sesiunea de comunicĂri ȘtiinȚifice „d. brandza

SESIUNEA DE COMUNICĂRI

ȘTIINȚIFICE „D. BRANDZA”

Ediția a XXIII-a

PROGRAM, REZUMATE

București, 4 noiembrie 2017

Șos. Panduri, 90-92, București – 050663, România

Telefon/Fax: (0040) 021.410.23.84,

E-mail: [email protected], [email protected]

Librărie online: http://librarie-unibuc.ro

Centru de vânzare:

Bd. Regina Elisabeta, nr. 4-12, Bucureşti,

tel. (0040) 021.305.37.03

Web: www.editura.unibuc.ro

ISBN 978-606-16-0930-7

Sponsor: Genetic Lab

3

INSTITUŢII PARTICIPANTE

Academia Română, Filiala Iași, Centrul de Cercetări pentru

Oenologie

Asociaţia Cercul Farmaciştilor din Bucureşti (ACFB)

Centrul de Cercetări HORTINVEST

Grădina Botanică „D. Brandza”, Universitatea din București

Grădina Botanică „Al. Borza”, Universitatea Babeş-Bolyai,

Cluj-Napoca

Grădina Botanică „Al. Buia”, Universitatea din Craiova

Grădina Botanică a Complexului Muzeal de Științele Naturii

Galați

Grădina Botanică „A. Fătu”, Universitatea „Alexandru Ioan

Cuza” din Iași

Grădina Botanică „V. Fati”, Centrul de Cercetări Biologice Jibou

Grădina Botanică, Universitatea de Medicină şi Farmacie

Târgu-Mureş

Hofigal Export Import SA Bucureşti

Institutul de Biologie Bucureşti al Academiei Române

Muzeul Judeţean Mureş, Secţia de Ştiinţele Naturii, Târgu-Mureș

Societatea de Cercetare a Biodiversității și Ingineria Mediului

AON, Constanța

Societatea Română de Istoria Farmaciei (SRIF)

Societatea Română de Istoria Medicinei (SRIM)

Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie

4

Universitatea din București, Facultatea de Geografie

Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca

Universitatea din Craiova, Facultatea de Horticulturã

Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, Facultatea de Biologie

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion

Ionescu de la Brad”, Iaşi, Facultatea de Agricultură

Universitatea „Dunărea de Jos Galaṭi”, Facultatea de Medicină

şi Farmacie

Universitatea „Dunărea de Jos Galaṭi”, Facultatea de Ṣtiinṭe şi

Mediu

Universitatea din Oradea, Facultatea de Protecţia Mediului

Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş,

Facultatea de Farmacie

Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din

Bucureşti, Facultatea de Horticultură

5

PROGRAMUL SESIUNII ŞTIINŢIFICE

Sâmbătă, 4 noiembrie 2017

8.30-9.00 Înregistrarea participanţilor

9.00-11.00 Deschiderea oficială a Sesiunii ştiinţifice Anniversalia; In memoriam

Comunicări ştiinţiifice în plen

11.00-11.30 Pauză

11.30-13.00 Comunicări ştiinţifice în plen

13.00-14.00 Pauză de masă

Vizită ghidată în Grădina Botanică

„D. Brandza”

(la solicitarea participanţilor)

14.00-14.30 Vizionare postere / Discuţii la postere


16.00-16.30 Pauză


Discuţii postere

18.20-18.30 Încheierea Sesiunii Știinţifice

19.00 Dineu

6

DESCHIDEREA OFICIALĂ A SESIUNII ŞTIINŢIFICE

ANNIVERSALIA; IN MEMORIAM

COMUNICĂRI ŞTIINŢIIFICE ÎN PLEN

AMFITEATRUL „D. BRANDZA”

9.00-11.00

Deschiderea oficială a Sesiunii Știinţifice

ANASTASIU Paulina: cuvânt de salut din partea organizatorilor

POSTOLACHE Carmen: cuvânt de salut din partea Facultăţii de Biologie

a Universităţii din Bucureşti

SÂRBU Anca: cuvânt de salut din partea Asociaţiei Grădinilor Botanice

din România

CHIFIRIUC Carmen: cuvânt de salut din partea Institutului de Cercetări

al Universităţii din Bucureşti (ICUB)

ANNIVERSALIA; IN MEMORIAM

CAMEN-COMĂNESCU Petronela, ANASTASIU Paulina

Universitatea din Bucureşti, Grădina Botanică „D. Brandza”

Dr. Gavril Aurel Negrean – la a 85-a aniversare

ANASTASIU Paulina


Pagini din biografia profesorului Mihail Guşuleac – director al Grădinii

Botanice a Universităţii din Bucureşti între 1939-1951

CAMEN-COMĂNESCU Petronela, URZICEANU Mihaela,

ANASTASIU Paulina


Ana Maria Paucă – profesor, cercetător şi conservator de excepţie al

Universităţii din Bucureşti

CRISTEA Vasile

Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, Grădina Botanică „Al. Borza”

Carolus Clusius şi Grădina Botanică din Leiden

7

Comunicări ştiinţifice în plen

Moderator:

Prof. dr. Culiţă SÎRBU

SÂRBU Anca, SMARANDACHE Daniela, ŞESAN Tatiana Eugenia


Observaţii morfo-anatomice asupra plantelor de Passiflora caerulea L.,

tratate cu suspensie de Trichoderma

GEORGESCU Mihaela Ioana, POPA Vlad, DOBRIN Aurora, POTOR

Daniel Constantin

Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București

Modificări micromorfologice ale pericarpului la Crambe maritima L.

(Brassicaceae), în decursul perioadei de stratificare a fructelor

DOBRIN Aurora, POPA Vlad Ioan, POTOR Constantin Daniel,

GEORGESCU Mihaela Ioana

Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară – București,

Centrul de cercetare pentru studiul calităţii produselor agroalimentare

Cercetări privind caracteristicile macro și microscopice ale frunzelor de

șofrănel (Carthamus tinctorius L.) cultivat în Grădina Botanică a U.Ş.A.M.V. București

OPREA Adrian, COJOCARIU Ana, GRIGORE Marius-Nicuşor

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Grădina Botanică

„Anastasie Fătu”

Armeria maritima (Mill.) Willd. în flora României?

SÎRBU Culiță, SAMUIL Costel, OPREA Adrian

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la

Brad” din Iași, Facultatea de Agricultură

Meum athamanticum (Apiaceae) în Carpații Orientali, România

8

11.30-13.00

Moderator:

Prof. dr. Tatiana Eugenia ŞESAN

MITOI Monica, STRAT Dana, HOLOBIUC Irina,

MAXIMILIAN Carmen


Diversitatea genetică a taxonului critic periclitat Convolvulus persicus L. în

zona sudică a plajei Sulina

MIHĂILESCU Simona, COBZARU Ioana, GAVRIL Viorel


Analiza critică și statutul de conservare al speciei Pulsatilla grandis

Wenderoth în România

SĂMĂRGHIŢAN Mihaela, OROIAN Silvia, TANASE Corneliu,

HIRIŢIU Mariana

Muzeul Judeţean Mureş, Secţia de Ştiinţele Naturii

Specii endemice de plante identificate în Munţii Călimani-Gurghiu (judeţul Mureș)

RĂDUȚOIU Daniel, STAN Ion, SIMEANU George

Universitatea din Craiova, Facultatea de Horticulturã

Despre flora și vegetația psamofilă a Olteniei (România)

URZICEANU Mihaela, ANASTASIU Paulina, ȘESAN Tatiana Eugenia


Grădina Botanică „D. Brandza”

Diversitatea floristică în parcuri eoliene. Studiu de caz: Parcul eolian

„Sfânta Elena”, Coronini (jud. Caraș Severin)

BURDUȘEL Maria, NEGREAN Gavril, ȘESAN Tatiana Eugenia

Universitatea din București, Facultatea de Biologie

Specii endemice și subendemice din bazinul Oltețului

9

14.30-16.00

Moderator:

Lector univ. dr. ing. Ioan DON

BARTOK Attila, ȘESAN Tatiana Eugenia, IRIMIA Irina Universitatea din București, Facultatea de Biologie Evaluarea statutului de conservare al traheofitelor periclitate din parcurile naţionale şi naturale din Carpaţii sud-estici (România) – zone de conservare a elementelor termofile şi arctic-alpine

MARDARI Constantin, BÎRSAN Ciprian, TĂNASE Cătălin,

CHIFU Toader Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Grădina Botanică „Anastasie Fătu” Vegetaţia bazinului Negrei Broştenilor (Carpaţii Orientali, România)

PETRE Cristiana Virginia, COJOCARIU Ana, NICULAUA Marius,

TĂNASE Cătălin

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Grădina Botanică „Anastasie Fătu” Contribuții la cunoașterea profilului biochimic al unor specii de basidiomicete lignicole

BALAEȘ Tiberius, TĂNASE Cătălin

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Grădina Botanică „Anastasie Fătu” Toxicitatea unor pesticide convenționale asupra unor specii de basidiomicete saprotrofe

BÎRSAN Ciprian, MARDARI Constantin, COPOȚ Ovidiu, TĂNASE

Cătălin Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Grădina Botanică „Anastasie Fătu” Comunităţi cu fungi lignicoli dintr-un gradient altitudinal specifice unor habitate forestiere din judeţul Suceava

FODOR Ecataerina Universitatea din Oradea, Facultatea de Protecția Mediului, Departamentul de Silvicultură și Inginerie Forestieră

Morfometria geometrică în studiul formei ciupercilor

10

16.30-18.20

Moderator:

Prof. dr. Ecaterina FODOR

ŞESAN Tatiana Eugenia, OANCEA Anca, TOMA Agnes, SAVIN

Simona, TATIA Rodica, CRĂCIUNESCU Oana, MOLDOVAN Lucia,

OANCEA Florin, RĂUŢ Iuliana, GHIUREA Marius, VASILESCU

Gelu, NEGRU Georgeta, BIRA Adriana Florina, POMOHACI

Cristian Mihai University of Bucharest, Faculty of Biology

Action of multifunctional bioproducts on morpho-physiological and

phytochemical parameters of Momordica charantia L.

LUPOAE Paul, LUPOAE Mariana, DINICĂ Rodica, GRECU Mariana

Cristache

Complexul Muzeal de Ṣtiinṭele Naturii Galaṭi - Secṭia Grădina Botanică

Caracterizarea compuşilor bioactivi cu stuctură polifenolică din fructele de

Sambucus nigra recoltate din Grădina Botanică Galaţi

COPACI Cristina, MLADIN Lia, SZATMARI Paul-Marian, SICORA

Oana, CĂPRAR Marin, SICORA Cosmin Centrul de Cercetări Biologice, Grădina Botanică „Vasile Fati” Jibou,

Sălaj, România

Organizarea sectorului de plante medicinale, aromatice și utile în Grădina

Botanică „Vasile Fati” Jibou, realizări și perspective

SZATMARI Paul-Marian, CĂPRAR Marin, COPACI Cristina,

MLADIN Lia, SICORA Cosmin

Centrul de Cercetări Biologice, Grădina Botanică „Vasile Fati” Jibou,

Sălaj, România

Conservarea tuturor speciilor și habitatelor din România într-o grădină

botanică – primul proiect de asemenea anvergură din țară

DON Ioan, DON Cornelia Doinița, ARDELEAN Aurel

Grădina Botanică Universitară „Pavel Covaci” din Macea

Contribuții la studiul perioadei de înflorire a unor arbori și arbuști

ornamentali cultivați în Grădina Botanică Universitară „Pavel Covaci” din

Macea

11

ORĂȘANU Ana Diana, CAMEN-COMĂNESCU Petronela

Facultatea de Geografie, Universitatea din București

Hărțile interactive – instrument al grădinilor botanice pentru informare și

educare

VLĂSCEANU Gabriela Antoaneta, SULIMAN Maria-Gabriela,

LUCASCIUC Antoaneta Marinescu

SC Hofigal Export Import SA

Calendarul plantelor de leac – mituri şi credinţe populare. TOAMNA

SOPOREAN Maria, VLĂSCEANU Gabriela, CRIŞAN Iuliana

SC Hofigal Export Import SA

Preocupările botanice ale doctorului Pavel Vasici

12

POSTERE

CIMPOERU Victor, NEGULICI Marius, ANASTASIU Paulina,

LUPOAE Paul

Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii Galați – Secţia Grădina Botanică

Dezvoltarea capacităţii patrimoniale între grădini botanice prin schimb,

multiplicare şi conservare a unor soiuri de trandafiri

DUȚĂ-CORNESCU Georgiana, NĂSTASE Adrian, POJOGA Daniela

Maria, CONSTANTIN Nicoleta, SIMON-GRUIȚA Alexandra

Universitatea din București, Facultatea de Biologie

Optimizarea și implementarea tehnologiei PCR - ISSR pentru cuantificarea

diversității genetice la unele specii aparținând clasei Basidiomycetes

COPOŢ Ovidiu, BALAEŞ Tiberius, BÎRSAN Ciprian, TĂNASE

Cătălin

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Grădina Botanică

„Anastasie Fătu”

Factori biotici care influențează compoziția comunităților de fungi lignicoli

din ecosisteme forestiere situate în nord-estul României

CUGUT Artur, PETRESCU Razvan Traian, ENCIU Maria, JIANU

Loreley Dana

Societatea de Cercetare a Biodiversității și Ingineria Mediului AON,

Constanța

Câteva aspecte referitoare la importanța conservării habitatelor Natura 2000 din vecinătatea ROSCI0053 Dealul Allah Bair - argumente în favoarea

extinderii sitului de importanță comunitară

13

ANNIVERSALIA

DR. GAVRIL AUREL NEGREAN –

LA A 85-A ANIVERSARE

Micologul și botanistul Negrean C. Gavril Aurel s-a născut în satul

Dindeşti, comuna Andrid, jud. Satu-Mare, la data de 30 august 1932, din

părinții Carol Negrean și Ana Donca. A absolvit şcoala primară în satul

natal şi a urmat cursurile liceale la Oradea (Liceul „Emanoil Gojdu” –

primul an) şi apoi la Carei (Liceul „Vasile Lucaciu”). Încă de mic a fost

atras de lumea plantelor, dragostea pentru acestea insuflându-i-o profesorul

de biologie Paul Pteancu, cel mai bun discipol al lui Alexandru Borza. De la

acesta a învăţat primele plante și tot atunci a început să-și facă un herbar.

În anul 1964 a absolvit Facultatea de Biologie a Universităţii din

Bucureşti și până în anul 1969 a lucrat ca biolog la Institutul „Louis

Pasteur” din Bucureşti efectuând cercetări asupra unor virusuri aviare şi

lucrând preparate antipestoase şi antivariolice aviare. La recomandarea

botanistului Constantin Zahariadi, din anul 1970 a lucrat la Institutul de

Biologie al Academiei Romane din Bucuresti, mai întâi ca biolog, apoi ca

cercetător principal. În această perioadă a devenit doctor în biologie în

specialitatea botanică. Aici, datorită unei activităţi stiinţifice recunoscute în

ţară si în străinătate, a ocupat diferite poziţii de cercetător stiinţific

principal. In cadrul acestei instituţii a lucrat la Herbarul Micologic (BUCA)

unde s-a format ca micolog alături de dr. Ovidiu Constantinescu, iar din

1981 a fost custodele herbarului. În paralel, timp de 2 ani, a condus şi

Herbarul General al Institutului de Biologie (BUCA).

După pensionare, biologul Gavril Negrean a rămas la fel de activ.

Astfel, începând cu anul 2000 are o frumoasă colaborare ce continuă și

astăzi cu Grădina Botanică “Dimitrie Brandza” a Universităţii din

Bucureşti. Aici a fost implicat de-a lungul anilor în activităţile de cercetare

ale unor proiecte naţionale și internaţionale, proiecte care au vizat

inventarierea pajiștilor din România, identificarea ariilor importante pentru

plante, a speciilor alohtone din ţară și din Delta Dunării. De asemenea, a

14

fost implicat în editarea catalogului de seminţe al grădinii botanice, în

editarea revistei Acta Horti Botanici Bucurestiensis, în organizarea

Herbarului General, a sectorului de Plante Rare, dar și în formarea de

taxonomiști în domeniul botanicii. O contribuție importantă și-a adus-o la

îmbogățirea colecției Herbarului General (BUC), colectând împreună cu

biologii grădinii botanice material vegetal, dar mai ales donând peste 7000

de specimene din colecția proprie.

Când nu este plecat pe teren, cele mai multe ore din zi și le dedică

documentării, identificării taxonilor și etichetării specimenelor de herbar.

Astfel, activitatea stiinţifică a Dr. Gavril Aurel Negrean este concretizată în

lucrări publicate, ce vizează următoarele domenii de activitate: taxonomie,

floristică, micobiota, fitocenologie, sozologie, corologie, ecologie, ocrotirea

naturii, conservarea în herbare a ciupercilor şi plantelor vasculare din

România; biografia unor personalităţi din domeniul biologiei. Și-a propus

să publice bibliografia botanică a României având în prezent peste 63000 de

titluri introduse.

Gavril Negrean este referent ştiinţific al revistelor Acta Horti

Botanici Bucurestiensis, Biológia (Szombathely), Kanitzia (Bratislava); face

parte din asociațiile științifice Comisia Monumentelor Naturii din România,

Academia Română (din 1964), Societatea Micologică din România (din

1999), Societatea de Ştiinţe Biologice din România (din 1964), Asociaţia

Grădinilor Botanice din România; este expert în domeniul bunuri de

importanţă ştiinţifică botanică la Ministerul Culturii; colaborează la Atlas

Florae Europaeae.

Dr. Gavril Negrean a adus contribuţii însemnate la Flora și

Micobiota României, publicând, singur sau în colaborare mai mulţi taxoni

noi pentru știinţă, pentru România și nenumărate „matrix nova”. Apreciem

contribuţia esenţială la îmbogăţirea Herbarului Micologic al Institutului de

Biologie din București cu peste 100.000 de coli. In acest herbar se găsește

cea mai mare colecţie de acest fel din partea de SE a Europei Centrale și

una dintre cele mai bine organizate din Europa. Imbogăţirea s-a datorat pe

de o parte schimburilor naţionale și internaţionale, dar mai ales recoltelor

proprii.

15

Remarcăm, de asemenea, contribuţia remarcabilă pe care și-a adus-o

în vederea editării exsiccatei Herbarium Mycologicum Romanicum,

începută încă din 1928 de către Traian Săvulescu. Datorită activităţii

desfășurate de Dr. Negrean, exsiccata a crescut de la nr. 1851 la 3150, cele

mai multe fascicule fiind editate împreună cu Dr. Ovidiu Constantinescu.

Activitatea la herbar este complexă: de la determinare și recoltare

la evidenţă și inserare, corespondenţă, schimburi, informaţii bibliografice.

Realizarea colecţiilor necesită meticulozitate, perseverenţă, pasiune și foarte

mult timp. Dr. Gavril Negrean participă la exsiccata Herbarium

Mycologicum Romanicum cu o contribuţie considerată apreciabilă, începând

cu fascicola 38 până la ultima editată 63. In ultimii ani a distribuit în

exsiccata multe specii noi pentru ţară și gazde noi. Exsiccata este distribuită

la peste 40 de colecţii similare din ţară si din străinătate.

Persoană foarte dinamică, domnul Dr. Gavril Negrean cutreieră

neobosit întreaga ţară, propunându-si să cerceteze mai ales “petele albe” din

harta botanică a Romaniei. Astfel, reușește să identifice noi taxoni, localități

noi pentru unele specii de plante, aduce lămuriri privind distribuţia, dar și

taxonomia unor specii rare de plante sau fungi în România.

Remarcându-se ca un mare iubitor al naturii, dotat cu o capacitate de

efort remarcabilă, a avut posibilitatea să cerceteze majoritatea rezervaţiilor

botanice din ţară. A propus până acum crearea a peste 20 rezervaţii naturale

și a participat la fundamentarea știinţifică a mai multor parcuri naţionale și

naturale: Cheile Nerei – Beusniţa, Muntele Cozia, Munţii Mehedinţi

(Domogled și Piatra Cloșani), Defileul Dunării, Munţii Bucegi, Delta

Dunării, Defileul Jiului, Munţii Rodnei, Muntele Piatra Craiului, Geoparcul

Mehedinţi.

Dr. Gavril Negrean a manifestat un interes constant faţă de plantele

endemice din Romania, faţă de cele rare și periclitate, publicând mai multe

articole și cărţi pe această temă. Astfel, una dintre cele mai importante

contribuţii botanice a dr. Gavril Aurel Negrean este „Cartea Roșie a

Plantelor Vasculare din România” realizată împreună cu dr. Gheorghe

Dihoru, carte publicată în 2009.

Preocupările din ultimii ani au vizat în special ciuperci și plante

alohtone, dar mai ales flora și vegetația din Geoparcul Platoul Mehedinți și

16

județul Sălaj. Acestea s-au materializat în articole științifice, dar mai ales în

primul volum al lucrării complexe Patrimoniul natural al Sălajului, publicat

în colaborare cu Carol Karácsonyi și Paul Szatmari, volum ce cuprinde

Flora, Micobiota și Vegetația acestui județ.

Activitatea Domnului Dr. Gavril Aurel Negrean a fost premiată în

anul 2007 cu Medalia Linnaeus acordată de PLANTA EUROPA. In 2011

primește Premiul Academiei Române pentru „Cartea Roșie a Plantelor

Vasculare din România”.

Critic, riguros, modest, plin de energie și animat de o puternică

pasiune pentru natură, pictură și muzică, Dr. Gavril Aurel Negrean reușește

să inspire permanent admirația și respectul colegilor de breaslă, dar mai ales

să devină o călăuză a tinerilor botaniști, într-o lumea plină de provocări a

botanicii.

La mulţi ani, domnule doctor Gavril Aurel Negrean! Vă dorim să

rămâneţi la fel de sănătos şi energic ca şi până acum, vă dorim să vi se

împlinească tot ceea ce visaţi legat de bibliografia botanică şi de flora

României!

17

LISTA PRINCIPALELOR PUBLICAŢII DIN PERIOADA

2013-2017:

1. KARÁCSONYI Károly & NEGREAN Gavril. 2013. A szilágysági

növényvilág jellegének vizsgálata ● Study on the characteristics of the

flora and vegetation in the area of Szilágyság (Sălaj) ● Studiu asupra

caracterului covorului vegetal al ţinutului Sălajului. Kanitzia 20: 101-118.

2. ANASTASIU Paulina, NEGREAN Gavril, SÂRBU Anca & SMARANDACHE

Daniela. 2013. Plante alohtone din Delta Dunării ● Alohtone plants in

The Danube Delta. Pp. ix + 135-134. In: Mihai DOROFTEI & Silviu

COVALIOV (ed.), 2013. "Manual de ... Delta Dunării": Ghid pentru

personalul de teren al Administraţiei Biosferei Delta Dunării şi Gărzii de

Mediu. Tulcea: Edit. Centrul de Informare Tehnologică Delta Dunării. i-

xiv + 1-482 pp. + Erata. ISBN 978-973-88117-4-4.

3. NEGREAN Gavril. 2013. I. Rezervaţia Pârâul Dobreanului – Bilbor. Pp.

16-18. In: ANONIM. 2013. Ghid. Excursii fitosociologice. 05-08 iunie

2013. Universitatea de Medicină şi Farmacie Disciplina de Botanică

Farmaceutică Grădina Botanică a UMF-Tîrgu-Mureş, Asociaţia

Grădinilor Botanice din România. 28 pp.

4. NEGREAN Gavril. 2013. II. Mlaştinile eutrofe de la Joseni – Borzont.

Pp. 19-23. In: ANONIM. 2013. Ghid. Excursii fitosociologice. 05-08

iunie 2013. Universitatea de Medicină şi Farmacie Disciplina de

Botanică Farmaceutică Grădina Botanică a UMF-Tîrgu-Mureş,

Asociaţia Grădinilor Botanice din România. 28 pp.

5. CIORTAN Ioana & NEGREAN Gavril. 2013. The swamps for Geopark

Plateau Mehedinţi (Romania) – the southernmost of the Carpahians.

Drobeta, ser. Şti. Nat., Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Drobeta

Turnu Severin, 23: 53-66.

6. NEGREAN Gavril & CIORTAN Ioana. 2013. Camena mountain – the little

Domogled from Geopark Plateau Mehedinţi. Drobeta, ser. Şti. Nat.,

Muzeul Regiunii Porţilor de Fier, Drobeta Turnu Severin, 23: 67-92.

7. CIORTAN Ioana & NEGREAN Gavril. 2013. Macromycetes from the

Geopark Platoul Mehedinţi County (Oltenia, Romnia) (1st note) ●

Macromicete din Geoparcul Platoul Mehedinţi (Oltenia, România).

Oltenia, Stud. Comun., Şti. Nat. ● Oltenia, J. Stud. Nat. Sci., Muzeul

Olteniei, Craiova 29(1): 101-108.

18

8. FĂGĂRAŞ Marius, ANASTASIU Paulina & NEGREAN Gavril. 2013.

Alien plant species in the area of Constanţa harbour ● Specii de plante

alohtone din zona Portului Constanţa. Oltenia, Stud. Comun., Şti. Nat.

● Oltenia, J. Stud. Nat. Sci., Muzeul Olteniei 29(2): 90-96.

9. BARTÓK Attila, NEGREAN Gavril. & SOMLYAI Lajos. 2014.

Lectotypification of Thesium kernerianum Simonk. ● Lectotipificarea

speciei Thsium kernerianum Simonk. Kitaibelia (Debrecen) 19(1): 69-74.

10. NEGREAN Gavril. & CIORTAN Ioana. 2014. Nemoral habitats from

Geopark Plateau Mehedinţi (România). J. Hortic. Forestry Biotechnol.

(Timişoara) 18(1): 75-83.

11. NEGREAN Gavril. & CIORTAN Ioana. 2014. Alien and potential

invasive plants from Geopark Plateau Mehedinţi. J. Hortic. Forestry

Biotechnol. (Timişoara) 18(1): 84-95.

12. KARÁCSONYI Károly & NEGREAN Gavril. 2015. A Peucedanum

rochelianum Heuff. Romániai elterjedése, ökológiája és cönológiai

viszonyai ● Ecologia, cenologia și corologia speciei Peucedanum

rochelianum Heuff. în România. Kanitzia (Szombathely) 22: 75-87.

13. KARÁCSONYI Károly & NEGREAN Gavril. 2015. A Peucedanum

rochelianum Heuff. Romániai elterjedése, ökológiája és cönológiai

viszonyai ● Ecologia, cenologia și corologia speciei Peucedanum

rochelianum Heuff. în România. Kanitzia (Szombathely) 22: 75-87.

14. NEGREAN Gavil. 2016. CAP. II. 10. 3. AZ 1950-60as évek fiatal

botanikusainak kapcsolatai Nyárádyval. Gavril Negrean. P. 142. In:

BARTÓK Katalin. (ed.). Aut. vol.: BARTHA Sándor, BARTÓK Katalin,

FARKAS Zoltán, OKOS-RIGÓ Ilona, POSZET Szilárd, SZABÓ T. Attila,

VÁCZY Kálmán & WANEK Ferenc. 2016. Nyárády Erazmus Gyula

emlékezete ● /Amintirea lui Erasmus Iulius Nyárády/. Cluj-Napoca:

Kriterion. ISBN 7787-973-26-1151-7. 17 × 24. 311 pp.

15. NEGREAN Gavril & KARÁCSONYI Carol. 2017. Genus Crataegus,

Florae Planitiae Transtibiscensis, pars Romaniae. Pp. 16-29. In: „II.

Rózsa- és Galagonya-kutatás a Kápát-Medencében” Nemzetközi

Konferencia, 2017. Junius 16-17. Budatétény Rózsakert, Budapest,

Magyarország. Konferencia-kötet ● „2nd Rose- and Hawthornresearch

in Carpathian Basin” International conference, 16-17th June 2017.

Rosarium of Budatétény, Budapest, Hungary. Proceedings-book.

Budapest: Szent István Egyetemi Kiadó.

16. NEGREAN Gavril, KARÁCSONYI Carol & SZATMARI Paul Marian.

2017. Patrimoniul natural al Sălajului. 3 vol. ISBN 978-973-8939-59-

19

2. Vol. 1. Flora, Micobiota și Vegetația ● Flora, Mycobiota and the

Vegetation of Sălaj county ● Flora, Mycobiota und Vegetation des

Kreises Jălaj ● Szilágy megye flórája, gombái és növényzete. ISBN

978-973-8939-57-8. Satu Mare: Edit. „Someșul”. 1319 pp. + 1 h.

17. NEGREAN Gavril. 2017. Introducere. Pp. 5-6. In: NEGREAN Gavril,

KARÁCSONYI Carol & SZATMARI Paul Marian, Patrimoniul natural al

Sălajului. 3 vol. ISBN 978-973-8939-59-2. Vol. 1. Flora, Micobiota și

Vegetația ● Flora, Mycobiota and the Vegetation of Sălaj county ●

Flora, Mycobiota und Vegetation des Kreises Jălaj ● Szilágy megye

flórája, gombái és növényzete. ISBN 978-973-8939-57-8. Satu Mare:

Edit. „Someșul”. 1319 pp. + 1 h.

18. KARÁCSONYI Carol. 2017. Capitolul I. Istoricul cercetărilor

botanice. Pp. 7-9. In: NEGREAN Gavril, KARÁCSONYI Carol &

SZATMARI Paul Marian, Patrimoniul natural al Sălajului. 3 vol. ISBN

978-973-8939-59-2. Vol. 1. Flora, Micobiota și Vegetația ● Flora,

Mycobiota and the Vegetation of Sălaj county ● Flora, Mycobiota und

Vegetation des Kreises Jălaj ● Szilágy megye flórája, gombái és

növényzete. ISBN 978-973-8939-57-8. Satu Mare: Edit. „Someșul”.

1319 pp. + 1 h.

19. NEGREAN Gavril. 2017. Capitolul II. Materiale și metode. Pp. 10-11.

In: NEGREAN Gavril, KARÁCSONYI Carol & SZATMARI Paul Marian,

Patrimoniul natural al Sălajului. 3 vol. ISBN 978-973-8939-59-2.

Vol. 1. Flora, Micobiota și Vegetația ● Flora, Mycobiota and the




20. NEGREAN Gavril, SZATMARI Paul Marian & KARÁCSONYI Carol.

2017. Capitolul IV. Micobiota. A. Ciuperci. Pp. 59-110. In:

NEGREAN Gavril, KARÁCSONYI Carol & SZATMARI Paul Marian,






21. NEGREAN Gavril. 2017. Capitolul V. Flora județului Sălaj. B.

Analiza florei. Pp. 128-130. In: NEGREAN Gavril, KARÁCSONYI Carol

& SZATMARI Paul Marian, Patrimoniul natural al Sălajului. 3 vol.

20

ISBN 978-973-8939-59-2. Vol. 1. Flora, Micobiota și Vegetația ●

Flora, Mycobiota and the Vegetation of Sălaj county ● Flora,

Mycobiota und Vegetation des Kreises Jălaj ● Szilágy megye flórája,

gombái és növényzete Flora, Micobiota și Vegetația ● Flora,

Mycobiota and the Vegetation of Sălaj county ● Flora, Mycobiota und

Vegetation des Kreises Jălaj ● Szilágy megye flórája, gombái és

növényzete. ISBN 978-973-8939-57-8. Satu Mare: Edit. „Someșul”.

1319 pp. + 1 h.


2017. Capitolul V. Flora județului Sălaj. B. Plante vasculare. Pp.

131-1101. In: NEGREAN Gavril, KARÁCSONYI Carol & SZATMARI Paul

Marian, Patrimoniul natural al Sălajului. 3 vol. ISBN 978-973-8939-

59-2. Vol. 1. Flora, Micobiota și Vegetația ● Flora, Mycobiota and the





2017. Rezumate. Pp. 1272-1275. In: NEGREAN Gavril, KARÁCSONYI

Carol & SZATMARI Paul Marian, Patrimoniul natural al Sălajului. 3

vol. ISBN 978-973-8939-59-2. Vol. 1. Flora, Micobiota și Vegetația ●

Flora, Mycobiota and the Vegetation of Sălaj county ● Flora,

Mycobiota und Vegetation des Kreises Jălaj ● Szilágy megye flórája,

gombái és növényzete. ISBN 978-973-8939-57-8. Satu Mare: Edit.

„Someșul”. 1319 pp. + 1 h.

24. NEGREAN Gavril. 2017. Bibliografie și webografie. Pp. 1276-1319.

In: NEGREAN Gavril, KARÁCSONYI Carol & SZATMARI Paul Marian,






Camen-Comănescu Petronela

Anastasiu Paulina

21

IN MEMORIAM

ANA-MARIA PAUCĂ –

PROFESOR, CERCETĂTOR ŞI CONSERVATOR DE EXCEPŢIE

AL UNIVERSITĂŢII DIN BUCUREŞTI

Paucă (Panţu) Ana-Maria (1907-1963), fiica renumitului botanist

Zacharia C. Panţu, a fost născută la 4 martie 1907, pe teritoriul Grădinii

Botanice, în clădirea care adăposteşte în prezent Herbarul General al

Universităţii din Bucureşti (BUC). Şi-a terminat studiile liceale în 1926 la

fosta şcoală ,,Regina Maria” fiind clasificată pe locul întâi la Bacalaureat. În

acelaşi an s-a înscris la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii bucureştene,

secţia Naturale. Chiar din anul întâi a fost numită aspirant la Institutul

Botanic. În această calitate a lucrat, cu multă conştiinciozitate, la aranjarea

herbariilor institutului în timpul său liber, fără să lipsească de la vreo oră de

curs sau de la altă activitate didactică. A obţinut licenţa în Ştiinţe naturale

cu menţiunea ,,Foarte Bine”, în anul 1931, când a absolvit şi Seminarul

Pedagogic, care îi dădea dreptul să lucreze în învăţământ. Prin adresă a

Ministerului Educaţiei Naţionale a fost numită preparator în Institutul

Botanic. Astfel şi-a început activitatea didactică şi ştiinţifică în cadrul

facultăţii, activitate pe care a făcut-o cu pricepere, pasiune şi dăruire până în

ultimele clipe ale vieţii. În 1937 a fost avansată asistent, în 1944 şef de

lucrări, iar în 1953 conferenţiar. Şi-a susţinut teza de doctorat în 25 ianuarie

1941, cu tema ,,Studiu fitosociologic în Munţii Codru şi Muma” obţinând

calificativul ,,Foarte Bine cu distincţie”.

Între 1949-1952, la solicitarea profesorului Traian Săvulescu,

preşedintele Academiei Române, a funcţionat şi ca profesor suplinitor la

catedra de Botanică Agricolă de la Facultatea Agrothenică a Institutului

,,Nicolae Bălcescu”.

În 1959 Ana-Maria Paucă a primit sarcina de a organiza laboratorul

de geobotanică şi ecologie, care a funcţionat în cadrul Institutului de

Biologie al Academiei. La 1 mai 1960 a fost încadrată şi în postul de şef al

acestui laborator.

22

În activitatea ştiinţifică s-a remarcat din tinereţe prin calităţile

personale de bun observator, pasiune şi pregătire profesională remarcabilă.

A beneficiat din plin de îndemnul şi explicaţiile date de tatăl său, de

profesorii săi din liceu (Zoe Hagiescu) şi mai ales din facultate (M.

Vlădescu, Em. Teodorescu, Simion Şt. Radian ş.a.). Un sprijin deosebit l-a

primit şi din partea soţului, geologul dr. M. Paucă, cel care a însoţit-o în

cercetările de teren, ajutând-o să înţeleagă mai bine relaţiile plantelor cu

tipurile de sol şi substratul geologic, elemente importante pentru domeniul

geobotanicii în care s-a specializat, devenind creator de şcoală. A beneficiat,

de asemenea, la recomandarea prof. Traian Săvulescu, de o bursă (pentru

două luni) de specializare la Montpellier, la Staţiunea Internaţională de

Geobotanică Mediteraneană şi Alpină (S.I.G.M.A.) de sub conducerea lui J.

Braun Blanquet.

Experienţa acumulată în toate împrejurările îmbinată cu calităţile

sale personale, au jucat un rol important în activităţile ştiinţifice şi

instructiv-educative pentru studenţii şi discipolii săi.

Contribuţia ştiinţifică a Anei-Maria Paucă, întreruptă la vârsta de

numai 56 de ani, când de abia ajungea la apogeul muncii de creaţie, s-a

concretizat în peste 40 lucrări publicate în prestigioase reviste de

specialitate (singură sau în colaborare, în limba română sau în limbi străine)

din domeniile floristică, sistematică şi geobotanică.

Astfel, lucrările publicate cuprind studii corologice despre Scilla

bithynica, Galium parisiense, Ophrys cornuta și a orchidaceelor în general.

De asemenea, în cadrul publicațiilor sale sunt cuprinse rezultatele

cercetărilor efectuate asupra florei și vegetației din munții Codru Moma,

Delta Dunării, Munții Bucegi, împrejurimile Bucureștiului, Masivul Ciucaș,

Munții Făgăraș (în jurul lacurilor glaciare Bîlea și Podragul), Podișul

Babadag.

A colaborat la Monografia geografică a României (1960) în calitate

de autoare a capitolului de vegetație.

În calitate de colaborator al operei ,,Flora R.P. România” (unica

femeie între cei 28 colaboratori), a prelucrat monografic mai multe familii

de plante în volumele VI, VII, VIII şi XIII: Anacardiaceae, Scrophulariaceae,

Adoxaceae, Acanthaceae, Plantaginaceae, Rubiaceae, Orchidaceae.

23

A publicat, de asemenea, mai multe materiale (cărţi şi articole) cu

caracter didactic, pentru studenţi şi pentru toţi cei ce doreau să lucreze în

domeniu.

Pentru studenţii de la Facultatea de Agronomie a elaborat cursul

(litografiat) de Botanică agricolă şi ecologie (1951). În 1959 publică Flora

alpină și montană (îndrumător botanic), în colaborare cu Șt. Roman. În 1963

a apărut cursul litografiat de Geobotanică pentru studenţii biologi.

A fost preocupată și de problema ocrotirii naturii, abordând subiecte

din domeniu și publicând diferite materiale în: Monumentele Naturii,

Ocrotirea Naturii în Regiunea Bucureștiului, Geobotanica și problema

ocrotirii naturii. De asemenea, a contribuit la popularizarea informațiilor din

domeniul botanicii, publicând articole și note în reviste precum: Natura,

Gazeta Învățământului, Știință și Cultură, Viața Capitalei.

Astfel, Ana-Maria Paucă s-a remarcat în activitatea didactică şi

ştiinţifică ca o mare personalitate, cu pregătire profesională de înaltă ţinută.

In semn de recunoaştere a meritelor sale, cât şi pentru activitatea de aproape

40 ani depusă în cadrul Institutului Botanic, ca şi conservator al Muzeului, îi

dedicăm clădirea Herbarului General care începând din acest an se va numi

Ana-Maria Paucă.

Camen-Comănescu Petronela

Urziceanu Mihaela

Anastasiu Paulina

24

IN MEMORIAM

PAGINI DIN BIOGRAFIA PROFESORULUI MIHAI GUŞULEAC –

DIRECTOR AL GRĂDINII BOTANICE A UNIVERSITĂŢII DIN

BUCUREŞTI (1939-1951)

Mihai GUŞULEAC (1887-1960), născut în regiunea Cernăuţi, a

urmat atât şcoala primară şi secundară, cât şi studiile superioare în Cernăuţi,

absolvind de fiecare dată cu rezultate strălucite. Şi-a completat studiile în

domeniul ştiinţelor naturale la universităţile din Praga, Viena, Halle/Saale,

Berlin, Staţiunea zoologică din Treieste. În perioada 1911-1918 îl găsim ca

profesor în învăţământul mediu la Câmpulung-Moldovesnesc, Suceava, dar

şi Praga. Apoi, între 1918-1924 este profesor suplinitor la Facultatea de

Ştiinţe de la Universitatea din Cernăuţi, ca după aceea, între 1924-1939, să

fie profesor titular la aceeaşi instituţie. Totodată, profesorul Mihai Guşuleac

a fost şi directorul Grădinii Botanice din Cernăuţi.

În 1937 devine membru corespondent al Academiei Române.

Începând cu 1 octombrie 1939 şi până la 1 iulie 1951, Mihai

Guşuleac este profesor la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Ştiinţe /

Ştiinţele naturii / Biologie. În aceeaşi perioadă profesorul Mihai Guşuleac

este şi director al Grădinii Botanice a Universităţii din Bucureşti. În această

ultimă calitate a avut o activitate organizatorică foarte bogată, bazată pe

experienţa acumulată în timpul stagiilor şi vizitelor efectuate în instituţii

similare din străinătate. Reorganizează unele sectoare ale Grădinii botanice

şi contribuie la îmbogăţirea colecţiilor acestora, dotează laboratoarele

Institutului Botanic cu echipamente moderne de cercetare, îmbogăţeşte

biblioteca cu noi volume provenite din achiziţii sau schimburi

internaţionale, editează Publicaţiile Institutului Botanic din Bucureşti.

Perioada 1941-1945 este cea mai istovitoare din întreaga sa carieră. Prin

activităţile desfăşurate, prin măsurile luate, Mihai Guşuleac reuşeşte să

salveze de la distrugere o bună parte a colecţiilor Grădinii botanice,

bombardată puternic în aprilie şi mai 1944. Mărturie a acţiunilor sale stau o

serie de documente aflate în arhiva Grădinii Botanice „D. Brandza”.

25

În plan ştiinţific, ca şi în cazul altor profesori ai vremurilor sale,

activitatea lui Mihai Guşuleac a vizat sistematica, filogenia, dar şi citologia,

morfologia şi anatomia plantelor, geobotanica, ocrotirea naturii. Profesorul

I.T. Tarnavschi îl caracteriza pe Mihai Guşuleac ca fiind „unul din cei mai

însemnaţi sistematicieni în domeniul botanicei pe care i-a avut ţara noastră”.

Astfel, o contribuţie deosebită a avut Mihai Guşuleac la Flora României

pentru care a prelucrat familiile Phytolaccaceae, Aizoaceae, Violaceae,

Hypericaceae, Punicaceae, Boraginaceae, Caryophyllaceae (parţial),

Leguminosae (unele genuri), Rutaceae, Primulaceae, Labiatae (unele

genuri), Campanulaceae (secţiile Trachelium şi Rapunculus) etc.. O parte

din rezultatele ştiinţifice ale profesorului Mihai Guşuleac au fost preluate în

opere precum Flora U.R.S.S., Botanica sistematică a lui R. Wettstein şi

altele. În domeniul morfologiei şi anatomiei plantelor, Mihai Guşuleac a

avut contribuţii importante în studiul şi clasificarea fructelor, în studiul

inflorescenţelor speciilor de Caryophyllaceae. În domeniul geobotanicii s-a

remarcat prin studiul fâneţelor seculare şi a vegetaţiei halofile din Bucovina,

studiul vegetaţiei Cheilor Bicazului, studiul fitocenozelor cu pin silvestru. A

fost preocupat şi a publicat unele consideraţii privind evoluţia

spermatofitelor.

Întreaga activitate a profesorului şi directorului Mihai Guşuleac

reprezintă un model şi o motivaţie puternică pentru generaţiile de azi din

Facultatea de Biologie, dar mai ales din Grădina Botanică „D. Brandza”,

generaţii care sunt datoare să gestioneze cât mai bine patrimoniul

inestimabil al instituţiei.

Anastasiu Paulina

26

REZUMATE

CAROLUS CLUSIUS ȘI GRĂDINA BOTANICĂ DIN LEIDEN

CRISTEA Vasile Universitatea Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, Grădina Botanică „Al. Borza”

După mai bine de 4 secole de la dispariția sa, Carolus Clusius

(Charles de l’Écluse; 1526-1609) rămâne un exemplu de naturalist pasionat,

original, inventiv și deschis spre problemele societății. Cei ce i-au

aprofundat opera și bogata sa corespondență (cca. 1.500 scrisori păstrate

până astăzi!) apreciază că poate fi considerat ”... one of the most eminent

and influential botanists and naturalists...” (Egmond, in van Ommen-ed.,

2009, p. 7), care a jucat ”... the dual role of scientist and disseminator of

economic information” (idem, p. 11) și primul care a studiat botanica ”...

primarily for its own sake and not as the handmaid of medicine” (Egmond

et al.-eds., 2007, p. 3).

Traducerile în limba latină a unor cărți despre plante și animale

exotice, descrierile de noi specii, studiile de floră regională (Spania – 1576, Austria și Ungaria – 1583; cu dese referiri la habitatul lor!), inițierea

studiilor horticole (prin introducerea în cultură a lalelelor, tomatelor,

tutunului, cartofului etc.) și micologice (Fungorum in Pannoniis... – 1601),

precum și organizarea unei grădini botanice, în mod diferit de cea de plante

medicinale, obișnuită în acea perioadă, justifică toate calificativele

menționate anterior.

Grădina Botanică fondată de el în 1594 (anul deschiderii oficiale,

căci în 1590 s-au început lucrările) este astăzi o instituție universitară

dinamică și foarte complexă, în ciuda suprafeței reduse pe care o ocupă în

inima orașului Leiden. În cele peste 4 secole de existență, Hortus Botanicus

Leiden (vezi van Uffelen et Kessler, 2015) a cunoscut câteva perioade de

progrese evidente: în timpul directoratului lui H. Boerhaave (când colecțiile

sale ajung la cca. 6.000 sp.), în perioada interbelică (construirea unor noi

sere tropicale – 1938, refacerea grădinii inițiale a lui Clusius – 1931),

respectiv după 1990 (amenajarea grădinii japoneze, dedicată lui Ph.F. von

Siebold – 1990, renovarea serelor tropicale – 2013, construirea

conservatorului – 2000, bogăția colecțiilor ajunge la cca. 10.000 sp.). Prin

27

colecțiile de aracee asiatice, orhidee asiatice, plante carnivore, cicadale

amenințate și ferigi, precum și prin cercetările de genetică moleculară,

această grădină botanică are o notă particulară și ar trebui să fie vizitată de

fiecare dintre slujitorii scientiei amabilis.

Găsind multe asemănări între preocupările și pasiunea lui Clusius și

cele ale d-lui dr. G.A. Negrean, am ținut să-i aduc, astfel, acestui harnic

naturalist român contemporan cuvenita cinstire.

OBSERVAŢII MORFO-ANATOMICE ASUPRA PLANTELOR DE

PASSIFLORA CAERULEA L., TRATATE CU SUSPENSIE DE

TRICHODERMA

SÂRBU Anca, SMARANDACHE Daniela, ŞESAN Tatiana Eugenia Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie

Passiflora caerulea L., este o plantă de importanţă medicinală şi

nutraceutică, aflată în cercetare, în mai multe variante experimentale, la

S.C. HOFIGAL Import Export S.A. (Proiect 160/2014 – MAIA – Produse

multifuncţionale şi inovative pentru alimente funcţionale bioaugmentate şi

sigure din noi plante cultivate în România). Primele investigaţii morfo-

anatomice au fost efectuate asupra plantelor mature de Passiflora caerulea

din lotul martor în anul 2015, iar rezultatele au fost publicate în anul 2016

(J. Plant Develop. 23:97-126). Prezenta lucrare, se adresează plantelor de

Passiflora caerulea din varianta experimentală V3 – tratament în vegetaţie

cu suspensie de Trichoderma 108 ufc/ml, constituită dintr-un consorţiu de

două tulpini, aplicate împreună. Despre acest preparat multifuncţional se

ştie că stimulează creşterea plantulelor şi favorizează acumularea

compuşilor biologic activi. Rezultatele cercetărilor noastre, efectuate asupra

plantelor mature de Passiflora caerulea din această variantă experimentală,

au permis evidenţierea morfo-anatomică a efectului biostimulator al

tratamentului cu Trichoderma, atât asupra tulpinilor cât şi asupra frunzelor,

cu accent pe dezvoltarea ţesuturilor conducătoare şi a structurilor implicate

în asimilaţia clorofiliană.

28

MODIFICĂRI MICROMORFOLOGICE ALE PERICARPULUI LA

CRAMBE MARITIMA L. (BRASSICACEAE), ÎN DECURSUL

PERIOADEI DE STRATIFICARE A FRUCTELOR

GEORGESCU Mihaela Ioana1, POPA Vlad2, DOBRIN Aurora2, POTOR Daniel Constantin1

1 Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti, Facultatea de Horticultură

2Centrul de Cercetări Hortinvest

Fructul speciei Crambe maritima (Brassicaceae) este o siliculă heterocarpică, articulată transversal, alcătuită din două segmente: unul proximal mic, incluzând o sămânță degenerată, al doilea, distal, mare, globulos, cu o rețea de nervuri vizibile pe suprafața sa. Pericarpul este gros și spongios asigurând plutirea fructului în mare și menținerea viabilității pe o perioadă îndelungată (cel puțin șase luni). Privite la microscopul cu scanner, articulele fertile proaspăt recoltate au o suprafața ± netedă și numai la capătul proximal, în locul desprinderii de partea sterilă, se poate observa structura spongioasă a peretelui. Acest aspect se modifică după o perioadă în care siliculele au fost păstrate în diferite substraturi umectate, suprafața devenind poroasă cu o rețea de nervuri proeminente.

Comparând din punct de vedere micromorfologic pericarpul fructelor formate în anul anterior cu cel al unora păstrate timp de 10 ani se observă că la suprafață în ambele cazuri fructele își păstrază aspectul spongios în timp ce în secțiune transversală peretele fructelor de 10 ani devine compact, pierzând aerul din spațiile intercelulare.

CERCETĂRI PRIVIND CARACTERISTICILE MACRO ȘI

MICROSCOPICE ALE FRUNZELOR DE ȘOFRĂNEL (Carthamus tinctorius L.) CULTIVAT ÎN GRĂDINA BOTANICĂ A

U.Ş.A.M.V. BUCUREȘTI

DOBRIN Aurora1, POPA Vlad Ioan1, POTOR Constantin Daniel2, GEORGESCU Mihaela Ioana2

1Centrul de Cercetări Hortinvest 2Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti,

Facultatea de Horticultură

Șofrănelul (Carthamus tinctorius L.) este o plantă anuală care face parte din familia Asteraceae. El prezintă rezistență la secetă și are multiple

29

utilizări atât în industria alimentară, farmaceutică, dermato-cosmetică, cât și în industria textilă. Șofrănelul poate fi cultivat și ca plantă ornamentală.

Principalul obiectiv al acestui studiu îl reprezintă identificarea

aspectelor botanice și morfologice de diferențiere ale frunzelor de șofrănel.

Studiul a fost efectuat pe două soiuri de Carthamus tinctorius cu un conținut

ridicat de acid linoleic, cultivate în anul 2017 în Grădina Botanică a

U.S.A.M.V. București. Probele au fost examinate cu ajutorul

stereomicroscopului Leica S8Apo și a microscopului optic Leica DM 1000

LED. Rezultatele au arătat diferențe între cele două soiuri de Carthamus

tictorius privind forma limbului, dispunerea nervurilor, prezența și dispunerea

canalelor secretoare. Identificarea macro și microscopică a caracterelor

morfologice și anatomice ale frunzelor de șofrănel aduce elemente noi în

identificarea compușilor bioactivi, pentru diferențierea soiurilor și pentru

posibila standardizare cu importanță în industria farmaceutică.

ARMERIA MARITIMA (MILL.) WILLD. ÎN FLORA ROMÂNIEI?

OPREA Adrian1, COJOCARIU Ana1, GRIGORE Marius-Nicuşor2 1Grădina Botanică „Anastasie Fătu", Universitatea „Alexandru Ioan Cuza", Iaşi

2Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza", Iaşi

În vol. XIII al operei „Flora Republicii Socialiste România” (1976),

autorii (Alexandru Beldie şi Coloman Váczi) au făcut unele adăugiri în

contul vol. VII din „Flora Republicii Populare Române” (editat în anul

1960), cu alte două specii din fam. Plumbaginaceae, şi anume: Armeria

pocutica Pawł. şi A. maritima (Mill.) Willd. Ca urmare a verificării

materialului de herbar şi din teren nu s-a putut proba existenţa celui de-al

doilea taxon în flora spontană a ţării noastre.

MEUM ATHAMANTICUM (APIACEAE) ÎN CARPAȚII

ORIENTALI, ROMÂNIA

SÎRBU Culiță1, SAMUIL Costel1, OPREA Adrian2

1Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași 2 Grădina Botanică „Anastasie Fătu” B, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Specia Meum athamanticum, din familia Apiaceae, a fost raportată

pentru prima oară în România în primul sfert al secolului al XIX-lea. Totuși,

30

din cauza lipsei specimenelor în herbarii (sau a informațiilor despre acestea)

și faptului că ulterior nu a mai fost găsită în localitățile raportate în

literatură, prezența acestei specii în România a fost multă vreme

controversată sau chiar negată. În această lucrare, raportăm descoperirea

speciei M. athamanticum, pentru prima oară în Carpații Orientali, la 77 ani

după ultima înregistrare în țară. Specia este puternic amenințată, din cauza

impactului antropogenic ridicat și a numărului mic de indivizi. Ca urmare,

autorii propun stabilirea unei zone speciale de protecție și includerea speciei

M. athmanticum într-o posibilă ediție viitoare a Cărții Roșii a Plantelor Vasculare din România (categoria: CR, Critic periclitată).

DIVERSITATEA GENETICĂ A TAXONULUI CRITIC

PERICLITAT CONVOLVULUS PERSICUS L. ÎN ZONA SUDICĂ A

PLAJEI SULINA

MITOI Monica 1, STRAT Dana2, HOLOBIUC Irina1,

MAXIMILIAN Carmen1 1Institutul de Biologie, București

2Facultatea de Geografie, Univesitatea din București

Convolvulus persicus L. este un taxon endemic cu statut periclitat,

caracteristic habitatelor nisipoase din regiunile de coastă ale Mării Caspice

și Mării Negre.

Este o specie pionieră, perenă care colonizează dunele embrionare,

cu multiplicare clonală care formează rameți și rădăcini lungi și ramificate

îngropate adânc în substatul nisipos, are flori albe, mari, decorative, deși

produce semințe fertile, pe teren nu au fost identificate plantule germinate.

Este planta medicinală, numită în trecut ceaiul pescarilor, în partea

aeriană fiind identificați peste 20 de compuși cu efect antioxidant, mai

recent folosită în tratamentul maladiei Alzheimer.

Eroziunea și modificările liniilor costiere, precum și influențele

antropice au dus la diminuarea și distrugerea unor habitate, C. persicus

devenind critic periclitată în majoritatea siturilor, fiind inclusă în arii

protejate în Iran, Azerbaijan, Bulgaria, Turcia, în Georgia fiind considerată

extinctă. În România, C. persicus a fost identificată la Agigea în anul 1915

(SĂVULESCU 1915, PETRESCU 1915), în prezent menținându-se în 5 situri:

Agigea, Sf. Gheorghe (Sărăturile), Sacalin, Cardon și Sulina.

31

Este inclusă în Cartea Roșie a Plantelor Vasculare și Fungi din

Bulgaria (PETROVA 2011, Peev et al., 2015), precum și în Lista Roșie a

Plantelor din Flora României (OLTEAN et al. 1994) și în Cartea Roșie a

Plantelor Vasculare din România (Dihoru & Negrean, 2009). La Sulina populația este fragmentată în două zone, cea din nord la

care s-au luat măsuri de protejare prin împrejmuire parțială și cea din sud,

bine reprezentată și dispersată pe aprox. 3 km lungime paralel cu linia

țărmului.

Scopul cercetării noastre a fost de a evalua polimorfismul genetic al

subpopulației C. persicus situată în zona de sud, la 45o08'28.35"N,

29o40'45.45" E. În mod aleator și respectând o distanță de cel puțin 5 m, au fost

colectate frunze de la 15 indivizi, pentru a evalua variabilitatea genetică

fiind utilizată amplificarea PCR cu amorse ISSR.

Șapte tipuri de amorse cu lungimi între 15 și 18 pb au fost testate

pentru a amplifica regiunile dintre secvențele repetitive de microsateliți.

Spectrele electroforetice ale produșilor de amplificare au relevat prezența a

5 până la 11 fragmente cu lungimi moleculare cuprinse între 100-3.000 pb.

Polimorfismul detectat în cadrul acestei subpopulații este limitat,

numai 3-4 indivizi prezentând un polimorfism ridicat în funcție de amorsele

ISSR utilizate.

Variabilitatea genetică scăzută în eșantionul evaluat susține

multiplicarea preponderent clonală a acestei specii prin rizomi care se

răspândesc pe distanțe lungi de la locul de origine.

ANALIZA CRITICĂ ȘI STATUTUL DE CONSERVARE AL

SPECIEI PULSATILLA GRANDIS WENDEROTH ÎN ROMÂNIA

MIHĂILESCU Simona, COBZARU Ioana, GAVRIL Viorel Institutul de Biologie Buucreşti al Academiei Române

Genul Pulsatilla este inclus în familia Ranunculaceae. În anul 2013,

Pulsatilla grandis Wender. a fost sinonimizată cu Pulsatilla vulgaris Mill.

ssp. grandis (Wender.) Zamelis. incluzând și Pulsatilla balcana Velen

(Sârbu I. et al. 2013). Prezența speciei Pulsatilla vulgaris este incertă în

România, dar Pulsatilla grandis este confirmată (Hassler M. 2017). Specia

Pulsatilla grandis este considerată endemit european şi central european

32

(nativă în partea sudică a Europei Centrale și sud-estul Europei). Specia este

consemnată sub numele considerat valid, dar și sub diferite sinonime, ca

fiind distribuită la nivel geografic, astfel: Austria (NE), Belarus, Bosnia,

Cehia, Croația, Germania (E), Herzegovina, Letonia, Lituania, Moldova,

Polonia (S), România, Serbia, Slovacia, Slovenia, Ucraina - cel mai frecvent

răspândită, Ungaria (Dostalova A. & Kiraly G. 2011, Mihăilescu S. et. al.

2015a, Hassler M. 2017). Prezența speciei în unele țări/localități trebuie

reconfirmată.

În România a fost citată de Brândză, Grecescu, Schur, Fuss,

Simonkai şi alţii, date care se referă mai ales la Pulsatilla montana. Este

răspândită sporadic, prin pajiști xerofile, coaste pietroase, mai ales în

silvostepă și este prezentă în habitatele Natura 2000: 6170 Pajişti calcifile

alpine şi subalpine; 62C0* Stepe ponto-sarmatice; 6210* Pajişti uscate

seminaturale şi faciesuri cu tufărișuri pe substrate calcaroase (Festuco-

Brometalia); 6240* Pajişti stepice subpanonice (Mihăilescu S. et al. 2015a).

Statutul de conservare al speciei Pulsatilla grandis Wender. este

considerat astfel:

- conform criteriilor și categoriilor IUCN: evaluarea regională

europeană (2017 - 2): Least Concern (LC); Dihoru G. & Negrean

G. 2009: Critic periclitată (CR); Oltean M. et al. 1994: rară (R),

- conform convențiilor, directivelor și legislației în vigoare: specie

cu statut de protecție inclusă în Convenția de la Berna: Anexa I;

Directiva Habitate: Anexele IIb și IVb; OUG 57/2007 (Legea

49/2011): Anexele 3 și 4A.

În România, ca urmare a monitorizării speciei în baza Directivei

Habitate și în urma evaluării generale, starea de conservare a fost raportată

în 2013 ca ”favorabilă cu tendință necunoscută”, pentru bioregiunile

continentală (CON) și stepică (STE). Prezența în bioregiunea stepică este

confirmată în urma monitorizării (Mihăilescu S. et al. 2015b).

Acknowledgement: acest studiu a fost finanțat parțial de Institutul de

Biologie București al Academiei Române (Proiect nr. RO1567-

IBB04/2017) și de proiectul POS -SMIS 17655.

33

SPECII ENDEMICE DE PLANTE IDENTIFICATE ÎN MUNŢII

CĂLIMANI-GURGHIU (JUDEŢUL MUREȘ)

SĂMĂRGHIŢAN Mihaela1, OROIAN Silvia2, TĂNASE Corneliu2,

HIRIŢIU Mariana3 1Muzeul Judeţean Mureş, Secţia de Ştiinţele Naturii, Târgu-Mureş

2Facultatea de Farmacie, Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş

3Grădina Botanică, Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş,

Speciile endemice prezintă o semnificație științifică și patrimonială

cu totul deosebită, conservarea lor impunându-se ca un obiectiv prioritar, cu

atât mai mult cu cât vulnerabilitatea lor poate fi accentuată mai ales sub

impact uman.

Obiectivul acestui studiu a fost identificarea principalelor populații

de specii endemice și subendemice în zona de studiu, precum și verificarea

informațiilor corologice existente.

Teritoriul luat în studiu este reprezentat de zona montană a județului

Mureș și anume Munții Călimani-Gurghiu. Această zonă se caracterizează

printr-o floră bogată şi variată, cu particularităţi regionale şi în care se

remarcă prezenţa unor specii importante pentru conservare.

În urma cercetărilor pe teren au fost identificate 16 specii de plante

endemice şi subendemice. Dintre acestea, cele mai frecvente au fost:

Campanula patula L. ssp. abietina (Griseb.) Simonkai, Cardamine

glanduligera O.Schwarz, Silene nutans L. ssp. dubia (Herb.) Zapal.,

Symphytum cordatum W. et K., Thymus comosus Heuffel.

Pentru fiecare specie se precizează: sistematica, corologia, tipul de

habitat în care a fost identificată și starea de conservare. Evaluarea tendinței

efectivelor populaționale s-a făcut pe baza studiilor anterioare și experiența

autorilor, dat fiind faptul că nu există studii populaționale efectuate în acest

teritoriu.

Tendinţa generală a stării de conservare a speciilor endemice și

subendemice identificate este predominant bună și foarte bună, însă se

preconizează o descreştere a populaţiilor în viitor.

Dintre speciile endemice studiate 10 aparţin la diferite categorii

sozologice și anume: 3 sunt încadrate în categoria LC, o specie EN și 6 NT.

34

DESPRE FLORA ȘI VEGETAȚIA PSAMOFILĂ A OLTENIEI

(ROMÂNIA)

RĂDUȚOIU Daniel1, STAN Ion2, SIMEANU Cătălin George1 1Facultatea de Horticulturã, Universitatea din Craiova

2Grădina Botanică „Al. Buia”

Date referitoare la flora și vegetația psamofilă a Olteniei se cunosc încă din perioada de început a studiilor botanice în Oltenia. Mărturie stau atât lucrările de specialitate elaborate de diverși autori, cât mai ales numeroasele coli de herbar inserate în Herbarul Universității din Craiova (CRA). În urma analizei literaturii de specialitate coroborat cu datele culese din teren putem spune că există unele diferențe față de ceea ce exista acum 40-50 ani. Se aduc unele contribuții la corologia unor taxoni, unii dintre aceștia rari în Flora României (ex. Achillea ochroleuca Ehrh.) și se fac unele discuții referitoare la arealul unor asociații psamofile (ex. Plantaginetum arenariae (Buia et al. 1960) Păun et Popescu 1972). Dacă în trecut se menționa că gruparea plantelor ierboase pe nisipuri este slabă, cu acoperirea solului foarte redusă (40-60%), în prezent pe unele suprafețe acoperirea este mai mare (circa 80-90%). Caracter de pionierat, cu specii aflate la distanțe apreciabile întâlnim doar pe dunele mobile. Analiza florei și vegetației pasmofile din Oltenia a dus la concluzia că în prezent arealul acestor terenuri este într-o permanentă extindere. Unul din factorii esențiali care contribuie la lărgirea arealului ocupat de acest tip de vegetație este influența omului și a animalelor domestice. Dacă la acestea se mai adaugă și lipsa precipitațiilor din această parte a țării putem spune că viitorul acestor plante psamofile este asigurat.

DIVERSITATEA FLORISTICĂ ÎN PARCURI EOLIENE. STUDIU

DE CAZ: PARCUL EOLIAN „SFÂNTA ELENA”, CORONINI

(JUD. CARAȘ SEVERIN)

URZICEANU Mihaela1,2, ANASTASIU Paulina1,2,

ȘESAN Tatiana Eugenia1

1Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie

2Universitatea din Bucureşti, Grădina Botanică „D. Brandza”

Zona cercetată se află în Munții Locvei, face parte din zona platoului

carstic Sfânta Elena și este inclusă în Parcul Natural Porțile de Fier,

35

desemnat și sit de importanță comunitară ROSCI0206 Porțile de Fier.

Având în vedere bogăția speciilor de plante și habitate protejate

caracteristice acestui parc, precum şi datele disponibile privind impactul

parcurilor eoliene, ne-am propus să studiem care sunt efectele parcului

eolian 48 MW „Sfânta Elena”, comuna Coronini (jud. Caraș-Severin)

asupra diversității speciilor de plante vasculare din perimetrul acestuia.

Au fost realizate inventare floristice pe suprafețele direct afectate de

îndepărtarea stratului vegetal (platforme tehnologice), cât și pe suprafețe ale

habitatelor neafectate din împrejurimile turbinelor eoliene pe o rază de cca 50 m. S-a urmărit bogăția specifică a suprafețelor analizate, situația

plantelor rare și a celor sinantrope (inclusiv invazive), precum și

succesiunea elementelor de floră de pe suprafețele platformelor tehnologice.

Pe parcursul cercetărilor efectuate pe o perioadă de aproximativ 4 ani

au fost identificați în zona platformelor tehnologice peste 350 de taxoni de

plante vasculare. În habitatele de pajiște din împrejurimile turbinelor

eoliene, am identificat numeroase specii de orhidee rare, precum

Anacamptis coriophora, Anacamptis morio, Gymnadenia conopsea,

Neotinea ustulata, Orchis mascula, Orchis simia. De asemenea, au fost

identificate și alte specii de plante rare, ca de exemplu Echinops banaticus,

Cirsium grecescui, Koeleria macrantha, Smyrnium perfoliatum.

Observațiile au arătat faptul că, gradul de ruderalizare al habitatelor naturale și seminaturale din împrejurimile turbinelor este mai ridicat în

zonele limitrofe drumurilor, terenurilor agricole și terenurilor abandonate.

Speciile de plante invazive (Ailanthus altissima, Conyza canadensis,

Ambrosia artemisiifolia Erigeron annuus subsp. annuus, Xanthium

strumarium etc.) și-au menținut distribuția de-a lungul drumurilor și pe

platformele tehnologice, dar și în împrejurimile parcului eolian, în zonele

limitrofe drumurilor, gospodăriilor, terenurilor agricole, pajiştilor afectate

de păşunat, acolo unde şi gradul de ruderalizare este mai ridicat.

În ceea ce privește succesiunea elementelor de floră pe suprafețele

platformelor tehnologice, am constat pe parcursul cercetărilor, instalarea

treptată a elementelor floristice caracteristice habitatelor naturale și seminaturale din împrejurimi, inclusiv a unor specii rare precum Orchis

morio, Echinops banaticus, Cirsium grecescui, Koeleria macrantha.

În concluzie considerăm că, chiar dacă pe parcursul lucrărilor de

construcție și amenajare a unui parc eolian într-o zonă cu habitate naturale

și seminaturale poate fi afectată diversitatea floristică, pe baza seminţelor şi

a altor propagule provenite din împrejurimi, flora caracteristică zonei se

poate reface destul de rapid.

36

Cercetările au fost posibile cu acordul și sprijinul societății ENEL

GREEN POWER ROMANIA, căreia îi mulțumim.

SPECII ENDEMICE ȘI SUBENDEMICE DIN BAZINUL

OLTEȚULUI

BURDUŞEL Maria 1, 2, NEGREAN Gavril3, ŞESAN Tatiana-Eugenia1

1Universitatea din Bucuresti, Facultatea de Biologie, Şcoala Doctorală de Biologie, 2Liceul

Teoretic Ştefan Odobleja Bucureşti, 3 Grădina Botanică Dimitrie Brandza Bucureşti

În Bazinul Olteţului, studiat de noi între anii 2008-2017, au fost

identificate specii de trachaeofite endemice şi subendemice, ce dovedesc

adaptarea la condiţiile unui areal limitat şi care considerăm că este necesar a

fi cunoscute mai bine, pentru stabilirea şi aplicarea măsurilor de protecţie şi

conservare.

Deşi aceste specii au fost semnalate în unele locuri din bazinul

Olteţului şi de alţi cercetători, noi am urmărit să demonstrăm perpetuarea

acestora în zonele cercetate şi posibila extindere a arealului acestora în alte părţi ale bazinului.

Speciile endemice găsite de noi sunt 4 taxoni: Athamanta turbith

(L.) Brot. subsp. hungarica (Borbás) Tutin (A. hungarica Borbás), la S-V de

Cheile Olteţului, la Grotă, 27 VI 2009, 2 VII 2016; Centaurea atropurpurea

Waldst. & Kit. subsp. atropurpurea, la S-V de Cheile Olteţului, la Grotă 27

VI 2009, 2 VII 2016; Cirsium grecescui Rouy, la N de Cheile Olteţului, 14

VII 2010, 2 VII 2016; Thymus comosus Heufel ex Griseb., la N de Cheile

Olteţului, 14 VII 2008, 2 VII 2016. Menţionăm că taxonul Cirsium

grecescui Rouy a fost găsit în localitatea Tetoiu, în Chirca, 27 VII 2008,

zonă de dealuri înalte unde vegetaţia s-a regenerat parţial în condiţiile

reducerii păşunatului. În arealul studiat sunt asigurate condiţiile de dezvoltare şi pentru

specii subendemice, dintre care s-au identificat 5 taxoni: Bupleurum

falcatum L. subsp. dilatatum Schur în Cheile Olteţului, 22 VII 2011, 2 VII

2016; Dianthus spiculifolius Schur la N de Cheile Olteţului, 28 VI 2009, 15

VII 2017; Dianthus tenuifolius Schur, în Cheile Olteţului, 16 VII 2012;

Linum uninerve (Rochel) Jáv., la S-V de Cheile Olteţului, la Grotă 27 VI

2009, 2 VII 2016; Thlaspi dacicum Heuff. subsp. banaticum (Uechtr.) Jáv.,

la N de Cheile Olteţului, 30 VII 2011, 2 VII 2016.

37

EVALUAREA STATUTULUI DE CONSERVARE AL

TRAHEOFITELOR PERICLITATE DIN PARCURILE NAŢIONALE

ŞI NATURALE DIN CARPAŢII SUD-ESTICI (ROMÂNIA) –

ZONE DE CONSERVARE A ELEMENTELOR TERMOFILE ŞI

ARCTIC-ALPINE

BARTÓK Attila 1, ŞESAN Tatiana Eugenia1, IRIMIA Irina2 1Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie

2Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Facultatea de Biologie

Carpaţii Sud-Estici din România şi zonele adiacente lor (cum ar fi

Peninsula Balcanică) sunt recunoscute ca centre ale biodiversităţii europene,

dar din păcate şi astăzi se cunosc prea puţine informaţii despre statutul de

conservare, ecologia, filogenia şi distribuţia spaţio-temporală a traheofitelor

periclitate din acest sector al Carpaţilor.

Criteriile de evaluare a riscului de extincţie pentru speciile periclitate

au fost dezvoltate de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii

(IUCN), însă se recunoaşte că „evaluarea riscului de extincţie şi stabilirea priorităţilor de conservare sunt două procese înrudite, dar totuşi diferite”

(IUCN, 2003).

Prezentul studiu fundamentează un concept pentru stabilirea

priorităţilor de conservare a speciilor periclitate în parcurile naţionale şi

naturale din Carpaţii Sud-Estici (România) bazat pe un număr de trei

criterii: (a) arealul general al speciei în zona cercetată, (b) abundenţa speciei

în ariile protejate studiate (parcuri naţionale sau naturale) şi (c) factorii

antropogeni ce conduc la periclitarea speciilor (vulnerabilitatea habitatului).

Rezultatele cercetării au permis alcătuirea unui clasament al

parcurilor naţionale şi naturale cu cea mai mare bogație și valoare

conservativă în specii periclitate din Carpaţii Sud-Estici, precum şi redactarea unei liste cuprizând un număr de 243 de taxoni periclitați din

zona cercetată. Dintre ariile protejate cu cele mai valoroase traheofite

periclitate amintim: Parcul Natural Porţile de Fier, Parcul Natural Bucegi şi

Parcul Naţional Munţii Rodnei.

De asemenea, sunt de remarcat și un număr de 91 de taxoni care nu

au fost incluși în Cartea Roşie a plantelor vasculare din România (Dihoru şi

Negrean, 2009). Pe baza evaluării făcute în urma acestui studiu, acești

taxoni vor trebui introduși în viitoarea Carte Roşie. Dintre aceste traheofite

periclitate amintim următoarele elemente termofile: Amelanchier ovalis,

Conringia austriaca, Drymocallis rupestris, Hieracium jankae, Saponaria

38

bellidifolia etc., cât şi specii artic-alpine: Saxifraga hieraciifolia, Saxifraga

cernua, Astragalus frigidus, Woodsia ilvensis, Gentianella tenella,

Chamorchis alpina etc.

VEGETAŢIA BAZINULUI NEGREI BROŞTENILOR (CARPAŢII

ORIENTALI, ROMÂNIA)

MARDARI Constantin 1, BÎRSAN Ciprian 1, TĂNASE Cătălin 2, CHIFU Toader 2

1Grădina Botanică „Anastasie Fătu”, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi 2Facultatea de Biologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

Bazinul hidrografic al râului Neagra Broştenilor cuprinde zona

centralǎ a Munţilor Bistriţei, un sector important din flancul estic al

Munţilor Cǎlimani şi depresiunile Drǎgoiasa-Glodu (judeţul Suceava).

Prezintǎ o suprafaţǎ de aproximativ 350 km2 şi un ecart altitudinal de 1406

m (627 m la Broşteni - 2033 m în vârful Izvorul Cǎlimanului). Zona studiată

se caracterizează printr-o diversitate ridicată a speciilor de cormofite, a speciilor de criptogame, dar şi a tipurilor de habitate, dintre care unele sunt

prioritare pentru conservarea biodiversităţii. Studiul vegetaţiei a fost realizat

utilizând metoda clasică, elaborată de Şcoala Central Europeană, în

perioada 2005-2010. Au fost identificate comunităţi acvatice care populează

apele stătătoare, fitocenoze higrofile ce se dezvoltă pe marginea izvoarelor

şi pâraielor, comunităţi de mlaştini oligotrofe şi eutrofe, vegetaţie pionieră

care se dezvoltă în fisuri de stânci, tufişuri scunde boreale şi subalpine,

păduri de conifere şi de amestec, comunităţi de pajişti montane şi subalpine

etc. În conspectul cenotaxonomic sunt incluşi 59 cenotaxoni, respectiv 52

asociaţii şi 7 subasociaţii. Aceştia sunt încadraţi în 39 alianţe, 29 ordine şi

19 clase de vegetaţie. Cel mai bine reprezentate sunt clasele Molinio-Arrhenatheretea, Vaccinio-Piceetea, Phragmiti-Magnocaricetea, Querco-

Fagetea, Juncetea trifidi, Scheuchzerio-Caricetea fuscae şi Loiseleurio-

Vaccinietea. În această regiune există 22 tipuri de habitate naturale (sensu

Directiva Habitate 92/43/EEC) care integrează comunităţile de plante din

conspectul cenotaxonomic. Dintre acestea, următoarele 5 sunt considerate

prioritare pentru conservare: 91D0* Turbării cu vegetaţie forestieră, 6230*

Pajişti de Nardus bogate în specii, pe substraturi silicatice din zone montane

(şi submontane, în Europa continentală), 91E0* Păduri aluviale de Alnus

glutinosa şi Fraxinus excelsior (Alno-Padion, Alnion incanae, Salicion

39

albae), 9180* Păduri de Tilio-Acerion pe versanţi, grohotişuri şi ravene şi

4070* Tufărişuri de Pinus mugo şi Rhododendron hirsutum (Mugo-

Rhododendretum hirsuti), cu menţiunea că specia Rhododendron hirsutum

este înlocuită în Carpaţi de specia vicariantă R. myrtifolium.

CONTRIBUȚII LA CUNOAȘTEREA PROFILULUI BIOCHIMIC AL

UNOR SPECII DE BASIDIOMICETE LIGNICOLE

PETRE Cristiana Virginia1, COJOCARIU Ana1, NICULAUA Marius2,

TĂNASE Cătălin3

1 Grădina Botanică „Anastasie Fătu”, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

2 Centrul de Cercetări pentru Oenologie, Academia Română Filiala Iași

3 Facultatea de Biologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Metaboliții secundari sintetizați de basidiomicetele lignicole nu

sunt implicați direct în creșterea și dezvoltarea acestor organisme, însă joacă un rol ecologic foarte important, fiind responsabili de comunicarea intra- și

interspecifică, apărare și semnalizare. Studiile din domeniu au demonstrat

faptul că aceste molecule au și un potențial bioactiv semnificativ, care poate

fi valorificat în numeroase procedee biotehnologice. Tehnicile de extracție,

preparare a probelor și identificare a metaboliților fungici sunt variate și

adaptate în funcție de categoria de molecule cercetată. Stir bar sorptive

extraction (SBSE) este o metodă eficientă și inovativă de extracție a

moleculelor bioactive dintr-o probă lichidă, fără a fi nevoie de parcurgerea

pașilor caracteristici extracției lichid-lichid sau extracției în fază solidă.

Pentru aceast studiu s-au utilizat extracte metanolice obținute din miceliul a

trei specii de basidiomicete lignicole: Lentinus arcularius, Lentinus tigrinus și Neofavolus alveolaris. A fost utilizat Twisterul GERSTEL, o bară

magnetică cu polidimetilsiloxan (PDMS) - fază extractivă pe care s-au

concentrat analiții, care a fost scufundată în extractele fungice pentru 30

minute la 500 rpm. Aceasta a fost transferată direct în autosamplerul gaz-

cromatografului cuplat cu spectrofotometru de masă (GC-MS), unde a avut

loc desorbția termică și analiza compușilor. Pentru fiecare dintre aceste

specii au fost identificați metaboliți secundari care fac parte din clasa

alcoolilor, aldehidelor, acizilor carboxilici, terpenelor și cetonelor. Pentru

specia Lentinus tigrinus au fost identificate pentru prima dată ca molecule

sintetizate lilialul și α-corocalena.

40

TOXICITATEA UNOR PESTICIDE CONVENȚIONALE ASUPRA

UNOR SPECII DE BASIDIOMICETE SAPROTROFE

BALAEȘ Tiberius1, TĂNASE Cătălin2

1 Grădina Botanică „Anastasie Fătu” B, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași 2Facultatatea de Biologie, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Pesticide afectează dezvoltarea unor organisme non-țintă și din acest

motiv, utilizarea lor creează controverse legate de efectele secundare

manifestate. Metodele practicate în agricultura intensivă ce implică

utilizarea pesticidelor stârnesc îngrijorări ale opiniei publice.

Fungii reprezintă un important grup ecologic de organisme prezent

în toate tipurile de ecosisteme, dar mai ales fungii saprotrofi implicați în

circuitul nutrienților prin descompunerea materiei vegetale și a detritusului

organic prezintă un rol ecologic deosebit. Însă aceste specii sunt

susceptibile de a fi afectate de pesticide.

Scopul prezentului studiu constă în evaluarea efectelor a cinci

insecticide și fungicide ce sunt comercializate în România, asupra

dezvoltării a 10 specii de basidiomicete saprotrofe. Miceliul fungic a fost crescut pe medii nutritive adiționate cu diferite concentrații de pesticide, în

diferite condiții, pentru a cuantifica gradul de toxicitate a pesticidelor, prin

măsurarea acumulării de biomasă fungică și a ritmului de creștere.

Datele experimentale, prelucrate statistic, au relevat efectul toxic al

unor pesticide, însă toxicitatea manifestată a variat cu specia fungică testată.

Rezultatele obținute reliefează importanța testării produselor fitosanitare

privind posibilele efectele adverse, pe grupuri cât mai variate de organisme.

COMUNITĂŢI CU FUNGI LIGNICOLI DINTR-UN GRADIENT

ALTITUDINAL SPECIFICE UNOR HABITATE FORESTIERE DIN

JUDEŢUL SUCEAVA

BÎRSAN Ciprian, MARDARI Constantin, COPOȚ Ovidiu,

TĂNASE Cătălin Grădina Botanică „Anastasie Fătu”, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Fungii lignicoli reprezintă, principalele organisme care au rol în descompunerea lemnului din habitatele forestiere. Studiul vizează identificarea comunităţilor de fungi lignicoli şi a influențelor exercitate de factorii abiotici cu rol în modelarea compoziţiei. Suprafeţele de probă au

41

fost stabilite în păduri de foioase, de amestec şi de răşinoase, unde au fost determinate 104 specii caracteristice cu rol în biodegradare. În funcţie de arborele gazdă speciile lignicole s-au agregat într-un grup specific pădurilor de răşinoase, un grup tipic pădurilor de foioase şi un alt grup de specii comune pădurilor de amestec. Altitudinea, dimensiunile şi gradul de descompunere a lemnului mort au fost cei mai importanţi factori care au modelat compoziţia speciilor de fungi lignicoli. Lemnul de dimensiuni mai mari a fost colonizat cu intensitate mai mare de speciile țintă, deoarece inhibiţia spaţială a fost evitată. Unele specii au colonizat resturi lemnoase cu grade diferite de descompunere, evidenţiind existenţa unui fenomen de succesiune.

ACTION OF MULTIFUNCTIONAL BIOPRODUCTS ON MORPHO-

PHYSIOLOGICAL AND PHYTOCHEMICAL PARAMETERS OF

MOMORDICA CHARANTIA L.

ŞESAN Tatiana Eugenia1,2,3, OANCEA Anca4, TOMA Agnes4,

SAVIN Simona4, TATIA Rodica 4, CRĂCIUNESCU Oana4, MOLDOVAN Lucia 4, OANCEA Florin2, RĂUŢ Iuliana 2,

GHIUREA Marius 2, VASILESCU Gelu2, NEGRU Georgeta5, Adriana Florina BIRA5, POMOHACI Cristian Mihai6

1 Biology Faculty-Bucharest University

2 National R & D Institute for Chemistry and Petrochemistry (ICECHIM) Bucharest 3 Academy of Agricultural Sciences and Forestry

4 National Institute R&D for Biological Sciences Bucharest 5 SC HOFIGAL Export-Import S.A. Bucharest

6 University of Agronomical Sciences and Veterinary Medicine Bucharest, Romania

Momordica charantia L. (bitter gourd, bitter melon) is a medicinal

plant belonging to the Cucurbitaceae family, widely grown in South America, Caraibe, India, Asia, Africa de Sud, as well as a nutraceutical plant used as food and in traditional medicine. The fruits and leaves contain alkaloids, glycosides, saponins, phytosterols, proteins, flavonoids, tannins, aromatic volatile oils, gums, and mucilages. M. charantia is used for its anti-inflammatory, anti-cancert, anxiolytic, antimicrobial (antibacterial and antifungal) and especially antidiabetic properties. The aim of our investigations was to evaluate: (i) the morpho-physiological parameters of plants (leaf area, chlorophyll fluorescence, stomatal conductance and yield of green plant biomass) and (ii) a phytochemical screening of the alcoholic extracts of M. charantia

42

(cultivated in Romania at S.C. Hofigal Import-Export S.A., under the good practice cultural conditions), treated with different multifunctional bioproducts and (iii) to test the biocompatibility and anti-tumoral effect of these extracts. Material and methods. M. charantia plants were treated with new multifunctional bioproducts developed on INCDCP-ICECHIM Bucharest (project 160/2014, MAIA) as follows: treatments in vegetation with suspension of Trichoderma consortium, in concentrations of 107 cfu/ml (V2) and 108 cfu/ml (V3), and with Satureja hortensis oil (V4) and treatments to the soil with humic acids (V5) and ceramic granules (V6). Untreated plants were used as control (V1). Morpho-physiological investigations consisted in: (i) leaf area/surface, (ii) chlorophyll fluorescence (fluorometer Walz Sam-2500), (iii) stomatal conductance (porometer Delta F Devices AP4) and (iv) yield of green plant biomass (gravimetry). All data have been calculated statistically by: variance analysis, average of replications, standard deviation, F test, T test, Mann-Whitney test (for stomatal conductance). Phytochemical investigations evaluated: (i) active principles: polyphenols (Folin-Ciocâlteu method with caffeic acid (CA) as standard), flavonoids [aluminium chloride colorimetric method/ Pourmorad method, with standard quercetin (Q)]; (ii) antioxidant activity by: measuring the scavenging of the stable radical 2.2-diphenyl-l-picrylhydrazyl (DPPH) and the inhibition of 2,2’-azino-bis(3-ethylbenzothiazoline-6-sulphonic acid (ABTS) cationic radical. The cytotoxicity of plants extracts was tested in NCTC mice fibroblast cell line (clone L929) and HEP2 tumoral cell line, according to the international standard SR EN ISO 10993-5. Several concentrations (50-1000 μg/ml) of plant extracts were added in the culture media of NCTC/HEP2 cells and after 48 and 72 hrs of incubation the cell viability was evaluated using the Neutral Red (NR) assay. Untreated cells, cultivated in the same conditions were used as control (considered 100% viable cells) and cells treated with 500 μM H2O2 served as positive control (M+). For cell morphology, the 72 hrs cultures were fixed in methanol and Giemsa stained. Images were captured using the light microscope with digital camera driven by AxioVision 4.6 software (Carl Zeiss, Germany). Results. Physiological parameters studied have been variable in our experiment. The highest values, statistically confirmed, have been registered in V2 (Trichoderma suspension 107 cfu/ml) for leaf area and stomatal conductance, and V4 (Satureja hortensis oil) for leaf area and fruits yield, as well as in V5 (Trichoderma compost) for yield. Concerning

43

phytochemical parameters, all test-plant extracts contain significant amounts of antioxidants, polyphenols and flavonoids. M. charantia plants from V2, V3, V4A contained a higher amount of flavonoids and polyphenols than the plants from the other variants (V4B, V5, V6). The results of Neutral Red (NR) assay demonstrated that the plant extracts from V2, V3, V4A and V6 did not affect the cell viability at 50-150 μg/ml, after 72 hrs of cultivation. V4A proved a strong anti-tumoral effect at concentration of 100-150 μg/ml, on HEP2 cell line being – also – biocompatible in this concentration range. These results were confirmed by cell morphology test investigated by NR assay.

Conclusions:

(i) For morpho-physiological parameters the best variants proved to be V2, V4 and V5; (ii) M. charantia plant extracts from V2, V3, V4A contained the highest antioxidant amount; (iii) The treatment of M. charantia from V4A (Satureja hortensis oil) induced in both a non-cytotoxic effect on normal cells and an anti-proliferative effect on tumoral cell line. Based on our experimental results, in correlation with the investigated physiological and phytochemical parameters of M. charantia, the authors concluded the following evaluation scale of multifunctional new bioproducts (Trichoderma consortia, Thyme oil/ Satureja hortensis oil, ceramic granules):

Parameters Evaluation scale (increasing values)

Leaf area/surface (cm2) V5* < V6*** < V3*** < V4*** < V2***

Chlorophyll fluorescence (a.u.) V2 < V3 < V4 < V5*** < V6***

Stomatal conductance (m-2

s-1

) V5 < V4 < V6 < V2 < V3

Yield of fruits (kg/15 plants/ replicate) V2** < V6*** < V3*** < V4*** <

V5***

BCa in leaves: 1. Polyphenols V3 < V2 < V6 < V5 < V4A, V4B

BC in leaves: 2. Flavonoids V3 < V2 < V4B < V5 < V6, V4A

BC in leaves: 3. Antioxidants V2 < V3 < V6 < V5 < V4A, V4B

BC in fruits: 1. Polyphenols V5 < V2 < V4B < V3 < V6 < V4A

BC in fruits: 2. Flavonoids V6 < V5 < V4A, V4B < V3 < V2

BC in fruits: 3. Antioxidants V2 < V5 < V6 < V3 < V4A < V4B

44

Legend: a

bioactive compound; a.u. = arbitrary units;

Variants: V1 – Control (untreated); V2 – Treatment (Tr.) in vegetation with Trichoderma

consortium 107 cfu/ml; V3 – Tr. in vegetation with Trichoderma consortium 10

8 cfu/ml; V4

– Tr. in vegetation with Satureja hortensis oil: V4A – Tr. in vegatation with S. hortensis

oil; V4B – Tr. in vegetation with S. hortensis oil + nutrients, 50 ml/10L water; V5 – Soil

Tr. with humic acids, 40 ml/10L water ; V6 – Soil Tr. with ceramics, 20g granules / m

2.

Acknowledgements. This research was financially supported by the project

PN-II-PT-PCCA-2013-4-0995-160/2014 (MAIA).

CARACTERIZAREA COMPUŞILOR BIOACTIVI CU STUCTURĂ

POLIFENOLICĂ DIN FRUCTELE DE SAMBUCUS NIGRA

RECOLTATE DIN GRADINA BOTANICĂ GALAŢI

LUPOAE Paul1, LUPOAE Mariana2, DINICĂ Rodica3,

GRECU Mariana Cristache2

1Complexul Muzeal de Ṣtiinṭele Naturii Galaṭi-secṭia Grădina Botanică 2Universitatea Dunărea de Jos Galaṭi- Facultatea de Medicină şi Farmacie

3Universitatea Dunărea de Jos Galaṭi- Facultatea de Ṣtiinṭe şi Mediu

Ȋn lucrarea de faṭă s-a realizat un studiu a unor compuşi bioactivi pe

diverse extracte obţinute din specia Sambucus nigra şi evaluarea capacităṭii

antioxidante.Concentraţia cea mai mare în flavonoide (rutina şi quercitina)

şi în polifenoli (exprimaṭi în acid tanic şi acid galic) dar şi antociani

corepunde extractului din fructe congelate. In vivo, pe şoarecii de laborator,

s-a urmărit evoluţia parametrului MDA (malonildialdehidă), ca biomarker

al stresului oxidativ în condiţii de efort fizic. Datorită compoziṭiei bogate în

compuşi antioxidanṭi ai extractelor analizate, valorile MDA ale lotului tratat

cu acest extract s-au redus cu aproximativ 70% faṭă de valorile lotului

stresat şi s-au apropiat considerabil de valorile lotului martor. Ȋn concluzie,

extractele din fructele de soc (congelate) au proprietăṭi bioactive

remarcabile cu potenṭial în scăderea radicalilor liberi şi diminuarea

stresului oxidativ.

45

ORGANIZAREA SECTORULUI DE PLANTE MEDICINALE,

AROMATICE ȘI UTILE ÎN GRĂDINA BOTANICĂ ”VASILE FATI”

JIBOU, REALIZĂRI ȘI PERSPECTIVE

COPACI Cristina1,2, MLADIN Lia1, SZATMARI Paul-Marian1,2,

SICORA Oana1, CĂPRAR Marin1, SICORA Cosmin1,2

1 Centrul de Cercetări Biologice, Grădina Botanică „Vasile Fati” Jibou, Sălaj 2 Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca

Una din funcțiile pe care ar trebui să le îndeplinească o grădină

botanică este și îmbunătățirea continuă a diverselor colecții de plante, un loc

important ocupându-l colecția de plante medicinale și utile. Grădina

Botanică ”Vasile Fati” Jibou își asumă acest deziderat, nu în ultimul rând

datorită interesului tot mai mare manifestat de publicul vizitator față de

acest tip de colecții. Acest lucru ne motivează să îmbunătățim permanent

acest sector prin introducerea de noi specii, amenajarea de noi spații în scop

informativ, educațional și științific destinat diverselor categorii de vizitatori

(elevi, studenți și publicul larg).

Spațiul destinat sectorului de plante medicinale, aromatice și utile din cadrul grădinii botanice are o suprafață de circa 350 m2 și este situat în

partea de sud-vest a grădinii, în imediata vecinătate a Castelului

Wesselényi. În prezent adăpostește un număr de circa 250 de specii.

În spațiul generos alocat acestui sector este posibilă împărțirea lui în

mai multe subsectoare. Colecția de Plante Medicinale cuprinde un număr de

aproximativ 200 de taxoni grupați după tipul de afecțiune la care se

folosește planta (afecțiuni ale aparatelor digestiv, locomotor, cardiovascular

și circulator, renal, genital și respirator, afecțiuni dermatologice, metabolice

și endocrine și ale sistemului nervos). În cadrul colecției de Plante Utile se

găsesc plante alimentare, aromatice și condimentare, tinctoriale, oleaginoase

și textile. Având în vedere faptul că Centrul de Cercetări Biologice și Grădina

Botanică ”Vasile Fati” Jibou este implicată în activități educative pe tot

parcursul anului, acest sector este folosit pentru a diversifica oferta

educațională.

Pentru viitor intenționăm să amenajăm o grădină țărănească și o

grădină pentru fluturi și alte insecte.

46

CONSERVAREA TUTUROR SPECIILOR ȘI HABITATELOR DIN

ROMÂNIA ÎNTR-O GRĂDINĂ BOTANICĂ - PRIMUL PROIECT

DE ASEMENEA ANVERGURĂ DIN ȚARĂ

SZATMARI Paul-Marian1,2, CĂPRAR Marin1, COPACI Cristina1,2,

MLADIN Lia1, SICORA Cosmin1,2

1 Centrul de Cercetări Biologice, Grădina Botanică „Vasile Fati” Jibou, Sălaj 2 Universitatea „Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca

Grădina Botanică „Vasile Fati” din Jibou (județul Sălaj) este a doua

cea mai mare grădină botanică din România (peste 27 ha). Datorită

suprafețelor extinse, am hotărât să inițiem aici unul dintre cele mai

importante proiecte de conservare privind flora sălbatică din România.

Suprafața alocată pentru conservarea florei din România este de aproape 4

ha, așadar, am decis să reprezentăm aici și toate habitatele pentru o mai

bună conservare a florei sălbatice. Diferitele tipuri de specii au nevoie de

habitate diferite, prin urmare, cantitatea de muncă pentru a asigura aceste

condiții necesită o planificare minuțioasă. Rezultatul final va consta în

reprezentarea tuturor celor 372 de tipuri de habitate întâlnite în România, cu excepția peșterilor. Fiecare habitat va avea un tip diferit de asociații

vegetale, similare cu cele din natură.

Suprafața destinată sectorului Florei României a fost inițial acoperită

aproape în întregime de păduri, tufărișuri și fânețe ruderalizate. O parte din

pădure este formată din specii precum Quercus cerris, Q. robur, Q. petraea,

iar cealaltă este dominată de Fagus sylvatica. Prin urmare, a trebuit să

transformăm peisajul, care, din fericire, este denivelat. Primele lucrări au

început în toamna anului 2013 și până în prezent am reușit să realizăm mai

mult de 40 % din proiect. Prima etapă majoră a fost realizarea stâncăriilor

asemănătoare cu cele întâlnite în Carpați și Dobrogea. Aceste stâncării au

fost amenajate din calcar și roci cu substrat acid. Apoi am continuat lucrările la două turbării, una cu o suprafață mai mare și una mai mică,

ultima reprezentând o turbărie acoperită de pădure. Lucrările în desfășurare

constau în realizarea dunelor continentale de nisip, a țărmurilor maritime, a

stepei, a mlaștinilor și a lacurilor.

Din cele peste 3300 de specii din flora României deținem până la ora

actuală mai mult de 900 de specii. Un număr mare de specii se găsesc și în

zonele neamenajate ale grădinii. Cele mai multe dintre ele provin din

semințe colectate în natură sau obținute prin schimburi de semințe cu alte

grădini botanice. O serie de specii endemice carpatice și transilvănene se

47

găsesc pe stâncării (Silene zawadzkii, Thymus comosus, Campanula

carpatica, Sesleria heufleriana, Heracleum palmatum, Onosma

pseudoarenaria etc.). În turbării sunt conservate specii rare precum:

Drosera rotundifolia, Andromeda polifolia, Vaccinium oxycoccus,

Lysimachia thyrsiflora, Comarum palustre, Viola epipsila, Typha

shuttleworthii, Betula nana, B. humilis etc. Corynephorus canescens crește

pe dunele de nisip, în timp ce Dianthus nardiformis, Silene compacta și

Iberis saxatilis se întâlnesc în habitatele stâncoase din Dobrogea. Alte specii

rare conservate în sectorul Flora României sunt: Cirsium waldsteinii,

Arctostaphylos uva-ursi, Leontopodium alpinum, Stipa pulcherrima,

Crambe maritima, Alyssum montanum subsp. gmelinii, Dactylorhiza

saccifera, Angelica archangelica, Silene acaulis, Gentiana acaulis, Silene

saxifraga, Cephalaria laevigata și Syringa josikaea. Fritillaria meleagris

obținută prin multiplicare in vitro, este un exemplu reușit al unui proiect de

conservare al activității cercetătorilor noștri.

CONTRIBUȚII LA STUDIUL PERIOADEI DE ÎNFLORIRE A

UNOR ARBORI ȘI ARBUȘTI ORNAMENTALI CULTIVAȚI ÎN

GRĂDINA BOTANICĂ UNIVERSITARĂ „PAVEL COVACI”

DIN MACEA

DON Ioan1, DON Cornelia Doinița1, ARDELEAN Aurel2 1Grădina Botanică Universitară „Pavel Covaci” din Macea

2Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad

Autorii prezintă rezultatele observațiilor realizate în perioada

2014-2017, asupra a 35 de specii lemnoase ornamentale cultivate la Macea,

urmărind printre altele și perioada de înflorire a acestora.

Speciile luate în studiu sunt: Abelia × grandiflora (Ravelli ex André)

Rehder; Acer saccharinum L.; Aesculus parviflora Walter; Albizia

julibrissin Durazz.; Asimina triloba (L.) Dunal; Buddleja davidii Franch.;

Buddleja lindleyana Fortune ex Lindl.; Calycanthus occidentalis Hook. et

Arn.; Caryopteris × clandonensis A. Simmonds ex Rehder; Cercis

siliquastrum L.; Chimonanthus praecox (L.) Link; Chimonanthus

zhejiangensis M.C. Liu; Chionanthus virginicus L.; Citrus trifoliata L.;

Cornus florida L.; Davidia involucrata Baill.; Elsholtzia stauntonii Benth.;

Exochorda racemosa (Lindl.) Rehder; Hamamelis vernalis Sarg.; Hibiscus

48

syriacus L.; Hypericum forrestii (Chitt.) N. Robson; Kerria japonica (L.)

DC. 'Pleniflora'; Koelreuteria paniculata Laxm.; Kolkwitzia amabilis

Graebn.; Laburnum anagyroides Medik.; Lagerstroemia indica L.;

Lonicera fragrantissima Lindl. et Paxton; Magnolia macrophylla Michx.;

Magnolia × soulangeana Soul.-Bod.; Paeonia suffruticosa Andr.; Prunus

serrulata Lindl. 'Kiku-shidare-zakura'; Punica granatum L. 'Pleniflora';

Rhododendron japonicum (A.Gray) Suring.; Spiraea × vanhouttei (Briot)

Zabel și Viburnum farreri Stearn.

Distribuția înfloririi acoperă toată perioada anului calendaristic, iar

calendarul înfloririi realizat, este foarte util mai ales peisagiștilor care

cunoscând și aceste aspecte legate de perioada de înflorire vor putea să

asocieze speciile astfel încât efectul ornamental al amenajărilor realizate să

fie mult sporit.

HĂRȚILE INTERACTIVE – INSTRUMENT AL GRĂDINILOR

BOTANICE PENTRU INFORMARE ȘI EDUCARE

ORĂȘANU Ana Diana1, CAMEN-COMĂNESCU Petronela2 1Facultatea de Geografie, Universitatea din București

2Grădina Botanică „D. Brandza”, Universitatea din Bucureşti

În ultimii ani, grădinile botanice încearcă să pătrundă din ce în ce

mai mult în mediul virtual folosind internetul pentru a-și populariza

colecțiile și pentru a atrage astfel vizitatori. Un nou instrument folosit în

acest scop sunt hărțile interactive, platforme în care vizitatorul virtual poate

localiza tipuri de colecții, taxoni din colecții, informații și fotografii ale

acestor taxoni. În perioada 2015-2017, a fost realizată o hartă interactivă a

speciilor de plante lemnoase din Grădina Botanică „D. Brandza” ce

cuprinde până în prezent 49 de specii. Acestea sunt reprezentate pe hartă

sub forma unor puncte, în spatele fiecărui punct existând o fișă ce cuprinde

o serie de informații (descrierea speciei, originea și răspândirea, ecologie,

utilizări etc.). Considerăm că această hartă reprezentă un prim pas în crearea

unei punți de legătură între tehnologie și natură.

49

CALENDARUL PLANTELOR DE LEAC – MITURI ŞI CREDINŢE

POPULARE: TOAMNA

VLĂSCEANU Gabriela Antoaneta1,2,3, SULIMAN Maria-Gabriela1,2,4,

LUCASCIUC Antoaneta Marinescu1,4 1 Societatea Română de Istoria Farmaciei (SRIF) - Bucureşti;

2 Asociaţia Cercul Farmaciştilor din Bucureşti (ACFB); 3 Hofigal Export Import, Intrarea Serelor nr. 2, Bucureşti, România;

4 Societatea Română de Istoria Medicinei (SRIM)

Trebuie să recunoaştem că uneori „trecem” cu uşurinţă peste virtuţile

plantelor medicinale, pentru că în afară de ceaiul băut (infuzie sau decoct),

nu se ştie cum arată planta (herba), frunza (folium), floarea (flos), fructul

(fructus), sămânţa (semen) sau rădăcina (radix); nu ştim unde creşte, când şi

cum se recoltează (nu se smulge din rădăcină!) şi până la urmă ... ce poveste

au?! Da, au şi poveşti minunate pentru că, nu de puţine ori le găsim

„preamărite” în pagini literare de poezie şi proză. SEPTEMBRIE (Răpciune)

Despre ce plantă vorbeşte T. Arghezi personificând-o şi dându-i

marelui chirurg N. Hortolomei „suflet de vervenă”? Nu este alta, decât

Melissa (Melissa oficinalis L.), fam. Lamiaceae. Inepuizabile îi sunt virtuţile

terapeutice şi credem că nu greşim dacă o socotim „fina” zeiţei Panacheia.

OCTOMBRIE (Brumărel)

Anul se aseamănă cu o casă care are două uşi – una pentru chilia de

primăvară pe care o păzeşte şi o deschide Sf. Gheorghe (Sângiorz) şi alta

pentru cămara de toamnă pe care altă jumătate de an o păzeşte Sf. Dumitru

(Sâmedru). Amândoi sunt întru frăţie mucenicească iar oamenii pământului nostru, ţăranii, au împărţit anul după praznicele celor doi sfinţi. Sf. Dumitru

în tradiţia folclorică este înţeles cu Sf. Gheorghe „fără să-i poarte pică”, să

desfrunzească pădurea şi să-i adune pe oameni la Sărbătoarea Recoltei care

se deschide cu „focul lui Sâmedru” şi uşa iernii este deja descuiată iar

ciobanii coboară turmele de la munte în satele din vale.

NOIEMBRIE (Brumar)

Aceasta este ultima lună de toamnă, a XI-a din anul calendaristic,

cunoscută şi sub denumirea de promorar, brumarul mare, când numai avem

nicio îndoială că iarna se apropie, pământul îşi îmbracă primele cojoace de

promoroacă. Busuiocul se pune, de asemenea, la icoane ca să atragă

protecţia divină asupra casei şi a locuitorilor ei. Busuiocul (Ocimum

basilicum, familia Lamiaceae) – plantă sfântă, magică şi vindecătoare La

http://ro.wikipedia.org/wiki/R%C4%83pciune

50

romani şi, mai târziu, la italieni, busuiocul era considerat iarba dragostei şi a

fertilităţii, înflorirea lui fiind celebrată prin serbări şi adevărate ritualuri. La

greci şi în toată lumea ortodoxă, busuiocul este în primul rând, plantă sacră.

Agheazma se face cu un mănunchi de busuioc şi se stropeşte pentru

alungarea răului şi sfinţirea locurilor.

PREOCUPĂRILE BOTANICE ALE DOCTORULUI PAVEL VASICI

SOPOREAN Maria2,3, VLĂSCEANU Gabriela1,2,3, CRIŞAN Iuliana1,2,3

1SRIF (Societatea Română de Istoria Farmaciei) Bucureşti 2ACFB (Asociaţia Cercul Farmaciltilor din Bucureşti)

3Hofigal Export Import S.A. Bucureşti

Aprofundarea documentelor despre Dr. Pavel Vasici ne dă

posibilitatea cunoaşterii excepţionalei sale personalităţi, a rolului său

determinant în evoluţia culturală, ştiinţifică şi socială a Transilvaniei între

anii 1830-1880.

A debutat în publicistică cu 2 manuale medicale „Antropologia”

(1830) şi „Dietetica” (1831). După Antropologia tipărită la Buda în 1830

(250 pagini) i-au mai urmat 7 volume medicale şi 2 de ştiinţe naturale şi 120

articole medico-naturaliste. În anul 1871 devine membru corespondent al

Academiei Române, iar în 1879, pentru meritele sale în viaţa naţională şi cultural-ştiinţifică a românilor pentru valoroasa sa operă, este ales membru

titular al Academiei Române.

Ceea ce dorim însă să evidenţiem, este opera sa din domeniul

Ştiinţelor Naturale, Biologiei, Botanicii - domenii în care aceasta e cea mai

voluminoasă şi mai valoroasă.

Datorită preocupărilor sale deosebite în domeniul Ştiinţelor Naturale,

Dr. Pavel Vasici a fost primul membru din Transilvania al Societăţii de

medici şi naturalişti din Iaşi (1843); membru al Societăţii de Ştiinţe Naturale

din Sibiu (1856), al Societăţii de Ştiinţe Naturale din sudul Ungariei, de la

înfiinţarea acesteia (1874), membru fondator al Astrei (1861) şi primul

preşedinte al Secţiei de Ştiinţe Naturale (1878). Deşi, nu a fost botanist (declarat), în tematica lucrărilor de ştiinţe

naturale a ajuns în contact cu ştiinţele plantelor, cultivatorii acestora, ce

merită să fie analizată prin prisma epocii în care a desfăşurat-o. Dr. Vasici

s-a ocupat mai insistent de botanică în lucrări ca:

1. Dietetica sau învăţătura a păstra întreaga sănătate, a domoli

boalele, a se feri de primejdia morţii şi a se mântui dintr-însa

51

(1831), în care face aprecieri competente asupra valorii

alimentare a plantelor dar şi efectele lor vătămătoare.

2. Idei rapsodice (1840-1842), un ciclu de articole ce conţin

cunoştinţe de istorie naturală, grupate pe regn mineral, vegetal şi

animal.

Termenii folosiţi sunt cei cunoscuţi din popor sau cei din Lexiconul

de la Buda (Lexicon românescu-latinescu-ungurescu-nemţescu – apărut în

1825, capodoperă filologică a Şcolii Ardelene - s-a elaborat în cursul a 30

de ani, la care au participat Samuil Micu, Vasile Coloşi, Petru Maior şi Gheorghe Şincai – dicţionar cu litere latine în locul celor chirilice).

52

POSTERE

DEZVOLTAREA CAPACITĂŢII PATRIMONIALE ÎNTRE

GRĂDINI BOTANICE PRIN SCHIMB, MULTIPLICARE ŞI

CONSERVARE A UNOR SOIURI DE TRANDAFIRI

CIMPOERU Victor1, NEGULICI Marius2, ANASTASIU Paulina2,

LUPOAE Paul 1

1Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii Galați - Secţia Grădina Botanică 2Universitatea din București, Grădina Botanică „D. Brandza”

Acest proiect este începutul unei colaborări instituţionale între

Grădina Botanică Galaţi şi Grădina Botanică Bucureşti cu următoarele

obiective: îmbogăţirea colecţiilor de roze (soiuri şi specii), însuşirea unor

metode şi tehnici moderne de altoire, studiul aclimatizării unor soiuri cu

relevanţă didactică, ornamentală şi ştiinţifică, determinarea corectă a

grupelor horticole şi nu în ultimul rând conservarea unor specii de trandafiri

spontani cu importanţă botanică. În decursul a două sezoane de vegetaţie

(2016-2017) grupurile de lucru din cele două grădini botanice au altoit în

pepinierele proprii soiuri de trandafiri (provenite din schimb) din grupa Thea hybrida ('Schloss Ippenburg', 'Sila', 'Sterntaler', 'Pinguin', 'Mythos',

'Parole', 'Ballet', 'Julio Iglesias', 'Flamingo', 'Yakimour', 'Claude Monet',

'Chicago Peace') şi grupa Floribunda ('Pepermint Twist'). Rezultatele

obţinute până în prezent constituie o sursă valoroasă de material biologic ce

vor îmbogăţi colecţiile actuale.

FACTORI BIOTICI CARE INFLUENȚEAZĂ COMPOZIȚIA

COMUNITĂȚILOR DE FUNGI LIGNICOLI DIN ECOSISTEME

FORESTIERE SITUATE ÎN NORD-ESTUL ROMÂNIEI

COPOŢ Ovidiu, BALAEŞ Tiberius, BÎRSAN Ciprian, TĂNASE Cătălin

Grădina Botanică „Anastasie Fătu”, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Speciile de macromicete care se dezvoltă pe lemn au un rol

important în ciclul nutrienților din pădurile de foioase. Din perspectiva distribuției acestor păduri în nord-estul României, se impune studiul naturii

și funcționalității relațiilor dintre acești fungi și mediul de viață. Pentru

53

Moldova, factorii biotici care influențează compoziția comunităților de

fungi lignicoli nu au mai fost studiați. Ca urmare, principalul obiectiv al

acestei lucrări este de a determina acești factori în păduri dominate de

cvercinee mezofile sau fag. Pentru aceasta, au fost realizate itinerarii în

regiunea Moldovei, fiind colectate date din 57 de suprafețe de probă. Ca

variabile cantitative și calitative au fost utilizate caracteristici care descriu

structura și compoziția arboretului. Prin aplicarea tehnicilor de ordonare

(DCA și CCA) au fost identificați predictorii care explică variația

compoziției comunităților de fungi. Speciile dominantă și codominantă, din perspectiva proporției relative a ariei bazale, sunt principalii factori care

explică gruparea suprafețelor de probă după compoziția lor în speciile de

fungi lignicoli. Astfel, compoziția se schimbă după numărul și dimensiunea

arborilor de conifere, respectiv a celor de cvercinee, în direcții aproximativ

opuse. Ca urmare, ecosistemele de cvercinee vor avea comunități diferite

față de cele de fag cu rășinoase. Pe de altă parte, dimensiunea arborilor,

indiferent de specie, explică variația în cadrul aceluiași ecosistem. Acest

aspect poate fi relaționat cu alte caracteristici biotice (necromasa lemnoasă)

și ca urmare necesită un studiu mai aprofundat. În concluzie, rezultatele

noastre sugerează o schimbare în compoziția comunitățiilor speciilor de

fungi lignicoli din păduri de cvercinee mezofile spre păduri mixte de fag cu

conifere, relaționată cu creșterea sau descreșterea proporției relative a ariei bazale a arborilor speciilor dominante sau codominante.

CÂTEVA ASPECTE REFERITOARE LA IMPORTANȚA

CONSERVĂRII HABITATELOR NATURA 2000 DIN

VECINĂTATEA ROSCI0053 DEALUL ALLAH BAIR -

ARGUMENTE ÎN FAVOAREA EXTINDERII SITULUI DE

IMPORTANȚĂ COMUNITARĂ

CUGUT Artur, PETRESCU Răzvan Traian, ENCIU Maria, JIANU Loreley Dana Societatea de Cercetare a Biodiversității și Ingineria Mediului AON, Constanța

Intensificarea și extinderea activităților antropice desfășurate în

interiorul și vecinătatea ariilor naturale protejate din regiunea Dobrogea reprezintă o amenințare continuă la adresa speciilor de floră cu valoare

conservativă ridicată. Majoritatea speciilor amenințate la nivel național

și/sau european sunt protejate prin măsuri de conservare in situ, care vizează

atât protejarea populațiilor speciilor respective cât mai ales a habitatelor

caracteristice acestora.

54

Odată cu aderarea României la Uniunea Europeană și extinderea

rețelei ecologice NATURA 2000, habitatele caracteristice bioregiunii

stepice au fost incluse în arii naturale protejate de interes european, dorindu-

se conservarea și protejarea ultimelor zone cu vegetație stepică atât primară

cât și secundară din cadrul spațiului comunitar.

Importanța conservativă a habitatelor de interes comunitar ce

definesc zona stepică este dată de faptul că suprafețele pe care acestea le-au

ocupat în trecut s-au redus dramatic, fiind transformate pe scară largă în

terenuri agricole. Astfel în zonele cunoscute ca Dealurile Băltăgești sau Munții Băltăgești (com. Crucea, jud. Constanța) există suprafețe ocupate de

habitatul de interes comunitar prioritar 62C0* Stepe ponto-sarmatice care

nu beneficiază de același statut de protecție cu cele din cadrul ROSCI0053

Dealul Alah Bair și este supus în prezent unor presiuni antropice care pot

modifica starea actuală de conservare.

Prin lucrarea de față am încercat să relevăm importanța conservării

habitatului de interes comunitar 62C0* Stepe ponto-sarmatice și pe alte

suprafețe decât cele incluse în cadrul ariei naturale protejate ROSCI0053

Dealul Alah Bair. Totodată argumentăm necesitatea extinderii sitului

ROSCI0053 Dealul Alah Bair, pe baza caracterizării staționale și a analizei

statutului de conservare, a vulnerabilității precum și a tendințelor și

potențialelor amenințări asupra habitatului de stepă.

55

LISTA PARTICIPANŢILOR

ANASTASIU Paulina – Universitatea Bucureşti, Fcaultatea de Biologie &


BALAEȘ Tiberius – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași,

Grădina Botanică „Anastasie Fătu”

BARTOK Attila – Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie

BÎRSAN Ciprian – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași,


BURDUȘEL Maria – Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie

CAMEN-COMĂNESCU Petronela – Universitatea din Bucureşti,


CIMPOERU Victor – Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii Galați –

Secţia Grădina Botanică

CONSTANTIN Nicoleta – Universitatea din Bucureşti, Facultatea de

Biologie

COPACI Cristina – Centrul de Cercetări Biologice Jibou

COPOȚ Ovidiu – Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iași, Grădina

Botanică „Anastasie Fătu”

CUGUT Artur – Societatea de Cercetare a Biodiversității și Ingineria

Mediului AON, Constanța

DOBRIN Aurora – Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină

Veterinară din Bucureşti, Centrul de cercetare pentru studiul calităţii

produselor agroalimentare

DON Ioan – Grădina Botanică Universitară „Pavel Covaci” din Macea

FODOR Ecaterina – Universitatea din Oradea, Facultatea de Protecția

Mediului

GEORGESCU Mihaela Ioana – Universitatea de Științe Agronomice și

Medicină Veterinară – București

HIRIŢIU Mariana – Universitatea de Medicină şi Farmacie Târgu-Mureş,

Grădina Botanică

HOLOBIUC Irina – Institutul de Biologie al Academiei Române

LUPOAE Paul – Complexul Muzeal de Ştiinţele Naturii Galati – secţia

Grădina Botanică

MARDARI Constantin – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași,


MIHAI Clara – Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie

56

MIHĂILESCU Simona – Institutul de Biologie al Academiei Române

MITOI Monica – Institutul de Biologie al Academiei Române

NAGODĂ Eugenia – Universitatea Bucureşti, Grădina Botanică „D. Brandza”

NEGREAN Gavril – Universitatea din Bucureşti

NEGULICI Marius – Universitatea Bucureşti, Grădina Botanică

„D. Brandza”

NIŢĂ Eugenia – Universitatea Bucureşti, Grădina Botanică „D. Brandza”

OANCEA Florin – Institutul Naţional de Cercetare & Dezvoltare pentru

Chimie şi Petrochimie ICECHIM Bucureşti OPREA Adrian – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, Grădina

Botanică „Anastasie Fătu”

ORĂȘANU Ana Diana – Universitatea din Bucureşti, Facultatea de

Geografie

PETRE Cristiana Virginia – Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din

Iași, Grădina Botanică „Anastasie Fătu”

RĂDUȚOIU Daniel – Universitatea din Craiova, Facultatea de

Horticultură

SĂMĂRGHIŢAN Mihaela – Muzeul Judeţean Mureş, Secţia de Ştiinţele

Naturii, Târgu-Mureş

SÂRBU Anca – Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Biologie

SÎRBU Culiţă – Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad", Facultatea de Agricultură, Iaşi

SÎRBU Tatiana – Grădina Botanică (I) AŞM, Chişinău, Republica Moldova

SMARANDACHE Daniela – Universitatea din Bucureşti, Facultatea de

Biologie

SOPOREAN Maria – Societatea Română de Istoria Farmaciei, Asociaţia

Cercul Farmaciştilor din Bucureşti

STAN Ion – Grădina Botanică „Al. Buia”

SULIMAN Maria-Gabriela – Societatea Română de Istoria Farmaciei

(SRIF), Bucureşti; Societatea Română de Istoria Medicinei (SRIM);

Asociația Cercul Farmaciștilor din România (ACFB)

SZATMARI Paul-Marian – Centrul de Cercetări Biologice Jibou, Grădina Botanică „Vasile Fati” Jibou

ŞESAN Tatiana Eugenia – Universitatea Bucureşti, Facultatea de

Biologie; Institutul Naţional de Cercetare & Dezvoltare pentru Chimie

şi Petrochimie ICECHIM Bucureşti

URZICEANU Mihaela – Universitatea Bucureşti, Grădina Botanică „D.

Brandza”

VLĂSCEANU Gabriela – SC Hofigal Export Import SA

57

INSTRUCTIONS TO THE AUTHORS

Acta Horti Botanici Bucurestiensis publishes original research papers and critical reviews on plant anatomy and morphology, systematic

botany, plants, algae and fungi biodiversity, plant physiology and

biochemistry, plant genetic and bio technology, plant pathology,

horticulture.

The manuscript (in English) should be submitted electronically as

MS-Word file to the editor, Paulina Anastasiu, e-mail:

[email protected]

The paper should be of maximum 10 pages edited according to the

journal’s requirements. Authors are expected to cover the cost of

supplementary pages as well as the colour reproductions.

The title of the paper should be informative and as short as possible.

Write the title centred, with bold capitals, size font 10, Times New Roman. Use italics only for the plant names and do not add the authority to species

names in the title.

Below the title, aligning right, list the authors’ names with font size

10, bold capitals. For each author include a superscription number to

indicate, as footnote, the affiliation, complete address and e-mail of the

corresponding author.

The abstract should be written as a single paragraph and should not

exceed 200 words, font size 9, Times New Roman, justify. Do not include

authority in the names of taxa.

The keywords should not be more than 8 words or phrases

identifying the subject matter of the paper. Use Times New Roman, font size 9, justify.

The text of paper must be typed using 10 Times New Roman, one

spaced, justify, on A4 format with the next margins: top 57 mm, bottom 50

mm, left 42.5 mm, right 42.5 mm. First line of each paragraph should be at

10 mm. It is recommended to divide the text into: Introduction, Material

and methods, Results and discussion, Conclusions, Acknowledgements

and References. The critical reviews and commemorative papers are

excepted from this rule. Write all main headings in bold.

Scientific plant names should be given in italics. The author’s name

should be written in normal print at least once, when mentioned for the first

time in the text or in a table, and should be omitted subsequently. They

should be abbreviated according to Authors of Plant Names, Royal Botanic

58

Gardens, Kew (Brummitt & Powell 1992). After the first mention, the

generic name should be abbreviated to its initial, except where its use

causes confusion.

References in the text should be cited in the following form:

(Petrescu 1997) or Petrescu (1997) for one author, (Metcalfe & Chalk 1950)

or Metcalfe & Chalk (1950) for two authors, (Popescu et al. 1999) or

Popescu et al. (1999) for more than two authors (Dumitrescu 2000a, b) or

Dumitrescu (2000a, b) for several references by the same author(s)

published in the same year. References in the text should be cited chronologically, not alphabetically: (Metcalfe & Chalk 1950, Popescu et al.

1999, Dumitrescu 2000). All references quoted in the text, and only those

quoted, must be listed at the end of the manuscript, under the heading

References, in a format strictly analogous to the examples below. The

material in preparation or unpublished should be referred in the text using

the author(s) name(s) followed by “unpubl.” or “pers. comm.” and cannot

be included in the reference list.

Tables should be printed on separate pages and numbered with

Arabic numerals in the order in which they are cited in the text (e.g. Table 3).

They must have brief, concise titles and legends that will make the general

meaning of the table comprehensible. The titles should be placed at the top

of the tables. Explanatory footnotes may be placed below the table written with lowercase letters. All abbreviations must be explained in the legends.

The size of table should be proportional to the journal’s page (125 190 mm). The illustrations could be represented by photographs, graphs,

diagrams, maps, schemes and must be sharp and of high quality. They

should be referred as figures (abbreviations: Fig., Figs) and numbered with

Arabic numerals (e.g. Fig. 1). All illustrations must be submitted

electronically as distinctive files. Their titles and /or legends should be

written consequently on a separate sheet. If the photographs are arranged in

plates, these should be designated by Roman numerals, while the individual

photographs are designated by Arabic numerals (e.g. Plate II, Fig. 2). The

bar scale is required for the figures. Any signs and letters in the illustrations

must be enough large to be read without problem. Hand-written signs and letters are not accepted. The final size of illustrations should be proportional

to the journal’s page (125 190 mm). Printed copies of all figures, tables and plates must also be submitted

with the manuscript, indicating their place in the text.

59

References at the end of the paper must be in the APA Reference Style:

For periodic journals

1. Bechet, M. & Coman, N. (1964). Contribuţii la cunoaşterea

micromicetelor parazite pe plante rare din flora R.P.R.

(Contribution á la connaissance des micromycétes parasites sur

plantes rares de la flore de Romanie). Studiu Univ. Babeş-Bolyai,

Ser. Biol., /1964/(1), 49-57.

2. Borza, A. (1966). Cercetări asupra florei şi vegetaţiei din Câmpia Română (i). Contrib. Bot. Cluj, /1966/(2), 141-162.

3. Buttler, K. P. (1969). Chromosomanzahlen und Taxonomische

bemerkungen zu einigen Rumanischen Angiospermen. Rev.

Roumaine Biol., Bot., 14(5), 275-282.

For books

1. Brandza, D. (1879 – 1883). Prodromul Florei Române sau

enumeraţiunea plantelor până astă-di cunoscute în Moldova şi

Valachia. Bucuresci: Tipogr. Academiei Române.

2. Beldie, A. (1967). Flora şi vegetaţia munţilor Bucegi. Bucureşti: Edit.

Acad. Române.

For serials

1. Tutin, T. G., Burges, N. A, Chater, A. O., Edmonson, J. R., Heywood, V.

H., Moore, D. M., Valentine, D. H., Walters, S. M. & Webb, D. A.

(eds, assist. by J. R. Akeroyd & M. E. Newton; appendices ed. by

R. R. Mill). (1996). Flora Europaea. 2nd ed., 1993, reprinted

1996. Vol. 1. Psilotaceae to Platanaceae. Cambridge: Cambridge

University Press.

For chapter in serials

1. Beldie, A. (1955). Leontice. In T. Săvulescu (Ed.). Flora României. Vol.

3. (p. 33). Bucureşti: Edit. Academiei Române. 2. Borza, A. (1931). Die Vegetation und Flora Rumänien:. In A. Borza

(Ed.). Guide de la Sixième Excursion Phytogeographique

Internationale Roumanie (pp. 1-55). Cluj: Institutul de literatură şi

Tipografie Minerva S.A.

60

For chapter in occasional volumes

1. Boşcaiu, N. (1976). Semnificaţia documentară a florei dobrogene şi

necesitatea conservării sale. In Anonymous, Ocrotirea Naturii

Dobrogene (pp. 121-132). Cluj-Napoca.

For proceedings from a conference

Field, G. (2001). Rethinking reference rethought. In Revelling in

Reference: Reference and Information Services Section Symposium, 12-14

October 2001 (pp. 59-64). Melbourne, Victoria, Australia: Australian Library and Information Association.

For a thesis

Coldea, G. (1972). Flora şi vegetaţia Munţilor Plopiş. Unpublished

doctoral dissertation, Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj.

For a web page

The Plant List 2010. Version 1. Retrieved October 25, 2012, from:

http://www.theplantlist.org/

Kuo, M. (May 2007). MushroomExpert.Com. Retrieved 15 May

2013, from http://www.mushroomexpert.com/peziza_badioconfusa.html

The scientific reviewers analyse every paper and those not

conforming to the journal’s requirements will not be published.

The corresponding author will be supplied with one free volume.

sesiunea de comunicĂri ȘtiinȚifice „d. brandza

Documents