate juridică ce decurg din adoptarea lor. În legătură cu directivele, au mai fost ridicate

probleme dintre cele mai diverse în faŃa CurŃii Europene de JustiŃie. Într-o speŃă interesantă,

judecată în 1994, cetăŃeana Paola Faccini Dory aflându-se în gara Milano, a fost convinsă de un

agent ambulant al unei firme să se înscrie pentru un curs de engleză la distanŃă, în valoare de 600

de lire. După două zile de la acceptarea ofertei, răzgândindu-se, ea a notificat firmei respective că

nu mai doreşte să participe, dar aceasta nu a acceptat denunŃarea contractului şi a acŃionat-o în

8 GUY ISAAC, MARC BLANQUET, Droit communautaire general, ed. 8-a,

Paris, Ed.Armand Collin, 2001, p. 144. 9 Hotărârea din 4 decembrie 1997 speŃa Comisia vs. Italia, dosar C 207/96.

16

judecată. În momentul respectiv Italia nu preluase directiva comunitară 85-577, potrivit căreia în

cazul afacerilor ambulante, cocontractantul are la dispoziŃie cinci zile pentru denunŃarea unilaterală

a contractelor, cu toate că avea obligaŃia să preia în dreptul intern această directivă până la sfârşitul

anului 1987. Deşi reclamanta Paola Faccini Dory a invocat directiva menŃionată, Curtea Europeană

de JustiŃie nu a recunoscut un efect direct orizontal directivei, considerând că un cetăŃean

comunitar care suferă un prejudiciu datorită nepreluării la timp a unei directive nu o poate invoca

pe aceasta într-un proces civil faŃă de partea adversă, dar în schimb are dreptul la despăgubiri faŃă

de statul italian10.

În speŃa Francovich, judecată în 199111 Curtea a mers mai departe, stabilind răspunderea

materială a statului pentru nepreluarea în termen a unei directive. În cazul respectiv, firma la care

lucrase Andreea Francovich dăduse faliment, dar muncitorii nu au reuşit să recupereze salariile

neplătite întrucât statul italian nu înŃelesese să preia directiva în termenul fixat şi nici nu se

constituiseră fondurile de garantare prevăzute de aceasta12.

Decizia se adresează unor destinatari precişi, fiind deci un act normativ individual, fără

aplicabilitate generală, spre deosebire de regulamente, care au un caracter general. În legătură cu

deciziile există obligaŃia notificării lor, in caz contrar fiind lipsite de opozabilitate.

Deciziile trebuie motivate în mod clar şi pertinent şi sunt obligatorii în integralitatea lor

pentru destinatarii acestora.

Deciziile intră în vigoare la data fixată sau în a 20-a zi de la publicare.

Potrivit Tratatului de la Maastricht, există posibilitatea adoptării unor decizii comune de

către Parlament şi Consiliu, posibilitatea de a adopta decizii fiind recunoscută şi Băncii

Europene.

Decizia are aplicabilitate directă. În practica CurŃii Europene de JustiŃie în speŃa

Leberphennig (judecată în 1970), speŃa Frantz Grad Traunstein (dosar nr.9/1970, decizia din 6

octombrie 1970) Curtea a recunoscut pentru prima dată efectul direct al altor acte comunitare

decât regulamentele13.

În speŃa Foto Frost14, firma Foto Frost contestase valabilitatea unei decizii adoptată de

10 Hotărârea din 17 iulie 1994, speŃa C-91/91. 11 Dosar C-6 şi C-9/1990 Andreea Francovich vs.Italia, Decizia din

19 noiembrie 1991. 12 FABIAN GYULA, Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene, teză de doctorat, p. 267. 13 FABIAN GYULA, op. cit., p. 250. 14 Decizia din 22 octombrie 1987, Foto Frost contra Hauptzollamt Liibeck-Ost (dosar

314/1985).

17

Comisie, potrivit căreia fusese obligată să plătească anumite taxe vamale în mod retroactiv,

deoarece se considerase că mărfurile pentru care urmau să fie percepute taxele proveneau din

R.D.G. (prin Danemarca şi Marea Britanie). În cauza respectivă s-a susŃinut că mărfurile pe care le-

ar fi importat s-ar fi fost sub incidenŃa reglementărilor de scutire de taxă în virtutea comerŃului

inter-german. În speŃa respectivă, Curtea a decis că în acele situaŃii în care o instanŃă pune la

îndoială valabilitatea unei norme de drept comunitar – indiferent de existenŃa căilor de atac

aplicabile în cauză – instanŃa are obligaŃia să sesizeze Curtea de JustiŃie Europeană.

InstanŃele din statele membre sunt „autorizate”, conform acestei jurisprudenŃe, să răspundă

în mod pozitiv asupra unor probleme de valabilitate referitoare la acte normative comunitare care

sunt hotărâtoare în adoptarea soluŃiei. Dacă o instanŃă naŃională consideră însă că un act normativ

comunitar nu este valabil, atunci ea are obligaŃia de a sesiza CJE pentru a nu afecta atribuŃiile

acesteia stabilite de tratate, atribuŃii care au fost considerate un monopol al CurŃii.

Avizele şi recomandările nu au forŃă juridică obligatorie, nu impun obligaŃii pentru

statele membre şi nici nu sunt supuse controlului jurisdicŃional.

Recomandarea şi avizul sunt acte comunitare care, potrivit art. 211 T.C.E, sunt emise de Comisie

cu privire la materiile care fac obiectul tratatului, când acesta le prevede în mod expres sau când

ea le consideră necesare.

Caracteristicile avizelor şi recomandărilor ar fi:

– Nu sunt izvoare în sensul strict al dreptului comunitar, deoarece nu conferă drepturi şi

nu crează obligaŃii. Curtea de JustiŃie a statuat însă că ele trebuie avute în vedere de

către instanŃele naŃionale, în măsura în care contribuie la clarificarea unor obligaŃii

naŃionale şi a celor comunitare cu caracter coercitiv15.

– Exprimă opinia instituŃiilor europene care le-au emis, pot prezenta informaŃii în diferite

domenii sau pot enunŃa adoptarea viitoare a anumitor texte cu caracter normativ,

obligatoriu.

– În special recomandarea poate determina statele membre să adopte măsuri sau norme

juridice în diferite domenii (recomandarea de a ratifica o convenŃie).

– Diferă de avizele date de organele cu rol consultativ în procesul procedurii de decizie.

Natura juridică a avizului a fost subliniată prin Hotărârea din 10 septembrie 1957 a CurŃii de

JustiŃie, în cauza Ste des usines a tubes de la Sarre/Înalta Autoritate C.E.C.O., în care se arată că

avizul nu creează în mod direct obligaŃii juridice pentru destinatar, având rolul unei simple

15 Hotărârea din 13 decembrie 1989, în cauza Grimaldi.

18

consilieri de care se poate sau nu să se Ńină seama. Totuşi, atrage atenŃia Curtea, dacă nu Ńin cont

de acest aviz, întreprinderile acceptă riscul care ar putea decurge indirect dintr-o situaŃie la a

cărei creare au contribuit.

Cursul 2 Principiile fundamentale ale dreptului comunitar (prioritatea, efectul

direct, subsidiaritatea, proporŃionalitatea)

Raportul dintre dreptul comunitar şi dreptul intern al statelor membre ale Uniunii Europene

este definit de principiile fundamentale ale dreptului comunitar iniŃiate şi formulate în hotărârile

CurŃii de JustiŃie de la Luxemburg (C.J.C.E.) şi introduse ulterior în tratate.

2.1. Principiul priorităŃii

Principiul priorităŃii este rezultatul activităŃii creatoare, de perfecŃionare în domeniul juridic,

a CJCE, care în cazul Costa/Enel (1964) a reglementat conflictul dintre tratat şi o lege italiană

ulterioară, ocazie cu care a evidenŃiat ca o „direcŃie strategică” jurisprudenŃială că „toate

normele comunitare trebuie să prevaleze asupra ansamblului normelor naŃionale, inclusiv

la nivel constituŃional”.

2.2. Principiul efectului direct

Efectul direct constituie o noŃiune mult interpretată, care exprimă faptul că toate

principiile comunitare – suficient de precise şi necondiŃionate – sunt „apte de penetrare”, în

sensul că ele creează relaŃii juridice directe între autoritatea de stat şi cetăŃenii comunitari

(indivizi sau unităŃi economice), ba chiar, în anumite circumstanŃe, şi în raportul stabilit între

cetăŃenii comunitari. Efectul direct ia naştere pe baza condiŃiei de validitate a dreptului comunitar

însuşi, fără ca el să necesite preluarea prealabilă în dreptul naŃional – printr-un act de tranzacŃie

sau ordin de executare – a normei în discuŃie.

Efectul direct al dreptului comunitar constă în capacitatea sa de a crea în mod direct drepturi

şi obligaŃii în sarcina particularilor, drepturi şi obligaŃii pe care aceştia din urma le pot invoca în

faŃa judecătorului naŃional, care are obligaŃia de a le garanta.

2.3. Principiul subsidiarităŃii

Principiul subsidiarităŃii are la baza ideea conform căreia competenŃele trebuie exercitate la un

nivel cat mai aproape posibil de cetăŃeni.

Conform acestui principiu consacrat de art. 5 alin 2 al TCE, în domeniile care nu sunt de

competenta exclusivă a Uniunii, acesteia îi este permis să devină activă numai dacă obiectivele

19

urmărite nu pot fi atinse într-o măsură suficientă pe plan naŃional de către statele membre şi

datorită dimensiunilor sau efectelor acŃiunii vizate, aceasta poate fi realizată mai bine la nivel

comunitar.

Din textul tratatului citat anterior rezultă două caracteristici principale ale acestui principiu

care reglementează exercitarea competenŃelor acordate prin tratat:

a. limitează intervenŃia comunitară atunci când problema poate fi satisfăcător rezolvată

de către statele membre;

b. implică o acŃiune comunitară atunci când aceasta este necesară datorită dimensiunilor

problemelor sau incapacităŃii statelor membre de a o trata în mod eficient.

2.4. Principiul proporŃionalităŃii

Acest principiu presupune ca legalitatea regulilor comunitare să fie supusă condiŃiei ca

mijloacele folosite să fie corespunzătoare obiectivului legitim urmărit de aceste reguli şi nu

trebuie să depăşească, să meargă mai departe decât este necesar să îl atingă, iar, când există o

posibilitate de alegere între măsuri corespunzătoare, în principiu, trebuie să fie aleasă cea mai

puŃin oneroasă.

Totuşi, s-a accentuat că, într-un domeniu în care organele legislative comunitare au o largă

libertate de acŃiune, care corespunde responsabilităŃilor politice ce le revin prin Tratat, legalitatea

unei măsuri este afectată numai dacă aceasta este evident necorespunzătoare având în vedere

obiectivul care îi este cerut instituŃiei competente să îl urmărească.

TITLUL II INSTITUłIILE UNIUNII EUROPENE

Cursul 3 Parlamentul European

Parlamentul European este compus din reprezentanŃi ai popoarelor statelor membre,

desemnaŃi prin vot universal, direct şi secret, de către cetăŃenii europeni pentru un mandat de 5

ani.

De vreme ce membrii Parlamentului European reprezintă popoarele, ei nu pot fi mandataŃi de

guvernele statelor din care provin pentru a îndeplini anumite instrucŃiuni şi nici nu le revine vreo

obligaŃie de consultare sau conformare cu guvernele statelor din care provin. Membrii

Parlamentului European reprezintă nu numai propriile lor popoare, ci şi alte popoare ale

Uniunii, respectiv pe cetăŃenii europeni.

20

Parlamentul European a fost înfiinŃat în 1952 în cadrul ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi

Otelului. Din 1979 membrii Parlamentului European sunt aleşi direct de către cetăŃenii europeni

din statele din care provin.

De la înfiinŃare şi până în prezent, numărul membrilor Parlamentului European, precum şi

repartizarea numărului de parlamentari între statele membre s-au schimbat succesiv ca urmare a

aderării de noi state la Uniunea Europeană.

Parlamentul se întruneşte în sesiune anuală ordinară, împărŃită în 12 perioade de sesiune,

de câte o săptămână în fiecare lună, care sunt prevăzute să se Ńină lunar, începând cu a doua zi de

marŃi a lunii martie (sau în prima zi de marŃi a lunii următoare datei alegerii acestuia). Durata

acestora este de o săptămână, totalizând aproximativ 60 de zile pe an. Parlamentul se poate

întruni şi în sesiuni extraordinare, dacă acestea sunt convocate ca urmare a cererii majorităŃii

membrilor săi, a Consiliului sau a Comisiei.

Parlamentul poate lucra în mod valabil şi îndeplini atribuŃiile sale dacă este realizat un

quorum de o treime din membrii săi.

Dreptul de vot este personal, votul prin procură fiind interzis. Dezbaterile sunt publice, cu

excepŃia cazului în care Parlamentul decide altfel cu o majoritate de două treimi din voturile

exprimate. Parlamentul European este singura instituŃie comunitară ale cărei dezbateri sunt

publice. Dezbaterile, opiniile şi rezoluŃiile Parlamentului se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii

Europene.

În organizarea şi funcŃionarea sa Parlamentul European se conduce după un Regulament

Interior care este permanent actualizat.

Parlamentul European are următoarele atribuŃii:

� atribuŃii legislative (normative) – participă la procesul de adoptare a actelor normative

comunitare (prin cele patru proceduri decizionale principale: avizul consultativ, avizul

conform, cooperarea şi co-decizia);

� are un drept decizional individual numai în materie bugetară

� atribuŃii de anchetă şi de avocat al poporului

� atribuŃii de supraveghere şi control exercitate în special cu privire la Comisia

Europeană, având dreptul de a adopta moŃiuni de cenzură, atunci când dezaprobă

acŃiunile Comisiei Europene şi de a dezbate raportul general anual prezentat de

Comisia Europeană. De asemenea

� atribuŃii consultative – în general, este utilizată expresia „...după consultarea

Parlamentului european”;

21

Cursul 4 Comisia Europeană

Comisia Europeană este organul executiv comunitar cu atribuŃii foarte importante pentru a

căror îndeplinire este afectată cea mai mare parte a personalului comunitar, de unde şi caracterul

său supranaŃional. Comisia reprezintă şi susŃine interesul comunitar, fiind instituŃia care joacă

un rol major în integrarea europeană, prin prezenŃa sa neîntreruptă, prin competenŃa personalului,

precum şi prin relaŃiile sale cu restul lumii.

Datorită atribuŃiilor sale, Comisia este organul executiv al Uniunii Europene şi, în această

calitate, constituie „motorul ce antrenează activităŃile comunitare”.

În art. 9 din Tratatul de fuziune de la Bruxelles, a fost instituită o Comisie Unică a

ComunităŃilor Europene, care a înlocuit Înalta AutorităŃi a CECA şi cele două Comisii ale CEE şi

CEEA.

Comisia Unică exercită puterea şi competenŃele atribuite de Tratatul instituind Comunitatea

Europeană a Cărbunelui şi OŃelului, Comunitatea Economică Europeană şi Comunitatea

Europeană a Energiei Atomice.

Comisia se compune din membrii, resortisanŃi ai statelor membre, aleşi potrivit art. 213 par.

1 CE, avându-se în vedere competenŃa lor generală şi oferirea tuturor garanŃiilor de

independenŃă.

Membrii Comisiei europene poartă denumirea de comisari şi sunt numiŃi pentru un mandat

de 5 ani (care poate să fie reînnoit)16. Comisia Europeană este condusă de un Preşedinte

desemnat de către Consiliu şi Parlament. Consiliul întrunit în compunerea şefilor de stat sau de

guvern şi statuând cu majoritate calificată, desemnează persoana pe care Consiliul intenŃionează

să o numească în calitate de preşedinte al Comisiei, după care desemnarea este aprobată de

Parlament.

Potrivit reglementării în vigoare, Comisia trebuie să cuprindă cel puŃin un resortisant din

fiecare stat membru, fără ca numărul membrilor având naŃionalitatea unui aceluiaşi stat membru

să fie mai mare de doi, aceasta pentru a asigura o pondere echitabilă a naŃionalilor unui stat.

Conform Tratatului de la Lisabona prima Comisie numită cu respectarea tratatului va fi

formată din câte un resortisant al fiecărui stat membru (inclusiv Preşedintele şi Ministrul

16 Până la Tratatul de la Maastricht, desemnarea şi durata mandatului Comisiei, era de 4 ani. Această modificare

asigură o concordanŃă între durata membrilor Parlamentului European şi a membrilor Comisiei, determinând totodată o dependenŃă a Comisiei faŃă de Parlamentul European.

22

Afacerilor Externe al Uniunii, care este unul dintre vicepreşedinŃii acesteia). Începând cu

sfârşitul mandatului Comisiei formată conform celor de mai sus, următoarea Comisie va fi

formată dintr-un număr de membri egal cu două treimi din numărul statelor membre, atât

timp cât Consiliul European nu decide cu unanimitate modificarea acestui număr. În acest

context comisarii vor fi aleşi dintre resortisanŃii statelor membre conform unui sistem de rotaŃie

între statele membre.

Membrii Comisiei Europene sunt independenŃi în exercitarea funcŃiei lor şi nu pot solicita

sau accepta instrucŃiuni din partea nici unui guvern, nici unei instituŃii, nici unui organ sau

organism, fiind obligaŃi să asigure protecŃia interesului general comunitar şi să se abŃină de la orice

act incompatibil cu funcŃiile lor sau cu îndeplinirea sarcinilor lor. În timpul mandatului lor,

comisarii nu pot fi eliberaŃi din funcŃie de către guvernele naŃionale care i-au numit. IndependenŃa

membrilor Comisiei se exprimă şi prin faptul că, din punct de vedere politic, Comisia răspunde

numai în faŃa Parlamentului European, răspunderea fiind colectivă. Pe toată durata funcŃiilor lor,

membrii Comisiei nu pot să exercite nici o activitate profesională, indiferent dacă este remunerată

sau nu.

Principalele atribuŃii ale Comisiei, care îi definesc competenŃa au finalitatea asigurării şi

funcŃionării pieŃei interne, în conformitate cu art. 211 din Tratat. În concret, Comisia:

� „asigura ca prevederile Tratatului şi măsurile luate de instituŃii potrivit acestuia sunt

aplicate;

� va formula recomandări ori va prezenta avize asupra materiilor avute în vedere de Tratat,

dacă el prevede astfel ori, în cazul în care Comisia consideră necesar acest lucru;

� va avea puterea proprie de decizie şi va participa la conturarea măsurilor luate de

Consiliu şi Parlament în modul prevăzut în Tratat;

� exercită puterile ce-i sunt conferite de Consiliu pentru implementarea regulilor stabilite

de acesta”.

În primul rând, Comisia are competenŃă decizională şi de executare. Ea poate să adopte

regulamente, să emită directive ori să ia decizii, asemenea atribuŃii fiindu-i conferite direct prin

Tratat, de exemplu, art. 86, sau prin delegare de către Consiliu. Procedând astfel, Comisia va

asigura executarea tratatelor comunitare şi a actelor adoptate în aplicarea lor, adică legislaŃia

primară şi subsidiară.

În al doilea rând, Comisia contribuie decisiv la pregătirea şi conturarea măsurilor luate de

Consiliu şi de Parlament prin care se formulează politicile comunitare, prezentându-le propuneri.

(are iniŃiativă legislativă)

23

Comisia are atribuŃii de control şi de impunere a respectării legislaŃiei comunitare de

către statele membre şi de către resortisanŃii lor, persoane fizice şi juridice, ea putând să interzică

ori să impună o anumită conduită, considerând-se chiar că în această privinŃă rolul ei de

executare este suplimentat prin puteri proprii de luare a propriilor sale decizii care ar fi de natură

judiciară17.

În sfârşit, Comisia poate să formuleze avize sau recomandări

Cursul 5 Consiliul Uniunii Europene şi Consiliul European

5.1. Consiliul European

Consiliul European a luat naştere ca urmare a iniŃiativei lui Valery Giscard d’Estaing, pornind

de la faptul că în perioada 1961–1974 ca ultima instanŃă de rezolvare a diverselor diferende din

istoria comunitară au fost convocate summit-uri ale şefilor de state şi de guvern din Ńările membre.

Urmare a acestei istorii şi a iniŃiativei menŃionate, prin Actul Unic European din 1986 a fost

„instituŃionalizat” Consiliul european compus din şefi de state şi guverne, însoŃiŃi de miniştrii

afacerilor externe şi cărora li se alătură Preşedintele Comisiei europene şi un Vicepreşedinte.

Din punct de vedere al rolului pe care-l joacă in cadrul Uniunii Consiliul european este

considerat organul de impulsionare politică majoră, având ca misiune18 dinamizarea construcŃiei

europene la cel mai înalt nivel, soluŃionarea obstacolelor şi blocajelor, definirea liniilor

directoare ale ordinii generale pentru cooperare economică şi politică in Europa.

5.2. Consiliul Uniunii Europene

Consiliul Uniunii Europene este format din câte un reprezentant din fiecare stat membru, la

nivel ministerial, împuternicit să angajeze guvernul respectivului stat membru. Prin urmare,

membrii Consiliului Uniunii Europene sunt reprezentanŃi ai statelor, în domeniul decizional, la

nivel politic şi juridic, exprimând interesele naŃionale şi nu vor acŃiona in calitate de membrii

independenŃi.

Există un singur Consiliu, însă acesta se reuneşte în 9 configuraŃii diferite în funcŃie de

natura subiectelor abordate. Spre exemplu Miniştrii Afacerilor Externe se reunesc în Consiliul

Afaceri Generale, având pe ordinea de zi relaŃiile externe şi probleme de politică generală,

Miniştrii economiei se reunesc în cadrul Consiliul economie-finanŃe, etc.

PreşedinŃia Consiliului Uniunii Europene este exercitată, pe rând, de către fiecare stat

17 J. TILLOTSON, op. cit, p. 98; W. CAIRNS, op. cit. p. 23; I.P. FILIPESCU, A. FUEREA, op. cit., p. 72. 18 DANIEL GUEGUEN, op. cit., p. 54

24

membru pentru o durată de 6 luni (art. 203 alin. 2, introdus prin Tratatul de la Maastricht),

potrivit unei ordini stabilite de către Consiliul afacerilor generale. Preşedintele Consiliului

orientează priorităŃile şi sugerează compromisurile.

Secretariatul General al Consiliului este desemnat pentru o perioada de 5 ani şi cuprinde

numeroşi funcŃionari, organizaŃi in 8 DirecŃii Generale, care pregătesc lucrările Consiliului

Pe lângă Consiliu funcŃionează Comitetul reprezentanŃilor permanenŃi ai statelor membre

(COREPER), care are sarcina de a pregăti lucrările Consiliului pe baza rapoartelor grupurilor de

lucru specializate, formate din experŃi din fiecare stat membru şi de a executa mandatele care le

sunt încredinŃate de acesta.

Consiliul Uniunii Europene este prin excelenŃă organul politic al Uniunii, care decide cu

privire la propunerile Comisiei europene şi îi deleagă acesteia competentele de executare a

deciziilor.

Tratatele comunitare încredinŃează, în principal, Consiliului atribuŃiile necesare realizării

obiectivelor stabilite. În acest scop, potrivit art. 202 CE, Consiliul, în conformitate cu prevederile

Tratatului:

� asigură coordonarea politicilor economice generale ale statelor membre. Politica

economică generală a Uniunii Europene decurge din coordonarea politicilor economice

naŃionale. Orientările politicii economice ale statelor membre sunt stabilite, pornind de la

recomandările Comisiei, de către Miniştrii economiei şi finanŃelor ale statelor membre,

intruniti in Consiliul Afacerilor economice şi financiare, cu majoritate calificată.

� este principalul legislator al Uniunii Europene, având puterea necesară de a lua decizii cu

privire la problemele Uniunii Europene pe care le reglementează;

� conferă Comisiei, în actele pe care le adoptă, puteri pentru implementarea/executarea

regulilor pe care le stabileşte, putând să impună unele condiŃii în exercitarea acestor puteri;

� dispune de competente importante in materie bugetară, stabilind împreună cu Parlamentul

european bugetul anual al Uniunii Europene (art. 203 Tratatul CE).

Cursul 6 JustiŃia Comunitară. Organizare, competenŃă şi proceduri

Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene (numită în tratate Curtea de JustiŃie ComunităŃilor

Europene sau prescurtat C.J.C.E) este instituŃia jurisdicŃională comunitară, al cărui rol în

cadrul instituŃional al Uniunii este de a verifica legalitatea actelor comunitare şi de a asigura

25

interpretarea şi aplicarea uniformă a dreptului comunitar.

CJCE este formată din trei instanŃe:

– Curtea de JustiŃie,

– Tribunalul de Primă InstanŃă şi

– Tribunalul FuncŃiei Publice.

6.1. Compunere şi mandat

Curtea de JustiŃie este compusă în prezent din 27 de judecători, conform principiului câte

un judecător pentru fiecare stat membru. Judecătorii sunt aleşi dintre persoanele a căror

independenŃă este mai presus de orice îndoială şi care posedă calificările profesionale necesare

numirii în cele mai înalte funcŃii jurisdicŃionale naŃionale în Ńările din care provin sau care sunt

jurişti de o competenŃă recunoscută.

Judecătorii sunt asistaŃi de 8 avocaŃi generali, care, în dosarele în care sunt sesizaŃi, trebuie să

prezinte, în mod independent şi absolut imparŃial, opinia lor juridică, sub forma unor aşa numite

„concluzii”.

Judecătorii şi avocaŃii generali sunt desemnaŃi de comun acord de către guvernele statelor

membre, pentru un mandat de 6 ani care poate fi reînnoit, iar membrii CurŃii desemnează

Preşedintele CurŃii pentru un mandat de 3 ani. Mandatul Preşedintelui CurŃii poate fi de

asemenea reînnoit. Preşedintele conduce lucrările şi serviciile CurŃii şi, în unele cazuri, atunci

când sunt cele mai extinse complete de judecată, Preşedintele le prezidează.

Grefierul CurŃii este secretarul general al CurŃii, desfăşurându-şi activitatea sub

autoritatea preşedintelui CurŃii.

6.2. Organizarea şi funcŃionarea CurŃii

Curtea se întruneşte în adunare plenară (27 judecători), în Marea Cameră (13 judecători)

sau în camere de 5 sau de 3 judecători.

Curtea se întruneşte în adunare plenară în cazurile speciale prevăzute de Statutul CurŃii

(atunci când trebuie să decidă cu privire la destituirea Mediatorului European, să dispună din oficiu

demiterea unui comisar european care nu a respectat obligaŃiile ce îi revin etc.) şi atunci când

apreciază că o cauză prezintă o importanŃă excepŃională.

Curtea se întruneşte în Marea Cameră atunci când un stat membru sau o instituŃie ce este

parte în proces cere acest lucru, precum şi în cauzele deosebit de complexe sau de importante.

Restul cauzelor sunt soluŃionate în camere de cinci sau de trei judecători.

26

PreşedinŃii camerelor de cinci judecători sunt aleşi pentru un mandat de trei ani, iar cei ai

camerelor de trei judecători pentru un mandat de un an.

6.3 Tribunalul de primă instanŃă – (TPI)

Tribunalul de primă instanŃă nu este o instituŃie comunitară distinctă, ci este ataşat CurŃii

de JustiŃie. Tribunalul, potrivit art. 48 din Statutul CJCE, este compus dint-un judecător pentru

fiecare stat membru, având în prezent 27 judecători.

Spre deosebire de Curtea de JustiŃie, Tribunalul nu dispune de avocaŃi generali

permanenŃi, această funcŃie putând fi încredinŃată în mod excepŃional unui judecător. Durata

mandatelor judecătorilor şi preşedintelui Tribunalului sunt egale cu cele ale judecătorilor,

respectiv preşedintelui CurŃii.

Similar CurŃii, Tribunalul se întruneşte în mod uzual în camere compuse din 3 sau din 5

judecători. În anumite situaŃii, o cauză poate fi atribuită unui singur judecător. Tribunalul se

poate întruni şi în Marea Cameră (13 judecători) sau în şedinŃă plenară (27 judecători), atunci

când complexitatea juridică sau importanŃa cauzei o impune. Tribunalul are propria grefă , dar

poate recurge la serviciile CurŃii de JustiŃie pentru necesităŃi administrative.

6.4. Tribunalul FuncŃiei Publice

Pornind de la prevederile Tratatului de la Nisa, care prevede crearea de camere

jurisdicŃionale în anumite domenii specifice, în data de 4 noiembrie 2004, Consiliul Uniunii

Europene a adoptat decizia de înfiinŃare a Tribunalului FuncŃiei Publice al Uniunii Europene, ca

jurisdicŃie specializată.

Tribunalului FuncŃiei Publice este compus din 7 judecători şi are rolul unui de a soluŃiona

litigiile dintre Uniunea Europeană şi funcŃionarii acesteia, care erau anterior soluŃionate de către

Tribunalul de Primă InstanŃă. Primul Tribunal al FuncŃiei Publice Europene a fost legal constituit

spre finele anului 2005 şi reprezintă un progres care permite reducerea duratei procedurilor şi

creşterea eficienŃei analizării şi instrumentării atât a litigiilor cu privire la funcŃionarii publici

europeni, dar şi pentru restul cauzelor rămase de competenŃa Tribunalului de Primă InstanŃă.

6.5. Competentele şi atribuŃiile CurŃii şi Tribunalelor

Conform tratatelor constitutive, rolul primordial al CurŃii este de a asigura respectarea

dreptului comunitar în interpretarea şi aplicarea tratatelor. Conform art. 220 (164) al Tratatului

de înfiinŃare a CE (TCE), CurŃii de JustiŃie a CE – ca putere judecătorească – îi revine funcŃia

27

„de a asigura respectarea normelor de drept la interpretarea şi aplicarea acestui tratat”.

Curtea are o natură hibridă şi poate acŃiona rând pe rând19 drept:

– jurisdicŃie internaŃională, impunând obligaŃii in sarcina statelor membre. De asemenea

statele membre se pot adresa CurŃii pentru ca aceasta să soluŃioneze diferendele legate de

aplicarea sau interpretarea dreptului comunitar;

– jurisdicŃie constituŃională, verificând conformitatea actelor adoptate de către instituŃiile

comunitare cu tratatele şi principiile generale de drept şi in special acele principii specifice ordinii

juridice comunitare. De asemenea Curtea arbitrează litigiile cu privire la competenŃele instituŃiilor,

atunci când analizează legalitatea actelor acestora;

– jurisdicŃie administrativă, având competenŃa să anuleze ca ilegale actele normative

adoptate de către instituŃii, in special cele ale Comisiei, să dispună repararea prejudiciilor create

prin astfel de acte şi să decidă asupra acŃiunilor cu privire la omisiunea de a acŃiona a

instituŃiilor;

– instanŃă de apel, unde pot fi atacate hotărârile Tribunalului de Primă InstanŃă.

Curtea poate fi sesizată cu următoarele tipuri de cereri pe care este competentă să le

soluŃioneze:

� Cererea de interpretare (Decizia în chestiuni prealabile/preliminare)

� AcŃiunea în constatarea omisiunii de a acŃiona a unui stat membru

� AcŃiunea în anulare

� AcŃiunea în constatarea omisiunii de a acŃiona a unei instituŃii (recursul în carenŃă)

� Controlul hotărârilor Tribunalului de primă instanŃă

� Reexaminarea

Cursul 7 Curtea de conturi şi organismele de avizare şi consultative

7.1. Curtea de Conturi

Curtea de conturi a fost creată în 1975 şi a dobândit prin Tratatul de la Maastricht un

statut echivalent celui instituit pentru celelalte patru instituŃii comunitare principale.

Curtea de conturi este un organ colegial care asigură controlul conturilor (art. 246 TCE).

Ea este competentă să verifice conturile totalităŃii veniturilor şi cheltuielilor ComunităŃii, precum

şi ale oricărei institutii şi ale organism creat de Comunitate, în măsura în care actul constitutiv nu

19 „Uniunea Eropeana 2006 – 2007” - Memento Practic Francis Lefebvre, Editura Francis Lefevre 2005, p. 53

28

exclude această verificare (art. 248).

Curtea de conturi este formată în prezent din câte un membru pentru fiecare stat al Uniunii

Europene, desemnaŃi pentru un mandat de 6 ani, care poate fi înnoit. Membrii CurŃii de conturi

sunt numiŃi de către Consiliu cu consultarea Parlamentului, dintre persoanele care deŃin

calificarea necesară exercitării acestei funcŃii. Membrii CurŃii de Conturi aleg dintre ei un

Preşedinte al CurŃii pentru un mandat de 3 ani.

In afară instituŃiile de decizie şi de control, există un număr mare de organe comunitare

înfiinŃate in baza tratatelor sau la iniŃiativa instituŃiilor comunitare, care au structurile diferite şi

funcŃii specifice. Putem sa distingem organele consultative, organele financiare şi bancare, şi

organele administrative şi de gestiune.

6.2. Organele consultative

Organele consultative au înfiinŃate progresiv, fie in cadrul tratatelor, fie la iniŃiativa

Comisiei. Principalele organe consultative sunt Comitetul economic şi social european şi

Comitetul regiunilor , existând insa şi organe consultative specifice şi specializate cum ar fi

comitetul consultativ al transporturilor (art. 79 din tratatul CE) sau comitetul fondului social

european (art. 147 din tratatul CE). Aceste diferite organe permit asocierea reprezentanŃilor

activităŃilor profesionale sau aleşii locali şi regionali cu procesul de decizie europeana.

Comitetul economic şi social

Comitetul economic şi social (C.E.S) este un organ consultativ format din diferite

componente cu caracter economic şi social ale societăŃii civile organizate, mai ales din

producători, agricultori , transportatori, muncitori, negociatori şi artizani, liberi profesionişti,

consumatori etc (art.257 TCE). Comitetul permite dispunerea unei reprezentări complete in

comparaŃie cu reprezentarea politică unică a popoarelor . C.E.S.a fost creat prin Tratatele de la

Roma din 1957 in asa fel incat sa implice grupuri de interese in stabilirea unei piete commune,

atributiile sale fiind consolidate prin Actul Unic European, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de

la Amsterdam sic el de la Nisa.

Comitetul regiunilor

Comitetul regiunilor, una dintre inovaŃiile instituŃionale ale tratatului de la Maastricht din

1992, este un organ consultativ compus din reprezentanŃi ai colectivităŃilor teritoriale şi locale.

29

ÎnfiinŃarea acestui organ consultativ a răspuns la două necesitaŃi şi anume conceptului de

“Europa descentralizată” alături de Europa Statelor, pe de o parte şi necesităŃii delimitării de

către instituŃiile comunitare a cererilor colectivităŃilor locale şi teritoriale ale Uniunii Europene.

Deşi poartă in denumire sintagma “regiuni”, Comitetul nu reprezintă numai regiunile , ci şi

colectivităŃile teritoriale altele decât Statele membre, respectiv provinciile , comunele,

departamentele, Ńinuturile, comunităŃile, deci Europa descentralizată .

6.3. Organele financiare şi bancare

Sistemul Băncilor Centrale Europene;

Banca centrală europeană;

Banca Europeană de investiŃii.

TITLUL III PIAłA INTERNA ŞI POLITICILE COMUNE

Cursul 7 şi 8 PiaŃa Internă şi cele patru libertăŃi fundamentale. Cadrul general

Conform textului nou introdus în tratatul de la Roma (T.C.E.), prin Actul Unic European

(AUE): „PiaŃa internă cuprinde un spaŃiu fără frontiere interne, în care libera circulaŃie a

mărfurilor, a serviciilor şi a capitalurilor este asigurată conform dispoziŃiilor acestui

tratat.” Aceasta definiŃie comunitară şi-a păstrat valabilitatea, fiind preluată şi menŃinută de

Tratatul instituind o ConstituŃie pentru Europa.

Realizarea PieŃei Interne a intervenit treptat şi progresiv20. Libera circulaŃie a mărfurilor

a fost realizata din punct de vedere cronologic prima (1970), fiind urmată de generalizarea

liberei circulaŃii a persoanelor (1990), în paralel cu liberalizarea progresivă a activităŃilor

profesionale – libertatea lucrătorilor, libertatea de stabilire şi libertatea serviciilor. Libera

circulaŃie a capitalurilor nu a fost pusă in practică, în mod complet, decât prin tratatul de la

Maastricht, o dată cu realizarea Uniunii Economice şi Monetare.

7.1. Libera circulaŃie a persoanelor

Libera circulaŃie a persoanelor implică în primul rând posibilitatea resortisanŃilor unui stat

membru de a intra şi a rămâne fără nici o restricŃie pe teritoriul oricărui alt stat membru. Dreptul

20 JACQUELINE DUTHEIL DE LA ROCHERE, Droit materiel de L’Union Europeenne, ediŃia a 3-a, Editura Hachette

Superieur, Paris, 2006, p.9

30

de acces şi sejur pe teritoriul statelor membre reprezintă o condiŃie prealabilă a liberei circulaŃii a

persoanelor.

Deşi cetăŃenii din statele terŃe nu beneficiază, în principiu, de libertatea de circulaŃie şi de

şedere, există interacŃiuni ce se produc între situaŃia lor şi cea a cetăŃenilor comunitari. Conform

reglementării comunitare în vigoare, membrii familiei unui cetăŃean al unui stat membru pot să-l

însoŃească pe acesta în Ńara de adopŃie şi să exercite o activitate.

Perspectiva eliminării controalelor la frontierele interne ale Uniunii şi constituirea unui

„spaŃiu de libertate, securitate şi justiŃie” presupune o anumită armonizare a politicii statelor

membre faŃă de admiterea şi şederea cetăŃenilor statelor terŃe.

Liberul acces şi libertatea de şedere pot fi restrânse in cazul invocării de către statele membre

a ordinii publice, siguranŃei publice şi sanătătii publice.

7.2. Libera circulaŃie a serviciilor

Cu privire la libera prestare de servicii, Tratatul CE consideră ca servicii „prestaŃiile

furnizate contra unei remuneraŃii de către agenŃi economici independenŃi”. Mişcările de capitaluri

aparŃin domeniului serviciilor, ca şi alte activităŃi cu caracter industrial, comercial, activităŃile

artizanale şi activităŃile profesiilor liberale pe care tratatul le plasează în capitolul consacrat

serviciilor, fiind supuse unor reguli specifice. Este important de conturat activităŃile care aparŃin

producŃiei serviciilor de cele care aparŃin liberei circulaŃiei a mărfurilor. Exemplul clasic este cel

al activităŃilor audio-vizuale: producerea de emisiuni este o activitate de servicii, filmele de pe

casetele video sunt mărfuri. Libera prestare de servicii permite prestatorului să exercite cu titlu

temporar activitatea în Ńara unde este furnizată prestaŃia. Aplicarea dreptului comunitar

presupune ca prestatorul şi destinatarul serviciului să nu fie din acelaşi stat. Cel mai adesea cel

care trece frontiera este prestatorul, de exemplu avocatul care se deplasează pentru a-şi

reprezenta clientul în faŃa tribunalului unui alt stat membru. Dar deplasarea poate fi făcută şi de

destinatarul prestaŃiei, de exemplu turistul sau bolnavul care merge în alt stat membru pentru a

primi îngrijiri.

Criteriul distincŃiei se bazează pe opoziŃia între caracterul permanent, continuu, al

stabilirii şi caracterul provizoriu pe care îl prezintă activitatea de prestare de servicii.

7.3. Libera circulaŃie a mărfurilor

Libera circulaŃie a mărfurilor presupune realizarea unei uniuni vamale care să privească toate

categoriile de mărfuri şi să implice:

� interzicerea între statele membre a taxelor vamale asupra importurilor şi exporturilor;

� interzicerea între statele membre a oricăror alte taxe având efect echivalent taxelor

31

vamale,

� eliminarea restricŃiilor cantitative sau a măsurilor cu efect echivalent între statele membre

� adoptarea unui tarif vamal comun în relaŃiile cu Ńările terŃe.

Instituirea uniunii vamale între statele membre permite condiŃii egale de concurenŃă între

participanŃii la circuitul comercial şi productiv, făcând posibilă stimularea producŃiei şi a

varietăŃii sortimentelor de mărfuri, impunerea pe piaŃă a celor mai competitive produse, Ńinându-

se seama şi de costul lor de producŃie, concentrarea şi specializarea producŃiei şi a

întreprinderilor, ca şi implantarea acestora în zonele cele mai indicate economic şi productiv.

7.4. Libera circulaŃie a capitalurilor şi plăŃilor

PlăŃile, privite ca transferuri de sume de bani legate de schimbul de mărfuri (inclusiv

creditele comerciale pe termen scurt şi mediu), de prestările de servicii sau de exercitarea liberei

circulaŃii a persoanelor sunt pe deplin libere conform art. 56 alin.2 din Tratatul CE şi a Deciziei

CJCE din 31.01.1984 in cazul 286/82 şi 26/83, Luisi şi Cearbone.

Directiva 97/5 (JOCE 1997 L 43) impune permiterea reducerii termenelor de executare a

transferurilor bancare efectuate in interiorul Uniunii. Aceasta Directivă este aplicabilă

transferurilor transfrontaliere efectuate in valute ale statelor membre şi in Euro cu o valoare mai

mică de 50 000 Euro efectuate de către instituŃii de credit sau de către orice alte persoane care in

cadrul activităŃii lor execută astfel de transferuri.

Libera circulaŃie a capitalurilor are ca punct de plecare necesitatea efectuării de investiŃii pe

piaŃa comunitară, fără restricŃii, astfel încât să se contribuie la înfăptuirea obiectivului promovării

dezvoltării armonioase şi echilibrate a activităŃilor economice în ansamblul ComunităŃii, o

creştere durabilă şi neinflaŃionistă, un înalt grad de convergenŃă a performanŃelor economice, un

nivel ridicat de folosire a forŃei de muncă, etc., conform art. 2 din Tratatul CE.

Mişcările de capital propriu-zise implică operaŃiuni financiare care „vizează in mod esenŃial

plasamentele şi investiŃiile”21 unei anumite sume şi nu remunerarea unei prestări.

Prin art. 56 alin 1 al Tratatului CE se interzic orice restricŃii ale liberei circulaŃii capitalurilor

între statele membre şi între statele membre şi Ńările terŃe.

8.1. ConcurenŃa pe piaŃa internă a Uniunii Europene

Dreptul comunitar al concurenŃei, simbolizat, iniŃial, prin art. 85 şi 86 din Tratatul de la

Roma – devenite ulterior art. 81-82 prin Tratatul de la Amsterdam, constituie ansamblul de reguli

21 Decizia CJCE din 31.01.1984 in cazul 286/82 şi 26/83, Luisi şi Cearbone

32

comunitare ale concurenŃei şi influenŃează, substanŃial, întreg spaŃiul economic european.

Specificitatea dreptului comunitar al concurenŃei şi a politicii de concurenŃă în Uniunea

Europeană este dată de originalitatea, conŃinutul şi obiectivele reglementărilor, de relaŃiile cu

dreptul naŃional al fiecărui stat membru cât şi de faptul că ea se integrează în perspectiva de

ansamblu a construcŃiei europene.

Dreptul şi politica comunitară a concurenŃei nu se substituie celor ale statelor membre, ci ele

trebuiesc examinate, integrat, în lumina principiului primatului dreptului comunitar şi a

celui al subsidiarităŃii.

Caracterele dreptului comunitar al concurenŃei

a. Dreptul comunitar al concurenŃei este relativ autonom şi specific, fiind „încadrat în jurul a

două axe principale” :

– regulile care se adresează întreprinderilor şi

– regulile care vizează comportamentul Statelor membre sau al autorităŃilor publice.

b. Dreptul comunitar al concurenŃei se fondează pe cele trei tratate constitutive, care au

ghidat şi construcŃia europeană, cu toate diferenŃele dintre ele.

c. Regulile care se adresează întreprinderilor se pot grupa în trei categorii:

� prohibiŃia înŃelegerilor prevăzută în art. 81 (ex. 85) al Tratatului CE (se refera la

înŃelegerile care restrang concurenŃa),

� cele privind „abuzul” de poziŃie dominantă, conŃinute în art. 82 (86)

� controlul prealabil al operaŃiunilor de concentrare finală, care este prevăzut în

Regulamentul 4064-89 din 21.XII.1989, adoptat de Consiliu

d. Regulile care se adresează Statelor sau autorităŃilor publice pot fi regrupate în jurul a doi

poli:

� cele referitoare la întreprinderile publice, întreprinderile titulare a drepturilor speciale

sau exclusive şi în cele însărcinate cu gestiunea de interes economic general sau

prezentând caracterul unui monopol fiscal (art. 86 – ex. 90) şi

� cele care sunt relative la ajutoarele statului (art. 87)

8.2. Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC)

ComunităŃile europene nu au fost constituite ca entităŃi închise. Pentru a-şi realiza

obiectivele era necesar să se integreze în sfera largă a raporturilor internaŃionale prin promovarea

unor relaŃii de cooperare şi de schimb în diverse domenii, în cadrul unei politici comune a

33

relaŃiilor externe.

Statele membre sprijină activ şi fără rezerve politica externă şi de securitate comună a

Uniunii într-un spirit de loialitate şi solidaritate reciprocă. AcŃiunile comune angajează statele

membre în poziŃia pe care ele o adoptă şi în conducerea activităŃii lor.

Tratatul de la Maastricht a acordat Uniunii Europene (Titlul V) o competenŃă in domeniul

Politicii Externe şi de Securitate Comună (PESC), dar a păstrat totuşi caracterul

interguvernamental al acesteia.

Tratatul de la Amsterdam a conturat proiectele Uniunii Europene în domeniile Politicii Externe

şi de Securitate Comună (PESC), Politicii de Apărare Comună, Afaceri Interne şi JustiŃie

(EUROJUST) şi în alte politici comune generale şi sectoriale. După semnarea Tratatului de la

Amsterdam, Uniunea Europeană a marcat o etapă decisivă în asigurarea identităŃii externe şi de

apărare a U.E (prin crearea armatei europene).

Tratatul de la Nisa, în prima sa parte, intitulată, „Modificări fundamentale”, vizează, în art.1

pct.2. „Politica Externă şi de Securitate Comună”, pilonul II al Uniunii Europene, ceea ce a dat

la acea dată o nouă imagine externă Europei celor 15, în perspectiva Europei celor 27. Textul

consacră obiectul şi limitele de acŃiune ale Politicii externe şi de securitate comună, cuprinde

definirea progresivă a unei politici de apărare comună, care ar putea conduce la o apărare

comună, dacă Consiliul European decide în acest sens. Se precizează, mai clar şi fără echivoc,

limitele PESC, în sensul că Politica Uniunii nu aduce atingere caracterului specific al politicii de

securitate şi de apărare a unor state membre, respectă obligaŃiile ce decurg din Tratatul NATO –

şi este compatibilă cu politica Uniunii de securitate şi apărare stabilită în cadrul respectiv (art.17

pct. 1 al. 2).

8.3. Uniunea Europeană – SpaŃiu de Libertate, Securitate şi JustiŃie (SLSJ)

Politicile comune ale Uniunii în asigurarea spaŃiului de libertate, securitate şi justiŃie

includ:

� Politica în domeniul controlului frontierelor

� Politica comună în domeniul azilului şi protecŃiei temporare

� Politica comună de imigraŃie.

TITLUL IV DREPTURILE FUNDAMENTALE IN UNIUNEA EUROPEANA

34

Cursul 9 CetăŃenia europeană

9.1 NoŃiunea de cetăŃenie europeană

NoŃiunea de cetăŃenie îşi găseşte originea în dreptul intern şi desemnează calitatea

juridică ce permite unei persoane să ia parte la viaŃa statului, bucurându-se de drepturi civice şi

politice şi fiind supusă, în schimb, anumitor obligaŃii cum ar fi votul obligatoriu sau serviciul

militar.

NoŃiunea de cetăŃenie europeană implică faptul că cetăŃenii Uniunii Europene

beneficiază, în aceasta calitate, de drepturi care sunt acordate în mod tradiŃional propriilor

cetăŃeni în ordinea juridică internă.

CetăŃenia europeană este distinctă de cea naŃională, pe care, conform Tratatului de la

Amsterdam, o „completează … şi n-o înlocuieşte” CetăŃenii statelor membre ale Uniunii

europene beneficiază astfel de o dublă cetăŃenie. CetăŃenia europeană este reglementată de

dreptul Uniunii europene, în care-şi găseşte izvoarele; cetăŃenia naŃională aparŃine doar dreptului

naŃional. CetăŃenia europeană nu suprimă drepturile inerente cetăŃeniei naŃionale. Pur şi simplu

ea conferă drepturi suplimentare care se exercită, fie la nivelul Uniunii (de ex. votul şi dreptul de

a fi ales în Parlamentul european), fie la nivelul statelor membre (de ex. dreptul de a alege şi de a

fi ales în alegerile locale). Dar anumite elemente ale cetăŃeniei europene pot fi uneori de natură a

slăbi cetăŃenia naŃională în măsura în care unui resortisant dintr-un alt Stat membru i se recunosc

drepturi care au fost rezervate în trecut doar cetăŃenilor.

9.2. Statutul cetăŃeanului european

Statutul cetăŃeanului european este format din totalitatea drepturilor şi obligaŃiilor

conferite persoanelor fizice care deŃin calitatea de cetatean al Uniunii Europene. Deşi tratatele

proclamă în mod logic că cetăŃenii Uniunii nu au numai drepturi, dar sunt supuşi în aceeaşi

măsură şi unor obligaŃii, el se limitează în ceea ce priveşte obligaŃiile să trimită „la îndatoririle

prevăzute de prezentul tratat”, fără să le precizeze conŃinutul.

a. Dreptul de participare la alegerile pentru Parlamentul European

Aceasta participare este de natură să amelioreze calitatea reprezentării cetăŃenilor

europeni de către instituŃiile ComunităŃii, deci contribuie la reducerea „deficitului democratic” de

care suferă acestea.

Principiul este că orice cetăŃean al Uniunii dispune de dreptul de a alege şi de a fi ales în

statul în care îşi are reşedinŃa în aceleaşi condiŃii ca şi cetăŃenii acelui Stat.

b. Dreptul de participare la alegerile la alegerile locale

35

În general se acordă o mare importanŃă acestei participări, considerându-se că accelerează

integrarea cetăŃenilor comunitari care s-au instalat într-un alt stat membru. Alegerile locale se

diferenŃiază de alegerile pentru Parlamentul European: alegerile pentru Parlamentul European

privesc o instituŃie care aparŃine ordinii juridice comunitare, deci exterioară statului, în timp ce

alegerile locale aparŃin unei instituŃii care constituie un element al puterii statale.

Acest drept oferă cetăŃenilor europeni posibilitatea de a vota la alegerile locale în statul

membru de reşedinŃa dacă îşi manifestă voinŃa în acest sens, precum şi posibilitatea de a candida

la alegerile locale în aceleaşi condiŃii ca şi naŃionalii. Spre deosebire de prevederile privind

alegerile pentru Parlamentul European, exercitarea dreptului de vot în Statul membru de

reşedinŃă nu antrenează pierderea dreptului de vot şi de a fi ales în statul membru de origine

decât dacă acesta din urma a decis în acest sens.

Statele pot să rezerve propriilor cetăŃeni funcŃiile de conducător, de adjunct sau de

supleant sau de membru al Consiliului director al executivului local, fapt ce se justifică datorită

funcŃiilor de autoritate publică pe care tratatul le permite a fi rezervate naŃionalilor

9.3. ProtecŃiile cetăŃeniei europene

Tratatul asupra Uniunii Europene reglementează modalităŃile de protejare a cetăŃeniei

europene. Trei erau prevăzute în Tratatul de la Maastricht:

� protecŃia acordată de către autorităŃile diplomatice şi consulare ale statelor membre,

� dreptul de petiŃionare şi

� dreptul de a se adresa mediatorului.

Tratatul de la Amsterdam a adăugat dreptul de comunicare cu instituŃiile şi anumite

organe ale ComunităŃilor (TCE art. 21, noul alin. 3).

Aceste protecŃii sunt de natură foarte diferită. Prima este pusă în aplicare de către statele

membre faŃă de statele terŃe sau pe teritoriul acestora. Celelalte trei implică o acŃiune a

instituŃiilor şi organelor Uniunii.

a. ProtecŃia asigurată de autorităŃile diplomatice şi consulare ale statelor membre

Art. 8C (noul art. 20) al Tratatului CE prevede că : „orice cetăŃean al Uniunii beneficiază

de protecŃie din partea autorităŃilor diplomatice şi consulare ale oricărui Stat membru, pe

teritoriul unui stat terŃ în care statul membru căruia îi aparŃine ca membru nu este reprezentat, în

aceleaşi condiŃii ca şi cetăŃenii acelui stat”.

36

b. Dreptul de petiŃionare

PetiŃia este o cerere prezentată unei instituŃii politice de către una sau mai multe persoane

în scopul preîntâmpinării unei presupuse injustiŃii sau a unei situaŃii nesatisfăcătoare sau pentru a

obŃine încetarea unei astfel de situaŃii.

c. ”Plângerea” către mediator

Mediatorul european este numit de Parlamentul European. „Mediatorul îşi exercită

atribuŃiile în deplină independenŃă, în interesul general al ComunităŃilor şi al cetăŃenilor Uniunii.

El nu solicită şi nici nu acceptă instrucŃiuni din partea vreunui guvern sau ale altui organism”

(Statutul mediatorului, art. 9.1).

In lupta sa contra „administrării defectuoase ”, mediatorul dispune de puterea de a acŃiona

din proprie iniŃiativă. El a folosit această putere, de exemplu, pentru a începe o anchetă, urmată

de proiecte de recomandare, asupra accesului public privind documentele deŃinute de instituŃiile

şi organele comunitare22 sau asupra atitudinii Comisiei faŃă de plângerile privind încălcarea

dreptului comunitar. EsenŃa atribuŃiilor mediatorului rămâne, totuşi, examinarea plângerilor care

îi sunt adresate.

d. Dreptul de a comunica cu instituŃiile şi organele comunitare

Conform Tratatului de la Amsterdam art. 21, alin. 3 nou TCE, orice cetăŃean al Uniunii

poate scrie oricărui organ sau instituŃii vizate de prezentul articol sau de articolul 7 „într-una din

cele 2 limbi oficiale ale ComunităŃii” şi să primească un răspuns „redactat în aceeaşi limbă”.

CorespondenŃii sunt cele 5 instituŃii, Comitetul economic şi social şi Comitetul regiunilor;

judecătorul este inclus dar majoritatea organelor Uniunii sunt excluse. Este vorba nu numai

de un simplu drept de a scrie, libertate care de altfel nu are nevoie de autorizare pentru a fi

exercitată, dar de un drept la răspuns, aşadar de un drept la comunicare cu instituŃiile comunitare.

Cursul 10 Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii Europene

La Consiliul european de la Nisa din 7–11 decembrie 2000, Parlamentul, Consiliul Uniunii

Europene şi Comisia au proclamat solemn Carta drepturilor fundamentale ale omului.

După cum este cunoscut, Uniunea Europeana nu dispunea – în pofida numeroaselor cereri

existente în literatura de specialitate şi a celor din partea Parlamentului European – de nici un

22 Raportul special 98/C44/09, JOCE C 44/9, 10 februarie 1998

37

catalog cu drepturi fundamentale, formulat integral şi cu valabilitate obligatorie, catalog care

să corespundă – ca mărime şi forŃă de exprimare – părŃii, din constituŃiile statelor, referitoare la

drepturile fundamentale.

Respectarea drepturilor fundamentale – preluată în Tratatul de la Maastricht, referitor la

Uniunea Europeană – nu specifică nici un drept individual, ci se limitează la o stabilire a

obiectivului, fiind formulată ca o clauză generală, preluată din jurisprudenŃa CJCE: „Uniunea

respectă drepturile fundamentale, aşa cum sunt ele garantate în ConvenŃia pentru apărarea

drepturilor omului şi a libertăŃilor fundamentale – semnată la Roma, la 4 noiembrie 1950 – şi cum

rezultă ele, ca principii generale ale dreptului comunitar, din tradiŃiile constituŃionale comune ale

statelor membre” (art. 8, fost art. F, II al TUE)”.

„Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene” nu a creat drepturi cu adevărat noi,

ci a fixat, într-un cadru solemn, o întreagă serie de principii pe care doar juriştii experimentaŃi le-ar

fi putut repera în cadrul tratatelor, directivelor şi regulamentelor comunitare şi mai ales în cadrul

jurisprudenŃei CurŃii de JustiŃie a UE. Carta se compune din preambul şi 7 capitole, care tratează

fiecare in parte drepturi considerate fundamentale in cadrul Uniunii Europene.

Domeniul de aplicare a Cartei se întinde la organele şi instituŃiile Uniunii Europene, precum

si la statele membre atunci cand acestea actioneaza in aplicarea dreptului comunitar.

Îngrădirile exercitării drepturilor şi libertăŃilor recunoscute trebuie să fie prevăzute de lege şi

să respecte esenŃa acestor drepturi şi libertăŃi.

TITLUL V ROMÂNIA şi UNIUNEA EUROPEANA

Cursul 11 Tratatul de aderare a României la Uniunea Europeana. Cadrul General

In data de 13 aprilie 2005, cu 497 voturi pentru, 93 împotriva şi 71 de abŃineri Parlamentul

European a aprobat aderarea României la Uniunea Europeană. Tratatul de Aderare a României şi

Republicii Bulgaria la Uniunea Europeană a fost semnat la Luxemburg la 25 aprilie 2005 şi

ratificat de către Parlamentul României prin Legea nr. 157/24.05.2005.

Pentru România Tratatul de aderare reprezintă înŃelegerea dintre statele membre ale Uniunii

Europene şi România ca începând de la 1 ianuarie 2007 România sa devină membru, cu drepturi

şi obligaŃii depline, al Uniunii Europene.

Tratatul este construit pornind de la principii similare cu cele din Tratatul de aderare a

38

valului anterior (din 2004) şi reflectă procesul de negociere al celor 31 de capitole, reunind atât

condiŃiile in care România devine stat membru al Uniunii, cât şi adaptarea Uniunii Europene la

această aderare.

Tratatul de aderare a Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeana conŃine un

element inovator, inexistent in tratatele anterioare, respectiv un sistem de condiŃii suspensive şi

rezolutorii, in funcŃie de îndeplinirea cărora se stabilesc actele (tratatele) la care se realizează

aderarea.

Astfel art. 1 alin 2, 3 şi 4 din Tratatul de aderare prevede:

„(2) Republica Bulgaria şi România devin părŃi la Tratatul de instituire a unei ConstituŃii

pentru Europa şi la Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene a Energiei Atomice, astfel

cum sunt acestea modificate sau completate.

(3) CondiŃiile şi aranjamentele referitoare la admitere sunt stabilite în Protocolul anexat la

prezentul tratat. DispoziŃiile acestui protocol fac parte integrantă din prezentul tratat.

(4) Protocolul, inclusiv anexele şi apendicele sale, se anexează la Tratatul de instituire a

unei ConstituŃii pentru Europa şi la Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene a Energiei

Atomice, iar dispoziŃiile sale devin parte integrantă din aceste tratate.”

Iar in art. 2 al Tratatului se prevede:

(1) În cazul în care Tratatul de instituire a unei ConstituŃii pentru Europa nu este în

vigoare la data aderării, Republica Bulgaria şi România devin părŃi la tratatele pe care se

întemeiază Uniunea, astfel cum sunt acestea modificate sau completate.

În acest caz, articolul 1 alineatele (2) - (4) se aplică de la data intrării în vigoare a

Tratatului de instituire a unei ConstituŃii pentru Europa.

(2) CondiŃiile referitoare la admitere şi adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea,

care decurg în urma aderării şi care se aplică de la data aderării până la data intrării în

vigoare a Tratatului de instituire a unei ConstituŃii pentru Europa, sunt stabilite în actul anexat

la prezentul tratat. DispoziŃiile respectivului act fac parte integrantă din prezentul tratat.

(3) În cazul în care Tratatul de instituire a unei ConstituŃii pentru Europa intră în vigoare

după aderare, protocolul prevăzut la articolul 1 alineatul (3) înlocuieşte actul prevăzut la

articolul 2 alineatul (2) de la data intrării în vigoare a tratatului menŃionat. În acest caz,

dispoziŃiile protocolului menŃionat anterior nu sunt considerate ca producând efecte juridice noi,

ci ca menŃinând, în condiŃiile stabilite în Tratatul de instituire a unei ConstituŃii pentru Europa,

în Tratatul de instituire a ComunităŃii Europene a Energiei Atomice şi în respectivul protocol,

efectele juridice deja create de dispoziŃiile actului prevăzut la articolul 2 alineatul (2).”

39

Tratatul de aderare prevede deci:

� fie aderarea la Tratatul de instituire a unei ConstituŃii pentru Europa (Tratatul

ConstituŃional adoptat la finele anului 2004), dacă acest Tratat ConstituŃional a ar fi

fost ratificat de către toate statele membre până la data aderării efective a României şi

Bulgariei (1 ianuarie 2007),

� iar dacă nu se prevedea aderarea la tratatele existente anterior Tratatului ConstituŃional.

Pentru a acoperi fiecare dintre aceste două situaŃii distincte s-au redactat în paralel un Act de

aderare şi un Protocol de aderare, anexate Tratatului şi care urmau sa intre alternativ in

vigoare in funcŃie de intrarea, respectiv neintrarea in vigoare a Tratatului ConstituŃional. Avand

in vedere respingerea tratatului constituŃional de către olandezi şi francezi, România este membra

a Uniunii Europene in condiŃiile stabilite de Actul de Aderare.

Intrucat Tratatul ConstituŃional nu a intrat in vigoare Romania a devenit membra la tratatele

anterioare Tratatului ConstituŃional, fiind aplicabil Actul de Aderare.

III BIBLIOGRAFIE

1. BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE

Marin Voicu Introducere in dreptul european, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007

Cosmin Dragoş Dacian, Uniunea Europeană. InstituŃii. Mecanisme, ediŃia a 2-a, Editura C.H.

BECK, Bucureşti, 2006

Tudorel Stefan şi B.A

Cibengiu Marin

Drept comunitar, Editura C.H. Beck, Bucureşti, 2007

Gilbert Gornig, Ioana

Eleonora Rusu

Dreptul Uniunii Europene, ediŃia a 2-a, Editura C.H. BECK,

Bucureşti, 2007

2. BIBLIOGRAFIE FACULTATIVĂ

* * * Uniunea Eropeana 2006 – 2007 - Memento Practic Francis Lefebvre,

Editura Francis Lefevre, Paris 2006

JACQUELINE DUTHEIL DE

LA ROCHERE

Droit materiel de L’Union Europeenne, ediŃia a 3-a, Editura Hachette

Superierur, Paris, 2006

40

Augustin Fuerea Manualul Uniunii Europene, ediŃia a III-a revăzută şi adăugită,

Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2006

Octavian Manolache Tratat de drept comunitar, EdiŃia a V-a revizuită şi adăugită, Editura

All Beck, Bucureşti, 2006

Daniel Gueguen Noul ghid practic al labirintului comunitar, ediŃia a 11-a, Editura

L.G.D.J, Paris, 2006

3. SURSE DE INFORMARE - PAGINI DE INTERNET

1. www.infoeuropa.ro – Centrul de informare al DelegaŃiei Comisiei UE în Bucureşti,

2. www.ier.ro - Institutul European Român,

3. www.europa.eu – Pagina de internet a Uniunii Europene,

4. www.europarl.europa.eu – Parlamentul European,

5. www.ec.europa.eu – Comisia Europeană,

6. www.consilium.europa.eu – Consiliul European,

7. www.curia.europa.eu – Curtea de JustiŃie a Uniunii Europene.