De Vasile Alecsandri

Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,Oaspeţii caselor noastre, cocostârci şi rândunele,Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele;Părăsit-au a lor cuiburi ş-au fugit de zile rele;Cârdurile de cocoare, înşirându-se-n lung zbor,Cârdurile de cocoare, înşirându-se-n lung zbor,Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.Pribegit-au urmărite de al nostru jalnic dor.Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită,Vesela verde câmpie acu-i tristă, vestezită,Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;Lunca, bătută de brumă, acum pare ruginită;Frunzele-i cad, zbor în aer, şi de crengi se deslipesc,Frunzele-i cad, zbor în aer, şi de crengi se deslipesc,Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.Ca frumoasele iluzii dintr-un suflet omenesc.Din tuspatru părţi a lumei se ridică-nalt pe ceruri,Din tuspatru părţi a lumei se ridică-nalt pe ceruri,Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.Ca balauri din poveste, nouri negri, plini de geruri.Soarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii noriSoarele iubit s-ascunde, iar pe sub grozavii noriTrece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh Trece-un cârd de corbi iernatici prin văzduh croncănitori.croncănitori.Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăţ călare!Ziua scade; iarna vine, vine pe crivăţ călare!Vântul şuieră prin hornuri, răspândind înfiorare.Vântul şuieră prin hornuri, răspândind înfiorare.Boii rag, caii rânchează, cânii latră la un loc,Boii rag, caii rânchează, cânii latră la un loc,Omul, trist, cade pe gânduri şi s-apropie de foc.Omul, trist, cade pe gânduri şi s-apropie de foc.

(n. 21 iulie 1821, Bacău; d. 22 august 1890, Mirceşti, judeţul Iaşi) a fost poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, creator al teatrului românesc şi a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei şi apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.

În În emisfera nordică toamna începe în jurul toamna începe în jurul lunilor lunilor august//septembrie pe când în pe când în emisfera sudică începutul toamnei este începutul toamnei este considerat în jurul lunii considerat în jurul lunii martie. În această . În această perioadă frunzele perioadă frunzele foioaselor încep să cadă. încep să cadă. Acestea se îngălbenesc, treptat capătă o Acestea se îngălbenesc, treptat capătă o culoare roşiatică sau brună după care cad. culoare roşiatică sau brună după care cad. De aceea, în De aceea, în America de Nord toamna este toamna este numită şi numită şi fallfall însemnând însemnând căderecădere. Este . Este anotimpul în care zilele devin din ce în ce mai anotimpul în care zilele devin din ce în ce mai scurte şi mai răcoroase, nopţile devin din ce scurte şi mai răcoroase, nopţile devin din ce în ce mai lungi şi mai friguroase iar în unele în ce mai lungi şi mai friguroase iar în unele ţări precipitaţiile tind să crească treptat.ţări precipitaţiile tind să crească treptat.

Astronomic, unele ţări vestice consideră că toamna începe cu echinocţiul de toamnă (23 septembrie în emisfera nordică

şi echinocţiul de primăvară (21 martie) în emisfera sudică, terminându-se în emisfera

nordică în ziua solstiţiului de iarnă (21 decembrie) respectiv în ziua solstiţiului de vară (21 iunie).

Caligramă este un poem în care dispoziţia grafică în pagină formează un desen care are o legătură cu subiectul textului.

Acest gen a atins apogeul prin poetul francez Guillaume Apollinaire, cel ce i-a dat şi numele, format, pare-se, prin contracţia cuvintelor caligrafie şi ideogramă. Volumul său, apărut în 1918, se numea Calligrammes. Caligrama este o specie de sincretism picto-poetic, unde „întregul“ produs artistic („text-pictura“) evidenţiază că mesajul versului se reia din ordinea verbală, între anumite limite, cu ajutorul codului plastic.

După cum se ştie şi din unele manualele şcolare de Literatură şi limbă română cele mai vechi caligrame aparţin lui Iordache Golescu; în cea care poartă titlul Rugăciunea către oul cel dă Paşt, este vorba despre un desen al autorului, un ovoid, sugerând un ou „roşu“, în care este dispus textul:

Ouroşu

şi frumosbună nooăîn veselie

dă Paşte ne-aducec-o dragoste dulce

cu bucuriedă-ne nooăcel frumos

roşuou

În caligrama cu titlul «Porunca toporului», I. Golescu desenează un În caligrama cu titlul «Porunca toporului», I. Golescu desenează un topor cu două tăişuri, poziţia: înfipt în butuc; pe lama-muche-rozetă topor cu două tăişuri, poziţia: înfipt în butuc; pe lama-muche-rozetă este dispusă „în trei semicercuri“ strofa: "Cea mai bună, cea mai tare este dispusă „în trei semicercuri“ strofa: "Cea mai bună, cea mai tare / Unealtă spre lucrare / Este acest topor"; pe coada toporului stă / Unealtă spre lucrare / Este acest topor"; pe coada toporului stă rândul-ax: "Cu care şî verzi, şî uscate, la pământ dobor"; pe lama ca rândul-ax: "Cu care şî verzi, şî uscate, la pământ dobor"; pe lama ca de bardă-i tristihul: "Dă eşti tare-n mână / nu-l lăsa din mână nici / de bardă-i tristihul: "Dă eşti tare-n mână / nu-l lăsa din mână nici / într-o zi din săptămână".într-o zi din săptămână".

Guillaume Apollinaire

În această oglindă eu sunt închis viu şi adevărat, cum îşi imaginează îngerii şi nu cum sunt reflecţiile din oglindă.

Realizați și voi caligrame, pornind de la următoarele poezii.

S-a pornit aşa deodată,

Vântul toamnei să tot bată,Să legene crengile,Să usuce frunzele.

S-au copt toate fructele:Gutui, nuci şi pere,

Struguri, prune, mere.Toate noi le-am adunat

Să le-avem pentru iernat.

Frunza

VÂNT DE TOAMNĂ De M. Lovin

...........................................Doar pe coastă, la urcuş,Din căsuţa lui de humă,

A ieşit un greieruş,Negru, mic, muiat în tuş

Şi pe-aripi pudrat cu brumă:Cri, cri, cri,Toamnă gri,

Nu credeam c-o să mai viiÎnainte de Crăciun,

Că puteam şi eu s-adunO grăunţă cât de mică,Ca să nu cer împrumutLa vecina mea furnică.

.............................

Greierele

Pasăre de aur, toamnaTrece-n zbor neauzit,

Iar în cinstea ei, în arbori,Fructele s-au rumenit.Merii picotesc sub raze

Şi îţi vine să alergiPrintre pomi, desculţ, prin ierburi

Moi, ca peste calde cergi.Minunată eşti livadă,

Colţ din basmul luminosDe bunica spus aseară,

Ca voinicul Frumos.

LIVADA De Tiberiu Utan

Copac

Şi-a scuturat caisulTezaurul de şoapte,Bătuţi cu aur, prunii

Şi ei au risipit – Vuind din miază-noapte.

Şi-n urma lui, livadaSe umple de argint,

Căci bruma se aşternePe sufletul livezii,

Pe răsuflarea ierbiiŞi-a blândelor fântâni,

Iar pomii stau şi-ascultăÎn poalele amiezii

Cum nucul spune snoaveŞi basme din bătrâni.

NOIEMBRIE De E. Dragoş