sfinȚii Închisorilor Și literatura carceralĂ - epr.ro · sfinţenie, descrie astfel: „primii...

ASOCIATIA PROFESORILOR DE RELIGIE „SF. PARASCHIVA” BACĂUSIMPOZIONUL JUDETEAN „SFINŢII ÎNCHISORILOR ŞI LITERATURA

CARCERALĂ”

1

Asociația Profesorilor de Religie„Sf. Paraschiva” Bacău

SFINȚII ÎNCHISORILOR ȘILITERATURA CARCERALĂ

-sinteza lucrărilor prezentate la Simpozionuljudeţean-

EDITURA CASEI CORPULUI DIDACTIC BACĂU

2017

ISBN 978-606-619-265-1


CARCERALĂ”

2


CARCERALĂ”

3

EI TOŢI SUNT PENTRU NOI SFINŢI

Harul cel dumnezeiesc v-a umbrit în chip minunat, Sfinţilor,şi-n temniţele de la Piteşti, Aiud,Gherla, Sighet, Baia Sprie, TârguOcna şi Canal asemenea mucenicilordin vechime pătimiri de multe feluriaţi răbdat, iar voi bine ştiind călucrare de sus era aceasta, mai vârtospe Hristos L-aţi chemat, cântând:Aliluia!

Prof. Nicolae şi Violeta Chira,Şcoala Gimnazială Măgireşti

Mărturisitorii din temniţele comuniste, trăitori airugăciunii, care au trecut prin închisoare ca nişte flăcări1, nesunt modele de maximă trăire şi rugăciune în cele mai crunteîncercări, nouă celor din vremurile de astăzi! Aceşti martiri neîndeamnă să privim spre Hristos, să-I cerem să ne ajute săridicăm crucea pentru a-L urma cu adevărat în toate zilele vieţiinoastre, aşa cum au făcut-o ei. Închisorile, aceste temniţe alespiritualităţii tineretului nostru, ne prezintă chipuri vrednice desinaxare ce s-au identificat cu rugăciunea şi chemarea

1 Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa, Ei toţi erau pentru noi sfinţi, în DanionVasile, coordonator, Din temniţe spre Sinaxare, Ed. Areopag, Bucureşti,2013, p.19.


CARCERALĂ”

4

permanentă a numelui lui Hristos aşa cum părinţii pustiei,anahoreţii, o făceau în epoca de aur a creştinismului.

În cele ce urmează, voi prezenta câteva chipuri de sfinţice au urcat Golgota pământului românesc, prelungire aGolgotei Mântuitorului Iisus Hristos şi transformată în urcuşspre Înviere!

Părintele Justin Pârvu, vorbind despre Aiud ca jertfă şisfinţenie, descrie astfel: „Primii doi ani din Aiud au fost pentrumine cea mai liniştită perioadă din viaţa mea. A fost singurulloc din viaţa mea în care am avut şi eu timp de o pravilă, de uncanon de rugăciune mai intens, că, altfel, tot restul vieţii a fosto continuă hărţuială. Dar eu m-am lăsat mereu în voia luiDumnezeu şi nu mi-a plăcut niciodată să fug de greu. Tot ceam primit în viaţa mea am luat-o ca din mâna lui Dumnezeu. ÎnAiud am stat singur în celulă vreo şase luni. Şi a fost cea maifrumoasă perioadă din viaţă. M-am întreţinut acolo cu scrierileînsemnate pe pereţi. Erau o mulţime, din toate domeniile. Totce voiai: vocabular pentru engleză, franceză, germană, italiană,teologie, agricultură şi din orice domeniu puteai găsi acoloînsemnări folositoare. Aici am descoperit cu adevărat tainavieţii duhovniceşti. În cămăruţa asta au venit momente delinişte şi pace, de post, şi nu lipsea rugăciunea. Aveam unprogram alcătuit din rugăciunea „Doamne, Iisuse…“,„Preasfântă Născătoare de Dumnezeu“ şi Paraclisul MaiciiDomnului. Aici am învăţat să mă rog şi frumuseţea aceleirugăciuni n-am mai trăit-o niciodată în libertate. Cei pe care i-aînvrednicit Dumnezeu să moară mucenici acolo ajunseseră cu


CARCERALĂ”

5

adevărat la un stadiu sporit al rugăciunii şi Hristos i-a luatdegrabă la El!”.2

Drumul spre Dumnezeu era urmat atât de cei tineri, câtşi de cei iniţiaţi, iar despre influenţa deţinuţilor mai vechiasupra celor tineri, Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa aminteştecă: „de la ei am învăţat noi. Ei intraseră în închisoare cufragmente din Sfânta Scriptură, pe care le ţineau ascunse şi pecare ni le-au dat şi nouă. Citeam Evanghelia şi o învăţam pe derost. Când primeam o foaie cu un fragment din Evanghelia luiMatei, să zicem, ne înfrăţeam toţi din celulă şi învăţam textulpe dinafară. Şi tot timpul ne veneau mesaje de la Gafencu şiceilalţi, să ne rugăm, să ne rugăm, să ne rugăm! Îmi amintesccă pe etajul nostru s-a organizat rugăciunea continuă. Adicăcelula noastră se ruga, să zicem, o oră, noaptea, după culcare.Eram patru în celulă şi fiecare se ruga un sfert de oră, în timpce ceilalţi dormeau. După o oră băteam în peretele alăturat şiaşa rugăciunea mergea mai departe, până când se întorcea iar lanoi. Într-o noapte făcea circuitul. Rânduiala asta s-a ţinut lunide zile. Şi după câte ştiu eu, toate etajele făceau la fel.”3

Acelaşi lucru îl aflăm şi despre Valeriu Gafencu: „Undemergea, toată celula devenea o rugăciune! (...) Nu numai că neconverteau sau întăreau credinţa noastră, dar pur şi simplufăceau minunea supravieţuirii, pentru că-n închisoare, fărăDumnezeu, fără rugăciune şi fără iertare nu puteai săsupravieţuieşti! Ei făceau această minune în celula în carestăteau, schimbau inima noastră, stingeau vrăjmăşia noastrăfaţă de gardieni, faţă de Securitate, adică întorceau inima

2Părintele Justin Pârvu, Aiudul, jertfă şi sfinţenie apud ibidem, p. 9-10.3 Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa, Ei toţi erau pentru noi sfinţi, în DanionVasile, op.cit. p. 17.


CARCERALĂ”

6

noastră de la răzbunare, sau chiar ură, către Dumnezeu şi cătredragoste şi toate aceste schimbări lucrau în inima noastră şiorganismul nostru se schimba şi el, prin rugăciunea lor, sauprin darurile pe care ni le făceau. Şi aşa am supravieţuit.”4

Armele de apărare ale mucenicilor erau credinţa înDumnezeu, întărită prin rugăciune şi psalmi, prin recitări dinSfintele Evanghelii pe care unii le cunoşteau pe de rost, prinrostirea Sfintei Liturghii de către preoţi, prin postul de bună-voie întărit cu cel impus de călăi, prin milostenii faţă de cei maislabi, prin smerenie şi îndelungă răbdare, prin meditaţiireligioase, prin memorări de poezii potrivite situaţiei, cele maimulte creaţii ale poeţilor consacraţi, veterani ai închisorilor,Nichifor Crainic, Radu Gyr şi alţii, prin învăţare de limbistrăine, prin îmbogăţirea cunoştinţelor, folosind scrisul cu aculpe pereţi, pe pingele, pe centuri, ca şi prin comunicările dintrecelule prin alfabetul Morse.5

Părintele Moise de la Oaşa, întrebându-l pe NicolaeMazăre, un mirean cum a trecut prin 22 de ani de închisoare,primeşte răspunsul acesta: „Aşa, cu rugăciunea, cu Doamne,Iisuse... Am avut o pace permanentă. Şi asta e cea mai mareminune, dacă stai şi te gândeşti!”6

Mărturisitorul Virgil Maxim ne descrie modul în care ainterpretat el torturile şi cum reuşea să le biruie: „În aceastăperioadă mă rugam în mine lui Dumnezeu să pot rezista sau sămor necompromis. Era ca o nebunie plăcerea de a mă simţitorturat. Aşa rezistam la cele mai îndelungate şi mai feroce

4Ibidem, p. 23.5Părintele Ioan Negruţiu – răstignit lângă Hristos, apud ibidem, p. 26.6Părintele Moise de la Oaşa, Despre eroismul de durată al noilormărturisitori, apud ibidem p. 77.


CARCERALĂ”

7

schingiuiri. Faptul îi uimea pe torţionari, alteori îi indigna,întărâtându-i în răutate. Chinurile trupeşti nu-mi distrugeaurezistenţa morală. Atunci mă puneau în aşa-zisele poziţii, careaveau ca scop să mă obosească din punct de vedere nervos:şezând, cu picioarele întinse şi cu mâinile pe genunchi, cu ochiiţintă într-un bec sau privind la vârful picioarelor fără să închiziochii. Rugăciunea inimii era puterea salvatoare în toate acestesuplicii.”7 iar temniţa era privită atât ca o universitate a dăruiriişi a jertfei, cât şi ca prilej de studiu şi meditaţie8, atunci cândvremea permitea să se lucreze, iar viaţa coloniei se transformaîn viaţă de mănăstire, cu program de rugăciuni, studiu,meditaţii, convorbiri duhovniceşti.9

Un alt moment deosebit este relatat de Virgil Maxim înînchisoarea Gherla, unde, într-o celulă vecină, erau treideţinuţi: un muncitor, un ţăran şi un doctor necredincios.Ţăranul se opusese colectivizării şi fusese întemniţat. Omcredincios, simplu, ţăranul se ruga zilnic, rostea AcatistulMaicii Domnului şi mulţi psalmi ce-i ştia pe de rost.Muncitorul era bolnav, foarte slăbit şi orb din cauza unui diabetzaharat. Ţăranul, slăbit şi el, îl ajuta, îl hrănea şi de multe ori îidădea din propria mâncare. Doctorul asista cu un aer superiorla aceste scene şi chiar îl apostrofa pe ţăran că n-ar trebui să sepriveze de propria hrană. ,,- Da, domnule doctor, văd şi eu cămoare, dar n-aş vrea să constate pe lumea cealaltă că aicinimeni nu l-a iubit. Şi ţăranul şi-a continuat rugăciunea îngenunchi la capul muribundului. Atunci doctorul a fost

7Virgil Maxim, Imn pentru crucea purtată, Vol. II, Editura Gordian,Timişoara, 1997, p. 8.8Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos, Editura Christiana, Bucureşti, 2006,p. 30.9Virgil Maxim, op.cit., p. 134.


CARCERALĂ”

8

străpuns de o milă ce i-a provocat plânsul în hohote. Dupămoartea muncitorului, doctorul l-a rugat pe ţăran să-l înveţerugăciuni şi se rugau împreună. Ulterior, doctorul a făcut un actde penitenţă din a povesti tuturor cele întâmplate în celulă.”10

Tot de la Virgil Maxim aflăm programul duhovnicescorganizat în postul Crăciunului din anul 1949 la închisoareaTârguşor. Programul cuprindea rugăciunile şi psalmii dimineţii,făcute în comun, citirea unui capitol sau a unei pericopeevanghelice, din memorie, comentariu exegetic al pericopei,apoi rugăciunea inimii cunoscută celor mai vechi în închisoaredin scrierile Sf. Părinţi Grigorie Palama şi Teodor Studitul,exersată sub îndrumarea preoţilor Vasile Serghie, IonMarinescu sau a mirenilor cu care îşi verificau acest drum greu,dar plin de bucurii duhovniceşti, Anghel Papacioc (viitorulpărinte Arsenie Papacioc), Trifan Traian, Valeriu Gafencu.11

De asemenea, părintele Zosim Oancea, fiind dus laZarca Aiudului, propune celor din noua celulă să înceapă cu orugăciune. „Mi s-a părut că propunerea era aşteptată de toţi,după felul cum au reacţionat, luând cu toţii poziţia de rugă. Aşas-a transformat şi această celulă într-un mic Tabor detranspunere sufletească în lumina nepieritoare a lui Dumnezeu.Şi începutul făcut de mine l-a continuat profesorul (NichiforCrainic), prin cea mai frumoasă rostire pe care am auzit-ovreodată a Psalmului 50, «Miluieşte-mă, Dumnezeule, dupămare mila Ta ...».”12

10 Ibidem, p. 194.11 Ibidem, p. 37.12 Părintele Zosim Oancea, Închisorile unui preot ortodox, EdituraChristiana, Bucureşti, 2003, p. 127.


CARCERALĂ”

9

Ioan Ianolide mărturiseşte că: „în primul rând, gândul şisufletul meu se închină Domnului. Mulţumesc că am ajunsaici! Merg la El. Vă rog mult să-L urmaţi, să-L slăviţi şi să-Islujiţi. Sunt fericit să mor pentru Hristos. Lui îi datorez darulde azi. Totul e o minune. Eu plec, dar voi aveţi de purtat ocruce grea şi o misiune sfântă. În măsura în care mi se vaîngădui, de acolo, de unde mă voi afla, mă voi ruga pentru voişi voi fi alături de voi. Veţi avea multe necazuri. Fiţi tari încredinţă, căci Hristos îi va birui pe toţi vrăjmaşii. Îndrăzniţi şirugaţi-vă! Păziţi neschimbat Adevărul, dar să ocoliţifanatismul. Nebunia credinţei este putere dumnezeiască, dartocmai prin aceasta ea este echilibrată, lucidă şi profundumană. Să-i iubiţi şi să-i slujiţi pe oameni. Au nevoie de ajutor,căci duşmani prădalnici caută să-i înşele. Ateismul va fi învins,dar să fiţi atenţi cu ce va fi înlocuit!”13

Problema mântuirii l-a privit şi pe Valeriu Gafencudespre care aflăm dintr-o scrisoare către surorile sale din 1942:„În viaţa asta credinţa e totul. De aceea, omul fără credinţă emort.”14 Se străduia să trăiască în smerenie, acceptândsacrificiul pentru alţii. Practica mila creştină şi trăia rugăciuneainimii. „Prin Hristos iubesc pe toţi. Este o cale atât de greuînţeleasă şi acceptată de oameni, dar sunt convins că estesingura care duce spre Fericire”15, citim într-o corespondenţăcu familia. Altădată, le scrisese surorilor sale că: „nu existăfericire adevărată decât în Iisus Hristos. Pe aceea căutaţi de orealizaţi. Nu vă uitaţi la felul cum înţelege şi trăieşte lumea

13 Ioan Ianolide, op.cit., pp. 189-190.14 Studentul Valeriu Gafencu, „Sfântul închisorilor” din România. Studiu,mărturii ale camarazilor de suferinţă şi corespondenţă, Cluj-Napoca 1998, p.25.15 Ibidem, p. 168.


CARCERALĂ”

10

viaţa. Voi aveţi un îndreptar de viaţă – calea creştină – şi dupăacest îndreptar călăuziţi-vă paşii.”16

Personalitate harismatică, Valeriu Gafencu preschimbătraiul sordid de închisoare în viaţă cu adevărat creştină. El eraîngerul cu ochi albaştri care obliga, prin însăşi prezenţa lui, lapocăinţă şi rugăciune, care-i întărea pe cei din jur şi-itransforma lăuntric pentru tot restul vieţii.

Îndemnuri de la Valeriu Gafencu

,,Cine crede fără a fi şi un misionar, acela n-a cunoscutfrumuseţea credinţei.“17

,,Rămân ostaş credincios al Bisericii, căci în acestevremuri Iisus trebuia să fie în temniţă. Sunt cutremurat şi fericitcă mi se oferă moartea pentru El. Să nu părăsiţi niciodatăBiserica, chiar dacă veţi întâmpina mari împotriviri înstatornicirea adevărului“18

,,Cred că numai cu adevărul Evangheliilor îşi poate găsiomul linişte în suflet!“19

,,Să daţi slavă lui Dumnezeu toată viaţa!“20

,,Oamenii trebuie să fie sfinţi!“21

,,Acum cine crede trebuie să stea gata de moarte!“22

,Rugaţi-vă lui Dumnezeu şi credeţi nelimitat. Eu suntmulţumit sufleteşte şi împăcat cu mine însumi. Nu vă mint. E

16 Ibidem, p. 154.17 Sfântul Închisorilor, Ed. Reîntregirea, Alba Iulia, 2007, p. 25218 Ibidem, p. 279.19 Scrisori datate, 3 iulie 1942, p. 280.20 Ibidem, p. 195.21 Ibidem, p. 231.22 Ibidem, p. 224.


CARCERALĂ”

11

realitatea sufletului meu, care şi-a găsit pacea în înţelepciuneaşi ajutorul Atotputernicului Dumnezeu. Cred că numai înadevărul evanghelic îşi poate găsi omul liniştea de suflet.Dragile mele surori, vă rog, păziţi-vă de păcat, trăindu-vă viaţaîn curăţenie! Numai aşa veţi birui în viaţă!“23

,,Pregătiţi-vă sufleteşte pentru această mare sărbătoarecreştină, prin post şi rugăciune şi nu uitaţi milostenia pentru ceisăraci şi lipsiţi, căci milostenia acoperă o mulţime de păcate.Aşa că, faceţi această faptă măreaţă, ca la Sfintele Sărbători sădaţi la câte un sărac, lipsit de ajutor, ba o pâine, ba o prăjitură,ba un bănuţ, că mult vă va răsplăti Dumnezeu şi în viaţaaceasta şi în viaţa viitoare!“24

,,Rugăciunea este expresia cea mai curată a iubirii deDumnezeu şi de aproapele!“25

,,Ce este, dar, Viaţa? E un dar al lui Dumnezeu, datnouă, oamenilor, pentru a ne purifica sufletele de păcat şi a nepregăti prin Hristos, pentru a primi viaţa veşnică, fericireaeternă. Ce este omul?! O fiinţă creată din iubirea luiDumnezeu, nemărginită, căruia i-a fost pusă în faţă fericirea şimoartea, lăsat fiind liber să aleagă. Dumnezeu îl îndeamnămereu să aleagă fericirea prin smulgerea din păcat. Darvrăjmaşul omului, diavolul, îi suceşte mintea omului şi-iîmpietreşte inima, spre a-i pierde şi a-i nimici sufletul.

Ce este Adevărul? Adevărul este cuvântul luiDumnezeu, Hristos. Avem poruncă de la Dumnezeu să trăim înadevăr, să ne smulgem din păcat, să sacrificăm totul pentru

23 Aiud, 3 iulie 1942, apud Valeriu gafencu, Calea spre fericire – scrisoritrimise din închisoare celor dragi, Colecţia Rugul Aprins, Ed. Agaton,Făgăraş, 2006, p. 7.24 Aiud, 22 noiembrie 1943, apud Ibidem, p. 9.25 Aiud, 23 septembrie 1945, p. 13.


CARCERALĂ”

12

Hristos, pentru adevăr. Numai aşa ne putem mântui, ne putemcâştiga fericirea. Cuvântul lui Dumnezeu îl găsim scris înSfânta Biblie, cartea cărţilor. Să ne apropiem, dar, cu inimismerite de această carte sfântă, în credinţa curată că Dumnezeune va lumina. Şi vom căpăta lumină!26

Mi-s ochii trişti27

Valeriu Gafencu

Mi-s ochii trişti şi fruntea obosităDe-atâta priveghere şi-aşteptare,Mi-e inima bolnavă, istovită,De grea şi îndelungă alergareŞi plânge ca o pasăre rănită.

Când ochii mi-i închid şi cat în minePuteri să sui Golgota până sus,O voce, un ecou din adâncimeÎmi spune blând: Viaţa e Iisus,Mărgăritarul preţios e-n tine...

Privesc la dimineaţa minunatăA Învierii Tale din mormânt,Ca Magdalena, ca şi altădată,Îngenunchez ʻnaintea Ta plângândŞi-s fericit şi plâng cu Tine-n gând.

26 Aiud, 29 ianuarie 1946, apud, pp. 18-19.27 Sfântul Închisorilor, p. 302.


CARCERALĂ”

13

Imn morţilorRadu Gyr

„Morminte dragi, lumină vie,Sporite-ntr-una, an de an,Noi v-auzim curgând sub glieCa un şuvoi subpământean.

Aţi luminat cu jertfe sfintePământul, până-n temelii.Căci arde ţara de morminteCum arde cerul de făclii.

Ascunse-n lut, ca o comoară,Morminte vechi, morminte noi,De vi se pierde urma-n ţară,Vă regăsim mereu în noi.

De vi s-au smuls şi flori şi cruceŞi dacă locul nu vi-l ştim,Tot gândul nostru-n el v-aduceÎngenuncheri de Heruvim.

Morţi sfinţi în temniţi şi prigoane,Morţi sfinţi în lupte şi furtuni,Noi ne-am făcut din voi icoaneŞi vă purtăm pe frunţi cununi.

Nu plângem lacrimă de sânge,Ci ne mândrim cu-atâţi eroi.Nu, neamul nostru nu vă plânge,


CARCERALĂ”

14

Ci se cuminecă prin voi!”28

Mărturisitorii cei adevaraţi ai lui Hristos cu vitejie austat împotriva uneltirilor satanei, şi nici prigoana, nici temniţa,nici chinurile, nici lanţurile nu i-au spăimântat, ci cu putere desus credinţa şi neamul românesc au păzit. Pentru rugăciunilelor, Hristoase Dumnezeule, mântuieşte sufletele noastre!

POEZIA ÎNCHISORILOR COMUNISTE

Prof. Elena HereșȘcoala Gimnazială „Ștefan Luchian” Moinești

Literatura română contemporană s-a îmbogăţit, după1990, cu un capitol nou: literatura închisorilor comuniste. Auapărut multe cărţi, mai ales memorialistice, de un realismcutremurător, care au înfăţişat viața petrecută dincolo de gratii.În aceste cărţi, scrise de supravieţuitorii acelui infern, vorbescdespre „poezia temniţelor comuniste” ca despre un extraordinartonic moral al acestora, despre efectul lor aproape balsamic.Numele cele mai frecvente erau ale lui Radu Gyr şi NichiforCrainic.

Radu Gyr (1905-1975 – pseudonimul lui RaduDemetrescu) reprezintă unul din cele mai dramatice destinebiografice din literatura română. Calvarul său începe în 1938,în timpul dictaturii carliste: a fost închis succesiv sub cele treidictaturi: carlistă, antonesciană şi comunistă. De aceea, a fostnumit un „Homer al închisorilor”. Nici un poet din literatura

28 Radu Gyr, Imn morţilor, apud Danion Vasile, op. cit. p. 99.


CARCERALĂ”

15

română, în afară de Radu Gyr, n-a fost condamnat la moartepentru o poezie. Este un caz unic, şi cred că nu numai înliteratura română, că după răspândirea în foi volante a poeziei„Ridică-te Gheorghe, ridică-te, Ioane”, regimul comunist îlcondamnă la moarte, comutându-i, în ultimă instanţă,pedeapsa, la muncă silnică pe viaţă. Unii poeţi ai temniţelorcomuniste şi-l recunosc drept maestru. Andrei Ciurunga îidedică o odă: „Prietene de temniţă duşmană / şi frate bun depâine fără grâu, / ne doare pe-amândoi aceeaşi rană / şispumegând muşcăm acelaşi frâu… / Când noaptea mă prindeade caraulă / însângerat de-al gândurilor şir, / Iisus venea lamine în celulă, / adus de mucenicul Radu Gyr”.

Poezia lui Nichifor Crainic a fost un fel de folclorpoetic al închisorilor. Mulţi deţinuţi politici le scriau prindiverse mijloace, care de care mai ingenioase şi apoi lememorau. Figură de prim plan a vieţii culturale şi literareinterbelice, pentru Nichifor Crainic începe calvarul vieţii,îndată după instaurarea regimului comunist. Ca într-un romande aventuri, faptele şi întâmplările sunt povestite în volumul dememorii, Pribeag în ţara mea. Se hotărăşte singur să se predeaautorităţilor ca să nu creeze neplăceri celor ce-l găzduiau, şifără o sentinţă de condamnare ispăşeşte aproape 15 ani deînchisoare, dintre care cei mai mulţi la Aiud.

Nu lipseşte în poezia temniţelor comuniste niciatitudinea de revoltă aşa cum o exprimă versurile lui RaduGyr, Sergiu Mandinescu sau Andrei Ciurunga:

„Cu dinţii strânşi deaspra suferinţăurcăm pe brânciGolgotele, cădem

ne ridicămscrâşnind aneputinţă


CARCERALĂ”

16

şi iar ne prăvălim –dar nu tăcem.Cum să tăcem cândfiecare ghindăcăzută din stejarul

secularse-ntoarce din adâncuri săcuprindătot plânsul ţării într-un noustejar?

Poezia închisorilor comuniste este o componentăimportantă a poeziei religioase româneşti. Este o poezie asuferinţei umane, şi această suferinţă asumată în sens creştin îlapropie pe om de Dumnezeu. Două dimensiuni sunt absolutevidente: înţelegerea umană a tovarăşului de suferinţă şisperanţa în sprijinul divinităţii. În fond, poezia închisorilorcomuniste este o ilustrare a poruncii evanghelicefundamentale despre iubirea lui dumnezeu şi despreiubirea aproapelui.Poezia a fost alături de rugăciune, pentru deţinuţii politici, osoluţie de rezistenţă, un reazim sufletesc, o speranţă înamarul acelor zile de iad. Preasfinţitul Ioan Ploscarul ne spuneîn volumul memorialistic, Lanţuri şi teroare că poezia luiEminescu, Rugăciune („Crăiasa alegându-te, Îngenunchemrugându-te…”), unul din cele mai frumoase imnuri mariane dinlirica religioasă românească, era recitată în închisori nu ca opoezie, ci ca o rugăciune propriu-zisă.

Iată şi o altă mărturisire: „Aceste scrieri au constituit,pentru cei care ne găseam în suferinţă, un sprijin pentrurezistenţa sufletească împotriva nelegiuirilor la care eramexpuşi în permanenţă de către organele terorii roşii… Mi-avenit în minte o strofă a lui Radu Gyr, învăţată între zidurilecelulelor din Gherla:

Nu eşti înfrânt atunci cândsângeri


CARCERALĂ”

17

Şi nici când ochii-n lacrimi ţi-s,Adevăratele înfrângeriSunt renunţările la vis…

Versurile acestea au constituit un mare imbold pentrumine – nu m-au lăsat să mă prăbuşesc moral; mi-am păstratsperanţa că totuşi, mai devreme sau mai târziu, voi putea faceceva.”29

Mulţi deţinuţi găseau forme ingenioase de transcrierea versurilor lui Nichifor Crainic sau Radu Gyr care rămân„clasicii” acestui gen de poezie, le memorau, le spuneau şialtora, încât ele deveneau un fel de folclor poetic. După 1990,când s-au publicat versurile lui Nichifor Crainic din temniţeleAiudului, editorii au avut de lucru în stabilirea formei autenticea textului, pentru că poeziile dobândiseră, precum poeziapopulară, şi un caracter colectiv, prin contribuţia celor care lememorau şi colportau: „Aveam hârtie de la cutiile de cartoncare fuseseră cu medicamente, le băgam în apă, le lăsam sezvânte un pic şi după aia scoteam foi din ele, le călcam cugamela, cu cana de apă sau cu sticlă şi se făceau bune de scris.Scriam cu hipermanganatul pe care mi-l da pentru ciupercăsau pentru infecţii. Scriam şi pe talpa bocancului. Aveambocanci cu talpă de cauciuc, luam săpun, făceam zoală desăpun, aşa, mânjeam talpa, dădeam cu DTT şi atunci scriamcu un cui sau cu acul.”30

Poeziile din închisori au fost adevărate imnuri ale vieţiişi ale salvării, ale redescoperirii umanului. Citind cu atenţie

29Augustin Neamţu, Viaţa după gratii şi obloane, Editura GalaxiaGutenberg, 2006, p. 71.30Dumitru Andreica, Drumuri în întuneric, Fundaţia Academia civică, 1998,p. 207-208.


CARCERALĂ”

18

mărturisirile celor care au suportat calvarul temniţelor, se poateconstata foarte uşor faptul că pe mulţi i-au salvat doarcredinţa şi poezia ca rugăciune, ca mod de comunicare cuDumnezeu, ca unică soluţie salvatoare. Există convergenţeîntre poezia religioasă şi poezia carcerală? Putem vorbi despre„sacrul încarcerat”? Cei mai mulți au găsit în perioadaîntemniţării o nădejde în poezia de inspiraţie religioasă, întextele care circulau în temnițe.31 Un spirit damnat şi torturat întemniţele comuniste nu putea rezista decât prin forţa credinţeişi a rugăciunii. Numeroase poeme sunt intitulate chiarRugăciune. Iată, spre exemplificare, câteva versuri din Liricaorală a lui Radu Gyr:

„Stăpâne-nsângerat, Domn al luminiiŞi Veşnice limpede, Iisuse!

Tu, care ai primit pe frunte spiniiŞi cuie-adânci în mâinile-ţi supuse,Tu, Domn al Răstignirii şi-nvieriicare din cruce ne-ai făcut luminăŞi Răsărit din rănile tăceriiŞi cântec din osânda-ţi fără vină –dă-ne-ncleştarea Ta, dă-ne putereadin ceasul pironirii-nsângerate,

să ne primim şi cuiele şi fiereaca Tine-n marea Ta singurătate”.

31Maria-Daniela Pănăzan, Poezia carcerală sau Reîntoarcerea lirică laHristos, Ziarul Lumina, 22 Octombrie 2017.


CARCERALĂ”

19

Viața în închisoare a fost un univers lipsit totalmente deumanitate, fără Dumnezeu, în care nu putea să se petreacădecât minunea cea mai simplă: să vină Dumnezeu în carceră.

Spaţiul temniţei era, el însuşi, condamnat la sfâşierelăuntrică şi exterminare spirituală. Poezia-rugăciune a avutînsă rolul de a sacraliza acest spaţiu. Lirica lui ValeriuGafencu este o ilustrare exemplară a esteticii carceralului.Capodopera liricii acestui poet-mărturisitor, trăitor al credinţeiortodoxe, supranumit „Sfântul Închisorilor”, este ImnulÎnvierii. Inspirat, poetul face o chemare imnică la venirea sprea lua Lumina Învierii pentru a zidi, chiar în crunta închisoare, obiserică a lui Hristos Cel Viu:

„Vă cheamăDomnul Slavei lalumină,Vă cheamămucenicii-n veşnicii,Fortificaţi BisericacreştinăCu pietre vii zidite-ntemelii.

Să crească-n inimilevoastre-nfrânteUn om născut din nou,armonios,Pe chipurile voastre să se-mplântePecetea Domnului IisusHristos”.

Poezia închisorilor comuniste este o formă particularăde poezie-rugăciune. Nu ar trebui să existe dubii în aceastăprivinţă, deoarece se poate uşor constata cât de repede seapropie sufletul uman de Dumnezeu, cu câtă înverşunare îlcaută în momente de suferinţă supremă când nu poate fiinţanici un alt sentiment de îndepărtare. Divinitatea şi umanul seîntâlnesc pentru a supraviețui într-un spaţiu inuman. Între divinşi poetică se interpun însă tortura, suferinţa supremă,crucificarea, dezumanizarea, pe de-o parte (a celor întemniţaţi)


CARCERALĂ”

20

şi bestialitatea, animalitatea, oprimarea, blasfemia, cruzimeainimaginabilă, pe de altă parte (a celor torţionari). Poezia îiuneşte pe cei din carceră, comuniune posibilă prin transmiterealirică a rugăciunii. Poezia-rugă este simbolul arhetipal alcercului în care era desenat peştele, prin care creştinii îşimărturiseau credinţa în Hristos, dar şi simbolul arhetipal alpâinii şi al vinului euharistice (pâinea tăiată în formă de cruce).Foamea biologică se suprapune întru totul foamei spirituale.Stările arhetipale sunt ale fiinţei însetate şi înfometate de pâineşi de rugăciune, de Dumnezeu. Cel încarcerat îşi inventeazăhrana care să-l menţină în viaţă, să-i fie nădejde în clipe deadâncă întunecare a minţii.

Aşadar, lirica inspirată de spaţiul carceral este ocomponentă fundamentală a poeziei postdecembriste, axată peconvingerea mărturisită în semnificaţii soteriologice, oReîntoarcere lirică la Hristos:„

Trăiesc flămând,trăiesc o bucuriefrumoasă ca un crindin Paradis.Potirul florii emereu deschisŞi-i plin cu lacrimi

şi cu apă viePotirul florii e o-mpărăţie.

Sub flacăra iubiriiarzătoare,din zori de zi şi până-nnoapte-aştept.Te chem şi noaptea,ghemuit cu capu-n piept:Iisuse, Iisuse!Încet mă mistui, ca olumânare!”(Valeriu Gafencu)

Despre poezia Unde sînt cei care nu mai sînt?, aproapetoţi comentatorii acestei poezii o socotesc o capodoperă apoeziei lui Nichifor Crainic şi o capodoperă a poeziei


CARCERALĂ”

21

religioase româneşti. E adevărat că poezia are o compoziţiesimplă, dar nu simplistă. Titlul interogativ devine refrenulpoeziei şi, rând pe rând, răspunsurile sunt adresate vântului,ciocârliei, bufniţei. Toate acestea au semnificaţii simbolicecreştine şi răspunsurile lor, pregătesc, în mod gradat, răspunsuldin final al bufniţei: „Când va cădea / marele-ntuneric veivedea”. Adică atunci când marele întuneric al necredinţei vadispărea, vei înţelege că acei care nu mai sunt aici pe pământ,s-au înălţat la viaţa veşnică.

În detenţie s-a scris mult: ca formă de păstrare aintegrităţii sufletului şi a libertăţii interioare. În detenţie s-acompus, într-adevăr, mult, şi în multe genuri, de la poezie lacreaţie dramatică. Iar miza de fond a acestor texte a fost, iarăşicu adevărat, aceea de a le asigura încarceraţilor supravieţuireaprin/întru Spirit, în condiţiile în care trupul le trecea prinîncercări teribile.32 Parcurgând cele mai multe dintulburătoarele documente-confesiune publicate în libertate,cititorul este silit să co-participe la o serie de torturi fizico-psihologice greu chiar şi de parcurs prin actul lecturii, aşa încâtse va întreba, pe bună dreptate, cum au reuşit scriitoriisupravieţuitori, şi ca ei mulţi alţii, să reziste. Răspunsuri fărăechivoc sunt de descoperit în special în diaristică şimemorialistica centrată pe ideea că închisoarea este/a fost, înunele cazuri, academie şi altar ori, ca să utilizăm formulaproprie lui Nicolae Steinhardt, din Jurnalul fericirii, „sursacelor mai fericite zile din viaţa mea”.

Între zidurile temniței, poezia capătă o valoaredeosebită, ajutor pentru supraviețuire și leac împotriva

32Daniela Șontică, Miza literaturii scrise în detenție a fost supravieţuireaprin spirit, Ziarul Lumina, 14 mai 2017.


CARCERALĂ”

22

singurătății , după cum aflăm dintr-o notă inclusă de NicolaeSteinhardtîn Jurnalul fericirii, care merită citată în întregime:„Din prima zila Jilava, constat în toată celula o sete grozavăde poezie. Învăţarea pe dinafară a poeziilor este cea maiplăcută şi mai neostoită distracţie a vieţii de închisoare.Fericiţi cei ce ştiu poezii. Cine ştie pe dinafară multe poezii eun om făcut în detenţie, ale lui sunt orele care trec pe nesimţiteşi-n demnitate, al său e holul hotelului Waldorf-Astoria, şi a sae cafeneaua Flore. Ştia el, abatele Faria, ce face pregătindu-sepentru insula Monte-Cristo prin învăţarea pe de rost a tuturorcărţilor. Şi nici nu bănuia Nicolai Semionovici Leskov ce binea grăit povăţuind: «Citeşte şi încearcă să te alegi cu un folos.O să ai parte de-o bună distracţie în mormânt». Închisoareafiind şi ea un mormânt, sfatul se adevereşte excelent: cui îiplace să înveţe poezii nu se va plictisi niciodată în puşcărie - şinu va fi niciodată singur”.

Scrierile din detenție, sunt un tip de creaţie cu totulaparte, texte ale suferinţei, careîn ciuda vulnerabilităţii lorestetice, au însă atuuri distincte. Printre altele, o încărcăturăemoţională impresionantă şi o netă valoare documentară,ceea ce face ca, în cazul acesta, caracterul propriu-zis estetic aloperei să fie trecut în planul secund al receptării, de nu cumvachiar cu totul ignorat.

Antologia bilingvă Unde sunt cei care nu mai sunt?/Où sont-ils ceux qui neexistent plus? realizată de PaulaRomanescu (şi prefaţată de Dan Puric) depăşeşte 500 de paginişi strânge versurile compuse de 89 de autori, de la HaigActerian şi Petre Grigore Anastasis (Puiu Năstase) la IonelZeană şi Grigore Zamfiroiu. Aceştia nu au cum să fie extremde diferiţi - unii sunt poeţi consacraţi, alţii sunt versificatori de


CARCERALĂ”

23

ocazie, ceea ce explică valoarea estetică diferită a scrierilor;unii au fost închişi peste 25 de ani, alţii doar câteva luni; uniiau murit în închisoare, în urma torturilor fizice sau morale, alţiiau supravieţuit miraculos; unii au văzut închisoarea ca pe uniad (Gh. Gorunescu-Penciu numeşte Jilava „cetate de doliusufletului meu” şi „demonicul vis”; Mihai Dragodan vedeîntreaga Românie, cândva Ţara codrilor de brazi, ca pe un iadcarceral: „Ţara codrilor de brazi,/ Raiul dulce-al florilor,/ Aajuns să fie azi/ Ţara închisorilor...// Ţara codrilor de brad,/Raiul dulce-al florilor,/ Transformatu-s-a în iad:/ Iadulînchisorilor”), alţii precum un „iad decolorat”, un purgatoriunecesar marilor revelaţii etc. Dar poate că tocmai aceastădiversitate ilustrează, tocmai, nu numai larga circulaţie, printredeţinuţi, a poeziei, ci şi rolul ei esenţial în conservareaidentităţii lor spirituale...33.

Preotul Atanasie Ștefănescu spunea că „vitalitatea unuineam, trăirea lui, forța lui stă în puterea de creație. Prin astatrăiește un neam și un individ, prin creație, și tot prin astasupraviețuiește... Din mocirla închisori i au răsărit criniisufletului.” Cu adevărat, în ciuda eforturilor disperate ale celorcare au impus ideologia comunistă, a multiplelor metode detortură și dezumanizare aplicate în temnițele comuniste, ainterzicerii oricărei activități intelectuale pentru a se crea unmediu de imbecilizare lentă dar sigură a „dușmanilorpoporului”, efectul urmărit de ighemonii veacului roșu s-adovedit a fi în timp cel exact contrariu. Creativitatea umană agăsit o altă cale de a străbate lanțurile, cătușele și gratiile... fărăsă le rupă. Dacă s-au confiscat toate mijloacele tradiționale de

33Paula Romanescu, Unde sunt cei care nu mai sunt?/ Où sont-ils ceux quinâexistent plus?, Editura Betta, 2012.


CARCERALĂ”

24

comunicare și creație, prima creație inedită a foștilor deținuțipolitici a fost să confecționeze mijloace de comunicareoriginale din aproape nimic.

Mai mult decât toate acestea, mintea însăși s-a arătat afi un univers inepuizabil de creație literară, dovedindu-se înacelași timp și un imens depozit de memorie. Este un faptconstatat de-a lungul istoriei umanității că suferința este mediulcel mai prielnic pentru creație, prin urmare iadul temnițelorcomuniste s-a dovedit prilejul celor mai profunde creațiiumane. Deci, „poetul s-a născut în temniță”.34

Poetul Dumitru Radu-Udar arată într-una din poeziilesale atmosfera infernală în care a fost nevoit să-și compunăversurile:

„Nici liniște să am, nu potAici, după zăvoareDurerea țipă peste totÎn recea închisoare [...]Și-i foarte greu ca să creeziÎnchis... păzit... cu riscuri...Tot ce-ai făcut să-nregistreziPe ale creierului discuri.”La rândul său, Andrei Ciurunga, marele poet al

Canalului, zugrăvește în câteva metafore chinurile muncii deexterminare din rețeaua de lagăre a „mormântului burgheziei”,pentru a putea lăsa mărturie peste veac:

34https://ortodoxiatinerilor.ro/citate-icoane-carti-poezii/poetii-inchisorilor/20914-poezia-temnitelor-comuniste-nestemate-ale-sufletelor-martirilor-romani


CARCERALĂ”

25

„Am scris pe brânci, pecoate și pe burtă,Târându-mă cu fiecarevers.Lumina lunii, uneori preascurtă,Nu prididea să mă urmeze-n mers. [...]

Pe file de pământ cât omoșieAm pus lopata – uriașcondei,Având alături călimara vieA sângelui vărsat de frațiimei.”

Un alt poet, Costin Dacus Florescu, arată în poezia„Fără creion, fără hârtie”, jertfelnicia de care a fost nevoiepentru a crea:

„Cu mâinile prinse-n cătușe,În bezna rece șipustie,Așa făcut-ampoezie,

Pândit de diavoldupă ușă.În foame, frig șiîncordare,În a sataneinebunie,

Așa făcut-ampoezie,În gemete și

disperare. [...]Înmormântat de viu sub lut,Neliniștit de ce-o să fie,Așa făcut-am poezie,În dorul cerului pierdut.[...]Fără creion, fără hârtie,Doar cu speranță șicredință,În cea mai joasă umilință,Așa făcut-am POEZIE!”

Poezia din temnițele comuniste ajunsă până la noiastăzi, este nu numai creație literară, ci și document istoriccare susține Adevărul. S-au scris zeci de mii de versuri, mii depoezii despre toate aspectele vieții carcerale, începând cuarestarea, continuând cu anchetele, viața de celulă, relațiile


CARCERALĂ”

26

dintre deținuți, motivațiile acțiunilor anticomuniste, toate cufond de cronici rimate.

Un om excepțional, Radu Gyr, cu slove de gând (căcihârtia şi creionul nu existau, iar scrisul cu pai pe bocanculprăfuit era o crimă aspru pedepsită) a făurit mii de versuri –hrană, haină şi căldură pentru deţinuţii flămânzi, goi şiîngheţaţi.

Atanasie Berzescu, fost deţinut la Aiud, a mărturisit încartea „Lacrimi şi sânge” cum l-a întâlnit pe Radu Gyr: „Amavut fericirea să-l întâlnesc în curtea penitenciarului chiar cândmă aflam într-o stare de prăbuşire morală. A venit la mine, m-aluat părinteşte de după umeri şi mi-a zis: «Să nu uiţi că noitrebuie să credem cu tărie că vom ieşi afară. Să-l avem peDumnezeu în noi tot timpul». Am avut norocul să stau cu elmult timp. Simt şi azi cum, strângându-mă la pieptul lui, cucăldura sufletească de părinte, mă copleşea, mă fascina. El erapatriarhul nostru şi comandantul nostru, al Aiudului întreg. Dingura lui am cules laude şi îndemn la rezistenţă. Îl păstrez înminte şi-n suflet până la moarte” Și tot el spunea: „În Aiud,Radu Gyr L-a adus pe Iisus în celulă. L-a coborât de pe Cruceşi L-a adus alături de noi pe rogojina cu libărci, spreîndumnezeirea omului. Îi ştiam cu toţii poeziile pe dinafară şiaşteptam cu nerăbdare următoarea creaţie care să ne bucure,să ne îmbărbăteze.”

Cu durere și cu nădejde, mulți dintre ei au biruit, trăindvremea când lanțurile au căzut și timpul învierii a sosit.Amintirile acelor timpuri întunecate nu trebuie să se șteargănicicând, pentru a nu se mai repeta, ceea ce au trăit ei în celule.

Voi n-ați fost cu noi în celule (Radu Gyr)


CARCERALĂ”

27

Voi n-ați fost cu noi încelulesă știți ce e viața de bezne,sub gheare de fiară, cu gurinesătule,voi nu știți ce-i omul cândprinde să urle,strivit de cătușe la glezne.Voi n-ațiplâns în palme,fierbinte,străpunși de cuțitultrădării.Sub cer fără stele, în drumspre morminte,voi n-ai dus povaradurerilor sfintespre slava și binele țării.

Voi nu știți în crunta-nchisoarecum minte speranțași visul,când ușile grele se-nchid înzăvoare,și-n teama de groaznica luiîncleștarepe sine se vinde învinsul.Când porțile sparge-se-ortoateși morții vor prinde să urle,când lanțuriși ziduri cădea-vor sfărmate,voi nu știți ce-nseamnă-nvierea din moarte,căci n-ați fost cu noi încelule.

E greu de înţeles pentru omul modern de azi ce aînsemnat atunci temniţa comunistă şi ce rol a avut poezialui Gyr în acel context. Fără ea mulţi s-ar fi prăbuşit. Iatăce rol major poate avea poezia în viaţa omului”.35

Așa cum, de-a lungul istoriei sale, românul și-acântat în poezie dorul și jalea, tot așa a făcut și înspatele gratiilor. Departe de copii și de soție, Radu Gyr

35DANIELA SONTICA: Radu Gyr, “Patriarhul nostru de la Aiud”

Asociația Profesorilor de Religie „Sf. Paraschiva” BacăuSimpozionul judeTean „SFINTII ÎNCHISORILOR ŞI

LITERATURA CARCERALÃ”

28

creează un Cântec de leagăn36, în care își alină dorul decei dragi:Dormi copilul mamii, nani, nani,a plecat și ultimul lăstun.Ruginiră plopii și tufaniiși din temnița ce-i surpă aniinu s-a mai întors tăticul bun…

Nani, nani, mâini de crin plăpânde,La fereastră păsări plâng și ploi.Lupii beznelor rânjesc la pânde,Țara-i toată temnițe flămândeși tăticu-i dus de lângă noi.

Nani, nani, tata nu mai vine,maica stă cu sufletul răpus.Cine să-ți mai spuie basmul, cinesă-ți sărute pleoapele senine?Maica plânge și tăticu-i dus.

36http://www.cuvantul-ortodox.ro/radu-gyr-105-ani-de-la-nastere-

35-de-la-adormire-poezia-lui-era-pentru-noi-haina-si-hrana-apa-si-caldura/

L-au svârlit în temniță dușmaniipentru sfânta-i lege din străbuni.Or să-i ningă peste tâmple anii,să crești mare, puiul mamii, nani,Neamul și părinții să-ți răzbuni.

Poezia din închisorile comuniste este cevadeosebit în literatura română, în spiritualitatea ortodoxăși în istoria poporului român. De aceea, socotim că estefoarte important să o facem cunoscută și să înțelegemceea ce li s-a întâmplat înaintașilor noștri.

CRĂCIUN ÎNTEMNIȚAT

,,Natura omului eliberă dar libertatea

absolută nu e în creație ci înCreator.” (Valeriu Gafencu)

Gorbănescu Cristina MihaelaLiceul Tehnologic Dărmănești

Libertatea omului este una ontologică și îșiare sorginta în legătura strânsă cu Dumnezeu. El esteIzvorul libertății și posibilitatea de a fi unic a fiecăruia.Poporul român este o națiune care are o legătură strânsăcu divinitatea. Paginile de istorie ne prezintă oameni



30

aleși ai neamului care în situații extreme aveau parte de otrăire și de libertate dincolo de timpul în care trăim.

Perioada comunistă este un reperimportant în genealogia românilor deoarece pe lângămomentele crunte ce le-a determinat, acest regim politica dat naștere unor oameni iubitori de neam, deDumnezeu și de frumos. Deținuții politici din acel timpsunt, pentru noi cei de astăzi, repere importante destatornicie și de moralitate. Aceștia au fost cei care prinsuferința lor au ajuns la plinătatea destinului soteriologic.

Temnițele comuniste au fost locuri de oaspră suferință și de o îngrădire excesivă a libertății. Înciuda acestui lucru, unii dintre cei care au fost în acelelocuri au avut parte de libertate absolută. Afirm acestlucru deoarece ei au avut o legătură ființială cuDumnezeu de unde primeau puterea de a merge maideparte. Carcera a fost locul de unde au ieșit la luminăcele mai frumoase trăiri ale relației cu Divinitatea șimărturiile unui respect deosebit pentru neamulromânesc. Ființa umană, atunci când este îngrădită, aflăcu adevărat valoarea pe care o are și mai ales destinul cei-a fost hărăzit de Dumnezeu.

În ziua de astăzi libertatea este prostînțeleasă deoarece nu mai are același fundament. Un omliber este un om responsabil care are un destin de urmatși un Dumnezeu deasupra. Pătimitorii din carcere erau



31

tocmai acești oameni liberi ființial și nu trupește. Chiardacă erau în crunte suferințe ei au reușit să laseposterității prin scrierile lor, adevărate tratate de iubirefrățească și de neam. Nici unul dintre ei, indiferent de câtsuferea, nu își schimba felul de a fi și nu uita ca aremisiunea de a fi liber în Dumnezeu.,,Puneți-mi lanțuri șicătușe să sune scrâșnetul hain și mii de lacăte la ușe, eucum am fost, așa rămân”37.

Literatura scrisă de cei din carceră este oadevărată comoară ce o avem de la înaintașii nostri.Aceștia au așternut în scris toate triăirile și toatemomentele pe care le aveau. Au petrecut închiși mulțiani și multe sărbători au fost zile obisnuite de chinuriîntre patru pereți. Astăzi avem o serie de opere scrise deaceștia care merită menționate.

Operele la care vreau să fac referire înmod special, sunt acelea care descriu viața deținuților înperioada sărbătorii Nașterii Domnului. Aceastăsărbătoare este una a bucuriei și a speranței că Fiul luiDumnezeu S-a făcut Om asemenea nouă afară de păcat.Această sărbătoare este determinată de perioadaCrăciunului, o perioada ce sădește în sufletul fiecăruiabucurie și zâmbet. Nu întâmplător am făcut referire laliteratura carcerală ce descrie această perioadă, deoarece

37 Radu Gyr, poezia Crezul în vol Poezia în cătușe , EdituraOmniscop, p. 6.



32

sufletele deținuților erau cuprinse de o bucurie mare înciuda suferinței.

Una dintre operele care descrie trăirilecelor încătușați în această perioadă este cartea ,, Crăciunîntemnițat”. Această lucrare este plină de mărturii alecelor care au suferit și și-au cântat surghiunul pe ritm decolind. În acest sens, deținutul Petru C. Baciu afirma :,,Am cântat până noaptea târziu toate colindele dincopliăria noastră râvnită acum- plecată pe nesimțite șipentru totdeauna către cer. Cu ele am umplut văzduhulsufletelor noastre surghiunite și am adus osanalenemuririi lor”38.

Această mărturie este încărcată deînsemnătate prin faptul că sufletele surghiunite almărturisitoarilor înălțau colinde Lui Dumnezeu chiardacă sufereau. Trăirile lor erau animate de colindelecopilăriei care-I făceau să trăiască o pseudo-libertate,aceea a amintirilor. Unirea lor cu cerul prin intermediulcolindului era una profundă prin faptul că smerenia încare S-a născut Hristos era trăită de ei prin intermediulpereților carcerei.

Trăirile ce le aveau ei de Crăciun suntcantate în versuriele poeziilor care sunt adevărate opere

38 Fundația George Manu, Crăciun întemnițat Sărbătoarea NașteriiDomnului în temnițele comuniste și după eliberare în amintirilemărturisitorilor Editura Evdokimos, 2016.



33

lirice încărcate de emoție și de bucurie sfântă.Amărăciunea din sufletul mărturisitorilor este o suferințăa omului care vrea să-și trăiască libertatea dar esteîngrădit de limitele unor oameni care sunt ei însăși robi.Fiecare poezie scrisă în carceră ascunde trăirile șiemoțiile fiecăruia dintre cei care le-au compus: ,,Cuvine-se-n genunchi a ne supune/acestei nopți de-ntoarcere la noi,/ când mâinile-nfloresc în rugâciune/ șicruge-n matcă timpul înapoi.// Visăm podoabe-n pomiice ne-mbie,/ întindem, goale, degetele-n zbor,/ iar braziinoștri s-au făcut sicrie, uitarea ninge-n cetinile lor.”39.

Universul creionat și imaginat de fiecaredintre acești mărturisitori reprezintă adevărate tablouride iarnă sumbră peste care domnește o tăcere funebră.Singurul licăr de lumină care străpungea nămețiiexistenței lor era rugăciunea care topea gheațasingurătății de pe inimile lor însetate de iubire și bucurie.Colindele ce le compuneau sau le cântau mărturisitoriidin temnițele comuniste transmiteau acea stare desingurătate și de dor după autentic și neam.

Limbajul acestor cântece este unulpersonalizat, dorul fiind personificat în magii careaducea vestea bună iar fereastra reprezenta amintirile pecare le aveau fiecare dintre ei. Cântecele intonate de eiaveau un ison al suferinței și al carcerei. Ceea ce trăiau ei

39 Ibidem, Crăciun penitent – de Andrei Ciurunga.



34

era un Crăciun nou, unul a durerii și al neputinței: ,, Subfereastra amintirii ne-adunăm,/Sufletul de altădată-lcolindăm./ Cad nămeţii şi pierim/ Fără cruce, fără ţară,velerim!/ Trec în caravană magii dorului,/ Peste fruntearece-a luptătorului./ Brazii ard în vatra vechiului cătun,/Noi pornim colindul unui nou Crăciun.”40

Noul Crăciun de care este vorba înversurile citate este o altă existență pe care ei o trăiesc șio experiază în fiecare zi. Acesta nu este pentru ei unmoment de bucurie ci de tristețe și durere dupămomentele frumoase ce le-au trăit. Sensul acesteisărbători este cu totul schimbat în viziunea lor.

Tot ceea ce au trăit ei, să ne fie model dedemnitate și de respectare a adevăratelor valori carecontează. Nimic în această lume nu ne oferă libertate maimare decât viețuirea în Hristos. Robii Domnului dintemnițele comuniste au transformat acele încăperi înaltare de jertfă și locuri unde Dumnezeu era prezent.Bibliografie:

1 Bejan, Dimitrie, Oranki – Amintiri dincaptivitate“ Editura Tehnică, Bucureşti, 1995.

2 Gyr, Radu, volumul Poezia în cătușe, EdituraOmniscop, București, 1995.

40 Dimirie Bejan – „Oranki – Amintiri din captivitate“ Ed.Tehnică, Bucureşti, 1995, p. 20.



35

3 Manu, George, Crăciun întemnițat - SărbătoareaNașterii Domnului în temnițele comuniste și dupăeliberare în amintirile mărturisitorilor, EdituraEvdokimos, București, 2016.

FILE DIN NOUL MARTIROLOGIU

Prof. OLARU BRÎNDUȘAȘcoala Gimnazială ,,Domnița Maria” Bacău

Perioada secolului al XX-lea a fost una foartecontroversată datorită evenimentelor care au schimbatenorm societatea. Regimul Comunist s-a instaurat în1947 până în iarna „sângeroasă” din anul 1989, iar înEuropa până în anul 1990 la căderea zidului Berlinuluicare împărțea Germania în două.

Această perioadă este consacrată în paginileistoriei, dar mai ales, în consțiința noastra ca și poporlăsând urme destul de vizibile din prisma intelectualistă,cât și din cea a Bisericii. În aceasta etapă politică,personalitățile din cele două pături sociale au avut desuferit deoarece ideologia marxistă nu se potrivea cuprincipiile ecleziastice și nici cele intelectuale:muncitorul (partizanul) era ridicat la rag superior, iarburghezii și intelectualii au fost coborâți la rangul deslugă. Este bine cunoscut cazul marelui om politic din



36

acea perioadă, Iuliu Maniu, șeful Partidului Țărănist,care a fost un democrat de tip occidental, format înArdealul Austro-Ungar. Acest titan politic a fost arestatși condamnat de comuniști care l-au declarat inamiculnumărul unu al „democrației socialiste”.

Ideologia comunistă a dorit sa îl coboare peDumnezeu de pe tronul slavei Sale, urcând pe un tron aldivinității știința, astfel cuvintele lui Friedrich Nietzsche,„Dumnezeu a murit” fiind foarte bine tipărite în gândireaconducătorilor. Prin această gândire și prin fapte,comunismul a umplut cerul cu martiri români care s-aujertfit pentru țară, neam și, foarte important, pentrucredința în Dumnezeu.

Nu sunt puțini acești oameni care s-au jerfit șicare au primit cununa martiriului. Acești oameni au fostînchiși în lagăre și în închisori, au suferit chinurigrozsnice. Dintre cei vrednici de pomenire, amintim peValeriu Gafencu, Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasca, Părintele Justin Pârvu, Petre Țuțea, RaduGyr, Mircea Vulcănescu, Arhimandritul Gherasim Iscu,Părintele Ilie Cleopa, Părintele Dumitru Stăniloae,Părintele Steinhardt.

Una dintre personalitățile Rezistenței este ValeriuGafencu, născut în Basarabia, în Ajunul Crăciunuluianului 1920. În anul 1940 Basarabia fost ocupată deArmata Comunistă, ca urmare a pactului Ribbentrop-



37

Molotov. Astfel se face că Valeriu a trecut Prutulajungând la Iași, unde s-a înscris la Facultatea de Drept.În 1941 a început războiul germano-sovietic, cuparticiparea românilor. A fost dată o lege severă carecondamna orice activitate subversivă. Valeriu a fostarestat împreună cu un grup de tineri elevi din Iaşi şicondamnat la 25 de ani de muncă silnică, deşi nu eravinovat decât exclusiv de educaţia morală şi naţionalăpe care o susţinea. Prin urmare, el s-a simţit liber deorice vinovăţie. Aşa se face că în ianuarie 1942 a fostadus la penitenciarul Aiud, cu lanţuri la mâini şi lapicioare, pentru a executa nemiloasa condamnare. 41

Pe parcursul anilor de temniță, Valeriu a avut o evoluțieduhovnicească imensă, acest lucru observându-se dinscrisorile sale cu familia, poeziile sale, mărturiile multorcamarazi de-ai lui și ai oamenilor pe care Valeriu i-aconvertit la dreapta credință, de pildă pastorului evreuRichard Wumbrandt. (Fragment din scrisoarea luiValeriu Gafencu din data de 21 Iunie 1943: „O zi uriaşă!M-am spovedit, m-am împărtăşit. Trăiesc momente mari,cele mai mari din viaţa mea! O răscruce a vieţii! M-amlăsat cu totul în voia lui Dumnezeu”42. Din acestfragment putem să observăm iubirea pe care o are față

41Ioan Ianolide, Întoarcerea la Hristos – Document pentru o lumenouă, Editura Bonifaciu, p. 13.42Idem, p. 130.



38

de Taina cea Mare a creștinismului dar și smerenia șimai ales credința pe care o are, acest fapt îl observămdin ultima propoziție. Dacă citim toate scrisorile o saobservăm evoluția spirituală. pentru a demonstra acestipoteza voi mai da fragmente din scrisorile trimise de laGalda (1946-1948): „Mă odihnesc la gândul dăruiriitotale şi al jertfei permanente. Mi-i dragă Crucea. Şieu port o cruce. Simt iubirea Mântuitorului Hristos şi laEL alerg când vin ispitele asupra pătimaşului meu trup.Şi Domnul mă ajută şi-mi dă puteri să birui răul. Câteste de bun Dumnezeu!”, „Tocmai a venit proprietarulviei. Are ochelari de soare. Când l-am văzut, mi-amamintit că sunt puşcăriaş care lucrează pe moşia lui.Gândul acesta mă smereşte. Dar Dumnezeu îmi trimitebucuria cea mare. Lucrez pe pământul lui Dumnezeu.Oamenii sunt mândri şi nu vor să vadă că Unul singureste Stăpân a toate: Hristos!”)

Un al moment care îi creioneaza sfințenia luiValeriu, ,,SFÂNTUL ÎNCHISORILOR”, așa cum l-anumit Pr. Nicolae Steinhardt, este venirea pastoruluiRichard Wumbrandt în camera 4 din Târgul-Ocna , carese afla la parterul închisorii. Convertirea lui Richard laortodoxie nu se putea fără dragostea si răbdarea pe careValeriu a avut-o față de pastor. Un episod semnificativcare demonstreaza implinirea poruncii creștine,,IUBEȘTE-ȚI APROAPELE!” este momentul în care



39

Valeriu a primit 10 grame de streptomicină, care putea săîi salveze viața, fiind grav bolnav, dar el a ales să îi deaacest medicament pastorului, salvându-i astfel viața.

Pe langătoate aceste fapte care îl definesc peValeriu ca un bun cresțin, iubitor de Dumnezeu, deCuvântul Său și de oameni, el a avut și lucrăriintelectuale în care tratează teme în strânsă legătură cuvalorile creștine , de pilda smerenia. Exemplu estepoezia „Dor” prin ale cărei versuri ,,respiră” smerenia,dar și mărturia stării de har, bucuria lăuntrică de floareparadisiaca crescută din suferință si lacrimi. „Trăiescflămând, trăiesc o bucurie/ Frumoasă ca un crin dinParadis. /Potirul florii e mereu deschis/Şi-i plin culacrimi şi cu apă vie; /Potirul florii e o-mpărăţie.”

O altă poezie care dezvăluie credința înDumnezeu este „ Mina” : „Iisuse Doamne, vino-n zori,/Te cheamă cei din închisori, /O, vino, mina luminează,/Pe noi ne binecuvintează!”

Dintre cei mulții care au scris în celule ( RaduGyr , Nichifor Crainic, Vasile Voiculescu) sunt poețicare nu au reușit să pună pe hârtie creațiile . După 90’ aufost publicate poeziii ale poeților din închisori . Poeziiledin închisoare era răspândite prin viu grai sau prin codulMorse, (bătut în perete sau prin conducte sau prinefectuare nodurilor pe o bucată de ața).



40

Un mare poet al închisorilor este Radu Gyr.Acest poet a scris multe poezii în închisori și în libertate.A fost condamnat la moarte pentru poezia „Ridică-te,Gheorghe, Ridică-te, Ioane”. Din versurile lui, poeziacare a circulat cel mai mult și care a însemnat cel maimult pentru sufletul în restriște al osândiților a fost „Iisusîn celulă”: „Azi noapte Iisus a intrat în celulă. /O, ceînalt şi ce trist era Christ!/ Luna a intrat după El încelulă/Şi-L făcea şi mai înalt şi mai trist…”.

O altă lucrare duhovnicească insuflată deDumnezeu prin Sfântul Duh este „Cele 7 cuvinte” apărintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Această lucrareeste intitulată ,,Șapte cuvinte”, deoarece sunt șaptepredici din postul Paștelui către tineri, în perioada în carepărintele era profesor la seminarul din București. Acesteprelegeri erau ținute miercurea,când părintele slujea.Părintele opina că această lucrare este insuflată de DuhulSfânt fiincă lunea se gândea ce să le spuna tinerilor , iarmiercurea seara îl insufla Duhul Sfânt astfel scriindaceste cuvinte umitoare de învățătură pentru tinerii careîl caută pe Hristos într-o perioadă ateistă. (Primulcuvânt „Chemarea”: „A venit acum vremea, tinere, saauzi un glas care te cheama. Un glas pe care nu l-ai maiauzit; sau poate da, dar pe care nu l-ai inteles si nu l-aiascultat. Este glasul lui Iisus! Nu tresari, nu te mira, nuzambi neincrezator, tanarul meu prieten! Glasul care te



41

cheama nu este al unui mort, ci al unui inviat. El nu testriga din istorie, ci din adancul propriei tale finite.”).Iubirea de frate capătă semnificații adânci, căci părintele,afladu-se în închisoarea Jilava, și-a tăiat venele pentru a-lsalva de la moarte pe Constantin Oprișan. Astfel tăindu-și venele, sângele care curgea l-a strâns într-o gamelapentru a lăsa să se ridice la suprafața limfa și dându-i luiOprișan să o bea îi mai prelungea viața.

Poporul nostru are obligația morală să î icomoreze pe acești martiri ai neamului nostru, căci prinsângele vărsat în închisori, de la cei tineri până labătrâni, s-au spălat păcatele noastre ca și națiune. Omisiune pe care o avem noi, ca profesori de religie, estepropovăduirea memoriei Sfinților din lagărele comunistedin patria noastră, tinerilor care au nevoie de modele însocietatea în care viețuim.

Să ne rugăm Sfinților Martiri din lagărelecomuniste pentru a ne mijloci rugăcinea nostră cătreBunul și Milostivul Dumnezeu și către Maica Domnului.



42

MOARTEA PĂRINTELUI ȘERBAN ÎNMEMORIILE SENIORULUI P.N.Ț. ION

DIACONESCU

Pr. prof. Ionuţ CristeaLiceul Tehnologic Oneşti

Dacă ne-am lăsat vreodată învinșide curiozitate și ne-am propus să aflăm prin ce au trecuttinerii din România anilor de după cel de-al doileaRăzboi Mondial, deschizând chiar și pentru o clipăpaginile unuia dintre prea puținele jurnale cu mărturiilecelor ce au trăit pe viu experiența carcerală caracteristicărepresiunii comuniste, nu se poate să nu fi fost captivațidefinitiv de lectura în sine. Mulți ar putea reînvăța săciteasă de plăcere dacă se identifică cu cel puțin câtevadintre personajele principale respective secundare,pozitive sau chiar negative ale acelor pagini. Literaturacarcerală ne face să descoperim ceva ce ne este comunfiecăruia dintre noi și care se află profund în adânculființei noastre în integritatea ei, în conștiință. Este o stareemoțională greu de descris, un amestec de eroism,patriotism și omenie, situate ca o scânteie în mijloculunei încăperi reci, umede și întunecate, o atmosferănefavorabilă combustiei și care amenință să o stingă. Pescurt o înfruntare între curaj și frică, timpul acela sărit



43

din calendar și care ne poate apărea oricui ca durând oclipă sau o veșnicie și care depinde de fapt de atitudineape care fiecare om și suntem atât de diferiți, o nutrește înproximitatea morții. Sigur că lecturarea acestor jurnalecu memorii carcerale din postura cititorului omniscientcare trăiește experiențele deținuților politici din temnițelecomuniste prin intermediul imaginației sale și însiguranța unor condiții de oarece confort, se poate săinfluențeze percepția noastră cu privire la pățaniilepersonajelor. Ba chiar s-ar putea să ne creeze, unoradintre noi și un sentiment de fină vinovăție, în cazul unorconștiințe mai scrupuloase. Oricum ar fi, un lucru estesigur, odată trecut prin experiența lecturii, a vieții ce sămai zicem, carcerale, literatura beletristică ne va apăreadintr-o dată ca un gen literar care poate să ne mai așteptevreme îndelungată pentru a-i deschide coperțile.

Literatura carcerală, prinfaptul că este ancorată atât de bine în atât de crudarealitate, ne ajută să conștientizăm faptul că filmelenoastre americane sunt mult mai bune ca cele originalede la Holywood, cu actori bine plătiți și mai ales cu final,prea de multe ori fericit. Absurdul prigoanei comunisteasupra a tot ceea ce nu a însemnat partidul unic, a făcutca în toate sferele vieții umane precum și în toatedomeniile de activitate din România, să sufere mutațiiînfiorătoare. Literatura de rezistență, spre exemplu,



44

scrisă cu atâtea riscuri și în condiții atât de dificile,uneori criptate de-a dreptul pentru ca în cazuldescoperirii după o foarte probabilă perchezițieSecurității să nu aibă nimeni de suferit, îmbracă deobicei forma jurnalelor. (Jurnalul Fericirii atât de vestital lui N. Steinhardt, Jurnalul lui Mircea Zaciu, Jurnal cuPetre Țuțea al lui Radu Preda sau Jurnalul ingineruluiUrsu care a plătit cu viața această sete după dreptate,manifestată prin așternerea gândurilor pe hârtie, suntdoar câteva exemple în acest sens. A existat desigur șicelebra Ostinato a lui Paul Goma care a făcut impresiepeste hotare și care i-a adus supranumele de Soljenițînroman. Au existat și alte lucrări, nu prea multe e drept,aparținătoare a ceea ce s-a recunoscut îndeobște subnumele de literatură de sertar care au cunoscut luminatiparului în anii 90 după ce au scăpat de cenzuraautorităților comuniste. Cu mare bucurie am descoperitla acest capitol și pe Ion Diaconescu, vestitul seniorP.N.Ț. ca autor al cărții sugestiv intitulate Temnițadestinul generației noastre. Cu un vădit talentscriitoricesc domnul Ion Diaconescu, mărturisește încădin debutul lucrării sale că hotărârea de a consemnaaceste amintiri provenea și dintr-o nevoie sufleteascăpersonală, ele fiind un fel de spovedanie a mea față demine însumi.43 Aceste amintiri nu au fost scrise pentru a

43 Ion Diaconescu, Temnița destinul generației noastre, Ed. Nemira,



45

fi date publicității, nici n-ar fi avut cum din moment ceanul redactării lor, 1985, se afla în cea mai neagrădecadă a regimului ceaușist, ci ca să constituie atuncicând va veni adevărata libertate, dacă va veni, oadevărată istorie a acelor vremuri, un veritabil act deacuzare al epocii comuniste.44 Zoe Petre mărturisește înprefața acestei cărți că statistic vorbind, aproximativ unsfert din societatea românească a suferit, direct sauindirect, efectele acestei represiuni ce a distorsionatprofund și identitatea unor instituții fundamentale alestatului, în primul rând a justiției.45 Totodată el afirmă căîn aceste condiții nici o istorie a deceniilor postbelice nuse poate scrie fără un examen riguros al realității și alimaginarului represiunii.

Trecut pe rând prin penitenciareleJilava, Aiud și Râmnicu Sărat, precum și prin lagărele demuncă de la Baia Sprie și Nistru, domnul IonDiaconescu, fruntaș al tineretului țărănist în momentularestării experimentează regimul penitenciar al perioadeide tristă amintire. Descriind chipuri de intelectualiîmbrăcați în haine de deținuți, mulți dintre ei găsindu-șisfârșitul în temniță, el scoate în evidență și asasinarea

București, 1998, p. 7.44 Op. cit., p. 8.45 Ibidem, p. 5.



46

părintelui Șerban ce s-a petrecut în colonia minieră de laBaia Sprie.

Baia Sprie era o foarte veche minămetaliferă din care se exploatau o serie de minereuri dincare se extrăgeau apoi, prin flotație și topire, așa-numitele metale neferoase, plumb, zinc, cupru etc.Amintirile despre teribilele condițiuni de muncă de acolosunt permanent vii în mintea mea și merită menționate.La majorittea locurilor de muncă, din cauza adâncimiimari, căldura era insuportabilă. Această căldură, asociatăcu umezela dată de picăturile de apă din pânza freatică,ce curgea permanent din tavan și cu praful provocat deperforatoare creau o atmosferă înăbușitoare, irespirabilă.O bună parte din locurile de muncă rezervate deținuților,funduri de galerii, puțuri, abataje izolate etc., nu aveaudecât un singur acces, așa că, de fapt, nu exista un circuital aerului, ventilația fiind ca și inexistentă. Mina eradotată cu compresoare puternice care asigurau aerulcomprimat pentru funcționarea perforatoarelor și înacelași timp aerul pentru ventilația locurilor de muncă,deoarece nu exista o aerisire naturală. Perforatoarele erauprevăzute cu injecție de apă care trebuia să preia praful,dar adesea apa nu funcționa și un perforator lucrând peuscat, degaja nori de praf în întregul abataj, fără să mai



47

vorbim de praful rezultat prin rularea materialuluiexcavat, spre rostogoale sau pentru rambleeri.46

În asemenea locuri, foarte puținaerisite, căldura era înăbușitoare, iar hainele, ude desudoare și de apa ce curgea din tavane, nu mai puteau fisuportate pe piele. Oamenii aceștia care în mod frecvebntlucrau în pielea goală, în lumina palidă a lămpilor cucarbid, cu pielea neagră lucind de sudoare, încovoiați deefortul depus, reprezentau cel mai autentic tablou deinfern. Atmosfera umedă și caldă, sociată cu praful șimurdări constituiau un mediu excelent pentru tot felul deciuperci, astfel că majorittea deținuților aveau corpulinvadat de eczeme.47 De fapt, viața în subteran, la 300-400 m adâncime, era istovitoare chiar dacă nu făceainimic. Majoritatea deținuților, fiind istoviți de condițiilede acolo, urmăreau același scop, și anume să facă totposibilul pentru a scăpa de la Baia Sprie.

Dar problema era foarte dificilă,căci oricine ar fi plecat de la Baia Sprie în altă pușcăriear fi deconspirat existența acestei colonii, știrea ar fiajuns în afară și astfel s-ar fi pus capăt secretului privindmunca în mină a deținuților politici, or acest secrettrebuia păstrat cu strășnicie. Oamenii sperau totuși și

46Ibidem, p. 89.47Ibidem, p. 90.



48

făceau tot felul de încercări disperate pentru -și atingescopul.

Așa de pildă îmi amintesc, întrealtele, că într-o zi, doi deținuți au refuzat categoric sămai intre în mină, declarând că sunt bolnavi și că nu maipot face față muncii respective. Poate că n-aș fi reținutacest incident dacă el n-ar fi avut urmări tragice.

A doua zi după acest refuz și dupăce se încercase introducerea acestora cu forța în mină, s-a ținut o adunare cu toată colonia pentru a se prelucracazul, așa cum se obișnuia. Conducerea coloniei i-aamenințat pe cei doi prin oameni de încredere aiadministrației dintre deținuți, i-au criticat pentru pozițialor negativă față de muncă etc., mă rog, întregul scenariuobișnuit în asemenea cazuri. Dar degeaba, ei au rămasfermi pe poziția lor.48

În această situație, administrația agăsit până la urmă o soluție pentru unul dintre deținuți, șianume l-a trecut la bucătărie unde mai era un loc liber.Pe cel de-al doilea, un preot cu numele Șerban, l-a lăsat,provizoriu, până la găsirea unei soluții, la suprafață, săfacă diverse corvezi în colonie.

Pe părintele Șerban îl reținusem cuocazia unei chemări la biroul coloniei. Eram frecventchemați la această grefă improvizată unde ni se luau tot

48 Ibidem, p. 91.



49

felul de date personale, fiindcă probabil, undeva sus, sefăceau permanent studii privind organizarea șireorganizarea acestei mase uriașe de deținuți. PărinteleȘerban era din întâmplare chemat înaintea mea șiascultam fără să vreau răspunsurile pe care le dădea laîntrebările gardianului respectiv. Așa am aflat că erapreot pe undeva prin Dobrogea, că făcea parte dintr-oorganizație de rezistență etc. Când a fost întrebat care-iprofesiunea soției, el a răspuns cu foarte multănaturalețe:-Preoteasă!Gardianul, neobișnuit cu un asemenea răspuns șineavând în nomenclatorul său o asemenea profesiune, aripostat enervat:-Ce-i aia preoteasă! Ce a fost înainte?La care părintele Șerban a răspuns, iarăși senin:-Domnișoară!

La acest răspuns, gardianul n-a mai putut suporta,l-a înjurat și l-a dat afară. Nu știu cum a completat pânăla urmă rubrica respectivă, dar dialogul acesta, plin deumor, mi l-a făcut simpatic pe părintele Șerban.

Rămas la suprafață, el a fost pus săpaveze cu piatră o alee care ducea la WC-ul coloniei. Alucrat vreo două zile cu piatra strânsă în jurul barăcilor.După aceea, cum piatra respectivă s-a terminat, gardianulcare-l supraveghea i-a zis să ia altă piatră din spatele



50

unei barăci, din așa-zisa zonă interzisă care era formatădintr-un coridor lat de vreo 2-3 m ce înconjura coloniapână la gardul despărțitor al lagărului. Deasupragardului, chiar în apropierea locului respectiv, se găseaprepeleacul unde stăte unul din securiștii de pază.Gardianul care-l supraveghea i-a atrs atenția securistuluidin prepeleac să-l lase pe părintele Șerban să adunepietre de acolo și vreme de vreo două ore acesta și-acontinuat treaba liniștit.

La un moment dat, pe când măaflam la biroul tehnic, am auzit un foc de armă și niștegemete. Alarmat, am ieșit imediat în curte. Gemeteleveneau de undeva, de după baracă. Gardianul din curtestriga cu disperare la securistul din prepelec.

-Nu trage, tovarășe, nu trage! Daracesta, cu un calm desăvârșit, n-a ținut seamă de nimic,și-a armat iarăși pușca și a tras, în văzul tuturor, al doileafoc în cel care gemea. Era părintele Șerban. Au sosit,într-o fugă, directorul coloniei și alți gardieni, l-au ridicatși l-au dus la așa-zisa infirmerie, dar totul a fost zadarnic.Părintele Șerban murise!

Ce se întâmplase de fapt!? Securiștiidin prepeleacuri e schimbau la câteva ore, gardianulvorbise cu securistul din tura precedentă care-l lăsase săia piatră, dar acum venise un alt securist în tură și nicigardianul, nici părintele Șerban nu sesizaseră că acesta s-



51

a schimbat. Probabil că nici securistul plecat nu-lprevenise pe cel proaspăt venit să-l lase să ia piatră încontinuare.49

Întreaga colonie a fost șocată decele întâmplate. Toți ne dădeam seama că viața fiecăruiadintre noi era în întregime la discreția temnicerilor noștricare, oricând, invocând cel mai mic pretext, puteau să necurme șirul zilelor, totul petrecându-se ca un simplu faptdivers.

Toți deținuții au pus problemariscului pe care și-l asumau parcurgând cei vreo 50 demetri de la poarta coloniei la puțul minei printr-uncordon de securiști. Pe bună dreptate, ne temeam cădacă, din întâmplare, vreun deținut se împiedica și cădeape acest traseu, securiștii din cordon ar fi putut deschidefocul considerând acest fapt ca o intenție de evadare.

Spiritele erau foarte agitate și pentrua calma situația, administrația a început să constituie peacelași traseu, un al doilea cordon, de data aceasta formatdin gardieni, amplasat între securiști și deținuți, care ar fiavut rolul să-i protejeze pe deținuți de furia securiștilor.50

Asupra cauzelor celor întâmplatepărerile erau împărțite. Cei mai mulți considerau că totula fost organizat de către administrație, cu scopul vădit

49 Ibidem, p. 92.50Ibidem, p. 93.



52

ca deținuții să înțeleagă ce soartă îi așteaptă pe cei carerefuză munca. Împotriva acestui punct de vedere ar fipledat, între altele, faptul că gardianul care suprveghealucrarea părea un om foarte cumsecade și atât el, cât șidirectorul coloniei, Vancea, păreau efectiv impresionațide cele întâmplate.

Se poate merge și pe ipoteza că afost o simplă neînțelegere, dar atunci se poate obiecta dece securistul a mai tras și al doilea foc, când gardianul îistriga să nu tragă, iar victima se zbătea jos rănită.

De fapt, prin acel loc, nici cel maiteribil cascador din lume nu ar fi putut evada. De lamarginea acestui coridor până la gard era un taluz depiatră aproape vertical, înalt de vreo doi metri, pe care sesprijinea gardul solid, de circa 4 metri înălțime, avândsârmă ghimpată, iar peste ele prepeleacul securistuluidotat cu pușcă mitralieră. De asemenea, la gard, înexterior, în continuare, se găsea pant abruptă și golașă amuntelui, greu de urcat și pentru un iepure. O evadare înatare condițiuni era de neconceput.

Nu știu dacă este adevărată ipotezacă uciderea a fost premeditată, dar în mod cert celeîntâmplate arătau în ce spirit erau educați soldații depază. Securistul respectiv, deși a văzut că deținutul lucrași că nu avea nici o intenție sau posibilitate de a evada, l-



53

a ucis totuși, cu sânge rece, de la câțiva metri, ca pe uncâine, fără nici un fel de somație.

După isprava făcută, el a rămas maideparte liniștit în post, ca și cum nimic nu se întâmplase.Mai târziu, au sosit niște ofițeri în prepeleac, au discutatceva, toți vorbeau și se amuzau ca la o partidă devânătoare. Ucigașul a mai fost văzut de multe ori dupăaceea, făcându-și tura în diverse posturi, în bunădispoziție, deci nu s-a luat nici o măsură împotriva lui.Poate că a fost chiar decorat!

„Prin această demonstrație cinică deforță, desigur că organele Securității voiau să ne arate,încă o dată, că viața noastră nu face pentru ei doi bani.Trebuia să ne simțim terorizați permanent, niște paria cumoralul total la pământ.”51

IZOLAREA DE LA PENITENCIARUL RÂMNIC

Prof. Cristea Carmen ElenaŞcoala Nr. 1 Târgu Ocna

Seniorul P.N.Ț, Ion Diaconescu afirrmaîn lucrarea sa Temnița, destinul generației mele publicatăla Editura Nemira în 1998,că în construcția luisufletească” s-au înrădăcinat din copilărie două idei

51 Ibidem, p. 93.



54

fundamentale: libertatea și dreptatea!”52 Iar părinteleNicolae Steinhard definește libertatea făcând referire la ospusă a filozofului Brice Parain: „Dacă vrem să fimliberi nu trebuie să ne fie frică de a muri, asta-i tot”53

Așadar curajul fizic în fața morții. Un asemenea curaj i-aținut în viață în cele mai cumplite condiții cu putință șipe ce ce au suferit ani grei de temniță în gulagulcomunist din România. Iată câteva mărturii din parteaunui supraviețuitor și martor nemijlocit al ororilorcomuniste din penitenciarul Râmnic, așa cum a fostdomnul Ion Diaconescu:

„Ce n-am uitat și mi s-a întipărit pentrutotdeauna în minte, a fost regimul de teroare de laRâmnic, teroare realizată îndeosebi prin cea maifantastică izolare ce se poate imagina!

Noi, cei patru din ramura sudică de la parter,care stabilisem o legătură prin Morse, reușisem săspargem puțin zidul acestei izolări, dar, cu toateprecauțiile, gardienii au început să-și dea seama că noicomunicăm prin ciocăneli în pereți. În consecință, s-aupus în mod diabolic la pândă, strecurându-se cu pași depisică prin fața celulelor și beneficiind și de pâslarii care

52 Ion Diaconescu, Temnița, destinul generației noastre, Ed. Nemira,București 1998, p. 275.53 N. Steinhardt, Jurnalul Fericirii, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1997,p. 109.



55

le amortizau zgomotele, au reușit să ne prindă de maimulte ori în fapt.

Pedeapsa pentru o astfel de abatere, ca dealtfel pentru mai toate abaterile din această pușcărie, eraașa-zisa izolare de la 7 la 15 zile, în medie cam 10 zilepentru fiecare abatere.

De fapt, pentru executarea pedepseirămâneai în celula ta, căci mai izolat decât așa nu seputea concepe, dar ți se scotea așternutul cu saltea cu totși ți se reducea drastic hrana. Adică te izolau decondițiile de dormit și de mâncare! Urma ca în tot acesttimp să dormi noaptea pe grătarul de fier gol, dacăputeai, iar ca hrană ți se dădea, timp de două zile, numairația de mămăligă fără ciorbă, iar a treia zi, ciorbă goalăfără mămăligă. Acest regim se repeta mereu până laexpirarea perioadei de pedeapsă.”54

„Pentru culpe mai grave și îndeosebi pentrumnifestări de revoltă mai zgomotoase se recurgea labătaie și lovituri aplicate cu cureaua în special de cătredirectorul penitenciarului, căpitanul sau maiorulVișinescu – nu-mi amintesc precis ce grad avea.

Sigur, nu erai prins de fiecare dată cândciocăneai, dar era suficient să te prindă o dată ladouăzeci de convorbiri pe această cale ca, prin pedeapsaaplicată, să plătești cu vârf și îndesat satisfacțiile

54 Ion Diaconescu, op. cit., Ed. Nemira, București 1998, p. 249.



56

obținute prin aceste legături. Și eu am plătit în acest modde vreo zece ori în acești ani de la Râmnicul Sărat.

Față de această situație, dar mai ales împinșide dorința puternică de a stabili legătura și cu altegrupuri ca al nostru despre care eram sigur că seconstituiseră prin celelalte părți ale penitenciarului, toțieram preocupați de găsirea unor mijloace ca să nedifuzăm mesajele cât mai departe.

Ocazia cea mai potrivită era atunci cânderam scoși la plimbare pe sub geamurile celulelor. Înplus, în timpul plimbării eram supravegheați numai desoldatul din prepeleac, care se presupunea că era maipuțin versat decât gardienii. Câțiva dintre deținuți uînceput prin a-și scutura bocancii în cadență de Morse petreptele exterioare ale intrării, atunci când reveneau de laplimbare. Operațiunea era justificată mai ales când eranoroi în curte. Dar în acest mod nu se puteau transmitedecât câteva litere, suficient totuși ca să descifreziidentitatea respectivului. Cred că primul care a practicatacest sistem a fost Corneliu Coposu.”55

Ion Diaconescu remarca cum inginerul Puiua imaginat un alt sistem, mai productiv, „dacă-l pot numiastfel.” Profitând de faptul că se permitea să ieși laplimbare cu scăunelul din celulă – aceasta deoarecemulți deținuți erau așa de epuizați încât nu puteau sta

55 Ibidem. p. 250.



57

nici în picioare, nici să se plimbe douăzeci de minute -Puiu s-a gândit să folosească scăunelul ca pe uninstrument de transmisie. El se așeza cu scăunelulundeva cât mai aproape de geamurile noastre și începeasă bată ușor în el scurte mesaje. Bătăile trebuiau să fieușoare pentru a nu atrage atenția soldatului din prepeleaccare sta permanent cu ochii ațintiți spre el – dar în acelașitimp suficient de puternice pentru a fi auzite în celulă.Era forte greu de împăcat aceste două condițiiantagoniste!

„În privința gardienilor nu era nici un pericolsă audă, deoarece ei patrulau în hol, departe de curțile deplimbare.

Ulterior, Puiu și-a perfecționat sistemul și-adeteriorat puțin scăunelul astfel încât acesta să scârțâietare la orice mișcare făcută atunci când stătea pe el, Șiastfel, mișcându-se ușor pe scaun, el reușe să deascârțâielilor cadența alfabetului Morse și să transmităcâte un scurt mesaj pe această cale. Aceste scârțâielireprezentau un zgomot obișnuit, deci acceptat de paznici,dar mișcările celui ce le provoca puteau să dea de bănuit.Pe lângă aceasta se întâmpla ca uneori scaunul să nu îlasculte și se încurca toată transmisia. Pentru cestemotive, invenția lui Puiu – nebrevetată – a fost folositănumai de el o bucată de vreme. Dar motivul principalpentru care nu s-a răspândit a fost faptul că între timp a



58

apărut un alt sistem, mai simplu, mai sigur și laîndemâna oricui.”56

Nu știu care dintre deținuți a avut primulideea să-și moduleze tusea în cadență de Morse, darmetoda s-a dovedit ingenioasă, și-au însușit-o imediattoți și a dat rezultate excepționale. Tehnica era simplă otuse simplă pentru punct și o tuse dublă pentru linie.Tusea era o manifestare firească pentru orice om și cuatât mai mult pentru niște deținuți, vlăguiți de puteri,scoși la aer din fundul celulelor și care abia se mai târau.Soldații din prepeleac nu vedeau nimic nefiresc înaceasta, din contră cred chiar că ne compătimeauconsiderându-ne bolnavi de plămâni într-un grad foarteavansat. Deci din acest punct de vedere metoda eraexcepțională, și totuși lucrurile nu erau chiar așa simple!

„Ia gândiți-vă că pentru a transmite o literăaveai nevoie în medie de vreo cinci tusete și dacăsocotim numai cinci litere de fiecare cuvânt rezultă căpentru a transmite o scurtă informație de zece cuvinteerau necesare 250 de asemenea tusete. Și ce puținelucruri se pot spune în zece cuvinte!! Pentru a transmiteo informație mai simplă, trebuie sute de tusete efectuateîn 20-30 de minute, deci un efort imens. Acest lucru eratotuși posibil, căci tusetele ce reprezentau o literă seefectuau în cascadă și în consecință, pentru o emisiune

56 Ibidem, p. 250.



59

de zece cuvinte, de exemplu, era necesară o cadență decam două asemenea accese de tuse pe minut, ceea ce nupărea anormal pentru santinelă.

Dar când era ceva important de transmiscadența se accelera și eu personal, ca și alții de altfel, amtransmis adesea peste douăzeci de cuvinte, uneori pestetreizeci sau chiar patruzeci de cuvinte pe parcursul uneiplimbări. Dar când reveneam în celulă după o asemeneaaerisire eram complet epuizat. Efortul era uriaș, dar meritcu prisosință făcut!

Numai pe această cale am reușit să spargemzidul acestei fantastice izolări și astfel să ne manifestămcât de cât ca niște ființe omenești. Căci ce fel de oamenis-ar mai putea chema unii care, vreme de cinci ani șijumătate, ar sta închiși în niște cuști, fără să poată știceva din ce se întâmplă în jurul lor, fără să vadă penimeni sau să vorbească cu cineva ?

Desigur că acesta era scopul urmărit deopresorii noștri, să ne distrugă toate resorturile psihiceastfel încât cei ce vor supraviețui să nu mai poată contaca oameni.”57

În toamna anului 1962, s-a întâmplat un faptimportant de natură să afecteze în mod grav viațanoastră, a micului grup de deținuți izolați aici, neștiuți delume! După circa 5 ani de legături zilnice între noi prin

57 Ibidem, p. 251.



60

Morse tușit, Securitatea a descoperit în sfârșit marelenostru secret!!

Descoperirea secretului s-a datorat unorimprudențe făcute de unii dintre prieteni care se grăbeausă răspundă din celulă la întrebările ce li se puneau dincurte, în loc să aștepte cu răspunsul până ce le venearândul la plimbare. La început, gardienii din hol, auzindacest tuset, l-au interpretat ca pe o simplă manifestareprin care respectivul deținut voia să-și semnalizezeprezența către ceilalți și au trecut la amenințări,interzicând o tuse prea sonoră în celule. Nici prin gândnu le-ar fi putut trece lor că de fapt era vorba deconvorbiri în toată puterea cuvântului.58

Totuși, ca urmare a acestei amenințări, s-adat un semnal de alarmă și activitatea Morse s-a redusnumai la strictul necesar. Dar, probabil vreun gardianmai suspicios și mai deștept – mai erau și din aceștia – aascultat la ușa care da în curte și a sesizat în tuseteledeținuților care se plimbau o anumită cadență. Acestlucru i-a dat de bănuit. Probabil că problema a făcutobiectul unei analize speciale în forurile administrației și,ca urmare, un agent al ecurității, cunoscător alalfabetului Morse, a fost instalat la ușa care dădea încurte cu scopul de a descifra mesajele noastre secrete.

58 Ibidem, p. 298.



61

Acum, gardienii nu mai făceau obiecții latusete astfel încât deținuții să fie ispitiți să spună cât maimulte secrete. Dar degeaba! Noi erm destul de rezervațideoarece, pe lângă amenințările anterioare, maiapăruseră și alte semne care îndemnau la prudență.

Proba certă că mesajele tușite ne erauinterceptate am avut-o într-o zi, cam pe la sfârșitul luioctombrie.

Ovidiu Borcea, gândindu-se că mesajul i-arfi putut fi ascultat de Securitate, mi-a transmis, cu ocaziaunei plimbări, o serie de lucruri mai importante, în limbafranceză, desigur în Morse tușit.

Neștiind franceza, securistul n-a înțelesnimic, dar a presupus că dialogul a avut loc între Borceași un vecin al lui de celulă. În consecință, Borcea a fostluat la o anchetă foarte dură cu scopul de a mărturisi cucine a vorbit și ce mesaj a transmis. Era de presupus că atransmis ceva forte important de vreme ce a folosit olimbă străină. Însuși directorul penitenciarului l-a bătutcu cureaua până la sânge.

Culmea a fost că l-a scos din celula luipentru a-l îndepărta de vecinul cu care se presupunea căvorbise și l-a pedepsit pentru 15 zile izolându-l în celulade lângă mine, care întâmplător era goală în acelmoment.



62

Deci Securitatea trăsese concluzia călegăturile noastre se limitau numai la câteva grupe devecini. Nici prin cap nu le-ar fi trecut lor că de fapt laaceastă activitate participa în bloc cea mai mare parte adeținuților de la Râmnicul Sărat.

„În perioada cât a stat izolat lângă mine,Borcea, a reușit să-mi transmită prin ciocăneli ce s-aîntâmplat. Aveam acum certitudinea că suntemdescoperiți și că, în consecință, va trebui să punem capăttransmisiunilor prin Morse tușit. Cel puțin pentru operioadă mai lungă de timp.

Din fericire, după câteva luni, în martie1963, pușcăria de la Râmnicu Sărat a fost desființată,supraviețuitorii de aici au fost mutați în alte penitenciarecu condiții de izolare mai suportabile și deci n-a mai fostnecesar să se apeleze la binefacerile alfabetului Morse.

Desigur, nici prin cap nu i-ar fi trecut luiMorse că alfabetul lui ar putea avea o astfel deîntrebuințare, dar noi, care vreme de cinci ani l-amfolosit cu atâta râvnă, îi purtăm întreaga noastrărecunoștință pentru acest ajutor, indirect, dat în timpulsuferinței noastre.”59

„Îmi amintesc de o întâmplare petrecută lacâteva săptămâni după sosirea mea la București.Intrasem la un oficiu poștal, undeva pe lângă statuia lui

59 Ibidem, p. 299.



63

Kogălniceanu, să dau un telefon.” 60De la o masă m-asalutat foarte amical un tip care-mi părea cunoscut șicare aștepta probabil vreo conversație telefonică cuprovincia. În timp ce vorbeam la telefon, mă totgândeam cine ar putea fi individul respectiv, dar nu-miaminteam deloc.

„La ieșirea din cabină, tipul m-a chematinsistent să iau loc lângă el și a angajat cu mine odiscuție foarte amicală. Eu, neamintindu-mi cine era,căutam să mă rezum la generalități, dar am constatat căel știa totul despre mine că am fost la pușcărie, apoi cudomiciliul obligatoriu la Rubla etc. Nemaipurtândsuporta echivocul situației, după un timp, i-am spus:

-Nu vă supărați, vă cunosc destul de binedar, în cest moment nu-mi amintesc cine sunteți!

-Vai de mine domnule Diaconescu, a replicatel, eu care am avut sub comanda mea atâția deținuți, te-am recunoscut imediat, iar dumneata, care ai avut timpde atâția ani un singur comandant la Râmnicul Sărat, numă mai cunoști!!?

Era căpitanul sau maiorul Vișinescu,directorul pușcăriei de la Râmnicul Sărat, de data aceastaîmbrăcat în civil, ceea ce contribuise mult la deruta mea.

I-am servit-o și eu imediat:

60 Ibidem, p. 325.



64

-Da, domnule director, v-a fost mai ușor săvă fixați figura mea în memorie că mă vedeați de zeceori pe zi prin vizetă, pe când eu vă vedeam numai lacâteva săptămâni, când intrați în celula mea și numaicând îmi permiteați să mă întorc cu fața de la perete!

-Da, da, a concedat el pe un ton foarte umil,așa au fost timpurile.

I-am ripostat imedit că timpurile au fostfăcute de oameni, dar n-am continuat pe acest ton,sperând ca, folosind un limbaj prietenesc să pot afla maimulte.

La cererea lui, am parcurs vreo câteva sutede metri împreună, pe bulevard.

Îmi vorbea ca un vechi amic, de parcălucrasem împreună la Râmnicul Sărat, în acelașiserviciu. Mi-a spus că, după plecarea mea, pușcăriarespectivă s-a desființat și în prezent lucrează în centrală.

Profitând de ocazie, l-am întrebat ce știe deMihalache. Mi-a răspuns cu accente de sinceritate că nuștie absolut nimic! Mințea cu nerușinare că doar elpersonal l-a chinuit până în februarie 1963, când a murit,iar pușcăria respectivă s-a închis doar o lună mai târziu,în martie 1963.”61

Potrivit lui Ion Diaconescu „numai conviețuireaîn societate, în mijlocul semenilor, cu schimbări

61 Ibidem, p. 326.



65

frecvente de decor, îți poate da sentimentul că trăiești șipoate constitui o sursă de amintiri! Altcum, totul disparedin memorie! Și dacă măcar ar fi fost permis să-ți scriigândurile sau cel puțin să studiezi sau să citești ceva...Văînchipuiți ce contribuție importantă s-r fi putut aduce lapatrimoniul cultural al țării! Când afirm acest lucru amîn vedere faptul că prin pușcării s-au perindat cel puțindouă sute de mii de deținuți politici, cea mai mare parteintelectuali de certă valoare. Socotind numai câte cinciani de detenție pentru fiecare deținut rezultă un total deminimum un milion de ani pierduți pentru spiritualitatearomânească! Dar regimul nu era preocupat de asemeneaprobleme, el dorea nimicirea elitelor acestei țări, ca astfelsă se elibereze terenul pentru crearea unei alte societăți, aunei alte mentalități. Reamintesc, în legătură cu aceastăluptă împotriva culturii, faptul că la Râmnicul Sărat sefăceau zilnic percheziții și dacă s-ar fi găsit cu aceastăocazie un vârf de creion sau un petic de hârtie la vreundeținut, aceasta ar fi echivalat cu un atentat la securitateastatului și ar fi atras grele pedepse pentru vinovat.Apreciez că pierderile cele mai grave pentru societate înaceastă perioadă au fost cele din domeniul spiritual.Pierderile materiale cred că vor putea fi recuperate încirca zece ani, dar crearea unei noi elite va necesita maimult de o generație.”62

62 Ibidem, p. 289.



66

APEL LA MEMORIA ACTIVĂ; EXEMPLEDE MĂRTURISIRE ÎN PERIOADA

COMUNISTĂ: Mişcarea Rugul-aprins

Prof. Teodora PlăeşuŞcoala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău

Chiar şi în anii imediaţi de după evenimentele dindecembrie 1989, cu greu s-a vorbit în România oficialsau neoficial despre jertfa martirilor din închisorilecomuniste şi din alte centre corecţionare, sau mai pescurt, despre sfinţii din perioada comunistă.

În parte, nu s-a vorbit din cauza recululuiprigoanei pe care Securitatea a lansat-o imediat dupăinstalarea comuniştilor la putere şi care a primejduitmilioane de români, de la „vlădică până la opincă”.Românul a învăţat repede să tacă pentru a nu-şi face răucu gura sa, aşa că după câteva generaţii doar cei prigoniţişi apropiaţii lor mai ştiau de ororile din ordineleSecurităţii, dar nici aceştia nu erau dispuşi să maivorbească despre ceea ce li s-a întâmplat.

Pe de altă parte, ceea ce s-a întâmplat a rămas înmintea multora ca politică de Stat, iar dacă oficiosulPartidului Comunist Românt, respectiv ziarul „Scânteia”,îi numea „bandiţi”, „duşmai ai poporului” pe ceiprigoniţi într-un fel sau altul, atunci cei mai mulţi dintre



67

români preluau imitativ, ca şi astăzi, ideea că ceiprigoniţi vor fi făcând ei ceva, că nu degeaba au fostarestaţi, etc., căci aşa a zis la ziar sau aşa a dat latelevizor. Nici în biserici slujitorii altarului nu s-au grăbitsă vorbească oamenilor despre prigoană şi martiriutocmai fiindcă preoţii care au îndrăznit să-i ajute pe ceiprigoniţi sau să vorbească despre prigoana lor au sfârşitprin a fi ei înşişi prigoniţi, arestaţi, schingiuiţi.

Se cuvine, deci, ca măcar acum, când SfântulSinod al Bisericii Ortodoxe Române a dedicat anul 2017omagierii patriarhului Justinian, apărătorilor Ortodoxieişi iconarilor, să facem apel la mărturiile care au rămas dela cei prigoniţi, la supravieţuitorii gulagului românesc şisă evocăm cu adâncă evlavie şi duh smerit jertfa celorcare L-au mărturisit şi slujit pe Hristos şi Biserica Sa,după cuvântul Evangheliei, pentru că aceşti Sfinţi Martiriai neamului românesc ne sunt astăzi educatori, atât înmaterie de religie, cât şi pentru studiul istoriei, literaturii,artelor.

Cei pe care îi evocăm au fost parte a uneigeneraţii de aur şi cred că niciodată poporul nostru nu vamai plămădi o astfel de generaţie de oameni credincioşi,deplin conştienţi de menirea lor ca români, creştini, fie eiintelectuali, muncitori, ţărani, militari sau artişti. Anul1944 i-a surprins pe aceştia fie apărându-şi patria pefrontul de război, fie în şcoli, biserici, instituţii de



68

învăţământ superior sau lucrând pământul. Alţii eraudeja întemniţaţi, pentru că politicul în absurdul său sepregătea pentru îngenuncherea ţării în faţa puternicilorvremii.

Vijelia ce a urmat i-a zguduit, i-a dezrădăcinat,aruncându-i în temniţele comuniste pe cei mai bunidintre fiii ţării, în două valuri ucigătoare: 1948 şi 1955-1958. Până în 1964, când supravieţuitorii au fost graţiaţi,recunoscându-li-se statutul de deţinuţi politici, au muritmii de creştini, cler şi popor de-a valma, pentru că nu aurenunţat la credinţa lor strămoşească, pentru că s-auîncăpăţânat să mărturisească Adevărul cu orice preţ şi nuau făcut niciun compromis cu puterea comunistă şiorganul represiv al ei, Securitatea.



69

Mai întâi se impune să cunoaştem cine sunt aceştiSfinţi şi care este lecţia pe care o învăţăm de la ei. Pe ceimai mulţi nici nu-i cunoaştem cu numele, pentru că aufost arestaţi fără mandat de arestare, încarceruiţi sub altenume, iar murind în detenţie ca urmare a torturii şi acondiţiilor inumane de viaţă la care au fost supuşi, aufost aruncaţi în gropi comune. Pe alţii îi cunoaştem camartiri ai închisorilor comuniste pentru că din dosareleSecurităţii reiese data trecerii la cele veşnice, fără a sepreciza cu corectitudine motivul decesului sau loculexact al îngropării, deci tot nu le ştim mormântul. Întreaceştia sunt creştini de o înalţă ţinută intelectuală şiduhovnicească: Valeriu Gafencu, numit în mod special



70

de generaţia sa Sfântul închisorilor; pr. prof. univ. dr.Ilarion Felea, episcop Nicolae Popovici, schimonahulSandu Tudor, pr. Gherasim Iscu, pr. Ioan Negruţiu, prof.dr. George Manu, Mircea Vulcănescu, Vasile Militaru,dar şi Constantin Oprişan, Gheorghe Jimboiu şi CornelNiţă şi foarte mulţi alţii.

Unii, prin puterea lui Dumnezeu, au reuşit săsupravieţuiască şi să-i continue existenţa în slujba luiDumnezeu, încununându-şi bătrâneţele cu roadele bogateale curăţirii de patimi, ale demersului liturgic sau artistical vieţii lor. Aşa sunt IPS Bartolomeu Anania, părinţiiJustin Pârvu, Arsenie Papacioc, Benedict Ghiuş,Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Sofian Boghian, AdrianFăgeţeanu, Marcu Dumitrescu, Ioan Iovan, RomanBraga, Dumitru Stăniloae, Ilie Lăcătuşu, Arsenie Boca,monahul Nicolae Steinhardt, dar şi laicii VasileVoiculescu, Radu Gyr, prof. Teodor M. Popescu, TeodorBodogae, Nichifor Crainic, Ioan Ioanid, Ioan Ianolide,monahia Teodosia Laţcu, Aspazia Oţel-Petrescu.

Dintre toţi cei închişi un caz particular îl oferălotul Rugului aprins. Aceştia erau oameni cu preocupăriintelectuale, fără implicări politice. Doar comuniştii auvăzut în preocupările intelectuale şi religioase alegrupării Rugul aprins o forma de rezistentăanticomunistă, care se opune în chip spiritual înfrângeriisufleteşti, alienării libertăţii ca neam şi popor. Din grup



71

făceau parte: părinţii Benedict Ghiuş, Sofian Boghiu,Petroniu Tanase, Arsenie Papacioc, Adrian Fageţeanu, FelixDubneac, împreună cu intelectualii mireni Sandu Tudor,Alexandru Mironescu, Anton Dumitriu, Vasile Voiculescu,Paul Sterian, Constantin Joja, Barbu Slătineanu şi GheorgheDabija, se cunoşteau încă dinainte de război şi au început ase întâlni la Antim din 1945. Sub oblăduirea stareţului VasileVasilache, ei se reuneau în fiecare joi seara, în chiliastăreţiei, în jurul lui Sandu Tudor şi arhimandritului BenedictGhius, şi discutau teme de literatură şi spiritualitate. Defiecare dată, preşedinţia şedinţei era oferită aceluia carevenea să-şi prezinte creaţia sa inedită. În felul acesta şi-aucitit manuscrisele scriitorul Ion Marin Sadoveanu, mediculpoet Vasile Voiculescu, profesorul Anton Dimitriu, profesorulAlexandru Mironescu, scriitorul Paul Sterian, filosofulMircea Vulcănescu, ziaristul Sandu Tudor, care înălţauascultătorii pe baricadele luptelor duhovniceşti ale spiritului.Dacă părintele Ioan Kulâghin (cunoscut astăzi şi sub numelede Ioan cel Străin) poate fi considerat inspiratorul acesteimiscări, animatorul ei a fost Sandu Tudor, care i-a asiguratun caracter organizat. Astfel, între anii 1946-1948, la Antim,cu binecuvântarea patriarhului Nicodim şi sub oblăduireastareţului Vasile Vasilache, duminică de duminică, după-amiaza, de la orele 17,00, în sala cea mare a trapezeimănăstirii, s-au desfăşurat „la lumina zilei” conferinţepublice cu subiecte religioase şi morale, precum:„Isihasmul”; „Iisus – Logosul Intrupat”; „Păcatuloriginar”; „Rugăciunea Inimii”; „Hristos în mijloculnostru”, apoi medalioane asupra marilor mistici ai Filocaliei



72

şi altele. Aşadar, nu era nimic ascuns şi subversiv. Printreconferenţiari, pe lângă intelectualii deja menţionati, careconstituiau nucleul stabil al grupului, s-au numărat şi alţioameni de cultură, precum bizantologul Alexandru Elian,preotul profesor Dumitru Stăniloae, scriitorul Ion MarinSadoveanu, compozitorul Paul Constantinescu şi poetul IonBarbu. Conferinţele erau urmate de întrebari şi discuţiilibere, fiecare participant având posibilitatea să cearălămuriri suplimentare ori să aducă contribuţii prsonale. Launele întâlniri a asistat şi Tit Simedrea, fostul mitropolit alBucovinei, care, după pensionare, se retrăsese la Cernica,precum şi episcopul Nicolae Popovici al Oradiei. Dintrestudenţi, o prezenţă oarecum constantă au avut: PaulinLecca, Roman Braga, Nicolae Bordaşiu şi Andrei Scrima – dela Teologie, Şerban Mironescu (fiul profesorului AlexandruMironescu), Nae Nicolau, Mihai Rădulescu, Dan Pistol,Vladimir Streinu şi Paul Caravia – de la alte facultatibucureştene. Între anii 1954-1958, vizitele rare, darprelungite ale părintelui Daniil la Bucureşti au devenit prilejde întâlnire a unui grup restrâns de intelectuali pentrudiscutarea unor teme cu caracter cultural-spiritual. La acesteîntâlniri, care aveau loc acasă la Alexandru Mironescu, laVasile Voiculescu sau la Barbu Slătineanu, dar şi lamănăstirea Plumbuita, unde stareţ era acum părintele SofianBoghiu, participau, pe lângă gazde, părinţii Daniil Tudor,Benedict Ghiuş şi Dumitru Stăniloae, apoi scriitorii ŞerbanCiuculescu, Vladimir Streinu, Dinu Pillat, Valeriu Anania,precum şi studentul Şerban Mironescu cu câtiva colegi de-ailui. Acum, discuţiile nu mai au neaparat caracter



73

duhovnicesc, ci, mai degraba, literar. Se citeau şi secomentau texte de autor cu conţinut mistico-ascetic, de regulăîn manuscris, căci nu puteau fi publicate. Catalogate ca„dusmanoase” la adresa regimului comunist, aceste întâlniriau fost curând suprimate, prin arestarea participantilor de

către Securitate, care avea ochi şi urechi peste tot.63

Aproape toţi cei ce au frecventat gruparea de laMănăstirea Antim au fost închişi, însă cei mai mulţidintre ei nu s-au dezis de credinţa lor, oferind şiintelectualilor de astăzi model de demnitate creştină şiasumare a credinţei până la capăt. Măsura asumăriipersecuţiei la care au fost supuşi găsim în ceea ce aurealizat aceştia în anii de după eliberare. Cine se maipoate îndoi de calitatea lucrării teologice a părinteluiDumitru Stăniloae, cel mai mare teolog ortodox alsecolului XX ? Despre lucrarea în pastoraţie a marilorduhovnici Sofian Boghiu, Arsenie Papacioc, BenedictGhiuş, Adrian Făgeţeanu, Roman Braga s-a scris foartemult şi încă se va mai scrie. Un destin aparte îl reprezintăIPS Bartolomeu Anania, la vremea ceea, cunoscut cunumele literar de Valeriu Anania. După anii de temniţă şide lucrare în administraţia Bisericii, unde s-a remarcat încalitate de director la Editura Institutului Biblic şi deMisiune al Bisericii Ortodoxe Române, s-a pensionat,retrăgându-se la Mănăstirea Văratec, de unde va fi

63 http://manastireaantim.ro/rugul-aprins/



74

chemat în anul 1992 la treapta arhierii, la o vârstă la carecei mai mulţi dintre oamenii aşteaptă trecerea zilelor spreveşnicie, după cuvântul Psalmistului că « viaţa omuluieste de 70 de ani, iar de este în putere, 80 de ani, iar ceeste mai mult de atât este suferinţă şi durere ». Sfidândanii tot mai grei ai bătrâneţii IPS Bartolomeu a condus caarhipăstor Mitropolia Clujului şi Feleacului, cuvrednicie, până la vârsta de 90 de ani, când a plecat laDomnul, lăsând în urma sa o frumoasă operă pastorală,misionară şi cărturărească. Memoriile sale sunt dovadacă el însuşi a fost pe deplin conştient de vremeamărturisirii pe care o parcurgea, de necesitatea asumăriisuferinţei, dar, după cum însuşi mărturiseşte, doarcredinţă şi rugăciunea lăuntrică l-au ajutat să-şi păstrezecurajul mărturisirii, demnitatea şi puterea de a înduraviaţa în închisoare, cu bătăile şi torturile ei, cuneajunsurile vieţii în celulă, cu memoria trădării şi atrădătorului, care l-au adus în pragul disperării. Viaţa saulterioară şi creaţia sa începută în temniţă şi definitivatăşi apoi publicată în anii de după eliberare ne arată cuBunul Dumnezeu însoţeşte jertfa din credinţă şi suferinţăasumate în mărgăritare ale Bisericii şi neamului înnumele cărora s-a primit mărturisirea şi suferinţa.Mioriţa şi Meşterul Manole au fost publicate chiar înanii dictaturii ceauşiste şi au cunoscut un real succes dela publicare şi punere în scenă la marile teatre din ţară.



75

Dar de o deosebită fineţe teologică şi literară este piesaHoţul de mărgăritare, ce reia mesajul transmis deMântuitorul Hristos în Pilda fiului risipitor. Talentul depredicator şi finul psiholog care se dovedeşte a fi IPSBartolomeu fac din Hoţul de mărgăritare un moment detresărire şi întoarcere pentru fiecare cititor sauradioascultător, indiferent de rolul în care se regăseştecel mai ades : de părinte, de fiu risipitor (om cu conştiiţapăcatului, dar şi a iubirii părinteşti a lui Dumnezeu), saude frate mai mare sau de om invidios pe darurile pe careDumnezeu le-a pus în ceilalţi semeni.

Ce învăţăm din pilda oferită de sfinţiiînchisorilor?

În primul rând, că prigoana este totdeauna operioadă de cernere, când se verifică credinţa noastră, căeste un timp al mărturisirii lui Hristos pentru a fi vrednicide El şi de viaţa veşnică pe care El ne-a pregătit-o.

În al doilea rând, că în timp de prigoană salvareasufletului vine din credinţă, prin practicarea rugăciuniineîncetate, a rugăciunii lui Iisus şi a demersului ascetic:Unul din punctele de vedere împărtăşit de aceşti sfinţieste că totul se vede la Dumnezeu, totul este proniator şinimic întâmplător. Asemenea lui David care a fostprigonit de regele Saul şi chiar a vrut să-l ucidă înrepetate rânduri, nu a putut Saul să-l urască pe Davidcât l-a iubit David pe Saul ca rege al său; tot aşa nu aureuşit nici torţionarii regimului comunist să-i



76

extermine pe sfinţii mucenici şi marturisitori, cât aureuşit sfinţii închisorilor să îndeplinească porunca dinEvanghelie: ”iubiţi pe vrajmaşii voştri”. Regimul de laAiud, Gherla, Pitesti, Râmnicu Sărat, Tg. Ocna etc. afost unul de exterminare, dar toate planurile diabolicedin închisorile noastre cu deţinuţi politici până la urmăau fost demascate. Oricât de loviţi şi de torturaţi au fostaceştia, ei se rugau pe ascuns să vadă cele drepte ale luiDumnezeu, nu judecau fără să nu cerceteze înamănunţime, se rugau să nu cadă întru moarteacompromisului reeducării şi oricât de greu şi deimposibil părea totul, vedeau voia lui Dumnezeu întoate, fie că trăiau, fie că mureau, totul era să nu teclatini în credinţa ta, dar pentru acest lucru a fostnevoie de o cernere cumplită.64

În al treilea rând, învăţăm de la sfinţiiînchisorilor este valoarea actul creator, ca jertfă asumatăşi roditoare întru Iisus Hristos Domnul. Mulţi dintre ceice au pătimit în închisoare şi-au exprimat credinţa lor,iubirea pentru Hristos şi faţă de semeni princompunerea de poezii, cântece sau chiar lucrări maielaborate, cum este cazul teatrului în versuri, alcătuit deIPS Bartolomeu Anania cât timp a fost încarcerat laAiud. Poeziile şi colindele lui Radu Gyr erau cunoscutede către mulţi deţinuţi, atât la Aiud, cât şi în alte

64 Bibire, Victor, Text bazat pe conferinţa ţinută la Aiud, desărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, 2013, apudhttps://vremuritulburi.com/2014/07/28/sfintii-mucenici-si-marurisitori-din-temnitele-comunite/#more-2265.



77

închisori, mine, lagăre de muncă, ajungând până la noica adevărate capodopere.

Datoria de a-i evoca este parte a mărturisiriicredinţei noastre, a evlaviei populare, care se constituieîn criteriu necesar pentru canonizarea Sfinţilor dinînchisorile comuniste. Să nu uităm că cinstindu-i pesfinţi, indirect Îl cinstim pe Cel pe care aceştia L-auslujit cu preţul vieţii lor; de asemenea, este forma derecunoştinţă pe care o aducem celor care ne sunt modelepentru comportamentul nostru în vreme de prigoană, căciprigoana împotriva creştinilor va exista într-o formă saualta până la sfârşitul veacurilor, după cuvântulMântuitorului Hristos Care ne spune că dacă lumea neurăşte şi ne prigoneşte, să ne amintim că mai întâi pe ElL-au urât şi L-au prigonit.

Bibliografie: Anania, IPS Bartolomeu, Memorii,

Editura Polirom, 2008. Bibire, Victor, Text bazat pe conferinţa

ţinută la Aiud, de sărbătoarea ÎnălţăriiSfintei Cruci, 2013, apudhttps://vremuritulburi.com/2014/07/28/sfintii-mucenici-si-marurisitori-din-temnitele-comunite/#more-2265,

http://manastireaantim.ro/rugul-aprins/ http://www.fericiticeiprigoniti.net



78

PETRU C. BACIU – MĂRTURISITORULPRIGONIT

Prof. Andrei IoanaȘcoala Gimnazială ,,Al. I. Cuza” Bacău

Motto: ,,Acolo, departe, în singurătatea munțilorși a codrilor, m-am regăsit și mi-am purificat viața.Acolo, departe, în singurătatea pribegiei mele m-amsimțit aproape de Dumnezeu și m-am împăcat cu mine șicu lumea pentru totdeauna.”

(Petru Baciu, ,,Răstigniri ascunse”)

Pe Petru Baciu l-am cunoscut la Biserica„Învierea Domnului” din Bacău la slujbele decomemorare pentru cei uciși pentru credința lornestrămutată în biruința Crucii și a credinței strămoșești.Mereu cu un zâmbet încurajator și o caldă străngere demână, acest bătrănel simpatic aduna în jurul lui mulțitineri dornici de cunoașterea adevărului și a istorieineamului românesc. Nici o clipă rupt de trecut, a căreistrălucire o întrezărim în lumina ochilor albaștri sau înlimpezimea lacrimii izvorâtă în momentele de aducereaminte, Petru Baciu e un om providențial, model viupentru toți românii care cred în libertate, într-o Românie



79

mândră și puternică, care va transmite valorile spriritualenoii generații.

Petru Baciu s-a născut la 12 iulie 1922, în Bacăuîn vremea unei generații de luptători pentru credință șineam. De la părinți a învățat munca și rugăciunea,cinstea și omenia, repere ce i-au influențat destinul înzile de mari dureri sufletești.

Datorită viziunii sale naționalist-creștine, a fostarestat și deținut, în perioada 1941-1942 la SiguranțaStatului din București și în temnițele de la Galați șiVăcărești.

A participat la eliberarea Ardealului de Nord, iardupă terminarea războiului, s-a înscris la Academia deÎnalte Studii Comerciale și Industriale din București.Evenimentele din acea perioada nu l-au lăsat să-țicontinue studiile.

La 14 mai 1948, s-a retras, împreună cu maimulți studenți în munți, în regiunea Uturea –Solonți,unde au organizat un punct de rezistență anticomunistă.Aici, sub sceptrul brazilor și al fagilor, au îndrăznit a-șimăsura bărbăția și vitejia cu a strămoșilor noștri, care,atunci când cotropiri barbare le răscoleau morminte și leprădau cămine, își punea flintele în spate și urcaupotecile munților.

Au îndurat în munți, timp de șase luni frig,foame, nesomnul, însă, datoria lor era să țină aprinsă



80

flacăra nădejdii românești șă să ducă mai departescânteia și onoarea libertății unui neam ce nu se vreaîngenunchiat la el acasă. Rugăciunea le-a fost scut șibuzdugan, pătimirea - Golgotă și Înviere.

Pe 15 noiembrie 1948, Baciu a coborât din munți,și, în urma unei trădări, este prins și arestat de securitate.Este condamnat la 10 ani temniță grea și pus în libertateabia după 13 ani, în 1961.

La 10 octombrie 1975 a fost arestat din nou șicondamnat la șase ani de închisoare pentru propagandăîmpotriva orânduirii socialiste.

Petru Baciu a executat peste 15 ani de temnițăpentru ,,vina” de a fi bun român și un apărător alcredinței creștine.

În anii detenției a trecut prin închisorileVăcărești, Galați, Suceava, Rahova, Iași, Bacău, Pitești,Craiova, Jilava, Aiud, Poarta Albă, Peninsula, CapulMidia, Grindu, Periprava, Borzești, Constanța, Onești.

În clipele de cugetare creștină, Petru Baciu adepus mărturie în scris pentru răstignirile ascunse aleNeamului românesc în operele sale: Răstigniri ascunse –2 volume, Sunt strigătul din urmă, Lacrimi și morminte,Veșnic osândiți, precum și în cele două volume de poeziiCine și Inimi zăvorâte.

Întreaga sa operă e ca o icoană în care se reflectăviața de luptă din munți, și de suferință în multele



81

temniți prin care a trecut. El este conștient că suferințalui și a tuturor va rodi peste veacuri:

,,Din încleștări ce-adânc destramăMăreț și sfânt destin răsareCu moartea noastră – acuma mamăAprindem veacuri viitoare.

O lacrimă de astăzi doareUn strop de sânge tencuialăPe lespezi ce-or zidi spre soareDin jertfa noastră noua țară.

(Petru Baciu, ,,Cine”)A plecat la Domnul în ziua de 24 august 2017,

faptele lui, râmânând mărturii de nepătruns și deneînțeles de mintea omului de azi.

Biliografie:Petru C. Baciu, Răstigniri ascunse, vol. I, II,

Editura Fundației Culturale ,, Buna Vestire”, București,2004/ 2009;

Petru C. Baciu, Cine, Editura Fundației Culturale,, Buna Vestire”, București, 2002.



82

PATRIARHUL JUSTINIAN MARINA –PERSONALITATE PROVIDENȚIALĂ A

BISERICII ÎN VREMURI DE RESTRIȘTE

Prof. Nechita Adrian-ViorelColegiul Național Pedagogic ,,Ștefan Cel Mare” Bacău

Societatea românească trăiește, la aproapetreizeci de ani de la prăbușirea comunismului șiredobândirea libertății, paradoxul unei istorii dubleasupra perioadei comuniste. Pe de o parte cunoaștemistoria scrisă de mai-marii acelor vremuri, sub influențaideologiei ateist-comuniste. Însă, în ultimii ani estedezvăluită timid o altă istorie a societății de atunci,istoria reală ce contrastează puternic cu cea dintâi, istorierescrisă de cercetările realizate de CNSAS și decercetători independenți. Iar din această istorie nouă sedesprinde chipul luminos al vrednicului de pomenirePatriarh Justinian Marina.

Numit pe nedrept ,,patriarhul roșu”,,,sovrompatriarh” sau ,,colaboraționistul” comuniștilor65,mai ales în cercurile greco-catolice, cel de-al treileapatriarh a condus Biserica Ortodoxă Română în cea maigrea perioadă a istoriei ei, asigurându-i supraviețuirea.

65 ***, Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimuluicomunist, EIBMBOR, București, 2007, p. 29.



83

De altfel, acesta era și țelul patriarhului Justinian, sădăruiască Bisericii o strategie pe termen lung, spre binelepreoților și credincioșilor: ,,Strategia pe termen scurtpresupune confruntare, un dușman inegal și, eventual,martiri. E posibil acest lucru. Sunt câteva exemple înBulgaria și alte exemple în Rusia, dar eu vreau ca pedurata acestei stăpâniri preoții mei să nu fie în pușcărie,ci în bisericile lor, să facă Liturghie, pe cât esteposibil”66. Și, în mare măsură, efortul PatriarhuluiJustinian a fost încununat de succes.

Născut la 22 februarie 1901 în satul Suiești dinjudețul Vâlcea, Ioan Marina a urmat, între 1915 și 1923,cursurile Seminarului ,,Sfântul Nicolae” din Râmnicu-Vâlcea. Începând cu toamna anului 1923, a fost numitînvățător la școala primară din satul Olteanca, județulVâlcea, pentru ca, după un an, să fie transferat în acelașijudeț la școala primară din satul Băbeni. În urmacăsătoriei cu Lucreția Popescu, este hirotonit preot însatul Băbeni, unde va rămâne până la 1 noiembrie193267.

66 †Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Clujului, Amintiri desprePatriarhul Justinian, în vol. Biserica în misiune. Patriarhia Românăla ceas aniversar, EIBMBOR, București, 2005, p. 530.67 Damian Alexandru Anfile, 110 ani de la nașterea PărinteluiPatriarh Justinian Marina, în Biserica Ortodoxă Română, seria aIV-a, an II (2011), nr. 1, p. 74.



84

Între 1925 și 1929 a urmat cursurile Facultății deTeologie din București, obținând licența cu teza ,,IstoriaMănăstirii Govora din Vâlcea”. În 1932, a fost numitdirector al Seminarului din Râmnicu-Vâlcea și transferatla Catedrala episcopală din oraș și, ulterior, ca preotparoh la biserica ,,Sfântul Gheorghe” din Râmnic.

În anul 1935 soția sa a murit, lăsându-i în grijăcei doi copii, Ovidiu și Silvia. În ciuda acestei încercări,calitățile organizatorice ale preotului Ioan Marina s-aumanifestat mai ales în perioada în care a exercitatmandatul de director al Tipografiei EpiscopieiRâmnicului68. Starea dificilă a Bisericii Ortodoxe dupăPrimul Război Mondial a determinat alegerea preotuluiIoan Marina drept arhiereu-vicar al MitropolieiMoldovei în anul 1945. După retragerea din scaun dinmotive medicale a mitropolitului Irineu Mihălcescu, înanul 1947, Justinian Vasluianul a fost ales să conducăMitropolia Moldovei, iar după trecerea la Domnul apatriarhului Nicodim Munteanu, în 1948, a fost ales deColegiul Electoral să conducă Patriarhia Română69,

68 Damian Alexandru Anfile, 110 ani de la nașterea PărinteluiPatriarh Justinian Marina, p. 75.69 Diac. Prof. Petru David, Patriarhul Justinian – un vizionar alveacului ce va să vină – 50 de ani de la întronizare, 1948 - 6 iunie –1998, în Biserica Ortodoxă Română, an CXVI (1998), nr. 1-6, p.132.



85

sarcină pe care o va purta până la moartea sa survenită la27 martie 1977.

Pentru Biserica Ortodoxă Română, o dată cuvenirea comuniștilor la putere, sosiseră și vremurile greleși tulburi. Prin Legea cultelor din 1948, Biserica era oinstituție tolerată de puterea de stat, cu condiția supuneriifață de noua ordine socială instaurată. De asemenea,Bisericii i se cerea să sprijine lupta de clasă și săpromoveze măsurile luate de guvernarea comunistă. Maimult, prin decretele 175 și 176 din 3 august 1948, școlileteologice erau desființate, iar clădirile trecute înpatrimoniul statului. Conducerea comunistă a desființatcâteva eparhii, precum Huși, Constanța, Argeș,Caransebeș, episcopia Armatei, alături de cele dinBasarabia și Bucovina, iar aproximativ 20 de episcopi aufost puși să se retragă din scaun. Unii din ei chiar ausuferit martiriul precum episcopul Nicolae Popovici dela Oradea. Prin intermediul inspectorilorDepartamentului Cultelor și al ofițerilor de Securitate,statul comunist supraveghea intens, împiedicând adeseaactivitatea Bisericii Ortodoxe Române și a slujitorilor eiși cenzurând publicațiile bisericești70. După 1948 dealtfel, peste 1800 de preoți ortodocși au fost arestați șicercetați în închisori precum Jilava, Aiud, Sighet,

70 Pr. Prof. Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii OrtodoxeRomâne, vol. III, ed. a 3-a rev., Ed. Trinitas, Iași, 2008, pp. 427-429.



86

Gherla, Pitești, Poarta Albă, sau obligați la muncă forțatăla Canalul Dunăre-Marea Neagră sau în alte colonii demuncă71.

În aceste condiții vitrege, a rânduit însă bunulDumnezeu să ajungă pe tronul patriarhal mitropolitulJustinian Marina. Bun organizator, Patriarhul Justinian aintuit ca nimeni altul liniile directoare pe care trebuia săle urmeze Biserica Ortodoxă Română pentru asupraviețui în timpul stăpânirii comuniste. Astfel, încăde la început, Patriarhul a urmărit menținerea unității și acalității ierarhilor Sfântu lui Sinod, ca punct de plecare înactivitatea de reorganizare a Bisericii sub presiuneaistoriei. Apoi, una dintre priorități a fost alcătuireaStatutului de organizare, precum și a Regulamentelor defuncționare a Bisericii, ele fiind cuprinse în ,,LegiuirileBisericii Ortodoxe Române”, publicate în 1953.

O mare realizare a Patriarhului Justinian este șirevenirea credincioșilor din cadrul Bisericii Greco-Catolice la Biserica Ortodoxă Română în anul 1948.Refacerea unității Bisericii strămoșești a fost una dintreprioritățile Patriarhului Justinian încă de la instalarea sa:,,Cel dintâi și cel mai de seamă lucru pe care îl voi aveade făcut, în hotarul tradițiilor bisericești, este păstrarea

71 ***, Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimuluicomunist, EIBMBOR, București, 2007, pp. 31-33.



87

credinței, care în decursul istoriei s-a arătat a fi o piatrăde temelie tare, înlăturând dureroasa spărtură, provocatăde dușmani acum 250 de ani, credința unitară ortodoxăva deveni un chivot de mântuire și izvor nesecat de faptemari și de propășire duhovnicească și morală pentrupoporul nostru”72. Deși mult politizat și contestat maiales de greco-catolici, acest act a pus capăt unei schismedureroase și a refăcut unitatea Bisericii strămoșești.

Din grijă față de turma sa duhovnicească șipentru a oferi acesteia preoți bine pregătiți, PatriarhulJustinian a reorganizat învățământul teologic, cu șaseseminarii teologice (București, Buzău, Neamț, Craiova,Caransebeș și Cluj), trei seminarii monahale (Agapia șiHorezu pentru maici și Neamț pentru călugări) și douăinstitute teologice de grad universitar la Sibiu șiBucurești. Au fost totodată tipărite manuale pentruseminarii și institute prin contribuția marilor dascăli deteologie ai timpului73.

Tot de numele Patriarhului Justinian se leagă șiprima canonizare a sfinților români. Astfel prin hotărâreaSfântului Sinod din 28 februarie 1950 au fost canonizați

72 Patriarhul Justinian, Cuvântare rostită în fața Marelui ColegiuElectoral cu prilejul alegerii ca Patriarh, în vol. Apostolat social,vol. I, EIBMBOR, București, 1949, p. 120.73 Diac. Prof. Petru David, Patriarhul Justinian – un vizionar alveacului ce va să vină – 50 de ani de la întronizare, 1948 - 6 iunie –1998,p. 133.



88

sfinții Calinic de la Cernica (11 aprilie), mărturisitoriiIlie Iorest și Sava Brancovici, mitropoliții Ardealului (24aprilie), Iosif cel Nou de la Partoș, mitropolitul Banatului(15 septembrie), cuvioșii mărturisitori Visarion Serai,Sofronie de la Cioara și Nicolae Oprea (21 octombrie).De asemenea a fost generalizat cultul sfinților DimitrieBasarabov de la București, Parascheva de la Iași,Filofteia de la Curtea de Argeș, Grigorie Decapolitul dela Bistrița-Vâlcii, Nicodim de la Tismana și IoanValahul. Proclamarea solemnă a canonizării s-a realizatîn 1955 și a reprezentat un act de mare curaj, dar și dedemnitate a Bisericii Ortodoxe Române74.

Preocupat de starea monahismului, patriarhul acoordonat atât realizarea regulamentului monahal, cât șirestaurarea mănăstirilor Pasărea, Țigănești, Ciorogârla,Ghighiu, Sinaia, Dealu, Viforâta, Nămăiești, Zamfira,Suzana și multe altele. Din păcate însă, seminariilemonahale și mănăstirile nu au fost ocolite de măsurileabuzive ale stăpânirii comuniste. Prin Decretul de stat410 din 1959 au fost desființate mai multe mănăstiri șischituri, iar călugării și călugărițele au fost întorși cuforța la viața civilă și încadrați în procesul de producție.Tot atunci au fost desființate Seminariile pentru maici de

74 Pr. Ion Vicovan, Istoria Bisericii Ortodoxe Române, vol. II, Ed.Trinitas, Iași, 2002, p. 257.



89

la mănăstirile Agapia și Horezu, ctitorite chiar dePatriarhul Justinian cu 10 ani în urmă. Pentru opozițiafață de aceste abuzuri, colaboratorii săi au fost anchetațide Securitate, iar Patriarhul a fost suferit un exil de șaseluni la schitul Dragoslavele75, precum și două tentativede otrăvire, așa cum mărturisește marele duhovnic IlieCleopa76.

O grijă deosebită a arătat Patriarhul Justinian fațăde preoții din închisori. O mărturie emoționantă despregrija părintească a Patriarhului ne oferă fostul mitropolital Clujului, Bartolomeu Anania. Rememorând anii deînchisoare, acesta își amintește că primise în singurulpachet la care a avut dreptul o cămașă pe care aidentificat litera ,,J”, semn al monogramei Patriarhului:,,Și atunci am știut că este semnul său, că nu m-a uitat,că se află lângă mine și că prin mine se află alături depreoții lui, în închisoare. Mai târziu, în 1964, când amfost eliberați, cu sutele, Patriarhul Justinian a fost unuldin cei doi, alături de Teofil Herineanu de la Cluj, carene-a primit necondiționat, fără nicio aprobare din partea,,onoratului Departament al Cultelor”, reașezându-ne înposturi și plătindu-ne din fondurile proprii, pe care tot el

75 Damian Alexandru Anfile, 110 ani de la nașterea PărinteluiPatriarh Justinian Marina, p. 77.76 ***, Martiri pentru Hristos, din România, în perioada regimuluicomunist, p. 34.



90

le crease”77. Tot din grijă față de preoți, care erau din ceîn ce mai urmăriți de Securitate în predicile lor,Patriarhul a diortosit personal textul Cazaniei78 pe carepreoții erau îndemnați să o citească la Liturghie,deoarece era un text aprobat și trecut de cenzură și astfelpreoții nu mai riscau să fie arestați.

Datorită dificultăților provocate de regimulcomunist era practic imposibilă retipărirea textuluiBibliei. În timpul vizitei la Londra, Patriarhul a refuzatun cadou ce consta într-o limuzină de lux, solicitândReginei Marii Britanii hârtie pentru tipar și astfel aapărut ediția din 1968 a Sfintei Scripturi în nu mai puținde 200.000 de exemplare79.

Sub coordonarea Patriarhului Justinian, atitudineaBisericii Ortodoxe față de activitatea ecumenică a fostuna deschisă spre dialog și cooperare și a con trastatputernic cu politica izolaționistă a blocului politic alstatelor comuniste. Astfel, în 1959, Biserica OrtodoxăRomână a devenit membru fondator al Conferinței

77 †Bartolomeu Anania, Arhiepiscopul Clujului, Amintiri desprePatriarhul Justinian,p. 542.78 Pr. Lect. Constantin Pătuleanu, Personalitatea și activitateaPatriarhului Justinian, omul providențial trimis de DumnezeuBisericii Sale. La 50 de ani de la întronizare (1948 - 6 iunie – 1998),în Biserica Ortodoxă Română, an CXVI (1998), nr. 1-6, pp. 152.79 †Calinic Argatu, Episcop al Argeșului și Muscelului, JustinianPatriarhul biruind în istorie, în săptămânalul Argeșul Ortodox, anVI (2007), nr. 907, 29 martie - 4 aprilie, p. 8.



91

Bisericilor Europene, iar în 1961 membră a ConsiliuluiEcumenic al Bisericilor. Au fost intensificate discuțiilecu Bisericile Ortodoxe surori și au fost inițiate legăturicu Federația Mondială Luterană, cu Alianța ReformatăMondială, cu Federația Protestantă din Franța, precum șicu alte biserici protestante. Pe plan intern, PatriarhulJustinian a inițiat ,,ecumenismul practic”, princonsfătuiri ale cultelor din România, începând cu 1949,și prin întruniri și conferințe interconfesionale, începândcu 196480.

Iubitor de frumos și prețuind arta vecheromânească, Patriarhul Justinian a inițiat școala depictură bisericească și a sprijinit introducerea cântăriiuniformizate și omofone în biserici. De asemenea,Patriarhul Justinian s-a ocupat de reorganizareaInstitutului Biblic și de Misiune și a atelierelormănăstirești, precum și de înființarea Fondului CentralMisionar, absolut necesar pentru ajutorarea misiuniiBisericii Ortodoxe.

Întreaga viață a Patriarhului Justinian a fostdedicată, așa cum am văzut, slujirii și misiunii BisericiiOrtodoxe Române, căreia i-a asigurat nu numai

80 Pr. Lect. Constantin Pătuleanu, Personalitatea și activitateaPatriarhului Justinian, omul providențial trimis de DumnezeuBisericii Sale. La 50 de ani de la întronizare (1948 - 6 iunie – 1998),pp. 152-153.



92

supraviețuirea, ci și dezvoltarea misiunii la un nivelnemaiîntâlnit în celelalte state comuniste. E adevărat cămulte aspecte ale păstoririi sale așteaptă încă sub prafularhivelor să fie descoperite și aduse la lumină, dar ajudeca activitatea sa în afara contextului istoric și acondițiilor potrivnice determinate de dictatura comunistăeste o eroare. De aceea, ar fi necesară o intensificare astudiilor asupra perioadei comuniste pentru a putea maibine înțelege cât de providențială a fost aparițiaPatriarhului Justinian Marina pentru istoria BisericiiOrtodoxe Române și astfel să îi acordăm recunoaștereape care o merită, ca un bun exemplu de luptător pentruBiserica neamului său.

BIBLIOGRAFIE

1. ***, Biserica în misiune. Patriarhia Română la ceasaniversar, EIBMBOR, București, 2005.

2. ***, Martiri pentru Hristos, din România, înperioada regimului comunist, EIBMBOR, București,2007.

3. Anfile, Damian Alexandru, 110 ani de la naștereaPărintelui Patriarh Justinian Marina, în BisericaOrtodoxă Română, seria a IV-a, an II (2011), nr. 1,pp. 73-78.



93

4. Argatu, †Calinic, Episcop al Argeșului șiMuscelului, Justinian Patriarhul biruind în istorie,în săptămânalul Argeșul Ortodox, an VI (2007), nr.907, 29 martie - 4 aprilie, pp. 1 și 8.

5. David, diac. prof. Petru, Patriarhul Justinian – unvizionar al veacului ce va să vină – 50 de ani de laîntronizare, 1948 - 6 iunie – 1998, în BisericaOrtodoxă Română, an CXVI (1998), nr. 1-6, pp. 130-136.

6. Păcurariu, pr. prof. dr. Mircea, Istoria BisericiiOrtodoxe Române, vol. III, ed. a 3-a rev., Ed.Trinitas, Iași, 2008.

7. Păcurariu, pr. prof. dr. Mircea, Istoria BisericiiOrtodoxe Române. Manual pentru seminariileteologice liceale, ed. a 4-a, Ed. Episcopiei Dunării deJos, Galați, 1996.

8. Pătuleanu, pr. lect. Constantin, Personalitatea șiactivitatea Patriarhului Justinian, omul providențialtrimis de Dumnezeu Bisericii Sale. La 50 de ani de laîntronizare (1948 - 6 iunie – 1998), în BisericaOrtodoxă Română, an CXVI (1998), nr. 1-6, pp. 137-155.

9. Vicovan, pr. Ion, Istoria Bisericii OrtodoxeRomâne, vol. II, Ed. Trinitas, Iași, 2002.



94

UN APOSTOL AL BISERICII - PATRIARHULIUSTINIAN MARINA

Prof. Țuglea Petrina,Școala Gimnazială Nr. 1 Blăgești, Bacău

Patriarhul Iustinian este încă viu în amintireatuturor şi ori de câte ori îi sunt evocate faptele mari pecare le-a săvârşit, apare teama de a nu-I putea fisurprinse trăsăturile esenţiale ale vieţii şi activităţii saleîntr-un portret pe măsura staturii lui, spre a i se facedreptate aşa cum se cuvine.

S-a născut la 22 februarie 1901, în satul Şuieşti,jud. Vâlcea, într-o familie de ţărani, primind din boteznumele de Ioan. A făcut Seminarul teologic laRâmnicuVâlcea, după care a fost numit învăţător în satulOlteanca, jud. Vâlcea(1923), transferat apoi în comunaBăbeni – Vâlcea. În octombrie 1924 a fost hirotonit preotpe seama parohiei Băbeni, funcţionând paralel şi caînvăţător până în 1930. Între timp s-a înscris laFacultatea de Teologie din Bucureşti, obţinând în 1929,titlul de licenţiat.

În anul 1932 a fost detaşat ca preot la catedrala episcopală din Râmnicu Vâlcea, primind şi sarcina dedirector al Seminarului Teologic din acest oraş, post pecare l-a deţinut în anul şcolar 1932-1933. În septembrie



95

1933 a fost transferat în postul de paroh la Biserica „Sf.Gheorghe” din Râmnicu Vâlcea unde a ostenit pânăîn194581.

La 30 iulie 1945 Sf. Sinod al Bisericii OrtodoxeRomâne l-a ales arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldoveişi Sucevei. Trimis în monahism la mănăstirea Cetăţuiasubnumele de Iustinian, la 12 august 1945 a fosthirotonit arhiereu vicar în catedralamitropolitană dinIaşi, cu titlul de Vasluianul. În calitate de arhiereu-vicar,a organizatasistenţa socială în cuprinsul ArhiepiscopieiIaşilor, necesară în împrejurările grele dedupă război şiîn timpul secetei ce bântuia atunci în Moldova.

În august 1947, în urma retragerii din scaun amitropolitului Irineu Mihălcescu,s-a încredinţatarhiereului Iustinian conducerea Arhiepiscopiei Iaşilor,ca locţiitor dearhiepiscop şi mitropolit, iar în noiembrie1947, a fost ales mitropolit al Moldovei, fiind investit şiînscăunat în decembrie 1947, în cadrul festivităţiitradiţionale82.

La 27 februarie 1948, într-un moment când seîntrezăreau prefaceri adânci înţară şi lume, VlădicaNicodim Munteanu a trecut la cele veşnice, în vârstă de

81Pr.Prof.Dr. Mircea Păcurariu, Istoria Bisericii Ortodoxe Rmonâne,manual pentru Seminariile Teologice, Bucureşti, Editura InstitutuluiBiblic şi de Misiologie al Bisericii Ortodoxe Române, 1987, p. 399.82Ibidem, p. 400.



96

83 deani, lăsând vacant scaunul de arhiepiscop alBucureştilor, mitropolit al Ungrovlahiei şipatriarh alBisericii Ortodoxe Române. Vremurile ce se prefiguraugrele şi nesigure,covârşeau răspunderea celui ce urma săsucceadă în acest scaun, pentru că acum Biserica aveanevoie de o minte lucidă şi pătrunzătoare, de un spiritorganizator, caresă o ştie cum să o călăuzească în zorileîncă ceţoase ale viitorului şi să asigure oviaţă normală.

Conştientizând povara răspunderii pe care trebuiasă şi-o asume cel chemat laaceastă grea slujire, MareleColegiu Electoral, întrunit în capitala ţării, la 24mai1948, a ales arhiepiscop al Bucureştilor, mitropolit alUngrovlahiei şi patriarh alBisericii Ortodoxe Române peMitropolitul Moldovei Iustinian Marina83.

Luând pe umerii lui viguroşi greutatea acesteiînalte răspunderi PatriarhulIustinian enunţa pe scurt, înurmătorii termeni, în faţa membrilor colegiuluielectoral,punctele principale ale programului pe careînţelegea să-l pună în aplicare: „Cel dintâi şi cel mai deseamă lucru pe care îl voi avea de făcut, în hotarultradiţieinoastre bisericeşti, este păstrarea credinţei, careîn decursul istoriei s-a arătat a fi opiatră de temelie tare… deoarece credinţa noastră ortodoxă nu va putea să fie

83Patriarhul Iustinian Marina, un Apostol al Bisericii înVestitorulOrtodoxieianul XII, nr. 266-267, 15 apr. 2001, p. 4.



97

însânul poporului nostru vie, energică şi rodnică prinfapte de dragoste, de pace şi desfinţenie, decât printr-uncler pregătit, plin de demnitate şi devotat cu sufletul şicumintea chemării sale sfinte, pregătirea cât mai bună aclerului va fi una din grijile decăpetenie ale sarcinii melepatriarhiceşti …”

La 6 iunie1948, laceremoniade investiturădinaulaPalatuluiParlamentului şi la ceade instalare din Biserica Sf. Spiridon NoudinBucureşti, Patriarhul Iustinian aprezentat pe larg componenteleacestui program menit să aducă otransformareînnoitoareînlucrareaBisericiinoastre:pregătireacleruluiînduhulOrtodoxieişi cerinţelor vremii, restaurarea monahismuluiromânesc în toată puterea frumuseţii şimisiunii sale; reorganizareaînvăţământului teologic spre a face posibilă promovareavocaţieipreoteşti; reîntregirea bisericească şi revenirea fraţilor greco-catolicidinTransilvania la matca ortodoxă de la care s-au desprins prin unireade la 1700; promovarea relaţiilor ecumenice cu bisericile creştine şialtele84.

De puţine ori Partidul Comunist Român s-aînşelat în privinţa celor aleşi şi hărăziţi să ocupe funcţiişi ranguri de frunte, credinţei, unde ortodoxia şi-aîmpletitfirele cu însăşi existenţa poporului român. Şiiarăşi de puţine ori vicleşugul nativ alunui popă de ţară,demn de abilităţile unui edilitar oltean, a atinsperfecţiunea unuiprogram politic de durată, într-un

84Ibidem, p. 4.



98

moment când nava Bisericii, într-o ţară ocupatădearmatele roşii era ameninţată cu naufragiul şi disoluţia.A fost meritul acestui “hoţ decai” Iustinian Marina. Ea aizbutit, printr-o politică ţesută cu o măiestrie fărădepereche, să înşele pe toţi cei ce-l supravegheau, să-şidezamăgească stăpânii de la care prinsese camilaf-ca, devenind astfel, fără înconjur, un Thomas Becket alRomâniei.

Patriarhul a fost învinovăţit de promovări opuseinteresului politic şi chiar ostile acestuia.Se ştia căaducerea la Patriarhie, în regim de colaborare personală,angajaţi cu apartenenţă politică de dreapta şi extremădreapta.

S-a crezut că prin alegerea ca patriarh a Înalt PreaSfinţitului Iustinian, ţelurilese vor realiza cu uşurinţă,activitatea acestuia la Mitropolia Moldoveiîndreptăţindaceste speranţe. ComportamentulPatriarhului Iustinian de după alegerea sa a nimici acestesperanţe de mai bine. Ajuns Patriarh Iustinian a schimbatcompletamente macazul, reluându-şi fostele legături cunaţional-ţărăniştii şi liberalii întocmind un statut deorganizare a Bisercii care este copia fidelă a proiectuluide stat proiectat de legionari, prin care el şi-a arogatdrepturi despotice de conducere în Biserică, pe care o



99

îndruma după bunul său plac, fără ca măcar acesta să fievreun fel de sprijindemocraţiei populare85.

Deşi faţă de oamenii regimului se declarapatriarhul democraţiei, în particular spune tuturor că el afost ales de comunişti pentru a desfiinţa Biserica, dar căel va face tot posibilul pentu a o salva, lucru pe care l-a afirmat faţă de preotul Gala Galaction.Astăzi ştim cu certitudine că a salvat-o.Rămâne să vedem preţul plătit. Prin Iustinian Marina,Biserica Ortodoxă Română a continuat să rămână oinstituţie importantă în România postbelică (între 1945 –1959).

Patriarhul acorda protecţia Bisericii şi protecţiepersonală unor tineri care şi-au dovedit ulterior chemareaşi valoarea. Existenţa îndelungată a celebrului grupIsihastde la Antim, supranumit „Rugul Aprins”, carestrângea în jurul unor mese de taină ortodoxă, oameni aiBisericii, dar şi intelectuali ai societăţii civile, printrecare pe doctorul şi preotul Vasile Voiculescu, sedatorează în mare parte modului autonom şi abil de a

85Crina Păiuşan, Radu Ciureanu,Biserica Ortodoxă Românăsub regimul comunist 1945-1958, vol.I, Editura Institutul Naţionalpentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2001 p. 28.



100

conduce Biserica Ortodoxă Română al PatriarhuluiIustinian86.

Moştenirea patriarhului este paradoxală. În plinăprigoană atee, cel care la început a fost acuzat de afi aservit Patriarhia intereselor noilor puteri comuniste,va declanşa procesul de canonizare de noi sfinţi românişi va dezvolta un amplu program de reformă astructurilor Bisericeşti. Începând cu învăţământulteologic şi terminând cu viaţa monahală, trecând prinmăsurile de asigurare social a statutului clerului şi deconservare a patrimoniului cultural şi eclezial, PatriarhulIustinian a jalonat practic ceea ce nu a fostpână acum formulat, de o manieră teoretică şi completă:o doctrină socială sui-generis a Bisericii OrtodoxăRomâne. Incluzând nu de puţine ori umilinţe, mizând pevivacitatea trupului Bisericii, pe factorul timp şipediscrepanţa dintre teoria şi practica sistemuluicomunist, lucrând mai mult cu oamenii regimului şi maipuţin cu structurile acestuia, conştient de pericoluletichetării drept un trădător al intereselor Bisericii,Patriarhul Iustinian a intuit ca nimeni altul înepocănecesitatea dezvoltării unei strategii a supravieţuiriiprin lucrare. Având de ales între dispariţia bisericii întemniţe şi continuarea chiar şi redusă, a misiunii ei la

86Crina Păiuşan, Radu Ciureanu, Biserica Ortodoxă Românăsub regimul comunist 1945 – 1958, vol.I, p. 29.



101

suprafaţă, având şi exemplul tragic al Bisericii Ruse,Patriarhul va alege calea unei practici pastorale şi socialedin ale cărei articulaţii şi roade se inspiră Biserica pânăazi87.

Mărturii actuale ale câtorva personalităţicontemporane Patriarhului Iustinian

Constantin Bălăceanu: „Dacă-l privim pePatriarhul Iustinian în planul corecretal realizărilor sale,cred că din cei patru patriarhi pe care i-am avut este celmaiimportant. A salvat Biserica Ortodoxă, aşa cum a salvat-o, cu compromisurilerespective ea a funcţionat. Adat o dezvoltare eclesiologică extrem de interesantă,adezvoltat mănăstirile. A fost unul dintre restauratoriimari ai Bisericilor din România. De asemenea, el aorganizat învăţământul şi a favorizat o serie întreagă depublicaţii, care au apărut în regim comunism.

Cred că Biserica Ortodoxă Română trebuie să-ipăstreze o amintire. Şi nu numai Biserica OrtodoxăRomână, ci şi intelectualii români, cu toate reproşurilecare i se pot face.

Alexandru Paleologul: „…Multă vreme am avutimpresia că Patriarhul face un joc politic al puterii şi căpentru el puterea este irezistibilă. Însă trebuie să

87Moştenirea Patriarhului Iustinian în VestitorulOrtodoxiei, nr. 264-265, anul 2001, p. 8- 12.



102

înţelegemcă mariajul este uneori neproductiv pentruBiserică, în calitate de instituţie.

Dacă intra Patriarhul într-un conflict cu puterea,putea să se întâmple ceva cuel, nu pot evalua ce s-ar fiîntâmplat ca risc personal şi fizic; ar fi avutconsecinţeleprobabil rele asupra Bisericii Ortodoxe.

Am remarcat o creştere a calităţii clerului. Nuputeam să evit ideea că este un merit al Patriarhului înaceastă regenerare şi ridicare de nivel a clerului. Privindretrospectiv astăzi trecutul societăţii româneşti, inclusival Bisericii şi a altor instituţii sau altor foruri de existenţăsocială, de atunci încoace, trebuie să ne dăm seama cărolul Bisericii a continuat să fie ce trebuia să fie.Biserica n-a fost niciodată în defect faţăde ce trebuia să aducă eacredincioşilor. A funcţionat aşacum trebuie să funcţioneze o Biserică, să aibăautoritatea ei spirituală, să fie cel puţin învăţătură în practica confesiunii şi a cunoaşterii credincioşilor. Acesta afost principalul antidot la bolşevizarea şi imbecilizareanaţiunii.

Dan Ciochin: „Imaginea unui om în epocă poatefi proastă, sau aparent proastă şi istoria îi dă cu totul oaltă dimensiune”.

Despre Patriarhul Iustinan nu s-a spus căera Patriarh, ci „sovrom Patriarh”;„Sovrom” erau nişte societăţi sovietico-româneşti, care



103

spălau economia noastră şi bogăţiile. Ori Patriarhul afost aparent „roşu”. În realitate a fost cel mai marepatriarh, a fost un patriarh providenţial.

Să nu uităm că în timpul patriarhului Iustinian, înplin comunism, s-au făcutprimele canonizări de sfinţiromâni.

În presa timpului se scria că Patriarhul Iustinian aavut o întâlnire particulară cu regina Elisabeta, şi cândaceasta i-a făcut cadou un Rolls Royce Cadou, cel maiscump automobil din lume, el i-a spus: „o maiestate, vămulţumesc, dar eu, în aproape 20de ani de patriarhat, n-am editat o biblie”, şi atunci, Rolls-ul a fost schimbat pecontravaloarea a 200.000 de Biblii. Şi trebuie să vă spuncă eu am cumpărat această Biblie de la librărie. De lalibrăria de stat. Eram în clasa a XI-a88.

Zoe Dumitrescu-Buşuleanga: Trebuie săîndepărtăm de pe figura Patriarhului tot molozul, toateimpurităţile care s-au adunat mai ales din cauzapropagandei făcute în străinătate împotriva lui.

… A apărut Biserica. Erau Bisericile deschise dedimineată până seara. Şi ardeau în Biserici micilumânări.

88Biserica Ortodoxă Română l-a sărbătorit pe PatriarhulIustinian, Vestitorul Ortodoxiei, anul XII, nr. 264-265, 15martie 2001 ,p. 6- 13.



104

… Sfârşitul său a fost extraordinar de expresivpentru dragostea lui pentru Biserică. Se întorcea de laElias, Patriarhul avusese nişte probleme cardiace, atrecut pe lângă Biserica Enei, cea mai importantă de petraseul principial al Bucureştiului şi una dintre cele maipreţioase sub raportul patrimoniului naţional.

… Patriarhul, când a văzut macaralele a zis: „AhBiserica mea, Bisericile mele!”. A făcut criză şi înaceeaşi zi a murit. Un lucru extrem de expresiv pentruaceastă personalitate care a însemnat un moment de luptăpentru apărarea Bisericii. Şi acest lucru nu trebuie uitat.Este primul lui şi cel mai mare merit.

Joi, 22 februarie, Prea Fericitul Părinte PatriarhTeoctist, înconjurat de membrii Sf. Sinod, a oficiatSfânta Liturghie şi parastasul de pomenire a PatriarhuluiIustinian la Biserica Mănăstirii Radu-Vodă dinBucureşti, unde este înmormântat. Duminică,25 februarie 2001, după Sfânta Liturghie, în toate Biseri-cile şi mănăstirile din Patriarhia Română, s-au oficiatslujbe pentru pomenirea Patriarhului Iustinian”89.

Patriarhul Iustinian a trecut la cele veşnice la 26martie 1977, fiind înmormântat în Biserica Radu-Vodă.

89 Ibidem, p. 6.



105

BIBLIOGRAFIE:

Sfânta Scriptură, tipărită cu binecuvântarea şiprefaţa Prea Fericitului PărinteTeoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române,Ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, Bucureşti,Editura Institutului Biblic şi de Misiune alBisericii OrtodoxeRomâne, 2001.

Păcurariu,Pr.Prof.Dr. Mircea, Istoria BisericiiOrtodoxe Române, manual pentru SeminariileTeologice, Bucureşti, Editura Institutului Biblicşi de Misiologie al Bisericii Ortodoxe Române.

Păiuşan, Crina, Ciureanu, Radu, BisericaOrtodoxă Română sub regimul comunist 1945-1958, vol. I, Editura Institutul Naţional pentruStudiul Totalitarismului, Bucureşti, 2001.

Biserica Ortodoxă Română l-a sărbătorit pePatriarhul Iustinian, nr.264-265, anul 15 martie2001.

Moştenirea Patriarhului Iustinian,VestitorulOrtodoxiei, nr.264-265, anul 15martie 2001.

Patriarhul Iustinian Marina, un Apostol alBisericii, înVestitorul Ortodoxiei, anul XII, nr.266-267, 15 apr. 2001.



106

ANSAMBLURILE ICONOGRAFICE DE PICTURĂEXTERIOARĂ MOLDAVĂ (MĂNĂSTIRILE

VORONEȚ, MOLDOVIȚA, SUCEVIȚA) –REFLECTARE A ROLULUI ICONARILOR ÎN

CULTURA ROMÂNĂ

Prof. Dr. Bogdan BotezatuŞcoala Gimnazială „Alexandru cel Bun” Berzunţi

Motto: ,,Omul rămâne în viitordoar cu ceea ce a putut da altora”

(Nicolae Iorga)

Ansamblurile de pictură murală exterioarămoldavă din cadrul mănăstirilor Voroneț, Moldovița șiSucevița, ,,nestemate ale tezaurului eclesial și artisticuniversal ”90, sunt dovada sau reflectarea faptică,practică, a rolului iconarilor în cultura română.

Dealtfel, Bucovina este un ,,ținut magic”91, plinde legende, un ținut plămădit într-un relief de o mărețieși o solemnitate ce se desfășoară asemenea unui imensamfiteatru natural, treptele coborând de la apus către

90 A se vedea pe larg Dr. Bogdan Botezatu, Cultul divin și imaginea:teologia și funcția liturgică a icoanei, Ed. Andreiana, Sibiu, 2013,pp. 303-356, studiul de față fiind parte a Capitolului al VI -lea dinlucrarea de doctorat tipărită sub titlul amintit în nota de față.91 ***, Bucovina, ghid turistic, Ed. Ad Libri, București, 2006, p. 4.



107

răsărit. Acest amfiteatru natural pornește din munțiiînalți ai Călimanilor sau ai Bistriței, până în zona joasăde luncă, farmecul Bucovinei fiind inepuizabil. Esteimaginea care face ca Bucovina să fie socotită oadevărată ,,Elveție românească”92. Zona aceastageografică are un contur, o fizionomie aparte, opersonalitate geografică deosebită. Aceste ,,daruri ale luiDumnezeu” (diversitatea cadrului natural, etajareavegetației, varietatea ecosistemelor, armoniapeisagistică) fac din ținutul Bucovinei ceea ce numeroșioameni de cultură numesc ,,Dulcea Bucovină, un ținut devis”.

Încă din perioada Mușatinilor, acest colț de țarăpare să se fi individualizat oarecum de restul Moldovei șiprin nemuritoarele ctitorii, ,,nestemate ale tezauruluiecclesial și artistic universal”: Bogdana – Rădăuți ,Voroneț, Putna, Humor, Moldovița, Sucevița, Baia,Pătrăuți, Arbore, Râșca, Probota, Bălinești, Dragomirnaș.a.m.d.

A existat o năzuință a locuitorilor din aceastăzonă de basm de a trăi ancorați în sacru, năzuință ce s-amaterializat în aceste minunate locașuri de cult. ÎnBucovina, ansamblul bisericilor voievodale a constituitun fel de ,,limbaj”, un cod specific care reflectă atâtnivelul și specificul cultural, dar și orizontul ,,ideologic”.

92 Ibidem.



108

Realitatea aceasta spirituală a determinat concentrareacelor mai reprezentative monumente religioase dinMoldova și chiar din restul României aici, Bucovinaocupând un loc de frunte în galeria ortodoxismului93.

În arta dezvoltată în biserici și mănăstiri seregăsesc liniile de forță care au stat la baza configurăriilumii artistice românești, veacurile de ,,artă cultăbisericească românească” găsindu-și apogeul în salbamănăstirilor cu fresce, a căror faimă a ajuns de mult încele mai îndepărtate colțuri ale lumii. Prototipul stiluluibizantin a fost transpus și filtrat prin simțiri și expresiiproprii locale, mai ales în vremea lui Ștefan cel Mare șiPetru Rareș. În credința tradițională, satul și biserica –spații de maximă concentrare spirituală – erau plasate încentrul Universului, asigurând legătura pământeanului cuCerul și Divinitatea.

Ceea ce afirma marele scriitor, poet și filosof,Lucian Blaga, când spunea că ,,satul, situat în inima uneilumi, și oarecum sieși suficient…n-are nevoie de altcevadecât de pământ și de sufletul și de un pic de ajutor desus, pentru a suporta cu răbdare destinul” este mai multdecât valabil pentru aceste ținuturi.

93 Ibidem, p. 12.



109

Bucovina este numită ,,icoană spre cer”94,această regiune fiind văzută și înțeleasă ca ,,IcoanaBucvinei care este partea cea mai veche și mai frumoasăa țării noastre, Raiul Moldovei”95, așa cum o numeapoetul nostru național, Mihai Eminescu.

1. Bisericile cu pictură exterioară dinMoldova

Ortodoxia este o lume care își desfășoarăviața,tainele, simbolurile, pe pereții bisericilormoldovenești. ,,Un pământ cântând în imagini”96, așacum ar spune Wilhelm Nyssen. Cei care cunoscVoronețul, Vatra Moldoviței și Sucevița spun că fiecaredin aceste biserici are o culoare dominantă. Voronețulare culoarea specifică albastrul, Vatra Moldoviței areluciul de sidef al lacurilor în zorii zilei, iar Sucevița esteverde. Există o evidentă relație de înrudire întredominanta culorii peisajului din jur și dominantacoloristică a fiecărei biserici amintite. Culoarea fațadelorbisericilor moldovenești nu aparține doar naturii,peisajului românesc, ci face parte din viziunea țărăneascădespre frumos, exprimă legătura intimă și trainică cu

94 Mircea Motrici, Bucovina, icoană spre cer, Ed. ,,Mușatinii”,Suceava, 2001, p. 7.95 Ibidem, p. 8.96 Wilhelm Nyssen, Pământ cântând în imagini, Frescele exterioareale mînăstirilor din Moldova, Ed. Institutului Biblic și de Misiune alBisericii Ortodoxe Române, București, 1978.



110

lumea înconjurătoare, amintind de starea primordială aomului, de nevinovăție și necunoaștere a păcatului,datorită armoniei perfecte dintre om și Dumnezeu, dintreom – natură și sine însuși, vestind tuturor înțelepciuneaCreatorului. Relația aceasta este și o reflectare aînțelepciunii artiștilor iconari, zugravi de un talent ce aatins genialitatea, înțelepciune datorată virtuțilorteologice cardinale, respectiv credința, nădejdea șidragostea.

1.1. Considerații generale în legătură cupictura exterioară murală medievală moldavă

Perioada istorică la care se referă analiza de fațăcuprinde epoca de mare înflorire caracteristică domnieilui Ștefan cel Mare (1457 – 1504), urmată de o perioadăde tranziție în vremea domnitorilor Bogdan III cel Orb(1504 - 1517) și Ștefăniță (1517 - 1527), Moldovacunoscând apoi o nouă epocă de înflorire, mai scurtă, învremea lui Petru Rareș (1527 – 1538/1541 - 1546),vrednic fiu și urmaș al marelui voievod.

Ceea ce este menționat de către cercetători deseamă din domeniul Istoriei, pe baza dovezilor existente,e faptul că începutul domniei lui Petru Rareș s-acaracterizat prin niște condiții generale interne și externeextreme de grele. După căderea Belgradului la 1521 și aRegatului maghiar la 1526, Imperiul Otoman era în plinăascensiune, iar Țările Române, Muntenia și Moldova, își



111

dădeau seama de gravitatea pericolului reprezentat deaceastă expansiune. Venit la domnie într-un astfel declimat geo-politic, Petru Rareș a căutat permanent săîntărească forța sau capacitatea de apărare și rezistență ațării, ca și starea ei economică și socială. În acest timp,pe plan extern, el a urmărit, la fel ca tatăl său, închegareaunui sistem de alianțe militare și crearea unei coaliții astatelor Europei Centrale și Răsăritene împotrivaturcilor. Pe plan intern, continuând politica decentralizare a statului, prin măsurile luate, Petru Rareș acăutat să-și sprijine autoritatea pe personae din rândulboierimii mici și mijlocii, pe târgoveți și răzeși, adicătocmai pe acele categorii mai active, care erau mai multinteresate în păstrarea independenței țării. Mareaboierime a ajuns să-l urască, complotul acesteia ducândla înfrângerea voievodului în războiul cu turcii din anul1538 și la căderea Moldovei sub suzeranitatea ImperiuluiOtoman.

Această politică îndrăzneață era sprijinită pe oputernică bază economică și socială. Din numeroasedocumente se poate observa că viața economică aMoldovei era în plină înflorire, iar meșteșugurileajunseseră la o excepțională dezvoltare, fapt datoratintenselor schimburi comerciale pe care Moldova leîntreținea cu țările din jur. Era o perioadă în care PetruRareș își permitea să-l împrumute pe electoral Iachim de



112

Brandenburg cu uriașa sumă de 200.000 florini, învederea pregătirii unei campanii contra turcilor, fapt carene dă dovada puterii economice a Moldovei din acelevremuri97.

Petru Rareș se detașează astfel pe fondul epociisale ca o ,, figură luminoasă a istoriei noastre”98, cunimic mai prejos contemporanilor săi din țările Europeimedievale. Trebuie accentuat faptul că domnia lui PetruRareș, pe lângă aspectul de înscriere în istoria poporuluiroman ca o epocă de luptă pentru independența țării, deînflorire economic și social, a fost în același timp și oepocă de mare înflorire a artei, făcând astfel un luminouspandant aceleia ctitorite de tatăl său, Sfântul Ștefan celMare. Strălucitele sale ctitorii sunt o mărturie evidentă înaceastă privință. ,,Vorbind despre Moldova deceniilor demijloc din secolul al XVI-lea, trebuie să ne-o imaginămca pe o țară înfloritoare, cu târguri prospere în careviețuiau cărturari și artiști, oameni îndrăzneți și cugânduri înalte, deseori inspirați interpreți ai năzuințelor

97 ***, Istoria României, vol. II, Ed. Academiei, București, 1962, p.573, 643-648; Ștefan Pascu, Ion Ionașcu, Gheorghe Buzău-Georgescu, Constantin Cihodaru, Istoria medie a României, parteaI-a, secolele X-XVI, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1966,pp. 287-291.98 Irineu Crăciunaș Suceveanul, episcop-vicar, Bisericile cu picturăexterioară din Moldova (I), în rev. ,,Mitropolia Moldovei șiSucevei”, XLV (1969), nr. 7-9, p. 407.



113

popăorului din rândurile căruia se ridicaseră.Maturitatea artistic a Moldovei era un fapt împlinit încădin vremea lui Ștefan cel Mare; acum patrimonial erasporit cu noi valori prin care se adevereau deopotrivăcapacitatea de continuă înnoire și receptivitateaselectivă pentru câștigurile artistice din alte părți”99.

Bisericile din prima jumătate a secolului al XVI-lea sunt construite în stilul numit moldovenesc, închegatdeplin în epoca lui Ștefan cel Mare100. Planul trilobat cuturlă, mai rar cel dreptunghiular fără turlă, sistemulboltirilor interioare cu folosirea vestitelor arce,,piezișe”101 moldovenești, turla care se înalță sveltă șiamplasată deasupra naosului, acoperișul compartimentat,care permite ca bazele turlei să fie degajate, și distribuția

99 Vasile Drăguț, Arbore. Dragoș Coman maestrul frescelor de laArbore, Ed. Meridiane, București, 1969, p. 12.100 Despre arhitectura bisericilor din secolul al XVI-lea, vezi: Gh.Balș, Bisericile și mănăstirile moldovenești din veacul al XVI-lea,București, 1928; Paul Henry, Les Eglises de la Moldavie du Norddes origines a la fin du XVI-e siecle, Architecture et peinture, Paris,1930; ***, Scurtă istorie a artelor plastice în Republica PopularăRomînă, vol. I, București, 1957; Prof. Virgil Vătășeanu, Istoria Arteifeudale în Țările Române, vol. I, București, 1959; P. Comarnescu,Îndreptar artistic al monumentelor din Nordul Moldovei, Suceava,1962; Grigore Ionescu, Istoria arhitecturii în România, vol. I-II,București, 1963-1965; ***, Istoria Artelor plastice în România, vol.I, București, 1968.101 Irineu Crăciunaș Suceveanul, episcop-vicar, Bisericile cu picturăexterioară din Moldova (I), p. 408.



114

interioară (altar, naos, gropniță, pronaos și pridvor) suntcaracteristicile principale ale acestor biserici. Caelemente arhitectonice decorative continuă să fie folositefiridele la cele trei abside, câte 1-3 rânduri de ocnițe careînconjoară biserica parțial sau pe toate laturile,elementele de profilatură ca și ancadramentele de laportaluri, uși și ferestre. Contraforturile sunt,deasemenea, nelipsite, ele servind nu numai ca elementede rezistență, ci și pentru aspectul decorativ almonumentului.

Pe lângă aceste elemente caracteristicerepertoriului de forme asimilat încă din secolul al XV-lea, ușor modificate prin procesul firesc, natural, alevoluției artistice, la bisericile din secolul al XVI-leaapar și elemente noi, precum: generalizarea gropniței,apariția tainiței, o nouă încăpere a bisericii, situatădeasupra bolții gropniței și adăugirea pridvoruluideschis la mănăstirile Humor și Vatra Moldoviței.

Monumentele ridicate în această perioadă uimescprintr-o serie de caracteristici, cum ar fi: logicadistribuției și echilibrul volumelor, simțul desăvârșit alproporțiilor, înalta concepție stilistică. Aceste opere nusunt doar simple ctitorii domnești, ele sunt expresia unorgenii creatoare, reprezentanți iscusiți ai unui popor



115

conștient de virtuțile și năzuințele sale102.,,Dar, mai mult decât arhitectura, ceea ce

caracterizează epoca lui Petru Rareș este inegalabilaînflorire a picturii murale. Menită, până acum, doardecorării interioarelor, în epoca lui Petru Rareș, picturamurală invadează suprafețele, ajungând să îmbrace înîntregime pereții bisericilor, atât la interior cât și laexterior”103.

Vremea lui Petru Rareș reprezintă epoca de gloriea vechii picturi moldovenești, după cum cea a lui Ștefancel Mare este epoca de glorie a vechii arhitecturimoldovenești. Într-adevăr, în această vreme arta picturiimurale (fresca) a cunoscut o dezvoltare atât de amplă înMoldova, încât ea a devenit ,,țara cea mai bogată înmonumente de pictură murală din întreaga lumeortodoxă a veacului al XVI-lea”104. Pictura exterioarăconstituie, astfel, caracteristica dominant a artei dinvremea lui Petru Rareș.

În mod obișnuit se știe că bisericile se picteazădoar în interior, iar exteriorul, expus intemperiilornaturii, rămâne nepictat, fiind decorat cu o serie de

102 Vasile Drăguț, op. cit., pp. 12-13.103 Ibidem.104 Sorin Ulea, Datarea ansamblului de pictură de la Dobrovăț, înrev. ,,Studii și cercetări de istoria artei” (prescurtat SCIA), nr. 2,1961, p. 485 apud Irineu Crăciunaș Suceveanul, episcope-vicar,Bisericile cu pictură exterioară din Moldova (I), p. 409.



116

mijloace artistice arhitectonice. În epoca lui Ștefan celMare decorația exterioară a fațadelor se făcea chiar cuajutorul materialului de construcție, adică a pietreiaparente, iar pentru înviorarea acestor decorațiuni seutilizau policromia ceramicii și a cărămizilor smălțuite,cu ornamentație de detaliu, realizându-se un fel de brâuîn jurul bisericii, la ferestre și firide. Efectul decorativarhitectonic era obținut și cu ajutorul firidelor de laabside și al brâului de ocnițe, de care aminteam anterior.Aceste decorațiuni arhitectonice reprezintă una dincaracteristicile de bază ale bisericilor din vremea luiȘtefan cel Mare (biserica ,,Sfântul Gheorghe” – Hîrlău,,,Înălțarea” – Neamț, ,,Sfântul Nicolae” – Dorohoi șiPopăuți – Botoșani). Numai rareori, în această epocă,fațadele bisericilor erau împodobite în mod cu totulparțial, și cu mici frize ornamentale de character bizantinși cu nișe deasupra portalului de intrare sau într-un altloc mai vizibil în care era zugrăvită, de obicei, icoanahramului.

Începând cu secolul al XVI-lea, mai ales dupăanul 1530, sistemul de decorație arhitectonică dispare.De acum meșterii moldoveni încep să decoreze înîntregime pereții bisericilor cu pictură, nu numai îninterior, dar și în exterioar, pe toată suprafața, chiar șiturlele, acolo unde există. Istoricii de artă, cercetătoriatenți ai ansamblurilor de pictură exterioară



117

moldovenească, le compară cu grădini de flori sau cuprețioasele covoare persane, iar oamenii de literatură leaseamănă unui patriarh biblic îmbrăcat în veșmintestrălucitoare de slujbă pentru zi de sărbătoare.

,,Este vorba – spune renumitul cercetător deartă Andre Grabar – de ansambluri de picturi cu figuriși scene care împodobesc ca un covor toate suprafețelezidurilor exterioare ale acestor biserici. Văzută dinexterior, fiecare biserică este o piesă de decorfermecător, care trebuie admirată în cadrul ei verde șialb – verdele peluzei pe care se înalță biserica, și albulincintei și al construcțiilor mănăstirești, care formeazăun cadru dreptunghiular în jurul bisericii. Dar acestefațade pictate, cu figurile și scenele respective, sunt înacelași timp ca o carte ilustrată pe toate paginile ei.Această carte instruiește pe spectator fără ca acesta săfie nevoit a depune un efort pentru aceasta, așa cum esteobligat să facă cel ce descifrează un manuscris saucititorul unei scrisori”105.

Răspândirea atât de mare a picturii exterioare înMoldova este confirmată și de faptul că ea nu a fostaplicată doar la majoritatea bisericilor construite înaceastă perioadă (1530 - 1550), ci și la unele biserici mai

105 ***, Roumanie – Eglises peintes de la Moldavie, Coll. UNESCO,de l’art mondial, Preface Andre Grabar, Introduction GeorgeOpresco, New-York, Paris, 1962, p. 5.



118

vechi construite în epoca lui Ștefan cel Mare (,,SfântulGheorghe” - Hîrlău, Neamț, ,,Sfântul Ilie” – Suceava,Bălinești, Arbore, Milișăuți, Voroneț). Aceste bisericiaveau fațadele cu decorație arhitectonică specifică epociilui Ștefan cel Mare, această decorație fiind acoperită înîntregime cu pictură exterioară. Această decorațiearhitecturală se mai vede astăzi în locurile unde au căzutpărți mai mari sau mai mici din pictură (Voroneț,,,Sfântul Ilie” - Suceava) sau unde tencuiala cu pictură afost complet înlăturată (,,Sfântul Gheorghe” – Hîrlău,Bălinești).

,,Renunțarea totală la frumoasa decorație cudiscuri și cărămizi smălțuite a fațadelor monumenteloranterioare și punerea în aplicare a acestei noi forme deexprimare este o dovadă certă a înaltului nivel dedezvoltare la care ajunsese atunci arta picturii murale înMoldova, fără de care noul procedeu n-ar fi putut ficonceput”106.

Aplicarea picturii exterioare la biserici în veaculal XVI-lea arată, deasemenea, că în această vreme nu s-aprodus numai o schimbare în sistemul de decorare afațadelor față de epoca anterioară, ci și o schimbare deprincipiu în această privință. Dacă în veacul al XV-leapicture bisericească reprezenta o completare necesară și

106 Ștefan Balș, Mănăstirea Humor, Ed. Meridiane, București,1965, p. 22.



119

firească a arhitecturii, căutând să pună în valoareelementele arhitectonice ale bisericii, încălcând cât maipuțin liniile ei de construcție, în veacul al XVI-lea, epocade glorie a vechii picture bisericești din Moldova,accentual principal cade asupra picturii, arhitecturacăutând acum să servească picture. Dezvoltarea mare apicturii, cu rolul ei instructiv – moralizator, se înscrie înactivitatea generală de ordin cultural caracteristicăacestei epoci.

Pictura exterioară ridică la o limită artisticsuperioară stilul elegant, decorative, cu accente desubtil rafinament și totodată pătrunzătoare expresivitate,specific primei jumătăți a veacului al XVI-lea. Într-unluxos cadru decorative, căruia luminozitatea de email aculorii îi confer o grație sprintenă, o prospețimeaproape diafană, o strălucire de un farmec extraordinar,artiștii moldoveni au reprezentat, pe vastele suprafețeale fațadelor, o impresionantă cantată care îmbină, într-un accord perfect, teme religioase, narrative șiistorice107.

Ideea picturii exterioare era, desigur, cunoscutăîn epoca medievală. La unele biserici bizantine dinAthos, Grecia, Bulgaria și Serbia, zidite în veacurile XV– XVII, înafară de pictura interioară, doar pridvoarele

107 Maria Ana Musicescu – Sorin Ulea, Voroneț, Ed. Meridiane,București, 1969, p. 14.



120

deschise erau uneori pictate. Această pictură, parțialvizibilă și în exterior, câteodată trece, parțial șifragmentar, și pe fațada exterioară. În unele regiuni dinItalia, Franța, Europa centrală și Moscova există bisericidecorate parțial cu picturi exterioare. Deasemenea, înTransilvania există numeroase biserici care, în cursulveacurilor XIV – XV au fost decorate parțial cu pictureexterioare, distribuite mai ales în jurul portalurilor sau pelaturile corului și ale absidei. În veacul XVI, înprincipalele orașe ale Transilvaniei, numeroase casechiar erau decorate în exterior cu picture murale, potrivitunei concepții ornamentale răspândite în epocaRenașterii108. Nu este exclus ca astfel de picturi să fi fostși în unele târguri moldovenești, cum menționeazăcronicarul Nicolae Costin109. Cu timpul aceste picturi audispărut.

Toate aceste biserici prevesteau realizare la careva ajunge picture exterioară în Moldova. Nici într-o altăparte a lumii acest fenomen artistic nu a ajuns la odezvoltare, amploare și frumusețe atât de mare.

În felul acesta se explică faptul că picturaexterioară murală din Moldova, ,,artă de renume

108 Vasile Drăguț, Picturi murale exterioare în Transilvania, în rev.,,Studii și cercetări de istoria artei” (SCIA), nr. 1, 1965, pp. 75-102.109 Dinu C. Giurescu, Date asupra picturii istorice românești înepoca feudală, în rev. ,,Studii și cecetări de istoria artei” (SCIA), nr.2, 1960, pp. 61-79.



121

universal”110, a trezit un interes excepțional în rândulteologilor și al cercetătorilor de artă. La începutulsecolului al XX-lea, cercetătorul Josef Strzygowski,vizitând aceste biserici, exclama plin de admirație: ,,Sunttezaure pe care cunoscătorul cel mai informat prinpropriile sale călătorii nu le poate vedea nicăieri în altăparte. Mai presus de toate câte pot fi văzute în Moldovasunt acele curioase biserici care prin policromiafațadelor, se pot compara cu biserica San Marco dinVeneția sau cu Domul din Orvieto…ceva asemănător nune oferă a doua țară din lume”111.

Un alt mare specialist în istoria artei, MihailAlpatov, studiind arta popoarelor europene în EvulMediu, ajunge la aceeași concluzie edificatoare:,,Creația meșterilor autohtoni comportă elemente de odeosebită originalitate în cazul picturilor muraleexecutate în secolele XV-XVI în numeroase biserici dinMoldova…Ei au creat o artă plină de dragoste de viață,atrăgătoare și plină de culoare. Ei au știut să transformefresce cu nenumărate subiecte și figuri într-un covordecorativ, acoperind în întregime pereții exteriori ai

110 ***, Pictura murală din Moldova. Sec. XV-XVI, text de VasileDrăguț, antologie de imagini de Petre Lupan, Ed. Meridiane,București, 1982, p. 5.111 J. Strzygowsky, Kunstschatze in der Bucowina, Die Zeit, august,1913, trad. De G. Murnu, în ,,Buletinul Comisiei MonumentelorIstorice”, București, 1913, pp. 129-131.



122

bisericilor…Ce uimitoare îndrăzneală! Meșteriimoldoveni zugrăveau pereții exteriori ai bisericilor fărăsă se teamă de faptul că culorile din natură ar putea săle facă să pălească. Figurile sunt adesea desenate pe unfond de un albastru viu după cum însăși biserica seprofilează pe azurul cerului. În nicio altă țară dinEuropa, nici măcar în patria clasică a picturii murale, înItalia, nu vom găsi ceva cât de cât asemănător cu acestebiserici ale căror culori armonioase scânteiază peverdele poienilor, pe fondul tremurat al dealurilor dinfrumoasa Moldovă”112.

Ceea ce uimește pe vizitatori și pe cercetătorii deartă este extraordinara rezistență față de intemperiilevremii pe care au dovedit-o pictura exterioară, mai alescea de la Voroneț, Moldovița, Sucevița, Humor șiArbore. Cei peste 400 de ani care s-au scurs de larealizarea acestor picturi, în ciuda iernilor grele dinMoldova, a furtunilor și a vântului, au contribuit parcăprintr-o ușoară patină la accentuarea prospețimii și afarmecului lor strălucitor. ,,Ivite în mijlocul pajiștilormolcome în Țara de Sus a Moldovei, aceste monumentese înfățișează ochiului uimit într-o sărbătoreascăorchestrație de culori, singulare prin frumusețe,

112 Mihail Alpatov, Istoria Artei I, București, 1961, pp. 373-374apud Irineu Crăciunaș Suceveanul, episcop-vicar, Bisericile cupictură exterioară din Moldova (I), p. 414.



123

incredibile prin durată. Bătute de vânt și de ploi,argintate de chiciură vreme de secole, aceste picture și-au păstrat strălucirea dintâi, mesajul lor de omenesc șide bucurie, rivalizând întru desăvârșire cu marile operade pictură din întreaga Europă a vremii. Poposind înfața lor, să nu uităm că până și vestitele fresce din ItaliaRenașterii – păstrate la adăpostul cupolelor și tavaneloraurite – au cunoscut de-a lungul timpului numeroaseintervenții din partea restauratorilor. Prospețimea intacta picturilor de pe zidurile însorite ale Moldoviței,Humorului sau Voronețului dovedește că zugraviimoldoveni erau nu numai mari artiști, dar și tehnicienifără pereche”113. Tehnica utilizată de acești meșterizugravi a trebuit să fie cu totul excepțională, pentru aajunge la astfel de rezultate. Ea era, în mod cert, rodulunei îndelungate experiențe. Practicată mai întâi lainterioarele bisericilor și aplicată apoi pe zidurileexterioare, pictura a ajuns la această stare durabilă care oface să păstreze și astăzi frăgezimea ei de început.

O mărturie care vorbește despre raritateapicturilor în frescă, face să crească și mai mult valoarearealizărilor la care au ajuns meșterii moldoveni în acestdomeniu. Giorgio Vasari (1511-1574), renumit pictor,architect și scriitor Italian, după ce vorbește despre

113 Vasile Drăguț, Arbore. Dragoș Coman maestrul frescelor de laArbore, p. 13.



124

greutatea și priceperea deosebită pe care le ceremeșteșugul picturii în frescă, pe care el o socotește ,, ceamai măiastră, cea mai frumoasă, mai sigură, maibărbătească și mai trainică pictură”, ajunge laconstatarea că: ,,Mulți dintre artiștii noștri (italieni –n.a.) sunt foarte buni în celelalte lucrări (picturi), adicăîn ulei și în tempera, dar nu izbutesc în frescă”114. La1550, în vremea când Giorgio Vasari făcea aceastăconstatare pentru Italia, patria clasică a picturii murale,bisericile moldovenești erau deja, de câteva decenii,îmbrăcate în întregime, interior și exterior, cu covorulminunat al frescelor.

Problema originii picturii exterioare adeterminat multe discuții între cercetătorii de artă. Dupătoate cercetările realizate, se pare că s-a ajuns la oconcluzie, în sensul că această pictură nu poate fiexplicată ca un rezultat al unor influențe străine(iraniană, occidental, oriental, bulgară, sârbă sau dinTrapezunt), cum susțin unii cercetători, ci ea are oorigine locală moldovenească115. Desigur că apariția șidezvoltarea picturii exterioare nu poate fi ruptă de

114 Giorgio Vasari, Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților,trad. Rom. și note de Ștefan Crudu, vol. I, Ed. Meridiane, București,1962, pp. 128-129.115 Sorin Ulea, Originea și semnificația ideologică a picturiiexterioare moldovenești, în rev. ,,Studii și cercetări de istoria artei”(SCIA), nr. 1, 1963, pp. 57-60.



125

contextul general al picturii și artei bizantine medievale.Ideile și sugestiile au putut veni și din țările vecine, darîn Moldova ele au căpătat soluții cu totul originale și odezvoltare organică unică. Pictura bisericească exterioarădin Moldova ,,a pornit din premise locale și nu datorităunei influențe străine, cum s-a presupus uneori fărăniciun temei”116.

Privită în raport cu picture exterioară dinTransilvania, cea moldovenească este cu totul deosebită.,,În Transilvania nu întâlnim nicăieri nici aceeașiordonanță a distribuției, nici același programiconografic ca în cazul picturilor exterioaremoldovenești. Rolul picturii din Transilvania asupracelei moldovenești a avut cel mult valoarea unuistimulant, despre o influență propriu-zisă nefiind înniciun caz vorba”117.

Ținând seama de felul în care s-a dezvoltat,picture exterioară de la bisericile moldovenești este oinvenție moldovenească, unică în felul ei în lume și atâtde valoroasă sub aspect istoric, artistic și iconografic.

Privite în ansamblul lor, frescele exterioare de labisericile moldovenești, pentru a putea fi mai ușor

116 Prof. Virgil Vătășeanu, op. cit., pp. 814-815, apud IrineuCrăciunaș Suceveanul, episcop-vicar, Bisericile cu picturăexterioară din Moldova (I), p. 416.117 Vasilșe Drăguț, Picturi murale exterioare în Transilvania, p.101.



126

înțelese și descries, se pot împărți în două grupuri binedistincte:

- ansambluri mari;- frizele sau registrele de personaje118.

Ansamblurile, care ocupă uneori suprafețe foartemari (aproximativ 30-60 m2), sunt părți din pictură încare este reprezentată o anumită temă iconografică. Elepot fi subîmpărțite, la rândul lor, în două categorii:

* ansambluri compartimentate în mai multescene, sub formă de pătrat sau dreptunghi, separate întreele prin liniuțe subțiri, fiecare din ele ilustrând un aspect,detaliu din tema iconografică respectivă. În felul acestasunt tratate teme iconografice precum: Acatistul MaiciiDomnului, scene din Facere, Pilda fiului risipitor,Viețile Sfinților (Sfântul Nicolae, Sfântul Ioan cel Nou dela Suceava, Sfântul Antonie, Sfântul Gheorghe, SfântulNichita Romanul, Sfânta Parascheva etc.). Acesteansambluri apar ca o sumă de pagini egale, așezate unelelângă altele, unele sub altele.

* ansambluri unitare – deasemenea părți depictură destul de mari (30-60 m2), fără a ficompartimentate în mai multe scene - , care reprezintăanumite teme iconografice, cum sunt: Judecata dinurmă, Arborele lui Iesei, Scara Sfântului Ioan, Vămile

118 M. A. Musicescu și M. Berza, Mănăstirea Sucevița , Ed.Academiei Republicii Populare Romîne, București, 1958, p. 47.



127

văzduhului ș.a. Frizele de personaje reprezintă, în planorizontal, o înșirare de sfinți, așezați unul lângă altul,stând sau mergând, câte unul sau doi. Cel mai mareregistru de personaje este Cinul sau Biserica cerească,care acoperă în întregime suprafețele celor trei abside alebisericilor pictate în exterior. Ansamblurile picturalesunt separate între ele, de obicei, prin benzi cu motiveflorale sau geometrice. Numirea de ,,ansamblu depictură” se atribuie, de obicei, și întregii picture de la oanumită biserică (ansamblul de pictură Voroneț etc.).

Sistemul acesta de decorare, adică repartizareatemelor iconografice, este impus în mare parte și denevoia adaptării picturii la arhitectură. Zugravul estepreocupat să acopere în întregime toate suprafețele cupictură, indiferent de natura lor arhitectonică (fațadepline, abside sferice, firide, ocnițe, contraforturi etc.).

În funcție de aceste elemente arhitectonice s-afăcut și repartiția temelor iconografice. Ansamblurileunitare și cele compartimentate sunt reprezentate pefațadele plane ale bisericii, iar frizele de personaje pecele trei abside în semicerc și pe fețele contraforților. Lapictura absidelor, liniile arhitectonice verticale alefiridelor se întretaie cu liniile orizontale ale registrelor depictură a Cinului, oferind astfel o întrepătrundereartistică a arhitecturii cu pictura, ceea ce dovedește încăo dată spiritul creator al meșterilor moldoveni. O analiză



128

atentă arată că între arhitectura și pictura exterioară, ca șicea interioară, este o strânsă legătură, una se valorificăprin alta. Pictura este chemată să evidențieze calitățilearhitectonice ale bisericii, iar arhitectura este un suport, o,,pânză potrivită”, păe care se desfășoară pictura în toatămăreția și amploarea ei.

,,Voroneț, Moldovița, Humor, Sucevița, înmijlocul vegetației care le înconjoară, sub cerul liber,sunt capodopere de poezie arhaică și de proaspătăinspirație, respectate de refacerile de odinioară,credincioase modelelor tradiționale…”119.

1.2. Sursele literare ale programeloriconografice din pictura medievală moldavă

Programele iconografice ale picturilor murale dela mănăstirile şi bisericile Moldovei medievale au servitdrept obiect de studiu mai multor generaţii decercetători. Sursele literare ale majorităţii temelor,subiectelor şi motivelor din pictura interioară şiexterioară a ctitoriilor bucovinene au fost dejaidentificate.

Cele mai controversate teme şi bogate îninterpretări sunt cele referitoare la ,, AsediulConstantinopolului” din cadrul ciclului ,,ImnuluiAcatist,,” şi ,,Spusele” înţelepţilor antici din cadrul

119 H. Focillon, L’art roumain, în ,,L’illustration”, Paris, 1929, apud***, Pictura murală din Moldova. Sec. XV-XVI, p. 5.



129

compoziţiei ,,Arborele lui Iesei” sau din decorulcontraforturilor120. Cercetătorul Constantin Ciobanuarată că imaginea asediului Constantinopolului,yugrăvită pe faţadele bisericiloor din nordul Moldovei(,,Sfântul Gheorghe” – Hîrlău, 1530; Probota, 1532;,,Sfântul Gheorghe” – Suceava, 1534; Humor, 1535;Moldoviţa, 1537; Coşula, 1537; Arbore, 1541? ş.a.), atrezit de mult interesul istoricilor de artă şi albizantinologilor. Printre aceşti cercetători trebuiescamintiţi: Nicolae Iorga, Wladislaw Podlacha, VasileGrecu, Oreste Tafrali, I. D. Ştefănescu, Paul Henry,Andre Grabar, Nicolae I. Şerbănescu, Petru Comarnescu,Sorin Ulea, Vasile Drăguţ, Virgil Vătăşianu, IrineuCrăciunaş, Corina Nicolescu, Răzvan Theodorescu, IonI. Solcanu, Wilhelm Nyssen, Constanţa Costea, AnaDumitrescu, Anca Vasiliu, Sorin Dumitrescu ş.a.

În privinţa surselor literare bizantine ale,,Asediului Constantinopolului” din pictura exterioarămoldavă, trebuie spus că acestea au fost reprezentate de,,sursele literare originale slavone (sau traduse din limbagreacă în limba slavonă!)”.

Din punct de vedere cronologic, aceste surse

120 Despre aceste izvoare a se vedea pe larg Constantin Ciobanu,Sursele literare ale programelor iconografice din pictura muralămedievală moldavă, Academia de Ştiinţe a Moldovei, InstitutulStudiul Artelor, Chişinău, 2005.



130

literare au existat înainte de înscăunarea lui Petru Rareş,meritul zugravilor şi programatorilor picturilor muraleexterioare constând în crearea unor versiuni artisticeoriginale ale imaginilor ,,Asediului Constantinopolului”şi ale ,,înţelepţilor antichităţii”. Sursele iconografieicelor două teme iconografice au un caracter complex.Fiind o sinteză a conţinuturilor mai multor izvoarescrise, aceste surse nu se mărginesc la informaţiileconţinute doar într-un singur manuscris. În cazul,,Asediului Constantinopolului” , înafara surselor literare(Triodul, Povestirea despre luarea Ţarigradului a luiNestor Iskander) au mai existat şi surse extra-literare(ilustraţiile şi miniaturile medievale). Sursele literare alecelor două scene au şi un pronunţat character prophetic.Acest lucru este evident dacă ne amintim că finalulredacţiei Troiţk a povestirii ,,Despre luareaŢarigradului”, atribuită lui Nestor Iskander, culmineazăcu profeţia lui Pseudo-Daniel legată de ,,eliberatorulConstantonopolului”. În ceea ce priveşte elementulprofetic, prezent în ,,spusele” scriitorilor şi filosofilorantici, el are o istorie milenară, provenind încă dinAntichitatea târzie şi Imperiul Bizantin târziu.

Moldova a jucat un rol iportant în definitivarearedacţiilor slavone specifice a ,,spuselor înţelepţilorantici”.

Aceste consideraţii sun importante prin prisma



131

prezentării fragmentului ,,Asediul Constantinopolului”de la Mănăstirea Moldoviţa.

1.3. Temele iconografice reprezentate înpictura exterioară din Moldova

Aşa cum arătam şi în subcapitolul intitulat,,Consideraţii generale în legătură cu pictura exterioară

murală medievală moldavă”, această manieră picturalăexterioară a luat o mare dezvoltare mai ales după 1530.

Un rol important în apariţia şi dezvoltarea picturiiexterioare l-au avut mai întâi ctitorii bisericilorrespective, adică voievodul Petru Rareş şi unele familiiboiereşti. ,,Când a început să ridice ctitoriile sale, deşiarhitectura moldovenească ajunsese la epoca ei de aur,totuşi Petru Rareş nu s-a mulţumit să fie un ctitorobişnuit, imitând şi copiind monumentele anterioare, cia vrut să fie un ctitor înnoitor, să adauge bisericilor unelement nou, decoraţia cu pictură exterioară, prin careele au devenit adevărate capodopere de artă”121. În oricecaz, meritele ctitorilor sunt de necontestat în ce priveştesuportarea cheltuielilor şi anumite indicaţii generalepentru construcţia bisericilor, dar rolul lor a fost uneoriexagerat în precizarea factorilor definitori privindrealizarea vechilor noastre monumente de artă.

121 Irineu Crăciunaş, episcope vicar, Temele iconograficereprezentate în picture exterioară din Moldova I, în rev. ,,MitropoliaMoldovei şi Sucevei”, XLVII (1971), nr. 9-12, p. 632.



132

Biserica Ortodoxă a Moldovei, prin unii vlădici şistareţi, a avut şi ea un rol important în dezvoltareapicturii exterioare, mai ales că bisericile erau mai întâilăcaşuri de cult, iar pictura exterioară, ca şi ceainterioară, căuta să expună credincioşilor moldoveni,prin linii şi culori, anumite învăţături creştine. Se ştie căProbota a fost construită şi zugrăvită în anii 1530 – 1532de Petru Rareş, la stăruinţa vărului său Grigorie Roşca,fiind stareţ la Probota. Tot Grigorie Roşca, ajunsmitropolit, după ce adaugă pridvorul la Voroneţ, picteazăîntreaga biserică şi în exterior, la 1547. La iniţiativaepiscopului de Roman, Macarie, a fost zugrăvită bisericaRâşca.

Alături de ctitori (domnie) şi Biserică, trebuieevidenţiat şi rolul meşterilor zugravi în dezvoltareapicturii exterioare moldave. ,,Erau desigur ctitorii aceiacare plăteau înălţarea unui locaş sau împodobirea altuiamai vechi, dar cei care le împlineau dorinţele şi leîmbrăcau în forme artistice de durată erau meşterii,făurari de frumuseţe nu mai puţin la noi decât aiurea. Înciuda vitregiilor, în târgurile noastre medieval, dar, maiales, pe lângă curţile domneşti şi în mănăstiri au fiinţatateliere de prestigiu, în care s-au format personalităţi deseamă, acele personalităţi cărora le datorăm partea ceamai cuprinzătoare şi cea mai valoroasă a moştenirii



133

noastre culturale”122.Bisericile cu pictură exterioară din Moldova,

după starea de conservare a picturii în prezent, pot fiîmpărţite în patru categorii:

a) Bisericile cu pictură exterioară păstrată înîntregime (sau aproape în întregime): MănăstireaHumorului, Moldoviţa, Arbore, Voroneţ şi Suceviţa;

b) Bisericile cu pictură exterioară păstratăparţial, foarte deteriorată: Biserica ,,Înălţarea” şiclopotniţa de la Mănăstirea Neamţ, Probota, ,,SfântulGheorghe” – Suceava, ,,Sfântul Dumitru” – Suceava,,,Sfântul Ilie” – Suceava, Adormirea – Baia, Bălineşti,Coşula, Rîşca şi Slatina;

c) Biserici cu pictură exterioară dispărută îndecursul vremii: Putna, ,,Sfântul Gheorghe” – Hîrlău,Milişăuţi, Pătrăuţi, ,,Sfântul Ioan” – Vaslui, Bogdana –Rădăuţi;

d) Biserici cu pictură exterioară mai nouă:Bistriţa, „Sfântul Nicolae Domnesc” – Iaşi, Mirăuţi –Suceava, Eclesiarhia Mănăstirii Sfântul Ioan – Suceava.

Enumerarea de mai sus duce la concluziaevidentă că pictura exterioară a cunoscut în Moldova orăspândire fără precedent. Din păcate, însă, doar un sfertdin totalul picturilor exterioare de secol XVI se mai

122 Vasile Drăguţ, Arbore. Dragoş Coman, maestrul frescelor de laArbore, p. 5.



134

păstrează astăzi.Tematica iconografică a picturii exterioare

moldoveneşti trebuie, desigur, studiată în cadrul generalal artei bizantine din ultima ei perioadă de dezvoltare(secolele XIII - XVI). Este necesar să vedem mai întâi,în linii generale, trăsăturile principale ale picturiibizantine din această perioadă în raport cu cea anterioară,pentru a înţelege mai bine tematica picturii exterioaremoldoveneşti, sub variatele ei aspecte: conţinutul de idei,caracteristicile iconografice şi valoarea artistică.

După înflorirea deosebită pe care a conoscut-o înveacurile V şi VI, culminând cu domnia împăratuluiJustinian (527-565), pictura bizantină a ajuns înveacurile VII şi VIII la o stare de stagnare şi crizădeterminată de iconoclasm, criză care a lăsat urmeadânci în viaţa Bisericii. Epoca veacurilor VII şi VIII s-acaracterizat prin distrugerea celor mai multe mozaicuri şipicturi murale, ceea ce a dus la dispariţia a numeroase şivaloroase opera de artă. A existat totuşi un ,,stil" alpicturii iconoclaste care avea un caracter profan, cuaspect decorativ.

Căutând să răspundă acuzaţiilor iconoclaste, oserie de mari teologi ortodocşi, în special Sfântul IoanDamaschinul, Sfântul Teodor Studitul şi SfântulGherman, patriarh al Constantinopolului, au elaborat oadevărată teologie privind natura icoanei şi cinstirea ei.



135

Privită în lumina acestei teologii, icoana şi pictura îngeneral nu sunt atât opera de artă, cât mai ales un obiectsacru, un act de cult, o comuniune cu divinul, orugăciune.

După restabilirea cultului icoanelor şicondamnarea iconoclasmului la Sinoadele din 787 şi843, pictura bizantină s-a dezvoltat având la bază aceastăteologie a icoanei. De altfel, Sinodul al VII-leaEcumenic (787, Niceea) a hotărât stricta subordonare aartei (pictura şi arhitectura) ideilor teologice şi liturgice.Timp de peste două veacuri, în vremea împăraţilorMacedonieni (842-1057) şi Comneni (1057-1204),pictura bizantină cunoaşte o nouă epocă de înflorire,,,epoca clasică sau a doua epocă de aur a picturiibizantine”.

Ceea ce se remarcă este extraordinara unitate aacestei picture. De la un capăt la altul al ImperiuluiBizantin regăsim aceleaşi teme iconografice, aceeaşitratare şi rânduială. Caracterul picturii iconografice estemonumental în ce priveşte proporţionalitatea,impresionând prin graţia şi forţa trăsăturilor şiatitudinilor personajelor. Expresivitatea şi concentrareacalmă a figurilor exprimă intensa lor trăire spirituală.Sobrietatea, simbolismul, conţinutul dens şi plin despiritualitate, atitudinea hieratică, din care se degajă unsuflu al sfinţeniei şi un profund umanism, un simţ al



136

dramaticului, dau picturii o reală intensitate emoţională.Fiind o oglindă ce reflect lumea nevăzută, picture

evită în general tot ce aminteşte pământescul, mundanul.Peisajul şi cadrul arhitectonic sunt reduse la strictulnecesar. Predomină elemental figurative, scenele au unechilibru compoziţional. Toate aceste caracteristicireuşesc să transforme picture clasică bizantină într-ooglindă ce reflect lumea nevăzută şi să reprezinte pe omşi cosmosul întreg transfigurat de lumina divină.

În ultimele veacuri ale existenţei sale (1204-1453), când a fost condus de împăraţi din dinastiaPaleologilor, deşi Imperiul Bizantin a început să decadătreptat, din punct de vedere politic, totuşi pictura ca şicelelalte arte şi cultura în general, fapt unic în istoriacivilizaţiilor, a cunoscut în continuare o înfloriredeosebită. Pictura bizantină, mai ales în frescă, continuătradiţia formată în epoca anterioară. În această epocă aapărut şi teologia Sfântului Grigorie Palama desprecunoaşterea lui Dumnezeu, despre distincţia dintre fiinţaşi lucrările lui Dumnezeu. Teologia palamită a exercitato influenţă deosebită şi asupra picturii bisericeşti dinaceastă perioadă.

Stilul narativ didactic a dus în mod firesc la odezvoltare mai mare a picturii de icoane. Trebuie spus cănici stilul picturii monumentale nu dispare complet înepoca Paleologilor. Pictura îmbrăţişează calea



137

realismului simbolic.În Moldova s-a dezvoltat o importantă şcoală de

pictură bizantină. Având începuturile în secolul al XIV-lea, această şcoală îşi conturează liniile în epoca luiŞtefan cel Mare şi ajunge la deplină maturitate în primajumătate a secolului al XVI-lea. Pictura exterioară estecea mai originală, importantă şi valoroasă expresie aşcolii moldoveneşti de pictură şi a artei medievaleromâneşti, în general.

Un izvor important de inspiraţie al vechii picturemoldoveneşti l-a constituit, alături de cele mai autenticeidealuri şi tradiţii ale picturii byzantine din vremeaPaleologilor, resursele ei proprii, tradiţia şi geniul artisticcreator local. Trebuie accentuat că, primind formeleacestor picturi, vechii noştri zugravi nu s-au transformatîn simpli imitatori servili ai acestor forme, ci le-auadapătat la un stil local, românesc. ,,Şcoalamoldovenească de pictură nu s-a format prinîncrucişarea mecanică a unor influenţe, ci prinprelucrarea şi transformarea profundă a formelorstrăine, sub acţiunea creatoare a geniului local. Meşteriimoldoveni nu au privit aceste forme cu ochi de copişti, cicu ochi de artişti…Şi astfel s-a născut şcoalamoldovenească de pictură, prima şcoală naţională apoporului român”123.

123 Sorin Ulea, Gavriil Uric, primul artist român cunoscut, în



138

Capacitatea și vrednicia noastră de preluare,îmbogățire și păstrare în chip autonom, ,,autocefal”, aunei culture este de două ori milenară. ,,Realizarea unuiBizanț după Bizanț se datorește mai multor factori,dintre care amintim: moștenirea spirituală lăsată destrămoșii daci, care aveau o religiemonoteistă șivechimea începuturilor vieții noastre creștine situată înperioada apostolic, cu aproape un mileniu înainteacreștinării din poruncă împărătească a popoarelor cares-a așezat în imediata vecinătate a pământului nostrumstrămoșesc. Vrednicia noastră de păstrători în chipautentic ai tezaurului de credință era cunoscută cualeasă prețuire de Patriarhia Ecumenică. În întâiajumătate a secolului al V-lea, când abia se pomenea deautocefalie, Tomisul era condus de un arhipăstorautocefal”124. Această vrednicie a fost dovedită cuprisosință în chipul cel mai desăvârșit în picturilebisericilor din Moldova. În această realizare desăvârșitădin punct de vedere artistic, teologic și istoric, putemvorbi de o reflectare a ,,autonomiei și autocefaliei în

,,Studii şi cercetări de istoria artei” (SCIA), nr. 2, 1964, pp. 244-245.124 Iustin, Arhiepiscop și Mitropolit, Din cuvântarea rostită înnumele Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române la festivitățileprilejuite de împlinirea a 50 de ani de la înființarea PatriarhieiRomâne și 90 de ani de la recunoașterea autocefaliei BisericiiOrtodoxe Române, în rev. ,,Biserica Ortodoxă Română”, XCIII(1975), nr. 11-12, p. 1245.



139

picturile bisericilor din Moldova”125.La executarea picturii, meșterii zugravi se

foloseau de cunoscuta ,,Erminie de pictură bizantină”,care indică cum să se pregătească culorile, ciclurileiconografice, locul unde trebuie pictate acestea. Ea dă,deasemenea, unele indicații generale privind modul dereprezentare a figurilor, cadrul architectonic și peisajul.

Se poate pune întrebarea dacă a existat o erminiespecială pentru pictura exterioară sau dacă aceasta eracuprinsă în erminia obișnuită. Dezvoltarea excepționalăa picturii exterioare în Moldova, programul eiiconografic bine structurat și aplicat, cu mici deosebiri,la aproape toate bisericile respective, precum și faptul că,adeseori, pictura exterioară se executa, de regulă, laanumite perioade după cea interioară, ar fi argumente însprijinul existenței unor erminii speciale pentru picturaexterioară. Acestea s-au pierdut odată cu disparițiaacestui sistem de decorație exterioară, sistem care nu adurat decât o perioadă destul de scurtă.

Fără îndoială că meșterii zugravi au fost aceiacare, din vasta tematică iconografică a picturii bizantine,au ales o serie de teme cu care au alcătuit programuliconografic pe care l-au aplicat apoi pe pereții exteriori ai

125 Pimen Suceveanul, Episcop-vicar, Autonomie și autocefalie înpicturile bisericilor din Moldova, în rev. ,,Mitropolia Moldovei șiSucevei, LXI (1985), nr. 4-6, p. 311.



140

bisericilor moldovenești. Desigur că meșterii zugravi auluat în considerare și dorințele exprimate de ctitorii și deviețuitorii din mănăstiri, dorințe exprimate în preferințelepentru anumite teme iconografice. Acest programiconografic exterior a presupus deci o consultare, oalegere de teme, o motivare și, în ultimă analiză, ohotărâre luată de factorii de răspundere – domnia,Biserica și meșterii zugravi.

Temele iconografice reprezentate în picturaexterioară moldovenească le voi prezenta, având, deaceastă dată, ca și criteriu, natura subiectelor pe care lereprezintă:

* Teme care reprezintă aspecte din învățăturacreștină – acestea ilustrează diferite subiecte cu caractermoral în special, dogmatic, biblic, liturgic și istoric dindoctrina creștină, după cum urmează: Acatistul MaiciiDomnului cu Asediul Constantinopolului, Arborele luiIesei cu filosofii antici, Cinul sau Biserica cerească,Judecata de Apoi, Scara virtuților sau cerească,Facerea, Vămile văzduhului, Pilda fiului risipitor,Predicarea apostolilor Viața Maicii Domnului , Rugul înflăcări, Maica Domnului Îndurătoarea, Pocrovul,Încoronarea Maicii Domnului, Martiriul călugărilor dinSinai și Rait, Apocalipsul, Deisis etc.;

* Teme care reprezintă aspecte din viețile,patimile și minunile unor sfinți: Sfântul Nicolae, Sfântul



141

Gheorghe, Sfântul Ioan cel Nou, Sfântul Antonie celMare, Sfântul Pahomie cel Mare, Sfântul Dumitru,Sfântul Nichita cel Mare, Cuvioasa Parascheva, SfântulGherasim de la Iordan, Sfântul Daniil Sihastrul,Mitropolitul Grigorie Roșca, Varlaam și Ioasaf etc.

Este demn de remarcat spiritul în care artistulmoldovean a știut să valorifice o anumită libertate deinvenție pe care enele teme, cum ar fi Judecata de Apoi, ile lasă.

S-a vorbit, de asemenea, despre valoarea,,etnografică”126 a unor detalii: costum, pieptănătură,ștergare etc., sau chiar a unor tipuri somatice. Esteevident că diferențierea și precizia reprezentării acestoraconstituie un rezultat al observării directe de către artista lumii înconjurătoare, mai mult al unei anumiteorientări a sensibilității acestuia diferită de aceeatradițională, chiar dacă legăturile istorico -etnografice nusunt întru totul sigure și nici precise.

Cercetătorul Ion Solcanu, în studiile sale deetnografie și folclor, se apleacă asupra unor credințepopulare exprimate în pictura murală exterioarămoldavă. El arată că dintre numeroasele credințepopulare, în pictura religioasă au pătruns doar aceleacărora le-a fost asigurat cadrul ideatic necesar, cerând

126 Adrian H. Victor, Ion Burtea, Petre Lupan, România. Monumenteistorice și de artă, Ed. Meridiane, București, 1972, p. XIX.



142

ilustrarea lor ca pe o completare, o prelungire a ,,textelorsfinte”, caz în care zugravii trebuiau să aibă adâncicunoștințe teologice, ceea ce explică apartenența lor ladiversele stări ecleziastice127. Într-un atare complex deîntregire a textelor prevăzute de Erminii au fost ilustrate,în pictura religioasă românească a secolelor XV – XVII,credințele populare cunoscute sub numele de Zapisul luiAdam, Vămile văzduhului cu puntea Raiului, SfântulGheorghe ucigând balaurul, cu variant SfântulGheorghe salvând fata de împărat128.

Cât de limpede a știut Biserica Moldovei săînfățișeze adevărurile de credință prin graiul icoanelor înduhul vechii tradiții bizantine, ne-o dovedescansamblurile murale ale secolului al XVI-lea. Acesteafac dovada cunoașterii faptului că ,,imaginea îndreaptăîntotdeauna spre ceea ce este dincolo de ea…sprenegrăitul și în sens propriu invizibilul dorit de inimaomenească”129.

Cât de cumpătat și măsurat este exprimat, odatăcu conținutul teologic al scenelor pictate, și un mesajcare răspunde nevoilor acelor vremuri primejduite deexpansiunea otomană, se poate observa în unele dintre

127 Ion I. Solcanu, Artă și societate românească, sec. XIV-XVIII, Ed.Enciclopedică, București, 2002, pp. 211-212.128 Ibidem, p. 212.129 Wilhelm Nyssen, op. cit., p. 154.



143

cele mai reprezentative fragmente din programuliconografic exterior al mănăstirilor Voroneț, Moldovițași Sucevița, analiza acestora nefiind subiect alprezentului studiu.

CONCLUZII

În încheiere putem afirma, împreună cuStavrofora Irina Pântescu, Stareța Mănăstirii Voroneț,următoarele: ,,Omule, Ca să iubești Voronețul (și putemspune noi și Moldovița și Sucevița, n.n.), în primul rând,trebuie să fii tu însuți iubitor de frumos. Iubindfrumusețea exterioară, înseamnă că tu ai frumusețelăuntrică, pentru că nu poți să iubești ceea ce nu aiînlăuntrul tău.

Ca să cunoști frumusețea material de la Voroneț(Moldovița și Sucevița), trebuie să ai frumusețespirituală. Să începem cu această necesitate spiritualpentru a înțelege spiritualitatea vieții lăuntrice.

Ca să înțelegi locul acesta trebuie să te întorci întimp, la viața și concepția oamenilor de atunci, să-iînțelegi pe ei, pentru că astfel se țese o legătură trainicăîntre trecut, present și viitor.

Și astfel, vei fi u acela care întinde o punte întretrecut și viitor”130.

130 ***, Mănăstirea Voroneț, Tipar S.C. Pro editură și Tipografie,Sibiu, 2007, p. 1.



144

Edificiile bisericilor mănăstirești de la Voroneț,Moldovița și Sucevița par „Evangheliare iluminate, largdeschise”131. Astfel le-au vrut demult pictorii anonimisau cunoscuți și cei care au comandat aceste picturi:pereții tapisați cu fresce trebuiau să figureze ochilorprivitorilor învățătura Scripturii. Și tot astfel se prezintăele astăzi vizitatorilor din lumea întreagă, emoționați sădescopere, în mijlocul unei naturi încântător dearmonioase, ca edificii și mai armonioase, ridicate cusute de ani în urmă, de mâini inspirate, exprimândcredința și lirismul lor în piatră și culoare.

Icoanele și ansamblurile de pictură muralăexterioară moldavă la care m-am referit pe întregulparcurs al acestui studiu sunt ,,patrimoniul cel mai depreț al evlaviei ortodoxe”132, fapt demonstrat de acelecapodopere ale bisericilor cu pictură exterioară dinBucovina, realizări de o valoare teologică și artisticincontestabile, care transmit învățătura Bisericii șiexprimă viața în har a Sfintei Tradiții a Bisericii.BIBLIOGRAFIELucrări în volum

1. Balș, Ștefan, Mănăstirea Humor, Ed.Meridiane, București, 1965.

131 Ibidem, p. 6.132 Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Tratat de Teologie Dogmatică șiEcumenică, Ed. România Creștină, București, 1999, p. 174.



145

2. Berza, M., Musicescu, M.A., MănăstireaSucevița, Ed. Academiei Republicii Populare Române,București, 1958.

3. Bria, Pr. Prof. Dr. Ion, Tratat de TeologieDogmatică și Economică, Ed. România Creștină,București, 1999.

4. Ciobanu, Constantin, Sursele literare aleprogramelor iconografice din pictura murală medievalămoldavă, Academia de Științe a Moldovei, InstitutulStudiul Artyelor, Chișinău, 2005.

5. Drăguț, Vasile, Arbore. Dragoș Comanmaestrul frescelor de la Arbore, Ed. Meridiane,București, 1969.

6. ***, Mănăstirea Voroneț, Tipar S.C. Proeditură și Tipografie, Sibiu, 2007.

7. Motrici, Mircea, Bucovina, icoană sprecer, Ed. ,,Mușatinii”, Suceava, 2001.

8. Nyssen, Wilhelm, Pământ cântând înimagini, Frescele exterioare ale mănăstirilor dinMoldova, Ed. Institutului Biblic și de Misiune alBisericii Ortodoxe Române, București, 1978.

9. Pascu, Ștefan, Ionașcu, Ion, Georgescu,Gheorghe-Buzău, Cihodaru, Constantin, Istoria medie aRomâniei, partea I-a, secolele X-XVI, Ed. Didactică șiPedagogică, București, 1966.



146

10. Solcanu, Ion I., Artă și societateromânească, sec. XIV-XVIII, Ed. Enciclopedică,București, 2002.

11. Ulea, Sorin – Musicescu, Maria Ana,Voroneț, Ed. Meridiane, București, 1969.

12. Vasari, Giorgio, Viețile pictorilor,sculptorilor și arhitecților, trad. Rom. și note de ȘtefanCrudu, vol. I, Ed. Meridiane, București, 1962.

13. Victor, Adrian H., Burtea, Ion, Lupan,Petre, România. Monumente istorice și de artă, Ed.Meridiane, București, 1972.

14. ***, Bucovina, ghid turistic, Ed. Ad Libri,București, 2006.

15. ***, Istoria României, Ed. Academiei,București, 1962.

16. ***, Pictura murală din Moldova. Sec.XV-XVI, text de Vasile Drăguț, antologie de imagini dePetre Lupan, Ed. Meridiane, București, 1982.

17. ***, Roumanie – Eglises peintes de laMoldavie, Coll UNESCO, de l’art mondial, PrefaceAndre Grabar, Introduction George Opresco, New York,Paris, 1962.Studii și articole

1. Crăciunaș, episcop-vicar IrineuSuceveanul, Bisericile cu pictură exterioară din



147

Moldova (I), în rev. ,,Mitropolia Moldovei și Sucevei”,XLV (1969), nr. 7-9, p. 406-444.

2. Idem, Temele iconografice reprezentate înpictura exterioară din Moldova I, în rev. ,, MitropoliaMoldovei și Sucevei”, XLVII (1971), nr. 9-12, p. 631-644.

3. Drăguț, Vasile, Picturi murale exterioareîn Transilvania, în rev. ,, Studii și cercetări de istoriaartei” (SCIA), nr. 1, 1965, p. 75-102.

4. Giurescu, Dinu C., Date asupra picturiiistorice românești în epoca feudal, în rev. ,, Studii șicercetări de istoria artei” (SCIA), nr. 2, 1960, p. 61-79.

5. Iustin, Arhiepiscop și Mitropolit, Dincuvântarea rostită în numele Sfântului Sinod al BisericiiOrtodoxe Române la festivitățile prilejuite de împlinireaa 50 de ani de la înființarea Patriarhiei Române și 90 deani de la recunoașterea autocefaliei Bisericii OrtodoxeRomâne, în rev. ,,Biserica Ortodoxă Română”, XCIII(1975), nr. 11-12, p. 1245-1246.

6. Strzygowski, J., Kunstschatze in derBucowina, Die Zeit, august, 1913, trad. De G. Murnu, în,, Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice”, București,1913, p. 129-131.

7. Suceveanul, Episcop-vicar Pimen,Autonomie și autocefalie în picturile bisericilor din



148

Moldova, în rev. ,, Mitropolia Moldovei și Sucevei”,LXI (1985), nr. 4-6, p. 311-347.

8. Ulea, Sorin, Originea și semnificațiaideologică a picturii exterioare moldovenești, în rev. ,,Studii și cercetări de istoria artei” (SCIA), nr. 1, 1963, p.57-60.

Idem, Gavriil Uric, primul artist român cunoscut,în ,,Studii și cercetări de istoria artei” (SCIA), nr. 2,1964, p. 244-245

ICONARI SFINŢI

Prof. Aurelia Crina Adam

Şcoala Gimnazială "SpiruHaret" Bacău

« De n-ar fi venit Hristos în trup nu ne-am fi închinat laicoane. Dar pentru că Hristos, venind pe pământ, ni s-a

arătat ca icoană a Tatălui, şi cu chipul ipostasului luiDumnezeu in El, aşa îl pictăm şi noi în icoană. »

(Sfântul Ioan Damaschin)

Pe lângă Cuviosul Andrei Rubliov (4 iulie)cunoaștem și alți iconari sfinți prăznuiți de BisericaOrtodoxă :



149

Primul iconograf a fost Sf. Ev. Luca despre careștim că a pictat primele icoane ale Maicii Domnuluiși icoana Sfinților Ap. Petru și Pavel, poate chiar șialtele. Este prăznuit pe 18 octombrie.

Sfântul Metodie, cel întocmai cu Apostolii șiepiscop de Moravia, considerat și luminător alpopoarelor slave. Este prăznuit pe 6 aprilie.

Cuviosul Alipie (sec. XI), cunoscut prin multelesale icoane pline de har, printre care o icoană aMaicii Domnului făcătoare de minuni, comandată decneazul Vladimir Monomahul la Rostov pentruBiserica ctitorită de acesta.

Cuviosul Grigorie împreună lucrător și nevoitorcu Sf. Alipie cunoscut pentru multele sale icoanepictate în Rusia.Este prăznuit de Biserica Ortodoxă la8 august.

Sfântul Antonie, Sfântul Iurie de la ateliereleiconografice din Novgorod respectiv Hutinsk.

Sf. Episcopul Petru, Mitropolit de Moscova(1326) iscusit iconar și întemeietor de așezămintemonahale, prăznuit la 21 decembrie.

Cuviosul Dionisie Glușițki (1427) de lîngă rulGlușița este cunoscut ca pictor ale unor importantebiserici și icoane. Este prăznuit pe 1 iulie.

Cuviosul Pahomie Nerehtski și ucenicul săuIrinarh prăznuit pe 23 martie.



150

Cuviosul Teodor episcop al Rostovului, nepot alCuviosului Serghie prăznuit la 28 noiembrie.

Cuviosul Ignatie Lomski -28 decembrie.Cuviosul Chiril Belozerski prăznuit pe 9 iunie.Cuviosul Anania iconar renumit de la Mănăstirea

Sf. Antonie din Novgorod (1581, Rusia). Esteprăznuit pe 17 iunie.

Cuviosul Antonie de Siisk cel care a pictat oicoană a Sfintei Treimi la care se vindecau și setămăduiau mulți bolnavi -acest minunat iconar fiindîncă în viață. Este prăznuit pe 7 decembrie.

Sf. Nil Sorski(a) cel care a făcut o copie după oicoană a Maicii Domnului din Ierusalim pe care totel, prin mâinile sale iscusite a restaurat-o. Copiarealizată are o istorie covârșitoare, devenind ea însășiicoană făcătoare de minuni și care se află lamănăstirea athonită rusească închinată Sfntului MareMucenic Pantelimon. Tot el a pictat o altă icoană aMaicii Domnului numită ,,din Cipru” despre care secunoaște că are o istorie minunată. Această icoană aținut-o în chilia unde se nevoia și se ruga sfântul,care, i-a salvat chilia de la un incendiu provocat deniște tâlhari și la care uneori candela se aprindeasingură.



151

Sf. Mucenic Anastasie, iconar ucis în Nauplia decătre musulmani prin tăiere în bucăți (1655). Esteprăznuit pe 1 februarie

Sf. Nou Mucenic Teodor Bizantinul, iconar ucisde musulmani în Meletina prin sugrumare (1795).Este prăznuit pe 17 februarie.

Cuviosul Grigorie Zugravul, iconograf laPecerska (sec.XII). Este prăznuit pe 8 august.

Cuviosul Pimen de la Sofia, monah bulgar de laMănăstirea Zografu (Athos), pictor bisericesc, iscusitrestaurator recunoscut și ca taumaturg. Este socotitocrotitorul pictorilor bulgari. Se prăznuiește pe 3noiembrie.

Sf. Lazăr iconarul din Constantinopol. Seprăznuiește pe 18 noiembrie.

În calendarele ortodoxe pe 13 iunie seprăznuiește Soborul Sfinților de la MănăstireaAndronikov:Sf. Andronic, Sf. Sava și sf. Alexandru-făcători de minuni și Sf. Daniil Ceornîi (cel Negru)-ucenicul Sf. Andrei Rubleov.

Sfântul Antim Ivireanul (1716) - MitropolitulUngrovlahiei- miniaturist, xilograf, gravor, pictor deicoane, prăznuit în calendar la 27 septembrie.

Sigur registrul sfintilor care au fost iconari nu seincheie aici. Mulți răman sub anonimat, condițierespectată în arta icoanei unde se consideră și se



152

prețuiește ca autor Duhul Sfânt însuși. Merită săamintesc marea ceată de martori mărturisitori (rămașinecunoscuți) pictorii iconari prigoniți în perioadaiconoclastă, despre care se cunoaște că erau omorâțiprin torturi inimaginabile. De exemplu una dintrecunoscutele torturi aplicate pînă la săvârșire atuncicând erau prinși în faptul zugrăvirii sau pictăriiicoanelor în ascuns, ori se afla de îndelednicirea lorprin diverse modalități, era că acestora li se puneacapul între două icoane și era zdrobit între ele.

Sau, cum bine spunea Monahia Iuliana în cartea sa,,Truda iconarului”: ,,Pe lângă iconarii pomeniți, aSfinților proslăviți sau mitropoliților vestiți prinlucrarea lor bisericească, au mai fost o mulțimede truditori evlavioși care au rămas necunoscuți,pentru a căror smerenie, lucrarea mâinilor lor,fără îndoială nu a fost lipsită de harul luiDumnezeu.(...) Icoana este un mare, minunat șisfânt lucru, atât ca și conținut cât ca și formă.Unele icoane sunt pictate de Mâna lui Dumnezeu,altele de Îngeri.”



153

ΝAȘTEREA MÂNTUITORULUIÎN ICONOGRAFIE

Prof. înv. primar Gașpar Anca-NicoletaȘcoala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău

Biserica noastră ortodoxă a păstrat și a continuatneschimbată tradiția artei iconografice, așa cum a păstratși tradiția imnografiei, a muzicii și a arhitecturii. Șispunând neschimbată, înțeleg că nu i-a îngăduit sădecadă de la caracterul său duhovnicesc, așa încât să deanaștere unor opere carnale și laice, după cum s-a



154

întâmplat în biserica apuseană. Așa-numita Renaștere înItalia a fost de fapt renașterea idolatriei, adică a cultuluiomului trupesc care nu cunoaște ce este frumusețeaduhovnicească. Artiștii care au lucrat de-a lungulRenașterii erau în cea mai mare parte oameni lipsiți desimțire religioasă, fără credință, care abordau temelereligioase doar ca un prilej pentru a-și dovedi măiestriaîn cele ce țin de naturalețe și artă carnală. Italienii înșișirecunosc aceasta cu privire la marii lor artiști, dinmoment ce au drept icoane făcătoare de minuni doar pecele vechi bizantine care s-au găsit în țara lor și ar râdedacă le-ar spune cineva că Rafael, Tițian, Andrea delSarto, Veronese, Tintoretto și alți maeștri ai Renașteriiau pictat icoane făcătoare de minuni (adică icoane pecare să le cinstească creștinii).

Așadar, ca să spunem lucrurilor pe nume, înRenaștere nu au făcut iconografie, adică picturăreligioasă cu încărcătură duhovnicească, de aceea șioperele pe care le-au creat maeștrii de atunci suntteatrale, ostentative, lipsite de suflu mistic, de duh, fărăsă aibă nici o legătură cu simpla și smerita religie a luiHristos. În timp ce iconografia ortodoxă a păstrat vecheacurăție duhovnicească până în anii cei mai din urmă. Darși la noi a început să decadă această artă de la înălțimeasimplității duhovnicești, vrând să creeze și în bisericilenoastre opere goale pe dinăuntru și teatrale, fiindcă



155

necredința, îngâmfarea și încăpățânarea de a ne asemănacelorlalți întru cele rele, ne-a orbit cu totul. Celor care nuau credință în inima lor le plac aceste opere carnale șilipsite de duh, fiindcă trupul admiră trupul și nu vrea săvadă lucruri duhovnicești, nici nu le poate simți. Lucrucontrar se întâmplă cu oamenii care au simțit dulceațacredinței; aceștia nu găsesc nimic de esență în operelecare au fost create și încă sunt create pentru a arătamăiestria deșartă a unuia sau a altuia pictor, pe care leexplică o „profesoreasă” plină de slavă deșartă numită„estetica”.

Nașterea lui Hristos este înfățișată în icoanelebizantine cu sfințenia duhovnicească cu care aceasta esteistorisită în Evanghelie. Cu alte cuvinte, estereprezentată ca taină, în timp ce pictura laică de care amvorbit o redă drept un scenariu și nimic altceva. Priviți oastfel de pictură, cum ar fi cea a lui Correggio sau a luiMurillo, și veți simți, veți înțelege ce spun. În icoanelenoastre, Nașterea este reprezentată într-un mod simplu șiadânc, fără ornamente artificiale și sentimentalismedeșarte. Toate sunt simple și smerite, dar în aceste formesimple există acel suflu religios, care este de necuprinspentru cei necredincioși, fiind „ca o adiere de vânt lin”.

Tiparul iconografic al Nașterii la zugraviibizantini este următorul: În mijloc este o peșterăîngrădită de stânci ce par a fi transparente, ca de cristal.



156

Înăuntrul deschizăturii sale întunecoase este o iesle, iarîn ea se află un Prunc înfășat, Hristos; pe deasupra sa Îlating ușor cu răsuflarea un bou și un asin sau un cal.

Naşterea Domnului – mozaic de la MânăstireaCuviosului Luca (secolul X)

Maica Domnului este întinsă lângă Pruncul săupe o rogojină, așa cum se obișnuiește în Răsărit. Înpartea de sus, la dreapta este ceata Îngerilor în rugăciune(deisis), în timp ce în stânga un alt înger, cu aripileîntinse, vorbește cu păstorii, spunându-le vestea ceaîmbucurătoare. În partea de jos, în dreapta, estereprezentat bătrânul Iosif șezând pe o piatră și meditând,cu capu-și sprijinit pe mână, după Evanghelia care zice„a voit s-o lase în ascuns”, întrucât nu dorea să o



157

vădească pe Fecioara Maria care născuse fără ca acelcopil să fie al lui. În fața sa stă un cioban bătrân sprijinitîn toiag, îmbrăcat cu piei de oaie, care îi vorbește ca șicum ar vrea să îl mângâie sufletește. În stânga stă așezatăo bătrână care ține în brațele sale Pruncul nou născut gol,încercând cu mâna apa caldă dintr-o scăldătoare, în timpce o fiică de țăran, cu maramă pe cap, toarnă apă pentrua scălda pruncul. În jurul lor și deasupra pe stânci pascoi, stau întinși și doi – trei câini ciobănești. Un ciobanmulge oile. În spatele peșterii se văd între munți cei treimagi călare pe cai, unul pe un cal alb, altul pe un murg,iar altul pe un roib. Maica Domnului este zugrăvită și îngenunchi, dar aceasta cred că aduce a influență francă.Scena cu femeile care scaldă Pruncul este luată dinEvangheliile apocrife. Este curios cum zugraviibizantini, care erau întru totul ortodocși, pun în icoanelelor scene despre care nu este scris în Evanghelie, luându-le din cărți ce nu sunt canonice.



158

ISUS, PEDAGOGUL UCENICULUI

Prof. dr. Liviu CiuraruŞcoala Gimnazială „George Bacovia” Bacău

1. IntroducereA lăsă religia în afara educaţiei nu echivalează

doar cu a pune în scenă Hamlet fără principe, ci maimult, înseamnă a incinera drama. Existenta şi evoluţialumii ar fi dificilă, dacă nu chiar imposibilă, fărăeducaţia religioasă. Educaţia se prezintă ca o datorievastă, complexă şi urgentă. Atunci când ConciliulVatican al II-lea focalizează necesitatea formăriiintegrale a persoanei umane, pune deseori în evidentăvaloarea şi funcţia educativă a Bisericii,133 deoareceînsuşi Dumnezeu a legitimat actul educativ. În VechiulTestament, Creatorul este cel care îi instruieşte pe Adamşi Eva, atunci când le oferă indicaţiile necesare pentru atrăi în mod responsabil.134 Ulterior, pedagogia divină seformalizează pentru binele poporului într-o Lege scrisă:Torah, cuvânt ce are ca rădăcină verbul yârâh, a căruisens este acela de a indica, a ghida, a dirija; doar prinascultarea acestei legi divine omul poate avea succes şiprosperitate în lumea creată de Dumnezeu.

133 Cfr Conciliul Vatican al II-lea, Gravissimum educationis.134 Cfr Gn 2,15-16; 2,18-22.



159

În Noul Testament, acelaşi Dumnezeu Salvatoreducă prin intermediul Cuvântului său: Cristos, modelulîntrupat al noului Adam. Atunci când legea divină şifiinţa umană, chipul lui Dumnezeu, se întâlnesc, omul îșidescoperă identitatea. Înaintea sacrificiului său, Cristospromite pe Duhul Sfânt, afirmând că Tatăl îl va trimite înnumele său pentru a actualiza memoria cuvintelor sale şipentru a fi sursă de inspiraţie pentru discipoli.135

În Evanghelia lui Marcu este menţionaturmătorul episod: pe când Isus îşi desfăşura ministerul ...a văzut mulţimea Şi a fost cuprins de milă pentru că eraca o turmă fără păstor.136 Această postură a lui Isuspoate fi considerată premisa identităţii educaţiei creştine.2. Educaţia creştină

Învăţământul creştin trebuie să ofere operspectivă clară şi profundă asupra vieţii prinintermediul dialogului cultural. Presupoziţia unui proiecteducativ creştin este Dumnezeu, Unul şi Întreit, revelatde Scriptură, Creator, Răscumpărător şi Domn alUniversului, de la care are origine şi semnificaţiecunoaşterea umană. Doar Biblia revelează un Dumnezeuatât maiestos care să poată vorbi cu autoritate prin

135 Cfr In 14,26.136 Mc 6,34.



160

intermediul Cuvântului său. El reprezintă presupoziţiainteligibilităţii experienţei umane.137

Educaţia creştină cultivă persoana umană întotalitatea dimensiunilor sale, fapt pentru care ea trebuiesă fie şi o şcoală a libertăţii, a solidarităţii, apluralismului şi a toleranţei. Adevărata educaţie trebuiesă promoveze formarea persoanei umane în corelaţie cuscopul său ultim şi în concordantă cu binele comunităţiidin care aceasta face parte. În faţa unui orizont alsecularizării pedagogice, şcoala catolică este interpelatăasupra sensului itinerariului educativ şi a capacităţii salede a-şi exprima în manieră originală creativitatea.

Categoriile fundamentale care stau la bazastructurii creaţioniste şi a unui itinerariu spiritual sunt:bunătatea şi dezvoltarea creaţiei,138 căderea în păcat,139

promisiunea mântuirii140 şi harul.141 Valorile urmărite afi experimentate în consonantă cu acest itinerariu au fostmenţionate anterior. Orice persoană, cu nevoile salemateriale şi spirituale, se află în centrul magisteriului luiIsus, astfel că promovarea dezvoltării persoanei umaneconstituie finalitatea ultimă a educaţiei creştine. Pentru

137 TIL C. VAN, La visione riformata dell educazione, Studi diTeologia 9 (1/1993) 61.138 Cfr Gn 1,1ss.139 Cfr Gn 3,1ss.140 Cfr Gn 12,1ss; Is 17,14.141 Cfr Fp 4,33.



161

stipularea educaţiei creştine ca punct de referinţă aleducaţiei umane pleda şi Calvin: Toată ştiinţa noastră,tot ce merită să fie considerat a fi adevărat, se compunedin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a sinelui.142 La aceeaşirealitatea făcea apel şi Wolter: ... viziunea creştinăasupra lumii trebuie determinată şi verificată la luminaScripturii.143 Adevărata ştiinţă aparţine lui Dumnezeu:Înţelegi tu plutirea norilor, minunile Aceluia a căruiştiinţă este desăvârşită?144 Cum noi oamenii gândim dinperspectivă cronologică gândurile lui Dumnezeu dupăEl, planul teologic şi epistemologic trebuie sădialogheze. Astfel, filosofia educaţieI creştine trebuie săfie ghidată de următorul set de principii:

- să fie bazată pe autoritatea şiautenticitatea Bibliei, sursă ultimă arevelaţiei lui Dumnezeu;145

- să fie fondată pe autoritatea şicentralitatea persoanei lui Cristos;146

- scopurile sale trebuie să corespundăfinalităţilor biblice;147

142 CALVINO G., Istituzione della religione cristiana, Milano 2009,137.143 WOLTERS A., La riconquista del creato, Mantova 2008, 17.144 Iob 37,16.145 Cfr In 17,17; 2 Tim 3,16-17; 2 Pt 1,20-21.146 Cfr In 14,6; Col 2,3.147 Cfr Mt 7,21; 2 Tim 4,18.



162

- să fie orientată de convingera că redinţaeste esenţială pentru dezvoltarea individuluila nivel psihic, mental, social şi spiritual;- să fie călăuzită de dedicaţia pentruÎmpărăţia cerurilor;148

- să fie inspirată de Duhul Sfânt;149

- să fie corelată relaţiei dintre Biserică şifamiliei;150

- să fie definită de capacitatea asemănăriidivine;151

- să fie caracterizată de principiile moralebiblice;152

- să poarte amprenta dialogului cupatrimoniul cultural.153

3. Pedagogia lui IsusÎn timpurile moderne imaginea profesorului este

efectul calificării şi al unui context instituţionalizat,realitate ce îngreunează apariţia unor modeleprofesionale alternative. Profesorul de azi are studii, oclasă şi un anumit număr de elevi sau studenţi. Orice

148 Cfr Mt 10,7; 25,1.149 Cfr Mt 10,19.150 Cfr KOLVENBACH P. H., La pedagogia cristiana oggi, inAnnuario de la Compagna di Gesu, Roma 1994, 58-59.151 Cfr Gn 1,26.152 Cfr 2 Tim 2,16.153 Cfr Conciliul Vatican al II-lea, Gaudium et spes.



163

tânăr care doreşte să devină profesor are în minteaproape aceeaşi imagine mentală. Apelativul de profesoreste folosit deseori, însă nu toţi apelaţi astfel deţincompetenele necesare. Mai mult, în general, majoritateaconsideră că pregătirea profesorilor echivalează cupregătirea unor studenţi pentru un anumit rol într-unanumit context.

Recentele schimbări, cu precădere cele tehnice,au tendinţa de a schimba percepţia familiară asupralocului, modului şi timpului predării/învăţării. Filosofiaeducaţiei are datoria specială de a pleda pentruînvăţământul de calitate, dinamic şi creativ. Căutareaunei metode pedagogice optime a preocupat toţi filosofii,începând cu Socrate. Astăzi această căutare se regăseşteîn spaţiul limbajului ştiinţific al eficacităţii şi eficienţei.Pedagogia a devenit din ce în ce mai puţin creativă şi s-atransformat mai mult într-un sistem personalizat şirecompensator. Scopul opţiunilor pentru profesori adevenit constrictiv; subiectul şi finalitatea lor estedeterminată de decizia altora, iar acţiunile lor au devenitmecanice şi impersonale.

Astfel apare evidentă necesitatea activării unuiproces continuu în cadrul căruia să fie amintit şi asanatprocesul predării/învăţării, pentru a fi evitată plasarea saîn roluri şi contexte convenţionale. Există numeroasemodele alternative: Socrate în agora, tutorele lui



164

Rousseau din Emile, modelul matern, modelul sapienţialbiblic sau modelul maestrului Zen. De obicei, acestemodele convenţionale sunt ignorate în formareaprofesorilor sau sunt studiate dintr-o perspectivă istorică.Dacă ar fi însuşite acestea ar putea fi reinterpretate şireadaptate în sala de clasa. Metodele amintite anterior nureprezint doar variante pedagogice, ci şi diverse modelede relaţionare ale profesorului cu discipolul său şi variatecriterii de succes. Memoria acestor paradigme trebuie săreprezinte un stimul pentru căutarea unor căi pentru aieşi din rutină şi conformism.

Aceste consideraţii au fost necesare datorităcaracterul moral al acţiunii scolastice, nu ca eticăprofesională, ci ca o opţiune pentru un anume mod de afi în lume şi de relaţionare cu ceilalţi, iar figura lui Isus afost, este şi va fi paradigmatică. Metoda de pedagogică alui Isus a fost una ce a contrastat cu stilurile didacticemoral-instructive. Itinerariul pedagogic al lui Cristosporneşte de la empiric şi se încheie cu un orizont ideatic;mereu punctul de plecare a fost invitaţia la observaţiafenomenelor familiare auditoriului, continuată cudescrierea sentimentelor şi emoţiilor umane, şiconcluzionată prin contemplarea condiţiei de copiii ai luiDumnezeu şi a obligaţiei de a trăi în conformitate cuacesta.



165

Isus a folosit numeroase forme retorice dintradiţia iudaică meshalim, incluse fiind proverbele,parabolele, aforismele sau alegoriile. Isus s-a consideratevreu şi şi-a însuşit tradiţia propriului popor, chiar dacăadesea s-a manifestat critic, uneori chiar revoluţionar.154

Modul în care Isus a folosit parabola – ficţiuni narativescurte rostite la persoana a treia – reprezintă un tip demashal neevidenţiat în Biblia ebraică, deşi era parte atradiţiei rabinice.155 Acest instrument figurativ i-a permislui Isus să-şi transmită învătătura într-un stil care a oferitatât o inteligibilitatea populară şi o pregnanţăimpresionantă, cât şi posibilitatea de a utiliza elementefamiliare, concrete, sursă a unor multiple interpretări.156

Orientarea spre o hermeneutică deschisă şi evitareaedictelor morale stricte, relevă un aspect bazic asupraconcepţiei lui Isus asupra factorului moral şi almotivaţie, realitate ce va reliefată succesiv.

Tipologizarea strictă a stilului lui Isus nureprezintă obiectivul acestui studiu. Termeni, precumproverb, parabolă, alegorie etc., nu formulează unmodel paradigmatic; de exemplu, în Evanghelii,termenul parabolă este folosit atât pentru parabole, cât şi

154 Cfr KLAUSNER J., Jesus of Nazareth, New York 1925.155 SCOTT B. B., Hear Then the Parable, Minneapolis 1989, 7. CfrCROSSAN J. D., In Parables: The Challenge of the HistoricalJesus, San Francisco 1973.156 WENDT H. H., The Teaching of Jesus, Edinburgh 1909, 148.



166

pentru proverbe.157 Mai mult, în cadrul acestorconstelaţii figurative există diferenţe în maniera în careacestea devin subiectul interpretării; diferenţelehermeneutice se observă în învăţătura morală, ca atuncicând sunt ajustate în funcţie de auditoriu.158

Isus dialoghează159 şi povesteşte.160 Două atributese evidenţiază în pedagogia lui Isus. Primul, deja amintit,constă în grija de evita directivele morale explicite. Defapt, Isus nu a spus nimic despre comportamentele caregenerează actele imorale. Stilul său verbal figurativsugerează că conduita morală necesită indicaţii generaleşi că simţul moral nu se cultivă prin exortaţii, ci prinmeditarea şi interiorizarea proverbelor, exemplelor saucazurilor, a căror analiză orientează şi deschide subiectulspre reflecţia morală.

Cel de al doilea atribut, corelat cu cel dintâi,consistă în faptul că Isus îşi prezintă învăţătura doar pecale orală. Ca şi Socrate, Isus nu a produs nici un text.Există un singur moment în care Isus este văzut căscrie,161 dar în rest învăţătura sa este orală, una oportună,

157 Cfr HINSDALE B. A., Jesus as a Teacher, St. Louis 1985, 159;SCOTT B. B., Hear Then the Parable, Minneapolis 1989, 19-30;STEVENS G. B., The Teaching of Jesus, New York 1907, 41-42.158 PERKINS P., Jesus as Teacher, Cambridge 1990, 41-46.159 Cfr In 3,1-9; Lc 10,25-42; 10,38-42.160 Cfr Lc 16,1-13; 16,19-31.161 Cfr In 8,6.



167

în sensul că este exprimată în funcţie de circumstanţe şicu un stil aforistic persuasiv.

Retorica învăţăturilor morale ale lui Isus este depatru tipuri ce adesea co-există. Primul stil retoric estedisputa, aplicată în cazul în care interlocutorul este ostilsau lent în conexiuni,162 iar dialogurile au trăsăturisocratice. Uneori disputele par a fi orientate mai puţinspre schimbarea opiniei interlocutorului şi mai mult spreinfluenţarea audientei disputei.

Al doilea tip retoric este cel discursiv, prezent deexemplu în Predica de pe munte.163 Deseori suntprezente şi alte forme ale învăţăturii morale precumdeclaraţia, interogaţia sau invitaţia, care au ca exigenţăun răspuns personalizat.164 Vernon a sugerat că Isus aîncercat astfel să stabilească mereu o relaţiemaestru/discipol cu interlocutorii săi,165 necesară predăriişi asumării unei învăţături morale.

Cel de al treilea element retoric utilizat este unulaforistic şi anume proverbul, specific mediului iudaic.166

162 HINSDALE B. A., Jesus as a Teacher, 140-144; HORNE H. H.,Jesus - The Master Teacher, New York 1920, 45-62.163 Mt 5,1 - 7,29; Lc 6,20-49.164 HINSDLAE B. A., Jesus as a Teacher, 137-138.165 ROBBINS V. K., Jesus the Teacher, Philadelphia 1984, 108-119.166 PIPER R., Wisdom in the Q-Tradition, New York 1989, 11-13;SCOTT B. B., Hear Then the Parable, 7.



168

În Evanghelii, proverbele sunt mai numeroase decâtparabolele.167 Proverbele conţin în forme concise, uşormemorabile, adevăruri universal valabile utile orientăriicomportamentului celui credincios: Cei din urmă vor ficei dintâi.168

Parabola reprezintă cel de al patrulea instrumentretoric utilizat de Isus cu precădere pentru a prezentaÎmpărăţia cerurilor.169 În cadrul parabolelorcircumstanţele cotidiene devin simboluri pentruadevărurile spirituale.170

Pentru a înţelege de ce Isus a adoptat anumitestiluri ale învăţăturii morale este necesarăcomprehensiunea următoarei chestiuni: de ce omulacţionează sau nu moral? Isus a considerat că conduitamorală depinde de forul interior al persoanei, adică deconştiinţa morală individuală impregnată de tensiuneadintre finalitatea ultimă a persoanei (beatitudinea) şi delimitele condiţiei umane. Învăţătura lui Isus focalizeazănecesitata transformării fiinţei umane marcată adesea deegoism, resentiment, disperare, etc. Aşa cumconcluzionează Manson, învăţătura lui Isus presupune o

167 PIPER R., Wisdom in the Q-Tradition, 11-13.168 Mc 10,31.169 Cfr Mt 13,34-35.170 HORNE H. H., Jesus - The Master Teacher, New York1920, 90.



169

inimă şi minte schimbate.171 Acest modeltransformaţional al caracterului moral constă înidentificarea propriilor limite şi recunoaşterea sinelui înparabole sau exemple cazuistice: Cum poţi să vezi paiuldin ochiul fratelui tău, iar grinda din ochiul tău nu?172

Talentul pedagogic a lui Isus intuieşte limbajulspecific fiecărui auditoriu, loc şi timp, însă aceste detaliinu reprezintă nimic mai mult decât o invitaţie lareflecţie. Ambiguitatea şi limbajul figurativ indirect esteintenţionat deoarece stârneşte interesul şi naştecuriozitatea. Fără dezideratul acestui tip de transformareorice învăţătură morală este lipsită de sens. Discursulnarativ asupra pedagogiei evanghelice nu poate fi maibine exemplificat decât de episodul intitulat Predica depe munte.173 Lista beatitudinilor este deschisă de oinvitaţie prin care se atrage atenţia auditoriului asupraimportanţei momentului, urmată de o serie de proverbece contrastează moralitatea regulilor cu moralitateacompasiunii.174 Punctul culminant al predicii estereprezentat de regula de aur: Tot ce voiţi să vă facă vouăoamenii, faceţi-le voi lor; căci în aceasta este cuprinsăLegea şi Prorocii.175 Acest proverb, probabil cel mai

171 MANSON T. W., The Teaching of Jesus, Cambridge 1951, 299.172 Mt 7,3-5; Lc 6,41-42.173 Mt 5,1-7,29.174 Cfr Mt 15,38-48.175 Mt 7,12.



170

faimos spus de Isus, exemplifică calitatea moralităţiispirituale şi a atitudinii. Acest principiu moral interpretatliterar pare a fi opozabil moralităţii, însă prezenţa valoriimorale a empatiei este evidentă şi este sinonim alimperativului kantian176 sau al vălului ignoranţei al luiRawls.177

Proverbele pot fi identificate aproape în fiecarepagină a Evangheliilor. Crossan identifică 133 deproverbe distincte, fără a include repetiţiile.178 Multedintre ele au acelaşi caracter ca cel al regulii de aur:Iubeşte-ti aproapele ca pe tine însuţi.179 Harta morală aproverbelor şi parabolelor lui Isus nu alcătuiesc unsistem coerent, ci un paradox logic util cultivării uneimoralităţi situaţionale. Atunci când discipolii îl întreabăpe Isus de ce învaţă poporul prin intermediulparabolelor, în răspunsul său El focalizează tocmai lipsade interes din partea auditoriului şi necesitatea efortuluispiritual pentru a fi înţelese.180

Fiecare parabolă prezentată de Isus are unconţinut moral ce focalizează necesitatea unei schimbări

176 Cfr KANT I., Întemeierea metafizicii moravurilor, Bucureşti1998.177 Cfr RAWLS J., A Theory of Justice, Cambridge 1971.178 CROSSAN J. S., In Fragments: The Aphorisms of Jesus, SanFrancisco 1983, 2.179 Mt 22,39; Mc 12,31; Lc 10,27.180 Cfr Mt 13,9; Lc 8, 9-10.



171

interioare, al cărei vector nu este însă un precept, ci unexemplu standardizat.181 Istoria ce are ca personajprincipal pe bunul samaritean este o elaborare aproverbului iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi şi puneîn evidenţă calitatea virtuţii compasiunii şi obligaţia deeliminare a stereotipurilor sociale. Parabola Slujitoruluineiertător182 focalizează o altă temă specifică învăţăturiilui Isus, adică iertarea.

În carul acestui itinerariu au fost evidenţiate patrutrăsături ale învăţăturii lui Isus. Prima caracteristică estecea morală, căci fără schimbarea intelectului şi amodului de acţiune, stimulul moral rămâne doar unulexortativ. Mai mult, a fost demonstrat că învăţăturamorală nu a fost una moralizatoare, ci faptul că ea a fostdată sub forma motivaţiei. În al treilea rând, intuiţiileprincipiilor morale aveau o sursă indirectă prin reflecţiaasupra unor cazuistici variate. În ultimul rând proverbeleşi parabolele lui Isus reflectă dorinţa de a cultiva înascultători reflecţia morală imaginativă. Toate acestetrăsături fac din figura lui Isus un exemplu pedagogicparadigmatic, non convenţional, ce poate fi sursă deinspiraţie pentru fiecare dintre cei chemaţi la a fi unpedagog creştin, adică ambasador al lui Dumnezeu,183 un

181 MANSON T. W., The Teaching of Jesus, 302.182 Cfr Mt 18,23-25.183 Vestitor al lui Cristos Isus.



172

înger păzitor,184 un arhitect înţelept,185 un cultivator degermeni umani186 şi succesor al apostolilor.187

4. Paul, un model al educatorului creştinUltimul subtitlu al acestui studiu va fi dedicat

figurii apostolice a lui Paul, cel care s-a conformat celmai mult arhetipului cristic.188 Dimensiunea valoriieducative a apostolatului paulin este una amplă: o viaţădedicată anunţului evanghelic, susţinerii existenţeicomunitare şi a vieţii persoanelor. Paul nu face niciodatăreferinţă la o teorie educativă, însă este primul carepledează pentru un itinerariu pe care creştinul botezattrebuie să-l facă pentru ca misterul lui Cristos în care afost introdus să poată lumina în viata sa.189 Nucleulantropologic şi teologic al educaţiei pauline poate ficonsiderat conceptul propus de Lonergan, şi anume cel

184 Transmiterea adevărului trebuie să fie asociată functiei de îngercustode vizibil al unei personalităţi în formare.185 Un educator ori este edificator şi edificant ori nu este educator.Pentru această realitate pledează şi sfântul Ioan Crisostom într-ofaimoasă predică: Cine e mai sublim decât guvernarea sufletelor şiformarea atitudinilor adolescenţilor?186 Această imagine a educatorului ca şi cultivatorului apare şi laCicero: Ut agri sic animi cultura.187 Munca educativă este un minister. Educatorul este într-un anumesens, aşa cum afirma şi sfântul Ioan Baptist de La Salle, un episcopdeoarece trebuie să supravegheze turma încredinţată.188 Gal 2,2: Nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieste în mine...189 Vezi comentariul lui FABRIS R., Prima lettera ai Corinzi,Milano 1999, 61-62.



173

de dinamism al conştiinţei.190 Pentru Lonergandinamismul conştiinţei este un întreg structurat şiconstituit de operaţiuni conştiente şi intenţionale. Acesteoperaţii în progresul lor structural permit subiectului săse raporteze la realitate şi să fie prezente calitativ înmod diferit.191 În cadrul acestui dinamism un rolimportant îl joacă atât libertatea persoanei carestimulează dinamismul conştiinţei, cât şi diverseleconversii pe care subiectul le experimentează sub formaunor schimbări radicale sugerate de realităţi externe şitranscendente.

Limbajul paulin al educaţiei are următoareastructură: educaţia ca şi corecţie în deprinderea unorabilităţi, educaţia prin imitare şi conformare, şi educaţiadefinită de metafora paternităţii/maternităţii.

Educaţia caracterizată de corecţie reprezintăetapa biblică tradiţională.192 Rădăcina conceptului iāsāreste elocventă şi corespunde termenilor greci depaideuō193 şi voutheteō.194 Educaţia ca şi imitare şi

190 Vezi TRIANI P., Il dinamismo della coscienza e la formazione. Ilcontributto di Bernard Lonergan ad una filosofia della formazione,Milano 1998.191 TRIANI P., Metodo e formazione in Bernard Lonergan, in ID.(ed.), Sperimentare, conoscere, decidere. Riflessioni sull educare apartire da Bernard Lonergan, Piacenza 2001, 156.192 Cfr 1 Cor 14-15.193 Cfr Rom 2,20; 2 Cor 6,9; 1 Tim 1,20; Tit 2,12.194 Cfr Rom 15,14; Col 1,28.



174

conformare este nivelul cel mai interesant şi inovativ,deoarece sfântul Apostol deseori indică aceastădimensiune ca fiind zona experienţei şi dinamiciievanghelizării şi vieţii creştine. Acest nivel facetrimitere la patru expresii care definesc ideea de model:typos,195 skēma,196 mymētēs,197 morphē.198 Bogăţialexicului arată că Paul este interesat de această dinamiCĂ

Care porneşte de la o capacitate activă de a suscitaemulaţie (typos), traversează o dinamică (skēma),generează o apropriere de model (mymētēs), pentru adeveni formă (morphē), adică capacitate de conformarecu modelul, şi anume Cristos.

Metafora paternă/maternă199 exprimă calitatearaportului educativ cu comunităţile, tocmai datorităfuncţiei generative a condiţiei materne200 şi paterne.201

Educatorul Paul propune libertăţii fiecăruiindivid experimentarea personală a salvării. Punctul deplecare îl reprezintă convertirea, ce ulterior devine

195 Cfr Fil 3,17; 2 Ts 3,9.196 Cfr Rom 12,2; 1 Cor 4,6.197 Cfr 1 Cor 4,16; Ef 5,1.198 Cfr Rom 8,29; Gal 4,19.199 Vezi CIRIGNANO G – MONTUSCHI F., La personalita diPaolo. Un approccio psicologico alle lettere paoline, Bologna 1996,178-183.200 Cfr 1 Ts 2,7-8; Gal 4,19-20.201 Cfr 1 Ts 2,11-12; 1 Cor 4,14-15.



175

vocaţie.202 Emblematică este expresia reproşului lansatgalatenilor: O voi galateni nebuni, cine v-a vrăjit? Chiarpe voi în faţa cărora a fost reprezentat (proégraphe)Cristos Isus răstignit?203 Proégraphe înseamnă a scrieanterior, dar şi a prezenta, sau mai bine a reprezenta.Pentru a-l înţelege pe sfântul Paul şi mesajul său trebuieţinut cont de dimensiunea obiectivă a anunţului, adică dedoctrina salvării în Isus Cristos, alături de dimensiuneasubiectivă a mărturiei sale, ce se reflectă în expresiaevanghelia mea, utilizată adesea.204 Această expresiesubliniază faptul că Paul, cu persoana sa, cu cultura sa,cu munca sa, a fost evanghelie pentru oamenii timpuluisău şi de atunci pentru toată Biserica. Şi Papa Benedictal XVI-lea în catehezele sale pauline aminteşte: Aceastăschimbare a vieţii sale, această transformare a fiinţeisale nu a fost un fruct al unui proces psihologic, al uneimaturizări sau evoluţii intelectuale şi morale, ci a avut ocauză externă: întâlnirea cu Cristos Isus. Astfel nu a fostdoar o convertire sau o maturizarea a propriului eu, ci aconstituit o moartea şi o învierea pentru el: murise oexistenţă şi se născu o alta nouă cu Cristos Înviat.205

202 Cfr BENZI G., Paolo e il suo vangelo, Brescia 2001.203 Gal 3,1.204 Cfr GASPERIS F. R. De, Paolo di Tarso evangelo di Gesu,Roma 1998.205 Udienza generale, 3 settembre 2008.



176

O altă trăsătură importantă este că Paul propuneaceastă experienţă personală în cadrul unui contextrelaţional uman afectiv, adică se prezintă ca o persoanăcare vorbeşte altor persoane. Finalitatea itinerariuluieducativ paulin constă în configurarea cristică: Văîndemn aşadar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu,să vă oferiţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă,plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastrăcultul duhovnicesc (logikos). Să nu vă conformaţi (sun-skēmatizesthe) chipului veacului acestuia, ci să vătransformaţi (meta-morphousthe), prin înnoirea minţiivoastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu:cea bună, plăcută şi desăvârşită.206

5. ConcluzieCondiţia demersului educaţional contemporan

face utilă orice reiterare asupra naturii şi a finalităţiiacestui proces creativ şi creator. Dumnezeu prinintermediul revelaţiei, creaţiei, harului, carismelor şidiscernământului spiritual,207 este primul educator şisursa oricărui act educativ. Astfel, Dumnezeu nu doar căpledează pentru necesitatea educaţiei, ci este garantatulşi modelul prin întruparea Fiului său, fapt pentru caresursa creativităţii şi înnoirii educaţionale creştine nu

206 Rom 12,1-2.207 Cfr Ex 28,3.



177

poate fi alta decât cea care a fost pentru Paul sau IoanGură de Aur,208 adică Cristos Isus.

BIBLIOGRAFIE

BENZI G., Paolo e il suo vangelo, Brescia 2001.BIBLIA SAU SFÂNTA SCRIPTURĂ, trad. a cura P. F.P. Teoctist, Bucuresti 1994.CALVINO G., Istituzione della religione cristiana,Milano 2009.CIRIGNANO G – MONTUSCHI F., La personalita diPaolo. Un approccio psicologico alle lettere

paoline, Bologna 1996.CONCILIUL VATICAN AL II-lea, Gravissimumeducationi.CROSSAN J. D., In Parables: The Challenge of theHistorical Jesus, San Francisco 1973.ID., In Fragments: The Aphorisms of Jesus, SanFrancisco 1983.FABRIS R., Prima lettera ai Corinzi, Milano 1999.GASPERIS F. R. De, Paolo di Tarso evangelo di Gesu,Roma 1998.HINSDALE B. A., Jesus as a Teacher, St. Louis 1985.HORNE H. H., Jesus - The Master Teacher, New York1920.IOAN HRISOSTOM, Omilii și cuvântări despreeducatia copiilor, Timisoara 2005.

208 Cfr IOAN HRISOSTOM, Omilii și cuvântări despre educațiacopiilor, Timisoara 2005.



178

MANSON T. W., The Teaching of Jesus, Cambridge1951.KANT I., Întemeierea metafizicii moravurilor, Bucureşti1998.KLAUSNER J., Jesus of Nazareth, New York 1925.KOLVENBACH P. H., La pedagogia cristiana oggi, inAnnuario de la Compagna di Gesu, Roma

1994.PERKINS P., Jesus as Teacher, Cambridge 1990.PIPER R., Wisdom in the Q-Tradition, New York 1989.RAWLS J., A Theory of Justice, Cambridge 1971.ROBBINS V. K., Jesus the Teacher, Philadelphia 1984.STEVENS G. B., The Teaching of Jesus, New York1907.TIL C. VAN, La visione riformata dell educazione,Studi di Teologia 9 (1/1993) 60-68.TRIANI P., Il dinamismo della coscienza e la

formazione. Il contributto di Bernard Lonerganad una filosofia della formazione, Milano 1998.

TRIANI P., Metodo e formazione in Bernard Lonergan,in ID. (ed.), Sperimentare, conoscere,

decidere. Riflessioni sull educare a partire daBernard Lonergan, Piacenza 2001.WOLTERS A., La riconquista del creato, Mantova2008.WENDT H. H., The Teaching of Jesus, Edinburgh 1909.



179

ACTUL DIDACTIC– SCURTE CONSIDERAȚII

Prof. Paula PopaColegiul „Mihai Eminescu” Bacău

Este déjà un truism faptul că procesul deînvățămînt și actul ce-i este specific sunt centrate pe elev(deși mai mult sau mai puțin declarativ, adesea). Pentruorice dascăl care-și respectă menirea, începutul șisfârșitul misiunii sale este elevul. De la acesta, cu acestași pentru acesta este tot ceea ce înseamnă act didactic și,mai cuprinzător, act pedagogic.

Ideea educației centrate pe elev i se atribuie luiC. Rogers, el fiind cel care pornind de la activitatea saterapeutică și-a aplicat principiile și în educație.Conform viziunii lui Rogers, educatorul (în sensul larg altermenului) este și trebuie să fie mai mult un facilitor alprocesului de învățare. Scopul acestui proces complexeste acela de a-l pregăti pe elev să învețe singur. Dacăpoziția sa teoretică s-ar putea sintetiza într-o sintagmăaceasta ar fi: educația să plece de la elev și să revină laacesta!

Pornind de la un astfel de deziderat, considerămcă actul didactic este „spațiul” cognitiv optim pentruvalorificarea experienței de viață a elevilor. Indiferent de



180

etapa de dezvoltare în care se află, nivelul de studii alelevului, acesta dispune de un „bagaj” informațional carear trebui fructificat de către educator. Formarea uneigîndiri critice, bazată pe înțelegere, se realizează prinutilizarea unor metode și procedee didactice aplicateunor conținuturi diverse. Școala tradițională utiliza caprincipală medodă expunerea profesorului. Aceasta arevalențe pozitive incontestabile, doar că nu trebuieutilizată cu discernământ. Însoțită de reluarea acasă acunoștințelor predate la ora de clasă, acest tip de învățarerisca și era adesea o memorare mai mult sau mai puținmecanică a conținuturilor cognitive. A asista pasiv la oactivitate ce ar trebui să-l solicite cât de mult posibil,generează multora impresia (sau chiar convingerea) căîntre ceea ce se face la școală și realiatea concretă nuexistă nici o legătură și, pe cale de consecință,inutilitatea acestui demers. „La ce ne folosește asta?”este o întrebare pe care aș zice că și-a pus-o cel puțin odată fiecare elev, dacă nu cumva și fiecare dintre noi,cadrele didactice, am auzit-o cel puțin o dată în carieranoastră. Dacă însă am ignorat-o, am bagatelizat-o sauchiar ne-am simțit lezați de verbalizarea unei nedumeririlegitime a celor în slujba cărora am ales să fim atuncisuntem primii responsabili ai eșecului educativ pe care,la un moment dat, îl vom constata.



181

Formarea gândirii se realizează însă în cadrulparticipării active, voluntare la achiziția de noicompetențe cognitive, practice, la soluționarea deprobleme. A stârni curiozitatea, a incita elevul săformuleze întrebări referitoare la nelămuririle sale, a-limplica în găsirea, formularea și (auto)evaluarea unorposibile răspunsuri, a-l atrage în analize logice aconținuturilor predate sunt elemente constituente aleunor metode ce ar putea elimina unele dintre deficiențelece i se impută sistemului de învățământ actual.

În modelul tradițional al actului didactic,autonomia în câmpul cunoașterii apare ca fiind rezultatulunei „inițieri ghidate”, doar această modalitate poatecoduce la atingerea unui anumit nivel de cunoștințe.Pentru modelul incitativ-personal însă, autonomia învastul câmp al cunoașterii are statut de postulat. Aceastaeste condiția inițială dar, totodată, mijlocul care-ipermite persoanei în formare să se dezvolte. În aceastădin urmă perspectivă, profesorul nu este „depozitarul”unor adevăruri ultime și incontestabile, ci „interfața”dintre un potențialul personal al oricărui elev și orealitate complexă, care oferă un câmp cognitivinepuizabil. Așadar cei care învață sunt ei înșiși„resurse” atât în privința cunoștințelor, informațiilordeținute, dar și a deprinderilor deje dobâdite în cadrullarg al învățării sociale, fie ea instituționalizată sau nu,



182

formală, nonformală, informală. „Capul bine umplut”constituie un obiectiv noneficient și el lasă loc, tot maimult, „capului bine format”. Raportul cadrului didactic,ca formator, cu conținuturile se modifică și el. În cadrulunei autentice formări întâietatea tradițională acunoștințelor este luată de către deprinderi corelate cuatitudini. Reprezenatrea elevului trebuie să fie cea a uneipersoane voit implicate în propriul proces formativ.Acest proces de formare are în vedere nu doar gândireaci, bineînțeles, personalitatea în ansamblul ei, de aceeacâteva elemente-cheie avute în vedere în acest sens, încadrul actului didactic sunt: autonomia,responsabilitatea, automotivarea.

Oricare ar fi unitățile de conținut pe carediversele discipline din planul-cadru de învățământ saudin curriculum la decizia școlii le-ar lua în considerație,programele școlare acordă atenție subordonării firești aacestora competențelor specifice cu care le corelează(competențele specifice, la rândul lor, subordonate celorgenerale). Dar, deși nu este menționat în modprogramatic nicăieri acest lucru, este necesară și ocoordonare între unitățile de conținut și competențelespecifice anterior dobândite de elev, mai cuprinzătorchiar, toate achizițiile sale provenite din experiența nudoar școlară, ci mai mult, socio-culturală. În final,valorile și atitudinile pe care orice disciplină școlară le



183

promovează (și stau la baza atît a competențelor generalecât și specifice) sunt, simultan, la fundamentul șifundamenatate și practica socială.Nu fac rabat de la aceasta nici disciplinele socio-umane,din contra, acestea parcă mai mult ilustrează cele maisus-menționate. Fie că e vorba despre disciplinele dinplanul-cadru (precum cultura civică, logica, psihologia,educația antrepenorială, sociologia, economia, filosofia,studiile sociale) sau ne referim la opționale din aceastăarie, este evidentă nu doar posibilitatea conexiunii cuansamblul experiențelor anerioare ale elevilor(concretizate în informații, deprinderi, abilități,atitudini), ci și necesitatea stingentă a unei astfel decorelații. În absența ei, actul didactic ar fi dacă nu de-adreptul imposibil, cel mult formal și, prin urmare, de oeficiență aparentă. Familiaritatea inevitabilă a oricăreipersoane și firesc, și a elevului cu mediul social, (mediucare constituie obiectul de studiu, abordat din mai multeperspective, a științelor socio-umane) reprezintă un mareavantaj, un atu de la care poate începe succesuldemersurilor didactice.

În concluzie, experiența trăită de elevi poate șitrebuie să devină o resursă primară în actul didactic.



184

FORMAREA CARACTERULUIRELIGIOS-MORAL AL ELEVULUI, PRIN

ABORDARE INTERDISCIPLINARĂ LAORA DE RELIGIE

Prof. Andrei IoanaȘcoala Gimnazială ,,Al. I. Cuza” Bacău

Trăirea religioasă şi manifestarea religiozităţii înfapte curente de viaţă se cer a fi formate şi consolidateprin educaţie. Nimic din ceea ce primeşte omul prinnaştere nu se dovedeşte suficient dacă el însuşi sausemenii săi nu devin activi în perspectiva acesteidesăvârşiri.

A fi iniţiat din punct de vedere religios înseamnă afi educat în acest spirit, a avea capacitatea de a sporieducaţia şi de a continua de unul singur.

Realizarea educaţiei religioase în şcoală, prin orade Religie, constituie o „liturghie” prelungită, o nouăformă de pastoraţie, o responsabilitate misionară aîntregii Biserici. Obiectivul principal, esenţial şi generalal orei de Religie este realizarea laturii educative, desensibilizare a elevilor pentru valorile moralei creştine,care contribuie treptat la formarea, conturareapersonalităţii umane şi din punct de vedere spiritual.



185

Religia în şcoală nu doreşte să facă din elev un omde ştiinţă sau un savant în tâlcuirea Scripturii, ci vrea săformeze un om. Un om care să vrea să facă binele, caresă caute adevărul, cinstea şi dreptatea, să iubească pesemeni, să lupte împotriva păcatelor şi ispitelor, să fiedoritor de pace. Acesta este omul care Îl iubeşte peDumnezeu şi pe aproapele Său ca pe sine însuşi209.

Ca disciplină de învăţământ, religia se încadrează,ca şi celelalte obiecte, în norme bine stabilite: programe,planificare, proiectare didactică, obiective, metode şimijloace de învăţământ, conţinut etc. Religia sediferenţiază de celelalte obiecte prin scopul ei înalt: omulcu un comportament moral, cu o conştiinţă morală.

Rolul educaţiei religioase este mai întâi„apropierea de învăţăturile Evangheliei”210. Aceastăapropiere prin cunoaştere şi acceptare a cunoştinţelorreligioase are perspectiva urcării treptate pe scaradesăvârşirii, ştiut fiind că omul este perfectibil. Reuşitaacestui demers depinde în foarte mare parte de educatori.Lor le revine sarcina, misiunea şi marea responsabilitatede a forma sufletele elevilor. Sfântul Ioan Gură de Aurcompară sufletul copiilor cu mărgăritarele proaspete

209 Prof. Ana Danciu, Metodica predării religiei în şcolile primare,gimnaziu şi liceu, Editura Anastasia, Bucureşti, 1999, p. 249;210 Simion Mehedinţi, Apropierea de Iisus în Biserica noastră prinalegerea educatorilor, Atelierele grafice Socec & Co., S.A.,Bucureşti, 1935, p. 27;



186

care, după ce au primit o anumită formă, nu mai este cuputinţă să i se mai imprime alta. A educa, în viziunea sa,înseamnă a purta de grijă de copii şi de tineri în ceea cepriveşte curăţenia şi buna cuviinţă, a-i creşte în evlavie, aavea grijă de sufletul lor, a-i forma moral, a ne îngriji demântuirea sufletelor lor211.

Modelarea, formarea conduitei morale la elevi sepoate realiza prin: lecturi sfinte, exemplul personal,exerciţiul moral, aprobarea sau dezaprobarea faptelor,îndemnul de a face fapte bune, plăcute lui Dumnezeu.

Formarea personalităţii religios-morale a elevilorse poate realiza doar prin cooperarea tuturor cadrelordidactice, a părinţilor şi a Bisericii în efortul comun depromovare a binelui în lume, în educarea tinereigeneraţii. Împletind cu responsabilitate şi măiestrieeducaţia religioasă cu celelalte discipline şcolare, vomatinge obiectivul esenţial al educaţiei copilului: omul demâine, „atletul sau ostaşul lui Hristos”, mlădiţaroditoare.

Având în centrul ei demersurile intelectuale şiafective ale elevilor, activitatea educativă are cafinalitate formarea unor competenţe cu caracterinterdisciplinar, ce ţin nu numai de cunoaştere, ci şi decomunicare, creaţie, interacţiune socială. Este nevoie de

211 Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă, continuare şidezbatere, Editura Sophia, Bucureşti, 2001, p. 168;



187

o abordare modernă, de un nou mod de gândire pentrudepăşirea unor graniţe rigide între disciplinele deînvăţământ în vederea explicării mai în profunzime afenomenelor.

Trecând dincolo de barierele disciplinelor şcolare,se poate aborda o temă din mai multe perspective,păstrând însă caracterul ei unitar, evidenţiindu-se aceleaspecte care sunt accesibile şi importante pentru elev.

Activităţile pe discipline trebuie să alterneze cucele transdisciplinare pentru crearea unui complex alpredării integrate în care întreaga activitate să fiecentrată pe elev, pe demersurile intelectuale şi afectiveale acestuia. Învăţarea inter şi transdisciplinară nu este ocale nouă, cerinţele didactice sunt legate de oreactualizare a noţiunilor specifice mai multordiscipline, în forme noi şi interesante, oferind o viziunede ansamblu asupra fenomenului vizat. Se presupune oselectare şi adaptare specială a situaţiei didactice, înfuncţie de corelaţiile existente între diferite materiişcolare. Realizarea unei astfel de învăţări trebuie să aibăîn vedere formularea unor obiective ce vizează tratareacomplementară a problemei plecând de la un declanşatorcomun, printr-un recurs adecvat la conţinutul alteimaterii şcolare.

Caracteristicile activităţilor interdisciplinare şiargumente pentru integrarea lor în programul activităţilor



188

educative: învăţarea devine un proiect personal alelevului, îndrumat şi orientat de către profesor; învăţareadevine interesantă, stimulativă, semnificativă; la bazaactivităţii stă acţiunea practică, cu finalitate reală; eleviiparticipă pe tot parcursul activităţilor desfăşurate; sunt înopoziţie cu instruirea verbalistă şi livrescă; accentul cadepe activitatea de grup şi nu pe cea cu întreaga clasă;cadrul didactic trebuie să renunţe la stilul de lucrufragmentat, în care lecţiile se desfăşoară una după alta,cu distincţii clare între ele, ca şi cum nu ar face parte dinacelaşi proces şi să adopte o temă de interes pentru elevi,care transcede graniţele diferitelor discipline,organizândcunoaşterea ca un tot unitar; obiective ale mai multordiscipline planificate în cursul săptămânii sunt atinse încadrul unor scenarii/activităţi zilnice care includfragmente din disciplinele respective sub un singurgeneric. Unităţile de învăţare ale disciplinelor seregăsesc în cadrul conturat de temele activităţilorinterdisciplinare.

Sintezele inter-şi transdisciplinare reprezintădemersurile didactice cele mai promiţătoare dar şi maigreu de aplicat. Ele presupun activităţi bine pregătite,puncte de vedere globale, criterii şi exempleproblematice cu caracter comun.

Abordarea transcurriculară permite adâncireareală între discipline. Activităţile interdisciplinare au



189

pronunţate valenţe formative. Jocul didacticinterdisciplinar este o activitate în care se îmbină sarcinididactice din domenii de cunoaştere diverse, de obicei 2-3discipline, într-o structură unitară, axată pe învăţare, încondiţii agreabile, relaxante.

Pornind de la principul potrivit căruia copiii nufac bine decât ceea ce le place, se pot organiza cu succesjocuri didactice, în orice moment al lecţiei, ca activitatede sine stătătoare. Prin jocuri interdisciplinare li se oferăelevilor o mai puternică motivaţie, sunt solicitaţi întimpul orelor (fără ca ei să simtă învăţarea ca o povară),li se trezeşte dorinţa şi bucuria de a participa la joc.

Jocurile interdisciplinare asigură transferulcunoştinţelor asimilate la situaţii nou-create, apropiate derealitatea vieţii, consolidează deprinderi motrice,facilitează efortul intelectual, pregătesc elevii pentruactivităţi practice, le stimulează creativitatea. Aceastămodalitate de organizare a activităţilor de predare-învăţare îi aduce profesorului avantajele învăţării ceoferă posibilitatea adaptării demersului didactic învederea atingerii obiectivelor. Prin acest tip de activităţi,cunoştinţele şi capacităţile sunt tranferate de la o ariecurriculară la alta. Diversitatea exerciţiilor ce pot filucrate favorizează verificarea capacităţilor intelectualeale elevilor, creează un mediu ce poate face învăţareainteresantă şi stimulativă. Exerciţiile-joc situează elevii



190

în centrul acţiunii, valorificând experienţa cotidiană afiecăruia şi-i pune într-o situaţie inedită.

Astfel, ora de religie dezvoltă interesul religios-moral, înnobilează, întăreşte voinţa şi îmbogăţeştespiritul elevului cu adevărurile propovăduite de Biserică,pentru ca acestea să ajungă astfel o putere reală, în starede a determina toate acţiunile lui.

Ora de Religie din şcoală reprezintă o garanţieeducativă, culturală şi socială. Un tânăr educat dupămorala creştină este un creştin cu frica de Dumnezeu şicu respect faţă de semeni.

De aceea, este necesar ca transmitereacunoştinţelor să fie profund integrată într-o viziunecreştină asupra omului şi asupra societăţii.

Bibliografie:

1.*** Biblia sau Sfânta Scriptură, Editura institutuluiBiblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române,Bucureşti, 1990;2. Cucoş, Constantin, Educaţia religioasă, EdituraPolirom, Iaşi, 1999;3. Prof. Ana Danciu, Metodica predării religiei în şcolileprimare, gimnaziu şi liceu, Editura Anastasia, Bucureşti,1999;



191

4. Simion Mehedinţi, Apropierea de Iisus în Bisericanoastră prin alegerea educatorilor, Atelierele graficeSocec & Co., S.A., Bucureşti, 1935;5. Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă, continuareşi dezbatere, Editura Sophia, Bucureşti, 2001.

PLĂCEREA DE A ÎNVĂȚA

Prof. Monalisa-Laura GavriluțȘcoala Gimnazială ,,Spiru Haret” Bacău

Suntem la momentul în care trebuie să reflectămşi să promovăm principiul conform căruia elevul esteparticipant la învăţare şi, implicit, la propria lui formare.(G. Allport: „Participarea este fundamentală pentruînvăţare”).

Orientarea spre diminuarea ponderii metodelorexpozitive şi extinderea metodelor moderne, active ducela stimularea şi implicarea elevilor în activitatea deînvăţare, la dezvoltarea gândirii critice şi a capacităţii deadaptare la realităţile vieţii. Metodele moderneorientează spre cercetarea ştiinţifică, antrenează elevii înactivităţi de investigare directă a fenomenelor, ele permitachiziţionarea şi prelucrarea independentă ainformaţiilor.



192

Optimizarea şi revitalizarea metodelor clasice,restructurarea lor într-o manieră modernă, alături de celede tip acţional, cu caracter aplicativ reprezintă tendinţacare ne mobilizează şi ne conduce în demersul nostrudidactic. De asemenea, în actul didactic, trebuie săvalorificăm experiența de viață a elevilor pentru caînvățarea să fie una deplină, eficientă. Este foarteimportant să cunoaştem particularităţile psihice aleelevilor noştri. Într-o societate care se vrea democratică,demersul paideutic trebuie să se plieze în funcţie de celeducat. Curriculum-ul are în centrul atenţiei elevul cuparticularităţile, trebuinţele şi interesele sale, experienţasa de viaţă.

În cele ce urmează voi prezenta câteva jocuri carese bazează pe cunoaşterea anterioară, pe experienţeleelevilor și care îmbină plăcerea cu învățarea.

Jocul: „Să ne găsim fraţii şi surorile!”Scopul: Îmbogăţirea vocabularului, dezvoltarea

atenţiei şi memorieiMateriale: jetoane cu legume, fructe, floriPregătirea jocului: Pentru captarea atenţiei,

învăţătoarea prezintă imaginile, însoţindu-le de ghicitori,fabule sau povestiri scurte. La sfârşitul activităţii, eleviivor conştientiza caracteristicile imaginilor prezentate.

Desfăşurarea:



193

Clasa este împărţită în trei grupe. Fiecaregrupă reprezintă:

a) legume;b) fructe;c) flori.

Pentru fiecare grupă se alege câte unreprezentant. Dacă e posibil, fiecare reprezentant poartă,pe piept un carton cu semnul distinctiv.

Învăţătorul îndrumă copiii din fiecare grupă să-şialeagă câte un nume de legume , fructe, flori în aşa felîncât să nu poarte doi copii aceeaşi denumire.

Succesiv, reprezentanţii îşi cheamă „fraţii” sau„surorile”.

De exemplu: Să vină la mine „morcovul”! Elevulchemat vine, desparte cuvântul în silabe şi se aşază înspatele reprezentantului său. Cel care greşeşte este scosdin joc şi primeşte o pedeapsă hazlie.

Grupa care şi-a găsit toţi „fraţii” sau „surorile” sedeclară câştigătoare.

Jocul: Eu spun una, tu spui multeScopul: Formarea deprinderii de a alcătui

propoziţii şi fraze scurte, utilizând corect numărulsingular şi plural al substantivelor.

Sarcina didactică:Folosirea corectă a singularului şi a

pluralului în vorbirea curentă.



194

Regulile jocului:Copiii aleg un jeton de pe măsuţă,

denumesc imaginea şi cer colegilor să spună opusulacesteia, singularul sau pluralul. Copiii alcătuiescpropoziţii, folosind corect substantivele la numerelesingular şi plural. Răspunsurile corecte sunt evidenţiate.

Elementele de joc:Surpriza, întrecerea, aplauzele, închiderea

şi deschiderea ochilor.Desfăşurarea jocului:

Materialele puse la dispoziţia elevilor levor permite să sesizeze diferenţa între singularul şipluralul substantivelor. Exemplu: „Un coş cu un singurfruct”; „Un coş cu mai multe fructe”; „O vază cu ocrizantemă”; „O vază cu mai multe crizanteme”.

Elevii vor fi împărţiţi în două echipe. Uncopil din prima echipă alege un jeton, îl denumeşte.Exemplu: „Pe jetonul meu este un ursuleţ”. Echipacealaltă alcătuieşte propoziţii, folosind substantivul lanumărul plural. Exemplu: „Ursuleţii mănâncă mure”.

Jocul silabelorScopul: Exersarea deprinderii de a despărţi

cuvintele în silabe.Sarcina didactică: Precizarea locului silabei în

cuvânt (iniţial, median şi final).



195

Regulile jocului: Copiii spun cuvinte care începcu aceeaşi silabă dată de învăţătoare, caută cât mai multecuvinte care încep cu aceeaşi silabă. Răspunsurilecorecte vor fi aplaudate.

Desfăşurarea jocului: Elevii se împart în douăechipe. Învăţătoarea pronunţă o silabă. De exemplu: CA:Elevii din prima echipă găsesc cuvinte care încep cusilaba CA. Exemplu: ca-ti-fea; ca-nă; ca-pac; ca-să, ca-pră; ca-dă; ca- păt. Copiii din echipa cealaltă găsesccuvinte care se termină cu silaba CA. Exemplu: nu-ca;lun-ca; va-ca; bar-ca etc.

Un reprezentant dintr-o echipă alege o imaginede pe masa învăţătoarei, fără s-o arate elevilor şipronunţă o parte din cuvânt (una, două silabe) în aşa felîncât să sugereze cuvântul. Cealaltă echipă deducecuvântul şi îl pronunţă în întregime.

Exemplu:

croco-dil;

bici-cletă;

maşi-nă.

Se fac aprecieri asupra modului cum s-adesfăşurat activitatea.



196

Joc: Carnavalul sunetelorScopul: Formarea deprinderilor de a sesiza

sunetul iniţial, median şi final al cuvântului dat.Sarcina didactică: Precizarea locului unui sunet

în silabele din componenţa cuvântului.Regulile jocului: Copiii vor despărţi cuvintele în

silabe şi vor preciza locul sunetului în silabe: grupeazăcuvintele în funcţie de locul sunetului dat în cuvânt:corelează sunetele cu literele: aplaudă răspunsurilecorecte; primesc stimulente.

Desfăşurarea jocului: Elevii vor prezenta unpersonaj din poveştile cunoscute. Ei vor primi păpuşi-personaje, se vor prezenta şi vor formula o cerinţă pentrucolegii lor. Exemplu: „Eu sunt Albă-ca-Zăpada” şi vărog să-l găsiţi pe „i” din cuvântul „piticii”. Copiii despartîn silabe cuvântul „pi-ti-cii” şi precizează că „i” se aflăîn prima, a doua şi a treia silabă. „Eu sunt Capra cu treiiezi şi vă rog să-l găsiţi pe „l” din cuvântul „lup” şi dincuvântul „vulpe”. „L” este primul sunet în cuvântul„lup” şi al treilea sunet din prima silabă în cuvântul„vulpe”.

Pentru încurajarea copiilor care nu doresc săscrie, personajele din poveşti nu vor prezenta litereincomplete (scrise cu linii întrerupte). Elevii vor ajutapersonajele, completând litera cu linii continue.



197

VIŢA DE VIE ŞIVINUL ROŞU-SÂNGELEDOMNULUI-ISTORIE ŞI...CHIMIE

Prof. Moroi Grety,Şcoala Gimnazială ,,Spiru Haret” Bacău

Prof. Timoşenco Voichiţa,Şcoala Gimnazială nr. 10, Bacău

"Când sorbiţi vinul din cupe amintiţi-vă ca beţidin sângele viţei de vie, puterea pământului şi

eternitatea soarelui."Alexandru Cel Mare

Vinul este unadintre primele creaţii aleumanităţii; cultura viţeide vie şi a vinului seinterferează cu istoriaomenirii de aproape7000 de ani. Acestora lise datorează şidescoperirea primelorreacţii chimice, fermentarea şi oxidarea. Strugurele estesingurul fruct cu un conţinut bogat de zahăr şi sucabundent care are tendinţa naturală de a fermenta.

Descoperirile arheologice atestă originea viţei devie şi a vinului în marile culturi ale Greciei şi Romei, învechiul Egipt au fost identificate înscrieri pe ulcioare,care menţionau anul, via şi producătorul, adicăelementele unei prime etichete.



198

După dexonline, definiţia cuvântuluivin, vinuri, s. n. este- băutură alcoolică (de 7-16%)obţinută prin fermentarea mustului de strugurisau băutură alcoolică obţinută prin fermentarea altorfructe decât struguri.

În evul mediu, cândEuropa a ieşit dinvremurile “tulburi”,mănăstirile şicatedralele deţineauîn jurul lor

importantesuprafeţe cu viţă devie, pe care

călugării au continuat să le amelioreze, au selecţionatcele mai bune plante, au experimentat tăierea, au studiatsolul, au ales amplasamente ferite de îngheţ pe care să seproducă struguri bine copţi, ceea ce le-a permis săproducă cantităţi de vin, nu numai pentru ritualul religiosci şi pentru vânzare.

Fermentaţia alcoolică este primul pas în obţinereavinului şi este realizată de drojdiile selecţionate. Acesteatransformă zaharurile din sucul de struguri în alcool.Imediat după fermentaţia alcoolică are loc limpezireavinului care se face în mod natural, prin forţagravitaţională.

Vinul e ca şi omul: se îmbolnăveşte, dar are şidefectele lui.Ca şi la om, vinul nu se naşte cu defecte, ci le capătă.Defectele de natură chimică şi biochimică ale vinului



199

sunt cunoscute în practică şi sub denumirea de "casări"ale vinului: casarea oxidazică sau oxidarea vinului (denatură biochimică), casarea tanato-ferică, casarea ferică(la vinurile roşii), casarea fosfato-ferică, casareacuproasă, casarea proteică.Aceste defecte au loc atât la vinurile noi, cât şi la celevechi, cauzele fiind reacţiile oxido-reducatoare şi celeenzimatice ce transformă compuşii din vin. Acestetransformări se comportă asemeni unor fenomenenormale suportate de vinurile tinere: schimbări deculoare, tulburări etc.Vinul roşu, licoarea după care suspină mulţi...În Evanghelia după Marcu, în cap.14, 23-24 se spune:,,Şi luând paharul, mulţumind, le-a dat şi au băut din eltoţi. Apoi a zis lor : Acesta este Sângele Meu, al Legiicelei noi, care pentru mulţi se varsă”.

Este foarte interesant de ştiut că, Dumnezeu întoată bunătatea Sa, ne-a dat tot ceea ce este spre folosulnostru zilnic!Dintotdeauna vinul a fost prezent lasărbători, la ceremonii religioase, ca medicament şi/sauantiseptic şi, nu în ultimul rând, ca aliment furnizor deelemente nutritive.

Tot în evul mediu aflăm că, vinul nu era pentruom un produs de lux, ci o necesitate, mai ales în acelevremuri când apa nu era potabilă, adesea impură,periculoasă, în acest context, vinul se amesteca cu apăpentru a deveni potabilă, ceea ce îi conferea vinului şirolul de antiseptic în medicina rudimentară a epocii.



200

Compoziţia chimică şi valoarea nutritivăa vinului.Vinul-aliment-medicament

Vinul are o compoziţie foarte complexă. "Unpahar de vin poate fi identificat cu un laborator înminiatură" spunea medicul Arcadie Percek.

În compoziţia vinului, indiferent dacă este alb,roşu sau roz, intră aproximativ 2000 de componente.Unele provin din struguri în stare neschimbată (aciziitatric, malic, citric, glucide, săruriminerale, vitamine,enzime, pigmenţi etc.), altele s-au format în timpulfermentaţiei alcoolice sau aaltor procese fermentative(alcooli, acizii lactic, acetic şi succinic etc.), iar alteleapar ca urmare a reacţiilor ce au avut loc întresubstanţele existente (esterii, acetaţii).Vinurile naturalenealcoolizate au un conţinut de alcool etilic de 8,5-16%vol., iar glicerina(datorită fermentaţiei glicerice) careimprimă fineţe şi catifelare este cuprinsă între 0,6 şi1,0g%.Vitaminele din vin provin în cea mai mare partedin struguri, iar ca urmare a activităţii levurilor unele dinele îşi sporesc proporţiile; dintre acestea menţionămvitaminele B1, B2, B6, PP, acidul pantotenic şi altele.Înafara combinaţiilor organice, vinul conţine substanţeminerale ce provin din struguri, dintratamentele cudiferite substanţe aplicate viţei de vie, mustului şivinului, din praful atmosfericdepus pe struguri şi dincontactul mustului şi vinului cu vasele şi instalaţiilevinicole. Principalele elemente minerale ce se întâlnescîn vin sunt : S, Cl, P, F, Br, I, K, Na, Mg, Ca, Fe, Cu, Al,Zn, Mn,etc .



201

Potasiul - mineral şi electrolit care ajută la reglarearitmului cardiac, în sinteza acidului proteic şi nucleic, laproducerea de energie şi convertirea zahărului din sângeîn glicogen.Fluorul -un mineral care poate preveni cariile dentare şimenţine smaltul dinţilor puternic.Fosforul -mineral care ajută printre altele, latransformarea mâncării în energie.Colina – vitamina memoriei (face parte din familiavitaminei B) şi care ajută la menţinerea sănătaţii generalea organismului.

Vinul din struguri, datorită compoziţiei fizico-chimice şi biochimice destul de complexe, este unprodus alimentar cu însuşiri destul de importante pentruactivitatea vitală a organismului uman. În multe ţări cuindustrie vinicolă dezvoltată (Franţa, Italia, Spania) vinuleste considerat ca un atribut necesar al mesei (înproporţii moderate:100-200 ml).

S-a stabilit şi efectul bactericid al vinului. Acestadistruge bacilul febrei tifoide şi anumiţi viruşi. Vinulnatural consumat în cantităţi moderate în timpul meseieste un aliment şi un factor energizant. El stimuleazădigestia şi asimilaţia alimentelor cu sporirea evidentă aefectului tonic, măreşte conţinutul de hemoglobină însânge.

Acţiunea fiziologică şi terapeutică a vinului erabinecunoscută şi apreciată de pe vremea dacilor şi aromanilor antici.Vinul nu este recomandat persoaneloruşor excitabile, cu sistem nervos instabil, cu afecţiunirenale şi cardiace.



202

Vinul roşu aliat ...bun la toateSe spune că vinul roşu poate avea şi beneficii, doar dacăeste consumat cu moderaţie.

El poate fi folosit şi ca aliat de nădejde îngospodărie:

Curăţă fructele Alcoolul şi resveratrolul, unelement nutritiv din vinul roşu,poate ucidebacteriile care cauzează boli de toxiinfecţiealimentară,cum ar fi salmonella şi E. coli. Dupăclătirea fructelor, acestea se stropesc cu vin roşuşi apoi îl lăsăm să se usuce pe ele.

Te scapă de muşte Insectele zburătoarese strângîn jurul a tot ceea ce se află în stare de putrefacţieşi,cum vinul se obţine prin fermentaţie,muştelesunt atrase în mod automat de miros. Se toarnăvin roşu într-un castron mic sau sticlă şi sepuneîn zona cu probleme, cum ar fi în apropiereaferestrei de la bucătărie.

Bun pentru băile Anti-Aging Se crede căantioxidanţii din strugurii fermentaţi pot creştefermitatea şi elasticitatea pielii. Se toarnă unpahar de vin direct în apa de baie, şi se lasă lamacerat timp de 30 de minute pentru a obţine unefect anti-îmbătrânire şi o piele netedă.

Mască facială Se aplică vin roşu pe piele pentru omască facială, pentru a obţine aceleaşi rezultateca şi în cazul băii.

Îngrăşământ pentru grădină Se toarnă vin roşu încompost, pentru a activa bacteriile care îl vortransforma în îngrăşământ pentru grădină.



203

Reduce riscul de osteoporoză. Resveratrolul, compusul natural din vin, poate

avea efecte benefice asupra oaselor uneipersoane. Un studiu recent arată că vinul roşupoate fi un potenţial tratament pentruosteoporoză, prin stimularea celulelor osoase carese formează în interiorul corpului.

Ştiaţi că...

Substanţele nutritive menţionate mai sus pot filuate şi din alte surse, decât din vinul roşu! Deaceea este recomandat ca acestea să fie procuratedin alte surse...

Parfumul vinului tânar este cunoscut sub numelede „aromă” în timp ce al unui vin matur estecunoscut ca „buchet”.

Oraşul german Speyer, este locul unde a fostdescoperită cea mai veche sticlă de vin.Recipientul datează din anul 325 d.Hr., a fostgăsită într-un sarcofag roman şi în prezent poatefi văzută la Muzeul German de Istorie din Pfalz.



204

Strugurii sunt fructele ideale pentru producereavinului, deoarece, ele conţin proporţia potrivităde apă, taninuri, zahăr şi acizi necesari pentruînmulţirea drojdiei şi descompunerea zahărului îndioxid de carbon şi alcool.

Psihologii afirmă, că vinul poate servi ca testpentru verificarea înţelepciunii, culturii şi voinţeiunei persoane.

BIBLIOGRAFIE1.http://culturavinului.ro/istoria-vinului/2. http://cramabasilescu.ro/povestea-vinului/fermentarea3.http://www.stelian-tanase.ro/istoria-vinului/4.http://aurelianlupu.blogspot.ro/2014/01/defectele-vinului.html5. https://dexonline.ro/definitie/vin6. Noul testament cu psalmii, Editura Institutului Biblicşi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti,19797.http://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/beneficiile-vinului-rosu_107478.http://inbors.com/23-de-curiozitati-si-informatii-interesante-despre-vin-pe-care-neaparat-trebuie-sa-le-stiti/9. http://beauticianstela.blogspot.ro/2015/02/vin-rosu-anason-stelat-scortisoara.html10.www.info-delta.ro/viticultura-in-tulcea11. www.coursehero.com12. www.graduo.ro/seminarii/agronomie/compozitia-vinului.



205

MĂRTURISIREA CREDINŢEI

Prof. Avîrvarii ElenaȘcoala Gimnazială „Mihai Drăgan” Bacău

Mărturisirea credinței este datoria fiecăruicreștinMărturisirea credinței este urmarea firească aprimirii Sfintei Taine a Botezului. „Cel botezat seîmbracă în Hristos, după expresia Sfântului ApostolPavel și devine astfel un mărturisitor al lui Hristos înlume”212. Așa cum nu ar trebui să se rușineze nimeni depărinții săi, nici de mărturisirea Mântuitorului IisusHristos nimeni nu ar trebui să se rușineze și vorbimdespre o mărturisire dublă sau completă, mărturisireaprin cuvânt și faptă.

Mărturisirea credinței în adevăratul Dumnezeu șiascultarea față de El reies din cărțile Vechiului și NouluiTestment, din viața creștinilor din primele veacuri dedupă Întruparea lui Hristos, din experiența de viață acelor care, la un moment al vieții lor L-au întâlnit peHristos, precum odinioară ucenicii Luca și Cleopa, încalea lor spre Emaus.

A fi îmbrăcat în Hristos înseamnă că porți cudemnitate numele de creștin, adică de fiu al lui

212Pr.Gheorghe Popa, Teologie și demnitate umană, Ed.Trinitas, Iași,2003, p. 228;



206

Dumnezeu, înseamnă că Îl mărturisești cu curaj pe Tatăltău ceresc, că te înarmezi cu armele Tatălui tău și urmeziexemplul Tatălui tău: ai nevoie de răbdare, de blândețe,de bunătate, de iertare, de curaj și îndrăzneală, căci nupoți uita ce-ți spune Tatăl tău: „Îndrăznește, Eu am biruitlumea!”

Mărturisirea credinței se referă la şi preoţiaîmpărătească, numită şi preoţie universală, a tuturorcreştinilor care au primit Sfintele Taine: Botezul,Mirungerea şi Sfânta Împărtăşanie.

Mărturisirea credinței presupune înțelegerealegăturii dintre crucea vieții pământești și bucuriaodihnei Învierii, dintre împăcarea cu Dumnezeu șidobândirea păcii cerești în sufletul nostru, dintre paceainterioară și transmiterea ei către cei care suntînvolburați de patimi, agitați de suferință sau tulburați denecazuri213

Mântuitorul Iisus Hristos îi învăța pe ucenicii Luisă se lepede de sine, pentru că doar așa ne putemîndepărta de egoism și putem câștiga libertate, îiîndemna să renunțe la formalism, să atingă esențalucrurilor și le oferea și exemple elocvente: că nu oricerugăciune e rugăciune, că nu orice post e post (ca în

213Daniel, Patriarhul, Dăruire și dăinuire, Raze și chipuri de luminădin istoria și spiritualitatea românilor , Ed. Trinitas, Iași, 2005,p.124;



207

cazul cunoscutului fariseu, care s-a dus într-o zi latemplu, să se roage).

„Neasumarea corectă a credinței creștine șiformalismul în mărturisirea ei în lume a condus înanumite perioade ale istoriei la negarea ei. Autori, cumar fi Auguste Compte, L. Feuerbach, F. Nietzsche, S.Freud, K. Marx au prezis slăbirea și dispariția credinței...În fața acestei problematici îndrumătorul spiritual deastăzi- preot, profesor, asistent social- trebuie săgăsească mijloacele necesare pentru a argumentacredibilitatea credinței creștine. Primul lucru care trebuiesă-l facă este să discearnă între credința autentică,mântuitoare și credința neautentică, falsificatoare. Înacest sens este necesar să subliniem câteva aspectenegative ale manifestării credinței în lume și anume:scepticismul, indiferentismul religios, ateismul ideologicși ateismul practic, erezia, apostazia, superstiția,bigotismul și fanatismul religios.”214

Mărturisirea credinței, de la Sfinții Apostoli lasfinții români

Întâlnirea dintre Învățătorul Hristos și viitorii Luiucenici a avut loc pe malul lacului din Galileea, una dincele trei provincii ale Palestinei, de care vorbesc SfinteleEvanghelii. Este surprinzătoare promptitudinea cu careviitorii aposoli au răspuns la chemarea lui Hristos, lăsând

214Pr.Gheorghe Popa, op.cit., p. 230;



208

totul și urmându-l pe Hristos, devenind, în cele din urmă,chemători ai neamurilor spre Hristos.

„Sfântul Apostol Andrei și-a îndreptat pașii șispre pământ românesc. Prin predica lui au început să senască sfinții neamului românesc care, prin viața șilucrarea lor, au transformat spațiul nostru mioritic într-ocatedrală vie...”215

Spre deosebire de sfinții apostoli, „experiențaspirituală a sfinților români nu este legată de mare, ci demunte. Muntele este un simbol al ascensiunii, al înălțăriismerite, care ajută la disciplinarea minții și mai ales facesă sporească puterea spirituală. De aceea Munții Carpațiau adăpostit chiliile de taină ale sfinților români. Nuputem astăzi să-i pomenim pe toți pe nume, pentru că, defapt, numele multora nici nu se cunosc. Au trăit anonimi,prin peșteri și scobituri în piatră, implorând, cugenunchiul frânt, lumina care coboară de sus risipindîntunericul”216.

Mărturisirea credinței în vremea persecuțiilorCreștinii din veacurile primare au trăit așa cum i-

a invățat Mântuitorul Iisus Hristos. După argumenteleprezentate în cărțile Noului Testament și alți autori aucomsemnat în scrierile lor modul de viață al creștinilor.De exemplu, autorul unei scrieri din secolul al II-lea,

215Ibidem, p. 288;216Ibidem, p. 289;



209

intitulată Epistola către Diognet, scria unui păgân,descriindu-i pe creștini: „Creștinii nu se deosebesc de alțioameni nici prin teritorii, nici prin limbă, nici printr-unmod de viață special. Ei nu au orașe rezervate numai lor,nici o limbă pe care să o vorbească numai ei, iar viața lornu are nimic excentric (...) Ei locuiesc în orașe greceștisau barbare, cum soarta le-a hărăzit fiecăruia, urmâmdtradițiile ținutului respectiv. Ei locuiesc, fiecare, în patriasa, dar ca străini (...) orice ținut le poate fi patrie și oricepatrie le este străină (...) ei sunt în trup, dar nu trăiescdupă trup. Ei locuiesc pe pământ, dar cetatea lor este înceruri. Ei ascultă de legi, dar prin modul lor de viațădepășesc legile. Ei iubesc întraga lume și întreaga lume îipersecută. Ei sunt săraci, dar îmbogățesc pe alții. Cândcineva îi blestemă, ei binecuvintează (...) Pe scurt ceea ceaeste sufletul în trup, creștinii sunt în lume”217.

„În fața acestei stări de conștiință, după trei sutede ani de persecuție, puterea discreționară a împăratuluiși-a recunoscut propria-i relativitate și a permiscomunităților creștine să-și manifeste în mod libercredința, speranța și iubirea, virtuți care structurauconștiința lor comunitară.”218

217Epistola către Diognet, cap.5-6, apud Pr.Gheorghe Popa,Teologie și demnitate umană, Ed.Trinitas, Iași, 2003, p. 259;218Pr.Gheorghe Popa, op.cit., p. 259;



210

„Fiecare este chemat să poarte slava luiDumnezeu pe pământul părinților săi. Nimeni nu estelăsat deoparte. De la cel mai mic până la cel mai mare,de la pescarii de pe țărmul mării la păstorii de peînălțimile munților, de la smeritul rugător din chilie lasavantul truditor în universitate. Lucrând în oricedomeniu ca și cum am lucra pentru Dumnezeu dovedimcă mergem pe urmele sfinților, care au făcut din viața loro liturghie și din chilia lor un altar.”219

PROIECT DE LECŢIE

Unitatea de învăţământ: Şcoala Gimnazială ,,N. Iorga”BacăuClasa: a VI-aDisciplina: Religie OrtodoxăSubiectul (titlul lecţiei): Maica DomnuluiTipul lecţiei: consolidarea cunoştinţelorPropunător : prof. Mărcuţă MioaraDurata lecţiei: 50 min.Data: 24.11. 2016Scopul lecţiei:

argumentarea importanţei respectului creştinilor faţăde Maica Domnului

identificarea modelelor de comportament creştin înexemplele biblice

219Ibidem, p. 289.



211

cunoaşterea rolului Fecioarei Maria în întrupareaMântuitorului

Competente derivate:La sfârşitul lecţiei, elevii vor fi capabili să:C1: să enumere sărbătorile închinate Maicii Domnului şi dataserbării fiecăreia;C2:să explice mijlocirea Maicii Domnului înaintea luiDumnezeu pentru cei care îi cer ajutorul;C3: să cânte cu plăcere, exteriorizându-şi propriile trăiri,

cântecele ,, O, Maicuta sfântă”, ,, Lacrimi mari îmi curg pefaţă” , ,,Imnul Maicii Domnului” şi ,,Ceata creştinilor”C4: să explice cuvintele: ,, preacinstire”, ,,supracinstire”;C5: să indice rugăciunile cunoscute de ei către MaicaDomnului;C6 : să arate virtuţile Născătoarei de Dumnezeu , precum şi ceînseamna numele Maria;C7: să enumere modalitaţile de cinstire a Maicii Domnului.C8 : să indice învăţăturile ce se desprind din lecţie;Resurse:1. Oficiale :- Programa şcolară pentru disciplina Religie, clasa a VI-a;- Planificarea calendaristică, clasa a VI-a;- Unitatea de învăţare: Sfinţirea timpului2. Temporalenumăr de lecţii: 1durata: 50 minute3. Bibliografice:- „Liturgica teoretică”, pr. Ene Branişte (pentru

seminariile teologice);- Proloage, vol. I şi II;



212

- „Viaţa Maicii Domnului", monahia Teodosia Laţcu;- ,, Viaţa Maicii Domnului” de protos. Nicodim

Măndiţa , Editura Agapis, Bucureşti, 1993- „Trei vieţi bizantine ale Maicii Domnului", 2001,

Sfinţii Epifanie Monahul, Simeon Metafrastul şiMaxim Mărturisitorul;

- Sfânta Scriptură; Cărţi de rugăciuni: Buchet deacatiste in cinstea Maicii Domnului; ParacliseleMaicii Domnului

- „Viaţa Maicii Domnului” / Din minunile MaiciiDomnului/Grădina de flori duhovniceşti , EdituraEpiscopiei Argeşului, 1994.

Strategia didactică: mijloacele de învăţământ folosite la lecţie: icoane;

candelă, flipchart, video- proiector, lap-top, CD audio,powerpoint, fişe de lucru.

metodele de învăţământ folosite la lecţie: conversaţia,explicaţia, conversaţia euristică, exerciţiul, problematizarea,argumentarea, jocul didactic, jocul de rol, copacul ideilor,cântarea bisericească.

formele de organizare a clasei: frontală, individualăşi pe grupe.

NR.

CRT.

ETA-PELELECTIEI

COM-PE-TEN-ŢEDERIVA-TE

TIMP ACTIVITATEAPROFESORULUI/ACTIVITATEAELEVULUI

METO-DE SIPROCE-DEE

Mij-loa-cedeînv.

FORMEDEOR-GA-NIZARE

E-VALUA-RE



213

1 2 3 4 5 6 7 8 9

1 Mo-mentorga-nizatoric

C3 2’ Profesorul salutăelevii, apoiîmpreuna cu eirosteşterugăciunea ,, Îm-părate ceresc”.

Noteazăabsenţele,realizeazămanagementulclasei pentruincepereaactivităţiididactice careurmează să sedesfăşoare.

Elevii răspund lasalut, spunrugăciunea şi sepregătesc pentruîncepereaactivităţiididactice.

Exerci-ţiul

Activ.

frontală

2 Captareaatenţi

C1-C8

10’ Mic programartistic cuprinzândcântări religioase,poezii şi o mică

Cantarereligioasă,jocul

Activ.

fronta

Aprecieriver-bale



214

ei scenetă despre ,,Cum sărbătorimcreştineşteNaşterea MaiciiDomnului” (participă si elevide la alte clase)

de rol lă

3 Precizareatitlu-lui şiaobiec-tive-lor

1’ Se anunţă titlullectiei ,, MaicaDomnului” şi seenunţă obiective-le. Se scrie data şititlul lecţiei petablă / Eleviideschid caietele şinotează.

Explicaţia

Activ.

frontală

4 Reac-tuali-zareaşisistemati-zareacunoştinţe-lor

C 2-C5

C1

C4

26’ Profesorulprezintă înpowerpointimagini despreMaica Domnului.Elevii urmaresc.

Elevii aşezaţi pegrupe îşi vor punereciproc întrebăridespre viaţa

Explicaţia

Conversaţia

Jocdidactic

Vi-deopro-iec-tor,lap-top

Flipchart

foi,petale

Activ.Fron-tală

Acti-vitatepegrupe

Aprecieriver-bale



215

C 1

C6

C7

Maicii Domnului.Grupa care va darăspunsurile celemai frumoase vafi premiată.Apoi profesoruluiva impărţisarcinile astfel:Grupa 1 : derezolvat un rebus( timp de lucru 4’)Grupa 2: de scrisSarbătorile MaiciiDomnului pepetalele unei flori

Grupa 3: de scrisNumele SfinteiFecioare şi ceînseamnă, precumşi virtuţile MaiciiDomnului.

Grupa 4:Modalitaţi decinstire a MaiciiDomnului

După rezolvare ,elevii le prezintă.

Jocdidactic

JocdidacticCopacul ideilor

Jocdidactic

rea-liza-tedincar-ton

Flipchart,

foi,postiturimarkere

Acti-vitatepegrupe

Aprecieriver-bale

5 Gene- 4’ ,,De ce este Conver



216

ralizarea şiasocierea

C8

numită MaicaDomnului şimamanoastră?”/…pt căea ne ocroteşte, neascultărugăciunile, neajută când avemnecaz, dacă orugăm cu credinţăetc.

PrecizareMaica Domnuluine trimite ajutorulei şi prin alţioamenicredincioşi (părinţi, bunici)

Se cere elevilor săformulizeînvăţăturile ce sedesprind dinlecţie. Eleviiformuleazăînvăţături şi lescriu pe tablă,respective pecaiete.

saţiaproblematiza-rea

Explicaţia

Acti-vitatefrontală

Aprecieriver-bale



217

6 Apre-ciereaactivităţiielevi-lor

3’ Se fac aprecierigenerale şiindividualeprivind atâtpregătirea elevilorpentru lecţie cât şiimplicarea înînţelegereacunoştinţelor. Senotează eleviicare au participatla lecţie. Eleviiprimesc câte ocărticică de folosşi o iconiţă princare profesorulapreciazăactivitatea lor depână atunci şidragostea faţă deDumnezeu şiMaica Domnuluimărturisită prinrugăciuni şi faptebune.

Elevii ascultăaprecierileprofesorului.

Explicaţia

Explicaţia

Aprecieriver-bale

No-te încatalog

7 Precizarea

2’ Se anunţă, seexplică şi se

Explica Fişecu



218

şiexpli-careatemeipen-truacasa

notează temapentru acasă. Decolorat icoanaMaicii Domnului.

ţia icoanaMaiciiDomnului

8 Încheiereaactivităţii

2’ Profesorulrosteşterugăciuneaîmpreună cuelevii, apoi salutăanunţândîncheierea orei.

Elevii rostescrugăciunea şirăspund la salut.

Acti-vitatefrontală

MAICA DOMNULUI- OCROTITOAREACOPIILOR

A



219



220

1. Numele sau inseamna “imparateasa”;2. Mama Sfintei Fecioare Maria;3. Tatal Sfintei Fecioare Maria.4. Virtute (calitate)5. Ingerul care a vestit nasterea Sfintei Fecioare;6. Ziua in care mergem la biserica;7. Ne spovedeste si ne impartaseste;8. Sfintii se roaga lui Dumnezeu pentru……………………………9. La botez fiecare om primeste de la Dumnezeu un…………………………….10. Vorbim cu Dumnezeu in fiecare seara si dimineataprin………………………………

11. Tara Sfanta sau ………………………….12. Sfanta Fecioara Maria face multe……………………...pentru cei care se roaga cucredinta;13. Sfanta Fecioara l-a nascut in pestera din Betleem peMantuitorul ………………. Hristos;

A- B Pentru ca a fost aleasa de Dumnezeu sa-lnasca pa Mantuitorul nostru Iisus Hristos, onumim astfel………………………………………



221

1. MARIA2. ANA3. IOACHIM4. CUMINTE5. GAVRIIL6. DUMINICA7. PREOTUL8. OAMENI9. INGER10. RUGACIUNE11. ISRAEL12. MINUNI13. IISUSA-B MAICA DOMNULUI

EXPERIENȚA DE VIAȚĂ A ELEVILOR,FACTOR DE PROGRES ÎN ÎNVĂȚAREA

ȘCOLARĂ

Prof. Eustina Gianina DamaschinȘcoala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău

În contextul societăţii cunoaşterii, şcoalaviitorului se construieşte pe transformări progresivepermiţând deschiderea spre problematica lumiicontemporane.



222

În secolul XXI, în învățământ accentul se punedin ce în ce mai pregnant pe formarea unor competențecare să ajute elevul, fie el de gimnaziu sau de liceu, să secunoască mai bine, să își cunoască potențialul și mai alessă valorifice tot ceea ce se poate valorifica. De asemeneaeste important să menționăm și faptul că într-o societatea cunoașterii, într-o epocă a tehnologiei și a digitalizării,școlii îi revine sarcina de a dezvolta la elevi gândireacritică și științifică creativă, suport necesar pentru aînvăța din experiențele trăite, astfel ca în procesuldezvoltării acestui tip de gândire să stea integrareaTeoriei Inteligențelor Multiple.

Putem să spunem că învățământul își asumă, încontextul epocii actuale în care o prioritate a UniuniiEuropene o reprezintă Protecția Mediului, misiunea de aurmări crearea unor contexte favorabile formării uneiatitudini responsabile și pentru mediu, dezvoltareacompetențelor de inițiativă și antreprenoriat necesarepentru învățarea pe tot parcursul vieții.

Sistemul de învățământ românesc abordează atâtcultura generală cât și pregătirea de specialitate. Cea „despecialitate” se asigură în ciclul gimnazial prinintermediul educației tehnologice structurată pe modulecare se studiază pe parcursul a 4 ani și care vizează înprimul rând familiarizarea cu domeniul tehnic șidescoperirea înclinațiilor către tehnologiile de prelucrarea diverselor materiale.

Disciplinele tehnologice, împreună cu așanumitele „științe ale pământului” au datoria de a formaactualilor elevi, viitori adulți responsabili, capacitatea de



223

a „opera” cu anumite concepte dar mai ales de apune înpractică ceea ce învață la școală.

Educația tehnologică este în esența ei o disciplinășcolară care se bazează pe interdisciplinaritate. Ea faceapel la științe, la tehnologie, la științele mediului și lacivism.

În procesul didactic folosim diferite metode șistrategii astfel încât rezultatele obținute de elevi șiconcretizate nu atât în cunoștințe teoretice cât înposibilitatea de a aplica în practică ceea ce au învățat lașcoală să fie din ce în ce mai bune. Aceste rezultatepozitive se pot concretiza în note sau în lucrări practiceutile pentru elevi.

Metodele pe care le folosim în procesul didacticsunt demersuri teoretico-acționale care desfășurarea cueficiență a procesului de învățământ. Ele contribuie laîndeplinirea obiectivelor pedagogice și sunt adesea încontinuă adaptare la particularitățile de vârstă șiindividuale ale elevilor, la obiectivele autoinstrucției șiautoevaluării, sunt deschise înnoirilor și perfecționărilor.

Metodele didactice au un caracter sistemic – elese îmbină, se completează și se influențează reciproc.Unele metode sunt axate pe munca profesorului, altelepe a elevului, servind în acest fel învățarea.

Noi trebuie să folosim adecvat și creativ toatemetodele didactice astfel încât ele să servească scopuluiesențial al învățământului: formarea unui tânăr capabil săse adaptezze la cerințele unei societăți în schimbare, săevolueze și să învețe permanent pentru a face fațăprovocărilor secolului XXI.



224

În predarea educației tehnologice adeseaprofesorul face apel la experiențele anterioare aleelevilor: nu putem vorbi despre tipuri de materiale fărăsă ne folosim de ceea ce ne înconjoară, fără să facemapel la experiențele anterioare de viață ale elevilor noștri.Această disciplină școlară se bazează pe ceea ce estepalpabil în jurul nostru și mult mai puțin face apel lanoțiuni abstracte. Ea are mai ales un caracter practic-aplicativ ceea ce contribuie la utilizarea pe scară largă întimpul demersului didactic a cunoștințelor elevilor legatede mediu, de ceea ce ne înconjoară sau de lucrurile cucare elevii și noi înșine intrăm în contact zi de zi.

Dacă ar fi să ne punem problema în ce măsurăeducația tehnologică, ca disciplină de graniță întredisciplinele teoretice și cele legate strâns de științelepământului apelează la cunoștințele anterioare aleelevilor referitoare la ceea ce se studiază, descoperim cănu este niciun modul care se studiază la aceastădisciplină școlară care să nu facă apel la ceea ce elevul avăzut, a simțit sau știe, din experiență proprie sau dinexperiențele celor dragi. Startul în studiul educațieitehnologice se bazează, într-adevăr, la fiecare modul, peceea ce elevul are deja ca achiziție în „bagajul decunoștințe”. Școala vine și completează acest bagaj,realizează completarea unui tablou în care vechile„cunoștințe” se asamblează cu cele noi într-un puzzle alcunoașterii. Iar acest puzzle îi permite copilului îndevenirea sa ca adult să ia anumite decizii în deplinăcunoștință de cauză.



225

De exemplu, elevii de clasa a V-a studiază laeducație tehnologică elemente de agricultură și deutilizare a produselor agricole în industria alimentară.Pentru elevul născut și crescut în mediul rural, temelereferitoare la cultivarea plantelor sau la creștereaanimalelelor sunt teme mai mult decât familiare. Poatetehnologiile noi de prelucrare să îi pună puțin înîncurcătură, dar, de cele mai multe ori, pasiunea șidorința de a afla lucruri noi devin atât de importanteîncât nimic nu e greu, totul e posibil. Pentru elevii dinmediul urban, unele dintre aceste subiecte sunt noi înpermanență, dar curiozitatea de a afla de unde provinalimentele, ce culoare are „văcuța Milka”, cum seascunde jucăria în oul Kinder, de ce prăjiturile sunt atâtde cremoase sau de ce animalele de companie numănâncă aceleași alimente ca și copiii, de ce adăposturileanimalelor sunt altfel decât casele oamenilor reprezintăpentru ei provocări permanente. Apelăm mereu lacomparații, la ceea ce știu sau au văzut acasă, la bunicisau doar în excursii. Și apoi punem în practică:construim adăposturi, plantăm și pe urmă îngrijim„recolta”, avem grijă de animalele de companie, folosimcunoștințele căpătate la școală referitoare lacomportamentul în restaurante sau doar în bucătăriacasei.

Pentru elevii mai mari, educația tehnologicăprezintă și alte provocări: de la relațiile firești într-ofamilie la preocupările pentru asigurarea bunăstării ei, dela relațiile economico-financiare la cele sentimentale sau



226

la cele profesionale, toate sunt subiecte în studiul căroraprofesorii folosesc achizițiile anterioare ale copiilor.

Dar nu trebuie să uităm că în fond, educațiatehnologică este o disciplină cu caracter practic-aplicativașa că în mare măsură ea vizează formarea unorcompetențe de execuție. De aceea accentul se pune perealizarea unor lucrări practice. Ele sunt realizate dindiverse tipuri de materiale pe care elevii le pot procuracu ușurință. Din punct de vedere al cadrului didacticpreocupat de formarea spiritului civic la elevii săi și deresponsabilizarea acestora în raport cu calitatea mediuluinatural, se va apela la multe materiale refolosibile, se vordesfășura acțiuni de procurare de materiale reciclabilecare să capete noi utilizări prin intervenția asupra lor.

Materialele pe care elevii le studiază la educațietehnologică sunt: materialele textile, lemnul, pielea,ceramica, metalele, cauciucul, materialele plastice șisticla. Despre aceste materiale elevii au cunoștințe legatemai ales de utilizarea acestor materiale pentru diferiteleproduse pe care oamenii le folosesc în fiecare zi. De lautilizări la structuri, elevii află în cadrul orelor deeducație tehnologică cum toete se interconectează, cumne influențează viața și cum mediul în care trăim esteafectat de acțiunile noastre.

Toate experiențele pe care elevii le au referitoarela materiale, la modalitățile de realizare a multor produsecu care sunt obișnuiți din mediul familial, conduc la unrandament mai mare al învățării legate de materiale și detehnologii. După cum uneori suntem nevoiți să corectămanumite „adevăruri” considerate evidente de către copii.



227

Indiferent de situație însă, e de remarcat că lagimnaziu, în predarea educației tehnologice cadruldidactic face adesea apel la cunoștințele anterioare aleelevilor, le valorifică și le îmbogățește pentru a puteacontribui la dezvoltarea competențelor acestora.

Bibliografie:1. Bontaș, Ioan – Pedagogie, Ed. All, București,

1995.2. Purțuc, Dumitru – Modele de instruire

formativă specifice disciplinelor tehnice Ed.Spiru Haret, Iași, 1996.

LITERATURA CARCERALĂ

Prof. Luminiţa Militaru

Perioada Comunistă a fost una încărcată delucrări intelectuale foarte complexe din toate punctele devedere, dar cea mai mare lucrare intelectuală a fost ceacarcerală, deoarece aceste compoziţii lirice sau proze aufost elaborate sub influenţa lui Dumnezeu, prininsuflarea Duhului Sfânt asupra oamenilor intelectualiînduhovniciţi care în perioada 1948-1989 au suferitpentru un crez creştin.

Accentul asupra acestor lucrări carcerale s-a pusdupă anii ’90, când libertatea omului a fost dăruită decătre noua putere politică. Dacă în perioada comunistă



228

exista „cenzura”, la sfârşitulul secolului al XX-lea nu amai exista, a rezultat o deschidere largă a tuturortipurilor de scrieri şi de tematici. Mulţi dintre cei care autrecut prin închisorile comuniste, dar şi cei cunoscuţi lorau publicat numeroase texte carcerale precum„Întoarcerea la Hristos”, document pentru o lume nouă,1982” de Ioan Ianolide, arhicunoscutul roman al luiNicolae Steinhardt, „Jurnalul Fericirii”, „Reeducarea dela Aiud”, a lui Demostene Andronesc, poeziile lui RaduGyr ș.a.

Din cele puţine cărţi amintite o să ne oprimasupra unei cărţi imense pentru generaţiile tinere care nucunosc cealaltă faţă a comunismului. „Întoarcerea laHristos …” este una dintre cele mai bune cărţi carceralesau poate mai bine zis este chiar o carte de căpătăi pentrucei care Îl caută pe Hristos. Pe parcursul aceste lucrărivoi scoate în evidenţă câteva aspecte primordiale aleacestei operei.„Închin această carte tuturor sfinţilor şi martirilor dintoate vremurile până în ziua de azi!”, „Am scris acestepagini tensionat de frică. Când a fost să le revăd, cuocazia aşezării lor într-un loc mai sigur, am încercat să lerecitesc şi să le rescriu, dar mi-a fost imposibil. Nu amliniştea necesară. Când văd toate aceste file mă înfioarăpericolul de a fi descoperite de Securitate. Le las aşa cumau ieşit din primul condei, deşi regret că nu pot face un



229

lucru deplin. Iertaţi-mă, oameni!” Din prima frazaintroductivă a lucrării lui Ioan Ianolide din decembrie alanului 1981, putem observa cinstirea pe care o are faţăde Sfinţi şi de Martiri, acestă faptă poate fi unaprimordială pentru începutul cunoaşterii autorului şi unajutor din punctul meu de vedere pentru a-l puteacaracteriza din punct de vedere moral , astfel creionându-ne o imagine a unui o credincios şi a unui om care are omare evlavie la Sfinţi şi la Martiri. Pe de o altă parte dinal doilea citat putem observa frica pe care o are întimpul redactării aceste lucrări. Acest lucru trebuiefoarte bine subliniat, deoarece majoritatea scriitorilor întimpul redactării unei cărţi sau a unor poezii din perioadacomunistă aveau un stress enorm datorită Securităţii.Părerea mea ar fi că toată lumea, fie ea adolescent sauchiar persoană în vârstă ar trebui pe lângă SfântaScriptură şi Vieţile Sfinţilor să adauge la lectura loraceastă carte şi nu numai, deoarece cărtile de acest tipaduc o altă perspectivă a vieţii din închisorile dinRomânia a perioadei 1948-1989. Majoritatea celor careau trecut prin închisori erau elita ţării şi astfel au aşternutpe hârtie întâmplările pe care le-a avut în închisori. Totla marele intelectual Ioan Ianolide o să observăm o frazăfoarte importantă pentru credibilitatea întâmplărilorpetrecute în închisori: „Îmi fac o datorie sfântă faţă delumea întreagă în a comunica cele petrecute aici şi sunt



230

conştient că nu îmi risc viaţa, ci sufletul. Căci dacă m-arucide pentru această mărturisire de adevăr aş fi fericit darei ucid sufleteşte, ei distrug omul, ei ne vor unelte aleiadului lor şi asta mă înspăimântă. Am mărturisitadevărul şi numai adevărul. Cred că dincolo de neputinţamea se săvârşeşte lucrarea lui Dumnezeu. Sunt îndeplină pace sufletească, lucid mintal, lipsit de orgolii,încât am putut mărturisi aici fără nici o umbră demodificare a realităţii. Încercăm să-L vestim pe Hristoscel răstignit în secolul XX.” Din acest fragment voisublinia câteva cuvinte şi grupuri de cuvinte-cheie, depildă: „datorie sfântă”, „Am mărturisit adevărul şi numaiadevărul.”, „se săvârşeşte lucrarea lui Dumnezeu”.Acestea sunt doar câteva cuvinte din întreaga sa operă,astfel vreau să creionez prin aceste cuvinte mărturiile şiadevărul scos la lumina de către autor. Un alt fragmentcare evidentiază caractelul moral al autorului este:„Repet, este o mărturisire – o dedic oamenilor. E omodalitate ultimă de dragoste şi de slujire!”, observândaceastă frază observăm astfel că smerenia şi dragosteafaţă de oameni deoarece Ianolide o dedică oamenilor,adică generaţiilor viitoare acest lucru creioneazăcaracterul moral , smerit şi plin de dragoste care la fel caşi Sfinţii slujeşte aproapelui lor. Pe parcursul acestuiarticol voi mai aduce fragmente reprezentative demărturii pentru tinerii şi nu numai care caută valori în



231

această societate muribundă, unde aceşti oameni autrecut în uitare.Lucrarea este împărţită în cinci mari capitole, primul

capitol se numeste „Temnița” şi la rândul ei estefragmentată în alte nouă subcapitole, iar capitolul alnoulea este iar împărţit în trei subnuclee centrale, aldoilea capitol se intitulează „Cuvinte de sufletfolositoare”, al treilea capitol este „RetrospectivaIstorică” şi este divizat în alte sub nuclee centraleprecum „Actul dela 23 august-dialog”; „Slavii”;„Politica internaţională postbelică”, al patrulea capitol senumeşte „Amintiri ale foştilor deţinuţi despre IoanIanolide”, iar ultimul, dar nu cel din urmă, „Încheiere”.Voi aduce ca exemplu câteva fragmente din primulcapitol, mai exact primul subnucleu care din perspectivamea scot la lumină câteva aspecte istorice, nationale,creştine şi chiar duhovniceşti pe care autorul lesubliniază printr-un aparat istorico-creştin-duhovnicesc.Capitolul întâi, sub nucleul întâi, „Aiud”: „Cei sosiţieram studenţi, elevi, tineri muncitori şi câţiva tineriţărani, toţi aparţinând „Frăţiilor de Cruce”, o organizaţiede tineret românesc care îşi propunea să facă educaţiemorală şi naţională, fiecare tinzând a se modela pe sineînsuşi spre realizarea tipului de erou român - iar românse confundă cu creştin, precum şi noţiunea de creştin seidentifică cu cea de român. Eram tineri născuţi prin anii



232

1920-1930, încât nu am avut niciodată vreo funcţiepolitică sau publică, deci nici o răspundere pentruevenimentele acestui secol. Aveam convingerea că nufacem politică, ci educaţie. Doream să formăm o elită deînaltă ţinută care să preia în mâinile ei destineleneamului românesc.” Din acest fragment autorulsubliniază păturile sociale care au intrat în închisoare,care faceau parte din „Frăţiilor de Cruce”; din acest lucruobservăm că în această mişcare nu era doar elita ţării, cişi elevi şi muncitori şi chiar tineri ţărani care doreau săaibă o educaţie morală şi naţională. Ianolide creioneazăfoarte bine alura românului care se confundă cu creştinii,deoarece românul de 2000 de ani în sufletul lui este unitcu Hristos cel Înviat pe care Sfântul Andrei, cel dintâichemat, a propovăduit Cuvântul cel Viu în Dobrogea deatunci.Un alt fragmen pe care autorul ne dezvăluie un lucrufoarte esenţial pentru a înţelege puterea lui Dumnezeueste: „Suferinţele pe care le-am îndurat ulterior ne-aumaturizat, am găsit răspunsurile cuvenite, ne-am definitconştiinţa creştină, dar chiar atunci, în tinereţea aceeatumultuoasă, am fost animaţi de cele mai frumoaseidealuri. Târziu vom înţelege şi fenomenul politic, dar îlvom părăsi, întrucât ne vom dedica religiosului. Un dramde nebunie sfântă a rămas în noi şi astăzi, căci Hristoseste în continuare prigonit, batjocorit, discreditat şi rău



233

înţeles. Forţele anticreştine din lume sunt colosale, iar unHristos deplin, aşa cum ni s-a descoperit nouă, nicicreştinii nu sunt pregătiţi să primească.”, astfel ceiprigoniti I-au văzut adevărata putere şi dragostea pe careo are Hristos şi mai ales tăria şi puterea pe care El le-adat-o celor din închisori, astfel se defineşte fericirile şimai ales fericirea care spune: „Fericiţi cei prigoniţi…”,prin aceste întâmplări aceşti oameni prigoniţi au câştigatAdevărata Fericire.Voi sări peste multe capitole pentru a-l lăsa pe cititorulacestui articol să caute şi a afle mai multe, astfelfăcându-l curios de acest subiect, va căuta mai multe şiva citi aceasta carte şi nu numai. A şi dori să observaţipe parcursul cărţii o dezvoltare duhovnicească aautorului, dar şi a Sfântul închisorilor, Valeriu Gafencu,deoarece o temă primordială este personalitatea luiValeriu Gafencu care pe parcursul vieţii sale înînchisoare se dezvoltă uimitor duhovniceşte, iar acestfapt Ianolide îl scoate la lumina prin redactareadiscuţiilor dintre el şi Gafencu sau dintre Gafencu şi unofiţer sau Gafencu şi alţi deţinuti politici şi chiarscrisorile sale trimise familiei.

În concluzie, vreau să subliniez faptul că noi ceicare trăim în prezent trebuie să comemorăm şi săcinstim memoria celor care au trecut prin închisorilecomuniste şi acest fapt îl putem face prin lecturarea



234

cărţilor celor care au trecut prin această „moară adracilor” care a umplut cerul de Sfinţi români . Este binecunoscut faptul ca anul acesta Biserica OrtodoxăRomână a declarat ca An Omagial al PatriarhuluiJustinian şi a martirilor din perioada comunistă. Acestfapt trebuie să ne trezească în conştiinţa noastrănaţionalistă creştină o empatie şi o cinste faţă de aceştioameni care au suferit pentru patria noastră şi pentruDumnezeu.

PĂRINTELE MARTIR GHEORGHE CALCIU-DUMITREASA

Prof. Tătaru Alina SimonaColegiul Naţional Pedagogic „Ştefan Cel Mare” Bacău

Secolul al XX-lea a fost unul controversat, mai alesa doua jumătate a secolului când în Europa de Est s-ainstaurat cu două mâini de fier, care aveau în una seceraşi în cealaltă ciocanul, un regim total diferit de valorilepe care tradiţia creştină şi moralitatea ce le propovăduiaîntre oameni. În anul 1947 în România s-a instaurat unregim dur, dar mai dură a fost ideologia acestui regimpolitic, o ideologie cu totul opusă şi împotriva luiDumnezeu, o ideologie care pe scaunul divinităţii ridica



235

un lucre efemer, adică materia, materialismul, astfelcomuniştii vor să-L coboare şi să Îl facă un „lucru”, „unobiect” nesemnificativ.

În această perioadă s-au ridicat mulţi oameni carenu au dorit să-L lase pe Dumnezeu, să-L părăsească, cisă-L propovăduiască, să îi proprovăduiască Evanghelia,aceşti oameni erau în „Frăţiile de Cruce”, o mişcarenaţională elitistă şi nu numai membri ai acelei mişcări, cişi adepţi ai ideologiei lui Corneliu Zelea Codreanu.Între aceşti tineri a fost şi părinte Gheorghe Calciu.

Părintele Calciu s-a născut în 1925, în judeţulConstanţa, mai exact în Mahmudia. A fost student alFacultăţii de Medicină. Arestat în luna mai 1948, învalul de arestări masive, a trecut prin Piteşti, Gherla,Aiud, Jilava. A făcut peste 21 de ani de închisoare întreanii 1948-1964 şi 1979-1984. În anul 1979 a fost arestatdin cauza participării cuvioşiei sale la protestulîmpotriva demolării bisericilor, astfel fiind condamnat lala 10 ani de închisoare (sentinţa 35/4mai1979). Esteeliberat la 20 august 1984, în urma protestelorinternaţional.

Părintele spunea despre el: „Sunt un copil deţărani din Delta Dunării. Am fost unsprezece la părinţi[…] Viaţa acolo, în Delta, la Mahmudia, era foartefrumoasă. Era un paradis!” Creşterea sa duhovniceascăa fost din sânul familei, astfel că Părintele spunea despre



236

mama sa: „mama a trăit o viaţă de adevărată sfântă laică.Eu zic asa, că dacă pun în balanţă tot ce am învăţat laTeologie şi ce am învăţat de la mama, cred că mai multam învăţat de la mama. Cer iertare profesorilor de lateologie! Cred că de la mama am învăţat mai multăteologie, pentru că după ce veneam de la biserică, nepunea masa şi în timp ce noi, copiii, mâncam, ea nepovestea, cu cuvintele ei ţărăneşti, Cazania şi încerca săne facă să înţelegem ceea ce înţelesese şi ea. Pe atunci,Cazania se citea obligatoriu şi era foarte importantăpentru ţărani. Preotul nici nu vorbea des, doar asa, lasărbători, însă se citea mereu Cazania în biserică şi erafoarte folositor.” Din aceste cuvinte ale părintelui seobservă că de mic a trăit în duhul credinţei, acesta lucraşi l-a format mai târziu pe Martirul Calciu.

Părintele a luat contact cu Frăţiile de Cruce lavârsta de cinsprezece ani, în anul 1940. Astfel, părintelea spus următoarele cuvinte despre Frăţiile de Cruce: „Erao organizaţie elitistă. Nu era luat aşa, oricine. Eu depildă, aveam mulţi prieteni în liceu pe care i-aş fi vrutalături de mine, în Frăţia de Cruce, dar n-au fost primiţi.N-au fost primiţi pentru că nu învăţau, erau maiobraznici, poate mai fumau... Selecţia o făcea şefulFrăţiei. Noi propuneam şi el hotăra. Îmi aduc aminte căaveam un coleg pe care-l iubeam foarte mult, un copiltare bun, dar aşa, cam golănaş. Nu învăţa, mai făcea



237

glume în clasă, tulbura profesorul. L-am propus, dar nu afost primit.”

Părintele, pe atunci mireanul Gheorghe, dupăfinalizarea ciclului liceal, a urmat Facultatea deMedicina din Bucureşti şi în acea perioadă era în grupulstudenţesc, tot al Frăţiei de Cruce, o unitate intermediară,şi în continuare făceau acelaşi activităţi intelectuale pecare le făceau în liceu.

Voi aduce un citat al părintelui despreîncarcerarea sa: „Era în mai 1948. Eu, ca studentmedicinist, stăteam la cămin, în Bucureşti şi a venit lamine un prieten de liceu, Iorgulescu, şeful Frăţiei deCruce de la Tulcea. Fusese convocat în capitală şi n-aveaunde să stea. Şi l-am ţinut la mine la câmin. Dar s-aîntâmplat ca atunci să vină arestările din 15 mai. Şi sigurcă după ce l–au arestat pe Iorgulescu, l-au întrebat unde astat şi celelalte... Aşa că pe 21 mai am fost arestat şi eu.”

Pe parcursul şederii sale în închisoare în anul1958 , în luna iulie, părintele a ajuns în Casimca, o grotădin penintenciarul Jilava. „Casimca era o secţie specialăa Jilavei. Jilava e o închisoare la şapte metri sub pământ,deasupra cărei pasc vacile şi oile. Aici, în pământ, într-ohruba în formă de semicilindru, erau cinci celule lipite deperete, fără lumină naturală, fără aer. Toată aerisirea seface prin trei găuri care erau jos, la uşă. Asta eraCasimca. Acolo am fost băgaţi şaizprezece oameni. În



238

decurs de doi ani, aproape jumate din noi au murit. Afost o sectie de exterminare, cu regim dur, bătăi,înfometare şi persecuţie specială!” Oare cum a rezistatpărintele Calciu? Răspunsul dat de dânsul esteurmătorul: „Acolo unde a fost unire, credinţa adâncă şirugăciune, s-a rezistat. Securitatea ne-a împărţit în aşa felîncât în fiecare celulă să fie un om distructiv, fie moral,fie fizic. La noi l-au băgat pe Costache Oprişan, care-şiscuipa plămânii- nu fac o figură de stil, realmente înfiecare dimineaţă scuipa cheaguri de sânge şi bucăţi deplămâni! În a doua celulă, cu cei doi nebuni, în a treia, lafel, unul cu instabilitate psihică. În celula cu cei doinebuni au murit toţi! Noi am rezistat fiindcă ne-amgrupat în jurul lui Constantin Oprişan, care a fost omdeosebit , un adevărat sfânt!”

În Casimca, cuviosul părinte s-a jertfit enorm dinpunctul meu de vedere, deoarece Costache Oprişan erafoarte bolnav şi l-a îngrijit, ba chiar din contră, a dorit săîi mai lungească zilele vieţii , astfel că părintele Calciuîntr-o zi aflându-se în celulă când paznicul nu era atent,s-a dus într-un colţ şi şi-a tăiat venele. Sângele a curs îngamelă şi lăsat să se ridice limfa (să nu uităm căpărintele a fost student la medicină), dându-i lui Oprişansă se pună pe picioare. Un alt episod semnificativ estemomentul când Marcel Petrişor a căzut bolnav la pat şi l-a îngrijit, spălându-l cu apă i-a dat de băut şi nici nu l-a



239

lăsat să moară, repetându-i într-o zi de dimineaţăurmatoarele: „nu îi bine să mori dimineaţa”, ajungândastfel după-amiază, i-a zis iar „nu e bine sa mori nicidupă-amiaza”. Trecând timpul s-a făcut seară iar şi i-azis iar „noaptea nici de cum nu e bine să mori.” MarcelPetrişor i-a făcut semn din cap că nu moare şi trăieşte şiîn zilele noastre. Această jertfă a părintelui ar trebui să oluăm ca exemplu şi să o practicăm şi noi cu aproapelenostru, cum şi Hristos în pildele Sale ne învăţa despreiubirea de aproapele: „iubeşte-l pe aproapele tău ca petine însuţi”. Acestă cuvântare a Mântuitorului părintele afăcut, dar mai mult s-a şi jertfit, atâta iubire câtă aveapărintele pentru aproape ar trebui şi aceasta să ne fiemărturie spre drumul său spre sfinţenie, dar şi exemplu.Foşti elevi de al lui, dar şi credincioşi spuneau cândveneau la Sfânta Spovedanie la părintele, le lua mâna înmâna sfinţiei sale, un lucru extraordinar de frumos şi unalt argument care întăreşte cât de multă iubire aveapărintele.

După Casimca, părintele a fost repartizat iar la Aiudunde în fiecare duminică slujea Sfânta şi DumnezeiascaLiturghie. Părintele, într-un interviu, opina următoareledespre acest subiect: „Eu în închisoare am slujit SfântaLiturghie. Nu aveam vin, aveam numai pâine şi foloseamapa ca vin , fiindcă Mântuitorul a prefăcut apa în vin lanunta din Cana şi am socotit că şi aici, în suferinţa mea,



240

ea se va sfinţi . Slujeam în fiecare duminică. La început,gardienii mă înjurau, mă insultau: „Popă tâmpit...” şialtele, ca aşa era tactica lor, ştii... Veneau să mă întrerupăîn mijlocul slujbei, băteau în uşa, dar eu nu reacţionam înnici un fel. Nu mi-a păsat nici de insulte, nici deameninţări. Am continuat să slujesc în fiecare duminică.Şi niciodată nu m-au bătut pentru că am făcut Liturghia.Pe urmă, chiar au renunţat să mă mai ameninţe. Probabilcă cei din Biserică le-au spus: „ Nu vă mai puneţi minteacu el, că ăsta-i popă nebun!”. Aici aş dori să subliniezputerea Sfintei Liturghii, doresc să vedeţi că niciunvrăjmaş a lui Dumenezeu nu se atinge de Sfinţenia Sa,de cea mai înaltă formă de rugăciune.

Într-o altă zi, mai exact într-o sâmbătă, s-au făcutpercheziţii în celule, de obiecei făceau marţia şi vinereasau în alte zile, dar nu sâmbăta. Părintele strângea pâineade vineri şi de sâmbătă pentru duminica la SfântaLiturghie , dar datoriţă acestei percheziţii, i-a găsitpâinea părintelui şi a luat-o. Dar s-a întâmplat cevamistic, îngândurat, părintele ce să facă că e duminică şinu are pâine pentru Sfânta Liturghie, a meditat asupraurmătoarei problematici, să îi ceară pâine sau nu, dar încele din urmă, a bătut în uşa celulei şi a venit gardianul,răspunzându-i cu ura, „Ce vrei?” părintele i-a cerut obucată de pâine cât cubul de zahar pentru a săvârşiDumnezeiasca Liturghie. Aici poţi să zici că Dumnezeu



241

a lucrat în acel gardian, pentru că după ceva timp de lacererea părintelui, s-a întors gardianul şi i-a dat o raţie depâine, mulţi alţi condamnaţi cereau pâine pentru ei sămănânce, dar părintele i-a spus că doreşte pentruLiturghie şi a adus. Aici se poate spune că pronia luiDumnezeu lucrează şi îl va acoperi pe părintele Calciupână la cele veşnice.

Cutremurul din 4 martie 1977 este un alt episod dinviaţa Cuviosului Părinte Calciu –Dumitreasa care în aceadată, după acele clipe zguduitoare între viaţă şi moarteale multor oameni nevinovaţi, după primirea telefonul dela elevul Lepădatu Paul, pe atunci părintele era profesorla Seminarul Teologic din Bucureşti, a plecat de acasă şia alergat patru kilometri pe jos, plus alte mijloace pe carea reuşit la să le ia. Ajungând părintele acolo, a început sădea de o parte bucăţile de beton ca să îi salveze pe eleviisăi prinşi sub beton, dar era o problemă gravă deasuprapărintelui era o placă de beton care stătea în picioaredoar de doi stâlpi de fier subţire, dar Dumnezeul nu alăsat să cadă acea bucată de beton. Părintele în unul dininterviuri spunea că în acea clipă a zis că dacă îi voia luiDumnezeu să moară, o să moară, iar dacă nu o să cadăacea bucată de beton şi astfel părintele i-a scos pe cei treielevi şi nu a căzut acea bucată de beton. Aici putem săaducem la cunoştinţă pilda Mântuitorului din Evangheliade la Matei în care Iisus spunea că dacă avem credinţă



242

cât o boabă de muştar, vom muta munţii din loc, uitaţi,părintele a avut şi a mutat muntele de beton care se aflasub cei trei elevi.

Din nefericire părintele la data de 6 octombrie1984 a fost caterisit de ierarhii de atunci. A contestataceasta decizie prin alcătuirea a unei contestaţii cătreSfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, o lucrare de14 idei, nu voi intra prea mult în detaliul acesta.

În cele din urmă, după exilul în America, părinte s-aîmbolnăvit şi a ajuns la Spitalul Militar din Bucureşti şipe parcursul celor aproape patru săptămâni, părintele,ştiind că se apropie plecarea sa la Domnul, a dictat cinciscrisori testamentare. Două dintre ele – cea adresatăfamiliei, cu îndrumări pentru înmormântare şi cea cătreenoriaşii din America, cu caracter deschis au fost făcutepublice după adormirea părintelui. Celelalte trei-vatrePărintele Justin Pârvu şi obştea Mănăstirii Petru-Vodă,către IPS Bartolomeu Anania, care l-a spovedit pe patulde moarte şi către obştea Mănăstirii Diaconeşti.

Sper că Cuviosul Părinte Martir Gheorghe Calciu-Dumitreasa, alături de Părintele Justin Pârvu, dePărintele Dumitru Stăniloae şi alături de toţi Martirii dinsecolul al XX-lea şi alături de Sfinţii lui Dumnezeu şialături de Maica Domnului şi Sfânta CuvioasăParascheva să ne mijlocească rugăciunile şi să se roagepentru mântuirea oamenilor şi ca jertfa lor să nu fie



243

uitată niciodată până la cea de a doua venire a a FiuluiOmului, când va Judeca şi să rânduiască Bunul şi multmilostivul Dumneze să fie canonizaţi şi cinstit ca atareca martiri! Amin !

EFECTELE SPORTULUI ASUPRAELEVULUI

Prof. Moise Emanuel PetricăȘcoala Gimnazială „Spiru Haret” Bacău

În istoria omenirii practicarea sporturilor a fostconsiderată dintotdeauna o necesitate. Pentru o mintesănătoasă este necesar un corp sănătos. Formula luiJuvenal, „Mens sana in corpore sano” a devenit devizaeducației fizice.

În antichitate, așa cum spunea și filosoful grecAristotel, „Cele patru lucruri cu ajutorul căroraoamenii obișnuiesc să facă educația sunt știința decarte, gimnastica, muzica și desenul”. Pornind de laaceste considerente putem spune că încă din antichitatese recunoștea importanța sportului pentru tineri și nunumai. Sportul și artele vin în completarea științei decarte pentru a „crea” un tânăr complet, competent,responsabil pentru el și pentru cei din jurul său.

Dacă ne raportăm la momentul actual, în careponderea populației cu surplus de greutate este foarte



244

mare pe toată planeta, dar mai ales în țările emisfereinordice, consider că practicarea sportului, nu neapărat deperformanță, cât mai ales a sportului pentru toți, carevizează recreerea, distracția și relaxarea este extrem deimportantă pentru asigurarea sănătății tinerei generații.Iar sportul organizat, desfășurat în cadrul organizațieișcolare vine odată în plus să contribuie la a te învăța să aiîncredere în tine dar și în colegul de echipă.

Sportul este bucuria de a trăi, de a te exprimaliber, prin mișcare, de a întâlni copii și de a te comparacu ei, cu spațiul și cu timpul. Sportul contribuie laformarea unui stil de viață sănătos, promoveazărespectarea normelor de comportament social șiasumarea de responsabilități în cadrul grupului sportiv.Mai mult decât atât, practicarea organizată a sportului, încadrul organizațiilor școlare sau a grupurilor sportive,are o serie de efecte pozitive care contribuie la sănătateafizică și mentală a fiecăruia și a societății în ansamblulsău. Sportul este extrem de important pentru că te învațăsă îți controlezi emoțiile, astfel încât faci față mai ușororicăror provocări, te învață să lucrezi în echipă și sădevii mai perseverent, să fii dinamic și activ, ba chiar teînvață și să pierzi. Pe de altă parte, practicarea sportuluite ajută să devii mai sociabil, să îți faci prieteni cu maimare ușurință dar și să respecți autoritatea, ceea ce îțipoate fi util și în afara terenului de sport.

Se poate aprecia că lumea sportului este o lumemagică în care prietenia, toleranța, bucuria, eleganța,respectul și ambiția își dau mâna pentru a te face să fimai bun, mai responsabil, inventiv și muncitor, o



245

persoană care progresează tot timpul, în căutareasuccesului. Jocurile de echipă, care fac parte din viațafiecărui copil încă din copilăria mică au rolul de a legaprietenii, de a stimula în același timp cooperarea șicompetiția. În momentul în care deja avem de-a face cupracticarea organizată a sportului în cadrul orelor deeducație fizică și sport, deja partea de organizare și dereceptare corectă a autorității „arbitrului” reprezentat decele mai multe ori de profesorul de educație fizică capătănoi valențe.

Unii dintre elevi vin în școală cu deprindericorecte în ceea ce privește practicarea sporturilor șirespectarea regulilor specifice competițiilor sportive.Alții, din contră, vin cu obiceiuri nepotrivite pentrupracticarea sporturilor, mai ales a celor de echipă.

Rolul profesorului devine esențial pentru a ajutacopilul să conștientizeze importanța respectării regulilorsportive. El îl învață pe elev cât de important este să îțirespecți adversarul, să îl feliciți atunci când este mai bundecât tine și să manifești considerație față de colegi,adversari și arbitri.

Așa cum spunea Gabriela Szabo. Marea atletă aRomâniei, „De cele mai multe ori, practicarea sportuluiși atingerea unor performanțe deosebite se datoreazășcolii. Este cert că există o strânsă legătură, ointerdependență între educație și actvitatea sportvă, unaimplicând-o pe cealaltă.

Fără a merge la școală și fără a fi îndrumațicorespunzător, elevii nu și-ar descoperi abilitățile



246

sportve, iar fără educație, sportvii nu pot ajunge să aibăo carieră completă, care să-i împlinească.”

Școala este un factor de evoluție în performanțasportivă a oricărui copil. Competițiile sportive la careelevii sunt îndemnați să participe au rolul de a-i învăța săse bucure de orice întâlnire sportivă ca să se poatăcompara cu ceilalți, ca să lege prietenii pe terenul desport care să se continue și în afara acestuia. Dacă eleviiparticipă la competiții încă de la vârstele primeișcolarități atunci în timp se vor suda prietenii care vorține mereu, se vor crea automatisme de joc care vor ducela obținerea de performanțe din ce în ce mai bune iarechipa în sine se va „mișca” ca un organism binearticulat.

Atunci când copilul vine cu niște deprindericorecte referitoare la practicarea sportului pentru cadruldidactic e o plăcere să șlefuiască și să valorificedeprinderile deja deținute de elev. Dacă într-un colectivexistă un număr mai mare de copii care sunt declarați depărinți mai ales „antitalent” la sport, profesorului îirevine misiunea de a căuta acele resorturi potrivitepentru a determina și un astfel de copil mai întâi să facămișcare și apoi să facă sport măcar de plăcere.

Se știe că pentru o viață sănătoasă, se recomandăca un om să facă zilnic 10000 de pași. De la banalaplimbare la alergare sau la mersul cu bicicleta, de lafotbal, la volei, la baschet sau la orice alt sport, fiecaredintre copii poate fi îndemnat și coordonat să găseascăacea modalitate de a face sport care să îl ajute să fie și



247

sănătos și să își păstreze și tonusul necesar pentru a faceperformanță în domeniul pe care îl vizează.

Consider că educația fizică și sportul au rolul de ate ajuta să îți învingi fricile, de a te autodepăși, de a fivictorios! Dar te învață de asemenea să fii îndrăzneț,punctual, ordonat și organizat.

Bibliografie:1. Cârstea Gheorghe, Teoria și metodica

educației fizice și sportului, ed. AN-DA,București, 2000

2. Oprea Laurențiu, ș.a. – Educație fizică șisport, manual pentru clasa a V-a, Ed.Didactică și pedagogică, 2017

3. Stănescu Monica Iulia, ș.a. - Educațiefizică și sport, manual pentru clasa a V-a,Ed. Litera, 2017

4. Dragomir P., Iordache T. - Educație fizicăși sport, manual pentru clasa a V-a, Ed.CD Press, 2017



248

CUPRINS:

NR.CRT.

ARTICOLUL PAGINA

1. Prof. Nicolae şi Violeta Chira, Ei toţisunt pentru noi sfinţi

3

2. Prof. Elena Hereș, Poezia închisorilorcomuniste

14

3. Prof. Gorbănescu Cristina Mihaela,Crăciun întemniţat

29

4. Prof. Brînduşa Olaru, File din noulmartirologiu

35

5. Pr. Prof. Ionuţ Cristea, MoarteaPărintelui Șerban în „Memoriile”Seniorului P.N.Ț. Ion Diaconescu

42

6. Prof. Cristea Carmen Elena, Izolareade la Penitenciarul Râmnic

53

7. Prof. Teodora Plăeşu, Apel la memoriaactivă; exemple de mărturisire înperioada comunistă: Mişcarea Rugul -aprins

66

8. Prof. Ioana Andrei, PETRU C. BACIU –mărturisitorul prigonit

78

9. Prof. Nechita Adrian-Viorel,Patriarhul Justinian Marina –personalitate providențială a Bisericiiîn vremuri de restriște

82

10. Prof. Țuglea Petrina, Un Apostol alBisericii - Patriarhul Iustinian Marina

94



249

11 Prof. Dr. Livia Liliana Sibişteanu,Ansamblurile iconografice de picturăexterioară moldavă (MănăstirileVoroneț, Moldovița, Sucevița) –reflectare a rolului iconarilor încultura română

106

12. Prof. Aurelia Crina Adam, Iconari sfinţi 14813. Prof. înv. primar Gașpar Anca-

Nicoleta, Νașterea Mântuitorului îniconografie

153

14. Prof. dr. Liviu Ciuraru, Isus, Pedagogulucenicului

158

15. Prof. Paula Popa, Actul didactic –scurte considerații

179

16. Prof. Andrei Ioana, Formareacaracterului religios-moral al elevului,prin abordare interdisciplinară la orade religie

184

17. Prof. Monalisa-Laura Gavriluț,Plăcerea de a învăţa

191

18. Prof. Moroi Grety, Prof. TimoşencoVoichiţa, Viţa de vie şi vinul roşu-Sângele Domnului-istorie şi...chimie

197

19. Prof. Avîrvarii Elena, Mărturisireacredinţei

205

20. Prof. Mioara Mărcuţă, Proiect delecţie

210

21. Prof. Eustina Gianina Damaschin,Experiența de viață a elevilor, factor

221



250

de progres în învățarea școlară22. Prof. Luminiţa Militaru, Literatura

carcerală227

23. Prof. Tătaru Alina Simona, PărinteleMartir Gheorghe Calciu-Dumitreasa

234

24. Prof. Moise Emanuel Petrică, Efectelesportului asupra elevului

243

sfinȚii Închisorilor Și literatura carceralĂ - epr.ro · sfinţenie, descrie astfel: „primii...

Documents