ISTORICUL PAROHIEI „SFINŢII ÎMPĂRAŢI CONSTANTIN ŞI

ELENA”- TULCEA

Parohia „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” este situată în partea de sud-est a oraşului Tulcea. Biserica este situată în strada Nicolae Bălcescu, nr. 47, şi este construită în formă de corabie, având o singură turlă. Lucrările de construcţie au început în anul 1874, în vremea stăpânirii otomane, de către creştinii coloniei române, dezbinaţi de biserica Sf. Nicolae, în urma schismei bulgare din anul 1870. Din Istoria Bisericii Române se cunoaşte că în Tulcea, între anii 1870-1878, existau două mitropolii cu doi mitropoliţi şi anume: unul grec, care se numea „Mitropolitul Nichifor al Dîrîstorului” şi „ Mitropolitul Grigorie”, la Biserica bulgară, din acest oraş. Românii, care aparţineau de mitropolitul grec, au construit Biserica Sf. Nicolae din centrul oraşului şi care, în majoritate erau beştepeni iar mocanii şi prislăvenii, care aparţineau de mitropolitul bulgar, au construit Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. Această biserică s-a numit la început „Biserica mocanilor”.

Un „Sinodicon” întocmit de un fost preot paroh la această parohie – I.V.Cocea – în anul 1920, arată că biserica a funcţionat începând cu anul 1876, cu toate că lucrările de construcţie nu erau definitivate; probabil că se oficiau anumite servicii religioase, afară de Sfânta Liturghie. În actul comemorativ al construcţiei acestei biserici, din 9 iunie 1919, se face un scurt istoric al construcţiei ei. Iată un fragment din actul amintit: „Acest sfânt locaş s-a început a se clădi în anul 1874, în timpul stăpânirii otomane, de către creştinii coloniei Române dezbinaţi în urma schismei bulgare, de creştinii români care aveau biserica Sf. Nicolae, actualmente catedrala oraşului. Cei dintâi ai mitropolitului bulgar Grigorie, reuşind să închidă biserica Sf. Nicolae, care ţinea de mitropolitul grec, au început să strângă bani ca să zidească o nouă biserică. Cu puţinii bani adunaţi, mână de la mână, au început săpăturile în anul 1874 şi cu un entuziasm de nedescris s-au pus pe lucru, încât zi de zi văzând cu ochii, biserica se înălţa, aşa că în scurt timp au ridicat-o şi au învelit-o. Biserica a rămas în starea pe care am arătat-o până la intrarea românilor în Dobrogea în anul 1879, terminându-se în timpul stăpânirii româneşti, fără să fie sfinţită după regulile Bisericii ortodoxe, cu arome, sfinte moaşte şi sfântul mir. În timpul războiului din 1916-1918 a fost lovită de două bombe, una la temelie, în corpul bisericii (la partea de nord), iar a doua la fereastra cafasului (tot în partea de nord), ambele producând puţine stricăciuni. În această stare s-a găsit această biserică la reîntoarcerea unităţilor române în ziua de 26 noiembrie 1918. Cu toate că durerea în sufletele enoriaşilor era mare, aceştia în frunte cu epitropia respectivă, au strâns de la enoriaşii parohiei şi de la creştinii din oraş, fără deosebire de naţionalitate, suma de 6.100lei, făcându-i reparaţiile necesare la geamuri, acoperiş şi la pereţii unde a fost lovită de bombe. S-au distins ca ostenitori în strângerea fondului următorii: Gh. Bucur, Grigore Ţuţuianu, Dumitru Barbu, Haralambie Tănase, Petre Drăgoi, Neculai Răpcanu, iar dintre cei care au donat sume mai mari de bani s-au

1

evidenţiat: comuna Tulcea cu 1.000lei , d-l Dumitru Samoilă cu 860 lei, Alexandru Calafeteanu cu 100 lei şi Dumitru Ioan cu 100 lei.

Sfinţirea cea mare după rânduiala BOR s-a făcut de PC Pr.Protoiereu Iconom St. Bogatu, la data de 3 iunie 1919, fiind delegat în acest sens de Episcopia Dunării de Jos – Galaţi.”

Reparaţii radicale, la acest sfânt locaş, s-au făcut între anii 1940-1941, când s-a tencuit biserica şi în exterior, înlocuindu-se toată partea lemnoasă – ferestrele şi uşile -, prin osteneala preotului paroh Alexandru Anghel, ajutat în mare măsură de d-l Alecu Avram, cântăreţul acestei biserici. Partea lemnoasă, uşile şi ferestrele, au fost executate de d-l Iosif Naumov, din oraşul Tulcea. Pictura în ulei, pe pereţii bisericii a fost făcută de către d-l pictor Gheorghe Cardaş, tot din oraşul Tulcea.

Stilul picturii este acela al renaşterii. În timpul lucrării, pictorul a fost ajutat de d-l P. Văraru, zugrav bisericesc. Sculptura artistică, bine executată în anul 1941, de d-l I. Paraschiv- Tulcea, pe noua catapeteasmă, înfrumuseţează mult interiorul bisericii. S-a procedat la executarea unei noi catapetesme, deoarece cea veche a fost distrusă în urma unui incendiu izbucnit în interior, iar fostul preot paroh la acea vreme Alexandru Anghel, a luat măsuri pentru confecţionarea unei alte catapetesme, din lemn de stejar. Cu acest prilej au fost confecţionate şi stranele pentru credincioşi, precum şi scaunul arhieresc, care nu existau înainte. Lemnul de stejar, necesar acestor lucrări, a fost obţinut în mod gratuit din pădurea Ciucurova, prin Ministerul Silviculturii, la stăruinţa inginerului Cornăţeanu, originar din Tulcea. Transportul acestor materiale a fost făcut cu supravegherea şi truda neobosită a cântăreţului Alecu Avram. Adus la destinaţie, lemnul de stejar a fost fasonat la fabrica de cherestea a lui Avramide.

La noua catapeteasmă au fost puse icoane vechi şi noi. Astfel, în rândul al doilea din mijlocul catapetesmei, sunt icoane noi, iar în rândurile de sus, sunt din cele vechi. Rândul de sus, cu icoanele vechi ale profeţilor, a fost desfiinţat.

Parohia „Sfinţii Împăraţi” mai posedă şi un imobil, pentru casa parohială, din strada Anton Pan (fostă 13 Februarie), numărul 7. Acest imobil a fost cumpărat în anul 1920 de la d-na Demetra I. Panaitescu, profesoară în oraşul Constanţa, cu aprobarea Ministerului Cultelor, dată prin ordinul nr. 34.909/1920, cu suma de 10.000 de lei.

Printre preoţii care au slujit la această biserică, începând cu anul 1876, putem menţiona: pr. Alexandru Negru, iconom C. Palade, ieromonahul Teodosie Ionescu, iconom Gh. Niculescu ( mai târziu episcop de Buzău cu numele de Ghenadie Niculescu), iconom Ştefan Bogatu, pr. Papadima N., pr.I.Cocea, pr. Oprea Maraloi, pr. D.Sârbu, pr. Alexandru Anghel ( pe vremea căruia se înfiinţează postul II la această parohie, post care a fost ocupat de pr. Constantin Dobrescu, care se transferă la Pârlita, iar în locul său vine pr. Ioan Popa). În anul 1947 preotul Alexandru Anghel se transferă, iar în 1948 se transferă şi preotul Ioan Popa la parohia „Sfântul Nicolae” –Tulcea. Locul preotului Anghel a fost ocupat de Rusu Zevin, iar în postul II vine preotul Nicolae Nistor, din anul 1951. În anul 1952, pr. Rusu Zevin face schimb reciproc cu pr. Ioan Grădinaru din postul II de la parohia „Acoperământul Maicii Domnului” – Tulcea. În anul 1978 preotul Grădinaru Ioan iese la pensie, postul II al acestei parohii fiind ocupat de preotul Ene

2

Nichifor, care din anul 1988 devine preot paroh. După decesul pr. Nistor Nicolae, postul II al acestei parohii este ocupat de preotul Ispas Mircea ( 1mai 1991). Şapte ani mai târziu (1998) pr. Ispas Mircea se transferă la parohia „Sfânta Treime” - Tulcea, în locul lui fiind numit preotul Paţanghel Dumitru. În anul 2002 se înfiinţează postul III la această parohie, care va fi ocupat de preotul Benga Cristian. Începând cu anul 2005 (1 noiembrie) postul de preot paroh al parohiei „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” este ocupat de preotul Sevastin Corneliu.

3