Singur cu viaţa

Cum poţi să-mi spui că eşti singur şi

să spui că soarele nu străluceşte pentru tine ?

Ralph McTell , Streets of London

Trăim în acelaşi univers , dar în lumi diferite ,cum spune Mooji. Într-un anumit sens noi

suntem toţi în mod radical singuri . Eu nu pot să-ţi experimentez experienţa ta .

Tu nu poţi să-mi experimentezi experienţa mea .

Nimeni nu poate trăi pentru mine , sau să moară pentru mine , să experimenteze durerea

pentru mine , sau bucuria pentru mine . Nimeni nu poate plânge pentru mine , sau să râdă pentru

mine , sau să danseze pentru mine . Eu trec prin toate acestea cu o solitudine radicală.

Dar să stai cu acea solitudine , să îi faci faţă , să te scufunzi în marele mister al ei , aceasta este

cheia , pentru că asta e unde găsim adevărata compasiune . Realizăm la cel mai adânc nivel că noi

suntem , fiecare din noi , în exact aceeaşi situaţie . Aşa că , chiar dacă suntem toţi singuri , nu

suntem singuri , singuri . Suntem singuri , ÎMPREUNĂ . Singuri , cu totul şi toată lumea .

Singuri , cu gândurile , senzaţiile , sentimentele , sunetele , mirosurile ,

cum apar şi dispar în vastitate.Aici,suntem singur cu întreagă viaţă, intimi cu ea ,

inseparabili faţă de ea .

Solitudinea nu este singurătate .

Gândurile vin în vizită , senzaţiile dansează pentru noi , sentimentele ies la suprafaţă , tot felul de

sunete şi mirosuri apar , chiarşi apariţia celorlalţi ne impregnează solitudinea , şi cât de frumos

este să fii ‘’întâlnit’’ atât de profund de totul şi de toată lumea. Chiar şi soarele străluceşte pentru

noi aici . Este o mare poveste de dragoste . Cât de imposibil este să te simţi singur , când îţi aduci

aminte inseparabilitatea de întregul vieţii . Existenţa devine o sărbătoare a solitudinii noastre

cosmice , mai degrabă decât o fugă faţă de ea sau o lupta împotriva ei .

Când fugim de solitudinea noastră cosmică din frică ,

atunci începem să ne simţim ‘’singuri’’. Când pierdem legătură (lose touch) cu

vastitatea întregii vieţi , ne identificăm cu ‘’acela care e singur’’ , o enormă limitare a ceea ce

suntem .

Devenim ‘’Cel singur’’ ,sau ‘’cel separat’’

, şi ne simţim total deconectaţi , izolaţi , închişi , şi pe urmă căutăm conexiune prin tot felul

de cai , prin mâncare , bani , alcool , sex , spiritualitate .

Drept în inima acestor sentimente ale tale de singurătate există un mare secret –

că tu nu eşti singură , şi că nu poţi fi niciodată singură , fiindcă eşti una cu viaţă însăşi , singură

cu totul , întotdeauna împreună cu un drag şi vechi prieten . Universul îţi cântă şi îţi dansează .

Poate că suntem singuri , dar suntem singuri , împreună , mereu…