sfinţii apostoli din cei şaptezeci: filimon, apfia, arhip şi onisim, cei ce au fost ucenici ai...

8/13/2019 Sfinţii Apostoli din cei şaptezeci: Filimon, Apfia, Arhip şi Onisim, cei ce au fost ucenici ai Apostolului Pavel (22 noiembrie, 4 ianuarie, 15 şi 19 februarie)

http://slidepdf.com/reader/full/sfintii-apostoli-din-cei-saptezeci-filimon-apfia-arhip-si-onisim-cei 1/107

Sfinţii Apostoli din cei şaptezeci: Filimon, Apfia, Arhip şi Onisim, cei ce au fostucenici ai Apostolului Pavel

(22 noiembrie, ianuarie, !" şi !# februarie$

Sfinţii Apostoli Filimon, Apfia, Arhip şi Onisim

Sfinţii Apostoli Filimon, Arhip şi Onisim, din cei şaptezeci de apostoli, au fost următori şiucenici ai Sfântului Apostol Pavel. Sfinţii Filimon şi Arhip au slujit n cetatea !olose din Fri"ia,iar fericitul Onisim, la #oma. Sfântul Pavel l numeşte pe Arhip $mpreună oştean cu noi%

&Filimon '(, iar dre"ătorul Filimon este zu"răvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus la credinţăde el, n casa căruia se făcea adunarea creştinilor din !olose, numindu)l $iu*itul Filimon,mpreună)lucrător cu noi% &Filimon +(. ar Sfânta Apfia, soţia lui, este numită $sora Apfia%datorită vredniciilor ei. Sfântul Onisim a fost sclavul lui Filimon, devenind frate şi e"al cu fostulsău stăpân. Sfânta -radiţie ne spune că toţi mem*rii acestei familii au fost sfinţiţi $episcopicălători%, iar Apfia slujea fraţilor de credinţă n *iserica din casa ei. Sfânta Apfia a suferit moartemartirică n timpul mpăratului ero &/0)12(, iar Onisim a suferit n timpul pri"oanei lui3omiţian &2+)41(.

So*orul Sfinţilor Apostoli, cei şaptezeci la număr este prăznuit la 0 ianuarie din care fac parte şiSfinţii Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia.

%nde&



'anon de ru)ciune c)tre Sfinţii Apostoli Filimon, Arhip şi Onisim şi c)tre cei *mpreun) cud+nşii-.pistola c)tre Filimon a Sf+ntului Apostol Pavel!!

'apitolul ! / Salutare %ubirea şi credinţa lui Filimon Pavel intervine pentru Onisim!2

Prolo 0 Filimon!-Omilia % / 1rebuie a/i ierta pe cei care ne reşesc şi a aştepta de la umnezeu iertarea

propriilor reşeli S) nu/i prefer)m pe oameni *naintea lui umnezeu şi s) nem)rturisim p)catele!"Omilia %% / 3oi trebuie a le ierta pe slui şi a nu le aduce *n dezn)d)4duire espresmerenie, despre cei trei tineri şi despre prorocul aniel2!Omilia %%% / espre ru)ciune, cum c) este un mare bun şi c) trebuie a cere ru)ciunilepreoţilor, şi a face cele vrednice de binecuv+ntare ') umnezeu este bun şi iubitor deoameni2#

Sf+ntul Apostol Onisim (5#"$ (!" februarie$-".vanhelia şi Apostolul zilei-6

'anon de ru)ciune c)tre Sf+ntul Apostol Onisim-78ieţile Sfinţilor / 8iaţa şi p)timirea Sf+ntului Apostol Onisim, unul din cei şaptezeci deapostoli"Sina&ar / Pomenirea Sf+ntului Apostol Onisim, ucenicul Sf+ntului Apostol Pavel "9Proloae / 8iaţa şi p)timirea Sf+ntului Apostol Onisim, unul din cei şaptezeci (5#"$"-Sf+ntul 3icolae 8elimirovici / Proloaele de la Ohrida / Pomenirea Sf+ntului ApostolOnisim (!" februarie$""

'+ntare de laud) la Sf+ntul Onisim, Apostolul"6Sf+ntul Apostol Onisim (!" februarie$"7%mnorafie69Sf+ntul %oan ur) de Aur 0 'uv+ntul al %%%/lea la Sf+ntul Apostol Pavel6!P)rintele 1eofil P)r)ian / ;espre prietenie<66=aica Stareţ) >ucia 0 Poezie?#Sf+ntul Apostol Onisim, cel ce a urmat cu t)rie paşii *nv)ţ)torului s)u (!" februarie$72%coane7-

Sfinţii Apostoli Arhip, Filimon şi Apfia (!# februarie$#9.vanhelia şi Apostolul zilei#!

'anon de ru)ciune c)tre Sf+ntul Apostol Arhip#%mnorafie!9!8ieţile Sfinţilor / Pomenirea Sfinţilor Apostoli Arhip, Filimon şi Apfia (!# februarie$!92Sina&ar / Pomenirea Sfinţilor Apostoli Arhip, Filimon şi Apfia!9-Proloae / Pomenirea Sfinţilor Apostoli Arhip, Filimon şi Apfia ( !# februarie$ !9-Sf+ntul 3icolae 8elimirovici / Proloaele de la Ohrida / Pomenirea Sfinţilor ApostoliArhip, Filimon şi Apfia!9"Sf+ntul Apostol Filimon!96

Sf+nta Apostoliţ) Apfia!97Sf+ntul Apostolul Arhip!9#Sf+ntul Apostol Filimon şi soţia sa Apostoliţa Apfia / modele pentru slu4itoriicontemporani!!!



Sfinţii Apostoli şi =ucenici Arhip, Filimon şi Apfia, cei ce au urmat *nv)ţ)torului lor!!-

Sfinţii Apostoli din cei şaptezeci: Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia, cei ce au fost ucenici aiApostolului Pavel (22 noiembrie$!!

8ieţile Sfinţilor / Pomenirea Sfinţilor Apostoli Filimon, Arhip şi Apfia !!Sina&ar / Pomenirea Sfinţilor Apostoli din cei şaptezeci, Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia,cei ce au fost ucenici ai Apostolului Pavel!!

Proloae / Pomenirea Sfinţilor Apostoli, din cei şaptezeci: Filimon, Arhip, Onisim, Apfia,ce au fost ucenici Apostolului Pavel!!"Sfinţii Apostoli Arhip, Filimon şi Apfia şi cei *mpreun) cu d+nşii!!?P)rintele 1eofil P)r)ian / espre .pistola c)tre Filimon!!#

%coane!2!

'anon de ru)ciune c)tre Sfinţii Apostoli Filimon, Arhip şi Onisim şi c)tre cei *mpreun) cud+nşii

Sfinţii Apostoli Filimon, Apfia, Arhip şi Onisim

Sfântul Filimon &+4 fe*ruarie, '' noiem*rie şi 0 ianuarie( către care Sfântul Pavel s)a ostenit a)itrimite scrisoare, a fost episcop de 5aza.

Sfântul Arhip &+4 fe*ruarie, '' noiem*rie şi 0 ianuarie( cel pomenit n aceeaşi 6pistolă cătreFilimon, a fost, după Sfântul 6prafas &cel ţinut la #oma n le"ături(, episcop n !olose, către carescrie Sfântul Pavel, zicând7 Să spuneţi lui Arhip7 Păzeşte)ţi sluj*a pe care ai luat)o de la3umnezeu ca s)o săvârşeşti &8, +9(.



Sfânta Apfia &+4 fe*ruarie, '' noiem*rie şi 0 ianuarie( este soţia Sfântului Apostol Filimon şimpreună cu Sfinţii Filimon şi Arhip, ea a propovăduit n oraşul !olose, din chiar casa ei caredevenise un centru creştin, fiind amintită de Sfântul Pavel n 6pistola către Filimon &Filimon +,'(.

Sfântul Onisim &+/ fe*ruarie şi 0 ianuarie( despre care Sfântul Pavel scrie către Filimon,

chinuindu)se de către -ertul, eparhul #omei, s)a sfârşit n Puteoli.

1roparul Sfinţilor Apostoli Filimon, Arhip şi Onisim, "lasul al :)lea7 Sfinţilor Apostoli, ru"aţi pe;ilostivul 3umnezeu ca să dea iertare de "reşeli sufletelor noastre.

'+ntarea !

%rmos: 8eniţi, popoare, să cântăm cântare lui <ristos 3umnezeu, !el ce a despărţit marea şi atrecut pe poporul pe care l)a slo*ozit din ro*ia e"iptenilor, că S)a prea mărit.

Stih: Sfinte Apostole Filimon, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

=m*lând prin locaşurile cele !ereşti cu *ucurie, lucrătorule de cele sfinte, dă)mi mie har, celuice laud cu dumnezeiască insuflare sfântă pomenirea ta, că tu te)ai mărit.


!u râurile cuvintelor tale ai adăpat inimile şi le)ai "ătit a lucra nţele"eri cereşti cu credinţă,fericite Apostole Filimon, vrednicule de laudă.


>ucrând cu sfinţenie sfinţita 6van"helie, cu strălucirile 3uhului ai luminat sufletele, iz*ăvindu)lede ntunericul ne*uniei idoleşti, nţelepte Apostole.

Stih: Preasfântă Năsătoare !e Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Pe tine, !eea ce eşti nentinată, cu adevărat te)a nsemnat de demult dumnezeiasca ceată a

proorocilor, cu multe feluri de nsemnări, ca pe sin"ura care ai născut pe Stăpânul.

'+ntarea a -/a

%rmos: ?ntăreşte)ne pe noi ntru -ine, 3oamne, !el ce prin lemn ai omorât păcatul şi frica -asădeşte)o n inimile noastre, ale celor ce -e lăudăm pe -ine.


Propovăduind Patimile lui <ristos şi ?nvierea, ai ridicat ca din mormântul necredinţei şi alomorârii pe oameni, Sfinte Filimon, vrednicule de laudă.

Stih: Sfinţilor Apostoli, rugaţi-"ă lui Dumnezeu pentru noi.



Pe Sfântul Onisim cel minunat şi pe Sfinţii Filimon, pe Apfia şi pe Arhip, pe stelele careluminează mar"inile pământului, să)i lăudăm cu cântări sfinţite.


!urăţind puterea cea de vedere a "ândului, aţi do*ândit dumnezeieştile vederi şi inimile celerătăcite le)aţi ntors spre cunoştinţă, prea sfinţiţilor.


Arătându)te curată şi cu totul nestricată, ai primit n pântece pe 3umnezeu !uvântul, pe !el ce acurăţit firea noastră, care era ntinată cu căderile n păcate, Fecioară.

'+ntarea a /a

%rmos:-e laud, că "las am auzit, 3oamne şi m)am spăimântat că ai venit până la mine, căutându)

mă pe mine, cel rătăcit pentru aceea, prea slăvesc po"orârea -a cea multă către mine, mult;ilostive.


!u puterea !rucii fiind naripat, ai trecut neviforat noianul cel cumplit al ncercărilor vieţii,fericite, ocârmuind pe mulţi din primejdia mării, către limanul mântuirii, cu har dumnezeiesc.


>uminători luminaţi pune nainte sfânta cetate a colosenilor pe Sfinţitul Arhip şi pe SfinţiiFilimon, pe Apfia şi pe Onisim cel vestit, care luminează mar"inile lumii.


zvorât)a râul cel sfânt al inimii tale, "răitorule de cele dumnezeieşti şi au ncetat apele şi râurilenecredinţei iar sufletele cele topite de arsura necunoştinţei le)a adăpat cu har.


-e laud, cu adevărat prea lăudată, că ai născut mai presus de fire pe 3umnezeu !uvântul şi măro" să tămăduieşti *olile smeritului meu suflet, ca =na ce eşti *ună, ;ireasă a lui 3umnezeu.

'+ntarea a "/a

%rmos: 3ătătorule de lumină şi făcătorul veacurilor, 3oamne, ntru lumina poruncilor -alendreptează)ne pe noi, că afară de -ine pe alt 3umnezeu nu ştim.


8ăzând pe cei m*olnăviţi de putrejunea relelor ne*uniei idoleşti, odinioară, i)ai vindecat cucuvântul tău cel lucrător, strălucite Filimon, fiind tare primejduiţi.




!a un ndreptător nerătăcit, Sfinte Filimon, ai arătat căile cele cereşti celor rătăciţi cumplit şi i)ai povăţuit a iu*i cu cuviinţă numai calea lui <ristos.


Praznic luminat face @iserica colosenilor cea cinstită a lui <ristos, cu *ucurie cinstind pe SfântulArhip şi pe "răitorul de 3umnezeu, Sfântul Filimon.


Stăpână, miluieşte)ne pe noi care suntem nviforaţi de furtuna cea cumplită a ncercărilor şi denăvălirile *ar*arilor cele săl*atice şi de mpresurările cele rele ale demonilor.

'+ntarea a 6/a

%rmos: Adâncul păcatelor cel mai de jos m)a nconjurat, ci precum pe proorocul ona, ridică3oamne, din stricăciune viaţa mea.


Arătatu)te)ai cer, povestind mărirea cea mântuitoare a !elui ce te)a mărit pe tine şi te)a pus nrândul celor şaptezeci de ucenici, prea fericite.


?nstrăinându)te de patrie, cu cuvântul tău cel străin ai vânat pe cei nstrăinaţi de 3umnezeu şi i)aiarătat locuitori Sionului, ierarhe Filimon.

Stih: Sfântă Apfia, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Strălucind cu sfinte virtuţi şi lui 3umnezeu slujind n chip deose*it, te)ai suit spre cer, dănţuindmpreună cu n"erii, Sfântă Apfia.


S)a ?ntrupat !uvântul n pântecele tău şi prin ndurarea Sa este cunoscut ca Om, ca pe om să)lfacă dumnezeu, Fecioară cu totul fără prihană. 'ondac, "lasul al 0)lea. Podobie: Arătatu)-e)ai astăzi lumii şi >umina -a, 3oamne s)a nsemnat

peste noi care cu cunoştinţă -e lăudăm, venit)ai şi -e)ai arătat, >umina cea eapropiată.

Sfinţite Apostole al lui <ristos Filimon, pe cei ce cu credinţă săvârşesc astăzi prea sfântă

pomenirea ta, iz*ăveşte)i pe toţi de tot felul de ispite şi de necazuri.'+ntarea a ?/a



%rmos: !hipul cel de aur n câmpul 3eira fiind cinstit, cei trei tineri au defăimat porunca cea prea fără de 3umnezeu şi fiind aruncaţi n mijlocul focului, răcorindu)se cântau7 @ine eşticuvântat, 3umnezeul părinţilor noştri.


Fiind frumoase picioarele tale cele cinstite, Sfinte Filimon, ai um*lat stăruitor pe cărările

6van"heliei şi ai vestit tuturor celor *iruiţi pacea cea sfântă şi ai mpiedicat pornirile demonilor.


!u lumina cuvintelor tale a fost iz"onit ntunericul cel adânc al "azenilor că te)ai făcut ntre eilucrător de cele sfinte, ca un prea sfinţit, păstorind pe toţi n chip prea ales, Apostole şinvăţându)i a cânta7 @inecuvântat eşti 3umnezeul părinţilor noştri.


Pentru ntâia oară s)a mpărtăşit de *inele tău cetatea "azenilor că te)ai arătat şi mai marescaunului ei şi ierarh mântuitor, ca un arătător de cele sfinte, Apostole Filimon, ndemnând săstri"e7 @inecuvântat eşti 3umnezeul părinţilor noştri.


u*ind pe <ristos, care a iu*it pe oameni pentru milostivire, pe cei ce erau urâţi pentru prieteşu"ul vrăjmaşului i)ai făcut prieteni lui 3umnezeu, Sfinte Filimon, ca să cânte7@inecuvântat eşti 3umnezeul părinţilor noştri.


Puterea celor smeriţi şi sfeşnic luminos şi dumnezeiască masă, munte şi uşă neum*lată, scaun lui3umnezeu şi palat şi toia" al lui Aaron şi năstrapă de aur eşti Fecioară, care porţi pe <ristos, !elce este ;ana vieţii.

'+ntarea a 7/a

%rmos: Pe !el ce n cuptorul cel cu foc la tinerii evrei S)a po"orât şi văpaia n rouă a prefăcut, pe3umnezeu, lăudaţi toate lucrurile ca pe 3omnul şi)> prea nălţaţi ntru toţi vecii


Purtând n inima ta !uvântul ca pe un sfeşnic luminos, care aprinde pe cei mai de dinainte stinşi, pe cei ce zăceau n multul ntuneric al necunoştinţei i)ai sculat spre ziua cunoştinţei de3umnezeu, mărite.


Sfinţita ta mutare către 3umnezeu s)a mărit cu sfinţite nsoţiri ale Apostolilor şi de "ândurilecelor fără de trup, a căror vieţuire ai avut pe pământ, ca un tăinuitor sfinţit, Sfinte Filimon,"răitorule de cele dumnezeieşti.




Picurând mir cu miros dulce de sfinţite minuni arătat fericite, ai umplut de miros *un minţile şicu"etele cele cu dreaptă credinţă şi patimile cele urât mirositoare le)ai alun"at de la cei ce preanalţă pe <ristos, prea nţelepte Filimon.


!a nişte stele luminoase mpodo*esc pururea cu cuviinţă ntărirea @isericii minunatul Arhip,mpreună cu Sfinţii Apfia, Filimon şi Onisim, luminând sufletele noastre.


#ai nou ni s)a arătat nouă, cu adevărat pântecele tău, !urată, odrăslind >emnul vieţii şi pe ceimorţi nviindu)i cu roada lemnului, i duci iar n #ai, ăscătoare de 3umnezeu.

'+ntarea a #/a

%rmos:Pe 3umnezeu !uvântul cel din 3umnezeu, !are cu ne"răită nţelepciune a venit sănnoiască pe Adam cel căzut rău ntru stricăciune prin mâncare, din Sfânta Fecioară ne"răitntrupându)Se pentru noi, credincioşii, cu un "ând n cântări să)> slăvim.


Fiind ncuviinţat ntru prea sfinţita ceată a Sfinţilor Apostoli, locuieşti n ceruri, ndumnezeindu)te cu ?mpărtăşirea cea dumnezeiască şi strălucind cu lumină nespusă şi fiind totdeauna plin de

*ucurie duhovnicească, Sfinte erarhe Filimon.


!ât este de minunat şi cât este de *un o*iceiul tău, cât este de frumoasă vieţuirea ta, cât este deslăvită adormirea ta, fericite ApostoleB !ât a fost de luminată ziua n care ai lăsat cele de pe

pământ şi te)ai suit n sferele cerurilor, veselindu)teB


Astăzi se veseleşte toată @iserica lui <ristos, săvârşind *ucurie de praznic duhovnicesc, ntru pomenirea ta, pe care păzeşte)o nemişcată cu ru"ăciunile tale cele *ine primite către ;ântuitorulşi 3umnezeu, Apostole Filimon, prea sfinţite.


#acla moaştelor tale izvorăşte picături de vindecări celor ce mer" către ea, fericite Filimon

Apostole, *olile ncetează şi sfinţeşte sufletele tuturor celor ce pururea prăznuiesc dumnezeiască pomenirea ta.




Porţi pe !el ce toate le poartă şi hrăneşti pe !el ce hrăneşte toate, neştiind nicidecum mijlocireazămislirii, ceea ce eşti cu totul fără prihană. ;inunea ta este mai presus de "ând, că nfricoşează

pe n"erii şi pe oamenii care te ştiu pe tine sin"ură Fecioară, ;aica lui 3umnezeu.

Sedelna, "lasul al 2)lea. Podobie: Pe ?nţelepciunea şi !uvântul n pântecele tău zămislind fărăardere, ;aica lui 3umnezeu, n chip de ne"răit ai născut pe !el ce a făcut toate şi n *raţele taleai avut pe !el ce ţine toate şi la sân ai hrănit pe !el ce hrăneşte lumea. Pentru aceasta, te ro" pe

tine, Preasfântă Fecioară, să mă iz*ăveşti de "reşeli, când va fi să stau naintea feţei Ciditoruluimeu, Stăpână Fecioară !urată, atunci să)mi dăruieşti ajutorul tău, că pe tine te am nădejde eu,ro*ul tău.

!u plu"ul cuvântului *ine lucrând inimile cele nţelenite, lucrătorule de cele sfinte, le)ai "ătit alucra cunoştinţa cea dumnezeiască şi surpând capiştile idolilor, ai ridicat *iserici ntru SlavaCiditorului tău, fericite. Pentru aceasta, adunându)ne, mărim sfântă pomenirea ta, ApostoleFilimon, n 3uh luminat sfinţindu)ne şi cu un "las stri"ăm ţie7 roa"ă)te lui <ristos 3umnezeu,iertare de "reşeli să dăruiască celor ce prăznuiesc sfântă pomenirea ta.

Sedelna Praznicului ntrării n @iserică a ;aicii 3omnului, "lasul +. Podobie: ;ormântul -ău,;ântuitorule, ostaşii străjuindu)l, morţi s)au făcut de stră)lucirea n"erului ce s)a arătat, care avestit femeilor ?nvierea. Pe -ine -e mărim, Pierzătorul stricăciunii, la -ine cădem, !el ce ainviat din mormânt la =nul 3umnezeul nostru.#oada drepţilor, a Sfinţilor oachim şi Ana, este adusă lui 3umnezeu n -emplul cel Sfânt, cutrupul Pruncă fiind, hrănitoarea 8ieţii noastre, pe care a *inecuvântat)o sfinţitul Caharia, peaceasta toţi pământenii cu frică, ntru credinţă, să o fericim.

.pistola c)tre Filimon a Sf+ntului Apostol Pavel



6pistola către Filimon este una din cele paisprezece epistole ale sfântului apostol Pavel şi una dincărţile oului -estament. 6ste cea mai scurtă epistolă cunoscută a lui Pavel, fiind formată doar din '/ de versete. Această scriere, alături de 6feseni şi !oloseni, a fost dusă de Apostolul -it, undiscipol şi nsoţitor al lui Pavel.

'apitolul ! / Salutare %ubirea şi credinţa lui Filimon Pavel intervine pentru Onisim

+.Pavel, cel pus n lanţuri pentru isus <ristos şi fratele -imotei, iu*itului Filimon, mpreună)

lucrător cu noi,'.Di surorii Apfia şi lui Arhip, cel mpreună)oştean cu noi şi @isericii din casa ta7:.<ar vouă şi pace, de la 3umnezeu, -atăl nostru şi de la 3omnul isus <ristosB0.;ulţumesc pururea 3umnezeului meu, pomenindu)te n ru"ăciunile mele,/.Auzind despre dra"ostea ta şi despre credinţa pe care o ai către 3omnul isus şi către toţi sfinţii,1.!a părtăşia ta la credinţă să se facă lucrătoare n deplina cunoştinţă a oricărei fapte *une, pecare o faceţi pentru <ristos isus9.!ăci am avut multă *ucurie şi mân"âiere, din dra"ostea ta, ntrucât inimile sfinţilor s)au odihnit

prin tine, frate.

2.3e aceea, deşi având ntru <ristos tot dreptul să)ţi poruncesc ce se cuvine,4.Pentru dra"oste, ţi fac mai de"ra*ă o ru"ăminte. Aşa cum sunt eu, Pavel, ca un *ătrân, iar acum şi pus n lanţuri pentru isus <ristos,+E.-e ro" pe tine pentru fiul meu, pe care l)am născut fiind n lanţuri, Onisim,++.!el ce altădată nu)ţi era de folos, dar acum şi ţie şi mie de folos,+'.Pentru aceasta ţi l)am trimis, pe el nsuşi, adică inima mea primeşte)l.+:.6u vream să)l ţin la mine, ca, n locul tău, să)mi slujească mie, care sunt n lanţuri pentru6van"helie,+0.3ar n)am voit să fac nimic fără de ncuviinţarea ta, ca fapta ta cea *ună să nu fie ca de silă, cide *unăvoie.+/.!ăci poate pentru aceea a fost despărţit de tine câtva timp, ca veşnic să fie al tău,+1.3ar nu ca un ro*, ci mai presus de ro*, ca pe un frate iu*it, mai ales pentru mine, dar cu atâtmai vârtos pentru tine şi după trup şi n 3omnul.+9.3eci, dacă mă socoteşti părtaş cu tine, primeşte)l pe el, ca pe mine.



+2.ar de te)a pă"u*it cu ceva sau ţi este dator ceva, pune aceasta n socoteala mea.+4.6u, Pavel, am scris cu mâna mea eu ţi voi plăti, ca să nu)ţi spun că şi tu mi eşti dator cu tinensuţi.'E.3a, frate, eu te ro", fă)mi *inele acesta n 3omnul linişteşte inima mea n <ristosB'+.@ine ncredinţat de ascultarea ta, ţi)am scris ţie, ştiind că vei face chiar mai mult decât cele ce)ţi spun.''.!i odată cu aceasta pre"ăteşte)mi loc de "ăzduit, fiindcă nădăjduiesc că, prin ru"ăciunile

voastre, voi fi dăruit vouă.':.-e m*răţişează 6pafras, cel nchis mpreună cu mine pentru <ristos isus,'0.;arcu, Aristarh, 3imas, >uca cei mpreună)lucrători cu mine.'/.<arul 3omnului nostru isus <ristos să fie cu duhul vostruB Amin.

Prolo 0 Filimon

;ai ntâi, este necesar a vor*i despre su*iectul acestei epistole şi după aceea despre celelalte pecare le căutăm. 3eci, care este su*iectul epistolei =n *ăr*at oarecare, Filimon, dintre credincioşişi dintre *ăr*aţii cei vrednici. !um că era un om admira*il, aceasta se nvederează de acolo căntrea"a lui casă era compusă din credincioşi şi ncă din astfel de credincioşi că se numea@iserică. 3e aceea, scriindu)i, zicea7 $Di @isericii din casa taG, &vers. '(. ;ărturiseşte apoi

apostolul şi de o mare supunere din partea acestui *ăr*at şi că inimile sfinţilor s)au odihnit ntr)nsul. Di chiar apostolul scriindu)i n epistolă i porunceşte de a)i pre"ăti "ăzduire.

;i se pare deci că la acest Filimon era mai mult un fel de conac sau locuinţă a tuturor sfinţilor,decât casă a sa. Acest *ăr*at minunat deci l)a avut ca slu"ă pe un oarecare Onisim, care, furândceva de la stăpânul său, a fu"it. !um că ntr)adevăr ceva a fost furat, ascultă ce spune apostolul7$ar de te)a pă"u*it cu ceva sau ţi este dator cevaH eu ţi voi plătiG. &vers. +2, +4( Acest Onisimdeci venind la #oma pe lân"ă Pavel şi "ăsindu)l pe el n nchisoare, s)a *ucurat de nvăţătura luişi acolo a şi fost *otezat.

!um că acolo s)a nvrednicit de harul *otezului, aceasta se nvederează din cele ce spune7 $Pecare l)am născut fiind n lanţuriG, &vers. +E( siliţi a huli şi a zice că, de fapt, creştinismul a venitn lume ca să răstoarne totul, căci stăpânii i eli*erează pe ro*ii lor, iar faptul acesta este osilnicie. Să mai spun şi altceva Această epistolă ne mai nvaţă de a nu ne fi ruşine de slu"i, când



sunt virtuoase. !ăci, dacă Pavel, cel mai minunat dintre toţi oamenii, "răieşte atâtea pentru slu"i,iar aici pentru acest Onisim, cu atât mai mult noi pentru slu"ile noastre.

3eci, atâtea fiind numirile pe care le scoatem din această epistolă ) deşi nici n)am spus ncă toate) oare o mai "ăseşte cineva de prisos şi că n zadar a fost trecută printre celelalte Di cum n)ar

putea fi aceasta cea mai de pe urmă prostie Să fim cu *ă"are de seamă, vă ro", la aceastăepistolă scrisă de apostol, că, dacă atâtea am câşti"at până acum, mai multe ncă vom câşti"a şi

din ţesătura & IJK LMN MN Q din ifosul, din urzirea( ei.

Omilia % / 1rebuie a/i ierta pe cei care ne reşesc şi a aştepta de la umnezeu iertareapropriilor reşeli S) nu/i prefer)m pe oameni *naintea lui umnezeu şi s) ne m)rturisim

p)catele

Pa"el, el pus #n lanţuri pentru $isus %ristos şi fratele &imotei, iu'itului Filimon, #mpreună-lurător u noi şi surorii Apfia şi lui Arhip, el #mpreună-oştean u noi, şi (iseriii !in asata) %ar "ouă şi pae, !e la Dumnezeu, &atăl nostru şi !e la Domnul $isus %ristos* +Filimon,"ers. -

Acestea sunt spuse către stăpân pentru slu"a lui. 3e la nceput deci a nmuiat, aşa)zicând, cu"etullui Filimon, nu l)a lăsat să se creadă umilit, mânia i)a stins)o, numindu)se pe sine le"at al lui<ristos, l)a adus la compătimire şi nduioşare, făcând ca toate cele prezente să pară ca un nimic.!ăci, dacă le"ăturile &lanţurile( pentru <ristos nu sunt o ruşine, ci chiar laudă, apoi cu atât maimult ro*ia sau slujirea nu poate fi o necinste.

Acestea le zice apostolul nu n"âmfându)se, ci o face din interes, arătând credincioşia lucrului, nu pentru el sau n interesul său, ci pentru credincioşi, spre a primi harul mai cu nlesnire aceştia,ceea ce a şi spus n alt loc, acolo nsă arătând n"rijirea lui cea părintească, iar aici credincioşia.

imic nu poate fi mai mare ca această laudă. !el ce poartă rănile lui <ristos, după cum zice7 /ăi eu port #n trupul meu semnele Domnului $isus0 +1alateni 2, 3, sau mai *ine zis, pe celce a fost le"at pentru <ristos, cine nu l)ar cinsti !ine nu ar pleca ochii n jos auzind de le"ăturileşi de rănile lui <ristos !ine nu şi)ar da şi sufletul, de nu cumva şi pe vreunul din ai săi

/4i fratele &imotei.0 ;ai ia şi pe un altul mpreună cu el, ca astfel avându)l şi pe acela, crezut decei mai mulţi ca vrednic de toată credinţa, prin aceasta mai mult să se umilească.

/$u'itului Filimon, #mpreună-lurător u noi.0 3ar dacă este $iu*itG, nu este nici o ndrăznealăsau cutezanţă din parte)i de a mijloci pentru Onisim, ci e urmarea unei mari prietenii iar dacăeste $mpreună)lucrătorG, nu numai că nu este ru"at pentru asemenea lucruri, ci ncă era dator amulţumi, căci lui şi sin"ur mulţumeşte, fiindcă acelaşi lucru l face. ?ncât că fără vreo cerere /şi o



altă priină este, zie, a tu să-l ierţi5 ă, !aă 6"anghelia este folositoare, iar tu te#n!eletnieşti u 6"anghelia, apoi nu a fi rugat, i eşti !ator a primi u mulţumire0.

/4i surorii Apfia.0 ;i se pare că femeia aceasta era mpreună)vieţuitoare cu el. 3ar tu priveşteumilinţa lui Pavel7 pentru cererea lui l ia cu sine şi pe -imotei, *a ncă nu numai pe *ăr*at lroa"ă, ci şi pe femeie şi pe un altul, prieten poate al lor. /4i lui Arhip, zie, el #mpreună-oşteanu noi05 voind a face aceasta nu ca din poruncă şi nici oarecum supărat dacă poate nu l)ar fi

ascultat imediat, ci ntocmai ceea ce ar fi făcut un om necunoscut, aceasta o cere a o face şi aceia,ca adică să)i asculte ru"ămintea. !ăci pentru a se ndeplini o cerere, nu numai ru"ăminteamultora poate fi de folos, ci şi ru"ămintea către mulţi.

3e aceea zice7 $şi lui Arhip, cel mpreună)oştean cu noiG. $3acă eşti mpreună)ostaş, zice, eştidator de a şi lua parte la acestea.G Acesta este acel Arhip, despre care, scriind colosenilor, zicea7

/Spuneţi lui Arhip) 7ezi !e slu8'a pe are ai primit-o #ntru Domnul, a să o #n!eplineşti0.+9oloseni :, 3 ;i se pare că acesta era dintre cei rânduiţi n cler, şi deci şi pe el l ia pe lân"ăsine pentru ru"ăminte, *a ncă şi mpreună)ostaş l numeşte, ca astfel n tot chipul să)l ajute pe

Onisim. /4i (iseriii !in asa ta0, zice. ici pe slu"i nu le)a lăsat la o parte prin această eRpresie, căciştia el *ine că de multe ori chiar şi cuvintele slu"ilor l pot ntoarce pe stăpân, mai ales cândcererea este făcută pentru slu"i. !ei ce erau mai cu seamă supăraţi, poate că tocmai aceia erau,dar apostolul nu)i lasă a cădea n invidie, cinstindu)i cu salutarea mpreună cu stăpânii lor. Di nici

pe stăpân nu)l lasă a se supăra. 3acă i)ar fi numit cu numele lor, poate că s)ar fi supărat iar acumcă nu i)a numit, nu s)a supărat.

Priveşte deci cu câtă nţelepciune a "ăsit mijlocul de a şi pomeni de ei şi pe aceia a)i cinsti cuaceasta, n acelaşi timp şi pe el a nu)l atin"e. umele de @iserică nu)i lasă pe stăpâni a se supăra,dacă se numără la un loc cu slu"ile, fiindcă @iserica nu cunoaşte deose*irea dintre stăpân şislu"ă, ci l deose*eşte pe unul de altul prin fapte *une şi păcate. $3eci, dacă este @iserică, zice,nu te supăra că au fost salutate şi slu"ile mpreună cu tine, căci /#ntru %ristos $isus nu mai estenii ro', nii li'er0. +1alateni , ;<

/%ar "ouă şi pae.0 Prin aceste vor*e i)a adus aminte şi de păcatele lui. /1ân!eşte-te, zie, âte ţi-a iertat ţie Dumnezeu, um prin har te-ai mântuit5 !ei, imită-l pe stăpân. =ulţumeşte-i !ei lui.0 !um !ând l imităm pe stăpânul nostru, rămâne harul mpreună cu noi, fiindcă şi acel ro*

care s)a arătat nemilostiv către tovarăşul lui ce)i datora o sută de dinari, ntrucât nu i)a cerut aceidinari şi harul stăpânului era cu dânsul, iar când i)a cerut, s)a luat de la el harul şi a fost datmuncitorului.

&re'uie a-i ierta pe ei are ne greşes şi a aştepta !e la Dumnezeu iertarea propriilor greşeli. Să nu-i preferăm pe oameni #naintea lui Dumnezeu şi să ne mărturisim păatele

Acestea cu"etându)le, iu*iţilor, să fim ndurători şi iertători către cei care ne "reşesc nouă.1reşelile ele e noi le iertăm altora aii sunt ei o sută !e !inari, pe ân! greşelile noastre

faţă !e Dumnezeu sunt mii !e talanţi, ăi "oi ştiţi ă păatele se 8u!eă si !upă "aloarea persoanelor. 3e pildă, eu zic că acela care)l *atjocoreşte pe un cetăţean, a "reşit desi"ur, nsă nula fel cu cel care)l *atjocoreşte pe stăpânitor şi mai mult decât acesta cel care)l *atjocoreşte pestăpânitorul cel mai mare, nu nsă tot aşa cel care)l *atjocoreşte pe cel mai mic iar cel care)l



*atjocoreşte pe mpărat cu atât mai mult, pentru că, deşi *atjocura este aceeaşi, totuşi prinsuperioritatea persoanei devine ncă mai mare.

3eci, dacă cel care)l *atjocoreşte pe mpărat primeşte pedeapsa cea mai "rea pentru demnitatea persoanei, apoi cel care)> *atjocoreşte pe 3umnezeu de câţi talanţi va fi răspunzător Aşa că,deşi aceleaşi "reşeli le)am săvârşit şi către 3umnezeu, ca şi către oameni, totuşi nu este nici oasemănare, ci pe câtă deose*ire este ntre 3umnezeu şi oameni, pe atâta este şi ntre "reşelile

unora şi ale altora. 3ar acum eu "ăsesc că păcatele devin şi mai multe şi mai mari, nu numai prinsuperioritatea persoanei, ci şi prin nsăşi firea lor.

3esi"ur că nfricoşător şi "rozav este cuvântul, dar este nevoie a)l "răi, pentru ca cu"etul vostrusă se mişte şi să se z"uduie, arătând că noi ne temem mai mult de oameni, decât de 3umnezeu, şică)i cinstim mai mult pe oameni decât pe 3umnezeu.

5ândeşte)te *ine7 cel ce preacurveşte ştie că 3umnezeu l vede şi totuşi ?l dispreţuieşte pe3umnezeu, iar dacă l vede un om, şi stăpâneşte pofta. Prin aceasta oare nu)i preferă pe oameni

lui 3umnezeu Oare nu)> *atjocoreşte pe 3umnezeu 3ar ceea ce este cu mult mai "rozav e căde oameni se teme, iar pe 3umnezeu ?l dispreţuieşte. !ând i vede pe oameni, şi stăpâneşte focul poftei sau mai *ine zis, care foc u este foc, ci *atjocură, căci, dacă nu este slo*od de a se foloside acea femeie, desi"ur că faptul este un foc, acum nsă este *atjocură şi cutezătoare necinstirecând i vede pe oameni, zic, se opreşte din ne*unia lui, iar de ndelun"a)ră*dare a lui 3umnezeu

prea puţin se n"rijeşte.

Di iarăşi, cel ce fură ştie foarte *ine că răpeşte avutul altuia şi n timp ce pe oameni ncearcă a)inşela, iar către cei ce)l nvinovăţesc se justifică, *a ncă pe lân"ă justificare mai adau"ă şi fel defel de preteRte, iată că pe 3umnezeu neputând a)> convin"e, nu se n"rijeşte deloc, nici nu sesfieşte, nici nu)> cinsteşte. 3acă mpăratul ar porunci cuiva să nu se atin"ă de averea altuia, *ancă să)i dea şi din ale sale, desi"ur că s)ar supune, iar când 3umnezeu ne porunceşte să nu răpimşi nici să luăm averile altora, noi nu ne supunem. Ai văzut că noi i preferăm pe oameni naintealui 3umnezeu

!uvântul este "reoi poate şi neplăcut, dar arătaţi prin fapte că este "reoi şi fu"iţi de asemenea păcate. 3ar dacă nu vă temeţi de un asemenea fapt, cum aş putea crede vouă, care spuneţi că $netemem de cuvinte şi că ne speriiG 8oi sin"uri vă n"reuiaţi prin asemenea fapte şi totuşi nici uncuvânt nu faceţi. 6u dacă vă vor*esc de lucruri pe care le faceţi n realitate, vă supăraţi. 3ar cum

să nu fie a*surd

Fie ca toate cele vor*ite de mine să nu fie adevărate. Aş voi ca eu sin"ur să capăt *atjocură nacea azi, ca unul ce n zadar şi fără dreptate v)am *atjocorit, decât să vă văd pe voi nvinovăţiţi

pentru astfel de păcate. 3ar nu numai că voi i preferaţi pe oameni lui 3umnezeu, ci şi pe alţii isiliţi la aceasta. ;ulţi le)au silit pe slu"i pe unii să se nsoare fără voia lor, iar pe alţii să facăsluj*e a*surde sau amorurilor spurcate sau furtişa"urilor sau lăcomiilor sau silniciilor, aşa că

păcatul este ndoit şi nici măcar nu pot avea iertare din cauza vreunei strâmtorări oarecare.

!ă, dacă tu faci relele fără voie, pentru a ndeplini porunca stăpânitorului, apoi nici aşa nu)ţi poate fi ndeajuns justificarea, *a ncă păcatul ţi devine şi mai "reoi, când tu)i sileşti pe aceia dea face asemenea fapte. 3eci, cam ce iertare poate avea un asemenea om



Acestea le)am spus nu doar că voiesc a vă judeca şi osândi pe voi, ci a arăta cât de datori ?isuntem lui 3umnezeu. !ă, dacă şi atunci când l cinstim pe un om mai mult decât pe 3umnezeu,

prin aceasta ?l *atjocorim pe 3umnezeu, apoi cu cât mai mult când noi protimisim pe oameninaintea lui 3umnezeu 3acă aceleaşi "reşeli făcute oamenilor se arată cu mult mai mari făcutefaţă de 3umnezeu, apoi cu cât mai mult când chiar păcatul prin valoarea sa este mai mare şi mai"rozav Să se cerceteze fiecare pe sine şi să vadă toate câte face pentru oameni. Am fi foartefericiţi, dacă am face atâtea pentru 3umnezeu, pe câte facem pentru oameni, pentru slava din

partea oamenilor, pentru frica sau cinstea ce le dăm lor.

3eci, dacă noi suntem atât de răspunzători, apoi suntem datori de a)i ierta cu toată *unăvoinţa pecei ce ne nedreptăţesc pe noi şi ne răpesc cele ale noastre şi a nu căuta să le facem rău, a nu căutasă ne răz*unăm. A nu ţine minte răul este, aşa)zicând, calea iertării "reşelilor, care nu are nevoiede osteneli, nici de vreo cheltuială de *ani, şi nici de altceva de acest fel, ci numai de o *unăintenţie. u este nevoie de a fi trimis n călătorie, nici de a trece peste hotare şi nici de a trece

prin primejdii sau necazuri, ci numai de voinţă.

!e iertare vom avea pentru cele părute ca anevoioase şi "rele, când faptul n sine are atâta folos şinici o osteneală şi cu toate acestea nu)l facem u poţi dispreţui poate *anii, nu poţi mprăştiaaverile tale săracilor dar a voi un *ine oarecare nu poţi A te lăsa de nedreptăţi nu poţi !hiar dacă poate n)ai fi vinovat de multe păcate, dar dacă 3umnezeu ţi)ar porunci să ierţi, oare nu ar tre*ui să ierţi Acum nsă fiind şi atât de vinovat, tu nu)l ierţi pe cel ce ţi)a "reşit

Di acestea ţi le cere el, din acelea pe care tu le ai. 3acă noi ne)am duce la un datornic al nostru,iar acela, aflând, ne primeşte, ne cinsteşte şi ne ospătează, *a ncă ne arată toată dra"ostea cu

prisosinţă ) fără a se crede prin aceasta dezle"at de plata datoriei ce o are ) apoi prin toate acesteael ncearcă a ne face n"ăduitori n privinţa cererii acelei datorii iar tu, datorând atâtea lui3umnezeu şi poruncindu)ţi)se a ierta, pentru ca iarăşi să iei, nu ierţi

Di de ce, mă ro" 7ai* !e âtă filantropie ne 'uurăm, âtă răutate arătăm #n shim', âtăsomnolenţă, âtă trân!ă"ie* 4i ât !e uşoară este "irtutea* Aii nu este ne"oie nii !e putereatrupului, nii !e a"ere, nii !e 'ani, nii !e stăpânire, nii !e prietenie, nii !e alte"a !e aest

fel, i este !e a8uns numai a "oi şi totul se fae, luru e are mare folosinţă.

-e)a supărat poate cutare, te)a *ârfit şi *atjocorit 5ândeşte)te că şi tu multe de acestea facialtora, *a nsuşi Stăpânului şi deci iartă şi treci cu vederea. 5ândeşte)te că zici7 /4i ne iartă nouă

greşelile noastre, preum şi noi iertăm greşiţilor noştri0 +=atei 2, ;, "ândeşte)te că, dacă nuierţi, nu vei putea zice aceste cuvinte cu curaj, iar dacă ierţi, apoi tu ceri un lucru ce ţi sedatoreşte, nu prin natura lucrului, ci prin filantropia celui ce dă. Di ce e"alitate poate fi ntre celece le ierţi tu celor deopotrivă cu tine, şi cele ce ai păcătuit către Stăpânul şi pentru care ceriiertare

Di cu toate acestea ne nvrednicim de o astfel de filantropie, fiindcă *o"at este 6l n milă şindurăriB Di ca să)ţi arăt că şi fără de acestea şi fără de iertare, de la a ierta numai tu sin"ur tefoloseşti, "ândeşte)te câţi prieteni ai tu, câte laude de pretutindeni ţi se aduc, zicând toţi7 $@un

om, lesne de mpăcat, nu ştie a se răz*una, de ndată ce a fost rănit, s)a şi vindecatG. Pe un astfelde om căzut n vreo mprejurare nenorocită, cine nu l)ar milui !ine nu l)ar ierta "reşind !inenu i)ar ndeplini cererea ce ar face)o pentru alţii !ine n)ar voi să fie prieten şi ro* unui astfel desuflet *un



3aB vă ro", toate să le facem pentru aceasta şi nu numai faţă de prieteni, nu numai faţă deneamuri, ci şi către slu"i. />ăsân! la o parte ameninţarea, zie, ştiin! ă Domnul lor şi al "ostru este #n eruri/. +6feseni 2, ? 3acă noi iertăm "reşelile aproapelui, dacă facem milostenii,dacă suntem smeriţi ) căci şi aceasta iartă păcatele că, dacă vameşul numai ce a zis7 /fii milosti"mie, păătosului0 +>ua <, şi s)a ntors la casa sa ndreptăţit, cu atât mai mult noi vom

putea a ne nvrednici de o mare filantropie, dacă vom fi smeriţi şi cu inima nfrântă, dacă vommărturisi păcatele noastre, ne vom curăţi de murdăria păcatului. !ă multe sunt şi căile care ne

curăţesc de păcateB

Dei, iu'iţilor, !e pretutin!eni să- răz'oim pe !ia"ol. Nimi greu n-am spus, nimi ane"oios. $artă-l pe el e te-a supărat, miluieşte-l pe el săra, smereşte-ţi sufletul şi hiar !e ai fi el mai păătos, "ei putea să te #n"re!nieşti şi !e @mpărăţia 9erurilor5 prin aestea "ei urăţi toate păatele şi "ei şterge toata spurăiunea. Fie !ei a noi toţi urăţin!u-ne aii toatespurăiunile păatelor prin mărturisire, să ne #n"re!niim 'unătăţilor tăgă!uite, prin harul şi iu'irea Domnului nostru $isus %ristos, 9ăruia #mpreună u &atăl şi u Sfântul Duh, seu"ine sla"a, stăpânirea şi instea, aum şi pururea şi #n "eii "eilor. Amin.



Omilia %% / 3oi trebuie a le ierta pe slui şi a nu le aduce *n dezn)d)4duire espresmerenie, despre cei trei tineri şi despre prorocul aniel

=ulţumes pururea Dumnezeului meu, pomenin!u-te #n rugăiunile mele, auzin! !espre!ragostea ta şi !espre re!inţa pe are o ai ătre Domnul $isus şi ătre toţi sfinţii, a părtăşiata la re!inţă să se faă lurătoare #n !eplina unoştinţă a oriărei lupte 'une, pe are o faeţi

pentru %ristos $isus. +Filimon, "ers. :-2

u chiar de la nceput cere har pentru Onisim, ci mai ntâi admirându)l pe *ăr*at şi lăudându)l pentru succesele lui şi arătându)i dovada dra"ostei ce)i purta, prin aceea că făcea totdeauna pomenire n ru"ăciunile sale de dânsul şi spunând că inimile sfinţilor se odihnesc ntr)nsul şi căde toate ascultă, la urmă pune şi cererea lui pentru Onisim, mai ales ru"ându)l pentru aceasta.3acă alţii iz*utesc n cele pentru care se roa"ă, cu atât mai mult Pavel.

3acă venind cu ru"ămintea naintea altora, era vrednic de a fi ascultat, cu atât mai mult după alţiişi cerând un lucru ce nu atârna de el, ci de un altul. Apoi, ca să nu se pară că numai pentru

aceasta a scris epistola şi să nu se spună că dacă n)ar fi fost Onisim, n)ar fi scris)o, priveşte cumel a pus şi o altă pricină a acestei epistole, mai ntâi arătând dra"ostea lui şi după aceea poruncindu)i acestui Filimon de a)i pre"ăti "azdă.

/Auzin! !espre !ragostea ta0, zice. Admira*il este aceasta şi cu atât mai mult decât dacă ar firost de faţă să)l vadă. 6ste nvederat deci că aceasta venea din măreţia dra"ostei lui, care s)a făcuttuturor cunoscută şi a ajuns până la dânsul, deşi nu mică este distanţa de la #oma până la Fri"iaşi acolo mi se pare că era şi Arhip, căci colosenii erau n Fri"ia, către care scriind, zicea7 /4i !upă e srisoarea aeasta se "a iti !e ătre "oi, faeţi să se iteasă şi #n (iserialao!iienilor, iar pe ea !in >ao!ieea să o itiţi şi "oi0 +9oloseni :, 2, aşa că >aodiceea eracetate a Fri"iei.

/=ă rog, zie, a părtăşia ta la re!inţă să se faă lurătoare.0 Ai văzut cum el mai ntâi dă şiapoi ia şi cum mai nainte de a cere harul, i dă pe al său cu mult mai mare $!a părtăşia ta lacredinţă să se facă lucrătoare n deplina cunoştinţă a oricărei fapte *une, pe care o faceţi pentru<ristos isusG, a!iă /să fai toată fapta 'ună şi nimi să nu-ţi lipseasă0, căci numai aşacredinţa este lucrătoare, când are fapte pe lân"ă sine, după cum zice7 /ăi re!inţa fără !e faptemoartă este0. +$ao" ;, ;2 Di n)a zis7 $credinţa taG şi7 $părtăşia ta la credinţăG, unindu)l pedânsul cu sine şi compunând un trup, iar prin aceasta ncă mai mult făcându)l de a se smeri.

$3acă eşti părtaş prin credinţă, zice, eşti dator de a fi părtaş şi n altele.G

9ăi am a"ut multă 'uurie şi mângâiere, !in !ragostea ta, #ntruât inimile sfinţilor s-auo!ihnit prin tine, frate. +"ers. 3 imic nu poate mulţumi pe cineva atât de mult, ca a i se arăta

*inefacerile ce le dă altora şi mai cu seamă când el este mai nsemnat decât aceia. Di n)a spus7$dacă altora faci atâtea *inefaceri, cu atât mai mult mieG, ci n alt fel şi râureşte vor*a, deşi dealtfel tot aceasta a lăsat să se nţelea"ă, adică7 /tu singur mi-ai !at ura8, !in ele e ai făut ualţii0.

/4i multă mângâiere0, adică $nu numai că ne pare *ine, ci ne şi mân"âiem, căci aceia suntmem*re de ale noastre. 3eci, dacă tre*uie a fi o aşa de mare con"lăsuire ntre creştini, ncât ceice sunt n scâr*e şi necazuri să se odihnească prin alţii şi chiar de nu s)ar *ucura de altceva, cel

puţin să se *ucure de aceia, ca de un trup *inefăcător, apoi cu atât mai mult ne)ai odihni pe noiG.



Di n)a zis7 $te ndupleci, i asculţi n păsurile lorG, ci ncă mai mult, şi cu mai multă emfază7 /#ntruât inimile sfinţilor s-au o!ihnit prin tine, frate0, ca şi cum ar spune cineva pentru uncopil iu*it şi dorit de părinţii săi. Astfel, dra"ostea şi iu*irea fiască de care se *ucură l arată pedânsul ca foarte iu*it de dânşii.

De aeea, !eşi a"ân! #ntru %ristos tot !reptul să-ţi porunes e se u"ine, +"ers. < Priveştecum se asi"ură, ca nu cumva ceva cât de mic din cele vor*ite să)l atin"ă pe auditor sau să)l

nemulţumească. 3e aceea, mai nainte de a)i zice7 $ţi poruncesc ţieG ) ceea ce ar fi fost aspru,deşi spusă din dra"oste, şi ndeajuns de a)l mân"âia ) pune totuşi o mare "ra*ă de a ndreptavor*a, zicând7 $multă ndrăzneală avândG, ceea ce l arată pe Filimon a fi fost un *ăr*at nsemnat,adică $tu mi)ai dat această ndrăznealăG.

Di nu numai aceasta, dar şi eRpresia7 $ntru <ristosG este zisă, nu ca şi cum acela ar fi fost cel maistrălucit n lume sau cel mai puternic, ci pentru credinţa cea ntru <ristos. Di numai după aceasta

pune eRpresia7 $ti poruncesc ţieG, precum şi cealaltă7 $ce se cuvineG, adică $lucru cu dreptcuvânt, lucru ce eşti dator a)l faceG. Di priveşte prin câte ţese această idee. $Altora făcând *ine,

zice, faci şi mieG, apoi eRpresia pentru <ristos, că lucrul eşti dator a)l face şi că dra"ostea dă, iar nu ia.

Pentru !ragoste, #ţi fa mai !egra'ă o rugăminte +"ers. ?, ca şi cum parcă ar zice7 /ştiu 'ineă şi porunin! a!u lurul la #n!eplinire prin puterea e o am şi prin faptele petreute mai #nainte, !ar fiin!ă eu pun multă râ"nă pentru aeasta, mă rog0. Pe amândouă le)a arătatdeodată7 şi că are multă ndrăzneală ntr)nsul ) căci i)a poruncit ) n acelaşi timp şi că i pretindeacest lucru, pentru care l roa"ă.

Aşa um sunt eu, Pa"el, a un 'ătrân. 8aiB câte vor*e umilitoareB Pavel considerat prin calitatea persoanei, prin vârsta lui, că este *ătrân, iar mai presus de toate prin ceea ce)l ndreptăţea maimult decât orice, că este şi pus n lanţuri pentru isus <ristos. 3ar cine nu l)ar fi primit peluptătorul pentru <ristos şi pe ncununatul cu mâinile ntinse !ine, văzându)l le"at pentru<ristos, nu i)ar fi făcut hatârul

3eci, după ce i pre"ăteşte sufletul printr)atâtea, nu deodată pune nainte numele lui Onisim, cidupă ce face mai ntâi atâtea cereri. !ă voi ştiţi cum sunt supărările şi mâniile stăpânilor contraslu"ilor fu"ite şi mai ales când mpreună cu fu"a lor este şi vreo tâlhărie, cum, chiar *uni de ar fiacei stăpâni, totuşi li se sporeşte mânia.

Această mânie deci, prin toate cele zise, apostolul a m*lânzit)o mult. Di după ce mai ntâi lconvin"e de a fi "ata pentru orice sluj*ă şi după ce)i pre"ăteşte sufletul spre toată supunerea şiascultarea, la urmă adau"ă şi ru"ămintea lui, zicând7 &e rog pe tine şi apoi u mari lau!e)

pentru fiul meu, pe are l-am năsut fiin! #n lanţuri, Onisim. +"ers. arăşi pune naintele"ăturile lui care sunt atât de umilitoare. Aici, n fine, pune şi numele lui şi nu numai că i)a stinsorice mânie, ci ncă l)a făcut de a se şi veseli. $u l)aş fi numit eu fiu, zice, dacă nu mi)ar fi fostde mare folos.G

3upă cum l)a numit pe -imotei, l)a numit şi pe Onisim. Di de multe ori, arătându)şi dra"ostea părintească, $l)am născut, zice, fiind n lanţuriG, el l aţâţă pe Filimon prin durerile naşterii, aşa căşi pentru aceasta este vrednic de a se *ucura de multă cinste, căci a fost născut n aceleaşile"ături, n aceleaşi ispite pe care apostolul le)a suferit pentru <ristos.



/Onisim , el e altă!ată nu-ţi era !e folos0. +"ers. Priveşte câtă nţelepciune, cummărturiseşte păcatul lui şi cum prin aceasta i)a stins orice mânie. $Dtiu *ine, zice, că nu)ţi era defolos, dar acum şi ţie, şi mie &este( de folos. )a zis7 $ţi va fi ţie de *ună trea*ăG, ca nu cumvaacela să l contrazică, ci introducând şi persoana sa, prin aceasta a făcut ca speranţele să fie maivrednice de credinţă. $3ar acum, zice, şi ţie şi mie de folos.G 3ar dacă lui Pavel i era de *unătrea*ă, lui, care cerea atâta eRactitate, apoi cu atât mai mult lui Filimon.

/Pe aesta ţi l-am trimis.0 Di prin aceste cuvinte i)a stins mânia, când spune că l)a trimis napoi

la stăpân. Stăpânii mai cu seamă atunci se mânie, când sunt ru"aţi pentru cei ce nu sunt de faţă,aşa că şi prin aceasta mai mult l)a m*lânzit. $Pe acesta ţi l)am trimisG, iarăşi pune numele alăturide o eRpresie care este cu mult mai fier*inte decât $fiulG. A zis7 $fiulG, a zis şi7 $l)am născutG,voind prin aceasta a arăta că mai mult tre*uie a)l iu*i, de vreme ce l)a născut n ispite şi nnecazuri. !um că mai cu seamă pentru acei copii suntem aprinşi de dra"oste, pe care i naştem n

primejdii, se vede şi de acolo când, de pildă, zice Scriptura7 $8ai, 8arohavilG &ca*od ) $S)a dusslava lui sraelG( & #e"i 0, +4)''( , şi iarăşi când #ahil spune de 8eniamin7 $Fiul durerii meleG.&Facere :/, +2(

Pe aesta ţi l-am trimis, pe el #nsuşi, a!iă inima mea5 primeşte-l. +"ers. ; Prin aceste cuvintearată marea lui iu*ire pentru Onisim. u spune7 $să nu te mânii pe elG, ci7 $primeşte)lG, adică, elnu este vrednic nu numai de iertare, ci şi de cinste. Pentru ce, oare Fiindcă a devenit fiul luiPavel.

6u "oiam să-l ţin la mine, a, #n loul tău, să-mi slu8easă mie, are sunt #n lanţuri pentru 6"anghelie, +"ers. Ai văzut câte a făurit el mai ntâi, şi numai după aceea l)a adus iarăşi ncinstea stăpânului său Priveşte apoi cu câtă nţelepciune face aceasta, cum şi pe acela l facerăspunzător, dar şi pe acesta l cinsteşte.

/Ai găsit oazie, zie, !e a-mi !a slu8'a ta printr-#nsul.0 Aici arată că apostolul l)a avut nvedere mai mult pe Filimon decât pe Onisim şi că mult l cinstea pe el.

Dar n-am "oit să fa nimi fără !e #nu"iinţarea ta. +"ers. : Aceasta mai ales l n"âmfează pecel cinstit, când chiar având nevoie de un lucru, totuşi nimic nu face fără ştiinţa aceluia iar deaici izvorăsc două *unuri7 şi aceştia câşti"ă şi acela e mai si"ur şi mai apărat de orice hulă. Di n)azis7 $ca să nu)ţi fie silăG, ci ca &fapta ta cea *ună( să nu fie ca de silă. $Dtiam eu *ine, zice, că şide n)ai fi aflat sau ai fi aflat fără de veste, totuşi nu te)ai fi supărat cu toate acestea, fără de voiata n)am voit să fac nimicG, $ca să nu fie ca de silăG.

9ăi poate pentru aeea a fost !espărţit !e tine ât"a timp, a "eşni să fie al tău, !ar nu a unro'. +"ers. B-2 @ine a zis el $poateG ca să)l mişte pe stăpân, căci fu"a lui s)a petrecut dino*răznicie sau dintr)un cu"et stricat, iar nu din intenţie, şi de aceea apostolul zice $poateG. Di n)azis7 $de aceea a fu"itG, ci7 $s)a despărţitG, ntre*uinţând un cuvânt care sună mai plăcut la auz. Din)a zis7 $s)a despărţit pe sineG, căci nu a lui a fost născocirea aceasta de a se duce acolo sau aici,ci după cum zicea şi osif, justificându)se pentru fraţii săi7 /Dumnezeu m-a trimis #naintea"oastră0 +Faerea :B, B, adică vicleşu"ul lor l)a ntre*uinţat n *ine, tot aşa şi cu Onisim.

/9ă poate pentru aeasta, zie, s-a !espărţit pentru un timp.0 Di timpul l măr"ineşte, şi păcatul

l mărturiseşte, şi apoi de ndată trece la iconomia faptului.

/9a "eşni să fie al tău0, zice, adică nu numai n timpul de acum, ci şi n viitor ca să)l aintotdeauna, şi nu ca slu"ă, ci mai cinstit decât o slu"ă slu"ă fiind, nsă să)l ai mai mult ca pe unfrate. Aşa că ai câşti"at şi de la timp şi chiar prin calitate, iar după aceasta nu va mai fu"i. $!a



veşnic să fie al tăuG, n loc de $să te *ucuri de elG. 3ar nu ca un ro*, ci mai presus de ro*, ca peun frate iu*it, mai ales pentru mine. $!u puţin timp mai nainte ai pierdut o slu"ă pentru un timpoarecare, zice, iar acum ai "ăsit pe un frate nu numai al tău, ci şi al meu.G Aici este cea mai marecalitate, căci $dacă este fratele meu, zice, nici tu nu vei fi ruşinatG. 3eci, prin eRpresia7 $fiuG, el aarătat dra"ostea lui părintească, iar prin aceea de7 $frateG, favoarea cea mare şi e"alitatea.

Noi tre'uie a le ierta pe slugi şi a nu le a!ue #n !eznă!ă8!uire. Despre smerenie, !espre ei

trei tineri şi !espre proroul Daniel

Acestea n)au fost scrise la ntâmplare, ci ca să nu le deznădăjduim pe slu"i şi nici ca stăpânii să)icerte prea tare, ci să ne deprindem de a le ierta "reşelile slu"ilor să nu fim pururea cu asprimefaţă de ele, să nu ne ruşinăm de dânsele şi să le avem tovarăşi n toate, mai ales când sunt *une.!ă, dacă Pavel nu s)a ruşinat chiar de a)l numi fiu pe Onisim şi frate şi iu*it, apoi cum ne)amruşina noi Di ce spun eu de Pavel Stăpânul lui Pavel nu se ruşinează a numi pe slu"ile noastre

până şi fraţii lui şi noi să ne ruşinăm

Priveşte cum ne cinsteşte pe noi, le numeşte fraţii săi pe slu"ile noastre şi prieteni, şi mpreună)moştenitori. ată unde s)a po"orâtB 3eci, chiar de am face totul, oare am putea fi desăvârşiţi imic nu vom putea, chiar de am face totul şi chiar de am ajun"e la cea mai mare umilinţă, căcişi atunci ne mai lipseşte ceva. Di de ce, oare Spune)miB Pentru că, orice ai face tu, faci pentrufraţii tăi, pe când stăpânul a făcut pentru slu"ile tale.

Ascultă şi te cutremurăB iciodată nu te vei n"âmfa, având smerenia cea adevărată. Poate că veţirâde de cele spuse, ntre*ând dacă smerenia n"âmfează pe cineva. 3ar nu vă miraţi, căci ln"âmfează pe om când nu este adevărată smerenie. !um şi n ce fel Apoi şi aceasta este cevadrăcesc.

Precum sunt mulţi care par că nu sunt stăpâniţi de slavă deşartă şi totuşi sunt stăpâniţi de acea patimă, tot aşa şi smerindu)se cineva se n"âmfează, prin aceea că el cu"etă lucruri mari dedânsul. 3e pildă7 a venit la tine un frate sau o slu"ă oarecare, l)ai primit n casa ta, i)ai spălat

picioarele, dar imediat ai cu"etat n sine lucruri mari, zicând7 $Am făcut ceea ce nimeni n)a maifăcut, am câşti"at smereniaG.

Dei, ân! rămâne ine"a #n smerenieC !ând şi aduce aminte de porunca lui <ristos, care zice7 /9ân! "eţi fae toate ele porunite "ouă, să zieţi) Suntem slugi netre'nie0 +>ua 3, , şi

iarăşi de porunca dascălului lumii, care zice7 /6u #nă nu sootes să o fi uerit0. +Filipeni , 9el e este on"ins ă n-a făut nimi mare, oriâte ar fae, numai aesta este u a!e"ărat el e se smereşte, el e nu re!e ă #nă a a8uns la sfârşit.

;ulţi s)au n"âmfat din umilinţă. 3ar şi noi pătimim aceasta. Ai făcut ceva din smerenie Să nucu"eţi lucruri mari, căci atunci totul ai pierdut. 3e felul acesta a fost fariseul s)a trufit fiindcădădea săracilor a zecea parte, şi a pierdut totul. ?nsă nu tot aşa a pătimit vameşul. Ascultă)l pePavel care zice7 /Nu mă ştiu "ino"at u nimi, !ar nu #ntru aeasta m-am #n!reptat0. +$ 9orinteni :, : Ai "ăzut ă el nu s-a #ngâmfat pe sine, i #n tot felul se smerea şi se #n8osea,

!eşi a8unsese #n ea mai #naltă sfinţenieC

Di cei trei tineri deşi se "ăseau n mijlocul cuptorului şi n foc, iată ce ziceau7 9ă am păătuit,ă am făut fără!elege, !epărtân!u-ne !e &ine0. +9ântarea elor trei tineri, "ers. B ?n acest felare cineva inimă nfrântă, şi de aceea puteau să zică7 /9i u suflet z!ro'it şi u !uh umilit să fim



primiţi !e &ine0. +9ântarea elor trei tineri, "ers. B Astfel că şi după ce au căzut n cuptor erau foarte smeriţi, *a ncă mai smeriţi ca nainte de a cădea. Fiindcă vedeau minunea făcută cudânşii şi crezându)se pe dânşii nevrednici de mântuire, au fost cuprinşi de o mare smerenie, căci,când ne convin"em că ni s)a făcut *ine fără să fim vrednici, atunci mai cu seamă ne umilim.

3eşi, de altfel, dânşii ce *inefacere oare au primit fără să o merite S)au dat pe sine focului, ntimp ce alţii păcătuiau erau ncă tineri, şi totuşi nu au cârtit, nici nu s)au mâniat şi nici n)au zis7

$6iB şi ce *ine este de noi, că) slujim lui 3umnezeu Acest mpărat este necucernic, şi totuşi adevenit stăpânul nostru. 3ar nu numai atâta cu ce ne)am folosit noi nchinându)se lui3umnezeu ?mpreună cu idolatrii suntem pedepsiţi de idolatru, n ro*ie am fost aduşi, din patrieam fost scoşi, din li*ertate şi din toate cele părinteşti ro*i şi slu"i am ajuns, slujim unui mpărat

*ar*arG. imic din toate acestea n)au zis nsă, ce $Păcătuit)am, făcut)am fărădele"e.G 3ar şiru"ăciunea n)o făceau pentru dânşii, ci pentru alţii. /&u ne-ai !at unui rege ne!rept, el mai răuare este pe pământ0. +9ântarea elor trei tineri, "ers. <

Di iarăşi 3aniel fiind azvârlit n "roapa leilor a doua oară, zicea7 /A!usu-Ei-ai aminte !e mine

Dumnezeule0. Di de ce nu şi)ar fi adus aminte, 3aniele, când tu >)ai slăvit pe dânsul nainteampăratului, zicând7 /4i mie, nu prin #nţelepiunea are ar fi #n mine0 +Daniel ;, , şi când aifost aruncat n "roapa leilor pentru că n)ai ascultat de porunca acelui mpărat viclean Pentru ce,dar, nu şi)ar fi adus aminte tocmai pentru aceasta u oare pentru dânsul ai fost aruncat acum n"roapa leilor $3aB răspunde el nsă sunt dator pentru multe.G

3ar atunci ce am putea spune noi Ascultă)> şi pe 3avid ce spune7 /$ar !aă 6l #mi "a zie)Nu mai este 'ună"oinţa =ea u tineG, atuni iată-mă, faă u mine e "a 'ine"oi0 +$$ Hegi B, ;2, deşi avea cu sine mii de isprăvi. Di 6li zice7 /6l este Domnul5 faă, !ar, e "a 'ine"oi0.+$ Hegi , < Aceasta este datoria slu"ilor recunoscătoare, nu numai când primesc *inefaceri, cişi nenorociri, ca şi n strâmtorări, totul să) atri*uie >ui. Di cum să nu fie a*surd, când noi llăsăm pe stăpân ca să)şi *ată slu"ile, ştiind că i cruţă ca fiind ai lor şi 3umnezeu nu va cruţa

Aceasta şi Pavel, lăsând a se nţele"e, zicea7 /9ă !e trăim, pentru Domnul trăim, şi !aămurim, pentru Domnul murim. Dei, şi !aă trăim, şi !aă murim, ai Domnului suntem0.+Homani :, < imeni dintre noi nu ne cruţă mai mult ca 3ânsul, !are ne)a adus la viaţă dinceea ce eram, !are răsare soarele, !are plouă, !are entuziasmează sufletul, !are >)a dat pe FiulSău pentru noi. 3ar precum am zis, şi pentru care toate acestea sunt spuse, să ne smerim precumtre*uie, să fim cu cumpătare precum tre*uie, şi această smerenie sau cumpătare să nu fie pentru

noi pricină de n"âmfare.

6şti smerit Di poate mai smerit decât toţi oamenii u cu"eta pentru aceasta lucruri mari despretine, nici pe alţii să)i iei n derâdere, ca nu cumva să pierzi lauda ce ai avea)o. 3e aceea eştismerit, pentru ca să scapi de prostie, iar dacă prin smerenie cazi n prostie, mai *ine nu te)ai maismeri. !ăci ascultă ce spune Pavel7 /9i păatul, a să se arate păat, zie, mi-a a!us moartea,

prin eea e a fost 'un, pentru a păatul, prin porună, să fie peste măsură !e păătos0.+Homani 3,

9ân! #ţi "ine #n minte !e a te a!mira pe tine singur pentru smerenie, gân!eşte-te la Stăpânul tău, un!e S-a pogorât u smerenia, şi nu te "ei mai a!mira, nii nu te "ei mai lău!a pe tine#nsuţi, i #nă "ei râ!e singur !e tine, a unul are n-ai făut nimi. 9onsi!eră-te pe tine!atorni pentru toate ele e ai fae.



Adu)ţi aminte acea para*olă7 $!ine dintre voi, având o slu"ă la arat sau la păscut turme, i va zicecând se ntoarce din ţarină7 8ino ndată şi şezi la masă Oare, nu)i va zice7 Pre"ăteşte)mi ca săcinez şi, ncin"ându)te, slujeşte)mi până ce voi mâncaG &>uca +9, 9)2( Oare nu le avem pe slu"ica să ne slujească nouă

3umnezeu nsă ne)a acordat acest dar, nu ca să) slujească >ui, ci ca să facă interesul nostru. 3ar noi nu tre*uie a sta faţă de 3ânsul ca şi cum i)am face hatârul, ci ca ndeplinindu)ne datoria,

fiindcă datorie este cu adevărat tot ceea ce facem. 3acă voim ca ro*ii cumpăraţi cu *ani săvieţuiască tot timpul pe lân"ă noi şi să avem tot ceea ce au dânşii, cu cât mai mult !el ce ne)aadus la viaţă din ceea ce nu eram are acest drept, 6l care ne)a răscumpărat cu scumpul Său sân"e.A plătit preţul răscumpărării pentru noi, atât cât cineva n)ar fi plătit nici pentru fiul său7 Di)avărsat sân"ele Său.

3eci, dacă am avea mii de suflete şi le)am depune pe toate, oare i)am răsplăti deopotrivă 3elocBDi de ce Pentru că 6l a făcut aceasta nu ca şi cum ar fi fost dator, ci totul a făcut din har, iar noifacem pentru că suntem datori. 6l fiind 3umnezeu, S)a făcut ro* pentru noi, şi nefiind su*

stăpânirea morţii, a devenit su* stăpânirea morţii "ăsindu)se n trup, iar noi chiar de n)am punesufletele noastre pentru 3ânsul, totuşi le vom da după le"ea naturii şi fără de voie ne vomdespărţi de dânsele după puţin timp. -ot aşa şi cu *anii, pe care, dacă nu)i vom da pentru dânsul,la ducerea noastră de aici i vom da de nevoie. -ot aşa şi cu umilinţa, chiar de nu ne)am smeri

pentru 3ânsul, totuşi prin supărări, prin nenorociri, prin stăpânirile lumii ne vom smeri.

Ai văzut cât de mare este harul )a zis7 $!e lucru mare fac mucenicii !ă şi de n)ar muri pentrumine, totuşi vor muri ne"reşitG, ci recunoaşte marea lor jertfă, că de *unăvoie dau ceea ce cu

puţin mai n urmă vor da fără voie, după le"ea naturii. )a zis7 $!e lucru mare fac cei ce mpartaverile la săraci !ă numaidecât le vor da şi fără voia lorG, ci recunoaşte şi acestora marele merit,şi nu se ruşinează, ci mărturiseşte n auzul tuturor, că el, stăpânul, a fost hrănit de slu"i. 3e altfel,şi aceasta este slava stăpânului7 de a avea slu"i recunoscătoare şi aceasta este slava stăpânului7de a)l iu*i atât de mult slu"ile şi aceasta este slava stăpânului7 de a)şi nsuşi cele ale slu"ilor şiaceasta este slava stăpânului7 de a nu se ruşina de a fi mărturisit de toţi.

3eci, iu*iţilor, să ne ruşinăm de o atât de mare dra"oste a lui <ristos către noi şi să nenfier*ântăm şi noi de dra"ostea >ui. !hiar de ar fi cineva smerit sau om de rând, să audă că 6lne iu*eşte pe noi, şi atunci mai mult decât toţi ne vom nfier*ânta către 3ânsul şi)> vom avea ncinste mare, şi)> vom iu*i. Stăpânul nostru ne iu*eşte atât de mult şi noi nu ne mişcăm u, vă

ro", să nu devenim atât de trândavi pentru mântuirea sufletelor noastre, ci să o iu*im şi să neinteresăm după putere pentru câşti"area ei.

-oate să le punem pentru iu*irea >ui7 şi suflet, şi *ani, şi slavă, şi orice, să le punem, zic, pentrumântuirea noastră, cu *ucurie, cu *unăvoinţă, cu veselie, nu ca şi cum i)am da >ui ceva, ci ca şicum ne)am da nouă nşine. Aceasta este le"ea celor ce iu*esc7 şi nchipuie că ntâmpină *inele,când ei ntâmpină numai rele pentru cei iu*iţi. Astfel deci să ne "ăsim şi noi faţă de Stăpânulnostru, ca să ne nvrednicim şi de *unurile viitoare, prin <ristos isus 3omnul nostru, !ăruiampreună cu -atăl şi cu Sfântul 3uh, se cuvine slava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi n

vecii vecilor. Amin.



Omilia %%% / espre ru)ciune, cum c) este un mare bun şi c) trebuie a cere ru)ciunilepreoţilor, şi a face cele vrednice de binecuv+ntare ') umnezeu este bun şi iubitor de

oameni

Dei, !aă mă sooteşti părtaş u tine, primeşte-l pe el, a pe mine. $ar !e te-a păgu'it u e"asau #ţi este !ator e"a, pune aeasta #n sooteala mea. 6u, Pa"el, am sris u mâna mea5 eu #ţi "oi plăti, a să nu-ţi spun ă şi tu #mi eşti !ator u tine #nsuţi. +Filimon, "ers. 3-?

ici un lucru nu ştia a)l sfârşi atât de *ine, ca a nu le spune pe toate deodată. !ăci priveşte dupăcâte laude şi după câtă pre"ătire sau mai *ine zis, după câtă ţesătură de vor*e, a pus n fineaceastă idee mare. 3upă ce a spus că $este fiul meu, că este tovarăş al 6van"heliei, că eştideparte de frate şi că l ai ca pe un frateG, la urmă a adău"at7 $ca pe mineG, şi nu s)a ruşinat deaceasta Pavel. !ăci cel ce nu se ruşinează a fi numit slu"ă a credincioşilor, *a ncă şi mărturiseaaceasta, cu atât mai mult nu s)ar fi dat n lături de a)l numi frate şi chiar mai mult decât frate.

$!a pe mineG, adică $dacă cu"eţi la fel cu mine, dacă acelaşi ţel l urmăreşti, dacă mă crezi

prieten, primeşte)l pe el, ca pe mine nsumiG. Di priveşte tocmai unde a pus el nedreptatea suferităde Filimon, căci mai cu seamă pa"u*a de *ani este cea care)i supără pe oameni. 3eci, ca nucumva să)l nvinovăţească pe Onisim ) mai ales că poate cheltuise *anii furaţi ) ce zice el uspune7 $dacă a furat cevaG, ci7 $de te)a pă"u*it cu cevaG.

A mărturisit şi "reşeala n acelaşi timp, dar nu o "reşeală de slu"ă, ci de prieten către prieten,făcând uz de eRpresia7 nedreptate, n loc de7 furt. $Pune aceasta n socoteala meaG, zice, adică$datoria aceea să o pui n socoteala meaG. Apoi, adau"ă cu o mare "raţie duhovnicească7 $6u,Pavel, am scris cu mâna meaG, eRpresie şi sfioasă, n acelaşi timp şi "raţioasă, dacă pentruaceasta nu s)a dat n lături, el, Pavel, de a da până şi scrisoare la mână, că)şi va primi pa"u*a.Prin aceasta l)a scăpat de o mare supărare şi pe Onisim, zicând7 $am scris cu mâna meaG. imicnu poate fi mai aprins ca o asemenea dra"oste, nimic mai nsemnat, nimic mai plăcut. !âtăn"rijire pune el pentru un omB

/9a să nu-ţi spun ă şi tu #mi eşti !ator u tine #nsuţi0, zie. Aceasta a făcut)o el nu cum s)ar *rodi, căci ca să nu se pară că ar fi o *atjocură pentru Filimon, dacă poate nu s)ar fi ncurajat şi ar fi cerut de la el iertarea acelui furt, iată cum ntoarce vor*a7 $!a să nu)ţi spun că şi tu mi eştidator cu tine nsuţiG, adică $nu numai cele ale tale, ci chiar şi tu sin"urG. 3ar şi aceste cuvinte le)a zis apostolul din marea lui dra"oste şi din motivul prieteniei, precum şi pentru că avea mare

curaj faţă de dânsul. Di priveşte cum pretutindeni se n"rijeşte de amândouă7 şi de a cere cu multăsi"uranţă de reuşită, iar pe de altă parte ca aceasta să nu fie ca o dovadă de un prea mare curajcătre acela.

Da, frate. +"ers. ; !e este aceasta7 $3a, frateG $Primeşte)l pe dânsul ca pe mineG, zicea, cu puţin mai nainte. >ăsând deci la o parte "luma aceea "raţioasă, se ntoarce iarăşi la cele dinainte,la cele nsemnate ) deşi, de altfel, chiar "lumele sfinţilor sunt nsemnate ) 3a, frate, eu te ro", fă)mi *inele acesta. ?n 3omnul, adică $3omnului să) dai mulţumire şi nu mieG. >inişteşte inimamea, adică dra"ostea mea cea pentru tine.

(ine #nre!inţat !e asultarea ta, ţi-am sris ţie. +"ers. ; 3ar oare ce piatră nu ar muiacuvintele acestea !e fiară săl*atică n)ar m*lânzi acestea şi n)ar pre"ăti)o de a primi cu plăcere3upă ce a mărturisit de atâtea isprăvi ale lui, nu se dă n lături de a se justifica iarăşi. u spune lantâmplare, nici poruncind şi nici cu oarecare n"âmfare, ci $*ine ncredinţat de ascultarea ta, ţi)



am scris ţieG, zice. !eea ce a spus la nceput7 $multă ndrăzneală avândG &deşi având ntru <ristostot dreptul(, aceasta o spune şi aici la sfârşitul epistolei7 ştiind că vei face chiar mai mult decâtcele ce)ţi spun. Cicând aceasta, l)a şi aţâţat n acelaşi timp, fiindcă s)ar fi ruşinat desi"ur Filimon,dacă apostolul avea o astfel de părere despre dânsul, că va face şi mai mult decât "răieşte, el sănu facă aşa.

9i o!ată u aeasta pregăteşte-mi lo !e găz!uit, fiin!ă nă!ă8!uies ă, prin rugăiunile

"oastre, "oi fi !ăruit "ouă. +"ers. ;; Di aceasta venea din marele lui curaj, şi mai cu seamă ozicea pentru Onisim, ca dânşii să nu se trândăvească, ci să cunoască deci că fără "reş el venind vaauzi cele despre dânsul, ca orice răz*unare să o alun"e de la dânşii, şi să)l ierte pe Onisim. ;areera cinstea şi "raţia ce le)o făcea, a)l avea printre dânşii pe Pavel, pe Pavel la o vârstă atât denaintată, pe Pavel după le"ăturile sale din #omaB A se ru"a dânşii pentru Pavel era o dovadă adra"ostei lor către dânsul. $!ă, dacă voi fi şi n primejdii ) de nu cumva sunt şi acum ) totuşi măveţi vedea, dacă vă veţi ru"a pentru mineG, zice.

&e #m'răţişează 6pafras, el #nhis #mpreună u mine pentru %ristos $isus. +"ers. ; Acesta

era cel trimis la coloseni, aşa că şi de aici se nvederează că Filimon era printre coloseni. PrineRpresia7 $cel nchis mpreună cu mineG, lasă a se nţele"e că şi apostolul se "ăsea n mare necaz,ncât dacă nu pentru Onisim, cel puţin pentru 6pafras să fie auzit, căci cel ce era n necazuri, şitotuşi şi)a lăsat pe ale sale şi se n"rijeşte de ale altora, merită să fie ascultat. 3e altfel, prinaceasta apostolul l aţâţă şi pe Filimon, că dacă concetăţeanul său cel mpreună ro*it cu Pavel, şincă pătimeşte mpreună, cu atât mai mult Filimon, care până acum ncă nici pe slu"a sa n)aiertat)o. $!el nchis mpreună cu mine pentru <ristos isusG, n loc de7 $pentru <ristosG.

=aru, Aristarh, Dimas, >ua ei #mpreună-lurători u mine. +"ers. ;: 3ar, oare, de ce pune>uca tocmai la urmă, deşi undeva zice7 $umai >uca este cu mineG & -imotei 0, ++( Di totacolo spune că 3imas l)a lăsat, iuţind veacul de acum. Acestea deşi s)au spus undeva, cu toateacestea nu tre*uie a le lăsa necercetate sau a le trece cu vederea cum s)ar ntâmpla. !um deci despune că se nchină lui Filimon cel care)l părăsise pe apostol /6rast a rămas #n 9orint0 +$$ &imotei :, ;, zie.

>)a adău"at aici şi pe 6pafras, care era cunoscut lor, şi pe ;arcu cel minunat dar de ce a pus pe3imas Poate că după aceasta a devenit trândav, când desi"ur a văzut marile primejdii. >uca,fiind cel mai de pe urmă trecut aici, a devenit cel dintâi. !u aceştia deci i salută pe Filimon şi pecei ai casei sale, făcându)i cu *ă"are de seamă la cererea sa, *a ncă i numeşte şi mpreună)

lucrători ai săi, iar prin aceasta face *inevoitor pe Filimon la cererea sa.

%arul Domnului nostru $isus %ristos să fie u !uhul "ostru* Amin. +"ers. ;B

Despre rugăiune, um ă este un mare 'un şi ă tre'uie a ere rugăiunile preoţilor, şi a faeele "re!nie !e 'ineu"ântare. 9ă Dumnezeu este 'un şi iu'itor !e oameni

!u ru"ăciune a ncheiat epistola sa. #u"ăciunea este un mare *un şi un păzitor mântuitor alsufletelor noastre. 3ar este un mare *un numai atunci când facem lucruri vrednice de ru"ăciune

şi nu ne arătăm nevrednici de dânsa.

3eci, tu când te apropii de preot, iar el ţi zice7 $3umnezeu să te miluiască, fiuleG, că nu tencurajez numai n vor*e, ci pune alături şi fapte, adică fă cele vrednice de milă. $3umnezeu săte miluiască, fiuleG, zice, şi dacă tu vei face cele vrednice de *inecuvântare, vei fi *inecuvântat



adică, dacă l vei milui pe aproapele, căci de cele ce voim a ne nvrednici de la 3umnezeu, peacelea suntem datori a le mpărtăşi aproapelui nostru.

3ar dacă pe aproapele nostru l lipsim de acestea, cum voim a ne nvrednici de ele /Feriiţi ei milosti"i, zie, ă aeia se "or milui0. +=atei B, 3 !ă, dacă oamenii i miluiesc pe cei milostivi,cu atât mai mult 3umnezeu pe când pe cei nemilostivi, nici oamenii nu)i miluiesc. /9ăi

8u!eata este fără milă pentru el are n-a făut milă0 +$ao" ;, , zie. @ine este, oare

3eci, de ce nu)i dai altuia 8oieşti a fi iertat de păcate 3e ce tu nu ierţi celui ce ţi)a "reşit -eapropii cerând de la 3umnezeu ?mpărăţia !erurilor, iar tu, fiind ru"at, nu dai nici ar"int măcar.

3e aceea nu suntem miluiţi, fiindcă nu miluim. $Pentru ce zici tu tocmai aceasta este milă, de ate milostivi spre cei nemilostivi.G Pentru ce, mă ro" !ă acela care se poartă cu filantropie cătrecel crud şi nemilostiv şi care arată mii de rele faţă de aproapele său, cum ar putea fi milostiv

$3ar ce zici tu7 oare *otezul nu ne)a mântuit de rele, pe noi care am făcut mii de păcateG e)amântuit de acelea, nu ca să le facem iarăşi, ci ca să nu le mai facem deloc.

$oi, care am murit păcatului, cum vom mai trăi n păcat Oare, atunci să păcătuim fiindcă nusuntem su* le"eG &#omani 1, ', +/( >a care răspunde7 $icidecumBG.

3e aceea te)a iz*ăvit de acelea, pentru ca niciodată să nu te mai ntorci la acea necinste. Pentrucă şi doctorii i scapă pe cei *olnavi de fri"uri, nu pentru ca să a*uzeze de sănătate, sprenrăutăţirea *olii lor şi dezordinea vieţii, căci atunci mai *ine era să rămână *olnavi, dacă ar tre*ui să se nsănătoşească cineva pentru aceea, ca iarăşi să se pună n pat, ci pentru ca aflândrelele *olii, să nu mai cadă n fri"uri, ca să se "ăsească mai n si"uranţă cu sănătatea, ca n fine,toate să facă pentru câşti"area şi păstrarea ei.

$3ar, zici tu, unde este filantropia lui 3umnezeu, dacă ar urma ca pe cei răi să nu)i mântuiascăG3e multe ori i aud pe mulţi vor*ind de acestea, că 6l este filantrop şi că)i mântuieşte pe toţi.3eci, ca nu cumva să ne amă"im pe noi nşine mai ales că mi aduc aminte că v)am fă"ăduitaceasta haide ca astăzi să mişcăm vor*a n acea parte. 8)am vor*it vouă n trecut despre "heenăşi am amânat vor*a despre filantropia lui 3umnezeu, iar astăzi e *ine ca să mi mplinescfă"ăduinţa.

!um că este "heenă, după cât mi se pare, am arătat ndeajuns, aducând la mijloc potopul şi relele

dinainte şi zicând că pe cel ce face aceleaşi rele, desi"ur că nu)l va lăsa nepedepsit pentru relelede acum. !ă, dacă pe cei ce au păcătuit mai nainte de le"e i)a pedepsit aşa, nu mai ncape nici ondoială că nu)i va lăsa nepedepsiţi pe cei ce au făcut rele după primirea harului.

Se ntre*a atunci7 cum 3umnezeu este *un, cum este filantrop, dacă pedepseşte Di am amânatvor*a, ca nu cumva cu mulţimea celor spuse să astup urechile voastre. <aide, deci, astăzi să nendeplinim această datorie şi să arătăm cum 3umnezeu este *un şi poate fi *un dacă pedepseşte.

Di apoi cuvântul acesta al nostru s)ar potrivi şi ereticilor, ncât să luăm aminte cu toată râvna.

3umnezeu, iu*iţilor, neavând nevoie de nimic din partea noastră, ne)a făcut pe noi.!um că n)a avut nevoie de nimic, a dovedit)o din aceea că după aceasta ne)a făcut pe noi, iar dacă ar fi avut nevoie, desi"ur că ne)ar fi făcut din toată veşnicia. 3ar dacă şi fără noi 6l a fost, şinoi am fost făcuţi n timpurile de după aceasta, nu doar având nevoie de noi ne)a făcut. A făcut



cerul, pământul, marea şi toate cele ce sunt pentru noi. Di toate acestea nu sunt oare din *unătate,spune)mi

;ulte ar avea cineva de vor*it, dar ca să scurtăm vor*a /+6l fae să răsară soarele peste ei răi şi peste ei 'uni şi trimite ploaie peste ei !repţi şi peste ei ne!repţi0. +=atei B, :B Aceasta nueste din *unătate $uG, zici tu. !ă şi atunci ziceam către un marcionit , nu sunt acestea vrednicede *unătatea lui 3umnezeu 3ar el a zis că, dacă 3umnezeu nu ar cere răspuns pentru păcate, ar

fi demne de *unătatea lui, iar dacă cere răspuns, nu sunt din *unătatea >ui. Acel eretic nu esteacum aici. <aide, deci, ca acelea spuse atunci să le spunem şi acum, şi ncă mai multe decâtatunci. 6u vă voi dovedi din prisos, că dacă nu ne)ar cere nici o socoteală de faptele noastre, nuar fi *un şi fiindcă ne cere, de aceea este *un.

Spune)mi, iu*itule, dacă nu ne)ar cere socoteală, oare ar putea sta viaţa noastră omenească Oaren)am cădea n starea fiarelor săl*atice 3acă având frică de osândă şi judecată, şi totuşi noi intrecem pe peşti mâncându)ne unii pe alţii, i)am covârşit pe lei şi pe lupi răpindu)ne unii altoraaverile, dar ncă dacă nu ne)ar cere nici o socoteală, de câtă neorânduială n)ar fi plină viaţa

noastră !e la*irint fa*ulos ar mai fi această viaţă, faţă de neorânduiala din lumeB Oare n)aivedea mii de a*surdităţi şi de nere"uli !ine s)ar mai sfii de tatăl său !ine ar mai cruţa)o pemama sa !ine ar depărta de la sine orice plăcere, orice răutate

Di cum că toate acestea sunt aşa, eu voi ncerca să vă convin" de la o sin"ură casă. Fie, deeRemplu, unul dintre voi care ntrea*ă de acestea şi care are slu"i dacă eu aş face nvederatacelora că dacă ar nesocoti autoritatea stăpânului lor sau ar *atjocori trupul lui, sau ar face totul,

*a ncă ar mreji contra lui toate cele ale duşmanilor lui, totuşi el n)ar ameninţa şi nici n)ar pedepsi, *a ncă nici cu vor*a nu i)ar supăra, oare acestea toate se crede a fi din *unătatea celuice a vor*it aşa

3ar eu dovedesc că acestea sunt din cea mai de pe urmă cruzime şi rezultatul unei astfel decruzimi este că nu numai femeia şi copiii lui sunt trădaţi printr)o astfel de *unătate fără scop, cincă şi el nsuşi se eRpune a se pierde naintea celorlalţi. !ăci slu"ile lui vor fi şi *eţive, şidesfrânate, şi *atjocoritoare, şi, n fine, mai săl*atice decât toate fiarele. 3eci, aceasta poate fioare *unătate, spune)mi, de a călca n picioare no*leţea sufletului şi a se pierde şi pe dânşii, şi pealţii

Ai văzut, dar, că a cere socoteala pentru faptele făcute, este rezultatul *unătăţii Di de ce spun eu

de slu"i, care cad mai uşor n asemenea păcate Ai*ă, de pildă, cineva copii şi n"ăduiască)le lor de a cuteza toate, şi să nu)i pedepsească apoi, de care rele nu vor fi capa*ili, spune)mi Apoi,dacă printre oameni a pedepsi este rezultatul *unătăţii, iar a nu pedepsi este din cruzime, când evor*a de 3umnezeu oare nu este tot aşa

3eci, fiindcă este *un, de aceea a pre"ătit mai dinainte "heena. 8oiţi ncă a vă mai spune şi dealtă *unătate a lui 3umnezeu u numai aceasta se petrece, ci ncă şi pe cei *uni nu)i lasă de)ase face răi. !ă, dacă ar fi urmat ca să se *ucure de aceleaşi şi aceştia, desi"ur că toţi ar fi răi,acum nsă nu puţin şi aceasta i mân"âie pe cei *uni. !ăci ascultă ce spune prorocul7 /7eseli-se-

"a !reptul ân! "a "e!ea răz'unarea #mpotri"a nere!inioşilor5 mâinile lui le "a spăla #nsângele păătosului0 +Psalmi B3, , nu *ucurându)se peste măsură ) să nu fieB ) ci de frică pentru ca nu cumva să pătimească şi el aceleaşi, şi deci mai curată ncă să)şi facă viaţa.



Aceasta vine dintr)o mare n"rijire părintească. $3a, zici tu dar numai să ameninţe ar tre*ui, nunsă să şi pedepsească.G 3acă pedepseşte, şi tu zici că este numai ameninţare, şi de aceea deviitrândav, apoi dacă ar ameninţa numai, oare nu ai deveni mai trândav 3acă ninivitenii ar fi ştiutcă este numai ameninţare cu dânşii, nu s)ar fi pocăit dar fiindcă s)au pocăit, de aceea şiameninţarea s)a măr"init numai n vor*e. 8oieşti ca să rămână ameninţare -u sin"ur eşti stăpân

pe acest lucru. Fă)te mai *un şi atunci va rămâne numai ameninţare, iar dacă ) ceea ce să nu fie )tu dispreţuieşti ameninţarea, sin"ur vei simţi realitatea.

!ei de pe timpul potopului, dacă s)ar fi temut de ameninţare, n)ar fi suferit pedeapsa. Di noi decidacă ne vom teme de ameninţare, nu vom suferi pedeapsa, şi nici să fie una ca aceasta. !i ne vaacorda iu*itorul de oameni 3umnezeu ca noi toţi să ne cuminţim prin aceste ameninţări şi să nenvrednicim de acele *unuri nepovestite, cărora fie să ne nvrednicim cu toţii, prin harul şifilantropia 3omnului nostru isus <ristos, !ăruia mpreună cu -atăl si cu Sfântul 3uh, se cadeslava, stăpânirea şi cinstea, acum şi pururea şi n vecii vecilor. Amin.

+eItras !in Sfântul $oan 1ură !e Aur - &âluiri la 6pistola a !oua a Sfântului Apostol Pa"el

ătre &imotei, &it şi Filimon

Sf+ntul Apostol Onisim (5#"$ (!" februarie$



Sfântul Apostol Onisim a fost ro*ul lui Filimon, un dre"ător de seamă din cetatea !olose &Fri"ia(hirotonit de Sfântul Apostol Pavel episcop. #o*ul Onisim, "reşind stăpânului său, a fu"itla #oma. Aici l)a "ăsit nchis pe Sfântul Pavel, care l)a *otezat. 3e aici, Pavel l trimite peOnisim cu o scrisoare la Filimon cerându)i să l ierte pe Onisim şi să)l primească nu ca pe un ro*sau ca pe un frate iu*it, ci ca pe Pavel nsuşi. Filimon l)a ntâmpinat cu dra"oste pe Onisim, l)aiertat şi l)a eli*erat din ro*ie. >a dorinţa Sfântului Pavel, Onisim s)a ntors la #oma şi)l nsoţea

pe acesta oriunde propovăduia 6van"helia, până n Spania. 3upă sfârşitul Sfântului Pavel, fiindhirotonit episcop, Onisim a propovăduit mer"ând din cetate n cetate. A primit cununa muceniciein timpul pri"oanei lui 3omiţian, n anul 4/. 6ste pomenit de @iserică la +/ fe*ruarie, iar mpreună cu cei şaptezeci Apostoli n 0 ianuarie.

.vanhelia şi Apostolul zilei



.vanhelia

6". >ua , 2-;

Jis-a Domnul ueniilor Săi)2.9el e "ă asultă pe "oi pe =ine =ă asultă şi el e se leapă!ă !e "oi se leapă!ă !e =ine5iar ine se leapă!ă !e =ine se leapă!ă !e 9el e =-a trimis pe =ine.3.4i s-au #ntors ei şaptezei +şi !oi u 'uurie, ziân!) Doamne şi !emonii ni se supun #nnumele &ău.<.4i le-a zis) Am "ăzut pe satana a un fulger ăzân! !in er.?.$ată, "-am !at putere să ălaţi peste şerpi şi peste sorpii şi peste toată puteea "ră8maşului şi nimi nu "ă "a "ătăma.;.Dar nu "ă 'uuraţi !e aeasta, ă !uhurile "i se pleaă, i "ă 'uuraţi ă numele "oastresunt srise #n eruri.;.@n aesta eas, 6l S-a 'uurat #n Duhul Sfânt şi a zis) &e slă"es pe &ine, Părinte, Doamneal erului şi al pământului, ă ai asuns aestea !e ei #nţelepţi şi !e ei priepuţi şi le-ai !esoperit prunilor. Aşa, Părinte, ăi aşa a fost #naintea &a, 'ună"oinţa &a.

Apostol



.pistola c)tre 'orinteni a Sf+ntului Apostol Pavel

% 'orinteni , #/!6

?.9ăi mi se pare ă Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a arătat a pe ei !in urmă oameni, a pe

nişte osân!iţi la moarte, fiin!ă ne-am făut pri"elişte lumii şi #ngerilor şi oamenilor..Noi suntem ne'uni pentru %ristos5 "oi #nsă #nţelepţi #ntru %ristos. Noi suntem sla'i5 "oi #nsă sunteţi tari. 7oi sunteţi #ntru sla"ă, iar noi suntem #ntru neinste*.Până #n easul !e aum flămânzim şi #nsetăm, suntem goi şi suntem pălmuiţi şi pri'egim,;.4i ne ostenim, lurân! u mâinile noastre. Oărâţi fiin!, 'ineu"ântăm. Prigoniţi fiin!,ră'!ăm..%uliţi fiin!, ne rugăm. Am a8uns a gunoiul lumii, a măturătura tuturor, până astăzi.:.Nu a să "ă ruşinez "ă sriu aestea, i a să "ă !o8enes, a pe nişte opii ai mei iu'iţi.B.9ăi !e aţi a"ea zei !e mii !e #n"ăţători #n %ristos, totuşi nu a"eţi mulţi părinţi. 9ăi eu "-

am năsut prin 6"anghelie #n $isus %ristos.2.Dei, "ă rog, să-mi fiţi mie următori, preum şi eu lui %ristos.

'anon de ru)ciune c)tre Sf+ntul Apostol Onisim

1roparul Sfântului Apostol Onisim, "lasul al :)lea7 Apostole Sfinte Onisim, roa"ă pe ;ilostivul3umnezeu, ca să dăruiască iertare de "reşeli sufletelor noastre.

'+ntarea !

%rmosul: !a pe uscat um*lând srael cu urmele prin adânc, pe pri"onitorul Faraon văzându)lnecat, a stri"at7 lui 3umnezeu cântare de *iruinţă să) cântăm.



Stih: Sfinte Apostole Onisim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Fiind luminat, Apostole Onisim, cu dumnezeiescul şi strălucitul har al ;ântuitorului, iz*ăveştesufletul meu cel ntunecat, ru"ând pe <ristos, u*itorul de oameni 3umnezeu, fericite.


>uminat fiind de strălucirile cele dătătoare de raze ale Apostolului Pavel, prea lesne ai scăpat dinne"ura necunoştinţei, mărite, stri"ând lui <ristos, cântare de mulţumire, prea fericite.

Sla"ă &atălui şi Fiului şi Sfântului Duh.

3umnezeiesc lucrător de cele sfinte te)ai arătat, prea fericite şi cu dumne)zeiescul 3uh cuadevărat strălucind, pretutindeni ai aler"at, vestind pe <ristos cu evlavie, de 3umnezeu fericite.

4i aum şi pururea şi #n "eii "eilor. Amin +a Năsătoarei.Fiind mpodo*ită cu frumuseţea faptelor celor *une, ?mpărăteasă Preacinstită, mai presus deminte ai primit n pântece pe 3umnezeu cel Adevărat, !are ne luminează pe noi cu dumnezeieştivirtuţi.

'+ntarea a -/a

%rmos: u este sfânt precum -u...


Apropiindu)ţi "ura de zvorul dumnezeieştilor ape şi primind pârâul 3esfătării ai adăpat dintr)?nsul faţa Sfintei @iserici, mărite Onisim.


!u ?mpărtăşirea >uminii celei nţele"ătoare luminat te)ai arătat, luminând n chip strălucitor cufăcliile dreptei credinţe şi cu strălucirea cea purtătoare de lumină a propovăduirii.


!u le"ăturile Apostolului Pavel te)ai dezle"at de ro*ia nşelăciunii şi cu li*ertatea harului fiindcinstit, ai ajuns fiu al lui 3umnezeu, arătându)te dumnezeiesc moştenitor.

4i aum şi pururea şi #n "eii "eilor. Amin +a Năsătoarei.

!u nşelăciune şarpele târându)se odinioară, prin vicleşu" m)a ro*it iar prin tine scăpând din

ro*ia lui, ;aică a lui 3umnezeu, cu laude te fericesc.

%rmosul: u este sfânt precum -u, 3oamne 3umnezeul meu, !are ai nălţat frunteacredincioşilor -ăi, @unule şi ne)ai ntărit pe noi pe piatra mărturisirii -ale.



'+ntarea a /a

%rmosul: <ristos este Puterea mea, 3umnezeu şi 3omnul, cântă cinstita @iserică cudumnezeiască cuviinţă, stri"ând din cu"et curat, ntru 3omnul prăznuind.


3omnul, !el ce voieşte să se mântuiască toţi de ju"ul ro*iei, te)a rânduit lucrător de cele sfinte,fericite, spre a sluji cinstitei 6van"helii, ndrumătorule n cele dumnezeieşti.


Făcutu)te)ai prin har fiu al lui 3umnezeu, vestind pe !uvântul cel 8eşnic, =nul)ăscut, !are,fiind cu -rup şi S)a amestecat minunat cu cei de pe pământ.


!u puterea judecăţii şi cu un"erea cea dumnezeiască a preoţiei, ca un preot, ai strălucit preanţeleptule şi cu ră*darea cumplitelor pătimiri mucenic dumnezeiesc te)ai făcut.


Fiul cel după fire fără de nceput şi 8eşnic a primit de voie nceput n vreme din Fecioara !urată,vrând să nnoiască din stricăciune pe cei de su* vreme.

'+ntarea a "/a

%rmosul: !u dumnezeiască Strălucirea -a, @unule, sufletele celor ce alear"ă la -ine cu dra"oste,luminează)le, mă ro" Tie ca să -e vadă, !uvinte al lui 3umnezeu, pe -ine Adevăratul3umnezeu, !el ce chemi pe toţi din ne"ura "reşelilor.


!u isteţimea "ândului şi a sufletului şi cu curăţia trupului, fericite, z*urând mai presus de curselevrăjmaşului, te)ai nălţat la >ocaşurile cele !ereşti, suindu)te pe aripile cunoştinţei de 3umnezeu.


Apostolul tău, @unule, a propovăduit venirea -a cea prin -rup, ndreptând pe cei rătăciţi, cătrecunoştinţa -a şi luminându)i cu lumina cunoştinţei.


Arătatu)te)ai templu prea frumos, având năuntru ca sfeşnic făclia harului, ntemeiată cu zidirea

3umnezeiescului 3uh, fericite Onisim.




>anţurile păcatelor mele rupe)le, Fecioară, cu mijlocirea şi cu ocrotirea ta că tu eşti nădejdeacelor deznădăjduiţi, care alear"ă cu credinţă la dumnezeiescul tău acoperământ.

'+ntarea a 6/a

%rmos: ;area vieţii văzând)o...


Strălucind ca Soarele, cel !hemat din cer, cu lumina harului te)a po"orât pe tine razăstrălucitoare, ca să "oneşti cu putere ntunericul necunoştinţei, prea fericite.


?n chip strălucit ai nfierat trufiile cele putrede şi nele"iuite ale celor fărădele"e, vestind cucredinţă dumnezeieştile nvăţături ale dreptei credinţe, prea cinstite ierarhe al 3omnului.


Fiind vinovat de păcate şi rănit cumplit eu, ticălosul, la tine aler", ;aica lui 3umnezeu ceaPreamilostivă, ru"ându)mă să şter"i semnele rănilor "reşealelor mele.

%rmosul: ;area vieţii văzând)o nălţându)se de viforul ispitelor, la >imanul -ău cel lin aler"ând,stri" către -ine7 scoate din stricăciune viaţa mea, ;ult ;ilostive.

'ondac, "lasul al 0)lea7 Arătatu)-e)ai astăzi lumii şi >umina -a, 3oamne s)a nsemnat peste noicare cu cunoştinţă -e lăudăm, venit)ai şi -e)ai arătat, >umina cea eapropiată.

!a o rază ai ieşit, luminând lumii, fericite, luminat fiind de razele Apostolului Pavel, soarele cel prea strălucitor, care a luminat lumea. Pentru aceasta, toţi te cinstim, Sfinte Apostole Onisim.

'+ntarea a ?/a

%rmosul: 3ătător de rouă cuptorul l)a făcut n"erul cuvioşilor tineri. ar pe haldei arzându)iPorunca lui 3umnezeu, pe chinuitorul l)a plecat a stri"a7 @inecuvântat eşti 3umnezeul părinţilor

noştri.


>uat)ai, mărite Onisim, fericitul sfârşit şi prin nădejde priveşti emurirea cea nepieritoare,fericite şi veselindu)te cânţi lui <ristos7 @inecuvântat eşti 3umnezeul părinţilor noştri.


!u cu"etul tău cel vitejesc, fericite Onisim, ai călcat măiestriile nşelăciunii, surpându)le pe elecu or"anele dreptei credinţe, nţelepţitule de 3umnezeu şi stri"ând7 @inecuvântat eşti 3umnezeul părinţilor noştri.




!a una ce eşti cu totul fără prihană, ;ireasă a lui 3umnezeu, ai zămislit n pântece pe 3umnezeu!uvântul, !el ce este edespărţit de Sânurile -atălui şi >)ai ţinut n *raţele tale, @inecuvântată,Preasfântă ;aica lui 3umnezeu, Preacurată.

'+ntarea a 7/a

%rmos: 3in văpaie ai izvorât...


3ănţuind mpreună cu n"erii, fericite Onisim şi mpodo*it cu cununa muce)niciei, stai luminatnaintea Scaunului Stăpânului pe !are ?l prea nălţăm ntru toţi vecii.


Slujind dumnezeiescului Apostol, ai luat lucrarea dumnezeieştilor minuni cele de ne"răit, fericite,făcându)te propovăduitor adevărat al lui <ristos pe !are ?l prea nălţăm ntru toţi vecii.

(ineu"ântăm pe &atăl şi pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Domnul.

!u harul tămăduirilor m*o"ăţindu)te din zvorul cel ndestulat al ;ântuitorului, tuturor le)aifăcut cunoscut să se supună dumnezeieştilor Porunci, fericite. Pe Acela ?i prea nălţăm ntru toţivecii.


Povăţuiţi fiind către cunoştinţa minunii tale, lăudăm -aina cea mare şi mai presus de cu"et,Preacurată, cinstită ;aica lui 3umnezeu şi o prea nălţăm ntru toţi vecii.

%rmosul:

Să lăudăm, *ine să cuvântăm şi să ne nchinăm 3omnului, cântându) şi prea nălţându)> pe3ânsul ntru toţi vecii.

3in văpaie ai izvorât rouă cuvioşilor tineri şi jertfa dreptului cu apă ai ars)o că toate le faci,<ristoase, cu sin"ură voirea pe -ine -e prea nălţăm ntru toţi vecii.

'+ntarea a #/a

%rmos: Pe 3umnezeu a)> vedea...


Stea prea luminoasă te-ai arătat, străluin! u Hazele ele luminătoare ale Duhului şi luminân! marginile lumii u lumina unoştinţei !e Dumnezeu, feriite Apostole Onisim. Pentru aeasta #mpreună u eata Apostolilor te mărim.




Fiind mpodo*it cu roadele 3uhului, te)ai ridicat la ceruri, *ucurându)te, purtătorule de3umnezeu că Apostol cinstit al lui <ristos te)ai făcut, ierarh prea nţelept şi propovăduitor adevărat al celor mai presus de cu"et, de 3umnezeu fericite.


-otdeauna ai ocrotit pe cei ce te laudă pe tine, fericite Onisim şi cinstesc pururea prăznuirea ta,stând naintea Stăpânului cu totul luminat, cu totul strălucit şi cu totul acoperit de ful"erele celede acolo.


Prin naşterea ta, Preacurată ;aica lui 3umnezeu, iz*ăvindu)mă de moartea cea trupească cea dedemult şi lepădând *lestemul şi stricăciunea şi moartea care s)a pricinuit din păcat, acummpreună cu Oştile cele cereşti te măresc.

%rmosul: Pe 3umnezeu a)> vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre !are nu cutează a căutaOştile n"ereşti iar prin tine Preacurată, S)a arătat oamenilor !uvântul ?ntrupat pe !areslăvindu)> cu Oştile n"ereşti, pe tine te fericim.

Sedelna, "lasul al 2)lea. Podobie: Pe ?nţelepciunea şi !uvântul n pântecele tău zămislind fărăardere, ;aica lui 3umnezeu, n chip de ne"răit ai născut pe !el ce a făcut toate şi n *raţele taleai avut pe !el ce ţine toate şi la sân ai hrănit pe !el ce hrăneşte lumea. Pentru aceasta, te ro" petine, Preasfântă Fecioară, să mă iz*ăveşti de "reşeli, când va fi să stau naintea feţei Ciditoruluimeu, Stăpână Fecioară !urată, atunci să)mi dăruieşti ajutorul tău, că pe tine te am nădejde eu,ro*ul tău.

Scăpându)te din ro*ia rătăcirii, slo*od te)ai arătat ntru 3umnezeu cu harul, făcându)te >ui ro*ales şi fiind părtaş al le"ăturilor Apostolului Pavel, pentru <ristos ai fost omorât, fără dreptate,Apostole. Pentru aceasta mărturisind după >e"e, te)ai nvrednicit de >umina cea de sus, ierarheOnisim. 3rept aceea stri"ăm ţie7 roa"ă)te lui <ristos 3umnezeu, iertare de "reşeale să dăruiascăcelor ce prăznuiesc cu dra"oste sfântă pomenirea ta.

Sedelna Preasfintei ăscătoare de 3umnezeu, "lasul al 2)lea. Podobie: Pe ?nţelepciunea şi

!uvântul n pântecele tău zămislind fără ardere, ;aica lui 3umnezeu, n chip de ne"răit ai născut pe !el ce a făcut toate şi n *raţele tale ai avut pe !el ce ţine toate şi la sân ai hrănit pe !el cehrăneşte lumea. Pentru aceasta, te ro" pe tine, Preasfântă Fecioară, să mă iz*ăveşti de "reşeli,când va fi să stau naintea feţei Ciditorului meu, Stăpână Fecioară !urată, atunci să)mi dăruieştiajutorul tău, că pe tine te am nădejde eu, ro*ul tău.

!a pe o Fecioară, sin"ură ntre femei, pe tine !eea ce ai născut fără de sămânţă pe 3umnezeu cu-rup, toate neamurile oamenilor te fericesc. !ă ntru tine S)a Sălăşluit Focul 3umnezeirii şi ca peun Prunc ai alăptat pe Făcătorul şi 3omnul. 3rept aceea, neamul n"erilor şi al oamenilor

cuviincios mărim Preasfântă aşterea ta şi cu toţi mpreună stri"ăm ţie7 roa"ă)te Fiului tău şi3umnezeu, să dăruiască iertare de "reşeli celor ce cu credinţă lăudăm, precum se cuvine, ;ărireata, Stăpână.



Sedelna Sfintei !ruci şi a Preasfintei ăscătoare de 3umnezeu, "lasul al 2)lea. Podobie: Pe?nţelepciunea şi !uvântul n pântecele tău zămislind fără ardere, ;aica lui 3umnezeu, n chip dene"răit ai născut pe !el ce a făcut toate şi n *raţele tale ai avut pe !el ce ţine toate şi la sân aihrănit pe !el ce hrăneşte lumea. Pentru aceasta, te ro" pe tine, Preasfântă Fecioară, să măiz*ăveşti de "reşeli, când va fi să stau naintea feţei Ciditorului meu, Stăpână Fecioară !urată,atunci să)mi dăruieşti ajutorul tău, că pe tine te am nădejde eu, ro*ul tău.

Pe ;ieluşelul şi Păstorul şi z*ăvitorul văzându)> ?nălţat pe !ruce, ;ieluşeaua se văita vărsândlacrimi şi stri"a cu amar7 lumea se *ucură luând mântuire, dar inima mea arde văzând #ăsti"nirea-a, pe care o ra*zi din milostivirea milei, ?ndelun" #ă*dătorule, 3oamne !el ce eşti Adânculmilei şi zvorul cel edeşertat, milostiveşte)-e şi dăruieşte iertare de "reşeli, celor ce cu credinţălaudă precum se cuvine 3umnezeieştile -ale Patimi.

8ieţile Sfinţilor / 8iaţa şi p)timirea Sf+ntului Apostol Onisim, unul din cei şaptezeci de apostoli



?n !olose, cetatea Fri"iei, trăia un *ăr*at vestit şi cu dre"ătorie, anume Filimon. Acesta a crezutn <ristos şi s)a nvrednicit mai pe urmă de treapta episcopiei, apoi s)a numărat şi n ceata celor 9E de Sfinţi apostoli.

>a Filimon, mai #nainte !e apostolia lui, se afla un ro', anume Onisim. Aesta, greşin! stăpânului său şi temân!u-se !e pe!eapsă, a fugit !e la !ânsul şi s-a !us la Homa, un!e aflân!

pe Sfântul Apostol Pa"el #n legături, a auzit !e la !ânsul sfânta propo"ă!uire şi #n"ăţân! sfânta re!inţă #n Domnul nostru $isus %ristos, a fost 'otezat !e Apostolul Pa"el, ăruia aum

#i slu8ea #n Homa, #mpreună u Sfântul &ihi şi #i era lui !e tre'uinţă #n aea slu8'ă.

Apoi Sfântul Apostol Pavel, trimiţând pe Sfântul -ihic cu scrisoarea sa la coloseni, a trimis pedânsul şi pe acest Sfânt Onisim, precum scrie la sfârşitul epistolei7 KPe toate ele !espre mine le"a spune "ouă &ihi, iu'itul frate, re!iniosul slu8itor şi #mpreună a8utător #ntru Domnul, peare l-am trimis la "oi ă să unoasă ele !espre "oi şi să "ă spună toate ele !e aiiK.

Aceasta a scris)o apostolul prin -ihic. ar prin Onisim a scris o deose*ită scrisoare către Filimon,stăpânul lui, ru"ându)l să)l ierte pe Onisim pentru "reşeala lui şi să)l primească nu ca ro*, ci ca

pe un frate iu*it şi ca pe nsuşi Pavel. Apostolul Pavel numeşte n scrisoarea sa pe Onisim fiu alsău7 KHogu-mă ţie, pentru fiul meu Onisim, pe are l-am năsut fiin! eu legat şi are o!atăera ţie netre'ni, iar aum ne este şi mie şi ţie !e folos5 pe el l-am trimis la tine, iar tu să-l

primeşti a pe inima meaK. 3eci, Filimon a făcut aceasta cu *ucurie, căci nu numai că l)a primitcu dra"oste pe Onisim, ci i)a dăruit li*ertate şi l)a trimis iarăşi la #oma, la Sfântul Apostol Pavel,ca să)i slujească acolo, pentru că)l dorea apostolul Pavel, precum scrie n scrisoarea aceea7 KAm"oit a să-l ţin la mine pe Onisim să-mi slu8easă mie #n loul tău, fiin! #n legăturile 'unei "estiri, !ar fără a ta "oie nimi n-am "oit să fa, a astfel nu !e ne"oie să fie 'inele tău, i !e"oieK.

Sfântul Apostol Onisim a stat #n Homa, slu8in! sfinţilor apostoli, până la sfârşitul lor. Apoi a fost pus !e !ânşii episop pentru 'ună"estirea u"ântului, iar !upă sfârşitul lor, ieşin! !in Homa, a stră'ătut multe etăţi şi ţări propo"ă!uin! pe %ristos #n Spania, 9arpetania, 9olose,



Patra. Apoi a luat saunul #n 6fes, !upă Sfântul &imotei şi !upă Sfântul $oan, u"ântătorul !e Dumnezeu.

6piscopia lui din 6fes este nsemnată prin scrisoarea Sfântului "natie de 3umnezeu purtătorul, pe care o scrie din Smirna către efeseni, când l)a ntâmpinat Sfântul Onisim pe cale, cu câţivaefeseni, fiind dus din Antiohia la #oma, pentru mâncarea fiarelor. Sfântul $gnatie srie ătreefeseni astfel) K@n numele lui Dumnezeu am primit pe toţi, pentru Onisim, episopul "ostru,

are este nespus #n !ragoste, pe are #l rog #ntru $isus %ristos să "ă iu'easă, iar pe "oi "ă rog să-i fiţi lui asemenea, ăi 'ineu"ântat este el e "-a #n"re!niit a a"ea un episop aaestaK. Di iarăşi, scriind de acolo la antiohienii săi, zice7 K@nhină-se "ouă Onisim, păstorul

6fesuluiK.

3e acestea este ncredinţat că, Sfântul Onisim, după nconjurarea a multe ţări şi cetăţi, fiind *ătrân, a rămas n 6fes, păscând acolo @iserica lui 3umnezeu câtăva vreme.

3upă aceea a fost prins de necredincioşi şi de acolo l)au dus la #oma, pe vremea mpărăţiei lui

-raian, unde l)au dus naintea lui -ertil eparhul, spre cercetare. -ertil, eparhul, l)a ntre*at7 "Cineeşti tu?"

Onisim a răspuns) KSunt reştinK.

6parhul a zis7 "Din ce orânduială eşti?"

Onisim a răspuns) KAm fost oareân! ro'ul unui 'ăr'at, iar aum sunt ro' re!inios al 'unului Stăpân Domnului şi =ântuitorului nostru $isus %ristosK.

Cis)a eparhul7 "Care a fost pricina mutării tale la alt stăpân?" Hăspuns-a Onisim) K9unoştinţa A!e"ărului şi urâiunea #nhinării la i!oliK.

Cis)a eparhul7 "Cu cât preţ te-ai vândut Stăpânului celui nou?"

$ar Onisim zise) KFiul lui Dumnezeu, $isus %ristos, u institul Său sânge răsumpăr#n!u-mă!in pierzare, m-a mutat la nestriăiune, preum este sris #n Sripturile noastre) nu u argint sau u aur striăios "-aţi iz'ă"it !e "iaţa "oastră ea !eşartă, e era !e la părinţi, i uinstitul sânge, a al unui miel fără !e prihană şi prea urat al lui %ristosK.

6parhul l)a ntre*at7 "Care este viaţa deşartă după Scripturile voastre? Spune-ne nouă!"

Jis-a Onisim) KDeşartă "iaţă este)⇒ !esfrânarea ea fără !e lege, are pentru puţină !uleaţă trupeasă găteşte "eşniul fo

elor pătimaşi şi iu'itori !e păate5⇒ iu'irea !e argint, pentru are aproapele este năpăstuit5⇒ farmeele, are sunt ră!ăina a toată asuprirea şi "ânarea5⇒ mân!ria e se arată prin #nălţarea minţii asupra altora5⇒ za"istia, are pe 9ain şi pe alţi mulţi i-a #n"ăţat ui!erea !e frate5⇒ grăirea ea rea şi lim'a ea ne#nfrânată are a un nor #ntin!e asupra tuturor luarea

#n râs5



⇒ făţărniia şi miniuna, "ră8măşia a!e"ărului şi prietenia !ia"olului, prin are şi pe 6"aa #mpie!iat-o el rău5

⇒ mânia, aflătoarea 'lestemului, #n!emnătoarea răz'oiului şi tatăl ui!erii5⇒ 'eţia are louieşte u ne#nfrânarea şi este soră şi năsătoare elei neurate "or'e,

străină !e gân!ul el 'un şi fără !e hip u o'ieiul şi u u"ântul.

Aestea toate e s-au zis, sunt "iaţa ea !eşartă.

După aestea toate pentru o "iaţă a aeasta !eşartă este iz"or şi maiă slu8'a i!olilor ea făută !e "oi. Pentru ă aeea este temelia !esfrânării, #n"ăţătoarea neştiinţei !e Dumnezeu,or'irea minţii, rân!uitoarea gân!irii elei rele, străină !e inste, e se luptă #mpotri"a

Domnului şi are se sârguieşte să strie hotarul a!e"ăratei instiri !e Dumnezeu5 po"ăţuitoarea morţii, slu8itoarea năra"ului, hrana elor răi, #mpotri"itoarea faptelor 'une, prigonitoarea !e nestriăiune, propo"ă!uitoarea legii "oastre ea pierzătoare, prietena"ărsării !e sânge, !omnul urâiunii, e "ânează pe ei proşti, prin neştiinţa !e Dumnezeu,mi8loitoarea !e #ntuneri, ea străină !e !arul el luminos, are leagă pe slu8itorii săi u

lanţurile lururilor elor neinstite. %ulitoarea e #n"aţă sla"a !eşartă, are şi pe ei 'ătrâni #i umple !e neinste, porunin!u-le să 8oae la glasul trâm'iţelor 8ertfelor, are pier!e urăţia feioriei, u fier şi u sa'ie, amesteân! prazniele sale şi prin "ărsarea sângelui !e !o'itoae#şi arată neurăţiile sale ele fără !e ruşine5 are goleşte trupurile 'ăr'aţilor prin mi8loul etăţii şi le arată la femei. 9eea e tainele sale le să"ârşeşte prin ui!eri şi !esfrânări şi a pe oora'ie #n"iforează minţile omeneşti, prin hipuri i!oleşti. Se 8ertfeşte 'oul, tot pentru un 'ou,a zeu5 8ertfeşte oile, tot pentru o oaie, a zeiţă. Pe om #l ui!e, pentru 8ertfa omului elui ioplit #n piatră sau lemn şi #n lo !e sănătate fae ui!ere, a!uân! la ele ne#nsufleţite peele #nsufleţite, a 8ertfă. Dar !e e grăies multeC 9ăi şi usturoiului #i !ă inste

!umnezeiasă, a #n mai mare or'ire şi neştiinţă să pogoare pe oameni #n ia!.

7ăzân! o "iaţă a aeasta !eşartă, a #nhinării la i!oli are este #ntru "oi, !ar !esoperită !e Sfintele Sripturi, am fugit !e la !ânsa a !e o mare e se #n"ăluieşte şi am alergat la limanul el 'un şi ătre "iaţa ea legiuită şi u"ioasă, a Lnuia a!e"ăratului Dumnezeu şi spre!ragostea aproapelui.

4i pe tine te sfătuies o, &ertile, a #mplinin! legea !ragostei, a!iă să-l iu'eşti pe aproapelea pe tine #nsuţi şi tu preum şi eu, unosân! a!e"ărul, să laşi !eşertăiunea ea "remelniă,

ăi toate !in lumea aeasta tre a "isul şi a um'ra. Dei !egra'ă să te apropii !e Dumnezeu, Ji!itorul tuturor şi să te mântuieşti, "enin! #ntru #nţelegerea ea a!e"ărată. Pentru ă nu se 'uură Dumnezeu !e moartea elor e l-au mâniat pe 6l, i se "eseleşte !e#ntoarerea şi !e poăinţa lor, iar păatele lor ele treute le iartăK.

Cis)a -ertil eparhul7 "Tu nu numai singur nu vrei a te încina eilor netemându-te de munci ci şi pe noi voieşti să ne aduci la a ta rătăcire?"

1răit-a sfântul) K=unile tale nu pot să mă #nfrioşeze, hiar !aă ar fi oriât !e umplite, pentru ă mântuin!u-mă prin aşteptarea 'unătăţilor e "or să fie şi #ntărin!u-mă u puterea %ristosului meu, u #nlesnire "oi suferi toate ele puse !e tine asupra meaK.

Atunci, eparhul a porunit a pe Sfântul Onisim să-l arune #n temniţa ea mai #ntuneată şi mai #nfrioşătoare, #n are fiin! !us a petreut < zile a #n Haiul el luminos şi #n loul el



răoros, "eselin!u-se #ntru Domnul Dumnezeul său. 3eci se adunau la dânsul credincioşi, carei fericeau pătimirea lui şi cu cuvintele lor l ntăreau spre nevoinţă. ar pe cei ce eraunecredincioşi, propovăduindu)le sfântul cuvântul lui 3umnezeu, i povăţuia la calea cunoştinţeiadevărului.

Dar !upă < zile, eparhul arătân!u-se a fi milosti", nu l-a on!amnat la moarte, i l-a izgonit !in etate şi l-a trimis la Putiol, #n surghiun. Dar Sfântul Onisim şi aolo nu #neta a

propo"ă!ui 6"anghelia lui %ristos şi a po"ăţui pe mulţi la "iaţa "eşniă.

?nştiinţându)se de aceasta -ertil, iarăşi l)a prins şi le"at, l)a adus naintea judecăţii sale. 3ar,ntre*ându)l şi aflându)l neplecat n credinţă, a poruncit ca ntinzându)l, patru oameni să)l *ată cutoie"e, fără de cruţare.

3upă aceea, *ătându)l mult, cu nemilostivire, i)au sfărâmat foarte rău fluierele picioarelor şi alteoase. Apoi, tăind capul Sfântului Onisim, a murit.

ar oarecare femeie de neam mpărătesc, fiind creştină, l)a luat şi a pus sfântul său trup n raclă de

ar"int şi săvârşea pomenirea mucenicului, câşti"ându)şi ei prin ru"ăciunile lui, pomenire de la3omnul, ntru cereasca ?mpărăţie. Pe aceasta şi nouă să ne fie a o câşti"a ntru isus <ristos,3omnul nostru, !ăruia se cuvine slava n veci. Amin.

Sina&ar / Pomenirea Sf+ntului Apostol Onisim, ucenicul Sf+ntului Apostol Pavel



?n această lună &fe*ruarie(, ziua a cincisprezecea, pomenirea Sfântului Apostol Onisim, ucenicul

Sfântului Apostol Pavel.

Sfântul Onisim, unul !in ei 3 !e apostoli, a fost #n tinereţea lui sluga lui Filimon, un reştin!e neam 'un, !in oraşul 9olose, #n Frigia. 8inovat de "reşeală faţă de stăpânul său şi temându)se de pedeapsă, Sfântul Onisim a fu"it la #oma, dar cum era ro* fu"it de la stăpân, a ajuns ntemniţă. Acolo l)a ntâlnit pe Sfântul Apostol Pavel, de la care a luat cuvinte de nvăţăturăluminându)se şi primind *otezul.

Sfântul Apostol Pa"el şi Sfântul Onisim?n temniţă Sfântul Onisim i)a slujit Apostolului Pavel ca un fiu. Acesta l cunoştea personal peFilimon şi i)a trimis o carte plină de iu*ire n care i cerea să)l ierte pe ro*ul său şi să)l primeascăca pe un frate. Apoi l)a trimis pe Onisim cu scrisoarea aceea la stăpânul său, lipsindu)se deajutorul de care avea atâta tre*uinţă.

3upă ce a primit scrisoarea, Sfântul Filimon nu numai ă l-a iertat pe Onisim !ar l-a şi trimis#napoi la Homa, la Apostolul Pa"el . ;ai târziu, el a fost uns episcop n 5aza &prăznuit n 0ianuarie, +4 fe*ruarie şi '' noiem*rie(.



3upă ce Sfântul Apostol Pavel s)a mutat la 3omnul, Sfântul Onisim a rămas lân"ă apostoli pânăla sfârşit şi a ajuns să fie sfinţit episcop. După treerea la Domnul a apostolilor Sfântul Onisima propo"ă!uit 6"anghelia #n multe părţi şi oraşe) #n Spania, 9arpetania, 9olossae şi Patras.

>a 'ătrâneţe Sfântul Onisim a oupat saunul episopal la 6fes, !upă Sfântul Apostol &imotei. 9ân! Sfântul $gnatie, purtătorul !e Dumnezeu +prăznuit #n ; !eem'rie era !us să

fie eIeutat la Homa, episopul Onisim a mers să se #ntâlneasă u el şi u alţi reştini, !upă

mărturia !in epistola sa ătre 6feseni.

?n vremea mpărăţiei lui -raian &24)++9(, Sfântul Onisim a fost arestat şi adus la judecată n faţaeparhului -ertul. Acesta l)a ţinut pe sfânt n temniţă timp de +2 zile după care l)a trimis lanchisoarea din cetatea Puteoli. 3upă o vreme, când a vor*it eparhul cu Sfântul Onisim, a nţelescă acesta nu s)a lepădat de a sa credinţă creştină şi a hotărât să fie *ătut cu pietre şi apoi să i setaie capul cu sa*ia.

-rupul său a fost luat de o femeie cu viaţă sfântă care l)a pus ntr)un sicriu de ar"int, acestea petrecându)se n anul +E4.



Proloae / 8iaţa şi p)timirea Sf+ntului Apostol Onisim, unul din cei şaptezeci (5#"$

?n cetatea !olose, din Fri"ia era pe vremea Sfinţilor Apostoli, un *ăr*at vestit şi dre"ător deseamă, cu numele Filimon. Di acesta, primind dreapta credinţă chiar de la Sfântul Pavel, s)anumărat ntre cei şaptezeci de Apostoli ai 3omnului, iar mai pe urmă şi de treapta de episcop s)anvrednicit.

3eci, pe când Filimon deprindea credinţa cea nouă, era n casa lui un ro*, anume Onisim care"reşind cu ceva stăpânului său şi temându)se de pedeapsă, a fu"it de la dânsul şi s)a dus la #oma.Di acolo, aflând pe Sfântul Pavel n lanţuri pentru credinţă a auzit de la dânsul cuvântul



propovăduirii şi primind Sfânta !redinţă, s)a *otezat de Apostolul Pavel şi a rămas mpreună cu-ihic un alt tânăr, n sluj*a Apostolului.

3eci, a trimis Sfântul Apostol pe -ihic să ducă creştinilor din !olose o scrisoare, care se "ăseşteşi astăzi n Sfânta Scriptură. Di mpreună cu -ihic, Apostolul a trimis şi pe Onisim, cu o scrisoarecătre Filimon, fostul său stăpân.

?n scrisoarea aceasta, Apostolul l roa"ă pe Filimon să)l ierte pe Onisim de "reşeala lui şi să)l primească, nu ca pe un ro* sau ca pe un frate iu*it, ci ca pe Pavel nsuşi7 /&e rog pe tine, srie Apostolul, pentru fiul meu, pe are l-am năsut fiin! #n lanţuri, Onisim, el !e altă!ată nu-ţi era !e folos, !ar aum ţie şi mie ne este !e folos, pe aesta ţi l-am trimis, pe el #nsuşi, a!iăinima mea) primeşte-l. 6u "oiam să-l ţin la mine, a #n loul tău, să-mi slu8easă mie, aresunt #n lanţuri, #n loul tău pentru 6"anghelie, !ar n-am "oit să fa nimi fără !e#nu"iinţarea ta, pentru ă fapta ta ea 'ună, să nu fie silită, i !e 'ună "oie. 9ă, poate pentruaeea a fost !espărţit !e tine, a "eşni să fie al tău, !ar nu a un ro', i mai presus !e ro', a

pe un frate iu'it, mai ales pentru mine, !ar u atât mai "ârtos, pentru tine şi !upă trup şi #n

Domnul. Dei, !aă mă sooteşti părtaş u tine, primeşte-l pe el a pe mine0 +Filimon -3.3rept aceea, primind scrisoarea Filimon, l)a ntâmpinat cu dra"oste pe Onisim, ca pe un frate n<ristos, l)a iertat şi l)a eli*erat pe el din ro*ie. ar Onisim, li*er, se ntoarse la #oma şi)l nsoţea

pe Sfântul Pavel oriunde acesta propovăduia 6van"helia, până n Spania.

ar, după sfârşitul Apostolului, sfinţit fiind episcop de Sfântul Pavel, Onisim nu nceta a propovădui ?mpărăţia lui <ristos, mer"ând din cetate n cetate.

Di a fost prins, pe vremea pri"oanei lui 3omiţian &4/(. 3eci, ră*dând multe chinuri de ladre"ătorul -ertil şi rămânând neplecat n credinţă, i s)a tăiat capul.Di aşa, Sfântul Onisim s)a numărat cu *ăr*aţii apostolici ai 3omnului.



Sf+ntul 3icolae 8elimirovici / Proloaele de la Ohrida / Pomenirea Sf+ntului ApostolOnisim (!" februarie$

Onisim a fost unul dintre cei şaptezeci de Apostoli mai mici. 6l a fost ro*ul lui Filimon, dar "reşindu)i cu ceva stăpânului său, de frică a fu"it la #oma. Acolo aauzit 6van"helia de la Sfântul Apostol Pavel şi a luat Sfântul @otez.

Pentru că Sfântul Apostol Pavel l adusese mai nainte pe Filimon la Sfânta credinţă, el a mijlocitmpăcarea intre stăpân şi ro*, ntre Filimon şi Onisim, scriindu)i o epistolă anume n acest scop lui Filimon.

Aceasta este una dintre cele mai emoţionante epistole din ntrea"a Sfântă Scriptură7 &e rog pe

tine pentru fiul meu, pe are l-am năsut fiin! #n lanţuri, Onisim. 9ăi poate pentru aeea a fost !espărţit !e tine ât"a timp, a "eşni să fie al tău, Dar nu a un ro', i mai presus !e ro',a un frate iu'it, mai ales pentru mine, !ar u atât mai "ârtos pentru tine, şi #n trup şi #n

Domnul +Filimon l ) , B-2.

;işcat de această scrisoare, Filimon cu adevărat +)a primit pe Onisim ca pe unfrate, eli*erindu)+ de ro*ie.

;ai târziu Onisim a fost sfinţit episcop de Apostolii nşişi şi a primit tronul episcopal al 6fesuluidupă Sfântul Apostol -imotei. Acest lucru se vede dintr)o 6pistolă a Sfântului "natie -eoforul.

?n vremea persecuţiilor din timpul mpăratului -raian, Onisim deja n vârstă, a fost arestat şi adusla #oma.



>a #oma Onisim şi)a prezentat viaţa n faţa judecătorului -erticus, a fost ntemniţat iar la urmă ucis prin decapitare.

O femeie *o"ată i)a luat trupul şi +)a aşezat ntr)un sarcofa" de ar"int, nmormântându)+ cu cinste la anul +4E după <ristos.

'+ntare de laud) la Sf+ntul Onisim, Apostolul

#totslăvitul $nisim viaţa ca ro% şi-a început Dar ca apostol a sfârşit-o şi ca mucenic #l lui &ristos'

Tertilus cel fărădelege pe $nisim l-a între%at

Din ce neam este'Creştin este numele meu iar neamul $nisim'

(i%er sau sclav eşti tu?Sclav lui )ilimon am fost

şi lui &ristos Dumneeu sclav credinciosSunt acum'

*i pe ce preţ te-a vândut )ilimon lui &ristos?

Cu al Său Sânge Domnul &ristos m-a cumpărat'

+or%eşte degra%ă dumneeii împărăţieiîi cinsteşti tu oare?

Dumneei nici nu văd ci doar statui -Cipuri de felurite fiare, toate încipuiri moarte'

+ăd un %ivol căruia i se aduc ertfe,.n %er%ec căruia i se aduc %er%eci*i păsări ce se aduc ertfă unei %ufniţi/

)iare vii ce se aduc ertfă altora moarteCele vii ertfă celor moarteCele tari ertfă celor mai sla%e!



0u aşa unora eu nu pot să mă-ncin'Ci Dumneeului Celui +iu Stăpânului*i )ăcătorului a toate al tău ca şi al meu

Doar (ui o Tert1lus Doar (ui mă voi încina!

Dar Tert1lus îşi râse

De omul lui Dumneeu*i porunci să fie tăiat cu sa%ia'

Stăpân peste al său trupCapul porunci să i-l taie

Dar sufletul nu i-l putu lipsi De slava lui Dumneeu'

Slăvitul nume al lui $nisim a rămas

Ca cerul şi pământul pe el 2n veci să-l slăvească'

Sf+ntul Apostol Onisim (!" februarie$



Acesta a fost unul dintre cei 9E de apostoli. 6l era ro*ul lui Filimon care crezând n <ristos, senvrednici mai apoi de treapta episcopiei, apoi se numără n ceata celor 9E de apostoli. Onisim,ro* fiind şi "reşind ceva stăpânului său, fu"i la #oma, unde aflând pe Sfântul Apostol Pavel nle"ături şi auzind propovăduirea lui, fu *otezat de Sfântul Apostol.

3e vreme ce, Sfântul Apostol Pavel adesese la credinţă şi pe Filimon, l trimise pe Onisim laacesta cu epistola care s)a păstrat până astăzi, fiind una dintre cele mai duioase scrieri din SfântaScriptură. ?nduioşat de epistolă, Filimon l primi pe Onisim ca pe un frate, slo*ozindu)l din ro*ie.

;ai apoi, Sfântul Onisim merse la #oma unde sluji apostolilor până la fericitul lor sfârşit. Apoi,merse şi propovădui n cetăţi din Spania, !arpetania, !olose şi Patra, iar apoi luă scaunul din6fes, după Sfântul -imotei şi Sfântul oan, cuvântătorul de 3umnezeu.

Fiind prins de necredincioşi, n vremea mmpăratului -raian, fu dus la #oma, dinaintea eparhului-ertil. >a stăruinţa acestuia de a)l ndupleca să lepede dreapta credinţă, Sfânul Onisim răspunse7

- =unile tale nu pot să mă #nfrioşeze, hiar !aă ar fi oriât !e umplite, pentru ământuin!u-mă prin aşteptarea 'unătăţilor e "or să fie şi #ntărin!u-mă u puterea %ristosului

meu, u #nlesnire "oi suferi toate ele puse !e tine asupra mea.Atunci porunci eparhul să l arunce n temniţa cea mai ntunecată şi nfricoşătoare, unde petrecuvreme de +2 zile ca n #aiul cel luminos şi n locul cel răcoros, veselindu)se n 3omnul.

3eci se adunau la dânsul credincioşii care i fericeau pătimirea lui, iar pe cei necredincioşi i povăţuia la calea cunoştinţei adevărului.

3upă +2 zile, eparhul l trimise n sur"hiun la Putiol, unde Sfântul Onisim nu nceta a propovăduişi a povăţui pe mulţi spre viaţa veşnică. ?nştiinţându)se de aceasta -ertil, iarăşi fu prins şi adus

dinaintea judecăţii sale. 3eci aflându)l nenduplecat n credinţă, porunci să fie ntins, 0 oameni săl *ată cu toie"e, fără cruţare. @ătându)l fără milostivire, i sfărâmară foarte rău fluierele picioarelor şi alte oase. Apoi, tăindu)i capul, Sfântul Onisim se sălăşlui n cămările de Sus "ătitede 3umnezeu apostolilor Săi.



ar o oarecare femeie de neam mpărătesc, fiind creştină, luă trupul sfântului, l puse n raclă dear"int, săvârşind pomenirea mucenicului, câşti"ându)şi ei, prin ru"ăciunile lui, pomenire la3omnul, ntru cereasca ?mpărăţie.

-otdeauna ai ocrotit pe cei ce te laudă pe tine, fericite Onisim şi cinstesc pururea prăznuirea ta,

stând naintea Stăpânului cu totul luminat, cu totul strălucit şi cu totul acoperit de ful"erele deacolo. 3Din Canonul Sfânului ce se citeşte la .trenie4

!a o rază dătătoare de lumină te)a luminat pe tine Soarele lumii şi ?nvăţătorul, ca să luminezilumea cu lumina propovăduirii şi cu ful"erele cele dumnezeieşti să pierzi ntunericul nşelăciuniişi să luminezi cu"etele credincioşilor, mărite, prin lucrări de minuni de multe feluri. 3DintreStiirile ce se cântă la +ecernie4

%mnorafie

1ropar: Apostole Sfinte Onisim, roa"ă)> pe milostivul 3umnezeu să dăru)iască iertare de"reşeli sufletelor noastre.

'ondac: !a o rază ai ieşit luminând lumii fericite, luminat fiind cu razele lui Pavel, soarele cel prea strălucitor, care a luminat lumea, pentru aceasta toţi te cinstim, Onisime.



%cos: Pe tine cel atras la credinţă de nţeleptul Pavel, trâm*iţa cea dumnezeiască şi luminat nchip tainic prin cuvântul adevărului şi mărturisit pentru lucrarea faptei *une şi ntărirea credinţei,cine ar putea să te mărească cu adevărat după vrednicie Sau cine ar putea să laude osteneliletale, prin care ai oprit cu tărie nşelăciunea !ă din ro*ia pământească uns fiind preot ntrudumnezeiescul 3uh şi luând propovăduirea apostolilor, te)ai mpărtăşit şi de cununile lor, pentruaceasta toţi te cinstim, apostole Onisim.

Sfântul Ioan Gură de Aur – Cuvântul al III-lea la Sfântul Apostol Pavel

3upă ce fericitul Pavel ne)a arătat că râvna omenească este puternică şi că noi putem să z*urămchiar n cer, lasă de o parte pe n"eri, arhan"heli şi pe celelalte puteri şi uneori ne porunceşte săfim următorii lui <ristos, fiind următorii lui, zicând7 Fiţi următorii mei, preum şi eu sunt al lui %ristos0 iar alteori, fără să se mai dea pe el ca pildă, ne urcă la ?nsuşi 3umnezeu, spunându)

ne7 Fiţi !ar, următori ai lui Dumnezeu, a nişte opii iu'iţi0.



ar după ce a arătat că nimic altceva nu ne face următori ai lui <ristos ca vieţuirea pentru *ineleo*ştesc şi căutarea folosului fiecărui om, a adău"at7 Lm'laţi #ntru !ragoste0.

3e aceea, !upă e a spus) Fiţi următorii mei0, "or'eşte #n!ată !espre !ragoste, arătân! ăaeastă "irtute, mai u seamă, ne fae să fim aproape !e Dumnezeu. 3e altfel şi celelalte

virtuţi, deşi mai mici decât aceasta, au n vedere omul, de pildă lupta mpotriva poftei, răz*oiulmpotriva pântecelui, *ătălia mpotriva iu*irii de ar"inţi, lupta mpotriva mâniei.

3ra"ostea nsă este comună şi nouă şi lui 3umnezeu. Pentru asta şi <ristos spunea7 Hugaţi-"ă pentru ei e "ă supără, a să fiţi fiii &atălui "ostru elui !in eruri0. Dtiind deci şi Pavel cădra"ostea este capul *unătăţilor, o săvârşea cu toată scumpătatea.

?ntr)adevăr, nimeni n)a iu*it atât pe duşmani, nimeni n)a făcut atâta *ine hulitorilor, nimeni n)asuferit atât pentru pri"onitori. u se uita la cele ce suferea, ci se "ândea că şi pri"onitorii săi suntoameni ca şi el. Di cu cât se nfuriau mai mult, cu atât mai mult i era milă de ne*unia lor. Di dupăcum se poartă un tată cu copilul lui cuprins de ne*unie căci tatăl plân"e şi i se rupe inima demilă cu atât mai mult cu cât copilul *olnav l ocărăşte şi)l loveşte mai cumplit, tot astfel şi Pavelse purta cu ei cu mai multă dra"oste.

Ascultă cât de *lând, cât de dră"ăstos ne vor*eşte despre cei care l)au *iciuit de cinci ori, care l)

au lovit cu pietre, care l)au le"at, care nsetau de sân"ele lui şi doreau n fiecare zi să)l sfâşieB>e mărturises, spune Pa"el, ă au râ"nă pentru Dumnezeu, !ar nu !upă unoştinţă0.

ar pe cei ce se făleau faţă de iudei, i nfrâna spunându)le7 Nu te #ngâmfa, i teme-te* 9ăi !aă Dumnezeu n-a ruţat ramurile ele fireşti, nu te "a ruţa nii pe tine0. 3ar când a văzutcă hotărârea dumnezeiască s)a a*ătut asupra lor, a făcut sin"urul lucru pe care putea să)l facă7

plân"ea necontenit pentru ei, suferea, oprea pe cei ce voiau să se arunce asupra lor şi se străduiasă le "ăsească, pe cât putea, măcar o um*ră de iertare. Di pentru că nu putea să)i nduplece cu

cuvântul din pricina ndărătniciei şi nvârtoşării inimii lor, se ndrepta spre necontenite ru"ăciuni,spunându)le7 Fraţilor, !orinţa mea şi rugăiunea mea ea ătre Dumnezeu, pentru ei, estespre mântuire0.

>e dădea nsă şi nădejdi *une, spunându)le7 Dumnezeu nu-4i ia #napoi harurile şi hemarea0 ,ca ei să nu)şi piardă cu totul nădejdea şi să piară. -oate aceste cuvinte porneau din "rija şidra"ostea lui cea puternică pentru ei. !uvintele lui Pavel se asemănau cu ale lui saia, carespunea7 7a "eni !in Sion $z'ă"itorul şi "a #ntoare pe $ao" !e la păgânităţile lui0.

-are era tul*urat şi ndurerat Pavel când vedea că iudeii mer" spre pieireB 3e aceea adeseoriizvodea mân"âieri durerii sale uneori zicea7 M7a "eni iz'ă"itorul şi "a #ntoare pe $ao" !e la



păgânităţile lui0 iar alteori7 Aşa şi aeştia n-au asultat aum, a, prin mila ătre "oi, să fe şi ei miluiţi0.

>ucrul acesta l)a făcut şi eremia, silindu)se şi căutând să "ăsească oarecare cuvânt de apărare pentru cei păcătoşi. =neori spunea7 Daă păatele noastre stau #mpotri"a noastră, fă milă u

noi pentru numele &ău0 , iar alteori7 nu este "oia omului alea lui, nii omul nu "a merge şi nu-şi "a să"ârşi ălătoria lui0 iar n altă parte 3avid spune7 A!u-ţi aminte ă ţărână suntem0.

!ei ce se roa"ă pentru cei păcătoşi au o*iceiul să izvodească o um*ră de apărare, când nu aunimic *inecuvântat de spus ntru apărarea lor. Asta nu nseamnă că spusele lor sunt ntărite defapte sau că pot fi luate drept do"me, nu, ele sunt cuvinte de mân"âiere pentru cei ce suferă,

pentru cei ce sunt pe calea pierzaniei. 3eci şi noi, să nu luăm ntocmai cele spuse de Pavel pentruapărarea iudeilor, ci să vedem n ele sufletul său ndurerat, care caută să spună ceva ntruapărarea celor păcătoşi.

3ar oare Pavel a avut o astfel de purtare numai faţă de iudei, nu şi faţă de pă"âni Pa"el era'lân! u toţi oamenii şi u ei !in neamul lui şi u ei !e alt neam. Ascultă ce)i spune lui-imotei7 Ln slu8itor al Domnului nu tre'uie să se erte, i să fie 'lân! u toţi, #n"ăţător,

#ngă!uitor, po"ăţuin! u 'lân!eţe pe toţi ei e-i stau #mpotri"ă, ă !oar le "a !a lor poăinţă,a să unoasă, a!e"ărul şi să sape !in ursa !ia"olului, #n are erau prinşi !e el, spre a-i

fae "oia0.

8rei să)l vezi cum vor*eşte cu păcătoşii Ascultă ce spune scriind corintenilor7 =ă tem a nuum"a "enin!, să "ă găses nu um "oies0. ar puţin mai jos spune7 9a nu um"a, "enin!

iarăşi, să mă umileasă Dumnezeul meu faţă !e "oi şi să 8eles pe mulţi are au păătuit şi nus-au poăit !e !esfrânarea şi neurăţia e au să"ârşit0. ar "alatenilor, scriindu)le, le spunea7%9opiii mei, pentru are sufăr iarăşi !urerile naşterii, până e %ristos "a lua hip #n "oi*0. ar

pentru cel ce a făcut desfrânare, ascultă)l că suferă tot atât de mult ca şi el, şi)i roa"ă pe corinteni,spunându)le7 Arătaţi-i !ragoste0. !ând l)a alun"at din @iserică, a făcut)o cu multe lacrimi79ăi !in multă #ntristare şi u strângere !e inimă "-am sris, nu a să "ă #ntristaţi, i a săunoaşteţi !ragostea pe are u prisosinţă o am pentru "oi0. Di iarăşi7 =-am făut pentruiu!ei a un iu!eu5 pentru ei !e su' lege, a unul !e su' lege5 pentru ei neputinioşi, a un

neputinios5 tuturor m-am făut toate a măar pe unii să mântui0. ar n altă parte spuneiarăşi7 9a să #nfăţişez pe tot omul !esă"ârşit #n %ristos $isus0.

Ai văzut suflet care depăşeşte tot pământul nădăjduia să nfăţişeze lui 3umnezeu pe tot omul şin ceea ce)l priveşte, i)a nfăţişat pe toţi7 ca şi cum ar fi născut el pe toţi oamenii lumii, aşa se



frământa, aşa aler"a, aşa se străduia să)i ducă pe toţi n ?mpărăţia !erurilor, ajutând, fă"ăduind,ru"ându)se, cucerindu)se, nfricoşând pe draci, alun"ând pe stricătorii de suflete. Di toate acesteale făcea prin viu "rai, prin epistole, cu cuvântul, cu fapta, prin ucenicii lui, prin el nsuşi. ?ndrepta

pe cei căzuţi, ntărea pe cei ce stau n credinţă, ridica pe cei ce zăceau la pământ, mân"âia pe ceicu inima zdro*ită, ncuraja pe cei trândavi stri"a nfricoşător către vrăjmaşi, se uita cu asprime laduşmanul.

!a un "eneral sau ca un prea iscusit doctor, el era şi om de corvoadă şi purtător de scut şiapărător. 6ra totul n ta*ără. Arăta multă purtare de "rijă şi multă râvnă nu numai n celeduhovniceşti, ci şi n cele trupeşti. Ascultă ce scrie unui ntre" popor, pentru o sin"ură femeie77ă #nre!inţez pe Fe'e, sora noastră, are este !iaoniţă a (iseriii !in 9henhrea, a să o

primiţi #n Domnul, um se u"ine unor sfinţi şi so a8utaţi #n orie "a a"ea ne"oie !e "oi0. Diiarăşi7 4tiţi asa lui 4tefanas a să "ă supuneţi şi "oi unora a aeştia0. Di iarăşi79unoaşteţi-i pe astfel !e oameni0.

!ă şi acesta este semnul deose*itor al iu*irii de oameni a sfinţilor7 ei dau ajutor n niştemprejurări ca acestea. -ot astfel şi 6lisei, n)a fost de folos numai n cele duhovniceşti femeiicare l)a "ăzduit, ci s)a silit să o răsplătească şi n cele trupeşti. Pentru aceea şi spunea7 Ai ne"oiesă "or'es u #mpăratul sau u "reun !regătorC0.

Pentru ce te minunezi că Pavel recomandă pe unele persoane n epistolele sale, când el n)a socotitnepotrivit să se n"rijească chiar de hrana pentru drum a celor pe care)i chema la el şi să aştearnăasta n epistolele sale Scriindu)i lui -it, i spune7 Pe Jenas, legiuitorul şi pe Apollo trimite-i la!rum !egra'ă şi "ezi să nu le lipseasă nimi0. 3acă atunci când chema la sine pe cineva dădeaastfel de sfaturi, cu atât mai mult făcea tot ce)i stătea n putinţă când vedea pe cineva n

primejdie. 3e pildă, n epistola către Filimon, cât de multă râvnă pune pentru Onisim, cât denţelept şi cât de plin de "rijă i scrieB

3acă nu se dă n lături de a scrie o ntrea"ă epistolă pentru un sclav şi acesta fu"ar şi hoţ almultor lucruri din casa stăpânilor, "ândeşte)te cât de mare era "rija lui pentru alţii. Numai unsingur luru sootea u a!e"ărat ruşinos) Să treaă u "e!erea eea e tre'uia #n!eplinit

pentru mântuirea aproapelui.

Pentru nfăptuirea acestui lucru punea totul n mişcare nu pre"eta să cheltuiască cuvinte, *ani,trupul său chiar, pentru cei ce aveau să se mântuiască. 6l, care şi)a dat viaţa de mii şi mii de ori n

primejdie de moarte, şi)ar fi cruţat cu atât mai puţin *anii dacă i)ar fi avut. 3ar pentru ce spun7dacă i)ar fi avut !ând e vor*a de Pavel, poţi spune că nu cruţa *anii chiar când nu)i avea. Să nu



3e aceea şi spunea7 %#âvniţi harurile cele mai *une dar vă arăt o cale ncă şi mai naltăG, adicădra"ostea, calea cea mai *ună şi cea mai uşoară.

Pe această cale deci să um*lăm şi noi nencetat, ca să vedem şi pe Pavel, dar, mai *ine spus, peStăpânul lui Pavel şi să do*ândim cununile cele nestricăcioase, cu harul şi iu*irea de oameni a3omnului nostru isus <ristos, căruia slava şi puterea, acum şi pururea şi n vecii vecilor. Amin.

+!in Pre!ii la Săr'ători @mpărăteşti şi 9u"ântări !e lau!ă la Sfinţi, 6!itura $nstitutului (i'lişi !e misiune al (iseriii Orto!oIe Homâne, (uureşti, ;;

P)rintele 1eofil P)r)ian / ;espre prietenie<

?mi pare *ine că vor*esc despre prietenie, pentru că eu spun despre mine că sunt o realizare a prietenilor mei.

;ai mult decât alţii la care se implică prietenii lor, eu prin situaţia mea specială, am avut nevoiede oameni care să şi facă ceva pentru mine, nu numai să se simtă *ine n preajma mea şi eu să mă



simt *ine n preajma lor. Am avut nevoie de oameni care să intervină n viaţa mea, prin ajutorul pe care mi l)au dat. !hiar şi o orientare, un drum făcut cu cineva, pentru mine are altă valoaredecât un drum pe care)l fac doi prieteni, unul lân"ă altul.

3in copilărie, am avut copii apropiaţiH apoi la şcoală, la liceu. 6u am făcut liceul la -imişoara,la un liceu de văzători, fiindcă pe atunci nu eRista un liceu anume pentru cei lipsiţi de vedere. Amavut prieteni care m)au ajutat, mi)au citit, au făcut să mă simt *ine mpreună cu ei. >a fel şi la

-eolo"ie eu am făcut -eolo"ia la Si*iu, ntre +402 şi +4/' şi acolo am avut prieteni. Di lamănăstire am prieteni.

Di să ştiţi că nu m)am despărţit de niciunul dintre prietenii mei de odinioară, ci pe toţi i port nsuflet, pe toţi i am n vedere toţi au intrat n componenţa fiinţei mele, prin ceea ce au făcut

pentru mine. -oţi prietenii mei sunt prezenţi n conştiinţa mea, toţi prietenii mei au loc n inimamea şi *inenţeles, e reciprocitate şi eu n inima lor.

?mi aduc aminte că eram elev de liceu şi am dat un eRamen pentru *ursă. 6u scriam la maşina de

scris, fiindcă profesorii nu cunoşteau scrisul special pe care)l folosesc eu pentru mine &@raille( şiera o convenţie la liceul unde am studiat eu7 cei lipsiţi de vedere să scrie la maşina de scris, aşancât profesorii să)şi poată da seama de cunoştinţele pe care le aveam noi, cei care nu puteam săscriem cu stiloul.

>a eRamenul acela de *ursa ni s)a dat să scriem o lucrare cu titlul7 %Prietenii meiG. u)mi maiaduc aminte ce)am scris n le"ătură cu prietenii mei, cum i)am descris, ce)am spus despre ei7 cummă simt eu n faţa lor, cum au intrat ei n "ândurile mele, n simţămintele mele, cum mă raportezeu la ei, cum se raportează ei la mine. u)mi mai aduc aminte ce)am scris dar mi)a rămas "ândulacesta7 %Prietenii meiG.

3e multe ori mă "ândesc la prietenii mei şi de fiecare dată am o *ucurie, am o ntâlnire nconştiinţa mea, n interiorul meu. Am *ucuria aceea pe care o ai când te ntâlneşti cu cineva careţi)e dra" şi de care eşti ncredinţat că şi lui i)e dra" de tine. ?i port pe toţi prietenii mei nconştiinţa mea, pe toţi câţi au %ctitoritG cumva la ceea ce sunt eu, pe toţi care au făcut ceva pentrumine. Prietenii mei de odinioară, prietenii mei de acum, prietenii mei de totdeauna. Prietenii meisunt n conştiinţa mea.

3e o*icei, când te ntâlneşti cu cineva cu care rămâi n le"ătură, ai impresia că cel cu care eşti n

le"ătură nu)i numai acolo unde)l ştii tu că este. 3e eRemplu, am un prieten n America, ştiu căeste n America, dar mai ştiu ceva7 mai ştiu că el este şi n sufletul meu. Di mă "ândesc, de multeori, că prietenii mei, când se ntâlnesc cu mine, se ntâlnesc şi cu ei7 se ntâlnesc cu ei, cei dinsufletul meu. Pentru că e le"ătura aceasta, pe care nu ţi)o poate nimici nimeni şi nimic. !ând aicâşti"at o le"ătură de felul acesta, o le"ătură prietenească, eşti conştient că această le"ătură nu ţi)o poate nimici nimeni şi nimic.

Poeta Corica >aţcu a scris o poezie intitulată %-e port n mineG. Poezia aceasta eRprimaafirmaţiile pe care le face persoană care iu*eşte, n le"ătură cu persoana iu*ită. 6 su"estiv chiar şi

numai titlul7 %-e port n mineG. Poezia, n desfăşurarea ei, tocmai asta arată, că cel pe care liu*eşti nu)i numai n afară de tine, ci e şi n tine. Poţi să)i spui7 %te port n mineBG

-e port n mine &de Corica >aţcu(



Aşadar, 3omnul <ristos este deschis spre oameni, pe care i aşteaptă să fie şi ei deschişi spre 6l,cu prietenie, cu cele două elemente ale prieteniei.

6senţa prieteniei o constituie iu*irea şi respectul. 3ar n prietenie, aceste elemente, iu*irea şirespectul, tre*uie să fie cu reciprocitate. 3acă nu e reciprocitate, arunci nu eRistă prietenie.

Poate să)ţi fie cineva simpatic e o manifestare de iu*ire ţi place de cineva, ţi)e dra" de cineva.

ar dacă ţi)e dra" de el, dacă ţi)este simpatic, e o *ucurie pentru tine, care)l ai n vedere pe celcătre care ţi este simpatia, pe cel către care ţi este iu*irea. 3ar tre*uie să fie reciprocitate, pentrucă altfel nu poate fi vor*a de prietenie, n prietenie, oferi şi primeşti7 oferi iu*ire şi respect şi

primeşti iu*ire şi respect. 3acă numai oferi, dar nu şi primeşti, n cazul acesta nu poate fi vor*ade o prietenie.

Sunt unii care, la ntre*area7 %!u cine eşti prietenG, răspund7 %Sunt prieten cu toţiG. Se spunensă şi pe *ună dreptate, că un prieten al tuturor nu)i prietenul nimănui. 3e ce Pentru că nu se

poate realiza această relaţie decât ntr)un cerc restrâns şi decât acolo unde şi oferi şi primeşti.

3acă atunci când oferi iu*ire şi respect, calculezi şi aştepţi iu*ire şi respect din partea celuilalt şicalculezi cât oferi şi cât primeşti, nu poate fi vor*a despre o prietenie. !ineva spunea7 %u*irea nucalculeazăG şi tot acela spunea mai departe7 %umai iu*irea calculeazăG. 3eci iu*irea, cândoferă, nu se "ândeşte7 %Am dat prea multG, pentru că cel care iu*eşte are *ucuria de a oferi şioferă, mpreună cu iu*irea lui şi cu respectul lui, chiar inima lui.

Fac aici o paranteză. =i-e tare !rag să mă gân!es la 6pistola Sfântului Apostol Pa"el ătreFilimon, o epistolă !in Noul &estament, surtă, !e mulţi ne'ăgată #n seamă, !e mulţi neştiută Dar este eItraor!inar !e frumoasă* 6 o srisoare a Sfântului Apostol Pa"el, trimisăunui re!inios !in 9olose, pe nume Filimon. Ln om !e "ază, un om u stare 'ună, un omare a"ea sla"i5 el era reştin, iar !in asa lui please un sla", pe asuns, are mai şi furasee"a !in asa stăpânului. @n ele !in urmă Q aşa um rân!uieşte Dumnezeu lururile Q ael sla", pe nume Onisim, a a8uns #n #nhisoare, un!e era #nhis şi Sfântul Apostol Pa"el şi aoloa fost on"ertit !e Sfântul Apostol Pa"el.

4i ân! să plee !in #nhisoare, Sfântul Apostol Pa"el l-a #n!emnat să se !uă la stăpânul lui. >uru foarte important, stimaţi asultători* Sfântul Apostol Pa"el şi srie) 6u puteam să-l reţin, ă mi-era !e folos mie, !ar n-am "rut să-l reţin fără "oia ta0 Q #i srie lui Filimon. Dei

l-a trimis la Filimon.. !ar nu l-a trimis u mâna goală, i l-a trimis u o srisoare.

6u "ă pun la inimă lurul aesta şi "ă rog să itiţi srisoarea aeasta, a Sfântului Apostol Pa"el ătre Filimon. @n srisoare, Sfântul Apostol Pa"el #l reoman!ă pe Onisim, pe sla"ul fugar5 i-l reoman!ă lui Filimon, ăruia #i srie, #ntre altele) Ei-l trimit pe el, hiar inimamea. Primeşte-l pe el um m-ai primi pe mine0.

6 foarte frumos* 6 zgu!uitor !e minunat* Ei-l trimit pe el, !ar ştii e-ţi trimit, ân! #l trimit peelC @ţi trimit inima mea. Ori el, ori eu, e-aelaşi luru5 ori el, ori inima mea, e aelaşi luru.

Ei-l trimit pe el) hiar inima mea ţi-o trimit. Primeşte-l pe el um m-ai primi pe mine. Aşa e"atre'uie să se #ntâmple #n prietenie, a să fie prietenia prietenie. Despre Filimon, Sfântul Apostol Pa"el sria) Sufletele sfinţilor se o!ihnes #ntru tine, frate0. Dei tu, Filimon, ai !arul aesta !e a-i o!ihni pe oameni5 oamenii are te unos pe tine se o!ihnes #n eIistenţata.



Aşa ceva tre*uie să se ntâmple n prietenie. ?n prietenie oferi fără să calculezi, pentru că iu*ireanu calculează când oferă şi iu*irea calculează când primeşte. 3e ce calculează când primeşte !asă nu)i fie indiferentă iu*irea celuilalt şi ca să poată să ofere şi mai mult, dacă poate oferi maimult. Pentru că, de o*icei, omul, când oferă ceva din iu*ire, oferă din *ucuria de a oferi. Oferăinima lui, se dăruieşte pe sine nsuşi celui pe care l are n vedere ca prieten şi l primeşte pecelălalt n inima sa, pentru că şi acela oferă ceea ce primeşte7 iu*ire şi respect.

!ineva compara prietenia cu confluenţa a două râuri. Se şi spune că prietenia este confluentăntre iu*iri, ntre iu*irea celor care sunt prieteni. Aşa cum două râuri pornite de pe povârnişuri demunte diferite pot ajun"e să se ntâlnească ntr)un loc şi apoi mer" mpreună n amestecul apelor,ncât nu se mai poate face deose*ire ntre apa care vine dintr)un râu şi apa care vine din celălaltrău, ci este o amestecare de ape, tot aşa)i şi n ceea ce priveşte iu*irea şi respectul ntre prieteni.Se ajun"e la o confluenţă ntre iu*iri, se ajun"e la o confluenţă ntre cinstiri, se ajun"e la o

proprietate comună.

@inenţeles că toate ale omului sunt la nivelul omului, fiecare şi trăieşte prietenia la nivelul lui.

?nsă o prietenie um*rită de darul lui 3umnezeu şi ntemeiată pe poruncile lui 3umnezeu estesi"ură. Am zis că prietenia este confluenţa ntre iu*iri. 3acă n cele două râuri care pornesc de pe povârnişul de munte diferite şi ajun" la confluenţă se reflectă soarele, avem n aceasta o ima"inereală a unei prietenii um*rite de darul lui 3umnezeu.

?n orice prietenie adevărată a oamenilor credincioşi, le"ătura este făcută nu numai la nivelulomului, ci şi din darul 3omnului. 3umnezeu nu poate fi a*sent dintr)o prietenie a oamenilor credincioşi, dintr)o prietenie adevărată, cum a fost, de eRemplu, prietenia dintre Sfântul 8asile cel;are şi Sfântul 5ri"orie de azianz, care au fost prieteni până la aşa măsură ncât se spuneadespre ei că au un suflet n două trupuri. -rupurile le erau deose*ite, dar sufletele le erauapropiate. 6rau apropiate prin iu*ire şi respect. u puteau să fie unul fără celălalt, se simţeaule"aţi unul de celălalt. Aveau acelaşi drum, la *iserică şi la şcoală, aveau aceeaşi activitate, aveauaceleaşi năzuinţe, urmăreau acelaşi scop desăvârşirea creştină. Au rămas n conştiinţa @isericiica un eRemplu de prietenie adevărată.

Stimaţi ascultători, prietenia este şi un dar de la 3umnezeu. Prietenia este fericitoare de suflet.;ai ales la tinereţe, oamenii sunt mai capa*ili de iu*ire, se simt mai atraşi unii faţă de alţii maiales la tinereţe, oamenii şi revarsă iu*irea cu reciprocitate, şi revarsă respectul cu reciprocitateşi sunt fericiţi din această le"ătură prin iu*ire şi prin cinstire.

?n ceea ce priveşte iu*irea, noi avem o poruncă a ;ântuitorului nostru isus <ristos, o poruncă pecare tre*uie să recunoaştem că n)o prea *ă"ăm n seamă. 6u am vor*it n mai multe locuri despre%!uvinte din 6van"helie prea puţin *ă"ate n seamăG, despre cuvinte pe care noi, de multe ori,nici nu le socotim a ni se adresă nouă, deşi de vreme ce le cunoaştem, sunt cuvinte pe care3omnul <ristos ni le)a adresat şi nouă.

6ram odată la o nmormântare n Sâm*ăta de Sus şi le)am spus oamenilor nişte teRte din 6pistolacătre !oloseni. Di mi)a venit n minte să le spun că de fapt 6pistola către !oloseni nu)i numai

către coloseni, ci e şi către sâm*eteni. Adică orice epistolă, orice scriere a oului -estament,orice scriere a Scripturii, pe care o cunoaştem, este şi pentru noi. Prin urmare, ceea ce ştim noidin 6van"helie este şi pentru noi, chiar dacă nu ni se adresează nouă direct n nţelesul că escris n 6van"helie că acel cuvânt l)a adresat 3omnul <ristos ucenicilor Săi.



#eferitor la cuvinte pe care nu le prea *ă"ăm n seamă, considerând că n)au fost spuse pentru noi,voi aduce n atenţie un episod relatat de Sfântul 6van"helist >uca n 6van"helia sa. !ând3omnul <ristos propovăduia nvăţătura creştină şi erau mulţi n jurul lui, unii erau acolo demultă vreme şi fiind către seară, ucenicii )au zis 3omnului <ristos7 Dă !rumul mulţimilor, săse !uă prin sate a să-şi umpere !e mânare0. ar 3omnul <ristos le)a spus un cuvânt careavea atunci valoare n special pentru ucenici7 N-au tre'uinţă să se !uă, !aţi-le "oi sămănâne0 +>ua ?, .

Prin cuvintele acestea, 3omnul <ristos voia să)i intereseze pe ucenici pentru *inele celor la carese "ândeau ei, dar se "ândeau altfel decât a avut n vedere 3omnul <ristos şi anume, uceniciivoiau să)i lase pe oameni să se descurce sin"uri, fără ceea ce ar fi putut să facă ucenicii pentru ei.)au zis 3omnului <ristos7 %3ă drumul mulţimii să se ducă să)şi cumpere de mâncareG. Or 3omnul <ristos n)a vrut să)i lase pe oameni să se descurce ei sin"uri, ci le)a dat ucenicilor ideeasă facă ei ceea ce pot pentru oamenii aceia. A zis7 %)au tre*uinţă să se ducă, daţi)le voi sămănânceG.

Să ştiţi că acest cuvânt este un cuvânt veşnic, nu)i un cuvânt ocazional, un cuvânt pe care l)a spus3omnul <ristos cândva, doar ca să se ştie că l)a spus. u, ci este un cuvânt pe care tre*uie să)lştim şi noi şi pe care să)l avem n vedere, pentru că şi nouă ni)l spune 3omnul <ristos. 3eci,dacă noi suntem nclinaţi să)i lăsăm pe oameni să facă ceea ce pot face fără noi, să ne "ândim căar tre*ui să ne implicăm şi noi şi să facem şi noi ceva pentru ei.

Adică "ândul cel dintâi să nu fie7 %!e poate face omul acesta fără mineG, ci "ândul cel dintâitre*uie să fie7 %!e pot face eu pentru omul acestaG @inenţeles că ucenicii nu s)au putut "ândi laceea ce a urmat, la minunea nmulţirii pâinilor, dar 3omnul <ristos a spus un cuvânt veşnic, pecare noi nu)l *ă"ăm n seamă.

Di mai sunt şi altele, multe.. 3ar necazul cel mare este că nu *ă"ăm n seamă nici cuvinte n care3omnul <ristos şi spune eRpres voia >ui. 3e eRemplu7 Porună "ă !au "ouă) Să "ă iu'iţi unii pe alţii*0 +$oan , :. Fiecare dintre noi avem capacitate iu*itoare, fiecare dintre noirevărsăm cumva iu*irea faţă de 3umnezeu, faţă de oamenii de lân"ă noi dar sunt şi atâtea cazurin care nu ne revărsăm iu*irea şi n care ar tre*ui să ne aducem aminte că eRistă o poruncă a3omnului <ristos să ne iu*im unii pe alţii, să revărsăm iu*irea noastră faţă de omul de lân"ă noi.!ineva spunea că omul cel mai important este omul de lân"ă noi, pentru că de el este le"ată viaţanoastră şi pe el l are n vedere 3omnul <ristos când zice7 %Să)l iu*eşti pe aproapele tău ca pe

tine nsuţiG.

3acă lucrurile acestea tre*uie de multe ori re"lementate şi dacă nu se pot realiza decât pe măsuranepătimirii, pe măsura curăţiei sufleteşti, n ceea ce priveşte prietenia nu se are n vedere nici o

poruncă, ci lucrurile mer" de la sine şi omul şi revarsă iu*irea nu pentru că)i porunceşte3umnezeu să)şi reverse iu*irea, ci pentru că se simte el *ine să)şi reverse iu*irea şi se revarsăspontan. umai că se poate ntâmpla ca neţinând seama şi de porunca lui 3umnezeu, să eRisteoscilaţii, să eRiste fluctuaţii n ceea ce priveşte iu*irea şi atunci, ar tre*ui re"lementată iu*irea,

prin porunca lui 3umnezeu.

?n orice caz, e mare lucru să poţi să ai deschidere prietenească faţă de cineva şi să primeştideschiderea prietenească a celui de lân"ă tine, fie că e lân"ă tine spaţial, fie că e lân"ă tinespiritual n nţelesul că e poate fi foarte departe, şi totuşi să fie foarte aproape, pentru că tu l



porţi n suflet. Poţi spune7 te port n suflet, te port n minte, te port n "ânduri, te port n *raţe, te port pe *uze, te port n visurile mele chiar.

ată deci nişte lucruri pe care e *ine să le avem n vedere pentru a nmulţi iu*irea prietenească şirespectul prietenesc şi pentru a ne putea cerceta pe noi nşine n ceea ce priveşte esenţialul n

prietenie, adică iu*irea şi respectul.

!ând oferind ceva din iu*irea pe care o ai n suflet, ncepi să calculezi şi să ţi se pară că ai dat prea mult, că nu tre*uia să dai atâta şi că nu primeşti cât ai oferit, nu se poate spune că)i vor*a deo prietenie adevărată. O prietenie adevărată se *ucură când oferă şi primeşte ceea ce i se oferă. Se

*ucură când oferă, pentru că *ucuria vine chiar din faptul că oferi, că oferi *ucurie pentru cel pecare l ai n consideraţie ca prieten.

oi am putea să ne "ândim la prietenie şi n nţelesul că n prietenie se ntâmplă ceea ce sentâmplă n vasele comunicante. Dtiţi principiul vaselor comunicante7 torni ntr)unul şi se ridicăn toate la acelaşi nivel. ;i)aduc aminte şi acum de la şcoală cum se făcea eRperienţa aceasta7

erau nişte vase de sticlă unite unele cu altele prin nişte ţevi şi se turna apă ntr)un vas, iar apa seridică la acelaşi nivel n toate vasele care erau unite, indiferent de "rosimea lor.

Aşa tre*uie să fie şi n prietenie7 torni şi se nivelează. -orni iu*ire, torni respect, primeşti iu*ire, primeşti respect.. până la urmă nu se mai ştie cât a dat unul şi cât a dat altul, ci se ştie doar că aoferit şi unul şi altul şi nu eRistă posi*ilitate de a calcula cât ai dat şi cât ai primit. Pentru că, dacăte simţi *ine oferind, nu te mai ntre*i ce)ţi dă celălalt n schim* pentru ceea ce ai oferit tu,

*ucuria ta venind din nsuşi faptul că oferi.

Stimaţi ascultători, acestea toate sunt vala*ile pentru orice prietenie adevărată. Sunt nsă şile"ături socotite prieteneşti, dar care de fapt nu sunt le"ături prieteneşti sau sunt la nivelul scăzutal celor an"ajaţi n prietenie. Sunt nişte lucruri pe care unii vor să şi le retra"ă şi le şi retra"uneori se ajun"e la nemulţumiri, la despărţiri chiar. Asta din pricina patimilor oamenilor, arăutăţilor pe care le poartă oamenii n suflete. ?nsă nişte oameni n*unătăţiţi nu pot să fie altfeldecât *uni. işte oameni răi pot să fie răi, deplin răi sau pot să ai*ă viaţa amestecată şi atunci,toate acestea se manifestă, se revarsă n ceea ce oferă omul, n ceea ce primeşte omul.

=n capitol special n chestiunea prieteniei l constituie şi prieteniile ntre *ăr*aţi şi femei, ntre *ăieţi şi fete. Astăzi este de"radat cuvântul %prietenieG, mulţi socotind mai ales când e vor*a de

prieteniile ntre tineri şi tinere, ntre *ăieţi şi fete că prieteniile cuprind şi lucruri care, de fapt,nu ţin de prietenie, ci ţin de căsătorie. 3acă n cele ale prieteniei se amestecă cele ale căsătoriei,

prietenia nu e n rosturile ei şi nu e *inecuvântată de 3umnezeu. !eea ce face omul, şi şi justifică7 sunt atâţia oameni care fac lucruri rele şi le justifică. >e justifică, de eRemplu, zicând7%Aşa)i la modăG, le justifică zicând7 %Aşa fac şi alţiiG sau le justifică pentru că, zic ei, %Aşa)i

*ineG.

oi ştim nsă că viaţa omenească tre*uie să se desfăşoare n limitele anumitor principii. 6u amvor*it, cândva, la !luj şi la -imişoara Uşi la !raiovaV, despre %Principii şi repere pentru viaţa

spiritualăG. 3omnul <ristos ne)a adus 6van"helia, care pune rânduială n viaţa oamenilor pemăsură ce omul este hotărât pentru 3umnezeu şi urmăreşte principiile pe care le prezintă Sfânta6van"helie.



3e eRemplu, cel dintâi cuvânt spus de 3omnul <ristos, care ne)a rămas n Sfânta 6van"helie,este acela pe care l)a spus ca răspuns la ceea ce a zis ;aica 3omnului când >)a "ăsit n -empluldin erusalim, la vârsta de +' ani7 Fiule, ăi ne-ai făut nouă aeasta, iată tatăl tău şi eu#ngri8oraţi &e ăutam0 3omnul <ristos a zis7 9e este !e =ă ăutaţiC Oare nu ştiaţi ă #n eleale &atălui =eu =i se a!e să fiuC0 +>ua ;, :?. Asta ar nsemna, lăr"ind puţin sfera, că noitre*uie să fim n casa -atălui n toate ale noastre, deci n cazul nostru şi n prietenia noastră.

Să ne "ândim ce *inecuvântează 3umnezeu, n ce condiţii *inecuvântează 3umnezeu prietenia.3umnezeu *inecuvântează prietenia când aceasta este la măsurile pe care le are omul nmanifestarea iu*irii şi respectului. Atât ţine de prietenie7 iu*irea şi respectul. u*irea, care oferătot ce e frumos şi *un şi respectul, la măsurile la care poate omul să respecte.

u ştiu dacă v)aţi "ândit vreodată că n ceea ce priveşte porunca cinstirii, !el care ne)a dat porunca iu*irii ne)a dat şi porunca cinstirii, porunca respectului. u foarte eRpres, pentru căiu*irea adevărată cuprinde şi respectul7 nu poţi să iu*eşti pe cineva şi să)l defaimi n acelaşi timp.Ori l iu*eşti şi)l respecţi, ori dacă nu)l respecţi, nseamnă că nu)l iu*eşti. 6Ristă şi posi*ilitatea

să respecţi pe cineva şi să nu)+ iu*eşti, nsă aceasta nu este după rânduiala aşezată de 3umnezeu.Poţi să ai un respect care ţine mai mult de teamă decât de respect, o cinstire care e altceva decâtceea ce vrea 3umnezeu să fie cinstirea. 3ar dacă e o iu*ire adevărată, ea cuprinde n sine şirespectul.

?n prietenie toate mer" spontan, adică lucrezi aşa cum ţi vine7 când ţi vine să iu*eşti, iu*eşti cuadevărat ţi vine să respecţi, respecţi cu adevărat. 3ar n cazul când se amestecă n aceste lucruriale prieteniei şi lucruri car nu ţin de prietenie, si"ur că 3umnezeu nu *inecuvântează acea

prieteni, pentru că n)are cum s)o *inecuvânteze, că nu)i după rânduială.

Stimaţi ascultători, eRistă astăzi o tendinţă a unora dintre părinţi să şi apropie copiii n aşa felncât, zic ei, să le devină copiii prieteni. ar pentru asta, i nvaţă să le spună părinţilor pe nume.=n lucru total "reşitB Dtiţi că n Sfânta Scriptură eRistă poruncă7 9insteşte pe tatăl tău şi pemama ta0 +$eşirea ;, ;, poruncă pe care 3umnezeu a dat)o fiilor, n le"ătură cu părinţii.

?n cazul n care copiii le zic părinţilor pe nume zic părinţii că pentru a şi)i apropia pe copii, pentru a)i face să se simtă mai apropiaţi de părinţi oare cum ar fi tre*uit să formuleze3umnezeu porunca asta !um ar fi putut zice 3umnezeu când S)ar fi referit la părinţi !um săzică !insteşte.. pe cine Pe ;ircea şi pe >iliana, de pildă

%!insteşte pe tatăl tău şi pe mama taG deci părinţii tre*uie să ai*ă locul lor adevărat n relaţie cucopiii. !opiii tre*uie să ştie că au părinţi, chiar dacă n le"ătură cu părinţii au şi o afecţiune

prietenească, totuşi tre*uie să ştie că părinţii sunt părinţi şi copiii sunt copii, aşa cum tre*uie săştie soţii că soţul are numărul unu şi soţia are numărul doi. Aşa a lăsat 3umnezeu, nu noi amcreat lucrurile acesteaB

Odată a venit la noi la mănăstire un tată tânăr cu un copil al lui, de vreo cinci ani. 6 cam demulttrea*a asta, trăia părintele Serafim, 3umnezeu să)l odihnească. Părintele Serafim nu prea avea

priză la lumea astaH şi era pe o *ancă, n curtea mănăstirii şi copilul zice către tatăl său7 %elu,uite că mai vine un copilBG, %elu, uite păsărica aceeaBG, %elu, cutareG. elu, asta.. elu,cealaltă.. Părintele Serafim, săracul, 3umnezeu să)l odihnească, nu s)a prins şi zice7 %Are acasăun frate eluG u şi)a putut nchiput părintele Serafim că un copil i zice tatălui său pe numeB



6 total "reşit, să ştiţiB !ine face tre*uri din astea nu face *ineB ar dacă a făcut până acum, să facăaşa cum tre*uie de acum ncolo. Are şi prietenia rostul ei şi)i *ună.. Di să dea 3umnezeu să fimmulţi prieteni şi să fim prieteni adevăraţi, să nmulţim iu*irea, să nmulţim respectul şi să eRisteconfluenţa aceasta ntre iu*ire şi ntre respect să simţim darul lui 3umnezeu um*rindu)ne pe toţiintru iu*ire, să fim odihnitori de oameni &nu numai de prieteni(, să fim "ata să)i odihnim peoameni cât mai mult. Să ne ajute 3umnezeu să dorim să avem prieteni, să ne oferim prietenia cutoată *ucuria, să avem *ucurie din prietenie, să avem prietenie cu *ucurieB Să ne ajute 3umnezeu

n toate lucrurile acestea, dar să nu renunţăm la celelalte relaţii, pe care tot 3umnezeu le)a aşezat,relaţiile de familie7 tata)i tată, mama)i mamă.

!ând eram noi copii, părinţii 3umnezeu să)i odihnească ne)au nvăţat cum să le zicem7 leziceam %dumneavoastrăG lui tata i ziceam7 %3umneata, tatăG, mamei i ziceam7 %3umneata,mamăG. Aşa era pe vremea aceea şi era fain. ;ie aşa mult mi plăceaB Di acum mi place cândaud pe cineva câte un copil zicând către părinţi7 %3umneata, tatăHG, %8ii şi dumneata, tată,cu noiG sau aşa ceva, n felul acesta adresându)se)totdeauna mi)a plăcut. 3e ce Pentru că noinu tre*uie să desfiinţăm respectul, ci tre*uie să accentuăm respectul. @inenţeles că ntre prieteni

n)o să zicem %dumneataG şi %dumneavoastrăG, dar oricum, eRistă şi respectul acesta, simţit şi real,n relaţiile de prietenie.

Stimaţi ascultători, eu nu mai lun"esc vor*a. ;ă "ândesc că, dacă ţinem seama de lucrurileacestea, ne mai rămâne doar să ne cercetăm cum stăm noi cu prieteniile noastre. Suntem an"ajaţin prietenii, avem prieteni Prietenii noştri sunt dătători de *ucurie pentru noi, noi am intrat nsfera *ucuriei lor

Să ne "ândim la iu*ire şi la respect, să ne "ândim la Sfântul Apostol Pavel, care)şi oferea inimalui când l recomandă pe Onisim. 6 un eRemplu pentru noi, dacă a ajuns epistola această până lanoi, pentru ca să ştiţi că totuşi cărţile oului -estament n)au fost scrise ca să ajun"ă până la noi.

3ar ne)a dat 3umnezeu darul acesta, să avem 6van"helia, să avem cărţile scrise de SfinţiiApostoli şi să avem, iată şi 6pistola către Filimon, pe care am amintit)o şi care mie mi)e taredra"ă. 3acă toate lucrurile acestea au ajuns până la noi, avem posi*ilitatea să ne cercetăm nsfera pe care o creează aceste "ânduri, aceste lucruri minunate.

Să ne cercetăm pe noi nşine n ceea ce priveşte dorinţa de a nmulţi iu*irea şi respectul. Să nun"ăduim n conştiinţa noastră nimic care ar putea um*ri prietenia, nimic care ar putea um*ri

relaţiile noastre prieteneşti. 5ândiţi)vă că prieteni nu suntem cu mulţi, că nu putem fi cu mulţi prieteni. Aşa)i făcută firea omenească.. putem să)i cuprindem n iu*irea noastră pe mulţi, putemsă avem respect faţă de toţi oamenii, dacă)i vor*a, dar prieteni suntem cu câţi suntem.

6u eram elev de liceu şi eram vreo patruzeci de cole"i ntr)o clasă, nsă eram numai vreo trei) patru prieteni ntre noi. u pentru că n)aş fi vrut să fiu prieten şi cu ceilalţi cole"i, dar poate cănu ne potriveam, poate n)aveam acelaşi fond sufletesc de fapt, si"ur n)aveam acelaşi fondsufletesc. !hiar şi acum, la mănăstire, să zicem, cole" sunt cu toţi cei de la mănăstire, nsă

prieten sunt cu câţiva. !hiar dacă aş vrea să fiu prieten cu toţi, nu se poate, pentru că nu eRistă

corespondent, nu eRistă omul care oferă n prietenie ceea ce oferi doar tu, să zicem.

3ar unde eRistă prietenie, eRistă *ucurie, pentru că iu*irea)i fericire unde eRistă prietenie, eRistă *ucuria de a oferi, *ucuria de a primi, eRistă o relaţie pe care am numit)o7 %o realitate a #aiului nviaţa noastră de toate zileleG.



Di)apoi, să facem tot posi*ilul să trăim n aşa fel ncât să fim şi noi prietenii lui 3umnezeu, să)>avem pe 3omnul <ristos ca prieten, aşa cum >)au avut pe 3omnul <ristos prieten >azăr, ;artaşi ;aria.

Să ne "ândim la toate lucrurile acestea, să ne "ândim la prieteniile pe care le)au avut sfinţii deeRemplu, Sfântul oan 5ură de Aur a avut o prietenă pe nume Olimpiada, căreia i)a scris nişte

lucruri foarte frumoase, pe ce eRistă posi*ilitatea aceasta 6Ristă pentru că sfinţii toate le)au trăitla măsura sfinţilor nu s)a putut "ândi ceva ne"ativ n prietenia sfinţilor. u se pune pro*lema prieteniei numai ntre *ăr*aţi şi respectiv numai ntre femei, ci se pot pune şi pro*leme nle"ătură cu prietenii ntre *ăr*aţi şi femei. ?nsă, mai ales la tineri, e *ine ca prieteniile să fie n"eneral n vederea căsătoriei n orice caz, nu se eRclude prietenia ntre *ăieţi şi fete, numai către*uie ţinută la măsura la care o vrea 3umnezeu7 prietenia să fie o prietenie sfântă, o prietenie

pe care o *inecuvântează 3umnezeu. Atunci, toate lucrurile mer" spre *ine şi viaţa aceasta neoferă o mulţime de lucruri frumoase, de lucruri pe care ni le dă 3umnezeu pentru fericireanoastră n această lume.

=aica Stareţ) >ucia 0 Poezie

Sfinţii Apostoli Filimon şi Onisim

6ra pe atunci n !etatea !olose,=n om de vază mare dre"ător,=n ucenic al Sfântului Apostol Pavel,!u numele de Filimon. Di a primit dreapta credinţă,Printre Apostoli şi 6l a fost numit.ar mai târziu n treaptă de 6piscop,!u mare cinste s)a nvrednicit.



>a casa lui avea un ro*,!e Onisim era numit,!are "reşind ceva faţă de Filimon,3e teamă, departe de cetate a fu"it. Ajun"e la vestita #omă,Acolo pe Sfântul Apostol Pavel l "ăseşte,>e"at cu lanţuri pentru a sa credinţă,Di de la 6l, cuvântul lui <ristos primeşte. Apoi Sfântul Apostol l *otează,Di o vreme lân"ă Sfântul mai rămâne,!a să deprindă credinţa n <ristos,3e care)şi lea"ă al său nume. Di l trimite Sfântul Apostol Pavel,

Pe ucenicul proaspăt Onisim,Să)i ducă o scrisoare la fostul lui Stăpân,Pe care şi)n Sfânta Scriptură o "ăsim &Filimon +E)+9(. Apostolul pe Filimon l roa"ă,Să)l ierte pe Onisim cu ce a "reşit,Di să)l primească, nu ca pe un ro*,!i ca pe un frate prea iu*it. $-e ro", o Filimoane, să)l primeşti,

Pe Onisim copilul meu iu*it,Pe care l)am născut n lanţuri,Di acum la -ine l trimitG. Aş fii voit să)l ţin la mine,Di)n locul tău să)mi slujască ;ie,!ăci 6u n lanţuri stau n locul -ău,Pentru a lui <ristos 6van"helie. !ăci nu am voit să fac nimic,Fără a -a ncuvinţare,!ăci fapta *ună, nu tre*uie silită,!i tre*uie să fie cu @inecuvântare. Poate că despărţit a fost de tine,!a 6l să scape de ro*ie,!i)n loc de ro*, Frate iu*it,Pentru amândoi Onisim să devie.

3eci, dacă tu mă socoteşti,!ă sunt părtaş cu tine,Privindu)l acum pe Onisim,Să te "ândeşti că mă priveşti pe mine.



Sf+ntul Apostol Onisim, cel ce a urmat cu t)rie paşii *nv)ţ)torului s)u (!" februarie$

Sfântul Apostol Onisim, cel ce a urmat cu tărie paşii nvăţătorului său, marele Pavel şi a do*ânditcununa nţelepciunii de la <ristos, cu lumina ru"ăciunilor sale să risipească norii cei "rei ai

patimilor ce ntristează cerul inimii noastre.

Sfinte Apostole Onisim, cu undiţa ru"ăciunilor tale, tra"e)ne pe noi, cei căzuţi n adânculnşelăciunii şi n cora*ia ru"ăciunii ne aşează, ca să slăvim nencetat pe <ristos, Soarele dreptăţii,

!el !e risipeşte ntunericul neştiinţei cu razele milostivirii Sale.

1ropar:#azele cuvintelor dumnezeieştiale Apostolului Pavel te)au luminat,Di lepădând nşelăciunea de peochii minţii mărturisitor te)ai arătat,!a unul ce ai trecut prinfocul chinurilor şi odihna ai moştenit,

3in văpaia patimilor ne scoatecu ru"ăciunea n chip smerit.

%coane



3ionisie din Furna, n 6rminia sa &ed. Sophia, @ucureşti, 'EEE, pp. +4+, +49(, nu precizează cumtre*uie zu"răvit Sfântul Apostol Onisim, amintind doar de faptul că a fost ucenic al SfântuluiApostol Pavel şi de moartea sa mucenicească.



Sfântul Apostol Onisim - miniatură !in =enologhionul lui 7asile al $$-lea =ae!oneanul



@ucur)/te, Sfinte Apostol Onisim, slu4itor al omnului

Sfinţii Apostoli Arhip, Filimon şi Apfia (!# februarie$



6". >ua , -B

.$ar !upă aestea, Domnul a ales alţi şaptezei +şi !oi şi i-a trimis âte !oi #naintea feţei Sale, #n fieare etate şi lo, un!e @nsuşi a"ea să "ină.;.4i ziea ătre ei) Seerişul este mult, !ar lurătorii sunt puţini5 rugaţi !ei pe Domnul seerişului, a să soată lurători la seerişul Său..=ergeţi5 iată, 6u "ă trimit a pe nişte miei #n mi8loul lupilor.:.Nu purtaţi pungă, nii traistă, nii #nălţăminte şi pe nimeni să nu salutaţi pe ale.B.$ar #n orie asă "eţi intra, #ntâi zieţi) Pae asei aesteia.

2.4i !e "a fi aolo un fiu al păii, paea "oastră se "a o!ihni peste el, iar !e nu, se "a #ntoarela "oi.3.4i #n aeastă asă rămâneţi, mânân! şi 'ân! ele e "ă "or !a, ăi "re!ni este lurătorul !e plata sa. Nu "ă mutaţi !in asă #n asă.<.4i #n orie etate "eţi intra şi "ă "or primi, mânaţi ele e "ă "or pune #nainte.?.4i "in!eaţi pe 'olna"ii !in ea şi zieţi-le) S-a apropiat !e "oi #mpărăţia lui Dumnezeu..4i #n orie etate "eţi intra şi nu "ă "or primi, ieşin! #n pieţele ei, zieţi).4i praful are s-a lipit !e piioarele noastre !in etatea noastră "i-l suturăm "ouă. Dar aeasta să ştiţi, ă s-a apropiat #mpărăţia lui Dumnezeu.

;.Ji "ouă) 9ă mai uşor "a fi So!omei #n ziua aeea, !eât etăţii aeleia..7ai ţie, %orazine* 7ai ţie, (etsai!o* 9ăi !aă #n &ir şi #n Si!on s-ar fi făut minunile ares-au făut la "oi, !e mult s-ar fi poăit, stân! #n sa şi #n enuşă.:.Dar &irului şi Si!onului mai uşor le "a fi la 8u!eată, !eât "ouă.B.4i tu, 9apernaume, nu ai fost #nălţat, oare, până la erC Până la ia! "ei fi o'orât*

Apostol



.pistola c)tre Filimon a Sf+ntului Apostol Pavel

Ap Filimon !, !/2"

.Pa"el, el pus #n lanţuri pentru $isus %ristos şi fratele &imotei, iu'itului Filimon, #mpreună-lurător u noi,

;.4i surorii Apfia şi lui Arhip, el #mpreună-oştean u noi şi (iseriii !in asa ta).%ar "ouă şi pae !e la Dumnezeu, &atăl nostru şi !e la Domnul $isus %ristos*:.=ulţumes pururea Dumnezeului meu, pomenin!u-te #n rugăiunile mele,B.Auzin! !espre !ragostea ta şi !espre re!inţa pe are o ai ătre Domnul $isus şi ătre toţi sfinţii,2.9a părtăşia ta la re!inţă să se faă lurătoare #n !eplina unoştinţă a oriărei fapte 'une,

pe are o faeţi pentru %ristos $isus53.9ăi am a"ut multă 'uurie şi mângâiere, !in !ragostea ta, #ntruât inimile sfinţilor s-auo!ihnit prin tine, frate.

<.De aeea, !eşi a"ân! #ntru %ristos tot !reptul să-ţi porunes e se u"ine,?.Pentru !ragoste, #ţi fa mai !egra'ă o rugăminte. Aşa um sunt eu, Pa"el, a un 'ătrân, iar aum şi pus #n lanţuri pentru $isus %ristos,.&e rog pe tine pentru fiul meu, pe are l-am năsut fiin! #n lanţuri, Onisim,.9el e altă!ată nu-ţi era !e folos, !ar aum şi ţie şi mie !e folos,;.Pentru aeasta ţi l-am trimis, pe el #nsuşi, a!iă inima mea5 primeşte-l..6u "ream să-l ţin la mine, a, #n loul tău, să-mi slu8easă mie, are sunt #n lanţuri pentru

6"anghelie,:.Dar n-am "oit să fa nimi fără !e #nu"iinţarea ta, a fapta ta ea 'ună să nu fie a !esilă, i !e 'ună"oie.B.9ăi poate pentru aeea a fost !espărţit !e tine ât"a timp, a "eşni să fie al tău,2.Dar nu a un ro', i mai presus !e ro', a pe un frate iu'it, mai ales pentru mine, !ar uatât mai "ârtos pentru tine şi !upă trup şi #n Domnul.3.Dei, !aă mă sooteşti părtaş u tine, primeşte-l pe el, a pe mine.<.$ar !e te-a păgu'it u e"a sau #ţi este !ator e"a, pune aeasta #n sooteala mea.?.6u, Pa"el, am sris u mâna mea5 eu #ţi "oi plăti, a să nu-ţi spun ă şi tu #mi eşti !ator utine #nsuţi.;.Da, frate, eu te rog, fă-mi 'inele aesta #n Domnul, linişteşte inima mea #n %ristos*;.(ine #nre!inţat !e asultarea ta, ţi-am sris ţie, ştiin! ă "ei fae hiar mai mult !eât ele

e-ţi spun.;;.9i o!ată u aeasta pregăteşte-mi lo !e găz!uit, fiin!ă nă!ă8!uies ă prin rugăiunile"oastre, "oi fi !ăruit "ouă.;.&e #m'răţişează 6pafras, el #nhis #mpreună u mine pentru %ristos $isus,



;:.=aru, Aristarh, Dimas, >ua ei #mpreună-lurători u mine.;B.%arul Domnului nostru $isus %ristos să fie u !uhul "ostru* Amin.

'anon de ru)ciune c)tre Sf+ntul Apostol Arhip

1roparul Sfântului Apostol Arhip, "lasul al :)lea7 Apostole Sfinte Arhip, roa"ă pe ;ilostivul3umnezeu, ca să dăruiască iertare de "reşeli sufletelor noastre.

'+ntarea !

%rmosul: Adâncul ;ării #oşii, cu urme neudate, pedestru trecându)l srael cel de demult, cumâinile lui ;oise n chipul !rucii, puterea lui Amalec n pustiu a *iruit.

Stih: Sfinte Apostole Arhip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Ful"erând cu >umina harului, Sfântul Pavel cel prea nţelept, ca pe o rază luminoasă te)a lăsat,fericite Arhip, ca să alun"i prin 3uhul ntunericul cel prea adânc al mulţimii idolilor.




!u dumnezeieştile mpletiri de cuvinte ale propovăduitorului Pavel ai fost pescuit la credinţă şi nchip minunat din adâncul răutăţii pe popoare le)ai scos vii, de 3umnezeu "răitorule şi le)ai adusla ;asa cea dumnezeiască, hrană cuvântătoare.


!u haina dumnezeiescului har fiind m*răcat, Sfinte Apostole Arhip, pe cei ce au fost dez*răcaţide dumnezeiasca Slavă, i)ai m*răcat cu haina nestricăciunii şi a mântuirii, mărite, ca şi cu o

podoa*ă dumnezeiască.

4i aum şi pururea şi #n "eii "eilor. Amin +a Năsătoarei.5răitorii de 3umnezeu, Preacurată, văzând cu ochii cei prooroceşti mai nainte -aina ceanfricoşată a naşterii tale celei mai presus de cu"et, n multe chipuri au tâlcuit)o.

'+ntarea a -/a

%rmos: Se veseleşte de -ine @iserica...


Fiind aprins duhovniceşte de Focul ;ân"âietorului, ai ars materia cea amară a ne*uniei idoleşti, prea lăudate Arhip.


!redincios ro* al lui <ristos te)a mărturisit dumnezeiescul Pavel, Sfinte Apos)tole Arhip şi propovăduitor sfinţit şi ostaş *iruitor, fericite.


8iaţa ta cea luminată a strălucit cu luminile faptelor celor *une, aducând la lumină, n chipdesăvârşit, pe cei ce te cinstesc pe tine, fericite Arhip.


>ocaş ncăpător al lui 3umnezeu te)ai arătat n chip strălucit, Preacurată şi sălăşluire curată şilocuinţă vrednică de 3umnezeu.

%rmosul: Se veseleşte de -ine @iserica -a, <ristoase, stri"ând7 -u eşti Puterea mea, 3oamne şiScăparea şi ?ntărirea mea.

'+ntarea a /a

%rmosul: #idicat pe !ruce văzându)-e @iserica, pe -ine Soarele dreptăţii, a stat ntru a sarânduială, precum se cuvine, stri"ând7 Slavă Puterii -ale, 3oamne.




ele"iuitul pri"onitor, pe tine, cel ce ai nvăţat cele dumnezeieşti şi ai nfruntat strălucitor pe ceifără de 3umnezeu, te)a supus la chinuri şi la *ătăi şi la multe feluri de pedepse, mărite Arhip.

Stih: Sfinte Apostole Arhip, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.?n chip fericit petrecându)ţi viaţa, prea fericite Apostole Arhip, cu adevărat te)ai nvrednicit aafla sfârşit fericit că te)ai făcut mărturisitor al lui <ristos prea viteaz, ră*dând durerile trupului.


Putreziciunea pă"ânismului ntinzându)se asupra plinirii dreptcredincioşilor ai oprit)o cu sareacea "ustoasă a cuvintelor tale şi *ucurându)te ai stri"at7 Slavă Puterii -ale, 3oamne.


!a un munte um*ros te)a văzut pe tine odinioară Proorocul Avacum, ceea ce eşti cu totul fără de

prihană, purtând pe !uvântul, care um*reşte pe toţi mpotriva văpăii "reşelilor şi mpotrivaarsurii păcatelor, Fecioară.

'+ntarea a "/a

%rmosul: -u 3oamne, >umina mea n lume ai venit, >umina cea Sfântă, care ntorci dinntunericul necunoştinţei pe cei ce -e laudă cu dreaptă credinţă.


!u dumnezeieştile ful"ere ale prea nţeleptei Propovăduiri, ai luminat pe cei cuprinşi de noapteanecunoştinţei, prea fericite, de 3umnezeu nţelepţitule.


3umnezeiescul râu ce pornea din inima ta a necat puhoaiele nşelăciunii şi a adăpat cu"etelecredincioşilor.


?ntărindu)te cu *une nădejdi ai ră*dat, târât fiind de patru ori şi pământul ai sfinţit cu sân"ele tău,de 3umnezeu insuflate.


umai pe tine te)a ales 3omnul din toate neamurile, ăscătoare de 3umnezeu şi din tine S)a?ntrupat, ndumnezeind firea omenească.

'+ntarea a 6/a

%rmos: Wertfi)voi Tie cu "las...




8icleanul, neslă*indu)te nicidecum cu ameninţările, fără de milă te)a zdro*it cu *ătăi,nţelepţitule de 3umnezeu, pe tine, cel ce priveai de departe către mărirea pe care ţi)a dat)o<ristos, mărindu)te pe tine.


!etele vrăjmaşilor celor nevăzuţi le)ai rănit cu rănile trupului tău, fericite Arhip şi nfruntând petirani le)ai sfâşiat inima ca şi cu nişte "heare de fier.


!ei ce cu inimi nesimţitoare se nchinau la pietre te)au ucis cu pietre pe tine, fericite, care aimărturisit pe Piatra vieţii şi ai sfărâmat ntărirea nşelăciunii, mucenice.


3ez*răcându)se de viaţă Adam n #ai, s)a m*răcat cu moartea, Fecioară iar prin naşterea ta cea purtătoare de viaţă, s)a făcut nemuritor, Preasfântă ;ireasă a lui 3umnezeu.

%rmosul: Wertfi)voi Tie cu "las de laudă 3oamne, stri"ă @iserica către -ine, curăţindu)se desân"ele demonilor cu Sân"ele cel curs prin milostivire din coasta -a.

'ondac, "lasul al 0)lea7 Arătatu)-e)ai astăzi lumii şi >umina -a, 3oamne s)a nsemnat peste noicare cu cunoştinţă -e lăudăm, venit)ai şi -e)ai arătat, >umina cea eapropiată.

!a pe o stea mare câşti"ându)te @iserica pe tine, fericite Arhip şi luminându)se cu razeleminunilor tale, stri"ă către tine7 scapă pe cei ce cu credinţă cinstesc sfântă pomenirea ta.

'+ntarea a ?/a

%rmosul: ?n cuptorul persienesc tinerii lui Avraam, de pofta dreptei credinţe mai mult decât devăpaia focului fiind aprinşi, au stri"at7 @inecuvântat eşti n @iserica Slavei -ale, 3oamne.


Folosindu)te de cuvintele cele de 3umnezeu "răitoare pline de nţelepciune, cu adevăratăcunoştinţă ai alun"at din suflete ntunericul necunoştinţei, luminând cu harul nţelepciunii pe ceice s)au lăsat nduplecaţi de cinstitul tău cuvânt.


?n "roapă adâncă te)a vârât, mucenice, mulţimea nele"iuiţilor şi te)a ucis cu pietre fără de milă, pe tine care cântai7 @inecuvântat eşti n @iserica Slavei -ale, 3oamne.




Sf+ntul 3icolae 8elimirovici / Proloaele de la Ohrida / Pomenirea Sfinţilor Apostoli Arhip,Filimon şi Apfia

Arhip a fost unul dintre cei şaptezeci de Apostoli. Sfântul Apostol Pavel l pomeneşte n 6pistolasa către !oloseni şi n cea către Filimon7 4i spuneţi lui Arhip) 7ezi !e slu8'a pe are ai primit-o#ntru Domnul, a să o #n!eplineşti +9oloseni : ) 3. ar n 6pistola către Filimon l numeşte im

preună)oştean7 4i lui Arhip, el #mpreună-oştean u noi +Filimon );.

?n oraşul !olose, centrul creştinătăţii se afla n casa lui Filimon. Aici se adunau creştinii pentru r u"ăciune. Scriindu)i lui Filimon, Apostolul Pavel numea casa acestuia (iseria !in asa ta +Fili mon );.

?n acel timp, Sfinţii Apostoli şi hirotoneau ucenicii intru episcopi, pe unii pentru eparhii anume, iar pe alţii ca misionari călători. Filimon era unul dintre aceştia din urmă. Apfia, soţia lui, slujea n

*iserica cea din casa eiB

?n vremea unui festival pă"ânesc nchinat zeiţei Artemida, creştinii după o*icei, s)au adunat n ca

sa lui Filimon pentru ru"ăciune. Pă"ânii, aflând de locul ru"ăciunii acesteia, s)au repezit şi i)au prins pe toţi cei adunaţi acolo, inclusiv pe Filimon, Apfia şi Arhip, ntâistătătorii lor. >a nceput eiau fost *iciuiţi, iar apoi au fost n"ropaţi până la mijloc şi *ătuţi cu pietre. Astfel pe Filimon şi peApfia i)au ucis, iar pe Arhip, aproape mort, +)au dez"ropat şi +)au lăsat de *atjocură copiilor. !o

piii +)au străpuns cu cuţite. Aşa şi)a ncheiat mpreună)oşteanul Sfântului Apostol Pavel viaţa peacest pământ.

Sf+ntul Apostol Filimon



Sfântul, slăvitul şi mult lăudatul Apostol Filimon, episcop de 5aza n Palestina, se numără printrecei şaptezeci de Apostoli. @iserica a inclus n canonul Sfintei Scripturi o epistolă către el aSfântului Apostol Pavel. ?n plus şi soţia sa, Apfia este numărată printre cei şaptezeci. @isericaOrtodoRă i pomeneşte n '' noiem*rie şi n +4 fe*ruarie.

8iaţa

Sfântul Filimon provenea dintr)o familie *o"ată şi no*ilă din !olose, n Fri"ia. Filimon, soţia sa,Apfia şi fiul lor Arhip s)au *otezat şi au devenit creştini n urma propovăduirii Sfântului ApostolPavel n !olose.

?nflăcăraţi de dra"ostea lui <ristos, familia lui Filimon au pus la dispoziţia comunităţii creştinedin !olose casa lor, ca loc de adunare a creştinilor, de propovăduire a cuvântului 6van"heliei şislujire a Sfintei >itur"hii şi a celorlalte taine creştine.

Socotiţi vrednici de către Apostolul Pavel, Filimon şi Arhip ar fi fost hirotoniţi clerici deapostolul neamurilor, fiind responsa*ili de comunitatea creştină din !olose mpreună cuepiscopul 6pafras &care a lipsit mulţi ani din !olose, nsoţindu)l pe apostolul Pavel la #oma(.

Sfântul apostol Filimon a fost hirotonit episcop de 5aza n Palestina de către Sfântul ApostolPavel.



?n timpul săr*ătorii pă"âne a zeiţei Artemis, credincioşii @isericii din !olose s)au adunat n casalui Filimon pentru ru"ăciune. !ând au aflat pă"ânii, ei au pătruns n casă şi i)au luat pe cei treisfinţi şi i)au dus n faţa "uvernatorului Andronecle. ar după ce sfinţii au refuzat să aducă jertfăidolilor, pă"ânii i)au *ătut, i)au n"ropat până la mijloc şi i)au omorât cu pietre. Sfinţii Filimon şiApfia şi)au dat sufletele 3omnului.

Onisim, fost sclav al casei lui Filimon n tinereţe şi devenit şi el unul din cei şaptezeci de

Apostoli &prăznuit la +/ fe*ruarie(, a scăpat atunci de moarte şi va continua să)i slujească peapostoli şi pe <ristos până la moarte.

Sf+nta Apostoliţ) Apfia

Sfânta, slăvita şi mult lăudata Apostoliţă Apfia se numără printre cei şaptezeci de Apostoli. 6aeste soţia Sfântului Apostol Filimon şi mpreună cu Sfinţii Filimon şi Arhip, ea a propovăduit n



oraşul !olose, din chiar casa ei care devenise un centru creştin, fiind amintită de Sfântul Pavel n6pistola către Filimon &Filimon +, '(.

?n timpul unei săr*ători pă"âne, credincioşii @isericii s)au adunat la ea acasă pentru ru"ăciune.!ând au aflat pă"ânii, ei au pătruns n casă şi i)au luat pe cei trei sfinţi. 3upă ce i)au *ătut, i)aun"ropat până la mijloc şi i)au omorât cu pietre.

Sfinţii Filimon şi Apfia şi)au dat sufletele 3omnului. @iserica i pomeneşte n +4 fe*ruarie şi ''noiem*rie.

Sf+ntul Apostolul Arhip

Sfântul, slăvitul şi ntru tot lăudatul Apostol Arhip se numără printre cei şaptezeci de Apostoli.



6l este menţionat de Sfântul Apostol Pavel n 6pistola sa către coloseni &!oloseni 0,+9( şi n6pistola către Apostolul Filimon &Filimon +,'(.

@iserica OrtodoRă l pomeneşte pe Sfântul Apostol Arhip n +4 fe*ruarie şi '' noiem*rie.

8iaţa

!onform tradiţiei, Sfântul Arhip era fiul Sfinţilor Filimon şi Apfia şi ucenic al Sfântului ApostolPavel ) care l numeşte $fratele nostru de armeG &6p. către Filimon(.

Arhip locuia la !olose, n casa tatălui său Filimon, care era sediul comunităţii creştine din!olose, n cadrul căreia Arhip şi Filimon erau pro*a*il clerici şi chiar responsa*ili ai @isericii din!olose n timpul anilor de a*senţă a episcopului 6pafras &care l)a nsoţit pe apostolul Pavel la#oma(.?n timpul unei săr*ători pă"âne, credincioşii @isericii s)au adunat pentru ru"ăciune n casa luiFilimon. !ând au aflat pă"ânii, ei au pătruns n casă şi i)au luat pe cei trei sfinţi şi i)au dus n faţa

"uvernatorului Androcles. !um sfinţii au refuzat să aducă sacrificiu zeiţei Artemis, după ce i)au *ătut, i)au n"ropat până la mijloc şi au aruncat cu pietre n ei.

Sfântul Arhip de a*ia a supravieţuit acestui atac. 8ăzând aceasta, pă"ânii l)au scos din pământ şil)au lăsat copiilor ca distracţie. Aceştia l)au nţepat peste tot cu cuţite şi astfel el şi)a dat sufletuln mâinile 3omnului.

%mnorafie

1ropar &"lasul al 0)lea(7 Apostole Sfinte Arhip, roa"ă pe milostivul 3umnezeu să dăruiascăiertare de "reşeli sufletelor noastre.

!ondac &"lasul al :)lea(7 !a pe o stea mare câşti"ându)te @iserica pe tine, Arhipe şi luminându)se cu razele minunilor tale, stri"ă către tine7 Scapă pe cei ce cu credinţă cinstesc pomenirea ta.



Sf+ntul Apostol Filimon şi soţia sa Apostoliţa Apfia / modele pentru slu4itorii contemporani

Sfântul Filimon, *ăr*at vestit n cetatea !olose din Fri"ia, este convertit la creştinism de SfântulApostol Pavel şi este hirotonit mai apoi episcop n apostolie, episcop ce nu ţinea de o anumită

cetate, fiind trimis să propovăduiască !uvântul ;ântuitorului n diferite ţări şi cetăţi. Se scrieapoi, că a fost episcop de 5aza.

Sfânta Apfia, soţia sa, aşa cum este numită de Sfântul oan 5ură de Aur, şi sfinţea viaţa având"rijă de creştinii din !olose.

?n Y6pistola către FilimonY, dre"ătorul Filimon este zu"răvit ca un fiu duhovnicesc şi prietenadus la credinţă, n casa căruia era @iserica creştinilor din !olose şi este preţuit de Apostol caYiu*itul Filimon, mpreună lucrător cu noiY &Filimon +(, iar Sfânta Apfia este numită Ysora ApfiaY

din cauza vredniciilor ei &Filimon '(. ?n casa lor, care ţinea loc de *iserică a cetăţii, se adunau, nmare taină, toţi creştinii din !olose şi mprejurimi şi luau parte la săvârşirea 3umnezeieştii>itur"hii.

Sfânta Apfia rânduia @iserica din !olose, n"rijindu)se de tot ceea ce era necesar pentrusăvârşirea sluj*elor şi a ru"ăciunilor. Slujind lui 3umnezeu ziua şi noaptea cu posturi şi ru"ăciuniodihnea pe sfinţii cei ce se osteneau ntru *ună vestirea lui <ristos. Apoi hrănea pe săraci,scăpătaţi şi străini, nct casa ei era nu numai *iserică, ci şi primitoare de străini, *olniţă şiadăpostire tuturor celor care nu aveau unde să)şi plece capetele.

?ntr)o vreme, fiind n !olose, urâtul de 3umnezeu praznic al necuratei Artemida, Sfântul ApostolArhip, cu cei ce erau acolo şi cu Sfântul Filimon, adunând pe toţi credincioşii n casa ce serânduia de Sfânta Apfia, nălţau lui 3umnezeu ru"ăciunile lor cele o*işnuite, săvârşind sfântasluj*ă. ar nchinătorii de idoli, care urau pe credincioşi, ştiind că toţi creştinii sunt adunaţi n



Sfinţii Apostoli şi ;ucenici Arhip, Filimon şi Apfia, cei ce au urmat nvăţătorului lor, mareluiPavel, ntru propovăduirea !uvântului şi s)au arătat vase vrednice de darurile Stăpânului, cu

ploaia ru"ăciunilor lor să mijlocească pentru toţi iertarea păcatelor şi sălăşluirea ntru luminafaptelor *une.

!a unii ntru care s)a slăvit numele -reimii, purtătorilor de *iruinţă mucenici, pe noi, cei căzuţi nocara patimilor ne ridicaţi cu toia"ul ru"ăciunii voastre, ca să ne facem lui <ristos vase detre*uinţă la toată slujirea cea sfinţitoare.

1ropar:Pe calea Adevărului călătorind,aţi aflat cununa dreptăţii,Di pecetluind mărturisirea cu jertfa,aţi moştenit odihna 8ieţii,

u ncetaţi a vă ru"a pentru cei ce alear"ăla a voastră mijlocire,#evărsând tuturor din destul mân"âierea

3uhului dătător de nţelepciune.

Sfinţii Apostoli din cei şaptezeci: Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia, cei ce au fost ucenici aiApostolului Pavel (22 noiembrie$



8ieţile Sfinţilor / Pomenirea Sfinţilor Apostoli Filimon, Arhip şi Apfia

Aceşti sfinţi au vieţuit pe vremea mpăratului ero, fiind următori şi ucenici ai Sfântului ApostolPavel şi au pătimit pentru <ristos de la necredincioşii elini, n Zolasia.

!ăci când şi nălţau ru"ăciunile lor către 3umnezeu n Sfânta @iserică, dimpreună cu ceilalţicreştini, atunci au năvălit asupra lor nchinătorii de idoli care erau contra creştinilor.Atunci toţicredincioşii care erau n *iserică, au fu"it şi au rămas numai Filimon, Arhip şi Apfia, pe careluându)i pă"ânii, i)au dus la Arto[lis făcătorul de pâine al 6fesului. Atunci a fost *ătut aspru

Sfântul Arhip şi străpuns cu cuţite peste tot trupul, de oamenii care treceau pe acolo şi de copii.3upă aceasta Sfântul Filimon a fost *ătut fără milă şi fiind mproşcat cu pietre, s)a săvârşit.Asemenea şi Sfânta Apfia a fost ucisă cu pietre şi n astfel de munci au trecut sfinţii către3umnezeu.

Sina&ar / Pomenirea Sfinţilor Apostoli din cei şaptezeci, Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia,cei ce au fost ucenici ai Apostolului Pavel

?n această lună &noiem*rie(, n ziua a douăzeci şi doua, pomenirea Sfinţilor Apostoli din cei

şaptezeci, Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia, cei ce au fost ucenici ai Apostolului Pavel.

Aceştia au fost pe vremea mpărăţiei lui ero, ucenici fiind Sfântului Pavel şi au mărturisit la!olose oraşul Fri"iei, aproape de >aodiceea.

Făcând pă"ânii praznic Artemidei, n capiştea lor din !olose, sfinţii cu alţi creştini dimpreună,lăudau pe 3umnezeu n Sfânta @iserică. #etră"ându)se ceilalţi când au năvălit idolatrii, au rămasnumai ei sin"uri cu Apfia, credincioasă fiind şi ea, dorind de mărturisirea lui <ristos. 3eci,

prinzându)i, i)au adus la Androcleu mai)marele 6fesului şi au fost *ătuţi de el, dar nesupunându)

se a face jertfă la idolul ce se chema de dânşii ;ina, i)au n"ropat până la *râu şi aşa i)au ucis cu pietre, să"etaţi fiind ntâi de copii mici cu să"eţile.



Proloae / Pomenirea Sfinţilor Apostoli, din cei şaptezeci: Filimon, Arhip, Onisim, Apfia, ceau fost ucenici Apostolului Pavel

>una noiem*rie n '' zile7 Pomenirea Sfinţilor Apostoli, din cei şaptezeci7 Filimon, Arhip,Onisim, Apfia, ce au fost ucenici Apostolului Pavel.

Aceşti Sfinţi Apostoli, din cei şaptezeci, au fost următori şi ucenici ai Sfântului Apostol Pavel,

slujind acestuia la răspândirea adevăratei credinţe n <ristos, n locuri diferite7 Sfinţii Arhip,Filimon şi Apfia lurân! #n etatea 9olose !in Frigia, iar feriitul Onisim la Homa, slu8in! a!iă Domnului, #mpreună u Sfântul Apostol Pa"el #nsuşi şi #nsoţin!u-l pretutin!eni.

Pentru această slujire, Sfântul Arhip este cinstit de Sfântul Pavel cu numele de K#mpreunăoştean u noiK, precum stă scris n 6pistola către Filimon, din @i*lie &Filimon '(.

?n aceeaşi 6pistolă, dre"ătorul Filimon este zu"răvit ca un fiu duhovnicesc şi prieten adus lacredinţă de nsuşi marele Apostol, n casa căruia era @iserica creştinilor din !olose şi este preţuit

de Apostol ca Kiu'itul Filimon, #mpreună lurător u noiK +Filimon , iar Sfânta Apfia, soţialui, este numită Ksora ApfiaK din cauza vredniciilor ei &Filimon '(.

>a B şi ? fe'ruarie !in aest Prolog, stă sris um prin re!inţă #n %ristos, Sfântul Onisim,!in sla" a8unge Apostol al Domnului şi !in răufăător, frate egal #n "re!niie u fostul săustăpân, Filimon.

>a rândul ei, -radiţia @isericii ne spune cum toţi mem*ri acestei familii de ucenici ai SfântuluiApostol Pavel au fost sfinţiţi Yepiscopi călătoriY la sfârşitul vieţii marelui Apostol, n timp ceYsora ApfiaY şi sfinţea viaţa, slujind fraţilor de credinţă n @iserica din casa ei.

?n sfârşit, tot din -radiţie ştim că, precum au slujit n locuri diferite, aşa au şi pătimit, pentrucredinţă, n locuri diferite.

Cei din Colose împreună cu Sfânta #pfia au pătimit pe vremea ne%unului împărat 0eron37;-<=4 fiind ucişi cu pietre de păgâni la săr%ătoarea #rtemidei din >fes pentrumărturisirea credinţei lor în &ristos din cetate în cetate'

ar Sfântul episcop $nisim a fost prins propovăduind împărăţia lui &ristos din cetate încetate pe vremea prigoanei lui Domiţian 3=6-@<4 când ră%dând multe cinuri i s-a tăiat

capul'

Di aşa cu mucenicească moarte, au trecut Sfinţii către 3umnezeu.



!u mijlocirile lor, luminează ;ântuitorule, inimile noastre, ca să -e mărturisim pe -ine, Soare aldreptăţii !e sfinţeşti minţile tuturor cu strălucirile "ândurilor dumnezeieşti.

1ropar:Sfinte Filimoane, prea cinstite,luat)ai cununa dreptăţii,!ăci vrednic ucenic te)ai arătat

Apostolului iu*it al 8ieţii,?mpreună cu cei ce s)au jertfit pe acelaşi ru" al muceniciei,!u Onisim, Arhip şi Apfiaroa"ă)te să aflăm odihna veşniciei.

'ondac:Pe Apostolul neamurilor aţi urmatşi cununa ră*dării aţi primit,

Ostenitu)v)aţi pe cărarea mucenicieişi lumina 8ieţii v)a um*rit,!u n"erii stând acumşi aducând tămâia ru"ăciunii,

u ncetaţi a soli nouământuire şi pace lumii.



P)rintele 1eofil P)r)ian / espre .pistola c)tre Filimon

6Ristă n oul -estament o scriere numită 6pistola către Filimon. 6u nu ştiu dacă v)aţi opritvreodată cu destulă atenţie asupra acestei scrieri. 6 o scriere scurtă, o epistolă, o scrisoare dedouă pa"ini, poate nici de două pa"ini, nu)mi dau seama *ine, scurtă n orice caz.

Scrisoarea aceasta e o scrisoare de recomandare. !um s)a ajuns la scrisoarea aceasta SfântulApostol Pavel era arestat, era nchis ntr)o nchisoare, la #oma sau la !ezareea. !ei mai mulţi ziccă la #oma. Di acolo la #oma, n nchisoare să nu precizăm noi ceea ce nu e precizat alături

de Sfântul Apostol Pavel se mai "ăsea un ro* fu"ar, un sclav care a fu"it de la stăpânul său.Sfântul Apostol Pavel l cunoştea pe stăpânul fu"arului şi ştia că e creştin. Di că)i creştin cumva prin influenţa Sfântului Apostol Pavel.

>ucrurile acestea le deducem din scrisoare, din felul cum e scrisă scrisoarea. Di acolo l)a câşti"at pe Onisim aşa se numea fu"arul acela pentru credinţa n <ristos. Foarte frumos. 3ar SfântulApostol Pavel, după ce l)a câşti"at pentru credinţa n <ristos, l)a ndemnat să se ntoarcă lastăpânul lui din !olose, la Filimon şi să)i spună7 am "reşit, iartă)mă, am să rămân n continuaren casa ta, am fu"it, n)am făcut *ine, un fel de fiu risipitor care se ntoarce la tatăl lui. Acesta era

un sclav care tre*uia să se ntoarcă la stăpânul lui.

Adică Sfântul Apostol Pavel luaţi aminte n)a zis7 *ine, acum eşti creştin, poţi să trăieştioriunde, n)ai nici o o*li"aţie, ci dimpotrivă, l)a trimis de unde a plecat. 3e unde a plecat cunecinste, să se pocăiască cu cinste. 3ar nu l)a trimis cu mâna "oală, ci cu o scrisoare derecomandare. Di scrisoarea aceasta de recomandare eu v)o pun la inimă şi vă ro" să o citiţi şi nuodată, ci de mai multe ori şi să căutaţi să pătrundeţi nţelesurile acestei scrisori, să pătrundeţisensi*ilitatea care reiese din scrisoare.

Sfântul Apostol Pavel i)a scris lui Onisim aşa, ntre altele7 /Sufletele sfinţilor se o!ihnes #ntrutine, frate0 sfinţii fiind credincioşii, creştinii. 3eci eşti un om care aduci n jurul tău o *ucurie,o odihnă. $Sufletele sfinţilor se odihnesc ntru tine, frateG, atunci şi pe Onisim acesta pe care ţi)ltrimit şi care a devenit sfânt ntre sfinţi, ntre creştini, ar tre*ui să)l odihneşti şi pe el, adică să nu)l mustri că a plecat, să nu)l cerţi, să nu)l pedepseşti, ci să)l primeşti şi să)l odihneşti şi pe el.



Acum urmează ceva frumos, nenchipuit de frumos, ca de la 3umnezeu, nu ca de la oameni. CiceSfântul Apostol Pavel7 /Ei-l trimit pe el, hiar inima mea0. Ti)l trimit pe el ce)ţi trimit nuun om din eRteriorul meu, ci inima mea. Ori inima mea, ori el, e acelaşi lucru. Di acum urmeazăiar ceva frumos7 /Primeşte-l pe el um m-ai primi pe mine0.

Sfinţii Apostoli Filimon şi Onisim

u*iţi credincioşi, e ceva nenchipuit de frumos şi poate nu)i frumos pentru cineva care citeştentâi şi poate nu)i aşa de frumos pentru cineva care citeşte la tinereţe, dar pentru cineva care afăcut o eRperienţă de o viaţă ntrea"ă şi s)a sensi*ilizat pentru lucruri de felul acesta, e copleşitor de frumos. $Ti)l trimit pe el, chiar inima mea. Primeşte)l pe el cum m)ai primi pe mineG. 6eRtraordinarB

%coane

3ionisie din Furna, n 6rminia sa &ed. Sophia, @ucureşti, 'EEE, p. +/E(, arată că Sfântul ApostolFilimon tre*uie zu"răvit n chipul unui *ătrân, Ycu *ar*a mprejur afumatăY, ţinând n mână unsul nfăşurat, nsemnul propovăduirii sale apostolice.



Sfântul Apostol Arhip



Sfinţii Apostoli Filimon şi Arhip şi Sfânta =ueniţă 9eilia - $oană se. RR, 1reia -9oleţia SinaIar la Sfinţii zilei +ioanele litografiate se găses la 9ate!rala =itropolitană !in

$aşi

sfinţii apostoli din cei şaptezeci: filimon, apfia, arhip şi onisim, cei ce au fost ucenici ai...

Documents