sfinţii 40 de mucenici din sevastia armeniei († 320) (9 martie)

7/29/2019 Sfinţii 40 de mucenici din Sevastia Armeniei († 320) (9 martie)

http://slidepdf.com/reader/full/sfintii-40-de-mucenici-din-sevastia-armeniei-320-9-martie 1/130

Sfinţii 40 de mucenici din Sevastia Armeniei († 320)(9 martie)

Sfinţii 40 de mucenici din Sevastia au fost un grup de patruzeci de ostaşi romani care au pătimit în timpul persecuţiilor împotriva creştinilor, primind martiriul în anul 320.

Index

Evanghelia şi A!st!lul "ilei##############################################################################3$an!n de rug%ciune c%tre Sfinţii 40 de &ucenici din Sevastia (')#################

$an!n de rug%ciune c%tre Sfinţii 40 de &ucenici din Sevastia (2)############'3Acatistul Sfinţil!r 40 de mucenici####################################################################22Imn!grafie#########################################################################################################33



ieţile Sfinţil!r * +%timirea Sfinţil!r atru"eci de mucenici din Sevastia Armeniei 3Sinaxar * +!menirea Sfinţil!r atru"eci (40) de mucenici, cei ce au m%rturisit şi au f!stchinuiţi -n cetatea Sevastiei##############################################################################44.estamentul Sfinţil!r şi sl%viţil!r 40 de &ucenici ai lui /rist!s care s*au s%vrşit -n Sevastia(1 martie 320)####################################################################################################4&!aştele Sfinţil!r 40 de &ucenici din Sevastia##############################################0+redici şi edit!riale la Sfinţii 40 de &ucenici#################################################3

+%rintele Ilie $le!a * +redic% la Sfinţii 40 de &ucenici###########################4Sfntul asile cel &are milie desre Sfinţii 40 de mucenici################1Sfntul 5ic!lae elimir!vici * +r!l!agele de la hrida * +!menirea cel!r 40 de &ucenicidin Sevastia Armeniei####################################################################################6

$ntare de laud% la Sfinţii 40 de &ucenici##############################################1&itr!!litul Augustin de 7l!rina * Sfinţii 40 de &ucenici#########################6'8naltreasfinţitul +anteleim!n, mitr!!lit de Antin!e * $uvnt la Sfinţii 40 de &ucenici#########################################################################################################################6Sfinţii 40 de mucenici9 .imul s*a scurtat: Acum este rile;ul de !c%inţ%: 6<

I!an =ucur * 7ermentul muceniciei#############################################################<0ra de religie * Sfinţii 40 de &ucenici#########################################################<2 minune a Sfinţil!r atru"eci de mucenici -n satul >!mati /al?idi?i <4Sfinţii 40 de &ucenici din Sevastia##############################################################<

Ic!ane#################################################################################################################<1

Evanghelia şi A!st!lul "ilei



Evanghelia

&atei 20, '*'

1. Căci Împărăţia Cerurilor este asemenea unui om stăpân de casă, care a ieşit dis dedimineaţă să tocmească lucrători pentru via sa.2. Şi învoinduse cu lucrătorii cu un dinar pe !i, ia trimis în via sa.". Şi ieşind pe la ceasul al treilea, a vă!ut pe alţii stând în piaţă #ără lucru.$. Şi lea !is acelora% &er'eţi şi voi în vie, şi ce va #i cu dreptul, vă voi da.. ar ei sau dus. eşind iarăşi pe la ceasul al şaselea şi al nouălea, a #ăcut tot aşa.*. eşind pe la ceasul al unspre!ecelea, a 'ăsit pe alţii, stând #ără lucru şi lea !is% +e ce aţi

stat aici toată !iua #ără lucru-. isau lui% /iindcă nimeni nu nea tocmit. isa lor% +uceţivă şi voi în vie şi ce va #i cudreptul veţi lua.0. /ăcânduse seară, stăpânul viei a !is către în'riitorul său% Ceamă pe lucrători şi dăle

plata, începând de cei din urmă până la cei dintâi.9. 3enind cei din ceasul al unspre!ecelea, au luat câte un dinar.14. Şi venind cei dintâi, au socotit că vor lua mai mult, dar au luat şi ei tot câte un dinar.11. Şi după ce au luat, cârteau împotriva stăpânului casei,12. icând% 5ceştia de pe urmă au #ăcut un ceas şi iai pus deopotrivă cu noi, care am dus

'reutatea !ilei şi arşiţa.1". ar el, răspun!ând, a !is unuia dintre ei% 6rietene, nuţi #ac nedreptate. 7are nu teai învoit cu mine un dinar1$. a ce este al tău şi pleacă. 3oiesc să dau acestuia de pe urmă ca şi ţie.1. 5u nu mi se cuvine mie să #ac ce voiesc cu ale mele 8au ociul tău este rău, pentru că eusunt un1*. 5st#el vor #i cei de pe urmă întâi şi cei dintâi pe urmă, că mulţi sunt cemaţi, dar puţini aleşi.

A!st!l



Eist!la c%tre Evrei a Sfntului A!st!l +avel

Evrei '2, '*'0

1. +e aceea şi noi, având împreurul nostru atâta nor de mărturii, să lepădăm orice povară şi păcatul ce 'ranic ne împresoară şi să aler'ăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte.

2. Cu ocii aţintiţi asupra lui isus, începătorul şi plinitorul credinţei, Care, pentru ucuria pusă înainte, a su#erit crucea, na ţinut seama de ocara ei şi a şe!ut dea dreapta tronului lui +umne!eu.". :uaţi aminte, dar, la Cel ce a rădat de la păcătoşi, asupra 8a, o atât de mare împotrivire, casă nu vă lăsaţi osteniţi, slăind în su#letele voastre.$. În lupta voastră cu păcatul, nu vaţi împotrivit încă până la sân'e.. Şi aţi uitat îndemnul care vă 'răieşte ca unor #ii% ;/iul meu, nu dispreţui certarea

+omnului, nici nu te descuraa, când eşti mustrat de <l.*. Căci pe cine îl iueşte +omnul îl ceartă şi iciuieşte pe tot #iul pe care îl primeşte;.

-. =ădaţi spre înţelepţire, +umne!eu se poartă cu voi ca #aţă de #ii. Căci care este #iul pe caretatăl său nul pedepseşte0. ar dacă sunteţi #ără de certare, de care toţi au parte, atunci sunteţi #ii nele'itimi şi nu #ii adevăraţi.9. 5poi dacă am avut pe părinţii noştri după trup, care să ne certe şi ne s#iam de ei, oare nu nevom supune cu atât mai vârtos >atălui duurilor, ca să avem viaţă14. 6entru că ei, precum 'ăseau cu cale, ne pedepseau pentru puţine !ile, iar 5cesta, spre

#olosul nostru, ca să ne împărtăşim de s#inţenia :ui.



$an!n de rug%ciune c%tre Sfinţii 40 de &ucenici din Sevastia (')

.r!arul Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, glasul ! "entru durerile pe care sfinţii le#au pătimit pentru $ine, Milostiv fii, %oamne şi te rugăm vindecă toate durerile noastre, &u'itorule deoameni.

.r!arul Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, glasul ! "urtătorilor de c(inuri, cinstiţi patruzeci de ostaşi ai lui )ristos, prin foc şi prin apă aţi trecut şi v#aţi arătat împreună locuitori cuîngerii. *u care rugaţi#vă lui )ristos, pentru cei ce vă laudă pe voi cu credinţă. Slavă *elui *e v#a dat vouă tărie+ Slavă *elui *e v#a încununat pe voi+ Slavă *elui *e a dăruit prin voi tuturor

tămăduiri

$ntarea '

Irm!sul9 -eniţi, popoarelor, să cntăm cntare lui )ristos %umnezeu, *elui *e a despărţit mareaşi a povăţuit pe poporul pe care l#a scos din ro'ia egiptenilor, că S#a prea slăvit.

Stih9 8#inţilor mucenici, ru'aţivă lui +umne!eu pentru noi.

*eata cea de %umnezeu încununată a mucenicilor lui )ristos o laud în cntări de %umnezeuinsuflate, pomenirea cea de peste an a celor patruzeci prăznuind luminat, că prin ea S#a preaslăvit )ristos.




$oată numirea cea de pe pămnt lepădnd, cei patruzeci de mucenici au ales numirea cea dupănumele lui )ristos, prin *are întru cele de sus acum vieţuiesc.


*ei ce întru )ristos trupul şi lumea aţi urt, v#aţi dez'răcat de omul cel vec(i, odată cu (aina cea

trecătoare şi v#aţi îm'răcat în (aina nestricăciunii.

Stih9 6reas#ântă ?ăscătoare de +umne!eu, miluieştene pe noi.

*ine va putea să spună, după vrednicie, zămislirea ta cea mai presus de cuvnt/ *ă ai născut pe%umnezeu cu $rup, "reasfntă, pe Mntuitorul nostru al tuturor, *are s#a arătat nouă.

$ntarea a 3*a

Irm!sul9 ntăreşte#ne pe noi întru $ine, %oamne, *el *e prin lemn ai omort păcatul şi frica $asădeşte#o în inimile noastre, ale celor ce $e lăudăm pe $ine.


1eţinnd socoteală nici de oaste, nici de viaţă, nici de frumuseţea trupurilor şi nici de 'ogăţie, cei patruzeci, în c(ip strălucit, în locul tuturor pe )ristos au ales.


*u pietre, fără de milă, cei patruzeci fiind loviţi, din porunca tiranului, loviturile se întorceau, cuautorul %u(ului, împotriva celor ce porunciseră ca ei să fie loviţi.


"rin 'uzele tiranilor, şarpele grăia (ule împotriva $a, iditorule. %ar gura lui cea împotriva lui%umnezeu grăitoare a fost sfărmată de pietrele cele aruncate asupra mucenicilor.


*ădelniţă de aur a *ăr'unelui celui %umnezeiesc făcndu#te tu, cea nenuntită, *eea ce Singurăeşti ecioară după naştere, umple de 'un miros inima mea cea plină acum de întinăciune.

$ntarea a 4*a

Irm!sul9 5uzit#am, %oamne, glasul iconomiei $ale şi $e#am prea slăvit pe $ine, 6nule&u'itorule de oameni.


%arul cel pricinuitor de pagu'ă punndu#ni#l înainte, vă arătaţi cu mintea deşartă, nelegiuiţilor,ziceau pătimitorii.




Să'ii ascuţite, fiare, foc şi *ruce puneau înaintea sfinţilor prigonitorii lui )ristos.


nfricoşător este nouă focul g(eenei, ziceau pătimitorii, iar de cel de acum, care este ro' ca şi noi,

nu ne temem.


Strălucind, prea măriţilor, de 7umina cea înţelegătoare a lui )ristos, către 8aza ceadumnezeiască m#aţi povăţuit.


*u umilinţă te rugăm, "reacurată, ceea ce ai zămislit pe %umnezeu fără de sămnţă, ca să te rogi pururea pentru ro'ii tăi.

$ntarea a *a

Irm!sul9 %ătătorule de lumină şi ăcătorule al veacurilor, %oamne, întru lumina "oruncilor $ale povăţuieşte#ne pe noi, că, afară de $ine, pe alt dumnezeu nu cunoaştem.


%e tur'area cea ne'ună a prigonitorilor fiind osndiţi mucenicii să petreacă toată noaptea afară înger, au cntat lui %umnezeu cntare de mulţumire.


*ei patruzeci de mucenici ai lui )ristos, veselindu#se, au ră'dat îng(eţul cel plin de durere, stndîn lac, întăriţi fiind de nădedea dumnezeieştilor cununi.Stih9 8#inţilor mucenici, ru'aţivă lui +umne!eu pentru noi.

%e rs s#a făcut, înaintea celor patruzeci de mucenici ai lui )ristos, şarpele cel ce se încui'asemai înainte în ape, înecndu#se, căci i s#a smuls tăria cea lucrătoare de pierzare.


9ie, *elei ce ai născut pe )ristos, iditorul tuturor îţi strigăm! :ucură#te, *urată :ucură#te,*eea ce ai răsărit nouă 7umina :ucură#te, *eea ce ai încăput pe %umnezeu cel 1eîncăput.

$ntarea a *a

Irm!sul9 %e adncul greşelilor fiind înconurat, c(em adncul milostivirii $ale cel necurmat! dinstricăciune, %umnezeule, scoate#mă




:ucurndu#se, începătorul răutăţii, diavolul, a voit să smulgă pe cel ce căzuse dintre cei patruzeci, ca şi pe &uda ticălosul dintre cei doisprezece, ca şi din ;den pe om.


ără de ruşine fiind tiranul, în zadar se întărta+ că, precum odinioară a fost ruşinat de c(emarea

tl(arului şi a lui Matia, tot aşa şi acum de a celuia ce păzea 'aia.


%eşert la minte şi vrednic de plngere este acela care a greşit cu privire la amndouă vieţile, căcide cea de aici este lipsit, topindu#se în foc şi în cea de dincolo merge în focul cel nestins.


1eispitită de 'ăr'at ai născut, ecioară şi ecioară ai rămas în veci, arătnd adevăratele mărturiiale %umnezeirii iului şi %umnezeului tău.

*ondac, glasul al <#lea. +!d!@ie9 "linind rnduiala cea pentru noi şi cele de pe pămntîmpreunndu#le cu cele cereşti, $e#ai înălţat întru slavă, )ristoase, %umnezeul nostru, nicidecumdespărţindu#$e, ci rămnnd nedeşertat şi strignd celor ce $e iu'esc pe $ine! ;u sunt cu voi şinimeni împotriva voastră.

$oată oştirea lumii părăsind#o, de Stăpnul *el din ceruri v#aţi lipit, purtătorilor de 'iruinţă ai%omnului, sfinţilor patruzeci de mucenici. *ă, prin foc şi prin apă trecnd, fericiţilor, dupăvrednicie aţi primit mărire din ceruri şi mulţime de cununi.

$ntarea a 6*a

Irm!sul9 *ei trei tineri ai $ăi au călcat porunca cea potrivnică lui %umnezeu, de a se înc(inac(ipului de aur din cmpul %eira şi aruncaţi fiind în milocul focului, răcorindu#se, au cntat!:inecuvntat eşti, %umnezeul părinţilor noştri


nspăimntatu#s#a străerul, văznd cununile celor patruzeci şi neţinnd seamă de iu'irea acesteivieţi, s#a întraripat de dragostea Slavei $ale, *elei ce S#a arătat şi împreună cu mucenicii, acntat! :inecuvntat eşti, %umnezeul părinţilor noştri


*ătre 'aia cea stricătoare de suflet alergnd, iu'itorul acestei vieţi a murit+ iar iu'itorul de)ristos, folosindu#se prea 'ine de cele văzute, ca dintr#o 'aie de nestricăciune, împreună cu

mucenicii a strigat! :inecuvntat eşti, %umnezeul părinţilor noştri




oc înţelegător aprinzndu#se în cugetele celor patruzeci, ne'unia cea plină de vicleşug anelegiuiţilor a ars#o, topind#o întocmai ca pe ceară. &ar 9ie, )ristoase, au cntat! :inecuvntateşti, %umnezeul părinţilor noştri


*t de luminată şi ct de 'inefăcătoare este "uterea *rucii $ale, )ristoase, care prin cele

potrivnice a împletit cununi celor patruzeci de mucenici *ăci, trecnd prin apă şi prin foc, întrunestricăciune strigă! :inecuvntat eşti, %umnezeul părinţilor noştri


Moise mai înainte te#a văzut pe tine 8ug arznd cu foc în Muntele Sinai, "reacurată, ceea ce ai purtat fără de ardere 8aza cea de 1eatins a iinţei celei 1egrăite, *are s#a unit cu firea trupului,una din cele două &postasuri dintru ;a.

$ntarea a <*aIrm!sul9 "e %umnezeu, *are S#a pogort în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi văpaia întrurăcoreală a prefăcut#o, ca pe %omnul lucrurile lăudaţi#7 şi#7 prea înălţaţi întru toţi vecii


1e'uneşte întărtnd vrămaşul toată făptura asupra părtinitorilor, de toate a fost ruşinat. *ăci cei patruzeci neîncetat strigă! lăudaţi şi prea înălţaţi pe )ristos întru toţi vecii


ără de milă zdro'indu#vi#se mădularele trupurilor voastre pentru )ristos şi dumnezeiască ertfăaducndu#vă lui %umnezeu, vă 'ucuraţi împreună cu *etele îngerilor, mucenicilor, lăudnd pe)ristos întru toţi vecii.


*u cugetul plin de tărie, lund pe umerii săi pe cel ce l#a născut, iu'itoarea de %umnezeu mamă

îl aduce pe mucenic rod al dreptei credinţe împreună cu mucenicii, ertfei lui 5vraam urmnd.


:ine îndreptează#ţi calea, o, fiul meu, către viaţa cea fără de sfrşit, striga mama cea iu'itoare de%umnezeu fiului celui iu'itor de )ristos+ că nu pot ră'da să te arăţi tu Singur mai pe urmăînaintea lui %umnezeu, cel *are a (otărt lupta ta.


nţelegnd, cu dreaptă credinţă, irea cea în $rei Sori *ea 6na, 7umina cea în $rei &postasuri6na şi 1edespărţită, lăudaţi lucruri pe %omnul şi#7 prea înălţaţi întru toţi vecii




*aută spre rugăciunea noastră, a ro'ilor tăi, "rea'ună 1ăscătoare de %umnezeu şi potoleşte,degra', Stăpnă, năvălirea cea asupra noastră a celor rele şi valurile ispitelor, ca să te cinstim petine, "rea'inecuvntată.

$ntarea a 1*a

Irm!sul9 "e %umnezeu *uvntul *el din %umnezeu, *are cu negrăită înţelepciune a venit ca săînnoiască pe 5dam, cel rău căzut din pricina mncării întru stricăciune, din Sfnta ecioară înc(ip de negrăit ntrupndu#Se pentru noi credincioşii, cu un gnd întru laude l slăvim.


"entru )ristos fiind dez'răcaţi şi cu pietre loviţi, aţi ră'dat frigul aerului şi îng(eţul apei şizdro'irea mădularelor+ şi fiind arşi cu foc, în apele rului aţi strălucit ca nişte făclii luminoase,mucenicilor, patruzeci la număr.


$oiag al dumnezeieştii "uteri *rucea do'ndind, cei patruzeci de pătimitori au strigat lui )ristos!Stăpne, să fim încununaţi de mna $a cea puternică şi 'iruitoare, ca toţi, cu cntări, pe $ineneîncetat să $e slăvim.


*t de dureroasă a fost îng(eţarea şi ct de cumplit cu totul a fost frigul pe care l#aţi suferit, dar ct de dulce este 8aiul *ă snurile "atriar(ului 5vraam vă încălzesc pe voi, în corturile veşnice,mucenicilor, patruzeci la număr.


@iruind prin pătimirile voastre şi stând în #aţa 6reas#intei >reimi Celei în >rei postasuri, pătimitorilor, ru'aţivă acum să se dăruiască pace lumii, iar inecredincioşilor creştini iruinţă şi mântuire, mucenicilor, patru!eci la număr.


:ucură#te, izvorul nestricăciunii :ucură#te, nor uşor :ucură#te, 8aiul lui %umnezeu cel plin dedesfătare :ucură#te, izvorul tămăduirilor sufleteşti :ucură#te, muntele sfnt, pe care l#a văzut%aniel :ucură#te, Maică ecioară :ucură#te, mpărăteasa tuturor

Sedelna, glasul al =#lea. +!d!@ie9 "e nţelepciunea şi *uvntul în pntecele tău zămislind fărăardere, Maica lui %umnezeu, în c(ip de negrăit ai născut pe *el ce a făcut toate şi în 'raţele taleai avut pe *el ce ţine toate şi la sn ai (rănit pe *el ce (răneşte lumea. "entru aceasta, te rog pe

tine, "reasfntă ecioară, să mă iz'ăveşti de greşeli, cnd va fi să stau înaintea feţei iditoruluimeu, Stăpnă ecioară *urată, atunci să#mi dăruieşti autorul tău, că pe tine te am nădede eu,ro'ul tău.



Muceniceşte luptndu#vă voi ca nişte ostaşi ai lui )ristos şi viteeşte 'iruind pe vrămaşul, prinfapte aţi împlinit cuvintele proorocului! că, prin foc şi prin apă, viteeşte aţi trecut, odi(nă aflndşi viaţa cea veşnică. "entru aceasta şi cununi din cer lund, fericiţilor, vă 'ucuraţi laolaltă cu*etele celor fără de trup. "urtătorilor de 'iruinţă prea lăudaţi, rugaţi#vă lui )ristos %umnezeu sădăruiască iertare de păcate celor ce prăznuiesc cu dragoste sfntă pomenirea voastră.

Sedelna "reasfintei 1ăscătoare de %umnezeu, glasul al =#lea. +!d!@ie9 "e nţelepciunea şi

*uvntul în pntecele tău zămislind fără ardere, Maica lui %umnezeu, în c(ip de negrăit ai născut pe *el ce a făcut toate şi în 'raţele tale ai avut pe *el ce ţine toate şi la sn ai (rănit pe *el ce(răneşte lumea. "entru aceasta, te rog pe tine, "reasfntă ecioară, să mă iz'ăveşti de greşeli,cnd va fi să stau înaintea feţei iditorului meu, Stăpnă ecioară *urată, atunci să#mi dăruieştiautorul tău, că pe tine te am nădede eu, ro'ul tău.

>ndesc la udecată şi mă tem, de cercetarea cea înfricoşătoare mă cutremur, de (otărrea?udecătorului mă înspăimntez şi mă îngrozesc de pedeapsă, de durerea focului, de întunericuliadului, de scrşnirea dinţilor şi de viermele cel neadormit. -ai mie *e voi face cnd se vor

aşeza Scaunele şi cărţile se vor desc(ide şi faptele se vor vădi şi cele ascunse se vor da pe faţă/5tunci, Stăpnă, autătoare să#mi fii mie şi ocrotitoare fier'inte. *ă pe tine te am nădede, eu,netre'nicul ro'ul tău.

$an!n de rug%ciune c%tre Sfinţii 40 de &ucenici din Sevastia (2)

.r!arul Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, glasul ! "entru durerile pe care sfinţii le#au pătimit pentru $ine, Milostiv fii, %oamne şi te rugăm vindecă toate durerile noastre, &u'itorule deoameni.



.r!arul Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia, glasul ! "urtătorilor de c(i#nuri, cinstiţi patruzeci de ostaşi ai lui )ristos, prin foc şi prin apă aţi trecut şi v#aţi arătat împreună locuitori cuîngerii. *u care rugaţi#vă lui )ristos, pentru cei ce vă laudă pe voi cu credinţă. Slavă *elui ce v#adat vouă tărie+ Slavă *elui ce v#a încununat pe voi+ Slavă *elui ce a dăruit prin voi tuturor tămăduiri

$ntarea '

Irm!sul9 -eniţi, popoarelor, să cntăm cntare lui )ristos %umnezeu, *elui ce a despărţit mareaşi a povăţuit pe poporul pe care l#a scos din ro'ia egiptenilor, că S#a prea slăvit.


"e %umnezeu, prin rugăciunile voastre, voi, patruzeci de mucenici, faceţi#7 Milostiv nouă, celor ce vă c(emăm pe voi, cu curata dragoste a inimilor noastre.

Stih9 8#inţilor mucenici, ru'aţivă lui +umne!eu pentru noi.*ei ce v#aţi luminat în ceruri cu 8azele Strălucirii celei ntreit 7uminătoare, mucenicilor,

patruzeci la număr, acoperiţi#ne pe noi, cei ce suntem îng(eţaţi pe pămnt de iarna necazurilor, casă vă lăudăm pe voi.

8lavă >atălui şi /iului şi 8#ântului +u.5părători ne'iruiţi ai dreptei credinţe şi stlpi nemişcaţi ai :isericii, ceata cea de %umnezeuc(emată a celor patruzeci de mucenici, alinaţi#mă pe mine, cel ce cumplit sunt tul'urat acum.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. 5min (a ?ăscătoarei).

"e iditorul şi %omnul, *el ce este mai presus de firea tuturor, 7#ai născut+ *are a luat $rup pentru noi, oamenii, Maica lui %umnezeu, ecioară, neispitită de nuntă.

$atavasie9 %esc(ide#voi gura mea şi se va umplea de %u(ul şi cuvnt răspunde#voi mpărăteseiMaice şi mă voi arăta luminat prăznuind şi voi cnta minunile ei, 'ucurndu#mă.

$ntarea a 3*a

Irm!sul9 ntăreşte#ne pe noi întru $ine, %oamne, *el ce prin lemn ai omort păcatul şi frica $asădeşte#o în inimile noastre, ale celor ce $e lăudăm pe $ine.


@aste şi ceată aleasă a mucenicilor purtători de cununi, stnd înaintea Stă#pnului, rugaţi#vă pentru cei ce pururea vă laudă pe voi.


%e lacul patimilor şi de valul necazurilor fiind învăluiţi, către voi, cei patruzeci de ostaşi ai lui)ristos, alergăm acum.



8lavă >atălui şi /iului şi 8#ântului +u.

*ei ce vă încălziţi la snurile lui 5vraam şi vă împodo'iţi cu (aina cea de mărire, rugaţi#vă să fieslo'oziţi cei ce sunt prinşi de îng(eţul păcatelor.


ii întărire şi scăpare şi acoperămnt, ecioară, Mireasă a lui %umnezeu, celor ce aleargă la tinecu credinţă şi te mărturisesc pe tine, Maică a lui %umnezeu.

$atavasie9 "e ai tăi cntăreţi, 1ăscătoare de %umnezeu, izvorul cel viu şi în#destulat, care s#auîmpreunat ceată du(ovnicească, întăreşte#i întru %umnezeiască mărirea ta, cununilor măririiînvrednicindu#i.

$ntarea a 4*a

Irm!sul9 5uzit#am, %oamne, glasul iconomiei $ale şi $e#am prea slăvit pe $ine, 6nule&u'itorule de oameni.


m'răcndu#vă întru Strălucirea cea fără de um'ră, v#aţi făcut luminare nouă de la %umnezeu,mucenicilor.


5dunarea cea de %umnezeu aleasă a mucenicilor celor purtători de cununi, $e roagă să semntuiască de primedii cei ce $e laudă pe $ine.


nvrednicindu#vă a vedea 7umina cea 1eapropiată a lui )ristos, sfinţilor, pe cei ce sunt întruîntuneric învredniciţi#i a se lumina.


Strălucind cu povăţuirea 7uminii celei de )ristos cugetătoare, îndreptaţi#ne pe noi către7uceafărul cel dumnezeiesc.


7ăudnd cu cntări pe *el ce S#a ntrupat din pntecele tău, "reacurată, te mărim pe tine ca pe oMaică a lui %umnezeu.

$atavasie9 Sfatul cel neurmat şi dumnezeiesc al ntrupării $ale, celei de sus, celei din ecioară, proorocul 5vacum avndu#l în minte, a strigat! Slavă "uterii $ale, %oamne.

$ntarea a *a



Irm!sul9 %ătătorule de lumină şi ăcătorule al veacurilor, %oamne, întru lumina "oruncilor $ale povăţuieşte#ne pe noi, că, afară de $ine, pe alt dumnezeu nu cunoaştem.


%e ne'unia ereticilor cea de acum, iz'ăviţi cinstita :iserică a lui )ristos, întru care v#aţi născut şiîntru care la atta vrednicie şi mărire aţi auns.


5rătndu#se nouă ca nişte luminători, cei patruzeci de mucenici ai lui )ristos, văzători de luminăşi străluciţi de %umnezeu, luminaţi#ne calea cea mntuitoare a dreptei credinţe.


Mutndu#vă de pe pămnt în *orturile cele cereşti, unde vă găsiţi înaintea lui )ristos, *elui ce a

îngăduit nevoinţele voastre, învredniciţi#mă, mucenicilor, ca să do'ndesc dumnezeiasca:ucurie.


$aina naşterii tale celei dumnezeieşti, ecioară, este mai presus de gnd, neaunsă şi cu anevoiede înţeles de oameni, Stăpnă. *ă ai născut nouă pe *el ce este cu adevărat %umnezeu.

$atavasie9 Spăimntatu#s#au toate de %umnezeiască mărirea ta+ că tu, ecioară neispitită denuntă, ai avut în pntece pe %umnezeu *el peste toate şi ai născut pe iul *el fără de ani, *el cedăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

$ntarea a *a

Irm!sul9 %e adncul greşelilor fiind înconurat, c(em adncul milostivirii $ale cel necurmat! dinstricăciune, %umnezeule, scoate#mă


5rătndu#vă păzitori priveg(elnici şi plini de griă ai neamului omenesc, rugă#tori pentru cei dinnecazuri şi autători ai lor v#aţi făcut.


Strălucind în :iserica lui )ristos, cu frumuseţile cele neapropiate, prea lău#daţilor, iz'ăviţi dinispite pe cei ce cu dragoste vă cinstesc pe voi.


*ei ce aţi fost odinioară surpători prea aleşi ai înşelăciunii c(inuitorilor celor ce se năpusteauasupra voastră, fiţi şi nouă acum zid şi autor gra'nic.




Spre tine am pus nădedea mntuirii mele, Maică pururea ecioară şi pe tine te#am pus tare şineclintită ocrotitoare a vieţii mele.

$atavasie9 nţelepţii de %umnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit, alMaicii lui %umnezeu, veniţi să 'atem din palme, slăvind pe %umnezeu, *el ce s#a născut dintr#însa.

*ondac, glasul al <#lea. +!d!@ie9 "linind rnduiala cea pentru noi şi cele de pe pămntîmpreunndu#le cu cele cereşti, $e#ai înălţat întru slavă, )ristoase, %umnezeul nostru, nicidecumdespărţindu#$e, ci rămnnd nedeşertat şi strignd celor ce $e iu'esc pe $ine! ;u sunt cu voi şinimeni împotriva voastră.

$oată oştirea lumii părăsind#o, de Stăpnul *el din ceruri v#aţi lipit, purtătorilor de 'iruinţă ai%omnului, sfinţilor patruzeci de mucenici. *ă, prin foc şi prin apă trecnd, fericiţilor, dupăvrednicie aţi primit mărire din ceruri şi mulţime de cununi.

$ntarea a 6*a

Irm!sul9 *ei trei tineri ai $ăi au călcat porunca cea potrivnică lui %umnezeu, de a se înc(inac(ipului de aur din cmpul %eira şi aruncaţi fiind în milocul focului, răcorindu#se, au cntat!:inecuvntat eşti, %umnezeul părinţilor noştri


5stăzi este luminată pomenirea voastră cea de peste an, prea fericiţilor, care luminează cu lumină"ostul care se apropie+ pe care prăznuind#o cu credinţă, împreună cu voi strigăm! :inecuvntateşti, %umnezeul părinţilor noştri


%ezlegători de patimi şi luminători de departe, plini de strălucire, curăţitori ai lumii şi risipitori aiînşelăciunii, propovăduitori cu mare glas ai adevărului şi izgonitori ai rătăcirii tuturor v#aţi arătat,strignd! :inecuvntat eşti, %umnezeul părinţilor noştri


*u cuget luminat strălucind, s#au arătat nouă mucenicii, iz'ăvind pe cei înviforaţi şi îndreptnd pe cei ce înoată în furtuna valurilor vieţii, cntnd lui )ristos! :inecuvntat eşti, %umnezeul părinţilor noştri


*eata cea prea luminoasă şi de %umnezeu insuflată, lui %umnezeu plăcută şi dorită de îngeri,

adunarea cea de %umnezeu a celor patruzeci de mucenici, într#armarea cea înfricoşătoare a lui%umnezeu, a strigat! :inecuvntat eşti, %umne#zeul părinţilor noştri




7umină a lumii, nor luminos şi loc de sfinţenie s#a arătat cea neispitită de nuntă+ căci a primitnegrăit pe *uvntul cel Sfnt al sfinţilor, pe *are lăudndu#7, strigăm! :inecuvntat eşti,%umnezeul părinţilor noştri

$atavasie9 1#au sluit, făpturii înţelepţii lui %umnezeu, fără numai ăcătorului+ ci, groazafocului 'ăr'ăteşte călcnd#o, se 'ucurau cntnd! "rea lăudate, %umnezeul părinţilor şi %oamne,

'ine eşti cuvntat

$ntarea a <*a

Irm!sul9 "e %umnezeu, *are S#a pogort în cuptorul cel cu foc la tinerii evrei şi văpaia întrurăcoreală a prefăcut#o, ca pe %omnul lucrurile lăudaţi#7 şi#7 prea înălţaţi întru toţi vecii


Mutndu#vă către viaţa cea adevărată şi la )ristos ascunsă, pe pămnt aţi primit sfrşitul cel plin

de dureri, cerndu#ne nouă mntuire şi iertare.Stih9 8#inţilor mucenici, ru'aţivă lui +umne!eu pentru noi.

*eata mucenicilor celor purtători de 'iruinţă ai :isericii, mutndu#se de pe pămnt la celecereşti, se roagă pentru noi, ca să ne iz'ăvim de nevoi, de patimi şi de necazuri şi să do'ndimmntuire.


7anţurile morţii rupndu#le Mntuitorul, a dat 'iruinţă pătimitorilor asupra morţii+ iar cei patruzeci de mucenici, încălzindu#se cu tot gerul, strigau, cernd mntuire tuturor credincioşilor. @inecuvântăm pe >atăl şi pe /iul şi pe +uul 8#ânt, +omnul.

%umnezeiasca ceată a purtătorilor de 'iruinţă scoate, cu rugăciunile ei, din viforul necazurilor,din năvălirea patimilor şi din ispita demonilor, pe cei ce laudă pe )ristos în veci.


"e cei omorţi de păcat şi aunşi în stricăciunea morţii, tu nsăţi i#ai înviat, născnd pencepătorul vieţii, pe )ristos, %umnezeul nostru, Stăpnă, ecioară "reacurată, 1ăscătoare de%umnezeu.

$atavasie9

Să lăudăm, să 'inecuvntăm şi să ne înc(inăm %omnului, cntndu#& şi prea înălţndu#7 pe%nsul întru toţi vecii.

"e tinerii cei 'inecredincioşi, în cuptor, naşterea 1ăscătoarei de %umnezeu i#a mntuit, atuncifiind înc(ipuită, iar acum plinită, pe toată lumea ridică să#9i cnte 9ie! pe %omnul, lucrurile,lăudaţi#7 şi#7 prea înălţaţi întru toţi vecii.

$ntarea a 1*a



Irm!sul9 "e %umnezeu *uvntul cel din %umnezeu, *are cu negrăită în#ţelepciune a venit ca săînnoiască pe 5dam, cel rău căzut din pricina mncării întru stricăciune, din Sfnta ecioară înc(ip de negrăit ntrupndu#Se pentru noi credincioşii, cu un gnd întru laude l slăvim.


nvrednicindu#vă să do'ndiţi 7umina cea mai presus de fire, :ucuria cea 1egrăită şi Strălucirea,scăpaţi acum de necazuri şi de nevoi şi de înşelăciunea vrămaşului pe cei ce cu dragoste văcinstesc pe voi, ca pe nişte vitei ai lui )ristos, mucenicilor, patruzeci la număr.


"rimind din cer tărie şi dumnezeiască putere, împreună locuitori cu )ristos v#aţi arătat şiînvingători ai înşelăciunii, îndepărtnd toată ceata cea şu'redă a idolilor şi luminnd lumea,mucenicilor, patruzeci la număr.


mpodo'indu#vă cu frumuseţea cinstitei mucenicii şi părtaşi făcndu#vă irii celei dumnezeieşti,cu adevărat vă 'ucuraţi, că vi s#a descoperit vouă 7umina cea prea strălucitoare şi curată, vitei ailui )ristos, mucenicilor, patruzeci la număr.


Stnd acum înaintea lui )ristos, cu îndrăzneala cea plină de cuviinţă şi străluciţi fiind de la ;l cu7umina %umnezeirii, măriţilor, rugaţi#vă cu dinadinsul să se lu#mineze cu 7umina cea ntreitStrălucitoare cei ce vă laudă pe voi, mucenicilor, patruzeci la număr.


Sufletul meu cel întunecat, cu arătarea 7uminii tale celei 1ematerialnice, luminează#l, ecioară,ceea ce eşti uşa dumnezeieştii 7umini şi din focul cel veşnic învredniceşte#mă a mă mntui, pemine, cel ce cu credinţă, cu dragoste şi cu cntări te măresc pe tine, *urată.

$atavasie9 $ot neamul pămntesc să salte cu du(ul, fiind luminat şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfnta prăznuire a Maicii lui %umnezeu şi să strige! :ucură#te,"reafericită 1ăscătoare de %umnezeu, *urată, pururea ecioară.

Sedelna, glasul al =#lea. +!d!@ie9 "e nţelepciunea şi *uvntul în pntecele tău zămislind fărăardere, Maica lui %umnezeu, în c(ip de negrăit ai născut pe *el ce a făcut toate şi în 'raţele taleai avut pe *el ce ţine toate şi la sn ai (rănit pe *el ce (răneşte lumea. "entru aceasta, te rog petine, "reasfntă ecioară, să mă iz'ăveşti de greşeli, cnd va fi să stau înaintea feţei iditoruluimeu, Stăpnă ecioară *urată, atunci să#mi dăruieşti autorul tău, că pe tine te am nădede eu,

ro'ul tău.

Muceniceşte luptndu#vă voi ca nişte ostaşi ai lui )ristos şi viteeşte 'iruind pe vrămaşul, prinfapte aţi împlinit cuvintele proorocului! că, prin foc şi prin apă, viteeşte aţi trecut, odi(nă aflndşi viaţa cea veşnică. "entru aceasta şi cununi din cer lund, fericiţilor, vă 'ucuraţi laolaltă cu



*etele celor fără de trup. "urtătorilor de 'iruinţă prea lăudaţi, rugaţi#vă lui )ristos %umnezeu sădă#ruiască iertare de păcate celor ce prăznuiesc cu dragoste sfntă pomenirea voastră.

Sedelna "reasfintei 1ăscătoare de %umnezeu, glasul al =#lea. +!d!@ie9 "e nţelepciunea şi*uvntul în pntecele tău zămislind fără ardere, Maica lui %umnezeu, în c(ip de negrăit ai născut

pe *el ce a făcut toate şi în 'raţele tale ai avut pe *el ce ţine toate şi la sn ai (rănit pe *el ce(răneşte lumea. "entru aceasta, te rog pe tine, "reasfntă ecioară, să mă iz'ăveşti de greşeli,

cnd va fi să stau înaintea feţei iditorului meu, Stăpnă ecioară *urată, atunci să#mi dăruieştiautorul tău, că pe tine te am nădede eu, ro'ul tău.

>ndesc la udecată şi mă tem, de cercetarea cea înfricoşătoare mă cutremur, de (otărrea?udecătorului mă înspăimntez şi mă îngrozesc de pedeapsă, de durerea focului, de întunericuliadului, de scrşnirea dinţilor şi de viermele cel neadormit. -ai mie *e voi face cnd se vor aşeza Scaunele şi cărţile se vor desc(ide şi faptele se vor vădi şi cele ascunse se vor da pe faţă/5tunci, Stăpnă, autătoare să#mi fii mie şi ocrotitoare fier'inte. *ă pe tine te am nădede, eu,netre'nicul ro'ul tău.

Acatistul Sfinţil!r 40 de mucenici



ug%ciunile -nce%t!are

În numele >atălui, şi al /iului şi al 8#ântului +u. 5min.

8lavă Aie, +umne!eul nostru, 8lavă Aie B 8lavă Aie, +umne!eul nostru, 8lavă Aie B 8lavă Aie, +umne!eul nostru, 8lavă Aie B

Împărate ceresc, &ân'âietorule, +uul 5devărului, care pretutindenea eşti, şi toate leimplineşti, 3istierul unătăţilor şi +ătătorule de viaţă, vino şi te sălăşluieşte întru noi, şi necurăţeşte pe noi de toată intinăciunea, şi mântuieşte, @unule, su#letele noastre.

8#inte +umne!eule, 8#inte >are, 8#inte #ără de moarte, miluieştene pe noi. 8#inte +umne!eule, 8#inte >are, 8#inte #ără de moarte, miluieştene pe noi. 8#inte +umne!eule, 8#inte >are, 8#inte #ără de moarte, miluieştene pe noi.

8lavă >atălui şi /iului şi 8#ântului +u. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. 5min.

6reas#ântă >reime, miluieştene pe noi +oamne, curăţeşte păcatele noastre 8tăpâne, iartă #ărădele'ile noastre 8#inte, cercetea!ă şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele >ău.

+oamne, miluieşte B +oamne, miluieşte B +oamne, miluieşte B

8lavă >atălui şi /iului şi 8#ântului +u. Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. 5min.

>atăl nostru, Care eşti în ceruri, s#inţeascăse numele >ău, vie împărăţia >a, #acăse voia >a precum în cer aşa şi pe pământ. 6âinea noastră cea spre #iinţă dăneo nouă astă!i. Şi ne iartănouă 'reşalele noastre, precum şi noi iertăm 'reşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci



ne i!ăveşte de cel rău. Că a >a este Împărăţia şi puterea şi slava, a >atălui şi a /iului şi a 8#ântului +u, acum şi pururea şi în vecii vecilor. 5min.

&iluieştene pe noi, +oamne, miluieştene pe noi, că nepricepândune de nici un răspuns,această ru'ăciune aducem Aie, ca unui 8tăpân, noi, păcătoşii roii >ăi, miluieştene pe noi.


+oamne, miluieştene pe noi, că întru >ine am nădăduit nu >e mânia pe noi #oarte, nici pomeni #ărădele'ile noastre, ci caută şi acum ca un &ilostiv şi ne i!ăveşte pe noi de vrămaşii noştri, că >u eşti +umne!eul nostru şi noi suntem poporul >ău, toţi lucrul mâinilor >ale şi numele >ău cemăm.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. 5min.

Dşa milostivirii descideo nouă,inecuvântată ?ăscătoare de +umne!eu, ca să nu pierim cei

ce nădăduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc.

Cre!ul Cred ÎntrDnul +umne!eu, >atăl 5toţiitorul, /ăcătorul cerului şi al pământului, al tuturor celor vă!ute şi nevă!ute.

Şi întru Dnul +omn isus Eristos, /iul lui +umne!eu, Dnul?ăscut, Care din >atăl 8anăscut, mai înainte de toţi vecii. :umină din :umină, +umne!eu adevărat din +umne!euadevărat, ?ăscut, nu #ăcut, Cel de o #iinţă cu >atăl, prin Care toate sau #ăcut.Care pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire.8a po'orât din ceruri Şi 8a întrupat de la +uul 8#ânt şi din &aria /ecioara Şi 8a #ăcut om.

Şi 8a răsti'nit pentru noi în !ilele lui 6ilat din 6ont, Şi a pătimit şi 8a în'ropat. Şi a înviat atreia !i după 8cripturi . Şi 8a suit la ceruri şi Şade dea dreapta >atălui. Şi iarăşi va să vină cu slavă, să udece viii şi morţii, 5 cărui Împărăţie nu va avea s#ârşit.

Şi întru +uul 8#ânt, +omnul de viaţă /ăcătorul, Care din >atăl purcede,Cela ce împreună cu >atăl şi cu /iul este încinat şi slăvit, Care a 'răit prin prooroci.

Întruuna 8#ântă 8oornicească şi apostolească @iserică, &ărturisesc un ote! întru iertarea păcatelor,

5ştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să #ie. 5min B

6salmul 4 &iluieştemă, +umne!eule, după mare mila >a, şi după mulţimea îndurărilor >ale, şter'e #ărădele'ea mea. &ai vârtos mă spală de #ărădele'ea mea, şi de păcatul meu mă curăţeşte. Că #ărădele'ea mea eu o cunosc, şi păcatul meu înaintea mea este pururea. Aie Dnuia am 'reşit,şi rău înaintea >a am #ăcut, aşa încât drept eşti >u întru cuvintele >ale şi iruitor când vei

udeca >u. Că iată întru #ărădele'i mam !ămislit şi în păcate ma născut maica mea. Că iatăadevărul ai iuit, cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii >ale miai arătat mie. 8tropi

măvei cu isop şi mă voi curăţi, spălamăvei şi mai vârtos decât !ăpada mă voi ali. 5u!ului meu vei da ucurie şi veselie ucurasevor oasele mele cele smerite. Întoarce #aţa >a de către păcatele mele, şi toate #ărădele'ile mele şter'ele. nimă curată !ideşte întru mine, +umne!eule, şi +u drept înnoieşte întru cele dinlăuntru ale mele. ?u mă lepăda de la #aţa>a, şi +uul >au cel 8#ânt nu: lua de la mine. +ămi mie ucuria măntuirii >ale, şi cu +u



stăpânitor mă întăreşte. Învăţavoi pe cei #ără de le'e căile >ale, şi cei necredincioşi la >ine sevor întoarce. !ăveştemă de vărsarea de sân'e +umne!eule, +umne!eul mântuirii meleucuraseva lima mea de dreptatea >a. +oamne, u!ele mele vei descide şi 'ura mea vavesti lauda >a. Că deai #i voit ert#ă, Aiaş #i dat arderile de tot nu le vei inevoi. Fert#a lui

+umne!eu, duul umilit inima în#rântă şi smerită +umne!eu nu o va ur'isi. /ă ine, +oamne, întru unăvoirea >a, 8ionului, şi să se !idească !idurile erusalimului. 5tunci vei inevoi ert#a dreptăţii, prinosul şi arderile de tot atunci vor pune pe altarul >ău viţei.

$!ndacul '5părătoarei întruniri pentru credinţă, Mucenicilor patruzeci, care în iezerul Sevastiei s#auaruncat de inc(inătorii la idoli, veniţi să prăznuim cu dragoste pomenirea lor. *ă vrednici sunta ne iz'ăvi de toată primedia prin rugăciuni către %umnezeu şi să cntăm! @ucurăte, ceată

prea luminată a mucenicilorB

Ic!sul 'ngerii din cer cu cununi de cinste s#au arătat sufletelor voastre cele neveşteite de durerea

trupului, că suferind ră'daţi asprimea gerului, ca şi tinerii evrei care oarecnd văpaia focului privind, cntau! pe %omnul lucrurile lăudaţi#7 şi prea înălţaţi#7 întru toţi vecii "entru aceastaşi noi cntăm aşa!:ucură#te, turmă a adevăratului "ăstor+:ucură#te, că prin ale 7ui învăţături ai aflat mntuirea+:ucură#te, că printr#nsul ţi s#au desc(is uşile 8aiului+:ucură#te, că ai do'ndit viaţa cea nemuritoare+:ucură#te, că ai defăimat făgăduinţele 'ar'arilor+:ucură#te, că te#ai lepădat de cinstea celor necredincioşi+:ucură#te, în suferinţă cu totul nestrămutată+:ucură#te, în 'iruinţă multora neasemănată+:ucură#te, în lupte desăvrşit neruşinată+:ucură#te, în ispite fără preget neaplecată+:ucură#te, că în c(inuri ai stat neîntristată+:ucură#te, visteria lui )ristos cea nedeşartă+

@ucurăte, ceată prea luminată a mucenicilorB

$!ndacul al 2*lea-oievodului ce vă îndemna din porunca împăratului să aduceţi ertfă capiştii idoleşti, cu un

gnd i#aţi răspuns, fără sfială! că dacă pentru împăratul cel pămntesc, întru răz'oaie aţi 'iruit pe vrămaşi, cu ct mai vrtos pentru mpăratul cel fără de moarte nevoindu#vă, veţi surpa şiveţi 'irui a lui răutate, cntnd! 5liluiaB

Ic!sul al 2*lea>raiurile acestea auzindu#le, 5gricola a zis către Sfinţi! una din două stă înaintea voastră săalegeţi! ori zeilor să aduceţi ertfe şi să luaţi mari daruri, ori nesupunndu#vă să fiţi din oasteizgoniţi şi pedepsiţi, către care ei au răspuns că A%omnul se îngrieşte de noi în cele de folosA+

pentru aceasta le cntăm!

:ucuraţi#vă, ostaşii lui )ristos+:ucuraţi#vă, Sfinţilor Mucenici+:ucuraţi#vă, ră'dători de c(inuri+:ucuraţi#vă, cei 'inecredincioşi şi înţelepti+:ucuraţi#vă, că aţi defăimat făgăduinţele netre'nice+



:ucuraţi#vă, că aţi ruşinat pe cei necredincioşi+:ucuraţi#vă, că aţi luptat împotriva iernii+:ucuraţi#vă, că aţi năzuit la puterea lui %umnezeu+:ucuraţi#vă, că aţi do'ndit mila şi dragostea 7ui+:ucuraţi#vă, că s#au scris numele voastre în ceruri+:ucuraţi#vă, că v#aţi învrednicit de asemenea dar+:ucuraţi#vă, plinirea rnduielii sfinte+

@ucurăte, ceată prea luminată a mucenicilorB$!ndacul al 3*lea%e vreme ce singur mărturiseşti, au zis Sfinţii ostaşi voievodului, că în mna noastră stă ado'ndi dragostea sau ura ta, să nu ne iu'eşti pe noi căci eşti fără de lege şi de întunericulrătăcirii cuprins+ ci mila lui %umnezeu cel atot#puternic să fie cu noi, căci 7ui i cntăm!

5liluiaB

Ic!sul al 3*leaMărturia Sfinţilor umplnd de mnie pe păgn, a poruncit ca să#i arunce în temniţă. &ar

Sfntul BCrion a zis către dnsul că de la împărat nu ai stăpnire a ne munci, fără numai acerceta plecările noastre. %upă care cuvinte, el n#a mai îndrăznit a#i sc(ingiui, însă îndată i#aîntemniţat+ iar noi, cu evlavie, cntăm aşa!:ucură#te, BCrion înţeleptule+:ucură#te, al frăţiei apărătorule+:ucură#te, al semeţiei învingătorule+:ucură#te, nădedea celor de o credinţă cu tine+:ucură#te, lauda legii lui )ristos+:ucură#te, stlpul :isericii 8ăsăritului+:ucură#te, ocrotitorul cetei tale+:ucură#te, risipitorul eresurilor+:ucură#te, c(inuire neclintită+:ucură#te, vas ales spre mntuire+:ucură#te, trm'iţă insuflată de %u(ul Sfnt+:ucură#te, paza cetei tale+


$!ndacul al 4*lean temniţă şeznd Sfinţii, înţeleptul Briton nu înceta a#i povăţui zicnd că precum cu un suflet

şi cu un gnd am vieţuit, aşa şi mucenicia să o săvrşim împreună+ şi precum am plăcutîmpăratului celui muritor, aşa şi *elui fără de moarte, mpăratului )ristos %umnezeu, să nesrguim a fi iu'iţi şi să#& cn#tăm! 5liluiaB

Ic!sul al 4*lea"etrecnd ostaşii înc(işi şapte zile, a opta a venit 7icie voievodul, de împăratul trimis, ca să#i

udece cu 5gricola dimpreună. ;i, însă, fără a se înfricoşa, mergnd la înfăţişare, se rugauîmpreună citind psalmul lui %avid! A%umnezeule, întru numele $ău mărturiseşte#ne şi întru

puterea $a ne u#decăA+ iar noi le cntăm acestea!

:ucură#te, turmă mică+:ucură#te, ceată sfntă+:ucură#te, că în cuget ai fost una rvnitoare+:ucură#te, şi în trup cu un gnd pătimitoare+:ucură#te, în răz'oi ageră 'iruitoare+



:ucură#te, de vrămaşi vrednică învingătoare+:ucură#te, a păgnilor stea luminătoare+:ucură#te, la nevoi tuturor folositoare+:ucură#te, că în munci ai putut fi ră'dătoare+:ucură#te, că de idoli n#ai vrut a fi pătimitoare+:ucură#te, de eresuri straşnică prigonitoare+:ucură#te, creştinilor veşnică apărătoare+


$!ndacul al *leaStnd Sfinţii înaintea lui 7icie, acesta le#a grăit! voi poate mai mari dre#gătorii aşteptaţi de laîmpăratul/ eu sunt trimis a vi le da vouă, de vă veţi supune legilor ţării ca să ertfiţi zeilor. &ar Sfntul *andidus i#a răspuns! 1u numai dregătoria nu voim cu asemenea cuvinte, dar şitrupurile noastre vă dăm spre a do'ndi dragostea Mntuitorului nostru )ristos, *ăruia îicntăm! 5liluiaB

Ic!sul al *leandată dar, voievodul a poruncit sluitorilor ce îi păzeau ca să#i lovească cu pietre spre a leastupa gurile+ pietrele însă se răsfrngeau şi tot asupra celor ce le azvrleau se întorceau, încătse ucideau unii pe alţii. @, minune strigau Sfinţii, întărindu#se în credinţă+ iar noi le cntăm!:ucuraţi#vă, că aţi 'iruit pe satana+:ucuraţi#vă, că aţi ruşinat pe 7icie+:ucuraţi#vă, că aţi uimit pe străerii lui+:ucuraţi#vă, că aţi îm'ăr'ătat toată oştirea+:ucuraţi#vă, pentru asemenea mare faptă+:ucuraţi#vă, că aţi făcut a se minuna popoarele+:ucuraţi#vă, că aţi luminat înţelegerea privitorilor+:ucuraţi#vă, că aţi îngrozit pe înc(inătorii la idoli+:ucuraţi#vă, că pentru voi s#a arătat puterea %u(ului Sfnt+:ucuraţi#vă, că întru voi a strălucit raza dumnezeirii+:ucuraţi#vă, că prin voi s#au întors mulţi eretici la credinţă+:ucuraţi#vă, cei întocmai astăzi cu îngerii+


$!ndacul al *lea

-oievodul ruşinat văzndu#se şi neştiind ce să mai zică, striga către popor că vrăitori sunt. &ar Sfntul %omnus i#a răspuns cu îndrăzneală, că %umnezeu a voit ca feţele celor fără de ruşinece (ulesc pe iul Său, să se zdro'ească, şi astfel să cunoască puterea lui )ristos şi să#& cnte!

5liluiaB

Ic!sul al *leaDi iarăşi ducndu#i pe Sfinţi la înc(isoare, ei se rugau cntnd psalmul proorocului ce zice!A"recum sunt oc(ii slugilor la mna stăpnilor, aşa sunt oc(ii noştri către %omnul...A. 5tunciglasul %omnului a grăit către dnşii zicnd! A*el ce crede întru Mine, de va muri, viu esteA+

pentru aceasta să#i cinstim şi să zicem aşa!:ucuraţi#vă, întru %omnul, *are a grăit către voi+:ucuraţi#vă, cei ce v#aţi învrednicit de asemenea cinste+:ucuraţi#vă, că v#aţi întărit prin putere de sus+:ucuraţi#vă, că v#aţi socotit întocmai cu 5postolii+



:ucuraţi#vă, că cuvntul lui %umnezeu s#a rostit către voi+:ucuraţi#vă, că *el ce S#a suit pe *ruce, S#a pogort şi în temniţă+:ucuraţi#vă, că iul ecioarei întru voi S#a sălăşluit+:ucuraţi#vă, că 'iruitori v#aţi arătat cu puterea *rucii+:ucuraţi#vă, că Mielul lui %umnezeu v#a rnduit ră'darea Sa+:ucuraţi#vă, cntăreţilor de cntări du(ovniceşti+:ucuraţi#vă, organe 'ine răsunătoare+

:ucuraţi#vă, strune cuvntătoare+ @ucurăte, ceată prea luminată a mucenicilorB

$!ndacul al 6*lea%upă ce a strălucit ziua cea mult dorită de Sfinţi, s#au dus ei din temniţă înaintea tiranilor,cărora le#au grăit aşa! aceţi#ne nouă ce veţi voi, că suntem creştini şi nu ne vom înc(inazeilor voştri. 5tunci au văzut ei pe diavolul lngă 5gricola stnd şi la urec(i şoptind. %upăcare, iarăşi cu credinţă au strigat! 5liluiaB

Ic!sul al 6*lea 1eputnd a suferi mai mult 5gricola şi 7icie defăimarea ce le făceau Sfinţii, au poruncitostaşilor să#i lege şi să#i împingă ca pe o turmă de oi în iezerul de lngă cetatea Sevastiei, căera vifor mare şi nu credeau a ră'da asprimea timpului, înconurndu#i cu ostaşi+ ei însă cufaţă veselă au primit pedeapsa aceasta, pentru care le cntăm!:ucuraţi#vă, că aţi ieşit din cetele păgneşti+:ucuraţi#vă, că intraţi în legiunile cereşti+:ucuraţi#vă, că vă gonesc voievozii întunericului+:ucuraţi#vă, că vă primesc începătorii luminii+:ucuraţi#vă, că îngerii privindu#vă se veselesc+:ucuraţi#vă, că diavolii plngnd se tnguiesc+:ucuraţi#vă, că (eruvimii vă um'resc su' aripile lor+:ucuraţi#vă, că puterea iadului se zdro'eşte de sfaturile voastre+:ucuraţi#vă, că serafimii cntă şi prăznuiesc+:ucuraţi#vă, că 5gricola şi 7icie se ocărăsc+:ucuraţi#vă, că apele Sevastiei v#au spălat de păcate+:ucuraţi#vă, că în ele aţi primit 'otezul+


$!ndacul al <*lea%upă ceasul înti din noapte, gerul întărindu#se foarte cumplit, trupurile Sfinţilor îng(eţaserăîncăt se puteau frnge. 6nul, însă, dîntr#înşii, nemai#putnd ră'da această asprime, fiind sla'de credinţă, s#a despărţit de ceata cea sfntă şi a alergat la o 'aie pe care o făcuse voievodulînadins pe malul iezerului pentru cel care s#ar întoarce din credinţa sa, dar toţi ceilalţi cu unglas ziceau! 5liluiaB

Ic!sul al <*lea"unndu#se Sfinţii la rugăciune cu smerenie, spre a nu se putea răpi de puterea diavolului,

către ceasul al treilea a strălucit peste ei o lumină mare de s#a încălzit văzdu(ul, g(eaţa s#atopit şi apa s#a făcut priincioasă. &ar acel dintre ei care alergase la 'aie s#a desfăcut ca ceara decăldura focului+ pentru care să cntăm Sfinţilor acestea!:ucuraţi#vă, că aţi îm'lnzit sti(iile+:ucuraţi#vă, că iezerul de g(eaţă s#a topit+



:ucuraţi#vă, că apele cele amare s#au făcut priincioase+:ucuraţi#vă, că crivăţul şi#a sc(im'at puterea sa+:ucuraţi#vă, că v#aţi iz'ăvit de iarna suferinţei+:ucuraţi#vă, că aţi do'ndit căldura 8aiului+:ucuraţi#vă, că din întuneric aţi ieşit la lumină+:ucuraţi#vă, că lepra păcatelor s#a curăţit de pe voi+:ucuraţi#vă, că Soarele dreptăţii v#a strălucit vouă+

:ucuraţi#vă, că dorinţa 'ar'arilor a rămas ruşinată+:ucuraţi#vă, că (otărrea voastră a stat nestrămutată+:ucuraţi#vă, că aţi do'ndit dumnezeiasca 'unăvoinţă+


$!ndacul al 1*lean acea vreme mai marele temniţei, văznd lumina şi uitndu#se la cer, a văzut treizeci şi nouăde cununi strălucite ca soarele, pogorndu#se spre Sfinţi şi înţelegnd că a patruzecea lipsea

pentru acel ce se îndoise, a strigat către străeri aruncndu#se în iezer! şi eu mărturisesc pe

)ristos de adevăratul %umnezeu şi îi cnt 7ui! 5liluiaB Ic!sul al 1*lea*u această urmare a temnicierului, numărul Mucenicilor împlinindu#se după rnduiala de sus(otărtă, diavolul nemaiputnd ră'da mărimea de suflet al lor, în c(ip de om se tnguia peţărmuri, zicnd! *um 'oierii de au lăsat nec(inuiţi pe aceşti ostaşi semeţi pnă a nu#i da înapă+ iar noi, pomenind numele lor, cntăm!:ucură#te, BCrion+:ucură#te, *andidus+:ucură#te, %omnus+:ucură#te, )esCc(ius+:ucură#te, )eraclie+:ucură#te, Smaragdus+:ucură#te, ;vnoicus+:ucură#te, -alens+:ucură#te, -ivian+:ucură#te, *laudiu+:ucură#te, "riscus+:ucură#te, $eodul+


$!ndacul al '0*lea&ar a doua zi venind necuraţii tirani la iezer, au văzut pe Sfinţi vii şi ne#vătămaţi de asprimeagerului cu temnicierul dimpreună, de care minunndu#se mai ales, fiind cel mai credinciossluitor al lor, au între'at pe ostaşi pricina şi ei le#au povestit ceea ce urmase după lumină, şicum s#a aruncat în apă, mărturisind pe )ristos şi cntnd! 5liluiaB

Ic!sul al '0*lea

5tunci tiranii de mnie umplndu#se, au poruncit ca legndu#i să#i tragă spre mal şi ducndu#ila locul cel de muncă, au udecat ca să le sfărme gleznele cu ciocane, care munca săvrşindu#se cu multă cruzime, maica unuia din Sfinţi ce se numea Meliton şi era tnăr foarte,întmplndu#se de faţă, cu ale mare îl im'ăr'ăta, strignd către dnsul şi către ceilalţi!:ucură#te, fiul meu cel iu'it care astăzi te prea slăveşti+



:ucură#te, &oane, mult ră'dătorule+:ucură#te, ;uti(ie, înţeleptule+:ucură#te, Eant(ius, îndreptătorule+:ucură#te, 5elian, prea fericitule+:ucură#te, Sisinnius, cel viteaz+:ucură#te, 5ggias, de %umnezeu iu'ite+:ucură#te, Meletie, primitorule de străini+

:ucură#te, laviu, cel cu nume mare+:ucură#te, 5cacius, fără de răutate+:ucură#te, ;cdicius, învăţătorule+:ucură#te, 7isima(, de vrămaşi risipitor+


$!ndacul al ''*lea*nd Mucenicii erau c(inuiţi de ostaşi, gura lor nu înceta a rosti rugăciunea aceasta! Sufletulnostru ca o pasăre s#a iz'ăvit din cursa vnătorilor+ cursa s#a sfărmat şi noi ne#am iz'ăvit+

autorul nostru este întru numele %omnului+ şi aşa grăind şi#au dat sufletul în minile lui)ristos cntnd! 5liluiaB

Ic!sul al ''*lea%ar după ce s#au săvrşit din viaţă ca nişte ertfe ale lui )ristos, voievozii întunericului au

poruncit slugilor să pună trupurile Sfinţilor în căruţe şi să le ducă la ardere, spre a nu rămnecreştinilor nici o nădede de mngiere, ne#ştiind ce va urma. 1oi însă, slăvindu#i, cntămacestea!:ucură#te, 5leFandru, apărătorule+:ucură#te, &lie, cu $ezviteanul petrecătorule+:ucură#te, >orgonius, lauda 5rmeniei+:ucură#te, $eofil, alesul lui %umnezeu+:ucură#te, %omitian, cuviosule+:ucură#te, >aius, prea fericitule+:ucură#te, 7eontie, mndria împărăţilor+:ucură#te, 5tanasie, dulceaţa preoţilor+:ucură#te, *(iril, mngietorule+:ucură#te, Sacerdon, prea minunate+:ucură#te, 1icolae, cel milostiv+

:ucură#te, -aleriu, stegarul credinţei+ @ucurăte, ceată prea luminată a mucenicilorB

$!ndacul al '2*leaDi după ce s#au săvrşit Sfinţii, acel mai tnăr, Meliton, dnd încă semne de viaţă, tiranii au

poruncit să nu#l ducă la ardere, voind încă să#l mai mun#cească+ maica sa, însă, ridicndu#l peumerii ei, l#a dus la ceilalţi, ca dim#preună să se topească trupurile lor+ însă pe drum şi#a datsufletul cntnd! 5liluiaB

Ic!sul al '2*lea 1ici focul, nici apele n#au putut mistui Sfintele Moaşte ale Mucenicilor. *ă, arznd lemnele,oasele lor au rămas nevătămate. Di în apă aruncndu#i, a treia zi s#au arătat episcopului5rmeniei, anume "etru, la milocul nopţii, ca nişte lumini strălucind, de unde i#au scos şi i#auaşezat la locuri de cinste, cntnd!



:ucură#te, "(iloctemon, iu'itorule de cinste+:ucură#te, Severian, făcătorule de minuni+:ucură#te, *(udion, mngierea 'olnavilor+:ucură#te, 5galae, 'ucuria celor întristaţi+:ucuraţi#vă, stele neapuse ale 5rmeniei+:ucuraţi#vă, crini neveşteiţi ai Sevastiei+:ucuraţi#vă, că numele voastre s#au scris în ceruri+

:ucuraţi#vă, că v#aţi încununat prin îngeri+:ucuraţi#vă, că aţi surpat puterea idolească+:ucuraţi#vă, că aţi sporit gloria creştinească+:ucuraţi#vă, odraslele nemuritoare+:ucuraţi#vă, oastea cea 'iruitoare+


$!ndacul al '3*lea Gde trei oriH@, de trei ori fericită şi prea nevinovată ceată a Mucenicilor ţie ne rugăm, gră'eşte de

întăreşte credinţa noastră cu autorul tău cel Sfnt, ca printr#însa să do'ndim cele de folos, cumilă dumnezeiască, ferindu#ne de dureri, de 'oli, de primedii şi de alte răutăţi, ca împreunăcu tine să cntăm! 5liluiaB

5poi!

Ic!sul 'ngerii din cer cu cununi de cinste s#au arătat sufletelor voastre cele neveşteite de durereatrupului, că suferind ră'daţi asprimea gerului, ca şi tinerii evrei care oarecnd văpaia focului

privind, cntau! pe %omnul lu#crurile lăudaţi#7 şi prea înălţaţi#7 întru toţi vecii "entruaceasta şi noi cntăm aşa!:ucură#te, turmă a adevăratului "ăstor+:ucură#te, că prin ale 7ui învăţături ai aflat mntuirea+:ucură#te, că printr#nsul ţi s#au desc(is uşile 8aiului+:ucură#te, că ai do'ndit viaţa cea nemuritoare+:ucură#te, că ai defăimat făgăduinţele 'ar'arilor+:ucură#te, că te#ai lepădat de cinstea celor necredincioşi+:ucură#te, în suferinţă cu totul nestrămutată+:ucură#te, în 'iruinţă multora neasemănată+

:ucură#te, în lupte desăvrşit neruşinată+:ucură#te, în ispite fără preget neaplecată+:ucură#te, că în c(inuri ai stat neîntristată+:ucură#te, visteria lui )ristos cea nedeşartă+


$!ndacul '5părătoarei întruniri pentru credinţă, Mucenicilor patruzeci, care în iezerul Sevastiei s#auaruncat de inc(inătorii la idoli, veniţi să prăznuim cu dragoste pomenirea lor. *ă vrednici sunt

a ne iz'ăvi de toată primedia prin rugă#ciuni către %umnezeu şi să cntăm! @ucurăte,ceată prea luminată a mucenicilorBImn!grafie



.r!ar9 "entru durerile pe care sfinţii le#au pătimit pentru $ine, milostiv fii, %oamne, şi $erugăm, vindecă toate durerile noastre, &u'itorule de oameni.

Alt tr!ar9 "urtătorilor de c(inuri, cinstiţi patruzeci de ostaşi ai lui )ristos, prin foc şi apă aţitrecut şi v#aţi arătat împreună locuitori cu îngerii. *u care rugaţi#vă lui )ristos, pentru cei ce vălaudă pe voi cu credinţă. Slavă *elui ce v#a dat vouă tărie+ slavă *elui ce v#a încununat pe voi+slavă *elui ce a dăruit prin voi tuturor tămăduiri.

$!ndac9 $oată oştirea lumii părăsind#o, de Stăpnul cel din ceruri v#aţi lipit, purtătorilor de 'iruinţă ai %omnului, sfinţilor patruzeci. *ă prin foc şi apă trecnd, fericiţilor, după vrednicie aţi primit mărire din ceruri şi mulţime de cununi.



ieţile Sfinţil!r * +%timirea Sfinţil!r atru"eci de mucenici din Sevastia Armeniei

"e vremea împărăţiei necredinciosului împărat 7iciniu G30=#324H, fiind mare prigoană împotrivacreştinilor şi pe toţi credincioşii silindu#i spre ertfirea idolilor, era în Sevastia, cetatea 5rmeniei,

un voievod cu oaste, anume 5gricolae, pierzător, săl'atic şi isteţ spre slu'a idolească. ntr#aceltimp li se poruncea creştinilor, care se aflau în cetele ostăşeşti, să aducă ertfă diavolilor. Şi erauîn ceata lui 5'ricolae, în părţile Capadociei, nişte ostaşi, patru!eci la număr, care, deasemenea, slueau întro dre'ătorie ostăşească şi aveau dreapta credinţă în Eristos

+umne!eu, #iind ăraţi tari şi neiruiţi în ră!oaie, iar în dumne!eieştile 8cripturi #oarteiscusiţi.

nştiinţndu#se voievodul despre trei dintre aceştia, *(irion, *andid şi %omnos ct şi despreînsoţitorii lor cum că sunt creştini, i#au prins şi i#au silit spre înc(inarea la idoli+ că zicea către

dnşii voievodul astfel! "Precum în războaie aţi fost cu un suflet şi cu un cuget şi v-aţi arătat vitejia voastră, tot aşa şi acum, cu un cuget şi un suflet, să arătaţi supunerea voastră laîmpărăteştile legi şi să jertfiţi zeilor de voie, mai înainte până a nu vă sili cu muncile".

:a aceste cuvinte 8#inţii ostaşi, răspun!ând tiranului, au !is% ;+acă pentru împăratul cel pământesc neam luptat în ră!oaie şi am iruit pe vrămaşi, precum sin'ur mărturiseşti,ticălosule, cu atât mai vârtos ne vom nevoi pentru Împăratul cel #ără de moarte şi vomirui a ta răutate şi al tău vicleşu';.

5tunci a zis voievodul 5gricolae! "na din două stă înaintea voastră! ori zeilor să aduceţi jertfă şi să luaţi mai mari daruri, ori, nesupunîndu-vă, să fiţi necinstiţi şi izgoniţi dindregătoria ostăşească. ândiţi-vă şi alegeţi ceea ce vi se pare vouă că este mai de folos".

Sfinţii ostaşi au zis! ;+espre ceea ce ne este nouă de #olos, se în'rieşte +omnul;.



is#a voievodul! "#u grăiţi multe, ci, lăsând vorbele cele mincinoase, pregătiţi-vă să jertfiţide dimineaţă zeilor".

5cestea zicndu#le 5gricolae, a poruncit să#i ducă în temniţă, unde, intrnd sfinţii, şi#au plecatgenunc(ii la rugăciune şi ziceau către %umnezeu! ;8coatene pe noi, +oamne, din ispită şi din smintelile celor ce lucrea!ă #ărădele'ea;. &ar după ce a înserat, au început a cnta

psalmul acesta! Cel ce locuieşte în autorul Celui 6reaînalt, întru acoperământul +umne!eului cerului se va sălăşlui # zicnd şi cealaltă parte a psalmului aceluia, pnă lasfrşit. &ar după cntare se rugau şi iarăşi cntau după rugăciune. %eci astfel au petrecut fărăsomn, pnă la miezul nopţii.

n cntare începea sti(urile Sfntul *(irion, iar Sfinţii *andid şi %omnos, împreună cuceilalţi, cntnd după *(irion, repetau acele sti(uri. ar la mie!ul nopţii li sa arătat +omnul,

!icândule% ;@un este începutul nevoinţei voastre, dar cel ce va răda până în s#ârşit, acelase va mântui;. 5cel glas al %omnului toţi l#au auzit şi s#au înspăimntat, apoi s#au 'ucurat şi

n#au dormit pnă a doua zi.&ar 5gricolae voievodul adunnd prietenii şi sfetnicii săi, le#a poruncit să aducă din temniţăînaintea sa pe sfinţii patruzeci de ostaşi, către care a zis! "$cestea ce voi zice către voi, nu cuînşelăciune, nici cu vicleşug le voi zice, ci însuşi adevărul voi grăi. %âţi ostaşi are împăratul vostru, nu sunt asemenea vouă întru nimic, nici întru înţelepciune, nici întru tărie, nici întru

frumuseţe, nici aşa de iubiţi nu-mi sunt mie ca voi. $şadar, a mea dragoste să nu voiţi a oîntoarce spre ură, că în a voastră putere stă că ori dragostea mea, ori ura să le aveţi".

5 răspuns 8#ântul Candid% ;?umele tău, 5'ricolae, se potriveşte cu oiceiul, pentru că eşti înşelător şi sălatic;.is#a voievodul! "$u nu v-am spus că întru a voastră stăpânire este ori spre dragoste cătrevoi, ori spre ură să mă porniţi&"

&ar Sfntul *andid a zis! ;+e vreme ce, precum sin'ur 'răieşti, este întru a noastrăstăpânire, de aceea vrem că spre ură către noi să te pornim. Că şi noi te urâm pe tine şi numai de la +umne!eul nostru căutăm milă şi dra'oste. >u, cel sălatic şi #ără de omenie,vrămaşule al +umne!eului nostru, să nu ne iueşti pe noi, #iind în #ărădele'e şi !avistnicşi cuprins de întunericul rătăcirii, iar numele tău cel sălatic #iind asemenea cu oiceiurilecele de #iară;.

%e aceste cuvinte ale sfntului minunndu#se voievodul şi scrşnind din dinţi ca un leu, a poruncit să#i arunce pe sfinţi în legături şi în temniţă.

ar 8#ântul Cirion a !is către dânsul% ;?u ai de la împăratul stăpânire ca să ne munceşti,ci numai ca să ne întrei;.

$emndu#se, voievodul a poruncit ca, lăsndu#i li'eri, să#i 'age în temniţă şi să nu#i pună înlegături+ însă a poruncit străerului temniţei ca să#i păzească cu griă, căci aştepta venirea

voievodului 7isie.

%eci, şeznd sfinţii în temniţă, în toate zilele şi nopţile învăţau de la Sfntul *(irion, pentru căle zicea! ;Cu purtarea de 'riă a lui +umne!eu ni sa întâmplat aceasta, o, #raţilor, căci neam întovărăşit întru cea vremelnică oaste. 6entru aceasta să ne sâr'uim a nu ne despărţi în



veci. Ci, precum am vieţuit cu un su#let şi cu un cu'et, ast#el şi mucenicia so săvârşimîmpreună şi, precum am plăcut împăratului celui muritor, ast#el şi Celui #ără de moarte,

Împăratului Eristos +umne!eu, să ne sâr'uim a #i plăcuţi;.

%upă ce au trecut şapte zile, sfinţii fiind încă ţinuţi în temniţă, 7isie voievodul a venit în ţărileacelea şi în cetatea Sevastiei. 5poi, şeznd la udecată împreună cu voievodul 5gricolae, înziua a opta a poruncit să#i aducă pe sfinţii patruzeci de ostaşi.

Sfinţii mergnd la udecata cea nedreaptă, *(irion fericitul îi sfătuia astfel pe fraţii săi!;/raţilor, să nu ne temem. 5u doar nu ne aută +umne!eu în ră!oaie, când Îl cemăm pe

<l şi iruim pe vrămaşi 5duceţivă aminte când am #ost întrun ră!oi mare oarecând şi toate cetele noastre sau pus pe #u'ă, iar noi sin'uri, numai patru!eci, am rămas înmilocul vrămaşilor şi neam ru'at lui +umne!eu cu lacrimi şi, cu autorul :ui, pe unii iam ucis, iar pe alţii, rănindui, iam i!'onit. Şi întru atâta mulţime de potrivnici şi întrunatât de mare ră!oi, nici unul din noi na #ost rănit. ar acum numai trei sau sculat asupranoastră% satana şi voievo!ii :isie şi 5'ricolae. &ai ine!is, numai vrămaşul cel nevă!ut

ridică ră!oi asupra noastră. 7are unul sin'ur va putea să iruiască patru!eci 8ă nu #ie. +eci se cuvine nouă acum să #acem ceea ce #ăceam totdeauna, adică să aler'ăm la +umne!eu cu #ierinte ru'ăciune. ar <l, autândune, nici le'ăturile, nici muncile nu nevor vătăma pe noi. 7are nu totdeauna o rânduială ca aceasta pă!eam Căci, când intramîn ră!oi, cântam acest psalm% +umne!eule, întru numele >ău mântuieştemă şi întru

puterea >a mă udecăB +umne!eule, au!i ru'ăciunea mea, ia în ureci 'raiul 'urii mele. Şi acum acelaşi lucru să #acem, că ne va au!i +umne!eu şi ne va autaB;

5tunci cntau sfinţii psalmul acela, pnă ce au fost duşi la udecată. 7a priveliştea aceea seadunase tot poporul cetăţii. &ar cnd au stat înaintea lui 7isie şi a lui 5gricolae, 7isievoievodul căutnd spre dnşii, a zis! "'ai mari dregătorii socotesc că poftesc bărbaţiiaceştia".

Di a zis către sfinţi! "(rednicii mai mari şi mai multe daruri decât alţii veţi lua de la mine,numai de vă veţi supune legilor împărăteşti, ca să aduceţi jertfă zeilor. (i se dă voie dealegere ca, ori înc)inându-vă zeilor, să luaţi mai mari daruri şi cinstiri, ori, de vă veţi lepădaa face aceasta, îndată vă veţi lipsi de dregătoria ostăşească şi la munci veţi fi daţi".

=ăspunsa 8#ântul Candid% ;?u numai cinstea ostăşească, ci şi trupurile noastre să se iade la noi, că nimic mai scump nu este nouă, nimic mai cinstit, decât Eristos, +umne!eul nostru;.

5tunci a poruncit voievodul ca să 'ată cu pietre pe sfinţi peste gură.

&ar Sfntul *andid a zis! ;7, oierule al întunericului şi învăţătorule a toată #ărădele'ea,începe să #aci acestea şi vei vedea răsplătirea;.

&ar voievodul, scrşnind din dinţi, a zis către sfinţi! "*, răi slujitori+ Pentru ce nu faceţi maidegrabă cele ce se porunceşte vouă&"



&ar sluitorii idoleşti, lund pietre, cnd voiau să arunce asupra sfinţilor, ei aruncau unulasupra altuia şi unii pe alţii se ucideau. &ar sfinţii mucenici, văznd aceea, se întăreau întru%omnul şi se făceau mai cu îndrăzneală.

5tunci voievodul, pornindu#se spre mnie, a apucat o piatră şi a aruncat asupra unuia dinsfinţi+ iar piatra aceea a lovit pe voievod în o'raz şi i#a sfărmat gura.

5tunci 8#ântul Cirion a !is% Cei ce se luptă cu noi au slăit şi au că!ut. Cu adevărat saia

lor a intrat în inimile lor şi arcele lor se vor s#ărâma .

-oievodul a zis! "$şa mă jur pe zei, cum că o vrăjitorie s-a arătat întru dânşii".

ar 8#ântul +omnos a !is% ;5st#el mă ur pe Eristos, cum că +umne!eu a iruit, #ăcând ca #eţele voastre cele #ără de ruşine, care 'răiau asupra /iului 8ău nedreptate, să le acoperede ruşine. 5u nu te ruşine!i, neunule şi diavole, plin de întunericul cel mai de os.

8trăinule de tot adevărul, semănătorule de sminteli, 5'ricolae, tu eşti cap al diavolului, iar oierul cel dimpreună cu tine este coadă a mâniei şi amândoi sunteţi slu'i ale satanei.

+acă la începutul muncilor ce ni leaţi adus nu vaţi încredinţat de puterea lui +umne!eucare este cu noi, apoi începeţi alte munci;.

Sluitorii tiranului au zis către sfinţi! "*, cei mai fără de minte vrăjmaşi ai zeilor noştri şi străini de mila lor, pentru ce nu le aduceţi jertfe&"

8#ântul Cirion răspunse% ;?oi cinstim pe Dnul +umne!eu, pe isus Eristos, /iul 8ău şi pe 8#ântul +u şi ne sâr'uim a săvârşi cu îndră!neală aler'area nevoinţei noastre, ca dupăce vom irui înşelăciunea voastră, să primim cununile vieţii celei #ără de moarte;.

5poi voievodul a poruncit să#i ducă iarăşi în temniţă ca să se gndească ce le va mai face.

%eci, fiind înc(işi sfinţii în temniţă, au început a cnta! Către >ine, Cel ce locuieşti în cer,am ridicat ocii noştri şi, precum sunt ocii slu'ilor în mâinile stăpânilor lor, aşa şi ocii noştri sunt către +omnul, +umne!eul nostru, până ce se va milostivi spre noi.

+upă ru'ăciune, în ceasul al şaselea din noapte, sa au!it către dânşii 'lasul +omnului,Care li sa arătat, !icândule% ;Cel ce crede în &ine, de va şi muri, viu va #i. Îndră!niţi şi nu vă temeţi de muncile cele de puţină vreme, că de'raă vor trece rădaţi puţin, pătimiţi

după le'e ca să primiţi cununi;.

*u o mngiere ca aceasta de la %omnul nostru &isus )ristos fiind întăriţi sfinţii, au petrecutacea noapte veselindu#se cu du(ul. &ar după ce s#a făcut ziuă, din porunca tiranului au fostaduşi din temniţă înaintea lui. Di ei au grăit către acei necuraţi udecători! ;/ăne oricevoieşti, că noi suntem creştini şi nu voim să ne încinăm idolilor;. Sfinţii, grăind acestea, auvăzut pe diavol lngă 5gricolae, ţinnd în dreaptă o sa'ie iar în stnga un şarpe şi îi grăia laurec(e! "$l meu eşti, îmbărbătează-te".

5tunci voievodul, împreună cu 7isie, au poruncit ca pe toţi sfinţii patruzeci de mucenici să#iducă legaţi la iezer+ că era un iezer lngă cetatea Sevastiei, care avea apă multă. 8ă'dndviteeşte cele de aici şi 'ucurndu#se de cele nădăduite, sfinţii mucenici grăiau unul cătrealtul! ;?u de aine ne de!răcăm, ci pe omul cel veci lepădăm aspră este iarnă, dar dulce este =aiul iute este 'erul, dar plăcută este des#ătarea. 6entru =aiul pe care lam



pierdut să nu mai rădăm astă!i pe noi aina cea stricăcioasă. 8ă de#ăimăm 'eaţa care netopeşte şi să urâm trupul.

8ă socotim cinurile ca pe nişte des#ătări şi să aler'ăm spre lacul cel în'eţat întocmai caspre o apă plăcută. 8ă nu ne în#ricoşăm de vremea aceasta de iarnă ca să #u'im deîn#ricoşătorul #oc al 'eenei. 8ă ardă piciorul, ca să dănţuiască în veci iar mâna să serupă, ca să se înalţe către +omnul. 8ă nu ne #ie milă de #irea cea muritoare, ci să ale'em

mai ine moartea ca să ne încununăm cu cununi de iruinţă de la Eristos, +umne!eul şi &ântuitorul su#letelor noastre;.

*nd pătimeau acestea sfinţii mucenici, era iarnă, fiind un ger cumplit şi vnt mare. %eci i#a 'ăgat dez'răcaţi în milocul iezerului, pe cnd se pleca ziua spre seară+ şi împreur au pusostaşi şi pe străerul temniţei ca să străuiască pe mucenici. Di era în marginea iezerului unferedeu G'aieH, făcut înadins pentru că dacă vreunul din mucenici, slă'ind de ger, ar voi a se

pleca la înc(inarea la idoli, să iasă din apă şi să se încălzească într#acel feredeu cald.

Sosind ceasul înti din noapte şi gerul întărindu#se mai cumplit, trupurile sfinţilor îng(eţau deger. 5tunci unul dintr#înşii, neputnd să ra'de, s#a despărţit din acea sfntă ceată şi a alergat laferedeu. %ar cnd şi#a atins piciorul de pragul feredeului, a'ia simţind căldura, îndată a căzutmort. ar s#inţii, dacă au vă!ut pe acel #u'ar plecând de la dânşii, au stri'at către

+umne!eu întrun 'las% ;5u doară în râuri >e vei mânia, +oamne 5u doar în râuri estemânia >a, sau în mare pornirea >a 6entru că cel ce a că!ut de la noi ca apa sa vărsat şi toate oasele i sau risipit, iar noi nu ne vom depărta de la >ine, căci ne vei învia şi numele>ău vom cema, pe >ine, pe Care >e laudă toată #ăptura, alaurii şi toate adâncurile,

#ocul, 'rindina, !ăpada, 'eaţa şi duul cel de vi#or Cel ce umli pe mare ca pe uscat şi valurile cele sălatice le alini, prin ameninţarea mâinii >ale.

5cum 5celaşi eşti, +oamne, Cel ce ai ascultat ru'ăciunile lui aco, când #u'ea decertarea lui sav, #ratele său Cel ce ai autat lui osi# şi lai i!ăvit din primedie Cel ce ai au!it pe &oise care a dat semne şi minuni în <'ipt împotriva lui /araon şi a poporului săuşi a despărţit marea şi pe poporul >ău la scos în pustie Cel ce ai ascultat pe 8#inţii >ăi

5postoli, ascultăne şi pe noi, +oamne, ca să nu ne înece vi#orul apei, nici să ne în'ităadâncul, că am sărăcit #oarte. 5utăne, +umne!eule, &ântuitorul nostru, că am stat înadâncul apei şi ni sau udat picioarele în sân'ele nostru uşurea!ăne de sarcină şi alinea!ă iuţimea vă!duului, +oamne, +umne!eul nostru, că spre >ine nădăduim, ca sănu ne ruşinăm şi să cunoască toţi că neam mântuit, stri'ând către >ine;.

+ar în ceasul al treilea din noapte ia strălucit o lumină ca soarele, atât de caldă, ca învremea secerişului şi a i!'onit 'erul, iar 'eaţa a topito şi a încăl!it apa.

ar ostaşii cei ce străuiau se cuprinseseră de somn, numai străerul temniţei nu dormea. <l, au!ind pe s#inţi ru'ânduse lui +umne!eu, cu'eta în sine cum cel ce scăpase la #eredeusa topit îndată ca ceara de căldură, iar ceilalţi, petrecând în 'er atât de mare, sunt încă vii.

Şi, căutând către dânşii, a vă!ut o lumină strălucindui şi, ridicând ocii în sus, voia săvadă de unde vine spre dânşii acea lumină. 5tunci a vă!ut po'orânduse din cer, spre

capetele s#inţilor, nişte cununi prealuminoase, trei!eci şi nouă la număr şi cu'eta, !icând în sine% ;?u sunt patru!eci de oameni care pătimesc 6entru ce nu este cununa a patru!ecea, ci numai trei!eci şi nouă;Înţele'ând că acela care a #u'it la #eredeu estelepădat din ceata s#inţilor şi pentru aceasta cununile nu sunt în număr deplin de patru!eci,a deşteptat pe străeri şi, de!răcânduse de ainele sale, a sărit în ie!er, înaintea ocilor



acelora, stri'ând şi !icând cu mare 'las% ;Şi eu sunt creştinB; 5poi, stând în milocul s#inţilor mucenici, a !is% ;+oamne, +umne!eule, cred în >ine, precum şi aceştia au cre!ut,numărămă în ceata lor şi mă învredniceşte să pătimesc pentru >ine, împreună cu aceşti roi ai >ăi, ca #ăcândumă iscusit, să mă 'ăsesc vrednic de >ineB; Şi sa #ăcut desăvârşit numărul de patru!eci al s#inţilor mucenici, căci străerul temniţei a împlinit locul celui că!ut. ar numele lui era 5'laie.

5stfel, împlinindu#se numărul cetei mucenicilor, diavolul, văzndu#se 'iruit şi ruşinat, s#a prefăcut în asemănare de om şi, tnguindu#se, striga în auzul tuturor! A-ai mie, sunt 'iruit de 'ăr'aţii aceştia şi acum sunt la toţi de rs şi de ocară, că n#am avut prieteni şi slugi de unsuflet ca să nu fi fost 'iruit %eci ce îmi rămne mai mult, dect numai să întorc inima

'oierilor mei şi să ardă trupurile sfinţilor şi să le arunce în ru ca nici moaştele lor să nurămnă/A

ar 8#ântul Cirion a stri'at, !icând% ;Cine este +umne!eu mare ca +umne!eul nostru>u eşti +umne!eu, Care #aci minuniB Căci pe cel ce era asupra noastră, ca pe noi lai

#ăcut, 8tăpâne, şi micşorarea !ecimii a patra ai împlinito, iar pe satana lai ruşinat;. %eciau început cu toţii a cnta psalmul acesta! &ântuieştemă +oamne, că a lipsit cel cuvios.

5 doua zi au mers necuraţii tirani la iezer şi, văznd pe sfinţii mucenici în apă fiind vii,neîng(eţaţi de frig şi de ger, s#au mirat şi meşteşug vrăitoresc îl socoteau pe acela, deoareceşi apă în iezer o simţeau că este caldă. %upă aceea, văznd şi pe străerul temniţei stnd în apăîntre mucenici, mai mult s#au mirat şi au între'at despre dnsul pe ostaşi! "in ce pricină a

făcut aşa&"

&ar ostaşii au răspuns! "#oi am fost cuprinşi de somn greu, iar el, toată noaptea nedormind, fără de veste ne-a deşteptat şi am văzut o lumină mare, unde stăteau mucenicii iar el,degrabă dezbrăcându-se şi aruncându-şi )ainele sale, a sărit la dânşii, strigând aşa! "i eu

sunt creştin+""

5tunci tiranii, umplndu#se de mnie, au poruncit ca, legndu#i, să#i trască la mal+ şi,ducndu#i de acolo la locul cel de muncă, au (otărt să li se sfărme gleznele cu ciocane./ăcânduse acea cumplită muncă, maica unui tânăr de trei!eci de ani, anume &eliton,dintre s#inţii mucenici care pătimeau, venind acolo, îi întărea cu cuvinte de îmărătare pes#inţi, spre viteeasca rădare. Căci, temânduse ca nu cumva #iul ei, ca un tânăr ce era, să

se în#ricoşe!e şi să slăească în munci, cu dinadinsul spre dânsul întin!ânduşi mâinile, îl învăţa 'răind% ;/iul meu cel preadulce, mai radă încă puţin ca să #ii desăvârşit. ?u teteme, #iule. ată Eristos stă înainte, autânduţiB;

ar s#inţii mucenici, #iind s#ărâmaţi şi acum su#letele lor dândule +omnului, 'răiau%;8u#letul nostru ca o pasăre sa i!ăvit din cursa vânătorilor cursa sa s#ărâmat şi noi neam i!ăvit. 5utorul nostru este întru numele +omnului, Cel ce a #ăcut cerul şi pământulB;

Şi !icând toţi ;5min;, şiau dat lui +umne!eu s#intele lor su#lete.

ar 8#ântul &eliton, #iul acela care era îndemnat de maicasa, încă mai răsu#la. +eci tiranii au poruncit sluitorilor ca, punând în care trupurile s#inţilor, să le ducă spre ardereiar pe tânărul acela lau lăsat aia răsu#lând, având nădede că va #i încă viu. Însă maicasa, vă!ând pe #iul ei sin'ur, lăsânduşi slăiciunea #emeiască şi având tărie ărătească, aluat pe #iul său pe umeri şi #ără de temere mer'ea după car. ar &ucenicul &eliton, care



era dus de maica sa, ucurânduse, şia dat su#letul său în raţele lui Eristos. ar maica sa,aun'ând carele, a pus trupul #iului său mort peste trupurile s#inţilor.

%upă ce i#au dus la locul cel de ardere, aproape fiind de ru, ostaşii au adus o mulţime devreascuri şi de lemne şi au făcut un stog foarte mare şi, punnd pe dnsele muceniceştiletrupuri, le#au aprins. &ar după ce a ars stogul acela, au rămas oasele sfinţilor. Di au zis întrednşii tiranii! "e vom lăsa aşa oasele acestea, le vor lua creştinii şi vor umple toată lumea

cu dânsele, împărţindu-le spre pomenirea lor. eci să le aruncăm în râu ca nici praful lor sănu rămână+" 5tunci au aruncat rămăşiţele de la moaştele sfinţilor în ru, spre pierdereadesăvrşită a pomenirii mucenicilor.

ar +omnul, Cel ce pă!eşte toate oasele plăcuţilor 8ăi, na lăsat să piară în apă nici o părticică din ele, ci pe toate lea pă!it între'i. +upă trei !ile sau arătat s#inţii, #ericitului 6etru, episcopul acelei cetăţi, !icândui% ;3ino noaptea şi ne scoate pe noi din râuB; ar el,luând clerul său şi ăraţi cucernici, a mers la malul râului, noaptea #iind #oarteîntunecoasă. Şi iată că deodată sau luminat oasele s#inţilor în apă ca stelele şi oriunde se

a#la cea mai mică părticică, locul acela strălucea ca de o lumină. +eci, adunând episcopul din apă toate oasele s#inţilor, până la unul, lea pus întrun loc cinstit.

5stfel, cei ce au pătimit pentru )ristos şi s#au încununat de ;l, ca nişte lumini strălucesc înlume. ;i în %umnezeu au crezut şi pe )ristos 7#au mărturisit, iar de %u(ul Sfnt nu s#aulepădat şi s#au preamărit de către "reasfnta şi ăcătoarea de viaţă $reime, lăsnd pomenireavieţii lor, spre mntuirea tuturor celor ce cred în $atăl, iul şi Sfntul %u(.

ar numele acestor patru!eci de 8#inţi &ucenici sunt acestea% ;Cirion, Candid, +omnos, siie, eraclie, 8mara'd, 3alent, 3ivian, <vnicie, Claudie, 6risc, >eodul, <utiie, oan, Gantie, lian, 8isinie, 5'ie, 5etie, /lavie, 5cacie, <cdit, :isima, 5leHandru, lie, :eontie, Ior'onie, >eo#il, +ometian, Iaie, 5tanasie, Ciril, 8acerdon, ?icolae, 3alerie,/iloctimon, 8everian, Eudion, &eliton şi 5'laie;.

Sfinţii patruzeci de Mucenici au fost prinşi şi au pătimit pentru )ristos, mai înainte de patrucalende ale lui martie, adică în douăzeci şi şase zile ale lunii fe'ruarie. Di şi#au dat sufletelelor %omnului în al şaptelea idiş al lui martie, adică în ziua a noua a lunii martie, stăpnind7iciniu în 8ăsărit. %ar mai ales împărăţind %omnul nostru &isus )ristos, *ăruia se cuvineslavă, cinstea şi înc(inăciunea ca şi $atălui şi Sfntului %u(, în veci. 5min.

Sinaxar * +!menirea Sfinţil!r atru"eci (40) de mucenici, cei ce au m%rturisit şi au f!stchinuiţi -n cetatea Sevastiei



n această lună GmartieH, în ziua a noua, pomenirea Sfinţilor patruzeci G40H de mucenici, cei ce aumărturisit şi au fost c(inuiţi în cetatea Sevastiei.

Cei patru!eci de mucenici, deşi erau de oârşie din di#erite locuri, #ăceau parte din aceeaşi ceată ostăşească. <i au #ost prinşi din pricina mărturisirii credinţei în Eristos şi au #ost duşi lacercetare.

%ar nelăsndu#se înduplecaţi să ertfească idolilor, mai înti au fost loviţi cu pietre peste faţă şi

peste gură, dar pietrele în loc să#i atingă pe ei, se întorceau şi loveau pe cei ce le aruncau. 5poi aufost osndiţi, în vreme de iarnă, să petreacă toată noaptea în milocul unui lac, care se găsea înapropierea Sevastiei. "e cnd se găseau în milocul apei, unul dintre ei, care iu'ea mai mult viaţa,ieşind din lac, a alergat la o 'aie din apropiere, dar de îndată ce a fost atins de căldura de acolo, s#a topit cu totul. 6nul dintre ostaşii care erau de pază acolo însă a intrat laolaltă cu sfinţii în lac şil#a înlocuit pe cel plecat, văznd în noapte pe sfinţi înconuraţi de lumină şi cununi, pogorndu#sedin cer asupra fiecăruia dintre ei.

&ar cnd s#a făcut ziuă, sfinţii care erau leşinaţi, de a'ia se mai vedeau suflnd. 5tunci li s#au

frnt fluierele picioarelor şi au luat cununile muceniciei.*t de plăcută s#a cunoscut a fi moartea pentru aceştia şi ct de dorită să fie îm'răţişată se poatevedea şi din următoarea împreurare. +upă !droirea #luierelor picioarelor, unul dintre ei, caredin pricina vârstei mai tinere şi a puterii trupeşti mai su#la încă, a #ost lăsat la o parte de tiran,socotind că acesta poate îl va îndupleca săşi scime 'ândul. +ar mama lui, care în tot timpul cât mucenicii pătimiseră, rămăsese pe lân'ă el, vă!ând acum pe #iul ei, care era mai tânăr decât toţi ceilalţi, se temea ca nu cumva tinereţea şi dra'ostea de viaţă săi insu#le încele din urmă teamă şi să se arate nevrednic de ceata şi de cinstea celorlalţi.

+e aceea aceasta sta încremenită şi cu trupul şi cu privirea, uitânduse la el, în starea în carese 'ăsea, dândui cura şi întin!ânduşi mâinile, în cele din urmă şi !icând% /iul meu

preadulce, mai radă puţin, ca să aun'i cu adevărat şi #iu al >atălui Celui din ceruri. ?u teîn#ricoşa de cinuri, căci, iată, Eristos +umne!eu îţi stă ţie întrautor. ?u vei mai întâlni mai



departe nici o neplăcere, nici o durere toate acelea au trecut, pe toate leai învins cu viteia tadupă acestea va #i numai ucurie, des#ătare, odină şi veselie, din care te vei împărtăşi împărăţind împreună cu Eristos şi vei #i ru'ător pe lân'ă +ânsul, pentru mine, mama ta.

+upă ce s#inţilor li sau !droit #luierele picioarelor, ei şiau dat su#letele în mâna lui +umne!eu. ar sluitorii tiranului aducând nişte căruţe şi încărcând în ele s#intele lor trupuri leau pornit către ţărmul unui râu, care trecea prin apropiere. Şi vă!ând că tânărul acela, al

cărui nume era &eliton, mai su#la încă, lau lăsat să trăiască mai departe. Când mama lui avă!ut însă că rămâne sin'ur, a socotit cJ lucrul acesta înseamnă ceva mai mult decât moarteaei şi a #iului ei. +e aceea, neţinând seama că este #emeie slaă şi înăuşinduşi în su#let toatădurerea de mamă, a luat pe #iul ei pe umeri şi a pornit cu el după căruţele cu trupuriles#inţilor, întocmai ca o vitea!ă, socotind că numai atunci #iul ei va trăi cu adevărat, când lar vedea şi pe el mort şi părăsit împreună cu ceilalţi.

+ar, în timp cel purta ast#el pe umere, acesta şia dat şi el duul. Şi atunci mama simţinduseelierată de 'rii, sa ucurat mult şi su#letul ei a săltat în cip plăcut de s#ârşitul #iului ei. Şi

ducând trupul neînsu#leţit al iuitului ei #iu până la locul unde se 'ăseau trupurile s#inţilor, la pus deasupra lor şi la numărat cu toate celelalte, pentru ca nici măcar trupul, al cărui su#let pornise să se înnumere laolaltă cu su#letele celorlalţi, să nu se deoseească de trupurile lor. &ar sluitorii aceia ai vrămaşului, aprinznd un foc mare, au ars trupurile sfinţilor. 5poi, pentru ca nucumva creştinii să poată lua moaştele lor, le#au aruncat în ru.

%ar acolo, prin purtarea de griă a lui %umnezeu, s#au strns cu toate laolaltă într#o surpătură, deunde fiind scoase de minile creştinilor, ne#au fost dăruite nouă ca o 'ogăţie de neînstrăinat..estamentul Sfinţil!r şi sl%viţil!r 40 de &ucenici ai lui /rist!s care s*au s%vrşit -n Sevastia

(1 martie 320)

&

IMeletie, 5etius şi ;uti(ie, întemniţaţii lui )ristos, sfinţilor episcopi şi preoţi, diaconilor şimărturisitorilor, şi celorlalţi mem'ri ai :isericii, salutare în )ristos.



. %upă ce, prin (arul lui %umnezeu şi prin rugăciunile comune ale tuturor, vom săvrşi luptacare ne aşteaptă, atunci voim ca această dorinţă a noastră cu privire la moaştele noastre să vă fiecea mai de seamă.

%orim ca moaştele noastre să fie strnse de cei din urul preotului şi tatălui nostru "roidius, defraţii noştri *rispin şi >ordius, împreună cu poporul cel rvnitor, cu *(irii, Marcu şi Sapricius,

fiul lui 5mmonius, spre a fi depuse în satul Sarim de lîngă oraşul ela. *ăci, c(iar dacă noi toţisuntem din localităţi diferite, ne#am ales, însă, un singur şi acelaşi loc de odi(nă. %eoareceîmpreună am dat aceeaşi luptă, ne#am (otărt să avem împreună acelaşi loc de odi(nă, în loculspus mai înainte. 5cestea, deci s#au părut %u(ului Sfnt şi ne#au plăcut şi nouă.

2. %e aceea, noi cei din urul lui 5etius şi ;uti(ie şi a celorlalţi fraţi ai noştri în )ristos, rugăm peadevăraţii noştri părinţi şi fraţi, să se reţină de la orice întristare şi tul'urare, să respecte (otărreacomunităţii noastre frăţeşti şi cu gra'ă să vină în autorul dorinţei noastre, pentru ca datorităascultării şi iu'irii noastre, să do'ndiţi răsplata cea mare de la "ărintele nostru comun.

3. ncă vă rugăm pe toţi, ca din moaştele noastre scoase din cuptor, nimeni să nu păstreze ceva pentru sine, ci, îngriind de strngerea lor la un loc, să le dea celor numiţi mai înainte, pentru ca,arătnd puterea srguinţei şi curăţia ostenelilor 'unătăţii şi iu'irii lor, să do'ndească răsplata,aşa precum Maria GMagdalenaH, care s#a apropiat de mormntul lui )ristos, a văzut înainteatuturor pe %omnul şi ea, cea dinti, a primit 'ucuria, 'inecuvntarea şi (arul.

4. &ar dacă cineva s#ar împotrivi dorinţei noastre, să fie lipsit de răsplata dumnezeiască, fiindrăspunzător de toată neascultarea, pierznd pentru o mică dorinţă ceea ce este drept, încercnd pect ar fi puterea lui, să ne despartă unii de alţii, pe noi cei pe care Sfntul nostru Mntuitor ne#aunit în credinţă, prin (arul şi pronia Sa.

J. &ar dacă şi tnărul ;vnoicus, prin voinţa lui %umnezeu cel iu'itor de oameni, va aunge laacelaşi sfrşit al luptei, el a cerut să ai'ă acelaşi loc de odi(nă cu noi. %acă, prin (arul lui%umnezeu, va fi păzit nevătămat şi va suferi încă încercări în lume, îl sfătuim să trăiască înli'ertate, avnd ca pildă martiriul nostru, şi#l îndemnăm să păzească poruncile lui )ristos, pentruca în ziua cea mare a învierii să do'ndească împreună cu noi fericirea, pentru că în lume fiind aîndurat împreună cu noi aceleaşi necazuri.

<. *ăci iu'irea faţă de aproapele priveşte la dreptatea lui %umnezeu, iar cel ce nu ascultă de fraţicalcă porunca lui %umnezeu. *ăci este scris! K*el ce iu'eşte nedreptatea urăşte sufletul săuL.

&&.

. 5şadar, vă rog, frate *rispine, să vă depărtaţi de orice poftă şi rătăcire lumească. *ăci mărirealumii este înşelătoare şi neputincioasă, înfloreşte pentru puţin şi îndată se veşteeşte ca iar'agrădinii, primind sfrşitul mai repede ca începutul. Mergeţi mai degra'ă la iu'itorul de oameni%umnezeu, care dăruieşte 'ogăţie neîmpuţinată celor ce aleargă la ;l şi dă ca răsplată viaţa

veşnică celor ce cred în ;l.

2. $impul acesta este folositor celor ce voiesc să se mntuiască, oferind prileul potrivit pentru pocăinţă, pentru practicarea adevăratei vieţuiri celor ce nu amnă nimic pentru viitor. *ăcisc(im'area vieţii este neprevăzută. Di c(iar de ai cunoaşte#o, vezi ceea ce este de folos şi arată în



modul acesta curăţia credinţei, pentru ca prin aceasta să ştergi urma păcatelor făptuite maiînainte. K*ăci în starea în care te voi găsi, zice %omnul, în aceea te voi şi udecaL.3. Srguiţi#vă, deci, să fiţi fără greşeală în poruncile lui )ristos, ca să scăpaţi de focul cel nestinsşi veşnic. *ăci glasul cel dumnezeiesc strigă! K$impul s#a scurtatL.

4. Mai presus de toate, cinstiţi iu'irea, căci numai ea singură respectă datoria iu'irii frăţeşti şi sesupune legii lui %umnezeu. *ăci prin fratele cel văzut se cinsteşte %umnezeu cel nevăzut. %acă

pe cei născuţi din aceeaşi mamă cuvntul Gîi numeşteH fraţi, tot aşa sunt socotiţi fraţi toţi cei ceiu'esc pe )ristos. ntr#adevăr, Sfntul nostru Mntuitor şi %umnezeu a spus că sunt fraţi între ei,nu cei ce sunt părtaşi firii, ci cei uniţi în credinţă, prin vieţuirea lor cea mai 'ună şi împlinescvoia $atălui nostru care este în ceruri.

&&&.

. Salutăm pe venera'ilul preot ilip, pe "roclianus şi pe %iogene, împreună cu sfnta lor :iserică. Salutăm pe venera'ilul "roclianus, cel ce locuieşte în "(Cdela, împreună cu sfînta lui

:iserică şi cu ai săi. Salutăm pe MaFimus cu :iserica lui, pe Magnus cu :iserica lui. Salutăm pe%omnuis şi ai săi, pe &les, tatăl nostru, pe -alens cu :iserica lui. ;u, Meletie, salut rudeniilemele, pe 7utanius, *rispus, >ordius cu ai lor, pe ;lpidius cu ai săi şi pe )Cperec(ius cu ai săi.

2. Salutăm şi pe cei din localitatea Sarim, pe preot împreună cu ai săi, pe )esCc(ius cu ai săi+ pe*(iriac cu ai săi. Salutăm pe toţi cei ce locuiesc la *(adout(i, pe fiecare după nume+ salutăm şi

pe toţi cei din *(arisp(on, pe fiecare după nume. ;u, 5etius, salut rudele mele, pe Marcu şi5uilina, pe preotul *laudiu, pe fraţii mei, Marcu şi $riton, pe surorile mele, pe soţia mea,%omna, împreună cu copilul meu.

3. ;u, ;uti(ie, salut pe cei ce trăiesc în Eiimara, pe mama mea, &ulia, pe fraţi mei, *(irii, 8ufusşi ;uti(ie, pe sora mea *(irila, pe logodnica mea, :asilia, şi pe diaconii *laudiu, 8ufin şi"recilus. Salutăm, de asemenea, pe sluitorii lui %umnezeu! Sapricius, fiul lui 5mmonius, pe>enesius, pe Suzana, împreună cu ai lor.

4. -ă salutăm, deci, pe toţi, noi cei patruzeci de fraţi întemniţaţi! Meletie, 5etius, ;uti(ie,BCrion, *andidus, 5ggias, >aius, *(udion, )eraclie, &oan, $eofil, Sisinnius, Smaragdus,"(iloctemon, >orgonius, *(irii, Severian, $eodul, 1icallus, laviu, Eant(ius, -aleriu,)esCc(ius, %omitian, %omnus, 5elian, 7eontie Gnumit şi $eoctistH, ;vnoicus, -alens, 5cacius,

5leFandru, -icratius Gnumit şi -ivianH, "riscus, Sacerdon, ;cdicius, 5tanasie, 7isima(, *laudiu,&les şi Meliton.

5şadar, noi cei patruzeci de întemniţaţi ai %omnului &isus )ristos am semnat cu mna unuiadintre noi, Meletie, şi am întărit toate cele scrise mai înainte şi ele sunt dorinţele noastre aletuturor.

1e rugăm cu sufletul şi %u(ul cel dumnezeiesc ca noi toţi să do'ndim 'unătăţile cele veşniceale lui %umnezeu şi împărăţia Sa, acum şi în vecii vecilor. 5minN. G5ctele Martirice p. 2=4 O

2==H



&!aştele Sfinţil!r 40 de &ucenici din Sevastia

n :ucureşti, părticele din moaştele Sfinţilor 40 de Mucenici din Sevastia se află la!



Mănăstirea 5ntimSc(itul %arvari

7a Sc(itul %arvari se găsesc părticele de sfinte moaşte de la cei 40 de Sfinţi Mucenici, de laSfinţii Mucenici $ara( şi 5ndronic, Sfntul Mucenic *andid, Sfntul &gnatie $eoforul, Sfinţii"ărinţi ucişi în Sinai, Sfntul Mucenic "olicarp, Sfntul 5leFie omul lui %umnezeu, Sfinţii

cuvioşi părinţi ucişi în Mănăstirea Sfntului Sava, Sfntul 5ntonie de la &ezeru, Sfntul &oan>ură de 5ur, Sfntul &oan &aco' )ozevitul, Sfntul ;lefterie, Sfntul *uvios >(erasim de la&ordan, Sfntul *uvios Siluan 5t(onitul, Sfntul Sfinţit Mucenic )aralam'ie.

• :iserica &coanei

• :iserica Mi(ai -odă• :iserica %ic(iu de pe Strada &coanei şi• :iserica ISfntul 5leFieN de pe *alea Der'an -odă.

Mănăstirea 5coperămntul Maicii %omnului din ;llenville, statul 1eP QorR!



Mănăstirea 5coperămntul Maicii %omnului din ;llenville, Statul 1eP QorR deţine următoareleSfinte Moaşte! Sfntul &erar( 1icolae -elimirovici+ Sfntul &erar( 1icolae al Mirelor 7Cc(iei,mare făcător de minuni+ Sfinţi *uvioşi din Sfntul Munte 5t(os! 1il şi 1ifon, precum şi aleSfinţilor Mucenici ucişi de "erşi în -alea )ozevei la anul <4, Sfinţii 40 de Mucenici dinSevastia.



Cinstitul cap al unui 8#ânt &ucenic din cei patru!eci



+redici şi edit!riale la Sfinţii 40 de &ucenici

+%rintele Ilie $le!a * +redic% la Sfinţii 40 de &ucenici



6rin rădarea voastră veţi doândi su#letele voastre G7uca 2, H

&u'iţi credincioşi, dacă ar veni aici 40 de ritori împodo'iţi cu darul 'unei vor'iri, nu ar fi în staresă ne vor'ească îndeauns despre viaţa şi pătimirea Sfinţilor 40 de Mucenici, a căror sfntă

prăznuire o facem astăzi. Di dacă patruzeci nu ar putea face lucrul acesta, cum aş putea eu singur,cel cu totul neiscusit în frumoasa vor'ire, să vă spun şi să vă zugrăvesc, prin cuvnt, o icoană attde minunată despre c(inurile, suferinţele, ră'darea şi nevoinţele acestor 40 de ostaşi vitei şine'iruiţi ai lui )ristos de la Sevastia/

$otuşi, cernd autorul lui %umnezeu, voi încerca să arăt după a mea sla'ă putere, istoria sfntă a pătimirii acestor 40 de Mucenici, pe care Sfnta noastră :iserică @rtodoFă îi cinsteşte cu odeose'ită prăznuire de aproape două mii de ani.

/finţii 01 de 'ucenici au pătimit pentru credinţa lui 2ristos pe vremea păgânului împărat 3iciniu, în oraşul /evastia $rmeniei, de la un epar) sălbatic şi pierzător cu numele $gricolae. $ceşti sfinţi au fost cu toţii ostaşi ai împăratului pământesc, viteji în războaie, care mai pe urmă s-au arătat şi ostaşi aleşi ai împăratului ceresc. 4rei dintre ei cu numele de %)irion, %andid şi

omnos, erau foarte iscusiţi în dumnezeieştile /cripturi, şi aflându-se despre ei că sunt creştini,voievodul cel păgân i-a prins şi îi silea să se înc)ine idolilor neînsufleţiţi, prin care păgânii aduc jertfe diavolilor.

$ducându-i la judecată, tiranul $gricolae, mai întâi i-a lăudat cu viclenie, ca să-i înşele apoi,văzând că nu se supun, le-a spus să respecte împărăteştile legi şi să jertfească zeilor, ca să nu fiemunciţi şi pedepsiţi cu moartea.

ar ostaşii Împăratului ceresc au răspuns%;+acă pentru împăratul pământesc am arătat atâta

viteie în ră!oaie, precum ştii, apoi câtă viteie şi ert#ă se cuvine să aducem noi Împăratului Celui #ără de moarte, iditorul tuturor;



&ar păgnul epar(, văznd statornicia lor în credinţă, le#a zis! "na din două alegeţi! *ri să văînc)inaţi zeilor şi să le aduceţi jertfe, ca să luaţi daruri de la împăratul, ori, dacă nu vă

supuneţi, veţi fi lipsiţi de dregătorie şi veţi suferi munci amare".

;?oi suntem creştini, au răspuns ei, şi pentru Împăratul nostru isus Eristos suntem 'ata a ne ert#i şi a muri;. $cestea zicând sfinţii, au fost aruncaţi în temniţă, până ce epar)ul se va gândicu ce fel de moarte să-i piardă.

5ar sfinţii, intrând în temniţă ca într-o biserică, şi-au plecat genunc)ii la rugăciune, zicând!;8coatene pe noi, +oamne, din ispită şi din smintelile celor ce #ac #ărădele'e;.

:a mie!ul nopţii, pe când se ru'au, li sa arătat +omnul, !icândule% ;@un este începutul nevoinţei voastre. ar cel ce va răda până la s#ârşit, acela se va mântui; (&atei 14, 22). 5cest

'las de sus au!indul toţi, sau ucurat şi sau ru'at până dimineaţa.

+upă şapte !ile 8#inţii au #ost scoşi din temniţă şi aduşi la udecata nedreaptă. 6e cale,

#ericitul Cirion #iind mai tare în credinţă îi s#ătuia pe prietenii săi, !icând% ;/raţilor, să nune tememB 7are nu nea autat +umne!eu în ră!oaie, când Îl cemam şi îi iruiam pevrămaşi care erau atât de mulţi +ar acum numai trei sau ridicat asupra noastră% 8atana,

:iciniu şi 5'ricolae, eparii 5rmeniei, sau mai ine !is numai satana, vrămaşul nostru cel nevă!ut. 7are unul sin'ur va putea să ne iruiască pe noi patru!eci 8ă nu #ieB;

eci i-a întrebat epar)ul dacă se leapădă de 2ristos că să jertfească idolilor. ar ei nici n-auvrut să audă. $poi le-au promis dregătorii şi averi, numai să împlinească porunca împăratului.

6i însă strigau într-un glas! ;?oi suntem ostaşii lui Eristos şi suntem 'ata să murim pentru <l. ar averile şi cinstea împăratului nu ne treuie, căci aşteptăm răsplata vieţii viitoare;.

$tunci epar)ul a poruncit să-i bată cu pietre şi să-i arunce din nou în temniţă. 5ici sau ru'at s#inţii lui +umne!eu până târ!iu, iar la mie!ul nopţii au au!it un 'las de sus% ;Cel ce crede în

&ine, de va şi muri, va #i viu. Îndră!niţi şi nu vă temeţi de munci, că în curînd se vor s#ârşi. Ci rădaţi puţin şi veţi primi cununi de iruinţăB;

$ doua zi /finţii 01 de 'ucenici au fost scoşi din nou la judecată. 6i însă au răspuns epar)uluiîntr-un glas! ;/aceţine orice voiţi, că noi suntem creştini şi nu ne vom încina idolilorB;

$uzind aceasta epar)ul, s-a sfătuit cu ai săi şi a )otărât să-i arunce în temniţă până seara. $poia dat sentinţă de moarte şi anume să fie dezbrăcaţi de )aine şi aruncaţi în lacul /evastiei dinapropiere, ca să moară de frig, fiind iarnă şi ger.

$uzind /finţii 'ucenici )otărârea de condamnare la moarte prin îng)eţare, au dat laudă lui umnezeu şi s-au rugat cu lacrimi să le dea putere a răbda c)inurile până la sfârşit. $poi,îmbărbătându-se unul pe altul, s-au sfătuit în ce loc doresc să li se aşeze cinstitele moaşte dupăce vor lua cununa muceniciei.

3a îndemnul celor mai viteji dintre ei, 'eletie, "ostaşul lui 2ristos", împreună cu alţi doi, a scriso scrisoare de mărturisire şi de îndemnare către fraţii lor de acasă. /crisoarea s-a păstrat pânăastăzi sub numele de "4estamenul /finţilor 01 de martiri ai lui 2ristos, care s-au săvârşit în/evastia".



3a asfinţitul soarelui, /finţii 01 de 'ucenici au fost dezbrăcaţi de )aine şi aruncaţi goi în lacul îng)eţat al /evastiei. 6ra ger cumplit şi se c)inuiau de iuţimea frigului. ar ei strigau la

umnezeu să le dea putere şi răbdare până la sfârşit. nii mai slabi strigau! "5ute este gerul". 5ar cei mai tari, răspundeau! "ulce este 7aiul+" $lţii ziceau! "7ece este g)eaţa+" %eilalţi îiîmbărbătau, zicând! "8ierbinte este dragostea de umnezeu+" i aşa se întăreau unii pe alţii,luptându-se cu frigul şi durerea.

Pe malul lacului se afla o baie cu apă caldă, ca cei ce se vor lepăda de umnezeu să scapeacolo de moarte. i iată că un ostaş din cei patruzeci, slăbind de ger, a alergat la acea baie şicum a desc)is uşa a căzut jos mort, pentru că se depărtase u)ul /fânt de la el. 6e la mie!ul nopţii o ra!ă dumne!eiască sa revărsat din cer, a topit 'eaţa şi a încăl!it pe 8#inţii &ucenici.

5poi sau coorât din vă!du $4 de cununi strălucitoare peste capetele ostaşilor lui Eristos.Dna, însă, plutea deasupra, căci unul din ei se lepădase. 5tunci un ostaş ce pă!ea pe mucenici,vă!ând cununa a stri'at% ;Şi eu sunt creştin;. 5poi, de!răcânduse, sa aruncat în lac şi cununa sa aşe!at pe capul lui.

imineaţa cei 01 de martiri au fost scoşi vii din lac şi li s-au zdrobit fluierele picioarelor cutoiege până ce şi-au dat sfintele lor suflete în mâinile lui 2ristos. ?umai cel mai tânăr dintre ei,anume &eliton, nu murise. 6ă'ânii au aşe!at trupurile 8#inţilor în care, să le ducă a#ară dincetate ca să le ardă. +ar mama 8#ântului &eliton, vă!ând că #iul ei rămâne os,îmărătânduse de +uul 8#ânt, la luat în spate şi aler'a după carele acelea, ca să nu #iedespărţit de ceilalţi ostaşi ai lui Eristos. ;3reau să #iu mamă de mucenicB; stri'ă ea,îndemnânduşi #iul să rade până la capăt. 6e cale 8#ântul &eliton sa săvârşit în spatelemamei sale şi sa adău'at celorlalţi.

4rupurile sfinţilor au fost arse într-un cuptor, iar cenuşa lor a fost aruncată în apă. Puţinelerămăşiţe din moaştele lor au fost adunate pe ascuns şi duse la o biserică spre cinstire, cumceruseră /finţii în testamentul lor.

&u'iţi credincioşi, iată ce înfricoşate c(inuri au ră'dat Sfinţii 40 de Mucenici, pentru dragostea lui)ristos. &#au 'ătut şi înc(is în temniţă, dar ei nu s#au înfricoşat. &#au aruncat goi, iarna, în laculîng(eţat, dar ei nu s#au lepădat de credinţa în %umnezeu.

Strigau păgnii care îi c(inuiau! "9nc)inaţi-vă zeilor şi veţi lua de la noi cinste şi averi".

&ar ei răspundeau! ;?oi suntem creştini şi nu ne treuie cinste şi avere pe pământ. 5vereanoastră este credinţa în Eristos şi viaţa veşnicăB;

5poi le ziceau! "5eşiţi din apa îng)eţată şi intraţi în baie, ca să fiţi vii şi să jertfiţi idolilor+"

&ar ei strigau! ;?u ne lepădăm de EristosB =ămânem în 'er să murim pentru <l, decât sătrăim în aie împreună cu diavolulB;

3edeţi, #raţilor, credinţa mucenicilor, rădarea şi ărăţia lor 3edeţi cât de 'reu sa apărat

dreapta credinţă în +umne!eu până astă!i &#au 'ătut, i#au aruncat goi în lacul îng(eţat, i#auispitit cu cinste, cu averi şi 'aia cea caldă, dar ei nicidecum nu s#au lepădat de )ristos. 7e#auzdro'it picioarele pnă şi#au dat sufletele, iar ei strigau pnă în ultima clipă! ;8untem creştini şi nu ne lepădăm de EristosB;



1umai unul s#a lepădat şi a murit, dar %umnezeu a ales pe altul în loc.

8ericiţi sunt /finţii 01 de 'ucenici, căci, cu răbdarea şi credinţa lor, ne-au îmbărbătat pe toţi să ne apărăm dreapta credinţă de secte şi de necredinţă+ 8ericiţi sunt cei ce rabdă necazurile vieţii cu curaj şi nădejde în umnezeu. 8ericiţi cei ce nu-şi vând sufletul diavolului pentru averi şi cinste trecătoare+

3edeţi credinţa şi ărăţia mamei 8#ântului &eliton <a nu plân'ea că #iul ei moare pentru Eristos, ci se temea să nu se lepede de <l şi să nu #ie lepădat din ceata 8#inţilor &ucenici.Curaul acestei mame este aproape unic în @iserica noastră. 8ă învăţăm mult din tăria şi ărăţia ei. Mamele creştine să nu#şi ucidă copiii, ci să#i nască şi să le dea o 'ună creşteredu(ovnicească. Să#i păzească de păcate şi de ispitele înşelătoare ale tinereţii, care le aduc 'oală şimoarte. Să#i înveţe de mici dreapta credinţă, rugăciuni şi ascultare de păstori, de :iserică şi demai marii lor.

n ţara noastră Sfinţii 40 de Mucenici sunt mult cinstiţi şi pomeniţi. n această zi credincioşii

aduc la 'iserică 40 de colaci în formă de =, după numărul Sfinţilor 40 de Mucenici, care sec(eamă popular AsfinţiA sau AmuceniciA.

8ă ştiţi că aceşti $4 de colăcei împletiţi simoli!ea!ă cele $4 de cununi care leau luat din cer pentru credinţa şi rădarea lor. 8unt #ăcuţi din pâine dulce şi în #ormă de 0, pentru că acest semn simoli!ea!ă veşnicia şi dulceaţa vieţii veşnice din ceruri.

1umele acestor 40 de sfinţi sunt! Birion, *andid, %omnos, &si(ie, &raclie, Smaragd, ;vnic(ie,-alent, -ivian, *laudie, "risc, $eodul, ;uti(ie, &oan, Eantis, &ulian, 7isinie, 5g(ie, 5ltie, lavie,

5cac(ie, ;odit, 7isima(, 5leFandru, &lie, >orgonie, $eofil, %ometian, >ae, 7eontie, 5tanasie,Biril, Sac(erdon, 1icolae, -alerie, ilactimon, Severian, 5ndion, Meliton şi 5glae.

Sfinţii 40 de Mucenici ai lui )ristos au fost prinşi spre pătimire la 2< fe'ruarie şi şi#au datsufletele în minile %omnului la martie, pe vremea păgnului împărat 7iciniu, împărăţind pestenoi %omnul şi %umnezeul nostru &isus )ristos, *ăruia & se cuvine slavă, cinstea şi înc(inăciunea,împreună cu $atăl şi cu %u(ul Sfnt, în vecii vecilor. 5min.

Sfntul asile cel &are milie desre Sfinţii 40 de mucenici



S#ar putea oare îndestula iu'itorul de mucenici numai cu pomenirea mucenicilor / *ă cinstireadată celor 'uni este o dovadă a dragostei noastre faţă de Stăpnul o'ştesc. 1u, pentru că cel carelaudă pe 'ăr'aţii vrednici nu va întrzia a#i şi imita în împreurări asemănătoare.

ericeşte, deci, cu toată inima pe cel care a suferit mucenicia, ca să fii şi tu, prin voinţă, mucenicşi să pleci din această lume, învrednicit de aceleaşi răsplăţi ca şi mucenicii fără prigoană, fără focşi fără 'iciuiri.

1#avem de lăudat un mucenic, nici doi, nici nu merge numărul celor fericiţi pnă la zece, ci patruzeci de 'ăr'aţi, care au avut un singur suflet în deose'ite trupuri, dar toţi, într#un gnd şiîntr#o unire a credinţei, toţi au arătat aceeaşi ră'dare în c(inuri şi aceeaşi stăruinţă pentru adevăr+toţi, la fel unii cu alţii! egali în cuget, egali în mucenicie. "entru aceea au fost învredniciţi să ia şiaceleaşi cununi ale slavei.

*e cuvnt ar putea egala vrednicia lor/ 1ici patruzeci de lim'i n#ar aunge să proslăveascăvirtutea attor 'ăr'aţi. Di totuşi, c(iar dacă ar fi fost numai unul care ar fi tre'uit prăznuit, ar fifost destul de mare să 'iruiască puterea cuvintelor mele, dar încă o mulţime atta de mare, o

falangă militară, o armată de nedo'ort, la fel de ne'iruită în răz'oaie şi de cu neputinţă de lăudatcu cuvntul.)ai, dar, să#i aducem în milocul nostru, istorisindu#le viaţa şi înfăţişnd tuturor, ca într#o icoană,faptele de viteie ale 'ăr'aţilor, să dăm celor de faţă folosul o'ştesc ce# avem de la ei.

@ratorii şi pictorii înseamnă adeseori viteiile răz'oinicilor+ unii îi împodo'esc cu cuvntul, iar alţii îi zugrăvesc în ta'louri, înct şi unii şi alţii au îndemnat pe mulţi la fapte de viteie+ că ceeace povestirea prezintă prin auz, aceea pictura, fără de glas, înfăţişează prin imitare. $ot aşa şi noi,să amintim celor de faţă viteia 'ăr'aţilor şi aducnd oarecum înaintea oc(ilor faptele lor, sămişcăm spre faptă pe cei mai curaoşi, pe cei care sunt prin voinţă asemenea lor. 5cesta esterostul cuvântului de laudă în cinstea mucenicilor% să îndemne la virtute pe cei adunaţi să le

pră!nuiască pomenirea.



*uvntările de laudă întru pomenirea sfinţilor nu se pot supune regulilor oratorice alecuvntărilor de laudă. *ă oratorii, în discursurile lor, au ca material pentru laudă faptele şiîntmplările din lume+ dar pentru aceia pentru care lumea a #ost răsti'nită cum este cu putinţăca ceva din cele din lume să le dea pricină de laudă

*ei patruzeci de mucenici n#au avut o singură patrie+ fiecare se trăgea din altă parte. *um, oare,să#i numim! oameni fără patrie sau cetăţeni ai întregii lumi / %upă cum la strngerea darurilor

cele date de fiecare sunt comune tuturor celor care au contri'uit, tot aşa şi cu fericiţii aceştia! patria fiecăruia este patria comună a tuturora, că toţi au dăruit unul altuia patria lor. +ar, mai ine spus, de ce să căutăm patriile lor pământeşti, când putem şti care este patria lor de acumcă patria mucenicilor este cetatea lui +umne!eu, al cărei meşter şi creator este +umne!eu,este erusalimul cel de sus, cetatea cea lieră, mama lui 6avel şi a celor asemenea lui.

iecare din mucenicii prăznuiţi era dintr#un alt neam de oameni+ dar neamul cel du(ovnicesc eraunul pentru toţi, că %umnezeu, $atăl lor, este o'ştesc, iar ei toţi sunt fraţi+ nu pentru că s#ar finăscut dintr#un 'ăr'at şi dintr#o femeie, ci pentru că s#au făcut asemenea unii altora prin înfierea

%u(ului întru unirea cea săvrşită dată de dragoste. *or pregătit, număr mare adăugat celor cedin veci laudă pe %omnul+ nu adunaţi unul cte unul, ci deodată mutaţi în ceaţa sfinţilor.

%ar care este c(ipul mutării lor / %eose'iţi de toţi ceilalţi prin mărimea trupului, prin floarea şi puterea vrstei, au fost rnduiţi să sluească în armată. "entru iscusinţa lor în răz'oi şi pentruviteia sufletului lor au căpătat cele dinti ranguri de la împăraţi, iar pentru viteia lor eraucunoscuţi tuturora.*nd a fost dat acel edict fără de %umnezeu şi nelegiuit ca să nu se mărturisească )ristos sau săse aştepte primedii, s#a pornit din partea udecătorilor nedreptăţii, ură mare şi săl'atică, prigoanăa credincioşilor, fiind ameninţaţi cu tot felul de munci. S#au urzit împotriva lor curse şi viclenii+au fost născocite felurite munci! călăii erau neînduplecaţi, focul gata, sa'ia ascuţită, cruceaînfiptă+ erau pregătite groapa, roata, 'icele. 6nii creştini fugeau, alţii se supuneau, alţii şovăiau.6nii s#au înfricoşat de ameninţări, înainte de începerea c(inurilor+ alţii, care erau aproape de ceic(inuiţi, au leşinat+ alţii au intrat cu cura în luptă, dar mai pe urmă, nemaiputnd să înduremuncile pnă la sfrşit, au părăsit lupta la milocul ei, şi ca şi cei surprinşi pe mare de furtună, au

pierdut ce cştigaseră la început prin ră'dare.

5tunci aceşti ostaşi neiruiţi şi vitei ai lui Eristos au păşit în miloc comandantul le arăta poruncile împăratului şi le cerea să se supună lor dar ei cu voce sloodă, cu ărăţie şi cura,

#ără să se în#ricoşe!e de cele ce vedeau şi #ără să se înspăimânte de ameninţări, au spus căsunt creştini.

@, fericite lim'i, care aţi slo'ozit glasul acesta -ăzdu(ul a fost sfinţit primindu#, îngerii l#aulăudat auzindu#, diavolul împreună cu demonii au fost răniţi, iar %omnul l#a înscris în ceruri

iecare ostaş, cnd a păşit în miloc, a spus! K8unt creştinBL. Di după cum cei care participă laluptele din stadion îşi spun îndată numele şi apoi se îndreaptă spre locul de luptă, tot aşa şiaceştia atunci au aruncat numele, pe care îl aveau de la naştere şi s#a numit fiecare cu numele

Mntuitorului o'ştesc. $oţi au făcut aşa! cel care venea în urmă se alătura celui dinainte. 5stfeltoţi au căpătat un singur nume. 1u se mai numea unul cutare şi celălalt cutare, ci toţi s#au numitcreştini.



*e a făcut atunci prefectul/ Di era cumplit şi foarte iscusit fie prin a ademeni cu cuvinte dulci, fie prin a#i îndepărta de )ristos cu ameninţări. Mai înti i#a încntat cu vor'e dulci, încercnd să leslă'ească tăria credinţei, spunndu#le! :#u jertfiţi tinereţea voastră şi nici nu sc)imbaţi viaţaaceasta dulce cu o moarte înainte de vreme+ 6 o nebunie ca cei obişnuiţi să fie întâii în războaie

să moară de o moarte vrednică de făcătorii de rele+;. 7e#a făgăduit apoi averi, le#a dat onoruridin partea împăratului, le#a împărţit ranguri şi căuta să#i înşele cu felurite viclenii. %ar, pentru cănu s#au lăsat înşelaţi de ispita aceasta, tiranul s#a îndreptat spre celălalt c(ip al vicleniei! i#a

ameninţat cu răni, cu moarte, cu c(inuri cu neputinţă de suferit.$iranul aceasta a spus, dar mucenicii ce/

K6entru ce ne ispiteşti, au !is ei, o, duşmanule al lui +umne!eu, să ne desparţi de +umne!eul cel viu şi să sluim demonilor pier!ători, o#erândune unurile tale ?e dai oare atât de mult cât încerci să ne iei Drâm darurile tale, prile de pier!anie nu primim o cinste care estemama necinsteiB ?e dai averi care rămân aici şi o slavă care se vesteeşte. ?e #aci cunoscuţi împăratului, dar ne înstrăine!i de adevăratul împărat. +e ce ne mai o#eri cu atâta stăruinţă

puţinele lucruri din lumea aceasta ?oi dispreţuim întrea'a lumeB >ot ce se vede în lume n

are pentru noi un preţ e'al cu cele ce dorim. Dităte la cerul acesta cât este de #rumos lavedere şi cât e de măreţB Dităte la pământ cât este de mareB 6riveşte şi minunile din elB ?imicdin toate acestea nu poate e'ala #ericirea drepţilor. 5cestea trec, dar ale noastre rămân unsin'ur dar dorim% cununa dreptăţii. 7 sin'ură slavă râvnim% slava din Împărăţia Cerurilor.

+ornici suntem să căpătăm cinstea cea de sus de cinul din iad ne în#ricoşăm. /ocul de acolone în'ro!eşte, acesta, cu care voi ne ameninţaţi, este prietenul nostru, că ştie să respecte pe cei ce dispreţuiesc pe idoli. 8ă'eţi de copii socotim rănile ce ni le veţi #ace. :oviţi trupul nostru,care, dacă va re!ista mai mult, se va încununa cu mai multă strălucire, iar dacă se va s#ârşi mai repede, va pleca scăpând de nişte udecători atât de silnici, care sluind trupului,amiţionaţi să conduceţi şi su#letele, care dacă nu sunteţi cinstiţi mai mult decât +umne!eul nostru, vă în#uriaţi ca şi cum aţi #i insultaţi cu cele mai mari insulte şi ne ameninţaţi cu aceste

'roa!nice cinuri, socotind o crimă credinţa noastră în +umne!eu. +ar nu veţi întâlni oameni #ricoşi, nici iuitori de viaţa aceasta pământească şi nici oameni care se în#ricoşea!ă iute, că evora de dra'ostea de +umne!eu. 8untem 'ata să su#erim tot #elul de cinuri% să #im traşi peroată, să #im răsuciţi, să #im arşi de viiBL.

*nd tiranul acela, îngmfat şi 'ar'ar, a auzit cuvintele acestea n#a mai putut suferi curaul 'ăr'aţilor. ier'nd de mnie se gndea ce miloc să născocească, ca să le facă moarteaîndelungată şi crudă totodată. Di a găsit milocul. 6itaţi#vă ct de îngrozitor -ăznd că este

friguroasă clima ţării şi că era şi iarnă, a aşteptat să se însereze, pentru ca frigul să fie mai puternic+ sufla atunci şi crivăţul. 5 poruncit, deci, să fie dez'răcaţi pnă la piele şi să fie lăsaţi goi pe lacul din milocul oraşului su' cerul senin, ca să moară îng(eţaţi.

*ei care aţi încercat gerul iernii ştiţi negreşit că felul acesta de c(in este cumplit. *ă nici nu#i cu putinţă să înţeleagă alţii grozăvia c(inului acestuia dect numai cei care l#au încercat mai înainte.$rupul, supus la ger, se înnegreşte mai înti în întregime, că îng(eaţă sngele+ apoi se z'ate, sefrămntă, dinţii tremură, vinele se strng şi tot trupul fără voie se z'rceşte. %urere groaznică şisuferinţă nespusă pătrund pnă în măduva oaselor, pricinuind celor îng(eţaţi c(inuri cu neputinţă

de suferit. 5poi cad vrfurile mădularelor, ca şi cum ar fi arse de foc căci căldura, alungată dinvrfurile trupului şi îngrămădindu#se înăuntrul lui, lasă moarte mădularelor din care a fugit şi produce dureri şi celorlalte mădulare spre care a venit. 5stfel, din pricina îng(eţării sngelui,moartea se apropie încetul cu încetul.



5u fost, aşadar, osndiţi să#şi petreacă noaptea su' cerul li'er, atuncea cnd lacul, în urul căruiaera zidit oraşul în care au pătimit sfinţii aceste c(inuri, era neted ca un (ipodrom+ îng(eţasecomplet şi se întărise att de mult din pricina gerului, înct locuitorii puteau merge fără griă peel.

5tuncea cnd rurile, veşnic în mişcare, înlănţuite de g(eaţă, îşi opresc curgerile lor, cnd fireanestatornică a apei do'ndeşte tăria pietrelor, iar vnturile aspre ale crivăţului omoară orice

vietate. "e o astfel de vreme, deci, la auzul poruncii # şi uitaţi#vă acum la curaul 'ăr'aţilor #sfinţii şi#au aruncat cu 'ucurie şi cea din urmă (aină şi s#au îndreptat la moartea prin îng(eţ. Seîncuraau unul pe altul, ca şi cnd ar fi fost vor'a să ia lucrurile unui duşman căzut în luptă,spunnd! K?u ne de!răcăm de aine, ci îndepărtăm pe omul cel veci, cel stricat de po#teleînşelăciunii. Îţi mulţumim, +oamne, că aruncăm păcatul odată cu aina aceasta. +acă din

pricina şarpelui neam îmrăcat cu păcatul, să ne de!răcăm de el de dra'ul lui Eristos. 8ănu ţinem mai mult la aine decât la paradisul pe care lam pierdutB Ce să dăm în scim

+omnului 5 #ost de!răcat şi +omnul nostru. Ce lucru mare dacă roul su#eră cea su#erit 8tăpânul +ar, mai ine spus, noi suntem cei care :am de!răcat pe +omnul că soldaţi erau

şi cei care au îndră!nit aceasta ei :au de!răcat şi şiau împărţit ainele :ui loruşi. 6rin #apta noastră să şter'em vina scrisă împotriva noastrăB 5sprăi iarna, dar dulcei paradisulB +ureros e în'eţul, dar plăcută odinaB 8ă su#erim puţină vreme şi sânul patriarului ne vaîncăl!iB 8ă scimăm o sin'ură noapte cu toată veşniciaB 8ă ardă piciorul, ca să dănţuiascăveşnic cu în'eriiB 8ă se desprindă mâna, ca să aiă îndră!neală să seînalţe către 8tăpânulB

Câţi dintre camara!ii noştri nau că!ut în luptă ca să rămână credincioşi unui împărat pământescB 7are noi nu vom ert#i viaţa aceasta pentru credinţa în adevăratul împărat Câţi #ăcători de rele nau su#erit moartea, pentru că au #ost surprinşi săvârşind nele'iuiri 7arenoi nu vom su#eri moartea pentru dreptate 8ă nu ne dăm îndărăt, camara!iB 8ă ne luptăm cudiavolulB >rupurile noastre nu sunt decât trupuriB 8ă nu le cruţămB 6entru că treuie ne'reşit să murim, să murim ca să trăimB /ie, +oamne, ert#a noastră înaintea >aB 8ă #im primiţi ca o

ert#ă vie, ine plăcută Aie. 6rin 'erul acesta să ne aducem ardere de tot, ert#ă #rumoasă,ardere de tot nouă, mistuită nu prin #oc, ci prin 'erL.

Spunnd între ei aceste cuvinte de îndemn şi încurandu#se unul pe altul, au petrecut noaptea,stnd de straă ca la răz'oi. Sufereau cu 'ăr'ăţie durerile de faţă, se 'ucurau de 'unătăţilenădăduite şi#şi 'ă#teau oc de vrămaş.

6na le#a fost rugăciunea tuturora ! K6atru!eci am intrat în luptă, patru!eci să #im încununaţi 8tăpâneB 8ă nu lipsească la număr nici unulB Cinstit este numărulB :ai cinstit cu postul cel de patru!eci de !ile. 6rin el a intrat în lume le'ea. Cu post de patru!eci de !ile lie, căutând pe

+omnul, a reuşit să: vadăBL.

5şa le#a fost rugăciunea %ar unul din numărul lor, do'ort de durere, a dezertat şi a fugit. ?ale cenu se poate povesti a lăsat în sufletele celorlalţi. %omnul însă, n#a lăsat neîmplinite rugăciunilelor. *el care era însărcinat cu paza mucenicilor şi se încălzea într#o 'aie din apropiere privea la

cele ce aveau să se întmple. ;ra gata să primească pe ostaşii care vor fugi. *ă tiranul s#a maigndit iarăşi şi la aceea de a fi o 'aie în apropiere, care putea da gra'nic autor celor care aveausă#şi sc(im'e părerea. %ar ceea ce a fost născocit cu gnd viclean de duşmanii credinţei, de agăsi adică un astfel de loc în apropierea locului de mucenicie, unde îngriirea gra'nică, ce li seoferea, putea să zdruncine statornicia luptătorilor, tocmai aceea a arătat mai strălucită ră'darea



mucenicilor. *ă nu este ră'dător omul, care în lipsă de cele de tre'uinţă nu poate face altceva, ciacela care ra'dă relele, deşi are din 'elşug putinţa desfătării.

"e cnd, dar ostaşii sufereau mucenicia, paznicul, care se uita să vadă ce se va întmpla, a văzutstrăină privelişte! îngeri s#au pogort din ceruri şi au împărţit din partea împăratului ceresc maridaruri ostaşilor. 5u împărţit daruri tuturor celorlalţi+ pe unul numai l#au lăsat nerăsplătit,socotindu# nevrednic de cinstirile cereşti. ;ra tocmai acela care în clipa aceea, do'ort de

dureri, fugise la duşmani.

?alnică privelişte pentru cei drepţi @staşul fugar, viteazul prizonier, oaia lui )ristos pradăfiarelor *i ceea ce#i şi mai vrednic de plns este că a pierdut şi viaţa veşnică şi nici de aceasta

pămntească nu s#a 'ucurat+ că îndată ce s#a 'ăgat în apa cea caldă i s#a dezg(iocat trupul. *elcare a iu'it viaţa aceasta pămntească a murit, păcătuind fără vreun folos.

"aznicul, cnd l#a văzut că fuge şi aleargă spre 'aie, a luat locul dezertorului şi#a aruncat (ainelede pe el, s#a amestecat cu cei goi, strignd aceeaşi mărturisire ca şi sfinţii! K8unt creştinBL. *u

neaşteptata lui sc(im'are a uimit pe ostaşi. 5 completat numărul+ iar prin adăugarea lui le#amngiat durerea pricinuită de dezertor. 1oul venit a imitat pe soldaţii aşezaţi în ordine de luptă+aceştia cnd cade unul din primul rnd îi completează îndată locul, ca nu cumva să se striceordinea de luptă din pricina celui căzut. 5şa a făcut şi acesta. 5 văzut minunile cereşti, a cunoscutadevărul, a fugit la Stăpn şi a fost numărat cu mucenicii. S#au reînnoit cele întmplate cuucenicii! a plecat &uda şi în locul lui a venit Matia. 5 fost următor al lui "avel! ieri prigonitor, azi

'inevestitor . Di el a avut de sus c(emarea, Knu de la oameni, nici prin oameniL. 5 crezut înnumele %omnului nostru &isus )ristos + a fost 'otezat în numele 7ui, nu de altcineva, ci de

propria sa credinţă+ nu cu apă, ci cu propriul lui snge.

Di astfel, cnd s#a făcut ziuă, au fost daţi focului, deşi mai suflau încă, iar rămăşiţele focului aufost aruncate în ru, înct mucenicia fericiţilor a trecut prin întreaga fire ! au luptat pe pămnt, aură'dat văzdu(ul, au fost daţi focului, apa i#a primit. 7or li se potrivesc cuvintele psalmistului!K5m trecut prin foc şi apă şi ne#ai scos la odi(năL.

5ceştia sunt cei care au primit în paza lor ţara noastră, care, ca nişte turnuri dese, ne dau apăraretare împotriva asalturilor duşmanilor. ;i nu s#au înc(is într#un singur loc, ci au fost găzduiţi înmulte locuri şi au împodo'it multe ţări. Di minunat este că nu cercetează despărţiţi unul de altul

pe cei care îi primesc, ci dănţuiesc uniţi, amestecaţi unii cu alţii. @, minune 1ici nu lipsesc la

număr şi nici nu le creşte numărul. %acă îi tai în o sută nu depăşesc numărul, iar dacă îi aduniîntru unul singur, rămn tot patruzeci, ca şi focul+ că focul care aprinde alt foc, rămne întreg aşacum era şi cei patruzeci de mucenici sunt toţi împreună şi toţi în fiecare. Sunt 'inefacereîm'elşugată, (ar neîmpuţinat, autor gra'nic creştinilor, 'iserică de mucenici, oaste de 'iruitori,cor al celor ce proslăvesc pe %umnezeu.

$re'uie să te osteneşti, oare mult, ca să găseşti pe unul care să se roage pentru tine %omnului / 1u, că sunt aici patruzeci, care într#un singur glas înalţă rugăciunea. K5colo unde sunt doi sautrei adunaţi în numele +omnului, acolo este şi <l în milocul lorL.

%ar acolo unde sunt patruzeci, cine va pune la îndoială prezenţa lui %umnezeu/*el întristat să#şi caute scăparea la cei patruzeci de mucenici+ cel vesel tot la ei să alerge+ unul, casă găsească iz'ăvire de dureri, iar celălalt, ca să#şi păstreze veselia. 7ngă aceşti sfinţi mucenici



găseşti pe femeia credincioasă care se roagă pentru copiii ei, care cere întoarcerea soţului dincălătorie şi vindecarea celui 'olnav.

aceţi cererile voastre împreună cu mucenicii $inerii să imite pe cei ce au fost de o vrstă cu ei, părinţii să se roage ca să aungă părinţi ai unor asemenea copii, mamele să ia de aici pildă de 'ună mamă

*ă mama unuia din fericiţii aceia, văznd pe ceilalţi că şi muriseră de frig, iar fiul ei că încărăsufla, datorită vigoarei lui şi a rezistenţei sale la c(inuri şi că fusese lăsat de călăi cu gndul că#şi va sc(im'a părerea, ea ca adevărată mamă de mucenic, l#a ridicat cu minile sale şi l#a pus încăruţa în care se aflau şi ceilalţi pentru a fi duşi la rug. 1#a lăsat să#i curgă lacrimi nevrednice,nici n#a rostit vreo vor'ă necuviincioasă şi nepotrivită cu împreurarea, ci a spus! K+ute, copilul meu, pe drumul cel un cu cei de o vârstă cu tine, împreună cu camara!ii tăi. ?u rămâne deceatăB 8ă nu te în#ăţişe!i 8tăpânului în urma celorlalţiBL.ntr#adevăr, din rădăcină 'ună, vlăstar 'un. *uraoasa mamă a arătat că a (rănit pe fiul ei maimult cu învăţăturile credinţei dect cu lapte. Di cum a fost crescut, aşa a şi fost trimis de

credincioasa lui maică.%iavolul a plecat ruşinat+ a pus întreaga fire în mişcare împotriva mucenicilor, dar a văzut cătoate uneltirile lui au fost 'iruite de virtutea 'ăr'aţilor. 5 fost învinsă noaptea cu vntul ei aspru,vremea geroasă a ţinutului, epoca anului, goliciunea trupurilor.

*or sfnt *eată sfinţită 5dunare nedez'inată "ăzitori o'şteşti ai neamului omenesc "rieteni 'uni la nevoie 5utători în rugăciune Milocitori prea puternici Stele ale întregii lumi lori ale:isericii "e voi pămntul nu v#a acoperit, ci cerul v#a primit -ouă vi s#au desc(is porţile8aiului "rivelişte vrednică de oştirea îngerilor, vrednică de patriar(i, de profeţi, de drepţi:ăr'aţi care, în floarea vrstei, au dispreţuit viaţa şi au iu'it pe %omnul mai presus de părinţi,mai presus de copii. ;rau într#o vrstă în care viaţa era plină de nădedi, dar an dispreţuit viaţaaceasta trecătoare, ca prin mădularele lor să laude pe %umnezeu.

S#au făcut privelişte lumii, îngerilor, oamenilor , au ridicat pe cei căzuţi, au întărit pe ceişovăielnici, au făcut de două ori mai mare celor credincioşi dorinţa de mucenicie, cu toţii auînălţat un singur trofeu al credinţei în %umnezeu şi cu toţii au fost împodo'iţi cu o singurăcunună a dreptăţii în )ristos &isus %omnul nostru, *ăruia cinstea şi puterea în vecii vecilor.5min.

(eHtras din 8#ântul 3asile cel &are M 8crieri . 7milii şi cuvântări 7milia a GGa :a 8#inţii $4 de mucenici)



Sfntul 5ic!lae elimir!vici * +r!l!agele de la hrida * +!menirea cel!r 40 de &ucenici dinSevastia Armeniei

$oţi aceştia au fost soldaţi în armata romană, şi puternic credincioşi Mntuitorului )ristos. *ndau început prigoanele împotriva creştinilor de su' împăratul 7iciniu, ei au fost aduşi înaintea

comandantului.

7a ameninţarea că vor fi devestiţi de onorurile lor militare, unul dintre ei, 8#ântul Candid, arăspuns% N?u doar onorurile militare, ci ciar şi trupurile noastre poţi să ni le iei, căci nici oonoare nu este mai înaltă decât aceea de a #i ai lui Eristos isus, +umne!eul nostru.O

%upă aceasta comandantul a poruncit slugilor lui să#i 'ată cu pietre pe ostaşi. %ar pietrele pe careslugile le aruncau asupra ostaşilor creştini se întorceau şi iz'eau pe cei care le aruncau, lovindu#işi de moarte. 6na dintre ele a iz'it capul comandantului, zdro'indu#i toţi dinţii.

$orţionarii, înfuriaţi ca nişte fiare săl'atice, i#au legat pe cei patruzeci şi i#au 'ăgat pnă la gtîntr#un lac îng(eţat, punnd gărzi pe mal care să#i împiedice să fugă. $impul era cumplit degeros, iar apa lacului a îng(eţat în urul trupurilor mucenicilor. *a să le facă şi mai mare c(inul,şi pentru a#l convinge măcar pe unul să se lepede de )ristos şi să se înc(ine idolilor 8omei,torţionarii au amenaat o 'aie la marginea lacului, în vederea oc(ilor mucenicilor. *u adevărat,unul dintre ei a căzut şi s#a lepădat. ;l a ieşit din iezer şi a intrat în 'aie. Di iată, o luminăminunată a venit din cer şi a încălzit apa, împreună cu trupurile mucenicilor. @dată cu lumina, s#au pogort din cer şi treizeci şi nouă de cununi peste capetele lor. -ăznd aceasta, una din gărzilede pe mal şi#a scos toate (ainele de pe el, a mărturisit cu glas mare numele lui )ristos %umnezeu

şi a intrat în lac, ca să se învrednicească el celei de a patruzecea cununi, în locul celui caretrădase. *u adevărat, a patruzecea cunună s#a pogort pe creştetul lui.5 doua zi toţi locuitorii oraşului au aflat cu uluire şi au văzut că mucenicii nu muriseră.



%ar necuratul udecător a poruncit să li se zdro'ească fluierele picioarelor, iar trupurile lor să searunce în apă, aşa înct creştinii să nu#i mai poată găsi. %ar în a treia zi mucenicii s#au înfăţişat învedenie lui "etru, ar(iereul cetăţii, poruncindu#i să adune moaştele lor şi să le scoată din apă.;piscopul împreună cu clerul său au ieşit c(iar atunci, în noaptea întunecoasă, şi au văzuttrupurile mucenicilor strălucind puternic în apă. iecare os care fusese smuls din trup plutea lafaţa apei, strălucind ca o candelă. ;piscopul a adunat cu cinste aceste rămăşiţe mai scumpe dectorice piatră scumpă şi le#a îngropat cu cinste.

Sufletele acestor mucenici care s#au ertfit pentru noi toţi s#au înălţat la Stăpnul )ristos, înviateîn slavă. ;i au luat mucenicia cu cinste, acoperindu#se de slava cea nepieritoare, la anul 320 după)ristos.

$ntare de laud% la Sfinţii 40 de &ucenici



/finţii mucenici, cu trupurile încătuşate de ger, Puternic credinţa o au ţinut.

3uminaţi de nădejde, 6i au strigat către umnezeul lor iubit!<*, 4u, %are ai uimit lumea%u înfricoşata 4a moarte şi înviere,*, oamne, învie-ne pre noi+

%ăci tăria cerului şi toată zidirea Pe 4ine 4e laudă,i adâncurile toate, focul, grindina şi g)eaţa4e laudă pe 4ine.

4u pe robul 4ău 'oise cu tot cu popor in robia 6giptului ai scos, 5ar apoi pe 5osua, fiul lui #un, şi apoi pe 6lisei,

Poruncind firii apele să le liniştească şi să le despartă.

$jută-ne acum şi nouă, robilor 4ăi,%are credem întru 4ine, precum ai ajutat pururea4uturor robilor 4ăi celor din veac.

#u îngădui frigului să fie mai tare ca omul, #u îngădui ca noi, cei 01 de 'ucenici ai 4ăi,/ă fim daţi de batjocură nelegiuiţilor.

*, 4u poţi toate, /tăpâne,%are toate le stăpâneşti.%ăci 4u prefaci focul în g)eaţă, şi g)eaţa, în foc.



5ată, pentru #umele 4ău, gerul ne ucide trupurile%a o fiară sălbatică,*, ajută-ne nouă ca #umele 4ău %el $totputernic

Pretutindeni să fie slăvit+=

'ucenicii din lac, încătuşaţi de g)eaţă,/-au încălzit minunat de la lumina cea pogorâtă de sus.

6i au murit cu cinste şi au rămas mucenici patruzeci Până la sfârşit,/pre spaima, groaza şi ruşinea necredincioşilor %elor ce zac în întuneric.

&itr!!litul Augustin de 7l!rina * Sfinţii 40 de &ucenici



%espre cei 40 de Mucenici pe care#i prăznuim vom vor'i astăzi. -oi încerca să ofer pomenirii lor cteva flori.

*ine au fost aceşti sfinţi/ 5u fost soldaţi. ;rau în floarea vrstei. ;rau corpul cel mai ales al5rmatei 8omane. 5veau înălţime, prezenţă, aveau eFperienţă în răz#'oi. 5veau şi 'ăr'ăţie, aveauşi supunere, desăvrşită ascultare faţă de superiorii lor. ;rau eFemple militare.

@dată, însă, cei 40 de mucenici s#au răsculat. %e ce/ S#au răsculat împotriva împăratului 7iciniu,care îi prigonea pe creştini. %ispoziţia spunea! *ine va fi prins că vor'eşte despre )ristos va fiarestat şi va fi supus la pedepse mari şi va fi condamnat pnă şi la moarte.

*ei 40 de Mucenici nu s#au temut, nu şi#au înc(is gura. *nd l iu'eşti pe )ristos, nu poţi să taci.&#au arestat imediat şi i#au dus în faţa guvernatorului cetăţii, pe nume 5gricolaos. Di acesta lezice!# 1u aţi auzit de porunca ce interzice să se vor'ească despre )ristos/

# 5m auzit de porunca împăratului. %ar o altă poruncă, net superioară, poruncalui )ristos ne spune să mărturisim numele 7ui cel sfnt pretutindeni.

5gricolaos porunceşte să fie aruncaţi în temniţa militară pnă dimineaţă. %imineaţă îi scot. iîntrea'ă dacă şi#au sc(im'at părerea. 8ăspunsul a fost negativ.

# "ăcat de voi, le spune guvernatorul.# 1u ne sc(im'ăm părerea. ;ste singura dată cnd nu ne supunem poruncii.

# 1u daţi ascultare/

>uvernatorul s#a mniat. Se gndea cum să#i c(inuiască mai mult. 7a un mo#ment dat, priveşteafară. $oate erau îng(eţate.

# 5m găsit 5aaa... # spune # %iseară, cnd frigul va fi puternic, aruncaţi#i goi în lacul îng(eţat şio să vedem dacă după aceea l mai mărturisesc pe )ristos.

&#au dez'răcat de tot. *um i#a născut mama lor. *opii între 20 şi 2T de ani. ntr#o clipă i#a aruncat

în lacul îng(eţat. Mucenicia din cauza frigului este groaznică. 1u sunt medic ca să vă descriucum vine moartea din cauza frigului. "recum copiii ;ladei au suferit îng(eţuri în munţii înalţi,aşa şi aceşti 40 de mucenici.

1u s#au temut. 1u s#au înfricoşat. ;rau 'ucuroşi. %a # n#au dect să nu creadă necredincioşii #%ădeau petrecere. Di spuneau unul către altul! *ura, fraţilor @ dată trecem din viaţă %upă

puţin, toate se sfrşesc şi ne vom afla în faţa lui %umnezeu. 1oaptea aceasta este istorică pentrunoi. *ura, fraţilor U5spră este iarna, dar dulce este 8aiulA 5şa spuneau şi#şi făceau rugăciunea!)ristoase, dă#ne putere "atruzeci am intrat în lac, patruzeci să ieşim Să nu fie nici un trădător

5tunci # acolo, în lacul îng(eţat # s#au întmplat trei minuni, una mai mare dect alta.

"rima! un străer care#i păzea aude din cer cntări foarte melodioase. 5 rămas eFtaziat văznd puterile cereşti care ţineau cununi şi se apropiau de mucenici. %ar unui mucenic îngerul nu i#a



pus cunună. *e s#a întmplat/ 5cesta s#a temut, s#a îndoit. S#a (otărt să iasă din lacul îng(eţat şisă meargă aproape de foc, ca să se încălzească. *nd străerul a văzut cununa rotindu#se prin aer,iar pe mucenic lepădndu#se, i#a lăsat pe ceilalţi camarazi ai săi în postul de pază, s#a dez'răcat şis#a aruncat în lacul îng(eţat, spunnd! ADi eu sunt creştinA

5 doua minune! %imineaţă, aproape că muriseră toţi. $rupuşoarele lor erau cristalizate. %oar unul nu#şi dăduse sufletul. Di, în aceeaşi clipă, o femeie alergă lngă el. ;ra mama lui. -eniseră

cu carele şi#i puneau unul peste altul, ca pe nişte vite tăiate, pentru a#i duce să#i ardă. Mama l#aluat în 'raţe şi i#a spus! *opilul meu, nu te despărţi de camarazii tăi. 1u te lipsi de tovarăşii tăi.Di l#a ridicat pe 'raţe şi l#a dus. 6nde/ n car @, mamă care ai avut atta eroism

&#au ars pe toţi. Di ca să nu rămnă ceva şi să ia creştinii, au aruncat moaştele lor în ru.5tunci s#a întmplat şi a treia minune. *reştinii au văzut o lumină. Strălucea rul, ca şi cum ar ficăzut diamante şi safire în ape. "e deasupra pluteau rămăşiţele arse ale martirilor *reştinii auadunat sfintele moaşte, care sunt mai preţioase dect aurul şi argintul.

n felul acesta şi aceşti 40 de Mucenici puteau să spună, împreună cu Sfntul *osma ;tolianul! N>recutam prin #oc şi prin apă, dar neai scos la odinăB;G"s. <J, 2H.

1u v#am spus care a fost patria celor 40 de mucenici/ ;ste 5sia mică. "atria lor eFistă pnăastăzi, dar nu mai are pe 'isericile ei cruce. ;Fistă încă lacul Sevastia. 7ocuitori ai Sevastiei eraucei 40 de Mucenici.

*omparaţi acum, iu'iţii mei, viaţa celor 40 de Mucenici cu viaţa noastră şi mai ales în ceea ce priveşte mărtirisirea credinţei. *e înseamnă mărturisirea cre#dinţei/ *reştinismul nu te mai costăazi nimic. 1u#ţi consemnează numele, nici nu te dă afară din funcţie dacă mergi la 'iserică.Sunteţi li'eri să mergeţi la 'iserică. &a, imaginaţi#vă să iasă un decret care să spună! *ine mergela 'iserică, va fi arestat... %ar vin zilele acestea -a înceta creştinismul uşor şi comod şi va venicreştinismul sngelui. 5ceasta este o pauză. 1u petreceţi, nu vă distraţi "regătiţi#vă maidinainte

"e cei 40 de Mucenici i#au pus în linie şi i#au între'at! *e sunteţi/

8ăspundeau în două cuvinte! USunt creştinA. 5sta s#a auzit de 40 de ori. "atruzeci de canoaneîmpotriva diavolului. Di aceste două cuvinte le#au plătit cu capul lor.

5cum, unde este mărturisirea credinţei noastre/ 1e#a pus diavolul lacăt la gură şi nu#7mărturisim pe )ristos. %e aceea zice marele -asilie! A@, fericite lim'i, doar pentru aceste douăcuvinte # ASunt creştinA # v#aţi dus în 8aiA

9n clipa în care mucenicii au spus "/unt creştin+", s-au întâmplat patru lucruri! 9n ceruri,de fiecare dată când se auzeau cuvintele "/unt creştin+", muzica îngerilor se auzeacântând în cor! /lavă >ie, 2ristoase, %are naşti astfel de copii-eroi.

$l doilea! $ urlat diavolul, ca să vorbesc pe scurt+ (roia să-i prindă în mreaja fricii, dar

nu a putut+ $l treilea! n înger scria numele lor în cartea mărturisitorilor credinţei, pe ale cărei

coperţi scrie! ;7ricine va mărturisi pentru &ine înaintea oamenilor şi <u voi mărturisi pentru el înaintea >atălui &eu care este în ceruriB; ?'atei @1, ABC.



i ultimul! oar ce au spus! "/unt creştin+" şi s-a curăţit aerul+ %e însea-mnă asta& %ănoi, cu picioarele noastre, murdărim pământul. %u mâinile noastre facem cele ruşinoase şicelelalte aşadar, atunci când limba noastră va zice "/unt creştin+", prin mărturisire se

face curăţirea.

$oţi tre'uie să ne supunem curăţirii $oţi tre'uie să trecem prin &ordanul pocăinţei.

%in păcate, în vremurile din urmă puţini se vor pocăi. 5tunci, un om credincios va fi o raritate.Mai uşor va fi atunci să găseşti diamante dect să găseşti un creştin credincios. %a, a spus#o)ristos! ;Când voi veni;, !ice Noare voi mai 'ăsi credinţă pe pământ; G7uca =, =H.

*nd va veni )ristos/ 1u ştim cnd. %eodată, trm'iţa cerească va suna şi va cutremura toate.-a străluci cinstita *ruce. Se va arăta *el răstignit ca să udece pămntul. Să#i udece peîmpăraţi, pe udecători, pe medici, pe preoţi, pe episcopi, pe toţi. -a veni %omnul %ar nu ca un"runc, nici ca 8ăstignit. Di atunci, înaintea 7ui, Ntot 'enunciul se va pleca; Gilipeni 2, 0H. $otgenunc(iul va îngenunc(ea şi fiecare inimă va plnge şi fiecare lim'ă va cnta şi va zice! ;Dnul

8#ânt, Dnul +omn isus Eristos, întru slava lui +umne!eu >atăl; Gilipeni 2, H. 5min.P <piscopul 5u'ustin

(Qo!ani, 0.4".19*$)

?4raducere din elină! mona)ul 3eontieC

8naltreasfinţitul +anteleim!n, mitr!!lit de Antin!e * $uvnt la Sfinţii 40 de &ucenici



"e martie, Sfnta noastră :iserică @rtodoFă prăznuieşte pomenirea Sfinţilor 40 de Mucenicicare au primit mucenicia în cetatea Sevastiei din 5sia Mică G5ncira, $urciaH.

Sfinţii 40 de Mucenici proveneau din diferite ţări. $oţi erau soldaţi şi au trăit în vremeaîmpăratului 7iciniu în urul anului 320 d.)r. 5ceşti soldaţi ai lui )ristos au fost arestaţi, deoareceerau creştini ortodocşi şi şi#au mărturisit pu'lic credinţa lor în )ristos. %upă ce au fost interogaţiîn cadrul tri'unalului militar i#au legat cude la frigul mare la căldură, a murit imediat. "aznicul,care urmărea cele ce se întmplau, s#a aruncat în lac mărturisindu#şi credinţa în )ristos. 5ceasta

a făcut#o, deoarece pe toată durata nopţii văzuse o lumină cerească luminnd întregul lac, undeerau mucenicii, şi lanţuri grele şi i#au întemniţat. n momentul în care idolatrii aruncau cu pietre peste feţele şi gurile martirilor, pietrele nu#i loveau pe aceştia, ci se întorceau şi#i loveau doar pecei care le aruncau. "rin urmare, pentru că iarna acelui an era foarte grea şi frig şi îng(eţ marecăzuseră peste cetatea Sevastiei, sfinţii au fost condamnaţi să fie aruncaţi cu totul goi în laculcetăţii.

Sfinţii au fost conduşi la lac. 5proape de lac era o 'aie în care idolatrii au aprins un foc mare pentru a#i înfricoşa pe mucenici. 5şadar, cel care voia să se lepede de )ristos ar fi putut să se

încălzească şi să#şi salveze viaţa. Soldaţii împăratului i#au aruncat pe mucenici în apele îng(eţateale lacului. rigul era att de mare înct toate îng(eţaseră. n această mucenicie unul din cei 40 s#a împuţinat cu sufletul şi s#a lepădat de )ristos. &ntrnd însă 'rusc în 'aie, de la frigul mare lacăldură, a murit imediat. "aznicul, care urmărea cele ce se întmplau, s#a aruncat în lacmărturisindu#şi credinţa în )ristos. 5ceasta a făcut#o, deoarece pe toată durata nopţii vedea ostrălucire cerească luminnd întregul lac, unde erau mucenicii, şi 40 de cununi strălucitoaredeasupra capetelor martirilor. *nd unul a apostaziat, a văzut că s#a îndepărtat şi cununa lui.5şadar, văznd toată această măreţie, s#a aruncat în lac, mărturisind credinţa lui în )ristos.

Mucenicii au suferit această cruntă mucenicie toată noaptea. *nd s#a făcut ziuă, pentru căleşinaseră, le#au zdro'it fluierele picioarelor, iar împăratul a poruncit să le ardă trupurile. 5stfel,au încărcat trupurile sfinţilor mucenici într#o căruţă.



ntre cei 40 de mucenici era unul mai tnăr dect toţi, care se numea Meliton. 5cest tnăr suferisecu ră'dare c(inurile pentru )ristos. 1u s#a împuţinat cu sufletul, nu a cedat şi nu s#a dat înapoi.5 rămas credincios, dar din pricina tinereţii vrstei, împăratul s#a îndurat de el şi l#a dăruit mameilui cu nădedea că va trăi şi se va lepăda mai trziu de credinţa în )ristos. nsă mama eroică şicredincioasă lui )ristos, văzndu#şi copilul încă viu şi temndu#se ca nu cumva să se înfricoşezeşi să se afle nevrednic de cinstea şi slava camarazilor săi, stătea lngă el şi îşi sfătuia copilul sădovedească 'ăr'ăţie şi îi spunea! U%ulcele meu copil, îi spunea, de acum copil al cerescului

"ărinte, mai ra'dă încă puţin, ca să devii mucenic desăvrşit al lui )ristos, nu te teme de c(inuri.&ată, )ristos stă nevăzut întru autorul tău, încă puţin, copilul meu, şi nu vei mai suferi nimicc(inuitor. $oate c(inurile au trecut, ai învins toate grozăviile cu 'ăr'ăţia ta. n urma tuturor acestora se cuvine să te 'ucuri şi să împărăţeşti împreună cu )ristos şi să devii milocitor pentrumaica taA.

5şadar, văznd iu'itoarea mamă că soldaţii încarcă trupurile martirilor într#o căruţă, iar pe fiul eil#au lăsat, cu nădedea că va trăi, n#a mai ţinut seama de neputinţa ei trupească şi ridicndu#şicopilul în spate alerga după căruţă. *nd s#a încredinţat că a murit pe umerii ei, sălta 'ucurndu#

se pentru sfrşitul aducător de 'ucurie al fiului ei. 5şadar, a luat sfntul lui trup şi l#a aşezatdeasupra movilei cu celelalte rămăşiţe ale celorlalţi împreună#pătimitori.

Soldaţii au aprins un foc mare şi au ars trupurile sfinţilor, după care tot ce rămnea aruncau în rudin ură ca să nu le ia creştinii. %ar %umnezeu s#a îngriit şi moaştele s#au adunat singure într#orpă a rului, de unde creştinii le#au adunat şi constituie pentru toţi ortodocşii o 'ogăţiedu(ovnicească, o 'inecuvntare şi un izvor al (arului dumnezeiesc şi al vindecărilor.

-iaţa şi mucenicia Sfinţilor 40 de Mucenici ne încuraează în lupta noastră du(ovnicească a postului. Să nu ne înfricoşăm, ci cu cura şi cu credinţă în Mntuitorul )ristos să#7 rugăm să neîntărească credinţa.

?traducere din elină! mona)ul 3eontieC



Sfinţii 40 de mucenici9 .imul s*a scurtat: Acum este rile;ul de !c%inţ%:

*ei 40 de sfinţi mucenici prăznuiţi pe martie au format o comunitate de mărturisitori ce aumărturisit pe )ristos, fiind aruncaţi într#un lac îng(eţat, unde s#au încălzit prin dragostea cu carese spriineau, se îm'ăr'ătau şi se îndemnau unul pe altul. @are nu cu att mai mult ne aduc ei

aminte şi de sfinţii înc(isorilor/ 1e aducem aminte, de pildă, de un Mircea -ulcănescu, ce reuşeasă îm'ăr'ăteze att de mult sufletele celor împreună#înc(işi cu el, înct, din această cauză, a fosttrimis în 'eciul infect şi plin de apă al înc(isorii, acolo făcndu#se pe sine pat şi pătură pentru asalva viaţa unui frate mai tnăr, ertfindu#şi#o pe a sa.

nduioşătoarea scrisoare#testament a Sfinţilor cei 40 de mucenici nu poate să nu ne ducă cugndul la îndemnul rostit de Sfntul Mărturisitor -aleriu # 5cum este timpul pentru pocăinţă &atăcă ImesaulN, îndemnul mucenicesc este acelaşi în toate timpurile şi locurile de prigoană. Di

poate fi la fel de smintitor pentru cei care nu înţeleg că pocăinţa, departe de a fi IcedareN sau

IdefetismN, înseamnă adevărata înţelepciune şi cea mai puternică armă în răz'oiul nevăzut şivăzut. %e altfel, curăţia sufletească a unor -aleriu >afencu, &oan &anolide, >(eorg(e ?im'oiu,*onstantin @prişan, -irgil MaFim şi mulţi alţii O curăţie care era sinceritatea dragostei faţă de%umnezeu şi respingerea (otărtă a gndurilor răutăţii O este o altă trăsătură dumnezeiască ce neaduce aminte, în această zi de prăznuire, şi de Sfinţii mucenici şi mărturisitori ai înc(isorilor.



Sfinţii 40 de mucenici din lacul Sevastia ne sunt, astfel, cu adevărat dreptar de viaţădu(ovnicească şi de împreună#lucrare. %in păcate, ne sunt şi mustrareV %eoarece vedem aici căîmpreună#pătimirea, unitatea de nezdruncinat a comunităţii frăteşti întemeiate pe iu'ire, ertfă,sluire şi pocăinţă, este eFact ce ne lipseşte nouă, în aceste vremuri. Di dacă în ceată celor 40 demucenici tot a fost unul care a slă'it în credinţă şi a apostaziat, în ciuda tuturor încuraărilor celorlalţi, în cazul nostru O în care vra'a, răutatea şi suspiciunea între fraţi sunt la cote maFime,

cnd singurătatea şi izolarea ne copleşesc, cnd dragostea frăţească nu numai că se răceşte, dar c(iar este înlocuită de ură O oare cum va fi pentru noi în ceasul încercărilor celor mari/nfricoşătoare între'are şi perspectivăV Să ne rugăm Sfinţilor cei 40 de mucenici şi sfinţilor înc(isorilor să ne lumineze şi să ne povăţuiască în căile în care vom merge

%in $estamentul Sfinţilor cei 40 de mucenici! IGVH 5şadar, vă rog, frate *rispine, să vă depărtaţide orice poftă şi orice rătăcire lumească. *ăci mărirea lumii este înşelătoare şi neputincioasă,înfloreşte pentru puţin şi se vesteeşte ca iar'a grădinii, primind sfrşitul mai repede ca începutul.Mergeţi mai degra'ă la iu'itorul de oameni %umnezeu, care dăruieşte 'ogăţie neîmpuţinată celor

care aleargă la ;l şi dă ca răsplată viaţa veşnică celor ce cred în ;l.$impul acesta este folositor celor care vor să se mntuiască, oferind prileul potrivit pentru

pocăinţă, pentru practicarea adevăratei vieţuiri a celor care nu amnă nimic pentru viitor. *ăcisc(im'area vieţii este neprevăzută. Di c(iar de ai cunoaşte#o, vezi ceea ce este de folos şi arată înmodul acesta curăţia credinţei, pentru ca prin aceasta să ştergi urma păcatelor săvrşite înainte.U*ăci în starea în care te vor găsi, spune %omnul, în aceea te voi şi udecaN.

Srguiţi#vă, aşadar, să fiţi fără greşeală în poruncile lui )ristos, ca să scăpaţi de focul cel nestinsşi veşnic. *ăci glasul dumnezeiesc strigă! U$impul s#a scurtatN Mai presus de toate, cinstiţiiu'irea, căci numai ea singură respectă datoria iu'irii frăteşti şi se supune legii dumnezeieşti.*ăci prin fratele cel văzut se cinsteşte %umnezeul cel nevăzut. %acă pe toţi născuţi din aceeaşimamă cuvntul îi numeşte fraţi, tot aşa sunt socotiţi toţi cei care iu'esc pe )ristos.

ntr#adevăr, Sfntul nostru %umnezeu şi Mntuitor a spus că sunt fraţi între ei, nu cei ce sunt părtaşi firii, ci cei uniţi în credinţă, prin vieţuirea lor cea mai 'ună şi care Uîmplinesc voia $atăluilor din ceruri.N

?in testamentul celor 01 de mucenici, <$ctele 'artiriceD, @EFBC.

I!an =ucur * 7ermentul muceniciei



U1u cu răzvrătire, nu cu nemulţumire, nu revoltaţi mergeau martirii în faţa prigonitorilor, ci canişte miei spre ung(iereVN G5r(imandritul &ustin "rvuH

I%e ce a îngăduit %omnul nostru, &u'itorul de oameni, asemenea dezlănţuiri ale diavolului şislugilor sale împotriva făpturii sale/ %eoarece aceşti fraţi ai lui )ristos au devenit, prinmucenicia lor, ertfa cea sngeroasă adusă pe altar pentru păcatele noastre ale tuturor. ;i suntmieii ertfiţi de preoţii -ec(iului 7egămnt pentru iertarea păcatelor poporului. ;i suntrăscumpărarea noastră. %atorită lor noi trăim, avem GîncăH li'ertate, avem :iserica, datorită lor,

prin )ristos, porţile &adului nu au 'iruit#o şi nici nu o vor 'irui. ;i sunt cei ce stau cel maiaproape de )ristos, deoarece au făcut, pnă la capăt, ceea ce a făcut şi )ristos pentru noi! şi#au

pus trupul şi sufletul şi#au ertfit întreaga viaţă, pentru noi. Di Nmai mare dra'oste decât aceastanimeni nu are, ca viaţa lui să şio pună pentru prietenii săiO G&oan J!3H.

%ragostea, aşadar, este fermentul muceniciei. %ragostea pentru )ristos şi pentru aproapele, odragoste care nu este omenească, nu cunoaşte eFaltarea, nu este nici măcar eroism sau onoare.;ste dragoste dumnezeiască, de la %u(ul Sfnt, ce provine din cunoaşterea lui %umnezeu prinîmplinirea poruncilor Sale.

Sfntul &oan >ură de 5ur, tlcuind fericirile din predica de pe munte a Mntuitorului, arată căsuferirea prigoanelor, a ocărilor şi a necazurilor urmează împlinirii primelor porunci! alesmereniei, pocăinţei, milostivirii şi căutării păcii cu %umnezeu. %e aceea, mucenicul nu este unfanatic, nici un simplu erou cum se găsesc, destui, în istoria lumii. nsuşi 5postolul "avel,martirizat şi el de împăratul 1ero, a scris! N+e aş da trupul meu ca să #ie ars, iar dra'oste nuam, nimic numi #oloseşteO G *or. 3!3H.

"rin urmare, nu oricare dintre noi va putea merge pnă la mărturisirea lui )ristos, dacă înmărturisire se va amesteca ceva omenesc, mesc(in, pătimaş, un rest de necredinţă şi de interes.?ertfa nu poate fi dect rodul lepădării totale de sine sau cel puţin al unei dispoziţii sincere asufletului de a#7 urma cu toată fiinţa pe )ristosN.

(+in no. 2R#eruarie 2449 al revistei S6resa 7rtodoHăO)



ra de religie * Sfinţii 40 de &ucenici



@ săr'ătoare cu o 'ogată rezonanţă spirituală la poporul romn este pomenirea martiriului pentrucredinţa creştină al celor 40 de ostaşi romani în timpul domniei împăratului roman păgn 7iciniuG30=#324H.

$radiţia 'isericească ne consemnează că la începutul primăverii anului 320, în cetatea armeanăSe'astia, 40 de ostaşi de su' comanda lui 5gricola O conducătorul militar din acele locuri, aurefuzat să se înc(ine şi să ertfească idolilor. 7a început 5gricola a aflat numai de trei dintre

soldaţii săi că sunt creştini. Mai apoi, cnd le#a impus ostaşilor să ertfească zeităţilor romane, s#aaflat numărul real al creştinilor din armata sa. 8efuznd categoric înc(inarea la idoli, cu toţii aufost înc(işi în temniţă.

%upă ce au stat în detenţie timp de şapte zile, în cetatea Sevastiei a sosit 7isie O un alt mare persecutor al creştinilor. mpreună au încercat din nou să#i convingă pe cei 40 de soldaţi creştinisă se înc(ine idolilor păgni. nsă, şi această încercare a rămas fără nici un rezultat. 5tunci5gricola şi 7isie au ordonat sluitorilor lor să arunce asupra ostaşilor creştini cu pietre, spre a#iînfricoşa şi pentru ca să renunţe la credinţa lor, dar nu au reuşit.

n acel început de primăvară, fiind un ger cumplit şi vnt mare, 5gricola împreună cu 7isie au(otărt ca toţi sfinţii ostaşi să fie legaţi şi duşi în apa foarte rece a unui lac mai mare de lngăcetate. 5lături de lac au construit un 'azin în care apa era încălzită şi în care nu puteau intra dectcei ce se înc(inau idolilor. %upă un timp unul dintre ostaşii din apa îng(eţată, nemaiputnd săra'de frigul, despărţindu#se de ceilalţi, a alergat la 'azinul cu apă caldă, dar cnd a întins piciorulspre apă fier'inte, îndată a murit.5tunci, unul dintre străerii care au văzut întmplarea, impresionat fiind de curaul şi 'ăr'ăţiacelor 3 de creştini, a ales să intre alături de ei în apa îng(eţată. 5 doua zi, 'ravii ostaşi care auîndurat gerul cumplit şi apele îng(eţate, au fost omorţi în c(inuri.

-estea despre martiriul lor impresionant s#a răspndit cu repeziciune în tot imperiul. "ilda lor decura a fost un eFemplu pentru toţi creştinii acelor vremuri de grele încercări, dar şi pentrugeneraţiile următoare. @semintele sfinţilor au fost adunate cu multă cinste, păstrndu#se pnă înziua de astăzi într#un c(ivot special la mănăstirea Eiropotamu de pe Muntele 5t(os.

"oporul romn a preţuit mult pilda celor 40 de martiri creştini. nsoţind ziua lor de pomenire cudiferite o'iceiuri ce fac parte din tradiţia acestui popor. *um ar fi cel al mucenicilor GsaumăciniciH pe care gospodinele îi pregătesc cu această ocazie pentru a fi împărţiţi spre pomenirea

celor morţi. 5cei mici covrigei în formă de =, care ne duc cu gndul la W O semnul infinitului, alveşniciei pe care martirii au do'ndit#o prin sacrificiul lor.

:iserica @rtodoFă pomeneşte amintirea matiriului celor 40 de ostaşi romani ucişi pentru credinţă.$imp de aproape paisprezece secole acest gest de sacrificiu constituie un eFemplu de credinţă

pentru creştinii ortodocşi din întreaga lume. ;ste un eFemplu demn de urmat pentru noi toţi, maiales în aceste timpuri 'ulversante. ;Femplul tăriei credinţei lor ar tre'ui să constituie un im'oldşi pentru creştinii de astăzi.

n faţa provocărilor acestor vremuri, tre'uie să răspundem cu acelaşi cura pe care l#au avutmartirii, cei care au renunţat şi la viaţa lor, din dragoste de %umnezeu şi din credinţă. Să avemcuraul de mărturisi prin cuvnt şi prin fapte că suntem creştini. Martirii sunt cei care au avutcuraul mărturisirii. *ura pe care să#l avem toţi cei care ne mărturisim creştini.



minune a Sfinţil!r atru"eci de mucenici -n satul >!mati /al?idi?i

n satul >omati din "eninsula )alRidiRi G*(alcidicaH eFista un metoc al mănăstirii Eiropotamu O Sfntul Munte 5t(os. *elelalte clădiri aneFe s#au ruinat şi a rămas în picioare numai 'iserica ceavea (ramul USfinţii 40 de muceniciN ce au pătimit în iezerul îng(eţat din Sevastia O 5sia Mică."omenirea lor se face pe martie. 5cea 'iserică aparţine acum de paro(ia din >omati. 7a (ram

slueşte întotdeauna mitropolitul de &erisso şi se strng înc(inători de prin satele învecinate.%e numele sfinţilor 40 de Mucenici este legată o salvare de la pieire sigură a satului, prinminunea şi intervenţia sfinţilor.

XXX

1e aflăm în anul 0J, cnd soldaţii turci au venit trimişi de Madem 5ga din StratoniRi, ca să ia 'ăr'aţi la muncă în minele metalifere. %upă cum se ştie, în acea vreme, toate satele din nordul"eninsulei )alRidiRi, erau o'ligate să trimită 'ăr'aţi la mine. %ar sătenii din >omati s#auîmpotrivit violent şi i#au ucis pe soldaţii turci. 5cest fapt i#a înfuriat pe turci şi Sultanul poruncisă fie tot satul trecut prin foc, iar locuitorii să fie pedepsiţi în mod eFemplar. %eci, de la$(essalonic s#a pornit un corp de oaste spre >omati cu intenţia de a eFecuta ordinul sultanului.



nsă, cum au auns în apropierea satului, în locul unde se află 'iserica sfinţilor 40 de Mucenici, s#a întmplat ceva minunat. @fiţerului turc ce avea oastea su' comandă i s#a făcut milă de popor şişi#a sc(im'at gndul! U# %e ce să#i pedepsesc într#un c(ip att de 'rutal/N 5 auns în miloculsatului şi acolo i#a strns pe toţi creştinii care, înspăimntaţi, îşi aşteptau dreapta osndă.

5tunci ofiţerul turc între'ă!

U# &a spuneţi#mi, ce (ram are 'iserica ce este în (otarele satului vostru/

O Sfinţii 40 de Mucenici, răspunseră sătenii.

O Serios/ ; adevărat/ Sfinţii 40 de Mucenici/ Dtiţi cum mă numesc eu/ Mă numesc SarYndol @ifi eu turc, dar eu sunt de loc din Sevastia, unde au mărturisit sfinţii 40 de Mucenici. Mama meanăştea copii, dar niciunul nu supravieţuia. Mureau toţi după naştere. @ creştină a spus mameimele să mă făgăduiască sfinţilor 40 de Mucenici. 5colo în Sevastia O 5sia Mică locuiau creştinişi musulmani. ;u sunt copilul care am fost făgăduit de mama mea sfinţilor 40 de Mucenici şi de

aceea trăiesc pnă în ziua de azi, altfel aş fi murit şi eu ca ceilalţi. %e aceea şi port numele lor. ;i,sfinţii 40 de Mucenici ce m#au salvat şi pe mine, v#au salvat astăzi şi pe voi, căci îndată ce amauns în dreptul 'isericii lor, m#am răzgndit. )ai, sculaţi#vă să mergem toţi împreună ca să lemulţumim.N

5tunci toţi, plini de recunoştinţă, în frunte cu ofiţerul turc, s#au îndreptat către 'iserica sfinţilor.5colo turcul a îngenunc(eat înaintea icoanei sfinţilor 40 de Mucenici şi plin de emoţie a scos oliră de aur şi a pus#o la icoană. $oţi, plini de recunoştinţă, au mulţumit sfinţilor 40 de Mucenici

pentru acea iz'ăvire minunată la care au fost martori.

&ar noi cei ce auzim şi citim această minune, să dăm slavă %umnezeului celui în $reime, ce esteUminunat întru sfinţii Săi.N

(&aterial apărut în nr. 2* al revistei /amilia 7rtodoHă >raducere din N5'iorTtiUi &artVrTaO, de &ona Ierontie ?ica)

Sfinţii 40 de &ucenici din Sevastia



*ea mai importantă săr'ătoare a lunii martie este considerată ziua de Z22 martie, att conform

calendarului creştin ortodoF, ct şi celui popular. n această zi sunt săr'ătoriţi cei 40 de SfinţiMucenici din Sevastia, numiţi în tradiţia populară Mucenicii sau Măcinicii.

8ustratul creştin

[ei 40 de Sfinţi Mucenici au fost soldaţi creştini şi au trăit pe timpurile împăratului 7icinius,unul dintre acei care prigonea creştinii. Sfinţii făceau parte din 7egiunea a E&&#a ulminata din5rmenia. Se zice, că ei au refuzat să se înc(ine idolilor declarnd în faţa guvernatorului5gricolae că îl vor urma pe &isus )ristos. 8evoltat de cele auzite, generalul îi întemniţează pe cei

40 pentru opt zile şi ordonă să fie 'ătuţi cu pietre, timp în care se spune că Mntuitorul li s#aarătat întărindu#le astfel credinţa şi pregătindu#i pentru cele ce aveau să urmeze.

%upă aceste c(inuri, guvernatorul i#a condamnat la moarte prin îng(eţare în lacul Sevastiei. "e lamiezul nopţii însă, unul dintre cei 40 de mucenici, a ieşit din apă din cauza gerului. 5lergnd spre

'aia caldă, pusă de cei ce slueau idolilor, a murit. *ei rămaşi să îndure gerul au început să seroage şi s#a petrecut o minune! apa lacului s#a încălzit, g(eaţa s#a topit şi 40 de cununistrălucitoare au pogort asupra mucenicilor. 6nul dintre soldaţii de pază, uimit că în miezulnopţii o lumină din cer încălzeşte apa şi că o cunună din cele 40, pogorte peste mucenici, nu are

peste cine să se aşeze, s#a aruncat în apă, mărturisind că şi el este creştin. Di pentru că au fostscoşi vii din lac, trupurile lor au fost arse, iar oasele aruncate în lac. %upă trei zile, cei 40 s#auarătat episcopului "etre, cerndu#i să#i scoată din apă. *reştinii le#au scos şi le#au îngropattrupurile cu mare cinste.

7iceiuri. >radiţii. 8uperstiţii.

Săr'ătoarea creştină s#a suprapus cu cea de început a anului agricol tradiţional şi a generat osăr'ătoare tradiţională moldovenească Mucenicii sau Măcinicii. ‒

n credinţa populară în această zi se înc(eie ilele :a'elor, lăsnd loc ilelor Moşilor.Săr'ătoarea a pornit, pro'a'il, de la importanţa deose'ită pe care oamenii de altădată o acordaucultului moşilor. Moşii înc(ipuind în fapt sufletele morţilor. Se credea că aceste suflete patronauviaţa pămntenilor, mai ales la pragurile de timp Gla cumpenele dintre anotimpuri, adică în



preama ec(inocţiilor şi solstiţiilorH, reveneau de unde plecaseră acum cnd începea noul anvegetaţional.

5 adar pentru a întmpina cum se cuvine sufletele strămo ilor, gospodinele fac şi astăziș ș

Sfin i ori GcolăceiH de Măcinici. Mncatul lor are conota ii magice, îm'unnd spiriteleț ș ț

strămo ilor i asigurnd un trai lini tit în anul care urma.ș ș ș

1umi i i Mucenici, :rădule i, ace ti colăcei i#ar înc(ipui pe cei 40 de sfin i uci i la Sevastia, peț ș ț ș ț șvremuri femeile, făcnd c(iar 40 de colăcei+ cei mai mul i fiind da i de pomană în special copiilor ț ț

săraci. Săr'ătoarea Măcinicilor era una dintre cele mai a teptate săr'ători de către copiii deș

altădată.

"rin :ucovina se o'i nuia ca, în locul colăceilor, să se facă 40 de plăcinte cu varză. n acesteș

preparate tre'uia să se pună neapărat miere i nuci, pentru că se credea, că ele asigură legăturaș

viilor cu mor ii, respectiv învierea prin moarte.ț

6neori, mai ales săracilor, pe lngă colăcei, li se dădea de pomană i 'ăutură. 5lteori, oameniișie eau în vii i livezi pentru a 'ea V40 sau 44 de pă(ărele de vin Gîn tradiţia geto#dacă seș ș

considera că au eFistat 44 de sfinţi martiriH+ cte pu in din fiecare pă(ărel era vărsat la rădăcinaț

viilor i pomilor spre a rodi. *ei care nu puteau 'ea atta tre'uiau măcar să guste de 40 de oriș

dintr#un pă(ărel. Se credea că făcnd astfel se adăuga tot atta snge peste an, în acest mod fiindauta i i Mucenicii să prindă cura i să spargă g(ea a iernii. ndeo' te această 'e ie rituală aveaț ș ș ț ș ț

loc noaptea, scopul principal, fiind resta'ilirea for elor vitale i trezirea naturii la via ă, 'ăuturaț ș ț

avnd acum calitatea de ofrandă adusă mor ilor.ț

5lte practici i credin e specifice de Măcinici! în această zi Gsau a doua, a treia ziH se o'işnuia săș ț

se scoată plugul şi să se meargă cu el la arat, se semăna usturoiul, ceapa, se răsădea curec(iul,femeile aşteptnd să culeagă de 40 de ori mai mult cu condi ia ca înainte de semănat să 'ată 40ț

de mătănii i să dea de pomană 40 de sfin i ori i 40 de lumnări.ș ț ș ș

Se credea, că vremea de Mucenici se va repeta i în următoarele 40 de zile, iar dacă plouă pe Z22ș

martie, atunci va ploua i la "a ti, dacă tuna, vara va fi prielnică pentru toate culturile+ dacăș ș

îng(eţa în noaptea dinaintea acestei zile, atunci toamna va fi lungă.

Se mai zicea în popor, că mucenicii ne scapă de patruzeci de necazuri, dar şi de alte sute de mii.

Se considera că cum încetează :a'ele, Moşii îndată încep a 'ate cu măciucile sau ciocanele în pămnt, anume ca acesta să se dezg(eţe, să intre gerul şi să iasă căldura, să crească iar'a verde.

"e vremuri cei mai mulţi nu lucrau în această zi lucrări grele, mai cu seamă femeile, ci o ţineau şio ser'au, pentru că cică toţi sfinţii din an se strngeau în această zi spre a lua parte la liturg(ia cuso'or, dar şi pentru că sfinţii dezg(eaţă pămntul şi apa, nu se lucra, de teamă că vor fi loviţi cumăciucile.

Săr'ătoare importantă în via a strămo ilor no tri, care desc(idea un ciclu de zile 'enefice, zile înț ș ș

care legătura dintre cer i pămnt era mai strnsă ca niciodată faţă de toate celelalte zile aleșanului. 5ceastă legătură, în opinia înainta ilor no tri, era vitală acum la începutul anotimpuluiș ș

cald.



5stăzi, dintre toate practicile străvec(i, mai eFistă o'iceiul ca femeile să coacă în ziua de Z22martie 40 de figurine din aluat UsfinţişoriN sau UmuceniciN, reminiscenţe ale idolilor neolitici ai ‒

fertilităţii, iar 'ăr'aţii să 'ea cte 40 sau 44 de pa(are de vin sau rac(iu. USfinţişoriiN sunt făcuţidin aluat dospit şi au forma antropomorfă a cifrei opt cifra ec(ili'rului cosmic. @dată scoşi din ‒

cuptor, ei se ung cu miere de al'ine şi se presară cu nuci măcinate, apoi după ce sunt sfinţiţi la 'iserică, se împart persoanelor prezente, familiei, rudelor şi vecinilor, mai ales copiilor pentrusufletul morţilor.

Ic!ane



8#ântul &ucenic Cirion



8#ântul &ucenic Candid



8#ântul &ucenic +omnos



8#ântul &ucenic siie



8#ântul &ucenic eraclie



8#ântul &ucenic 8mara'd



8#ântul &ucenic 3alent



8#ântul &ucenic 3ivian



8#ântul &ucenic <vnicie



8#ântul &ucenic Claudie



8#ântul &ucenic 6risc



8#ântul &ucenic >eodul



8#ântul &ucenic <utiie



8#ântul &ucenic oan



8#ântul &ucenic 8isinie



8#ântul &ucenic 5'ie



8#ântul &ucenic /lavie



8#ântul &ucenic 5cacie



8#ântul &ucenic <cdit



8#ântul &ucenic :isima



8#ântul &ucenic 5leHandru



8#ântul &ucenic lie



8#ântul &ucenic :eontie



8#ântul &ucenic >eo#il



8#ântul &ucenic +ometian



8#ântul &ucenic 5tanasie



8#ântul &ucenic 8acerdon



8#ântul &ucenic 3alerie



8#ântul &ucenic Eudion



8#ântul &ucenic &eliton



8#ântul &ucenic 5'laie



/rescă a 6ărintelui 5rsenie @oca la +ră'ănescu 8#inţii $4 de mucenici de &ucenici

sfinţii 40 de mucenici din sevastia armeniei († 320) (9 martie)

Documents