SIMBOLURI PAGANE OCULTE

Simbolurile oculte devin tot mai raspandite in contextul dezvoltarii unor miscari underground care nu au nimic in comun cu crestinismul sau sunt chiar contrare acestuia.Multi tineri , adolescenti folosesc astfel de simboluri fara a fi constienti de intelesul purtat de acestea.Iata cateva dintre cele mai uzitate simboluri pagane , semnificatia acestora si reprezentarea lor grafica sau fotografica.

ALCHIMIA

Acest simbol din secolul XVII ilustreaza imbinarea formelor geometrice -cerc, triunghi, patrat- reprezentand diferite elemente necesare pentru descantece si vraji, in cautarea transformarii fizice , a iluminarii spirituale si a nemuririi.Multi alchimisti medievali si-au extras filozofia sau traditiile mistice din Kabala , magia ermetica , si practicile oculte ale unor civilizatii stravechi precum cele din Egipt sau din China.Simbolul in care apare un simplu triunghi intr-un cerc a fost adoptat de comunitatea homosexuala ca emblema pentru exprimarea acestei orientari sexuale.Acest simbol a fost insa utilizat de-a lungul vremii de cei ce il venerau pe Satana , pentru a-i conjura pe diavoli.Triunghiul reprezinta o poarta , iar cercul o delimitare a granitelor puterii. 

AMULETA

Un obiect magic purtat pentru a aduce noroc si ca o protectie impotriva bolii , accidentelor si a fortelor malefice.Amuleta provine din vremea Egiptului antic.Trei cuvinte egiptene pot fi traduse ca "amuleta" : mekat, nehet si sa ; toate trei provin din verbe cu semnificatia de protectie.Cuvantul amuleta provine si din wedja , cu intelesul de bunastare.

Pentagrama sau steaua cu 5 colturi , cu unul din varfuri indreptat in sus , este un simbol standard pentru vrajitoare , masoni sau alte categorii de grupuri pagane oculte.Pentru vrajitoare aceasta este o reprezentare a celor patru elemente (vant , apa , pamant si foc) sau un simbol al unei fiinte panteiste spirituale precum Gaia sau Pamantul Mama.Pentagrama este , de asemenea , utilizata pentru protectie , pentru a bara energia sau a o aduce catre cel ce practica ocultismul .Unele persoane decoreaza casa cu aceasta pentagrama in timpul unor sarbatori cu rezonante pagane precum Valentine's Day sau Halloween.

YIN YANG

O reprezentare Tao chinezeasca a armoniei universale si a unitatii dintre contrarii : lumina-intuneric , barbat-femeie , etc.Yin este principiul intunecat , pasiv , negativ , feminin.Yang reprezinta principiul luminii , activ , pozitiv , masculin.Intrucat este o configurare a monismului (tot in unul) si a panteismului (totul este Dumnezeu), este opus crestinismului , respectiv monoteismului.Acest simbol este expresia procesului consensual , a viziunii de unitate globala , si a contopirii energiilor opuse in inima Sanatatii Holistice.

   În practicile oculte ale tuturor popoarelor,deci și ale românilor,există credința că anumiți

oameni,femei și bărbați sunt înzestrați cu dar demonic,îi pot îmbolnăvi pe alți oameni asupre

cărora își fixează privirea,cu răutate ori invidie.

      Deochiul este efectul privirii care deoache,boala pricinuită de această uitătură

dușmănoasă.Cel bolnav din pricina deochiului este deochiat.

      Poate fi deochiat în mod fatal,orice om,mai ales copilul.Mai poate fi deochiat animalul din

bătătură.Dacă vezi un vițel frumos pe lângă vacă ori purceluși sugând pofticioși la țâțele

scroafei,ca să nu deochi cumva,trebuie să spui neapărat:,,Să nu te deochi!,,și să scuipi de trei

ori:Phtiu!Phtiu!Phtiu!numai așa necuratul e alungat.

                  CE SE ÎNTÂMPLĂ CU OMUL,VIETATEA,OBIECTUL DEOCHIAT?

            -Copilul sau omul matur capătă deodată,ca din senin,groaznice dureri de cap.Se

rumenește la față,are călduri,făcând temperatură.

-Începe să-i țiuie urechile,e apucat de vărsături,îi curge sânge din nas.

-Își pierde pofta de mâncare și slăbește/Se umple de bube.

-Cât privește animalele(caii,vitele,mieii deochiați)încep să tremure,tânjesc ,își pierd vigoarea și

se prăpădesc.Plantele și florile deochiate se usucă.La fel și pomii deochiați.

    Până  și lucrurile neînsuflețite sunt cuprinse de această magie.O moară a fost deochiată,când se

strică din senin.O vioară minunată care nu mai cântă frumos-înseamnă că cineva a deochiat-o.O

lulea,cțnd nu mai arde ca lumea,se zice că cineva a dorit-o.....

           CINE POATE DEOCHIA?

-Pot deochia cei cu ochi albaștri,verzi,negri.

-Cei cu sprâncenele îmbinate.

-Chiorii sunt reputați în Orient ca provocatori ai deochiului.

-Oameni pociți,urâți,cu diverse metehne ale trupului.

-Pot deochia și oamenii cu părule rășu ,spânii.

-Aceeași putere magică ar avea-o și copiii născuți cu tichie.

       CINE POATE FI DEOCHEAT?

-Copiii sunt cei mai expuși deochiului.E de ajuns ca un copil să fie frumos sau să pară foarte

deștept,pentru ca lumea,minunându-se de el și lăudându-l peste măsură,fără a fi întrebuințat

formula obișnuită,,Să nu fie de deochi!,,.să-l învenineze cu deochiul ucigaș.

-Dintre oamenii mari,mirele și mireasa sunt expuși deochiului.

-Femeile gravide(lăuzele)sunt mereu în primejdie de a fi deochiate de cei din jur.

-Pot fi deochiate animalele domestice frumoase(cai,cornute,porci sau miei)

-Se pot deochia și păsările de casă,în special puii.

-Stupii de albine,mai ales la vremea culesului.De aceea se recomandă să fie legați cu brâu roșu.

-Viermii de mătase se deoache foarte ușor.Ca să nu piară se pune în mijlocul lor un ou de la

Paști.

-Mai pot fi deocheate grânele,legumele,pomii roditori.

-Chiar și aluatul pentru pâine ori cozonac poate fi lovit de această boală ocultă.Nu mai crește și

dă îndărăt.â

-Până și laptele vacii poate să sece,prin simpla iutătură răutăcioasă a omului.

             CUM NE FERIM DE DEOCHIUL PERICULOS?

-Cel mai sigur mijloc este să nu te miri de frumusețea ori de calitățile copilului,animalului,plantei

sau obiectului întâlnit.Să nu le aduci laude,fără a scuipa de trei ori zicând:,,Phtiu!Phtiu!Phtiu! să

nu fie de deochi!,,

-Ca să-l ferești de deochi trebuie dat copilului să sugă de la sânul unei țigănci.

-Folosind culoarea roșie,care are putere magică,ne putem feri de duhurile rele.La fel,ne ferește de

deochi-usturoiul,bun și pentru izgonirea strigoilor.

          AMULETE ȘI TALISMANE CARE ALUNGĂ BOALA DEOCHIULUI

-I se leagă copilului la gât sau la încheietura mâinii,un fir roșu sau o panglică roșie.

-Se leagă la mâna copilului nou născut o coardă furată de la o vioară.

-Alt amulet e un săculeț cu cărbuni pus la gâtul copilului.

-În unele locuri( Bucovina),fetele înșiră coarnele de la rădașcă la mărgele sau le poartă în cozile

părului

-În scufița copilului se coase o monedă de aur,iar în leagăn se pun obiecte din metal,precum și

tămâie.

Cuvânt pentru cei preocupaţi de ocultism, magie, clarviziuni “Deosebiţi duhurile, că nu toate sunt de la Dumnezeu”29/10/2011ortodoxiesaumoarte Scrie un comentariu Mergi la comentarii.

Atunci când Biserica şi viaţa creştinilor s-au bucurat de o oarecare pace din partea mai

marilor lumii, au apărut la orizontul credinţei creştine alte primejdii pierzătoare, mult mai

periculoase, care au ca punct de plecare răstălmăcirea şi falsificarea învăţăturii de credinţă.

Acestea sunt în aparenţă inovaţii omeneşti, dar în realitate îşi au izvorul în lucrarea

înşelătoare şi amăgitoare a „prinţului” veacului acestuia, adică a duhurilor întunericului.

Mediul favorabil acţiunii acestor fiinţe infernale în lume este întreţinut, pe de-o

parte, de înclinaţia nejustificată a oamenilor faţă de senzaţional şi de orice

manifestare a fenomenelor paranormale, iar pe de altă parte, de necredinţa,

puţina credinţă sau falsa credinţă a lor. În cele mai multe cazuri, credinţa nu mai este

înţeleasă ca un dar al lui Dumnezeu, ca o virtute ce implică lucrarea harului şi voinţa omului

de a se curăţi de patimi şi chiar de tot ce este creat (Sf. Grigorie de Nyssa), ci ca o oarecare

învăţătură despre Dumnezeu şi despre celelalte taine ale existenţei, ajungându-se la un

discurs raţional interminabil în legătură cu realităţile spirituale.

Între aceste preocupări ale oamenilor din zilele noastre, de care se face mult caz mai ales

prin mass-media, se pot aminti: ocultismul cu diverse forme

de vrăjitorie, necromanţie etc,clarviziunea orientată fie spre citirea şi privirea unor realităţi

de dincolo de barierele materiale fireşti, fie spre cunoaşterea

viitorului, astrologia, practica yoga etc. Dacă aceste preocupări s-ar manifesta numai în

spaţiul extra-creştin, ar fi, desigur, tot negative, dar nu atât de periculoase. În măsura în

care, însă, tind să îmbrace şi o „haină” creştină sau să fie „creştinate” într-un anumit fel de

către cei ce le practică sau de creştinii care nu intuiesc sorgintea şi susţinerea lor demonică,

situaţia devine foarte gravă, iar avertismentul Sfântului Pavel devine mai actual ca

oricând: „deosebiţi duhurile, că nu toate sunt de la Dumnezeu”.

Vrăjitoria, magia şi toată gama de descântece nu sunt de la Dumnezeu, întrucât

prin Revelaţia dumnezeiască Însuşi Dumnezeu se pronunţă clar împotriva lor: „Nu vă

amăgiţi! Nici furii, nici vrăjitorii, nici necromanţii, nici sodomiţii … nu vor intra în

Împărăţia lui Dumnezeu”.

În primele veacuri creştine, Sfinţii Apostoli şi Sfinţii Părinţi au luptat prin scris şi cuvânt

împotriva ocultismului, venit pe filieră grecească, orientală sau egipteană.

Cazul Sfântului Mucenic Ciprian este semnificativ în acest sens. Înainte de convertire, el

fusese unul dintre cei mai mari vrăjitori ai timpului. Văzuse pe Lucifer şi i se dăduseră mai

mulţi demoni ca să-l slujească. Faptul de a lăsa impresia că vrăjitorii sau unii oameni pot

domina mintal ori prin puterea lor de voinţă, este tot o înşelare demonică. În realitate

demonii îi stăpânesc pe aceştia, pentru că lupta cu succes împotriva lor o duce numai şi

numai harul dumnezeiesc, împărtăşit în Biserică prin Sfintele Taine şi cuvântul Evangheliei.

Acest lucru l-a aflat şi vrăjitorul Ciprian în momentul în care a văzut că toată „armata”

iadului n-a putut schimba şi învinge pe tânăra creştină Justina. Atunci el a zis: „De nimic este

puterea voastră” şi s-a convertit la creştinism, a ajuns episcop şi a fost martirizat în aceeaşi

zi cu Sfânta Justina.

Dacă vrăjitorii sau cei care merg la ei sunt îndemnaţi să se roage sau să se spovedească, să

se împărtăşească etc., acest lucru n-are nici o relevanţă. Vrăjitorii fac aceasta ca să-i înşele

pe creduli, iar cei care-i ascultă dau dovadă de necredinţă sau falsă credinţă, pentru că e o

ruşine pentru un creştin să fie trimis la biserică de un vrăjitor.

De asemenea, clarviziunea nu este de la Dumnezeu. Prin păcatul lui Adam, noi am pierdut

vederea sufletească, iar vederea ochilor are totuşi limitele ei fireşti, rânduite tot de

Dumnezeu. Cine caută să vadă cele nevăzute din curiozitate, este uşor vânat de demoni,

care pot să transmită pe banda minţii noastre, cu care au o oarecare înrudire, diverse

informaţii din organism, din lumea înconjurătoare, de sub pământ etc., pe care noi în mod

obişnuit nu le surprindem, dar pe care demonii, ca fiinţe raţionale şi personale, le cunosc

foarte bine.

În cazul necromanţiei, demonul se substituie celui mort şi dă unele mărturii din viaţa

acestuia, pentru a fi crezut. Despre lucrarea înşelătoare a demonilor în cazul vorbirii cu

morţii a scris Sfântul Grigorie de Nyssa lucrarea „Despre pitonisă,, în care vorbeşte de

venirea regelui Saul la vrăjitoarea din Endor. Presupusul Samuel, care i se arăta vrăjitoarei

ca un „zeu” (Scriptura spune că „zeii neamurilor sunt demonii”) era de fapt un

demon, care se substituise lui Samuel celui adevărat. Cei care merg la vrăjitori pierd harul

dumnezeiesc, dacă l-au avut, şi nu mai au discernământul duhovnicesc, crezând orice li se

spune.

Cunoaşterea viitorului este rezervată în exclusivitate lui Dumnezeu, Care este

„Atotştiutor”. Nici îngerii nu ştiu şi nici nu se pronunţă asupra viitorului. În cazul

profeţilor, Duhul lui Dumnezeu vorbeşte prin ei. Aceştia, însă, au fost purtători de har

şi au avut o viaţă conformă întru totul rânduielilor Vechiului Testament, iar în Noul

Testament, rânduielilor Bisericii. În creştinism au fost multe cazuri de oameni cărora li s-a

descoperit viitorul. Dar ei n-au făcut niciodată din aceasta „o meserie” sau o sursă de

venituri, ci totul era sub semnul unui scop religios-moral şi se făcea prin mijloacele specifice

Bisericii creştine. Minunea autentică n-are nimic comun cu scenariile omeneşti, repetate şi

ajustate după împrejurări subiective.

Demonii nu cunosc viitorul. Atunci când ei descoperă unele lucruri viitoare fac

aceasta recurgând la diverse evenimente conjuncturale, se folosesc adeseori de

profeţiile autentice, pe care le cunosc mai bine ca noi, sau fac caz de unele

informaţii pe care şi le comunică între ei şi noi nu le cunoaştem.

Nici astrologia nu este de la Dumnezeu. Astrele au fost făcute de Dumnezeu şi sunt

într-o bună rânduială. A interpreta mişcarea planetelor în sensul unei influenţe

constrângătoare asupra destinului omului şi al lumii este lucru drăcesc. În măsura

în care Creatorul ne respectă întru totul libertatea de voinţă, libertatea fiind element esenţial

în ceea ce noi numim „chipul lui Dumnezeu din om”, cum poate oare, ca un corp ceresc,

care este creatura lui Dumnezeu, să ne suprime libertatea? Zodiile nu au nici o influenţă

asupra omului, iar Taţian Asirianul ne transmite informaţia că demonii au inventat pentru

prima dată zodiacul. Dacă ar fi soartă şi zodiile ar fi determinante în formarea personalităţii

umane (de fapt însăşi noţiunea de persoană este incompatibilă cu cea de destin sau soartă),

atunci cum se explică faptul că doi fraţi gemeni, Iacov şi Esau, au urmat două căi diametral

opuse în viaţă… Rădăcinile astrologiei nu sunt creştine, n-au nimic comun cu Sfânta

Scriptură şi cu învăţătura Sfinţilor Părinţi, ci ele se pierd în concepţiile păgâne,

venite mai ales pe filieră filosofică (platonică şi neoplatonică), concepţii care sunt

dualiste şi panteiste. La fel şi practica yoga, nu este de la Dumnezeu. Prin ea se cultivă

egoismul şi se urmăreşte dominaţia celorlalţi. Creştinismul, dimpotrivă, cultivă smerenia şi

urmăreşte întronarea iubirii dezinteresate între oameni şi mântuirea sufletului, adică unirea

cu Dumnezeu, în viaţa veşnică. Să nu uităm, aşadar, îndemnul Sfântului Pavel:

„Deosebiţi duhurile, că nu sunt toate de la Dumnezeu”.

Pr. Vasile SORESCU

Sursa: http://www.laurentiudumitru.ro