SF. MASLU în parohia noastră, viner i, 16 decembrie 2016, h 19:30.

Cei care doresc să vină preotul cu binecuvântarea caselor de Crăciun și

Bobotează sunt rugați să lase numele, prenumele, adresa (zona, strada, nr .) și

nr. de telefon la pangar, sau să trimită un mesaj la nr. 3207037955.

Continuăm să ajutăm pe cei 3 copii săraci din România pe care parohia noastră

i-a ”adoptat” de la distanță, pr in proiectul episcopiei ”Brațele păr intești”,

plus alte persoane necăjite sau cu handicap fizic din România.

Parohia Ortodoxă Română „Zămislirea Maicii Domnului”

LA RUSTICA – ROMA, Largo Augusto Corelli, nr. 9

Pr. Ilie Ursachi, Tel. 3207037955

www.zamislireamaiciidomnului.it

Programul sfintelor slujbe:

Săptămâna a XXVI-a după Rusalii:

Duminică: Co 3, 4-11; Lc 14, 16-24 - Sf. Cuv. Daniil Stâlpnicul.

Luni: Ef 5, 8-19; In 10, 9-16 - Sf. Ier. Spiridon, făcătorul de minuni.

Marţi: I Tim 1, 8-14; Lc 14, 25-35 - Sf. Ierarh Dosoftei al Moldovei.

Miercuri: I Tim 1, 18-20; 2, 8-15; Lc 15, 1-10 -Sf. Mc. Tirs, Levchie și Calinic

Joi: I Tim 3, 1-13; Lc 16, 1-9 - Sf. Sf. Mc. Elefterie, episcopul Iliricului.

Vineri: I Tim 4, 4-8, 16; Lc 16, 15-18;17,1-4 -Sf. Pror. Agheu; Sf. Mc. Marian

Sâmbătă: Ga 3, 8-12; Lc 9, 57-62 - Sf. Proroc Daniil și Sf. 3 tineri.

Program de citire zilnică a Sfintei Scripturi şi a vieţii Sfinţilor

Sf. Ierarh Dosoftei al Moldovei Sfântul Ierarh Dosoftei s-a născut în anul 1624 la Suceava în

familia Barilă. Dăruit de Dumnezeu cu o inteligenţă deosebită şi-a agonisit încă din anii copilăriei şi ai tinereţii multă ştiinţă de carte. Pe lângă învăţătura adunată cu migală de la mulţi dascăli, la şcoala mănăstirii Probota a deprins şi învăţătura cea duhovnicească:

rugăciunea, ascultarea, smerenia şi nevoinţele ascetice. Datorită prestigiului său de cărturar şi virtuţilor care-i luminau chipul şi faptele, ieromonahul Dosoftei este chemat de Dumnezeu la slujirea arhierească. În anul 1658 este episcop de Huşi, după un an trece în scaunul vlădicesc de la Roman, iar în 1671 este ales mitropolit al Moldovei. Blând şi smerit, înaltul ierarh uimea pe toţi prin înţelepciune şi bunătate. În toamna anului 1673 a plecat în pribegie în Polonia, din cauza schimbărilor de domn în ţară şi a convingerilor sale antiotomane. În ciuda presiunilor care s-au făcut asupra lui, sfântul ierarh Dosoftei a refuzat trecerea la uniaţie şi a rămas ortodox până la trecerea sa la veşnicie, la 13 decembrie 1693.

D Episcopia Ortodoxă Română a Italiei

PAROHIA ,,ZĂMISLIREA MAICII DOMNULUI”

ROMA - LA RUSTICA, L-go Augusto Corelli, nr. 9

An IX, Nr. 47 (11 decembrie 2016)

Duminica a XXVIII-a după Rusalii

(a Sfinților Strămoși sau Drepților Vechiului Testament) Luca 14, 16-24

is-a Domnul pilda aceasta: un om oarecare

a făcut cină mare şi a poftit pe mulţi; şi a trimis

el la ceasul cinei pe slujitorul său să zică

celor poftiţi: veniţi, căci totul este acum gata. Dar toţi au

început să-şi ceară iertăciune, ca şi cum ar fi fost înţeleşi. Cel dintâi a

zis: am cumpărat un ogor şi trebuie să mă duc să-l văd; te rog să mă

ierţi. Un altul a zis: am cumpărat

cinci perechi de boi şi mă duc să-i încerc; te rog să mă ierţi. Al treilea

a zis: mi-am luat femeie, şi pentru

aceasta nu pot veni. Şi, întorcându-se, slujitorul a spus stăpânului său

acestea. Atunci, mâniindu-se, stăpânul casei a zis slujitorului său:

ieşi degrabă în pieţele şi uliţele oraşului: şi săracii, şi betegii, şi

orbii, şi şchiopii adu-i aici. Şi, întorcându-se, slujitorul a zis:

stăpâne, s-a făcut cum ai poruncit şi tot mai este loc. Atunci stăpânul

a zis către slujitor: ieşi la drumuri şi la garduri şi sileşte-i pe toţi să

intre, ca să se umple casa mea.

Căci vă spun: nici unul din oamenii aceia care au fost poftiţi nu va

gusta din cina mea.

Fraţilor, când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă. Drept aceea, omorâţi mădularele voastre cele pământeşti: desfrânarea, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia, care este închinare la idoli, pentru care vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării, în care păcate aţi umblat şi voi odinioară, pe când trăiaţi în ele. Acum, deci, lepădaţi şi voi toate

acestea: mânia, iuţimea, răutatea, defăimarea, cuvântul de ruşine din gura voastră. Nu vă minţiţi unul pe altul, fiindcă v-aţi dezbrăcat de omul cel vechi, dimpreună cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu cel nou, care se înnoieşte, spre deplină cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a zidit, unde nu mai este elin şi iudeu, tăiere împrejur şi netăiere împrejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate şi întru toţi, Hristos.

Apostol: Coloseni 3, 4-11

Duminica a 28-a după Rusalii are o dublă semnificaţie, şi anume, este Duminica Pildei cinei celei mari şi Duminica Sfinților Strămoşi după trup

ai Domnului, de aceea se cuvine a spune câteva cuvinte despre mesajul ei îndoit.

Mai întâi, Evanghelia duminicală ne relatează pilda rostită de Mântuitorul despre o „cină mare", la care stăpânul „oarecare", prin slujitorul său, „i-a

poftit pe mulţi". Cel care face o invitaţie cuiva, la o cină sau altceva, este determinat sincer întotdeauna de dragostea faţă de cel invitat. Această dragoste, în mod firesc, aşteaptă dragoste. Din păcate, stăpânul casei

rămâne dezamăgit pentru că dragostea lui rămâne fără răspuns. Dragostea fără răspuns este o dragoste îndurerată, spunea părintele Stăniloae. Cei invitaţi se scuză în mod penibil şi refuză să vină, de aceea stăpânul îşi îndeamnă sluga să-i

cheme pe toţi cei săraci, betegi, orbi, şchiopi, pe cei aflaţi în pieţe, pe uliţe, la garduri, ca să-i umple casa. În finalul parabolei, Mântuitorul rosteşte sentinţa gravă la adresa celor care au refuzat: „Căci vă spun: nici unul dintre bărbaţii aceia care au fost chemaţi nu

va gusta din cina Mea" (Luca 14, 26). Este clar că această pildă porneşte

de la viziunea vetero-testamentară potrivit căreia legătura dintre

Dumnezeu şi poporul Său se aseamănă cu o unire matrimonială, cu

un ospăţ de nuntă, iar îndepărtarea poporului de adevăratul Dumnezeu se aseamănă cu un adulter spiritual. Aşa se explică expresia, deseori folosită în Vechiul Testament, că Dumnezeu este „gelos" faţă de poporul Său atunci când Îl „trădează" mergând spre falşi

dumnezei. De aici vin apoi pedepsele lui Dumnezeu asupra poporului Său rătăcit. În fapt, este vorba de iubirea

îndurerată a lui Dumnezeu, Care, „întorcându-Şi faţa Sa" (Ps. 103, 30), lasă să cadă tulburarea asupra ­poporului Său. Şi invers, Dumnezeu

apără şi călăuzeşte poporul ce Îi rămâne credincios, adică El rămâne mereu „fidel" logodirii cu poporul Său, căruia îi pregăteşte ospăţul în Casa cerească.

Această viziune simbolică vetero-testamentară pregăteşte calea

înţelegerii venirii reale a lui Hristos în lume, ca Mirele Ce se logodeşte cu Biserica-Mireasă, unde toţi credincioşii sunt invitaţi a fi părtaşi la un ospăţ ceresc şi unde hrana unirii depline şi adevărate cu Dumnezeu este tocmai

Mielul Hristos, jertfit pentru noi. Iată cum simbolismul vetero-testamentar pregăteşte calea realismului euharistic nou-testamentar.

Toată această învăţătură se cuprinde în Sfânta Liturghie, centrul cultului ortodox, ospăţul prin care

devenim părtaşi mântuirii aduse de Fiul lui Dumnezeu. Fără acest ospăţ noi am rămâne flămânzi şi străini de lucrarea de mântuire. Prin ospăţul liturgic, firea noastră se curăţă de păcat şi se îndumnezeieşte în har. Toată frumuseţea şi plinătatea

Ortodoxiei noastre se cuprinde în Sfânta Liturghie, care ni-L aduce pe Hristos Mântuitorul, prin Duhul Sfânt, în lumea şi ziua de azi, spre

desăvârşirea noastră în Împărăţia cea veşnică.

Cunoscând acestea, înţelegem şi mai bine ce poate însemna refuzul participării la ospăţul mântuitor. Refuzul este ca un divorţ, ca o tăiere a propriilor aripi sau rădăcini, ca un zbor frânt de greutatea plăcerilor lumii. Refuzul este ca o foame amăgită de

saţietatea păcatului. Aşa înţelegem mesajul parabolei lui

Hristos, mesaj care îi pregăteşte pe

ucenici să înţeleagă sensul şi puterea „cinei" în viaţa duhovnicească. Parabola pregăteşte drumul către Cina cea de Taină, din care se va naşte

Sfânta Liturghie, iar chemarea rămâne mereu actuală. Cu vina refuzului în minte, trebuie ca toţi să ne punem întrebarea, la fiecare Liturghie la care participăm, iar nu numai asistăm: Eu astăzi de ce nu mă împărtăşesc? Eu astăzi de ce refuz?

Mai întâi pentru faptul că Biserica a vrut să accentueze ideea că Hristos este adevăratul Mesia, iar Acesta nu putea veni decât din sânul poporului evreu. Un Mesia ne-evreu este o imposibilitate,

pentru că acest fapt ar anula toate promisiuni le lui Dumnezeu. Aceste pomeniri ne pun în faţă întreg arborele lui Iesei, care arată originea lui Mesia, temă predilectă în iconografia ortodoxă.

Al doilea motiv este acela de a evidenţia rolul prorocilor şi al

drepţilor din poporul ales, prin care s-a păstrat credinţa adevărată în unicul Dumnezeu şi prin care s-a pregătit calea lui Mesia. În Hristos se împlinesc toate profeţiile vechi, în El converg

toate descrierile adevăratului Mesia. Al treilea motiv este acela de a

întări caracterul revelatoriu al Vechiului Testament. Pentru creştini, Sfânta Scriptură se compune din Vechiul şi Noul Testament, iar orice

tendinţă de a subevalua valoarea

revelatorie a scrierilor vetero-testamentare este străină de învăţătura Bisericii noastre.

Dar prin Sfinții Strămoşi după trup ai Domnului îi înţelegem şi pe Maica Domnului, pururea Fecioară, împreună

cu logodnicul ei, Dreptul Iosif. Aici, potrivit învăţăturii şi tradiţiei Bisericii Ortodoxe, trebuie să accentuăm faptul că între cei doi nu a existat o căsătorie în sensul întemeierii depline a unei familii, ci numai o logodnă. De aceea

în Biserica Ortodoxă nu s-a folosit niciodată expresia de „Sfântă Familie", pentru că prin logodnă nu se poate întemeia o familie şi, apoi, pentru că

prin folosirea acestei expresii s-ar sugera că Maica Domnului şi Dreptul Iosif ar fi fost soţi în obişnuitul înţeles al cuvântului. Cei doi nu au format niciodată o familie deplină, ci Maica Domnului, după naşterea lui Hristos, prin Duhul Sfânt, a rămas pururea

Fecioară, iar Dreptul Iosif a rămas ascultătorul şi împlinitorul desă­vârşit al lui Dumnezeu.

Noţiunea de „Sfântă Familie" s-a născut în Biserica Romano-Catolică,

paradoxal din intenţii bune. Credincioșii catolici nu contestă pururea-fecioria Maic i i Domnului , dar folosirea ei nu a putut avea deplină acoperire logică, teologică sau juridică. Din

păcate, în ultimul timp, noţiunea de „Sfântă Familie" a pătruns

şi în mediul ortodox. Ba chiar au apărut şi unele reprezentări, realizate în stil bizantin, cu Maica Domnului, Dreptul Iosif şi copilul Iisus, într-o compoziţie de genul „poză de

familie"... Or, în tradiţia ortodoxă, Maica Domnului, Dreptul Iosif şi Iisus apar împreună numai în scena Naşterii Domnului, tocmai cu scopul de a nu sugera, în nici un fel, că cei trei ar alcătui o familie în adevăratul sens al

cuvântului.

De aceea mesajul duminicii de astăzi conţine un nou îndemn spre descoperirea adevăratei credinţe ortodoxe cu privire la Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, adevăratul Mesia, descins din poporul ales. Acesta

Se naşte, prin Duhul Sfânt, din Fecioara Maria, cea logodită cu Dreptul Iosif, şi care înainte, în timpul şi după naştere, a rămas pururea Fecioară şi Maica Dumnezeului nostru. (preluat din Ziarul Lumina)