„Nu din vorbe, ci din fapte se cunoaşte omul virtuos“Sf. Vasile cel Mare

foaiagovândarului

Periodic editat de Parohia Ortodoxă Română„Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel - Govândari“

Reşiţa

Nr. 94 / anul XIIIMAI - IUNIE

2016

Editura

Graph

ÎN ACEST NUMĂRPUTEŢI CITI

Pag. 3 „Înviind Iisus din mormânt… Ast ziământuire a toat lumea s-a f cut….”ă ă

Prof. drd. Nicolae Adrian Păunescu

Pag. 4 - 5 Moartea şi Învierea DomnuluiPr. stavr. Radu Botiş

Pag. Hristos - Cruce - Înviere6 - 7Pr. Sergiu Dalea

Pag. 7 Cuvânt de Sfintele PaştiSfântul Ioan Maximovici

Pag. 8-9 „Lumină pentru suflet“ - pagini pt. copiiProf. Ortensia-Diana Raţiu

Pag. 10 Banii – de la necesitate la arghirofiliePr. Petru Berbentia

Pag. 11 slamul prin ochii istorieiIProf. pr. Emil Varga

Pag. 12 Europa creştinăMario Balint

Pag. 13-14 Ierarhia bisericească - preoţiaPr. Petrică Zaharie Ghimboaşă

Pag. 15 Anunţuri importante

FOAIAGOVÂNDARULUI

Parohia Ortodoxă Română“Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel,

Govândari”REŞIŢA

Fondator şi redactor şef:Pr. Petru BERBENTIA

Colectivul de redacţie:

Filolog Alina-Mihaela Fetescu-Iliescu

Prof. Ortensia-Diana RaţiuProf. Nicolae-Adrian Păunescu

Prof. pr. Emil VargaPr. Sergiu Dalea

Pr. Petrică Ghimboaşă

Corectare:Adela-Maria Berbentia

Tehnoredactare:Pr. Petru Berbentia

Editura: Graph, Reşiţa

Tiparul: S.C. Limpeza SRL, Reşiţa

Opiniile dumneavoastră, precum şiorice dorinţă de colaborare le puteţi

trimite pe adresa:petruberbentia@yahoo.com

www.biserica-petru-si-pavel.netISSN 1842 - 6522

ISSN-L 1842 - 6522

COPERTA 1 : NOAPTEA ÎNVIERII- la biserica noastră-

COPERTA 4: SF. APOSTOLI PETRU ŞIPAVEL

- patronii bisericii noastre-

3

F.G. 94 / 2016

„Înviind Iisus din mormânt…...Ast zi mântuire a toat lumea s-a f cut….”ă ă ă

Prof. drd. Nicolae Adrian Păunescu

Învierea Domnului Iisus Hristos a stârnit o serie de controverse în întreaga omenire, divizând lumea în maimulte grupuri, care infirm sau sus in aceast realitate. Pentru unii oameni, învierea lui Iisus este considerat ună ă ăţfenomen imposibil, deoarece moartea reprezint un punct terminus al existen ei, de unde nimeni nu se maiă ţîntoarce. Acest ra ionament i-a transformat pe ace tia în oameni rup i de Dumnezeu: p gâni, atei, agnostici,ţ ş ţ ăblasfemiatori, etc. Pentru cre tini, Învierea Domnului reprezint chintesen a înv turii mântuitoare, fiindcş ţ ţă ă ă ăf r Înviere, nu exist via ve nic .ă ă ă ă ăţ ş

ţ ţ şCei ce nu cred în Învierea Domnului au lansat trei ipoteze sau înv turi, care atac realitatea mor ii i aă ă ăÎnvierii lui Hristos. Aceste trei ipoteze sunt: moartea aparent , în el ciunea i viziunea boln vicioas . Conformă ă ă ăş şprimei ipoteze – moartea aparent – Domnul Hristosăar fi intrat în moarte clinic , atunci când se afla peăcruce, ca urmare a b t ilor primite i a dureriloră ă şr stignirii, iar în momentul punerii Sale în mormânt,ăaerul rece L-ar fi readus în sim iri i astfel, „a înviat”.ţ şBiserica contracareaz simplu aceast ipotez prină ă ăprezentarea episodului r stignirii i al punerii înă şmormânt, sublini ndu-se împungerea coastei de c trei ăsuta ul Longhin i pecetluirea mormântului dinş şpe ter . Era imposibil pentru un om s deschidş ă ă ămormântul din interior.

ş şCea de-a doua ipotez – în el ciunea – vorbe teă ădespre faptul c Apostolii Domnului ar fi venitănoaptea, pe ascuns, i ar fi furat trupul lui Iisus dinşmormânt. Tot Biserica anuleaz aceast ipotez , prină ă ăsublinierea faptului c mai-marii de la Templu auăcerut lui Pilat paz la mormânt, acesta devenindăobiectiv militar. Era cu neputin ca Apostolii s seţă ăapropie de mormânt, f r s nu atrag aten ia i ar fiă ă ă ă ţ şpierit negre it.ş

Cea de-a treia ipotez – viziunea boln vicioas –ă ă ăsus ine faptul c Domnul Hristos a murit, dar nu aţ ăînviat, iar cei ce afirm c l-au v zut pe Hristos înviat, ar fi suferit de boli sau de tulbur ri psihice. Bisericaă ă ă ă,demonteaz aceast ipotez prezentând o serie de ar t ri ale Domnului dup Înviere. Mai mult, Biserica prezintă ă ă ă ă ăăş ţi episodul cump r rii m rturiei mincinoase a solda ilor din gr dina Ghetsimani de c tre mai-marii de laă ă ă ă ăTemplu. Ace tia din urm i-au îndemnat pe solda i s mint c noaptea, pe când dormeau (ceea ce nu aveau voieş ţă ă ă ăs fac ),Apostolii au venit pe ascuns i i-au furat trupul lui Iisus, pentru a t g dui astfel realitatea Învierii la careă ă ă ăşsolda ii au fost p rta i.ţ şă

i ast zi mul i dintre oameni prefer s tr iasc departe de Dumnezeu i s nu recunoasc Învierea luiŞ ţ şă ă ă ă ă ă ăHristos, pentru a putea sluji lui Mamona i pentru a dobândi un confort material i/sau o putere iluzorie asupraş şcelorlal i oameni. Din p cate, ace tia se pierd foarte repede f r a în elege ce însemn credin a în Dumnezeu.ţ ş ţ ţă ă ă ăÎnvierea Domnului Hristos ne readuce pe to i la starea originar de dinainte de p cat i ne arat faptul c moarteaţ şă ă ă ănu mai are nicio putere asupra noastr dac m rturisim credin a în Hristos. Cum s te mai temi de moarte dacă ă ă ă ăţ„Domnul i St pânul vie ii” tale a biruit-o cu jertfa Sa de pe cruce? Din acel moment al m rturisirii, moarteaş ţă ădevine o izb vire de p cate i de de ert ciunile acestei lumi pentru o ve nic existen al turi de Dumnezeu.ă ă ă ă ă ăş ş ş ţ

ţ şMântuirea reprezint darul de pre pe care Îl face Dumnezeu oamenilor, r scump rându-i pe ace tia de subă ă ărobia p catului i a mor ii prin jertfa Fiului Unul-N scut. M rturisind credin a în Înviere i asumând jertfa de peă ă ăş ţ ţ şcruce, ca pre pl tit pentru p catele noastre, suntem pozi iona i pe drumul des vâr irii spirituale sau alţ ţ ţ şă ă ăîndumnezeirii.

ţCuvântul „ast zi” arat importan a pe care ne-o acord Dumnezeu în dobândirea mântuirii, sublinind că ă ă ăîntoarcerea în paradisul ceresc nu trebuie amânat , pentru ca mântuirea s devin inaccesibil .ă ă ă ă

ţ şS abord m cu hot râre în via a noastr acest „ast zi” i s punem început bun mântuirii noastre, pentruă ă ă ă ă ădragostea fa de Hristos, în vecii vecilor.AMIN.ţă

HRISTOSAÎNVIAT !!!!

F.G. 94 / 2016

4

Moartea şi Învierea DomnuluiPr. stavr. Radu Botiş

Toate cele patru Evanghelii sunt asemănătoare în afirmaţia că Iisus a murit într-o zi de vineri, ziua pregătirii sabatului (Matei 27,62; Marcu 15, 42; Luca 23, 54; Ioan 19, 31).

Despre semnificaţia pe care o dă morţii Sale, Iisus vorbeşte când se află pentru ultima oară cu cei doisprezece, la Cina care a avutloc într-o casă din Ierusalim, proprietatea unei cunoştinţe a lui Iisus. El concentrează în ultima cină toată viaţa Sa. Cina cea de taină s-adesfăşurat în cadrul unei cine pascale. Cina cea de taină a avut loc în Joia Mare, către seară.Aceasta a fost o cină pascală, dar nu în sensulcă Mântuitorul ar fi celebrat cu ucenicii Săi paştile iudaic, care începea de fapt în seara zilei următoare, ci în sensul că El a instituit un nouPaşti, adică Taina Sfintei Euharistii, care avea să fie pentru Biserică o permanentă actualizare a jertfei adevăratului Miel pascal.

Patimile desemnează ultima perioadă din viaţa lui Iisus, intervalul cuprins între momentul arestării Sale în grădina Ghetsimanişi cel al înmormântării într-o altă grădină, lângă Golgota. Itinerariul urmat de Iisus îl poartă succesiv la casa lui Anna, a lui Caiafa, lapretoriul lui Pilat, palatul lui Antipa şi în sfârşit, de la pretoriu la Golgota sau „locul Căpăţânii”, dealul execuţiilor lângă care estemormântul.

La romani existau trei tipuri de pedepse capitale şi anume:decapitarea, arderea şi crucificarea prin care a fost ucis şi Mântuitorul IisusHristos. De obicei pedepsele capitale erau precedate de flagelare. Biciuireaînsoţea crucificarea. Flagelarea, obişnuită într-o condamnare lacrucificare, a fost aplicată lui Iisus în urma hotărârii lui Pilat. Pedeapsa eraatât de brutală, că mulţi condamnaţi nu rezistau şi mureau în timpulbiciuirii.

După încheierea flagelării, lui Iisus i-au fost puse haine, după careporneşte spre Golgota. Iisus străbate drumul până la Golgota purtândcrucea în spate. La sosirea pe Golgota, soldaţii execută sentinţa. DeşiEvanghelia după Marcu (15, 25) situează ora crucificării la ceasul al treilea,Evanghelia după Ioan relatează că Pilat ar fi pronunţat sentinţa cam la alşaselea ceas, iar răstignirea ar fi avut loc înainte de unu după amiază. Defapt, acesta este momentul în care cele trei Evanghelii sinoptice situeazăînceputul unui fenomen extraordinar, întuneric, care însoţeşte agonia luiIisus şi care se prelungeşte până la trei după amiază, ora morţii. Deasupracapului, pe cruce, este pusă o tăbliţă care conţine nucleul acuzaţiei şisentinţei, cu expresia „regele iudeilor”. Scena răstignirii este dată de celepatru Evanghelii, că Iisus este aşezat între doi bărbaţi răstigniţi şi ei .Evanghelia lui Luca menţionează un răspuns al lui Iisus la răstignirea Lui.E vorba de o scurtă rugăciune în care cere ca aceia care-L crucifică să fieiertaţi: „Părinte iartă-le lor, că nu ştiu ce fac” (Luca 23, 34).Agonia lui Iisusa fost destul de scurtă, încât Pilat a fost surprins (Marcu 15, 44).

După cel puţin doua ore de la răstignire, Iisus moare pe cruce, pela aproximativ ora trei după-masa. Evanghelia după Marcu (15, 37) şi ceadupă Ioan (27, 50), relatează moartea lui Iisus însoţită de „un strigăt mare”scos de Iisus, care ar fi urmat imediat încercării de a-i da oţet. Ioan (19, 30)situează moartea după acelaşi episod, deşi aici se spune explicit că Iisus aluat băutura şi rosteşte, înainte de a muri, fraza: „Săvârşitu-s-a”. Apoi„plecându-şi capul, şi-a dat duhul”. Potrivit Evangheliei lui Ioan, plecarea capului de către Iisus nu înseamnă că rămâne inconştient, ci că,murind, se adresează celor apropiaţi Lui care sunt jos, lângă cruce, dăruindu-le Duhul Sfânt. Conform Evangheliei lui Luca, ultima frazăa lui Iisus este o rugăciune de încredere în Dumnezeu: „Părinte, în mâinile Tale încredinţez duhul Meu” (Luca 23, 46).

Moartea lui Iisus este una reală, fizică, venită după o lungă succesiune de injurii, umilinţe şi chinuri, începute odată cu arestareala Gghetsimani în noaptea de joi spre vineri, culminând cu răstignirea, pe Golgota. În cele din urmă, cu trupul şi duhul distruse deostilitatea umană şi de tăcerea divină, Iisus moare.

De obicei, la romani, agonia crucificării se prelungeşte ore, poate chiar zile. După moarte, cadavrele erau lăsate în voiavulturilor şi a păsărilor. Paznicii aveau grijă ca nici rudele, nici prietenii, să nu vină să le ia de pe cruce trupul, lăsând trupurileneînmormântate, condamnaţilor le era interzisă înmormântarea.

Sensibilitatea iudaică nu tolera ca cei executaţi să nu fie înmormântaţi în chiar ziua morţii. Această justificare reiese dinDeuteronom 21, 22-23: „Trupul lui să nu rămână peste noapte spânzurat de copac, ci să-l îngropaţi tot în ziua aceea”. La iudei, dacă dupăcrucificare era zi de odihnă, cei crucificaţi trebuiau daţi jos de pe cruce, astfel trebuia să li se grăbească moartea şi să fie înmormântaţiînainte de apusul soarelui, de începerea zilei de sărbătoare. În cazul lui Iisus şi a altor condamnaţi, în vinerea aceea era ajunul celei maimari sărbători iudaice, Paştile, şi, prin urmare, trebuiau să moară şi să fie înmormântaţi înainte de sfârşitul zilei.

Din acest motiv (Ioan 19, 31), Pilat a acceptat cererea autorităţilor iudaice de a da trupurile jos de pe cruce să fie înmormântate.Sistemul obişnuit era să li se zdrobească fluierele picioarelor celor atârnaţi, încă vii, deoarece astfel se producea o moarte rapidă.Aceastăpractică a fost aplicată celor doi bărbaţi crucificaţi odată cu Iisus. La Iisus n-a fost nevoie, deoarece agonia Lui a fost scurta, de aceea,când soldaţii au ajuns la Iisus au văzut că este deja mort. Unul dintre ei se asigură străpungându-i coasta cu suliţa, să-i dea lovitura degraţie. Tăietura este făcută atât de mare încât poate intra în ea mâna (Ioan 20, 25). Şi din rană iese „sânge şi apă” (Ioan 19, 34).

Evanghelia după Ioan pune în legătură sfârşitul lui Iisus cu sacrificarea mieilor pascali care avea loc în acel ajun de Paşti şicăruia, aşa cum este prescris, nu I se zdrobeşte nici un os şi care moare străpuns, dând viaţă şi dăruindu-se total ca instaurator al nouluilegământ între Dumnezeu şi omenire. Este relatarea celui care a văzut cu propriii ochi şi poate depune mărturie. Şi încheie: „şi acela ştiecă spune adevărul, ca şi voi să credeţi” (Ioan 19, 35-37).

( urmare în pag. 5)

F.G. 94 / 2016

5

( urmare din pag. 5)

Moartea şi Învierea Domnului

Responsabilitatea pentru înmormântarea lui Iisus şi-o ia un bărbat şi anume Iosif dinArimateea.Acesta, membru al aristocraţieilaice din Ierusalim, singurul cunoscut de guvernator, „îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus” (Marcu 15, 43). După ce aprimit permisiunea din partea lui Pilat, Iosif din Arimateea se întoarce pe Golgota cu un giulgiu pe care l-a cumpărat (Marcu 15, 46).Potrivit Evangheliei lui Ioan 19, 39, pe Golgota a venit şi Nicodim.

După ce L-au coborât de pe cruce, trupul lui Iisus este aşezat pe giulgiu. Înfăşurarea în giulgiu a unui cadavru este specificobiceiurilor funerare iudaice. După ce a fost înfăşurat, trupul a fost pus în mormânt.

Moartea Mântuitorului a fost benevolă, pe când la ceilalţi oameni este inevitabilă, chiar dacă au fost eliberaţi de păcat. Iisus numoare moartea Sa. El nu poartă moartea ca o osândă în sine. Aşa cum a luat asupra Sa păcatul altora, aşa ia şi moartea altora. Moarteaaltora a trebuit să o ia Iisus asupra Sa pentru că a luat păcatul lor. Păcatul atrage după sine moartea. Suferinţa lui Iisus reprezintă suferinţadeplină care sfârşeşte în moarte. Iisus s-a făcut om pentru a putea intra în solidaritate cu omenirea, cu scopul de a o mântui.

De obicei biografia unui personaj se sfârşeşte odată cu moartea lui, capătul vieţii. În cazul lui Iisus Hristos se întâlneşte uneveniment neobişnuit. Acest eveniment este Învierea Lui. Trecerea Lui de la viaţă la moarte, consecinţă a crucificării, a fost urmatăimediat de o altă trecere, inversă, imprevizibilă şi anume trecerea de la moarte la viaţă, la o viaţă nouă şi total diferită, care cuprindeprezentul şi viitorul, pământul şi cerul, Dumnezeu şi umanitatea, lumea prezentă şi cea care va veni.

Învierea lui Hristos ne întemeiază, în general, credinţa într-o continuare a vieţii după moarte. „Dacă Hristos n-a înviat, zadarnicăeste credinţa noastră” (I Corinteni 15,17). Învierea L-a adus pe Iisus într-o mai mare apropiere de oameni. Desigur, întrucât trupurileacestora nu sunt şi ele înviate, apropierea deplină se va realiza numai după învierea tuturor. Învierea cu trupul a însemnat atât o înălţare apropriei Sale stări, cât şi o apropiere mai mare de oameni, o mai mare eficacitate asupra spiritului lor. Dar ridicarea propriei Sale stăriînseamnă şi o mai mare apropiere de Dumnezeu, ca om.

Prin Înviere, Iisus, ridicându-Se ca om mai aproape de Dumnezeu, S-a ridicat prin însuşi acest fapt la treapta cea mai înaltă aumanităţii, care este o comunicativitate în relaţiile cu oamenii.

Despre fiinţa şi atributele trupului înviat a lui Hristos nu poate omul din trup pământesc să spună ceva determinat şi inteligibil.Sfintele Evanghelii ne relatează, pe de o parte, că trupul lui Iisus a putut fi pipăit cu mâinile, a primit hrană iar pe de altă parte, că pătrundeaprin uşile încuiate, apărea şi dispărea din ochii ucenicilor şi, în general, că atingerea fizică obişnuită de mai înainte nu mai era posibilă,cum reiese din cazul Mariei Magdalena în dimineaţa Învierii.

Preotul Serghei Bulgakov observă că petrecerea lui Iisus cel înviat în lume până la înălţare stabileşte legătura între starea actualăa lumii cu trupul sufletesc al omului şi între starea preamărită a lumii de după schimbarea universală şi transfigurarea făpturii cu trupulduhovnicesc al omului. Prin Învierea lui Iisus, s-a făcut începutul lumii viitoare. Ea este începutul noii creaţiuni a lumii, care numai prinpauza creatoare, în care ne aflăm, e oprită pentru un anumit timp, înainte de a fi dusă la capăt.

Apariţiile lui Iisus după Înviere sunt în număr de douăsprezece, acestea acoperă persoanele şi sectoarele cele mai importante dinactivitatea Sa şi din comunitatea creştină care va apărea după moartea Lui. Grupul care a beneficiat de cele mai multe apariţii este alucenicilor Lui, al celor pe care i-a chemat Iisus la începuturile activităţii Sale publice. Arătările se produc întotdeauna ca rezultat aliniţiativei personale a lui Iisus, care-i ia prin surprindere pe destinatari. Se produc în locuri diferite, dar legate întotdeauna de locurile princare au mers Iisus şi ucenicii înainte de moartea Lui.

Apariţia este prezentată ca o vedere reală, nu ca pe o viziune. Iisus este prezent ca persoană. Iisus se arată oamenilor care îlcunosc şi care vor fi capabili să-şi dea seama cine este El. De exemplu, în seara duminicii Paştelui Iisus apare printre ucenici şi Li seadresează cu salutul iudaic: „Pace vouă” (Luca 24, 36;Ioan 20,19). Apoi le arată urmele crucificării vizibile pe trup, concret, semnelecuielor în mâini şi picioare şi ale suliţei în coastă. Şi, conform lui Ioan 20, 22, le zice: „Luaţi Duh Sfânt”. El apare în mijlocul lor şi teamase transformă în bucuria regăsirii.

Odată Înviat, Iisus inaugurează viaţa viitoare, lumea definitivă. Învierea Lui a purtat pecetea iubirii lui Dumnezeu, pentru FiulSău iubit şi pentru toată omenirea.

După cele patruzeci de zile de la Înviere, petrecute de Mântuitorul Iisus pe pământ, S-a înălţat la cer. Înălţarea la cer se înţelegeca şi înălţarea oricărui corp în aer, cu deosebire că Domnul Hristos, având trup preamărit şi fiind totodată şi Dumnezeu Atotputernic, nuavea nici o greutate care să-i împiedice înălţarea la cer.

Domnul Hristos S-a înălţat cu trupul la cer, căci cu Dumnezeirea era şi este pretutindeni, şi astfel ne-a arătat şi nouă care esteţinta ultimă a călătoriei noastre pe pământ: cerul. Înălţarea este ridicarea umanităţii lui Iisus în intimitatea ultimă a Sfintei Treimi şi lastarea de cinste, putere şi suveranitate deplină.

Pentru că Iisus şi-a ridicat, prin înălţare, umanitatea în ultima intimitate a Sfintei Treimi, păstrând şi adâncind, în proporţiaînălţării, apropierea de toată omenirea, coboară la scurt timp după înălţare Duhul Sfânt peste cei care sunt ai lui Hristos, realizândBiserica. Duhul Sfânt, ca iubire supremă a Tatălui, ca manifestare a intimităţii Lui, a coborât peste lume, întrucât S-a aşezat întâi în chipdesăvârşit peste omenitatea lui Hristos, ridicată în ultimă intimitate divină. Deoarece intimitatea lui Hristos, înălţată în acea intimitate aDuhului Sfânt, asemenea dumnezeirii Lui, se află în acelaşi timp în cea mai adâncă intimitate a oamenilor care îşi deschid poartasufletului lor prin credinţă, Duhul Sfânt îi învăluie şi pe aceştia, ca pe purtătorii de Hristos. Biserica, mistica omenitate a lui Hristos,primeşte pe Duhul Sfânt, în calitatea ei de trup al lui Hristos.

Iisus Hristos S-a înălţat la cer după Înviere, atât pentru a primi toată puterea dumnezeiască în conducerea lumii spre mântuire,cât şi pentru a lăsa oamenilor la latitudinea lor să se decidă liber: a crede în El sau nu. Dacă ar fi continuat să stea cu mărirea trupului Săuînviat între oameni, aceştia ar fi fost siliţi să-L recunoască drept Dumnezeu. Istoria, ca un loc al vieţii de libere decizii, ar fi devenitimposibilă.

Pr. stavr. Radu Botiş

6

F.G. 94 / 2016

HRISTOS-CRUCE-ÎNVIEREPr. Sergiu Dalea

HRISTOSAÎNVIAT!Trecem prin clipe pline de bucurie spiritual , cântând imnuri de biruin , precum i frumosul tropar Hristos a înviată ăţ „ş

din mor i, cu moartea pe moarte c lcând i celor din morminte via d ruindu-le! , uitând parc prea repede, s pt mânaţ ţ “ă ă ă ă ă ăş

calvarului triste ii ce precede bucuria scoaterii nemului omenesc de sub tirania mor ii, Învierea Fiului lui Dum ezeu işi ţ ţ n şbiruin a Lui asupra Iadului.ţ

Chiar dac nu este momentulătocmai potrivit a vrea s revinş ăp u i n î n t i m p i s f a c oţ ş ăretrospectiv a „crucii”, asum riiă ăei, dar mai ales leg tura dintreăasumarea ei i calitatea de cre tin,ş şpentru c doar pornind de la acestăconcept putem s fim triumf toriă ăasemenea lui Hristos i s merit mş ă ădeplin numele de cre tin.ş

Ce este crucea?„Crucea- i semnul je r t fe i

Domnului Hristos” a a dup cumş ăspune o frumoas priceasn ;ă ă„Doamne, arm asupra diavoluluiăcrucea Ta o ai dat nou ” cum spuneăcântarea de la Taina SfântuluiMas lu „Cruce s fân t, s au ,ământuirea tuturora de p cat”ă cumspune o alt frumoas priceasn iă ă ă şo putem ine cu astfel de exemple,ţîn loc de defini ie, pentru cţ ă

evlavia cre tinului f de Altarul de Jertf al Mântuitorului este un element de baz în via a lui, acordându-i, pe bunş aţ ă ţă ă ădreptate, calit i curative, ap r toare i biruitoare.ă ă ăţ ş

şDar la întrebarea de mai sus vreau s r spund cu o alt cântare: „Crucii Tale ne închin m St pâne i sfânt Învierea Taă ă ă ă ă ăo l ud m i o m rim”, f când astfel, o pseudo-introducere în urm toarea idee. Crucea este Altarul de Jertf al Mântuitorului,ă ă ă ă ă ăşsemnul de ocar sfin it prin Sfântul Sânge al lui Hristos i transformat în foc spiritual pentru Potrivnicul, pentru luptaă ţ şîmpotriva ispitei, este mijloc de chemare a numelui Sfintei Treimi i a ajutorului lui Dumnezeu în împrejur ri grele, dar il ş l şăcea mai simpl modalitate de a-i ar ta iubirea, recuno tin a i mul umirea noastr lui Dumnezeu. Prin Cruce Hristos ne-aă ă ăş ţ ş ţ ,înv at ce înseamn iubirea necondi ionat („Pentru c atât de mult a iubit Dumnezeu lumea încât pe Unicul S u Fiu l-aă ă ă ă ăţ ţdat…” Ioan 3, 16), prietenia absolut („Eu sunt P storul cel Bun i îmi pun via a pentru oile mele” Ioan 10, 11), ne-a înv ată ă ăş ţ ţsmerenia i ascultarea („S-a smerit pe Sine, ascult tor f cându-Se pân la moarte, i înc moarte pe cruce” Filipeni 2, 8),ş ă ă ă ăş

credin a în Dumnezeu („P rintele Meu, de este cu putin , treac de la Mine paharul acesta! Îns nu precum voiesc Eu, ciţ ţă ă ă ăprecum Tu voie ti.” Matei 26, 39), i ne-a ar tat calea cea adev rat („Oricine voie te s vin dup Mine s se lepede de sine,ş şş ă ă ă ă ă ă ăs - i ia crucea i s -Mi urmeze Mie.” Marcu 8, 34).ă ăş ş

Dar cel mai important aspect, este legat de raportul Hristos-Cruce-Înviere, adic nu putem concepe Crucea f r Hristos,ă ă ăpe Hristos desp r it de Cruce, precum i Învierea f r Cruce. Hristos a acceptat Crucea din iubire fa de om, a îmbr i at-o, aă ă ă ă ăţ ş ţ ţ şiubit-o i a sfin it-o lasându-o semn de lupt i biruin pentru cei ce îi urmeaz i poart numele. Ne închin m Sfintei Cruciş ţ ş ţ şă ă ă ă ănu idolatrizând-o, ci ca Semnul de Biruin pe care st plin de slav Împ ratul Împ ra ilor i Biruitorul mor ii, Cel ce aţ ţ ş ţă ă ă ă ăsf râmat por ile cele de aram ale iadului. Ne închin m Sfintei Cruci pentru c Sângele scurs pe ea a sfin it-o, iar dintr-ună ă ă ăţ ţlemn obi nuit a devenit Lemnul cel de via f c tor prin Jertf , dar mai ales prin Înviere, pentru c spune Sf.Ap. Pavel: „Dacş ţă ă ă ă ă ăHristos n-a înviat, zadarnic este atunci propov duirea noastr , zadarnic este i credin a voastr .” (1 Corinteni 15, 14). Nuă ă ă ă ăş ţputem concepe Crucea f r de Hristos, precum nici pe Hristos f r Cruce, amintindu-ne de episodul în care Mântuitorulă ă ă ăHristos i se arat în vis împ ratului Constantin, la Podul Vulturului, înainte de lupta cu Maxen iu, când Hristos i se arat cuă ă ăţSfânta Cruce, iar mai apoi i se arat Crucea, singur , pe cer.ă ă

>>>>>>>>>>>

7

F.G. 94 / 2016( urmare din pag. 6)

HRISTOS - CRUCE - ÎNVIEREş şConform textului din Marcu 8, 34, pe care îl citim în a treia duminic din postul Pa telui i la 14 Septembrie,ă

asumarea Crucii lui Hristos i a crucii personale sunt elemente f r de care nu putem s ne numim cre tini. Crucea luiş şă ă ăHristos presupune aplicarea poruncilor Sale, a sfaturilor i îndemnurilor Sale, împroprierea vie ii Mântuitorului în via aş ţ ţnoastr , îndeplinind astfel „dictonul” Sf. Ap. Iacov care spune: „Credin a f r fapte este moart ” (Iacov 2, 17); adic :ă ă ă ă ă, ţiubirea lui Dumnezeu i a aproapelui, respectul, fidelitatea, facerea de bine, smerenia i ascultarea, postul i rug ciunea,ş ş ş ăetc. Crucea lui Hristos devine astfel crucea noastr , moartea Lui devine moartea noastr fa de p cat, învierea Lui devineă ă ă ăţînvierea vie ii noastre, descoperirea ve nicelor bun t i i mo tenirea loca urilor cere ti.ţ ş ţ ş ş ş şă ă

ş ţ ţA fi cre tin în adev ratul sens al cuvântului presupune aplicarea înv turilor divine în via a de zi cu zi (nu doară ă ăduminica i la s rb tori) i odat cu aplicarea lor constant , nu ocazional , atrage asupra noastr acea „umplere cu Duhulş şă ă ă ă ă ăSfânt” despre care se vorbe te la Cincizecime (Faptele Apostolilor 2, 4), acea „plin tate” a Duhului la care era p rta Sf.ş şă ăArhidiacon tefan dinainte de alegerea lui i pân la ceasul mor ii ( Fapte 6, 5 / Fapte 7, 55), adic tefan, i ca el mul iŞ ş ţ Ş ş ţă ăal i -am ales pe el fiind un exemplu cunoscut i gr itor, era credincios, cre tin practicant în fiecare zi a vie ii lui, deţ i. L ş ş ţădiminea a pân seara, de luni pân luni.ţ ă ă

ţ ţ ţPentru c acum serb m triumful Vie ii asupra mor ii, vreau s închei cu cuvintele Sf. Ap. Pavel: „Unde î i este,ă ă ămoarte, biruin a ta? Unde î i este, moarte, boldul t u? i boldul mor ii este p catul, iar puterea p catului este legea. Dar sţ ţ ţă ă ă ăŞ

d m mul umire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruin a prin Domnul nostru Iisus Hristos! Drept aceea, fra ii mei iubi i, fi iă ţ ţ ţ ţ ţtari, neclinti i, sporind totdeauna în lucrul Domnului, tiind c osteneala voastr nu este zadarnic în Domnul.” (1ţ ş ă ă ăCorinteni 15, 55-58)

Pr. Sergiu Dalea

Cuvânt de Sfintele Paşti

Hristos a înviat! Unde ţi-e, moarte, boldul? Unde ţi-e, iadule, biruinta?

Veniţi, oameni, să-i cântăm şi să ne închinăm lui Hristos, să slăvim învierea Lui din morţi!Astăzi este mântuirea lumii: nimicitu-s-a şi s-a biruit vrajmaşul cel temut şi neînfrânt până acum al neamului

omenesc şi al întregii lumi – moartea. Omul a fost zidit nemuritor, dar păcatul l-a lovit cu moarte.Mulţi oameni trăiau la începutul lumii cu sutele de ani, dar şi lor le venea sfârşitul. Erau bărbaţi puternici, care-şi

învingeau toţi duşmanii, care supuneau ţări şi popoare, dar nici unul dintre ei nu a reuşit să biruie moartea.Alţii, prin înţelepciunea lor, se ridicau deasupra tuturor, se îmbogăţeau de cunoştinţe, descopereau tainele

naturii, dar nimeni dintre ei nu a reuşit să omoare moartea. Chiar şi drepţii, cu întristare, se coborau cu sufletele îniad, simţind că totul în viaţă e deşertăciune şi chin sufletesc, care se prelungeşte până la moarte.

Dar astăzi moartea a fost biruită. Căci Hristos a înviat. S-a ridicat Hristos, primul dintre cei înviaţi. Nu pentruSine a gustat moarte şi a înviat Hristos, Fiul Dumnezeului veşnic viu ci ca să biruie moartea în El Însuşi, iar nouă,oamenilor, să ne deschidă porţile vieţii veşnice, El a primit moartea şi îngroparea şi, înviind din morţi, a devenitbiruitorul morţii.

Singur înviindu-Se pe Sine cu puterea Sa dumnezeiască, El le dăruieşte tuturor celor ce merg către El şi în urmaLui viaţa veşnică şi nemurirea. El îi hrăneşte pe credincioşii Săi cu Trupul şi Sângele Său cel înviat, turnând în eişuvoiul vieţii. El ne conduce spre viaţa plină de bucurie, spre raiul cel nou, plin de dumnezeiasca Lui slavă.

Asemeni lui Hristos, Care doar pentru scurtă vreme a gustat moartea, mor şi astăzi oamenii, ca să învie din morţişi să fie împreună cu El în împărăţia Lui.

Astăzi e Ziua Învierii. Cu bucurie să o prăznuim, oameni buni!Se veselesc şi cei trecuţi în lumea cealaltă, părinţii şi fraţii noştri, văzând lumina Învierii şi pregustându-şi

propria înviere, când se vor sătura şi mai mult de slava dumnezeiască.Bucuraţi-vă, toţi cei bolnavi, cei întristaţi şi suferinzi. Va veni şi pentru voi vremea unei vieţi pline de bucurie.Prăznuiţi, veseliţi-vă toţi oamenii, bătrâni şi tineri, bogaţi şi săraci, puternici şi neputincioşi, cei ce munciţi şi cei

ce nu vă găsiţi de lucru, locuitori în oraşe, în sate şi în pustii, călători şi întemniţaţi!Toţi să ne bucurăm acum! Sărbătorim omorârea morţii, a iadului nimicire, începutul unei vieţi noi.

Hristos a înviat din morţi, cu moartea pre moarte călcând şi celor din mormânturi viaţă dăruindu-le.Hristos a înviat!

Sfântul Ioan Maximovicidin volumul “Predici şi îndrumări duhovniceşti”

F.G. 94 / 2016

LUMINĂ PENTRU SUFLET

Pagina copiilor

8

Ştiaţi că...Plecând de la faptul c termenul de filosofie se traduce prin iubire de în elepciune,ă ţ

pentru Sf. Iustin cre tin este iubitor de Hristos ?, ş „ “A scris mai multe cărţi, din care ne-au rămas doar trei: cele două Apologii şi „Dialogul cu

iudeul Trifon ?“Relat rile Sfântului Justin despre s vâr irea Sfintei Liturghii, a Botezului i a Sfinteiă ă ş ş

Euharistii sunt dovezi foarte pre ioase în leg tur cu cre tinismul din primele veacuri cre tine?ţ ă ă ş ş

Moaştele sfântului martir şi filosof creştin se află în altarul lateral dedicat Sfinţilor Ioachim şiAna din Biserica iezuiţilor din Valletta, Malta?

Sfântul Iustin Martirul i Filosoful - 1 iunieş

Sfântul Justin Martirul i Filosoful s-a n scut c tre anul 114, din p rin i p gâni, probabil de origine latin ,ş ă ă ă ă ăţşi locuia la Flavia-Neapolis, vechiul Sichem, ast zi Nablus. Tat l s u se numea Priscus, iar bunicul s u Bacchius.ă ă ă ăCrescut într-o familie bogat i a f cut studii de filosofie în coli renumite ca cele din Alexandria i Efes. De i aă ăş şş , şcunoscut mai multe curente filosofice, în perioadapetrecut la Efes a fost interes t i de înv tura cre tin . Elă ă ă ăa ţş ş

şi-a povestit convertirea ca pe o experien de neuitat: peţăcând se plimba pe malul m rii, lâng el a ap rut un b trân.Aă ă ă ăfost mi cat de cele spuse de acest cre tin care i-a ar tat cş ş ă ăprin venirea lui se împlineau f g duin ele f cute deă ă ăţDumnezeu profe ilor din neamul evreiesc, iar credin a în Elţ ţera singura filosofie adev rat . În urm acestei discu ii aă ă a ţm rturisit: Iar mie mi s-a aprins deodat un foc în suflet iă ă„ şm-a cuprins o mare dragoste de profe i, ca i de b rba iiţ ş ţăaceia care au fost prietenii lui Hristos. i, gândindu-m laŞ ăcuvintele lui, g seam c aceasta este singura filosofieă ăsigur i aduc toare de folos. (Dialog cu iudeul Trifon,ă ăş “VIII, 1, p.130).

Impresionat i de statornicia în credin aş ţămucenicilor cre tini, s-a convertit la cre tinism în jurulş ş

vârstei de 30 de ani, iar via a sa a devenit o continu lucrareţ ăde predicare i de ap rare a cre tinismului. Ca filosof, elş şăîn elegea cre tinismul drept credin a care des vâr e teţ ş ţ ş şăfilosofiile p gâne. Dup convertire a plecat la Roma unde,ă ăîn timpul cârmuirii împ ratului Antonin, a deschis primaăş ţ şcoal filosofic în care se preda credin a cre tin . Aici, înă ă ăanul 155 d. Hr., a scris pentru împ rat Antonin o apologieă ulîmpotriva r t cirii idolilor. Mai târziu, în anul 161 d.Hr.,ă ădup urcarea pe tron a împ ratului MarcusAurelius, el a scris o a doua apologie, adresat de aceasta dat Senatuluiă ă ă ăroman.

Sfântul Iustin a dovedit un curaj ieşit din comun, deoarece a provocat la un dialog deschis susţinătoriifilosofiilor păgâne într-o vreme când creştinii erau persecutaţi pentru credinţa lor. şDeoarece l-a înfruntat i l-aînvins pe filosoful Crescens într-o serie de dezbateri la Roma, în preajma anului 165 d. Hr., acuzat posibil deCrescens de faptul c era adeptul unei religii interzise, a fost condamnat la moarte prin decapitare, împreun cuă ăş ţ şase dintre înso itorii lui: Hariton, fecioara Harita, Evelpist, Peon, Ierax i Liberian. R mâne memorabil replicaă ăpe care a adresat-o judec torului, care îl constrângea s -L renege pe Hristos: Nici un om în toate min ile nuă ă „ ţabandoneaz adev rul pentru eroare .ă ă “

9

F.G. 94 / 2016

Pe urmeleApostolilorSFÂNTULAPOSTOL ŞI EVANGHELIST IOANFiul lui Zevedeu şi fratele Sfântului Apostol Iacov, Ioan a fost fiul SalomeiiMironosiţa şi al pescarului Zevedeu. După ce a fost ucenicul Sfântului IoanBotezătorul, L-a urmat pe Hristos şi a devenit "ucenicul cel iubit" al Lui,deoarece a fost cel mai tânăr dintre apostoli.Câ ă cnd era r stignit pe ruce, Domnul i-aî ţ -o fânta Sa Maică.ncredin at lui Ioan pe SDupăAdormirea Maicii Domnului, a predicat

înAsia, în Efes. La porunca împăratului Domiţian a fost exilat pe Insula Patmos,unde a stat mulţi ani şi unde a scris Apocalipsa. A fost singurul apostol care nu afost omorât pentru credinţa sa.Amurit în Efes şi este sărbătorit în 8 mai.

ătura de înţelepciune!Pic"Mântuitorul a ales crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţişându-ne."

(SfântulAtanasie cel Mare)"Toată istoria creştinismului nu este altceva decât istoria unei singure şi unice minuni, a minunii

Învierii lui Hristos, care se continuă neîntrerupt în inimile creştinilor, zi de zi, an de an, veac de veac, până la ceade-a doua venire." (Sfântul Iustin Popovici)

Prof. Diana-Ortensia RAŢIU

Să ne jucăm, învăţând!

La ora de religie, Mihaela a învăţat despre Intrarea Domnului în Ierusalim, despre patimile, moartea şiÎnvierea Sa. Dar acasă, când a început să povestească bunicii, a observat că nu mai ştie cui S-a arătat Iisus dupăÎnviere. Ajut-o pe Mihaela să găsească persoanele cărora li S-a arătat Iisus şi să povestească corect bunicii cums-au desfăşurat evenimentele!

Canonul ÎnvieriiZiua Învierii, să ne luminăm, popoare! Paştile Domnului, Paştile! Că din moarte la viaţă şi de pe

pământ la cer, Hristos Dumnezeu ne-a trecut pe noi, cei ce-I cântăm cântare de biruinţă!

10

F.G. 94 / 2016

Banii – de la necesitate la arghirofilieTreizeci de argin i a fost pre ul pentru care Iuda Iscarioteanul L-a tr dat pe Iisus, dup cum scrie Matei.ţ ţ Sf. Evanghelistă ă

Într-adev r, dup Cina cea de tain , Iuda s-a dus la arhierei, unde au c zut de acord asupra modului în care s -L predea loră ă ă ă ă peHristos, în schimbul a 30 de monede de argint.

Cântarea din S pt mâna Patimilor eviden iaz acest adev r trist: banii te fac s tr dezi i pe cei mai apropia i:ă ă ă ă ă ăţ ţş „Cândsl vi ii ucenici la sp larea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel r u credincios, cu iubire de argint îmboln vindu-se, s-aă ă ă ăţîntunecat i judec torilor celor f r de lege pe Tine, Judec torul cel drept, Te-a dat. Vezi, iubitorule de avu ii, pe cel ceş ă ă ă ă ţpentru aceasta spânzurare i-a agonisit “.ş ...

În Joia cea Mare, în biseric se cânt înc o cântare ce aminte te de acest mare p cat al arghirofiliei:ă ă ă ăş „N ravul t u este plină ăde vicle ug, Iuda f r de lege; c îmboln vindu-te cu iubirea de argin i, ai câ tigat ur de oameni. C de vreme ce iubeaiş şă ă ă ă ă ăţbog ia, pentru ce ai mers la Cel ce înv a despre s r cie? Iar de-L iubeai pe Dânsul, pentru ce ai vândut pe Cel f r de pre ,ă ă ă ă ă ăţ ţ ţdându-L spre ucidere? “.....Tocmai de aceea m-am gândit s scriu despre „iubirea de argin i”.ă ţ

Ce sunt banii? Dac este s analiz m cu sinceritate, în lumea deă ă ăast zi, dup aer, ap i m ncare, banul a ajuns indispensabil. E clar că ă ă ăş âde la începuturile existen ei banilor, ei au cuantificat o valoare, auţfost simbolul unei valori, o modalitate de a vinde i cump ra diverseş ălucruri ( dup ce a disp rut „trocul”, adic „schimbul în natur , f ră ă ă ă ă ămijlocirea banilor, constituind forma cea mai simpl a comer ului. )ă ţ

Sfânta Scriptur vorbe te i de puterea manipulatoare ce o auă ş ş

banii, dar i de posibilitatea de a cump ra o imagine mai bun ,ş ă ăexemplu clasic fiind Anania i Safira ( Faptele Apostolilor cap. 5, v.ş

1-10). Nu trebuie s uit m nici pe Simon Magul din Samaria, cel ce aă ăvrut s - i cumpere darul de a face minuni ca i apostoliiă ş ş

Mântuitorului.Sunt multe texte în Vechiul i în Noul Testament, care amintesc deş

acest p cat al iubirii de bani, al arghirofiliei. Unii, mai curio i, auă ş

num rat i sus in c în Biblie sunt 2.350 de versete despre bani iă ăş şţdorin a de a poseda cât mai multe bog ii, iar 15% din ce a înv atţ ţ ţă ăMântuitorul Iisus Hristos în activitatea Sa p mântean aminte teă ă ş

despre acea i preocupare p c toas .ş ă ă ăcâteva dintre ele:Iată

- Deuteronomul 15, 7 „…. s nu- i împietre ti inima i s nu- i închizi mâna înaintea fratelui t u celui lipsit.”ă ă ăţ ţş ş

- Deuteronomul 15, 10 „...ci s -i dai i s nu dai cu p rere de r u în inim ; c ci pentru aceasta te va binecuvânta Domnulă ă ă ă ă ăş

Dumnezeul t u în toate lucr rile de care te vei apuca.”ă ă- Luca 12, 34 „C ci unde este comoara voastr , acolo este i inima voastr ”ă ă ăş

- Romani 12, 8 „Cine îmb rb teaz pe al ii s se in de îmb rb tare. Cine d s dea cu inim larg . Cine cârmuie te să ă ă ă ă ă ă ă ă ă ă ăţ ţ ş

cârmuiasc cu râvn . Cine face milostenie s-o fac cu bucurie.”ă ă ă- 2 Timotei 3, 2 „C ci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de argint , l ud ro i, trufa i, hulitori, neascult tori de p rin i,ă ă ă ă ăş ş ţnemul umitori, f r evlavie,ţ ă ă ”- 1 Timotei 6, 10 „C ci iubirea de argint este r d cina tuturor relelor i cei ce au poftit-o cu înfocare au r t cit de la credină ă ă ă ă ăş ţşi s-au str puns cu multe dureri.”ă- 1 Ioan 3, 17 „Dar cine are bog iile lumii acesteia, i vede pe fratele s u în nevoie, i î i închide inima fa de el, cumă ă ăţ ţş ş ş

r mâne în el dragostea de Dumnezeu?”ăi Sfin ii P rin i sunt preocupa i de acest comportament p c tos. Astfel, Sfântul Ioan Casian spune despre iubirea deţ ţ ţŞ ă ă ă

argin i c este o patim care nu are o temelie în firea omeneasc , în vreun instinct al ei, ci este ceva în afara firii. i Sfântulţ ă ă ă Ş

Maxim M rturisitorul spune:ă „Iubitorul de pl ceri iube te argintul ca s - i procure dezmierd ri prin el; iubitorul de slavă ă ă ăş ş

de art ca s se sl veasc prin el; iar necredinciosul ca s îl ascund i s -l p streze, temându-se de foamete, de b trâne e,ş şă ă ă ă ă ă ă ă ă ţde boal sau de ajungerea între str ini. Acesta n d jduie te mai mult în argint decât în Dumnezeu, F c torul tuturoră ă ă ă ă ăş

lucrurilor i Proniatorul tuturor, pân i al celor mai de pe urm i mai mici viet i “ş ş şă ă ăţ . Mai mult decât atât, Sfântul IoanDamaschin spune: „… Aproape toat afec iunea p mânteasc i împ timirea de ceva din cele materiale na te pl cere iă ă ă ă ăţ ş ş ş

desf tare în cel împ timit i înnebune te i vat m în chip p tima partea poftitoare a sufletului, întrucât supune pe cel biruită ă ă ă ăş ş ş ş

iu imii, mâniei, întrist rii i inerii de minte a r ului, când e lipsit de ceea ce dore te; desfrânat este i iubitorul de avu ii,ţ ţ ţă ăş ş ş

iubitorul de argint i zgârcitul.”ş

Cum s sc p m de acest p cat? Ce spun Sfin ii P rin i? Sfântul Ioan Gur deAur este categoric: „Îndr goste te-te de alt-ă ă ă ă ă ă ăţ ţ ş

ceva! Îndr goste te-te de bog ia cea din ceruri! Cine se îndr goste te de Împ r ia cerurilor dispre uie te l comia; cine-i robă ă ă ă ă ăş ş şţ ţ ţal lui Hristos nu mai este rob al lui mamona, ci st pân. C bog ia obi nuie te s mearg dup cel ce o alung , dar fuge de celă ă ă ă ă ă ăţ ş ş

ce o urm re te. Nu cinste te atât pe cel ce-o urm re te cât pe cel ce o dispre uie te. De nimeni nu- i bate atâta joc cât de cel ceă ăş ş ş ş şţo dore te“.ş

Putem???Pr. Petru Berbentia

F.G. 94 / 2016

11

ISLAMULPRIN OCHII ISTORIEI"Nu exist islam moderat i islam fundamentalist; islamul e islam ".ă ş

Samuel P. Huntington

Recentele atentate din Belgia, revendicate de gruparea autoproclamatului ,,stat islamic’’ atrageînc o dat aten ia asupra unui fenomen ce necesit i o analiz a evolu iei unor ideologii desprinse dină ă ă ăţ ţşsfera unei religii monoteiste, cu tradi ii, legi i reguli religioase pe care Occidentul i Europa cre tin nuţ ş ş ş ăle poate în elege. De aceea cred c am putea readuce în discu ie apari ia religiei islamice, punctând peţ ţ ţăalocuri contextul istoric, cu scurte elemente de doctrin , p reri i viziuni inter-religioase.ă ă ş

Astfel am putea aminti c în primele decenii ale secolului al VII-lea, intensificarea procesului deădestr mare a rela iilor gentilice i de formare a claselor sociale a creat premizele apari iei statului arab.ă ţ ş ţÎn ac iunea de consacrare a societ ii, pe plan ideologic, i deţ ţ şăaccelerare a form rii statului unificat prin unirea triburilor arabe un rolă ,deosebit l-a avut mahomedanismul sau islamismul. Acest fenomenreligios a fost ini ial o puternic reac ie împotriva politeismului pe de oţ ţăparte, i a domina iei str ine pe de alt parte. În scurt timp s-a produs oş ţ ă ăreform religioas radical , dar i o trezire la via a istoric a uneiă ă ă ăş ţpopula ii relativ s race. De aceea s-au conturat dou elementeţ ă ăprincipale: unul religios propriu-zis, considerat ca revela ie, i unulţ şuman, caracterizat prin dorin a de eliberare i de expansiune, g ndireţ âşspecific triburilor r zboinice semi-nomade. Unul din obiectiveleă ăînsemnate ale înv turii lui Mahomed a fost unirea triburilor arabe,ă ăţpentru a c rei realizare, Mahomed i urma ii s i au îndemnat laă ăş şsolidaritate între musulmani i a urm rit s atenueze contradic iileş ă ă ţsociale din societatea arab i neîn elegerile dintre triburi.ă ş ţ

Ace tia au proclamat r zboiul sfânt" – djihad –împotrivaş „ ănemusulmanilor, folosindu-l ca o diversiune menit s abat maseleă ă ăs r cite i exploatate de la lupta social i ca un mijloc de a uni to i arabii prin organizarea unoră ă ăş ş ţ ,r zboaie de prad i cucerire de mari propor ii (a fost i face parte chiar i în pre ent din propagandaă ă ş ş şţ zislamic !). Impunerea islamismului nu s-a realizat îns lesne. La început Mahomed i-a câ tigat adep iă ă ţş şî ţ ţn rândurile popula iei s race din Mecca, ceea ce a trezit ostilitatea aristocra iei i negustorimii de aici,ă şfapt pentru care Mahomed i adep ii s i au fost sili i s se retrag din Mecca i s se refugieze laş şţ ţă ă ă ăYathreb, localitate în care a continuat propov duirea noii religii, bine primit , motiv pentru care Yathrebă ăş şi-a schimbat numele n Medina, "Ora ul Profetului".î

Retragerea lui Mahomed 16 iulie 622 d. Hr. Hegira , este considerat de musulmani data dela -„ “- ăînceput a erei lor La Medina, ai c rei locuitori erau nemul umi i de rolul preponderent de inut de. ţ ţ ţăMecca, islamismul i-a câ tigat adep i tot mai numero i, aici închegându-se o puternic comunitateş ş şţ ămusulman . Musulmanilor din Medina li s-au ad ugat i triburi de beduini din de ert, tenta i deă ă ş ş ţperspectiva r zboiului de prad . Dup o serie de ciocniri armate, musulmanii i locuitorii din Mecca auă ă ă şajuns la o în elegere acceptând doctrina i legea islamic . În schimb, Mecca a fost recunoscut caţ , ş ă ăora sfânt al musulmanilor, iar templul Caaba, sanctuar al islamului. Acest fapt a avut un mare efectşpolitic i religios, care a gr bit procesul de unire a triburilor arabe i de adoptare a islamismului, astfelş şăîncât, la moartea lui Mahomed, în anul 632, aproape întreaga Peninsul Arabic era unificat politic iă ă ă şreligios.

Din punct de vedere e „ „ “timologic cuvântul islam" deriv din r d cina salama , care înseamnă ă ă ăsupunere, termen ce a determinat i formarea cuvântului moslem sau muslin , adic cel care aş „ “ „ “ „ăprimit Islamul". Forma persan a termenului este redat prin musalman , iar cea turca prină ă „ “„ “ „ “musulman , însemnând supus lui Dumnezeu .

Teologia mahomedan poate fi rezumat în celebra m rturisire "…nu este Dumnezeu afar deă ă ă ăAllah i Mahomed este profetul s u’’. eligia islamic , este prin defini ie religia supuneriiş ă ăR ţnecondi ionate fa de Allah, ca atare, posibilele comentarii nu vor reu i decât s alimenteze laţ ţă ăşnesfâr it o polemic ideologic dintre dou culturi (islamist i occidental ) antagonice, f rş şă ă ă ă ă ă ăperspectiva vreunui dialogul constructiv. Cre tinilor nu le r mâne decât s trezeasc spiritul umanit iiş ă ă ă ăţş ş şi al unit ii, dincolo de barierele confesionale, dincolo de orgolii i alte preten ii de arte…ăţ ţ

Prof. pr. Emil Varga

12

F.G. 94 / 2016

Europa a fost, este i trebuie s r mîn profundş ă ă ăcre tin ! Ne oblig cei 2000 de ani de cre tinism,ş şă ăvalorile i înv turile C r ii. Nu va fi u or! Va fi oş şă ă ăţ ţb t lie pe via i pe moarte cu cei ce vor s ne scoată ă ă ă ăţ ş

crucea din inimi! Sîntem, îns , obi nui i.Am mai luptată ş ţacum 1000 de ani i am izbîndit! Fie c ne-am numitş ăDragoni, Templieri, Teutoni, Ioani i, CavaleriiţSfîntului Mormînt, deC a l a t r a v a , d eAlcantare, ai Spadei,ai Gladiumului, ai luiHristos..., din Vestulîndep rtat i întun cată ş ed e i g n o r a n aţmedieval timpurie iă ş

pîn în Estul extrem iă ş

educat, cre tinismul aş

stat pav z celor ce auă ădorit s ne rup înă ăbuc i, cu caii.ăţ

Ast zi, va fi maiădif ic i l ! Pentru cătr d torii se ascundă ăîntre noi i pozeaz înş ălideri charismatici.

ŢDar, tot tr d tori se numesc! Precum Vlad epe care aă ă ş

dat Cetatea Caransebe ului pe mîna turcilor, la fel iş ş

Cancelarul german Angela Merkel a refuzat ca înConstitu ia Uniunii Europene s apar men iunea deţ ţă ăCRE TINISM EUROPEAN! Rezultatul îl vedem cuŞ

to ii, în fiecare zi! Acestei invazii nu i se mai poateţopune un Iancu de Hunedoara, la Belgrad, pentru careclopotele bisericilor catolice surori din întreaga Europăs bat , în fiecare zi, de peste 600 de ani, la ora 12!ă ăRezultatul? Numai 6% dintre europeni au enumeratreligia între valorile care conteaz cel mai mult pentruăei, potrivit eurobarometrului realizat în anul 2011. Totreligia a ocupat locul 10 din 14, ca r spuns la întrebareaăcare sînt valorile cu care identific Uniunea European .ă ă47% dintre cet enii europeni ce apar in statelorăţ ţmembre UE declar c sînt cre tini i cred înă ă ş ş

Dumnezeu, în timp ce 27% cred într-un spirit superiorşi 18% nu cred c exist o fiin superioar . Procentulă ă ă ăţdin ce în ce mai ridicat al credin ei într-un spirit esteţasociat cu afilierea la spiritualitatea de tip New Age. Înţ ţă ă ările cu o puternic tradi ie catolic , precum Spania,Portugalia, Italia i Polonia, num rul credincio ilorş şăpractican i este mai mare decît în rile luterane. La felţ ţăse întîmpl i în rile de rit ortodox, Grecia iă ăş şţRomânia, unde credin a în Dumnezeu dep e te 75%!ţ ăş ş

De aici i zelul adversarilor no tri de a ne scoate religiaş ş

din coli i din educa ia de zi cu zi!ş ş ţUnii consider c Biserica Cre tin European , înă ă ă ăş

ansamblul ei, reprezint o r m i a identit iiă ă ă ă ăş ţ ţcontinentului. M rturie în acest sens stau sutele deă

catedrale i biser ic i europene, capodopereş

arhitectonice, care au în principal doar rol de muzeu iş

mai pu in de l ca de cult.ţ ă ş

Un num r mic de comentatori v d îns Europa caă ă ăun cîmp de misiune, numind b trînul continent „celămai ne-religios loc de pe p mînt". Al ii, mai sceptici,ă ţafirm c acest declin al cre tinismului european va fiă ă ş

momentul prielnicpentru ca islamul,învins de cre tini înş

Evul Mediu, s - i iaă ş

revan a, nu doarş

prin for a armelor, ciţş i c u a j u t o r u larmelor spirituale.

B t r â n u lăcontinent se afl laăr s c r u c e : c r i z aăi m i g r a n i l o r aţtensionat rela iileţd i n t r e s t a t e l eEuropei, aceastăs i t u a i e f i i n dţconsiderat cea maiăg r a v d e l aă

terminarea celui de-al doilea r zboi mondial. Au fostăridicate steagurile rilor europene care lupt împotrivaţă ăinvaziei musulmane, dar al României a lipsit cudes vîr ire! Noi, cei care am stat cu sabia în mîn suteă ăş

de ani i am ap rat hotarul Europei Cre tine, la oraş şăactual nu exist m! Europa Cre tin se treze te la viaă ă ă ăş ş ţşi noi o sa fim carne de tun! Oare pentru a “salva”economic Europa trebuie ca statele membre s abdiceăde la valorile milenare? Trebuie s devin cumva UEă ăcreuzetul unui experiment multi-etnic i multi rasial,ş -în detrimentul valorilor culturale i istorice care stau laş

baza construc iei europene? Europa, continent cuţtradi ie cre tin , se vede nevoit s ofere azil unuiţ ş ă ă ănum r considerabil de musulmani. În acest timp, înăSyria i Iraq, cre tinii sînt extermina i, iar bisericileş ş ţcre tine sînt rase de pe fa a p mîntului.ş ţ ă

O Europ cre tin ?! Desigur, Europa actual , în totă ă ăş

cea are ea mai frumos i mai bun, este rezultatul uneiş

concep ii cre tine privind lumea i via a. Cuvîntul luiţ ţş ş

Hristos a sus inut i mîngîiat pe tot omul în suferin ,ţ ţş ămorala cre tin a înt rit familia, libert ileş ă ă ăţfundamentale au fost rostite de Apostolul Pavel. Îlg si i în Corinteni! Biserica noastr i-a p strat vieă ă ăţ ş

rela ia cu Hristos i lucrarea Duhului Sfînt în Sfinteleţ ş

Taine. Sîntem, vrem, nu vrem, aluatul cre tin în careş

trebuie s dospeasc fr mînt rile unei Europe, care aă ă ă ădus la dezastrul actual. Dac acest lucru e scris s seă ăfac cu sabia, cu sabia se va face !ă

Mario Balint

EUROPA CREŞTINĂ

13

F.G. 94 / 2016

urmare din numărul trecut

IERARHIA BISERICEASCĂPreo#ia

Pr. Petrică Zaharie Ghimboaşă

r“Pe preo#ii cei dint e voi îi rog ca unul ce sunt împreună preot și martor al patimilor luiHristos și părtaș al slavei celei ce va să se descopere :păstori#i turma lui Hristos, dată în pazavoastră, cercetându-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câștig urât cidin dragoste” (I Petru, 5,1-2)

Dacă am în&eles rolul și rostul diaconilor în Biserica dincomunitatea primară și pân astăzi, trebuie să vedem care este șiărolul preotului în via&a omului din cele mai vechi timpuri și cum adevenit această treaptă a ierarhiei, nucleul prin care se transmiteînva&ătura morală și de credin&ă în societate. Pentru a în&elegeastăzi importan&a pe care o are preotul în via&a omului, frământatparcă mai mult decât ieri, trebuie să ne raportăm la ceea cespuneau sfin&ii despre lume. De ce trebuie să ne raportăm la ei cei,de demult, ne întrebăm? Fiindcă constatăm că astăzi sunt tot maipu&ini formatori de valori adev rate, pentru că ceea ce ne făcea peănoi ieri cred că ne face și astăzi…moral universal-valabilă pentru, ătoate vremurile și pentru to&i oamenii…și vedem că tot ceea ce ni„ ă „se propune” pentru a trăi uman și demn pâna la urm , se impune”de fapt brutal în intimitatea noastră. Sfântul Ioan Gură de Aur, atâtde cunoscut de noi prin moștenirea pe care a l sat-o omului careăeste în căutarea mântuirii, ne spune astfel: „dacă aș întâlni un preotși un înger, m-aș pleca preotului pâna la pământ și i-aș săruta mânasfin#itoare și apoi m-aș pleca îngerului”.

Preo&ia este o lucrare sfântă și sfin&itoare. În toate timpurilepreo&ia a existat și s-a exercitat după felul popoarelor respective. Laînceput a existat preo&ia popoarelor păgâne, în mijlocul cărora aapărut apoi poporul ales, Israel, cu preo&ia lui, rânduită deDumnezeu. Popoarele păgâne aveau o preo&ie idolatră, adică erauînchinătoare la idoli. Idolii oamenilor, zice Psalmistul, „sunt argint șiaur, lucruri făcute de mâini omenești”. Unor asemenea idoli ajunseseră să se închine și iudeii,influen&a&i de popoarele păgâne.

O preo&ie sfântă și sfin&itoare, în felul ei, este preo&ia Vechiului Testament. Această preo&ieiudaică, rânduită de Dumnezeu prin Moise, se numește levitică, după semin&ia lui Levi, aleasă casemin&ie preo&ească, al cărei prim arhiereu a fost Aaron, fratele lui Moise. Înaintea acesteia, VechiulTestament, amintește de un alt Mare Preot, numit Melchisedec, regele Salemului, căruia Avraam i-aadus jertfă, pâine și vin, ca celui ce era „preotul Dumnezeului Celui Preaînalt, atunci a primit de la elbinecuvântare" (Facere 14, 17-20), Preo&ia levitică, începând cu Aaron, era o preo&ie ierarhică cu:arhierei, preo&i care slujeau la altar și cu lev &ii, ajutoarele lor. Slujirea preo&ească consta în aducerea deijertfe de animale, spre isp șire, sau cur &ire și alte feluri de jertfe de mul umire, ei făceau rugăciuni,ă ă ţciteau și explicau Legea, către popor.

ă âNoul Testament vorbește și el de o preo&ie deosebită, de origine divin . Mai înt i de preo&ia luiHristos, Dumnezeu-Omul, Care este numit: . Ca„Preot în veac, după rânduiala lui Melchisedec”Dumnezeu, Fiul este și Împărat din veșnicie, după cum este și învă&ător, sau Prooroc, dup întrupare,ăcând a devenit și Arhiereu (Preot). Ca și slujirea Lui de Învă&ător, Domnul a îndeplinit și slujirea Sapreo&ească, în timpul activită&ii Sale, când vindeca bolnavi și scotea demoni, dar îndeosebi când ainstituit Sfânta Euharistie, la Cina cea de Taină, dând poruncă apostolilor: "Aceasta să face#i sprepomenirea Mea". Cum nu există jertfă f ră preot și nici preot făr jertfă, condi&ionându-se una pe alta,ă ăMântuitorul Hristos a fost și Mielul de Jertfă și Preotul propriei Lui jertfe. Miel, despre care ApostolulIoan scrie, reproducând cuvintele proorocului Ioan Botezătorul, cand Îl descoperă lumii: „Iată Mielul luiDumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii" (Ioan 1, 29)

( urmare în pag. 14)

14

F.G. 94 / 2016( urmare din pag. 13)

IERARHIA BISERICEASCĂ

Preoţia

Importan&a acestei trepte ierarhice este consolidată de faptul că preo&ii sunt aceia care sus&inactivitatea Bisericii în ansamblul ei, fiind cei mai numeroși, statistic raportându-ne la slujitorii ceformează ierarhia bisericească. Preo&ii sunt talpa lui Hristos”,înc din vremea apostolic , au fost„ ă ăprincipalii deserven&i sociali ai comunită&ilor . Cuv ntul preot” vine din grecescul presbiteros”, careâ „ „înseamnă om bătrân”,„„ în &elept” . Preo & iaîncepe în cer “Nu voi:m-a i ales pe Mine, ciţEu v-am ales pe voi...“și se prelungește pepământ în persoanealese. În învă&ătura decredin&ă a Bisericii,este precizat că to&iclericii trebuie să ses t r ă d u i a s c ă s ărea l izeze lucrareaHarului primit de ei prin„punerea mâinilor” încel mai bun mod cuputin&ă. Dar Bisericaînva&ă că realitatea șie f i c ien &a Sf in te lo rTaine ale Biserici i ,realizate de preo&i, nudepind de virtu&ile lorp e r s o n a l e , c i d eprezen&a și lucrarea luiIisus Hristos, Care ac&ionează în Biserica Sa prin Sfântul Duh. Astfel, preo&ia este un dar al Bisericii, înslujba comunită&i eclesiale, iar nu un dar personal al celui care devine preot că n-am f cut ceva buni , „... ăpe pământ spune o rugăciune de la Liturghia Sf.Vasile cel Mare preotul este icoana...“ aşa cum , deci „lui Hristos”.

În exerci&iul func&iunii sale liturgice, preotul îndeplinește un rol dublu: pe de o parte, în virtuteaharului sfânt primit de la episcop prin hirotonie, el este un slujitor al lui Dumnezeu, un reprezentant saucontinuator al preo&iei Mântuitorului, iar pe de altă parte, el este un interpret, delegat al Bisericii, adică alobștii credincioșilor pe care îi păstorește, fiindcă el se roagă nu numai în numele său personal ci și înnumele credincioșilor și pentru ei. Ca reprezentant al credincioșilor, el prezintă lui Dumnezeu jertfaacestora, adică darurile, închinarea și rugăciunile lor, iar ca vas ales al harului, el transmitecredincioșilor ceea ce vine de la Dumnezeu, adică harul dumnezeiesc, iertarea păcatelor, via&a veșnicăși toate darurile spirituale și bunătă&ile materiale pe care le primim de la Dumnezeu.

aPreotul slujitor este astfel verig de legătură între Dumnezeu și credincios, între cer și pământ. Casemn că nu are deplinătatea puterii în cadrul ierarhiei bisericești ci doar epis opul o are, vom( c ceea cevedea mai târziu, când vom vorbi despre importan&a episcopului în ierarhie preotul binecuvântează),cu o singură mână (dreapta).

„Părintele Arsenie Boca, spunea despre preo&i așa : preo#ii poartă preo#ia lui Hristos, prin iertarealor, Dumnezeu te iartă, prin graiul lor, Dumnezeu #i vorbește, prin ei, Dumnezeu te cheamă, oric t ai fiî âde păcătos”. talpa lui Hristos”„Deci preo&ii, cum spuneam, sunt parte integrantă a lucrării lui Dumnezeuîn lume și pentru lume.. Dacă Hristos este Arhiereul Cel veșnic” și preot în veac…”, Ziditorul nostru. „ „lucrează sufletele robite de multe griji ale vie&ii prin uneltele Sale preo&ii Bisericii., :

Pr. Petrică Zaharie Ghimboaşă

ANUNŢURI IMPORTANTEANUNŢURI IMPORTANTENu se fac nunţi ÎN ANUL 2016

În toate zilele de post de peste anÎn zilele Praznicelor împărăteşti şi în ajunul acestora ( 1-2 februarie;

8-9 iunie; 18-20 iunie; 15 august; 13-14 septembrie)De la Duminica lăsatului sec de carne până la Duminica Sf. Apostol Toma

( 7 martie - 7 mai )În Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel ( 27 iunie - 28 iunie )În Postul Adormirii Maicii Domnului ( 1 august - 14 august )În Postul Naşterii Domnului ( 15 noiembrie - 24 decembrie )

În perioada de la Crăciun până la Bobotează ( 25 decembrie - 6 ianuarie )

Nu se fac parastase ÎN ANUL 2016În toate duminicile de peste anÎn ziua Praznicelor Împărăteşti

În săptămâna lăsatului sec de brânzăÎn zilele de luni până vineri din Postul Mare

În Săptămâna Patimilor şi Săptămâna Luminată ( 24 aprilie - 8 mai )De la Naşterea Domnului până la Botezul Domnului (25 decembrie - 6 ianuarie)

Posturile DIN ANUL 2016

Miercurile şi vinerile de peste an, afară de cele cu dezlegare, însemnate cu „harţi“Ajunul Bobotezei ( 5 ianuarie )

Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul ( 29 august )Înălţarea Sfintei Cruci ( 14 septembrie )

Postul Sfintelor Paşti (14 martie - 30 aprilie)Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel ( 27 iunie - 28 iunie )Postul Adormirii Maicii Domnului ( 1 august - 14 august )Postul Naşterii Domnului ( 15 noiembrie - 24 decembrie )

IMPORTANT !MIERCURI, 29 IUNIE

HRAMUL BISERICIINOASTRE

ISSN 1842 - 6522ISSN-L 1842 - 6522

Acest număr apare cu sprijinul SindicatuluiÎnvăţământului Preuniversitar Caraş Severin