serie nouã • anul ii • nr. 10 • 1-15 februarie 2003 • 10...

Apare sub eg ida CO N S I L I U L U I JUDEÞEAN CLUJ

serie nouã • anul II • nr. 10 • 1-15 februarie 2003 • 10.000 lei

r e v i s t ã d e c u l t u r ã

ilustraþianumãruluiWolfgang Brenner

SCRIITORUL CLUJEAN, ASTÃZIInterviuri cu:Constantin CubleºanAdrian MarinoIon PopIon SimuþEugen UricaruAlexandru Vlad

2 TRIBUNA • nr. 10 • 1-15 februarie 2003

ª tiu totuºi câþiva autori de prozã clujeni – peSomeº îmi duc viaþa de un numãr de ani –care sunt prea indolenþi, orgolioºi sau mi-

opi pentru a se muta cu totul de aici. Desigur,plãtesc preþul pe care îl plãtim toþi pentru asta.Nu sunt decât rudele sãrace ale literaturii bucu-reºtene pe care, din complezenþã faþã de ideologianaþionalului, obiºnuim sã o desemnãm drept...românã.

Cei trei prozatori ai momentului sunt, mi separe mie, Alexandru Vlad, Radu Þuculescu ºiMihai Mãniuþiu. În acest fel, craii epicului sunt:unul literat sadea, al doilea un reprezentant almuzicii, iar al treilea – om de teatru.

Nefãcând parte din coteria dominantã înaintede 1989, – mã gândesc la echipa pe care pariase,cu îndreptãþire sau ba, sã o spunã alþii, D.R. Po-pescu la Tribuna –, Alexandru Vlad a debutat laEditura Cartea Româneascã, a publicat roman laEditura Militarã, rãmânând, în acelaºi timp, sutãla sutã clujean. Aceastã strategie – voitã sau nevoi-tã, aici amãnuntul este irelevant – i-a permis o in-dependenþã de miºcare în peisajul literar clujeanºi bucureºtean, deopotrivã. Cum, pe de altã parte,scrisul lui este cel al unui stilist impecabil, cu ofrazare sinuoasã, care ºtie sã iºte vraja povestiriichiar ºi atunci când doi inºi stau de vorbã într-oîncãpere oarecum indiferentã (ca în povestireaNord) sau când cineva îºi rememoreazã anii deºcoalã (într-un alt text din volumul Aripa grifonu-lui), Alexandru Vlad s-a impus treptat ca un pro-zator ilustrativ pentru ceea ce înseamnã scrisultransilvãnean la cote de performanþã. Lucrul aces-ta nu este deloc puþin, într-un context în carepânã ºi prozatorii (Gheorghe Crãciun) ori exe-geþii ardeleni (Mihai Dragolea, de exemplu) parsã se fi lãsat seduºi mai degrabã de modelul arteipoetice a aºa-zisei „ªcoli de la Târgoviºte“.

Radu Þuculescu este, pesemne, cel mai pro-lific dintre clujenii care scriu prozã. Romancier ºiautor de povestiri afirmat încã din anii anterioriturnurii din decembrie 1989, acest scriitor îºicontinuã traseul de creaþie în apropierea maniereirobuste a autorilor epici transilvani. Nu se con-fundã însã cu ei, fiind mai curând un ludic, unliric, un constructor de naraþiuni mai puþin scor-þoase. Într-unul din volumele lui de povestiri,Portrete în miºcare, Þuculescu îºi face portretul înefigie: prozatorul adevãrat munceºte mult (nu

conteazã cum, ci cât!), având drept scop fericireapersonalã, ºi... are o capacitate toracicã mare. Orapãianjenului este romanul unui anume Miº Dron.În schimb, Degetele lui Marsias apare ca o naraþiu-ne scrisã la persoana întâi. Umbra penei de gâscã, o altã meditaþie despre scris, este plasatã într-untrecut premodern. De fiecare datã, se schimbãscenografia, se schimbã maniera de a relata. S-arzice cã Radu Þuculescu, a cãrui formaþie profe-sionalã e muzicalã, citeºte mereu alte partituri ºile interpreteazã de fiecare datã altfel.

Mihai Mãniuþiu a cucerit ºi el un loc memo-rabil în literaturã, dar deocamdatã, în mod cutotul nedrept faþã de talentul – real – de prozator

al autorului, succesul lui þine mai curând de fai-ma regizorului care este. Nedreaptã, receptarea ia deci în considerare proza pe care Mãniuþiu osemneazã ca violon d’Ingres al omului de scenã,tratând-o ca pe un apendice. Faptul cã acest scri-itor, care a debutat cu un volum de povestiri bor-gesiene în anii ’80 (Un zeu aproape muritor), esteconºtient de pericol este demonstrat de revenireaîn forþã, în 2002, pe piaþa de carte, cu patru volu-me simultan. Remarcabilã este, acum, schimbarearegistrului. Fulguraþiile acestea simbolice, scri-jelite parcã pe o peliculã contrastatã, filmatã cuaparatul pâlpâitor al lui Lumière, au o forþã ºi ofragilitate care le recomandã deopotrivã. Omphaloseste un „delir“ ºi un „vis în clarobscur“, înºiruitîn forma unor însemnãri de jurnal intim. SpuneScardanelli surprinde dialogul dintre masca alterego-ului narator ºi „ghiarã“, adevãratã dramatizarepersonificatã a unei crize existenþiale, uzând de oscenografie care trimite cu gândul la cadrul ne-buniei lui Hölderlin. Scene intime. Scene de masãcuprinde proze scurtissime din familia parabolei,dar cu reverberaþii lirice, explorând un filon in-timist, – o anunþã deja titlul –, în descendenþanotaþiilor fragmentare, publicate postum, ale luiKafka. În fine, Autoportret cu himere pare sã conti-nue, tot cu mijloace minimaliste, cum spuneaodatã Marius Jucan despre un alt prozator, explo-rarea insistentã ºi intermitentã a aceleiaºi interio-ritãþi. Alãturi de alte tentative din aceeaºi familie,afirmate recent, cea, reluatã, a lui Mihai Mãniuþiuconduce într-o zonã unde strigãtul stilizat urcã la rãdãcina comunã a prozei ºi poeziei. Din acestpunct de vedere, experimentul lui îl întâlneºte pe cel, mai precoce, al unor poeþi (de la MirceaIvãnescu ºi Iustin Panþa pânã la Augustin Pop),constituind un rãspuns original dat aceleiaºiinterogaþii.

În triunghiul descris de Vlad, Þuculescu ºiMãniuþiu nu mai încape nimeni.

n

n Ovidiu Pecican

Trei inºi ciudaþi de pe Someºblocnotes

Î n aceastã intensã epocã de tranziþie în care seºtie foarte bine spre ce, dar nu se ºtie preabine cum, sau se ºtie foarte bine cum, dar nu

se vrea acceptarea costurilor, douã ar fi modelelecãtre care ne-am putea îndrepta ca reper: epocafanariotã sau epoca Meiji.

Epoca fanarioþilor, greºit acreditatã doar cuepitete negative, nu a fost doar domnia strãinilor.De altfel, unii dintre fanarioþi au provenit ºi dinfamilii boiereºti româneºti. E drept, erau familiiromâneºti cu relaþii la Fanar (dar când nu au fostde folos... contactele?!). Perioada fanariotã este operioadã de tranziþie spre epoca modernã. Regu-lamentul organic a fost un fel de constituþie carea suscitat nu mai puþine discuþii ºi controversedecât actuala noastrã Constituþie. Fiscalitatea eraexcesivã, precum astãzi, elita politicã nu de o preabunã calitate, precum astãzi (?!). Poporul suferã ºisperã în vremuri mai bune. Încearcã sã triºeze sis-temul fiscal ºi sã supravieþuiascã... epocii. Semni-ficativ, ieºirea din epoca fanariotã a fost asiguratã

de izbucnirea care a constituit-o miºcarea luiTudor din Vladimiri, cel cu... poporul e norodul,ºi nu tagma jefuitorilor.

Modelul Meiji þine exclusiv de secolul al XIX-lea. Dupã ce Japonia este obligatã de SUA,Rusia ºi Marea Britanie sã se deschidã spre exte-rior, ºogunatul se încheie. Începe epoca modernã.Tot atât de brusc ca pe meleagurile noastre, înce-pe modernitatea. În o sutã de ani limba japonezãse schimbã în aºa mãsurã încât textele scriseînainte nu mai pot fi citite decât de specialiºti.Economia se dezvoltã cu asemenea avânt încâtacum se pun bazele Japoniei ca mare putere eco-nomicã mondialã. Þara e sãracã în resurse, darmunca e uriaºã. Munca e enormã, temeinic fãcutãºi bine dirijatã spre un scop anume.

Acestea ar fi reperele. Dorinþa noastrã camunca sã ne fie impecabilã se cunoaºte. Nu vreausã-mi fie teamã cã aici am ºi rãmas: la dorinþã.

n

n Mihaela Mudure

Între Fanar ºi epoca Meijirãstãlmãciri

Wolfgang Brenner Ciclul Asia, nr. 1

Wolfgang Brenner Imagine nr. 131

TRIBUNA • nr. 10 • 1-15 februarie 2003 3

editorial

Î ntr-o scrisoare adresatã lui FrancescoVettori, autorul Principelui afirma cã îºiiubeºte oraºul mai mult decât propria

inimã. Oricât ar pãrea de paradoxal, Ma-chiavelli îºi enunþa aici unul din principiilemorale în care credea cu tãrie. Cãci un oraºe întotdeauna mai mult decât o aratã geo-metria strãzilor ºi pieþelor sale, mai multdecât prezentul lui, uneori nevrednic. Ca ºiîn cazul altor oraºe faimoase, existã o me-morie vie a Clujului, pe care o pãstreazãnu doar bibliotecile. Pietrele zidurilor maiconservã încã amintirea unor iluºtri bãrbaþice ºi-au purtat paºii pe strãzile sale. De câteori treci, de pildã, prin faþa statuii SfântuluiGheorghe e imposibil sã nu auzi rãsunândprin preajmã paºii de profet ai poetului„mut ca o lebãdã“.

Un sentiment de veneraþie faþã de ora-ºul unor mari spirite îl împãrtãºeºte ºi re-centa carte a profesorului Mircea Popa,intitulatã Figuri universitare clujene (2002).Apãrutã la tânãra dar ambiþioasa editurãGrinta, lucrarea readuce în memoria con-temporanilor noºtri câteva din personalitã-þile de excepþie ale Almei Mater Napocen-sis. Cele optsprezece portrete ale cãrþiireþin figuri intrate în mitologia urbei ºi încea a culturii naþionale. Sunt profesori afir-maþi în diverse domenii: istorici (DavidProdan ºi ªtefan Manciulea), lingviºti(Sextil Puºcariu), critici ºi istorici literari(G. Bogdan Duicã, Mircea Zaciu, DimitriePopovici, Ion Chinezu, Iosif Pervain, IonBreazu), folcloriºti (Ioan Muºlea), psiho-logi (Florian ªtefãnescu-Goangã, N. Mãr-gineanu), filozofi (D.D. Roºca), poeþi (Lu-cian Blaga), esteticieni (Liviu Rusu), peda-gogi ºi dascãli. Poate ar merita sã stãruimaici asupra rolului excepþional pe care toþicei portretizaþi de Mircea Popa l-au avut încreºterea prestigiului cultural ºi ºtiinþific alurbei. Numele unora dintre ei servescedililor de azi pentru a denumi strãzi ºiinstituþii. Biblioteca universitarã în careLucian Blaga, de pildã, ºi-a dus existenþa deumil slujbaº în ultimii ani ai vieþii îi poar-tã numele, ca ºi piaþa din faþa biblioteciiamintite. Un bust de bronz eternizeazã su-râsul amar al poetului în imediata apropie-re a fostului „bârlog al lui Faust“. S-ar spunecã posteritatea nu e deloc ingratã cu me-moria sa. Alþii, mai puþin norocoºi, auintrat într-un nemeritat con de umbrã,cum ar fi cazul lui Iosif Pervain, Ion Brea-zu sau Ion Chinezu. Dispãrut dintre con-cetãþeni, Blaga a devenit un motiv al mân-driei noastre, un simbol al perenitãþii spiri-tului. ªi totuºi, câte umilinþe n-a înduratacest mare poet ºi filozof în perioada dedinaintea dispariþiei sale! Un alt nume delegendã al învãþãmântului clujean, OnisiforGhibu, ºi-a petrecut o bunã parte din anii

senectuþii „în lagãrul de deþinuþi politici de laCaracal“, fiind internat acolo „pe baza unuisimplu denunþ“. Þintã a agresiunii studen-þilor legionari din Garda de Fier, Florianªtefãnescu-Goangã, fostul rector al uni-versitãþii clujene, va fi arestat ºi deþinut, înanii 1950-1955, la închisoarea de la Sighet.Una din victimele acestei perioade, ce aconstituit un „adevãrat calvar al inteligenþeiromâneºti din Ardeal“, a fost profesorul Ni-colae Mãrgineanu. Condamnat printr-un„proces-caricaturã“ la 25 de ani de închisoare,va petrece în „fabricile morþii“ de la Jilava,Malmaison, Aiud, Piteºti, Dej, Gherla etc.un „numãr de 16 ani ºi douã luni“. O datã cudesfiinþarea Bisericii Greco-Catolice în1848 ºi cu „incendierea arhivei tipografiei dinBlaj, care e transportatã ºi arsã pe malul Târ-navei Mari“, ªtefan Manciulea îºi vede dis-trusã o bunã parte din manuscrisele pro-prii. Încã o datã se verifica adevãrul butadeice afirmã cã imediat dupã arderea cãrþilorurmeazã oamenii. Arestat în 1951, istoriculva cunoaºte infernul vieþii de ocnaº pânã înprimãvara anului 1958. Dupã eliberare va fisilit sã ducã o existenþã de marginal. Arestatdin nou ºi anchetat de Securitate, va fi tri-mis la închisoarea din Gherla pentru încãdoi ani. Istoria comunismului românescabundã în asemenea fapte sinistre. Aºa seface cã evocarea marilor figuri ale univer-

sitãþii clujene se întretaie în cartea profe-sorului Mircea Popa cu pagini ce par des-prinse din infernul dantesc.

Ne-am iluzionat cã ciclul ororilor s-aîncheiat o datã cu dispariþia odioasei dicta-turi comuniste. Aºa s-ar pãrea dacã nu ne-am aminti aici cã una din personalitãþileevocate, profesorul Mircea Zaciu, s-a stinsnu demult ca victimã a unei justiþii oarbe,ce face ca democraþia noastrã „originalã“ sãse bucure de o tristã celebritate nu numaila ea acasã, ci ºi în lumea întreagã. Siajulpostcomunist continuã sã producã victime.Desigur, posteritatea va avea grijã sã reparetotul prin busturi, statui, plãci comemora-tive, prin botezul unor ºcoli ºi fundaþii.Solemne simpozioane ºtiinþifice vor fiorganizate, poate, chiar de fiii ºi nepoþiioamenilor ce au mânuit cândva, cu atâtaconvingere ºi eficienþã, pistolul ºi vâna debou. Iar vechii turnãtori, transformaþi aziîn mari democraþi, în disidenþi sau chiar în „eroi“, îºi vor rescrie vechile texte, pre-fãcându-le în volume de memorii menitesã demonstreze cã totuºi istoria nu e doar o „fatalitate purã“, cum ar fi zis hegelianulD.D. Roºca.

n

Elogiu Clujuluin Ion Cristofor


MIRCEA MUTHUBalcanologie

Cluj-Napoca, Editura Dacia, 2002

Literatura noastrã cunoaºte o situaþie parado-xalã, o dublã îmbogãþire: a creaþiilor artis-tice de certã valoare – care, teoretic, ar tre-

bui sã (poatã sã) vinã în sprijinul afirmãrii valo-rilor naþionale – ºi, pe de altã parte, a conotaþiilorpeiorative faþã de tot ce e desemnat ca fiind ,,bal-canic“ – într-un secol care proclamã liberalismulgândirii ºi al manifestãrilor (inclusiv artistice),distanþarea de prejudecãþi ºi mitizãri etc. Aceastaeste una dintre problemele cu care s-au confrun-tat mulþi oameni de culturã, a cãror preocuparede cãpãtâi a fost sã determine ºi sã impunã ,,eu-ropenismul“ geografic ºi spiritual al þãrilor bal-canice. Acest efort a impus, mai întâi, o clarificarea entitãþii regionale, anume a popoarelor apar-þinând perimetrului sud-est-european, Balcanii.Astfel a apãrut balcanologia, ca ºtiinþã interdis-ciplinarã, în anii ’40 ai secolului trecut, meritulaparþinându-i istoricului Victor Papacostea, care aenunþat principiile acestei ºtiinþe ºi a studiatpunctele comune sau de convergenþã între popoa-rele din Peninsula Balcanicã. Balcanologia, aratã V. Papacostea în 1943 (citat în M. Muthu, Alchimiamileniului), ,,cautã sã dezvãluie legile ºi împrejurãrilecaracteristice sub acþiunea cãrora s-a desfãºurat, veac deveac, viaþa popoarelor balcanice, a tuturor împreunã ºi afiecãruia în parte. Ea presupune aplicarea strictã a meto-dei comparative în toate domeniile, în istoriografie ca ºi în filologie, în etnografie, ca ºi în folclor, în artã ca ºi înºtiinþele sociale ºi economice“. O astfel de cercetareimplicã studiul mai multor aspecte: în primulrând, e vorba de relaþiile – existente ºi trecute –între Orient ºi Occident, între Europa Centralã ºiEuropa de Sud-Est, între Occident ºi Europa deSud-Est ºi, de asemenea, de clarificare termino-logicã (Balcani / Europa de Sud-Est?), având învedere conotaþiile ºi delimitarea geograficã di-ferite.

La nivel cultural, relaþiile dintre Europa deSud-Est ºi celelalte pãrþi ale continentului suntmultiple ºi complexe. În cazul literaturii, urmândlinia punctelor comune detectabile în creaþiilesud-est-europene, se contureazã ideea unui aºa-numit ,,balcanism literar“. Acest concept stã labaza studiului lui Mircea Muthu, intitulat suges-tiv Balcanologie . Balcanismul literar românesc este,de altfel, „firul roºu“ care uneºte multe dintrestudiile anterioare ale autorului, reunite în volu-me precum Literatura românã ºi spiritul sud-est euro-pean (1976), Permanenþe literare româneºti din per-spectivã comparatã (1986), Alchimia mileniului (1989),Cântecul lui Leonardo (1995) etc. Cartea de faþãcontinuã, explicã autorul, ,,sondajele“ din Alchi-mia mileniului ºi Cântecul lui Leonardo ºi reprezintã,totodatã, primul volum al unui „studiu de sintezãpe aceastã temã“ a „balcanismului literar românesc“.Volumele anterioare amintite mai sus au fost axa -te, în principal, pe studierea creaþiilor artisticemai vechi, de la Dimitrie Cantemir ºi poeþii Vã-cãreºti pânã la cele de început de secol XX, dinaceeaºi perspectivã, a balcanismului literaturiinoastre. Balcanologie e centratã pe literatura ulti-

melor trei-patru decenii, tot în încercarea de adeduce „câteva atitudini fundamentale , apoi elementeleconstitutive unei problematici specifice , de asemenea, for-mele de reprezentare literarã mai des folosite, precum ºiun numãr de modalitãþi vizibile la nivelul poiesis-ului[prin care] se poate schiþa un algoritm mai generos, ca-pabil sã circumscrie, în liniile sale mari, proza noastrãbalcanicã“.

Balcanologie este structuratã în douã pãrþi: Bal-canismul în literatura contemporanã ºi Algoritm sud-estic. În subcapitolul primei pãrþi intitulat Proza,M. Muthu întreprinde, mai întâi, un examencomparativ al trãsãturilor romanului interbelic ºiale celui contemporan, pentru a se opri, mai apoi,asupra creaþiilor reprezentative ale unor scriitoriai ultimelor decenii, exemplificãrile fiind menitesã schiþeze „diversitatea de registre, dar ºi un cadru co-mun, alcãtuit din îndelung împletite ºi decantate reflexede sensibilitate rãsãriteanã“. Astfel, studiind romanulinterbelic ºi cel contemporan, Mircea Muthu evi-denþiazã trãsãturile comune ºi cele de continui-tate (care conþin, implicit, note distinctive), dece-labile din diverse perspective – a atitudinilor fun-damentale (demitizarea din romanele contempo-rane, contrabalansatã de inflaþia metaforicã ºi de„re-semnificãri ale unor tropi clasici“), a problematiciispecifice (,,tragicul fãrã tragic“ al atmosferei socialeetc.), a formelor de reprezentare literarã (romanulistoric, devenit ,,fals“ prin ,,utilizarea parabolei ºi asimbolurilor“) sau din cea a modalitãþilor estetice(,, tehnica variaþiunilor pe temã datã“, ,,cultivarea ara-bescului lingvistic“ etc.).

În demersul sãu critic, orientat spre ilustrareaacestor idei, Mircea Muthu se opreºte mai întâiasupra Bãrãganului ºi Dobrogei, ca spaþiu cu rolde fundament pentru numeroase creaþii artistice.Universul dunãrean („Sicilia româneascã“) revineîn mod constant în proza autohtonã, datoritã at-mosferei ºi disponibilitãþii acestui spaþiu de a po-tenþa fantasticul / fantasmaticul ºi de a constituicadrul unor tensiuni exacerbate (la nivel atât indi-vidual, cât ºi social). E cazul prozei unor autoriprecum Zaharia Stancu, O.W. Cisek, ªtefan Bã-nulescu, N. Velea etc.

Analizând Maidanul fãrã dragoste, Groapa luiEugen Barbu, Mircea Muthu puncteazã elemen-tele definitorii ale acestui cadru aflat, sugestiv, lagraniþa dintre terestru ºi subteran, dualitate regã-sibilã atât în construcþia tipologicã a personajelor,cât ºi în manifestãrile acestora într-o atmosferãspecificã, inconfundabilã, a ,,groapei“. Cei aflaþiîn aceastã lume a periferiei (închisã prin însãºistagnarea mizeriei ºi prin înþepenirea sufleteascã a caracterelor umane – de unde persistenþa acelor„legi“ crude ce instituie roluri ºi atitudini) „duc oexistenþã de picaro“, concept definitoriu ºi pentrucreaþia lui Zaharia Stancu, Jocul cu moartea , romancare aduce în prim-plan o altã ipostazã a picares-cului – Diplomatul – analizatã cu minuþie la scarãtipologicã. Dar ,,întrebarea care se pune“, aratã Mir-cea Muthu, ,,este ce anume aducem în plus la picares-cul clasicizat de literatura spaniolã sau, mai exact, ceîngroaºã eºantioanele epice de mai sus prin repertoarultematic ºi de motive cu tãieturã distinctã în literaturaeuropeanã“. În acest sens, Mircea Muthu amin-teºte, mai întâi, de trãsãturile definitorii ale pica-ro-ului tradiþional – „filosofia cinicã asupra vieþii“,„plãcerea de a vagabonda“ etc. – regãsibile în proza

noastrã (Panait Istrati, Fãnuº Neagu, ZahariaStancu, G. Banea), dar ºi elemente distincte, pre-cum „întoarcerea acasã“. În al doilea rând, tragiculapare în proza picarescã de ambele facturi, însã încea modernã tragicul e lipsit de sublimul dincreaþia tradiþionalã. Toate aceste elemente suntdecelabile la nivelul picarescului literar sud-est-european (întruchipat în personaje precum BaiGaniu la bulgari), în perimetrul cãruia se înscriumulte dintre creaþiile autohtone.

În Întoarcerea lui Ulise , M. Morariu propune onouã interpretare a „celebrului cãlãtor“, surprins înlupta împotriva „propriului cliºeu“. E vorba de unUlise foarte „uman“, obosit ºi îmbãtrânit, chinuitde frãmântãri interioare ce se finalizeazã în medi-taþii amare asupra condiþiei sale ºi a omului îngeneral. Alegerea acestei perspective asupra luiUlise poate fi interpretatã ca o ilustrare a degra-dãrii conceptului de „erou“ în literaturã sau, dupãcum propune Mircea Muthu, ca „un model al în-toarcerii cãtre sine a omului dintotdeauna“. Pentru ailustra „maniera naraþiunilor pe o temã datã“ , MirceaMuthu se opreºte asupra unor creaþii precumSãptãmâna nebunilor a lui Eugen Barbu (înscrisã în„balcanismul de evocare“). Treizeci ºi trei , De-a lungulfluviului sau Fortul de T.D. Savu impun prin sim-bolistica motivelor, a personajelor ºi a spaþiului,iar fantasticul lor ,,oriental“ ,,adaugã încã o valoareesteticã la toposul dunãrean al literaturii noastre“. De-pãrtarea ºi timpul al lui Mihail Diaconescu, scris pefondul unei stãri (asumate) de „crizã“ a naraþiuniiistorice tradiþionale, „aglutineazã“, aratã MirceaMuthu, „o tramã reconstitutivã (destinul cãrturaruluipoetic Dionysius) cu meditaþia, amplu reluatã, asuprafelului «cum trebuie scrisã istoria» ºi, prin extensie, ro-manul istoric însuºi“. Tot de istorie ºi percepþia ei se ocupã romane precum Calpuzanii, de SilviuAngelescu, sau Dans sub spânzurãtoare , de DanMutaºcu. Aceste creaþii, subliniazã Mircea Mu-thu, ,,îngroºând figura lui homo duplex sud-estic doarpe latura comportamentului versatil sau, la cealaltã ex-tremã, pe cea a eticii fãrã prihanã […] prelungesc maimult în jocul stilistic balcanismul literar de evocare“. Înultima parte a acestui capitol consacrat prozei,Mircea Muthu se opreºte asupra unor creaþii pre-cum Poveste cu þigani, de L.M. Arcade, Ambasado-rul, de I.M. Cochinescu, Pini de pe Golna , de Teo-har Mihadaº, ºi Cartea de la Metopolis a lui ªtefanBãnulescu, ilustrative pentru balcanismul litera-turii române actuale. Acesta din urmã oferã „unexemplu de memorie culturalã decantatã pânã la epurã“.

Înainte de a studia, comparativ, câþiva autori ºicâteva concepte balcanice, Mircea Muthu schiþea-zã, în capitolul Poezia , trãsãturile definitorii alecreaþiei lirice contemporane, ilustrate prin opereale unor poeþi precum Dumitru M. Ion, LeonidDimov, Ion Gheorghe, Romulus Vulpescu, Teo-har Mihadaº, Dan Mutaºcu etc. Liricii actualeautorul îi imputã – pe drept cuvânt – supracon-ceptualizarea, expresia forþatã, exagerãrile, limba-jul artificial, dar îi relevã, totodatã, gravitatea sub-textualã, fineþea sugestiei etc. În încercarea de aexplica acest fenomen, Mircea Muthu aratã cã„poezia ultimelor decenii trateazã balcanismul nu atât careflexul unei drame istorice a carpato-dunãreanului, câtdrept o parodie a acestei drame“. De aceea valoareaacestor creaþii lirice oscileazã între autenticitate ºiartificial, pentru cã „abrogarea – de multe ori involun-tarã – a spiritului, a substanþei balcanismului în favoareacliºeului (a decorativului ºi mai puþin a pitoresculuifuncþional), dar cu valoare – ºi aici e greºeala! – de«model» incriminat etic, provine tocmai din caracterulacuzat livresc al prelucrãrii“.

În partea a doua a lucrãrii sale, Algoritm sud-estic, Mircea Muthu începe prin a trece în revistãcâteva dintre numeroasele conotaþii negative /


n Emanuela Tegla

Unitatea în diversitate a Sud-Estului european

cartea


ISTVÁN KIRÁLY V.Moartea ºi experienþa muririi

Cluj-Napoca, Casa Cãrþii de ªtiinþã, 2002

V orba de „umor funebru“ ce continuã sã-isurprindã pe mulþi: „Vom muri ºi vom ve-dea“ are, iatã, o replicã „filosofico-aplicativã“,

e tratatã în cheie gravã de István Király V. în eseulMoartea ºi experienþa muririi . Subiect în aparenþãcondamnat la aporie, ce meritã efortul dezinhibatºi concentrat al „filosofiei aplicate“. Socotind cãnu mai avem privilegiul antropocentrismului, alcãrui temei a dat semne de ofilire cam de la Re-naºtere încoace (deºi nu pe toate meleagurile Re-naºterea are acelaºi timp ºi parcurs epistemolo-gic), iar mai nou asistãm prin programele unorcanale de televiziune la ocrotirea speciilor ani-male ºi vegetale, suntem nevoiþi sã constatãm ºisã acceptãm drept efect psiho-ecologic relativiza-rea/perisabilitatea propriului nostru spaþiu ºi timpde existenþã terestrã, în calitatea naturalã de specieprintre altele.

Este tocmai perspectiva luatã în considerarede cãtre István Király V., conferenþiar la catedrade filosofie sistematicã a Facultãþii de Filosofiedin cadrul Universitãþii „Babeº-Bolyai“ din Cluj.Autorul a numeroase studii ºi articole, evidenþiin-du-se în special cu lucrarea Fenomenologia exis-tenþialã a secretului. Încercare de filosofie aplicatã (Pi-teºti, Editura Paralela ’45, 2001), dar ºi în calitatede editor al revistei Bibliotecii Centrale Universi-tare „Lucian Blaga“, Philobiblon, publicatã în en-glezã, a elaborat, în colaborare cu istoricii DoruRadosav ºi Ionuþ Costea, volumul Fond secret,

Fond „S“ special. Contribuþii la istoria fondurilor secretede bibliotecã din România (Cluj-Napoca, EdituraDacia, 1995). István Király V. este totodatã pre-zent în editurile maghiare din þarã ºi din Buda-pesta, ca ºi în traduceri în francezã ºi englezã. Epoate important sã adãugãm aici cã, asemeni cî-torva – nu mulþi – intelectuali maghiari de marcã,István Király V. se bucurã de un bilingvism aplicatîn predarea la nivel academic (liniile românã ºimaghiarã) ºi deopotrivã în scrierea studiilor,inclusiv a acestei cãrþi, iniþial conceputã în ma-ghiarã ºi transpusã de autorul însuºi în actualaversiune româneascã editatã la Cluj.

Pornind de la remarca lui Schopenhauer cevedea în realitatea morþii originea istoricitãþii ºi aidentitãþii ontologice a omului (în absenþa morþii,„omul nu prea ar filosofa“), István Király V. mãrturi-seºte cã prezenta lucrare se situeazã în prelungireacercetãrilor pe care le-a valorificat sub titlul Feno-menologia existenþialã a secretului. Încercare de filosofieaplicatã, unde tema Nimicului, înfãþiºatã în discur-sul asupra secretului sau a Trecutului (a „deja-ne-mai-fiinþei“), se leagã de natura morþii. De asemeni,problema morþii, thanatologia are o proteicã actu-alitate fie prin „escamotarea“ ei în cotidian sauexhibarea ei în mass-media („thanato-pornogra-fie“), fie prin revizuirea ei foarte „la modã“ în ca-drul numeroaselor dezbateri contemporane an-trenînd schimbãri în asistenþa socialã ºi medicalã.

Totodatã, „moartea ca murire“ îi apare autoru-lui a fi fost mereu un „factum metaphisicum“ alfiinþei umane, iar dacã moartea „este una din origini-le filosofiei“, ce se „articuleazã ºi modeleazã istoric“ subforma „metafizicii“, el propune examinarea lucidãºi explicitã a ne-„metafizicii“, altfel spus, asumareamorþii ca murire. De aceea, primul din cele nouã

capitole (este evitat termenul „capitol“, autorulpreferînd sã numeascã fiecare „treaptã“ a meditaþi-ilor sale: „Ochire“) schiþeazã istoricul termenului„metafizicã“: etimologia sa, Aristotel, apoi clasi-ficãrile operei sale în evul mediu, termenul de„ontologie“ legat de numele lui Johannes Clau-berg în Metaphysica, Christian Wolff etc., pentru aconstata, în esenþã, cã „finitudinea noastrã“ aprovocat discursul „meta-fizic“, care n-ar fi înfond „transgresarea limitelor“, ci împlinire încadrul acestor limite. Dintr-o asemenea opticã,István Király V. afirmã cã „filosofia este ºtiinþã fac-tualã“, în sensul de raporturi „metodologice“ ori„experimentale ale cunoaºterii ºtiinþifice“. O întîl-nire-îmbrãþiºare, în cele din urmã, dintre existenþanoastrã ºi reflecþia prezentã în filosofie prin „cogi-to-ul cartezian“. Simplificînd lucrurile, excursulprin istoria termenului „metafizicã“ la care se în-cumetã autorul sfîrºeºte prin a ne conduce la„înþelegerea“ morþii ca „murire efectivã“ (fãrã res-turi…), iar semnificaþia acestei limite/limitãri(drept încetare a supravieþuirii) trebuie cãutatã în posibilitatea stimulãrii justelor interogãri.

De vreme ce totuºi nu se poate tãcea despremoarte, deºi s-ar cuveni (Wittgenstein: „muss manschweigen“), ea a fost subiectul „vindecãrii“ de cã-tre religii sau filosofie a fricii de moarte. Aici, Ist-ván Király V. îl apropie cu îndrãznealã pe Platon(nemurirea sufletului) de tradiþia epicureanã (de„nimic“), fiindcã cele douã concepþii nu i se par„atît de diferite“, luînd în considerare accentulasupra cunoaºterii la Platon, deci nu tratarea pro-priu-zisã a morþii, cît a ideilor: „… din perspectivaºi în atmosfera ideilor imuabile, pure ºi eterne, moarteanici nu-ºi are locul“ (p. 60). Drept consecinþã,„moartea ca murire“ ar trebui „cititã“ la Platonaidoma celei din cazul lui Socrate: „de fapt nimic“.Acelaºi Epicur pare sã fi influenþat gîndirea luiFeuerbach, Schopenhauer, dar ºi pe a lui Kierke-

peiorative care au fost atribuite, îndreptãþit saunu, termenului de balcanism. Acesta are cel puþintrei accepþiuni: „realitate politicã ºi etnicã fragmen-tatã“, „parte integrantã dintr-o adevãratã filosofie asupravieþuirii“ ºi „rãscumpãrare prin artã ºi cu funcþiecompensativã“. În ceea ce priveºte balcanismul li-terar, care intereseazã aici, se ridicã întrebarea înce mãsurã acesta a devenit „o experienþã esteticã încurs de epuizare“ . De asemenea, o altã problemãconstã în a determina „care este aportul Sud-Estuluiîn procesul de reintegrare europeanã“.

,,Resuscitarea interesului pentru soarta aromânilor“este exemplificatã de Mircea Muthu prin Studiilearomâne ale lui Gheorghe Carageani, carte de oextremã importanþã în încercarea de a pune punctfinal fenomenului de marginalizare de care se„bucurã“ aromânii ºi cultura lor, care e, de fapt,menitã sã uneascã (spiritual) valorile din acestperimetru geografic. Referindu-se la Tinereþe fã-rã bãtrâneþe ºi viaþã fãrã de moarte , Mircea Muthuaminteºte de „nevoia irepresibilã de a încercui specifici-tatea naraþiunii la meridianul nostru ºi, pe de altã parte,de a o proiecta pe ecranul valorilor universale“. Într-ade-vãr, filosofia acestui basm unic – regãsibilã în isto-ria gândirii de la Ecleziast pânã în zilele noastre –defineºte, spiritual, filosofia popularã ºi condiþiaomului în general. Raportãrile la cultura altor po-poare balcanice continuã cu studiul unor „parale-lisme literare româno-albaneze“, centrat pe similitu-dinile de conotaþie între termenii „dor“ ºi „mall“,care reprezintã o constantã definitorie în creaþialiterarã balcanicã. Aria similitudinilor se lãrgeºteprin evocarea unor teme ºi motive recurente aleeposului folcloric. Este vorba, de exemplu, de su-biectul ,,logodnicului strigoi“, care apare, dupãcum aratã Mircea Muthu, „în folclorul tuturor popoa-relor sud-est europene cu aceeaºi încãrcãturã tragicã“.Motive ºi simboluri prezente în mitologia popoa-

relor balcanice sunt reliefate de autor prin ilustrãridin creaþia liricã a unor poeþi din Serbia ºi Mun-tenegru, printr-o continuã raportare la poeþi ro-mâni, din aceeaºi dorinþã ,,de a încercui jocul constan-telor ºi al variabilelor ce coaguleazã imaginarul literar“.

,,Procesul de deconstruire a romanului istoric“ , ilus-trat prin titluri precum Cuceritorul de NedimGürsel sau Cãderea Constantinopolului de StevanRunciman, înglobeazã phantasia pe tema trecutului(pendulând veºnic între adevãr ºi ficþiune) ºi asu-marea prezentului, fapt ce sugereazã scindareapercepþiei temporale ºi a imaginaþiei. În sfârºit, înOdiseea cealaltã, Mircea Muthu schiþeazã coordo-natele definitorii ale operei ºi biografiei scriitoru-lui grec Nikos Kazantzakis, un exemplu grãitor deuniversalitate a creaþiei – el aparþine, aratã C.Th.Dimaras, citat de Mircea Muthu, , ,mai degrabã isto-riei culturii în ansamblu decât limitelor istoriei literareneogreceºti“. Existenþa sa de „veritabil picaro“ este cir-cumscrisã în scrierile sale de ficþiune ºi în celeepistolare, mãrturisind, nu rareori, în acestea dinurmã, „neliniºtea existenþialã“ a omului ºi creatoru-lui Kazantzakis, dar ºi a spiritului neogrec din se-colul XX. Pentru a ilustra paralelismul cu meridi-anul românesc, M. Muthu apeleazã la Radu Pe-trescu, acest maestru al jurnalului care noteazã cuminuþie zbuciumul cãutãrii ºi al creaþiei.

Studiul lui Mircea Muthu (primul volum din-tr-o serie ce „va însuma probabil douã sau trei volu-me“, dupã cum promite criticul în „Notã explica-tivã“) se distinge prin importanþã – în perimetrulbalcanologiei – din mai multe perspective. E vor-ba, în primul rând, de relevarea balcanismuluiunor creaþii literare contemporane din aceastã ariegeograficã ºi spiritualã. Trebuie subliniatã, de ase-menea, onestitatea rigorii terminologice; e vorbade ceea ce semnala Maria Todorova în Balcanii ºibalcanismul : „Balcanismul este în general o categorie de-

preciativã, la care românii fac rareori aluzie. Deºi auavut ºi continuã sã aibã contribuþii majore la studiile bal-canice, comunitatea academicã româneascã este singuradin Balcani care nu foloseºte termenul de studii balcani-ce“. Asumarea condiþiei istorice ºi culturale ºi cer-cetarea orientatã înspre reliefarea similitudinilorstau la baza Balcanologiei , pentru cã, aºa cum arãtaMircea Muthu într-un studiu anterior (Cântecullui Leonardo), „structura de puzzle etnic a Centrului ºiSud-Estului, cu tensiuni aproape eternizate de istorie,certificã, ºi ea, unitatea în diversitate a continentului, încare delimitãrile, circumscrierile ºi, bineînþeles, tranºãrilede orice fel vor trebui, pânã la urmã, sã cedeze în faþainterferenþelor ºi a concilierilor reciproce, atât de necesare“.

n

n Monica Gheþ

Singura certitudineWolfgang Brenner Fãrã titlu (2001)

à

gaard ori Nietzsche, acolo unde îºi face loc obser-vaþia comunã la cei amintiþi despre „existenþa morþiidoar pentru cei vii“, ea fiind o imagine lipsitã desubstanþã cînd nu mai eºti pentru a o gîndi. Altfelspus, moartea este o certitudine a cãrei gravitateconstã doar în reflecþia despre ea, nu ºi în faptulmuririi – ori în starea de mort! (cf. Kierkegaard).

Amintind aprobator „boala de moarte“ , vãzutã deKierkegaard drept „maladie specific creºtinã“, din mie-zul cãrei ideologii/credinþe „nu poþi muri“, totuºimurindu-þi/sfîrºindu-þi viaþa, István Király V. intrãîn polemicã cu vast înrãdãcinate habitudini men-tale întreþinute de mandatarii tuturor revelaþiilor.Încercînd, în trenã epicureanã, sã „reabiliteze“moartea – consecinþã a „pãcatului originar“ pentrutradiþia iudeo-creºtinã – Nietzsche n-avea cum sãevite vestirea „morþii lui Dumnezeu“. ªi tot sub„umbrela“ lui Nietzsche e situatã simbolisticacelor douã morþi care stau la rãdãcina aprehensiu-nii europene în faþa ne-vieþii: moartea lui Socrate ºia lui Isus. Motivele culturale ale moºtenirii încetã-rii existenþei lor lasã într-adevãr teren nevrozelorîn Europa, iar prin extinderea modelului civiliza-þiei europene, „nevroza“ e rãspînditã în întreagalume nonasiaticã. Deoarece primul „se sacrificã“de dragul claritãþii ideilor ºi al cunoaºterii raþiona-le, pe cînd jertfa lui Isus vine sã instituie o învãþã-turã, moartea fiind, prin exemplaritatea gestuluisãu, un hotar al validitãþii acestei învãþãturi. Dar,constatã autorul eseului în discuþie, prin asemeneagesturi sunt ºi mai pregnant disociate viaþa demoarte. „Consolarea“ – unica posibilã prin analizaºi asumarea evidenþei – István Király V. o identificãdin nou la Nietzsche, acolo unde vorbeºte despre„moartea la timp“, aceea care se instaleazã cînd „operaeste deja gata, terminatã“, fiindcã – scrie profesorul

clujean – „Atenþia trebuie sã se concentreze pe aceastãviaþã a cãrei mãsurã devine moartea“ (p. 69).

Astfel, tratat pas cu pas, cercul meditaþiilordespre moarte intrã în raza „impulsurilor“ venitedinspre fenomenologie, prilej de zãbavã analiticãasupra autorilor de referinþã în domeniu: Heideg-ger, Max Scheler, împreunã cu cei care i-au in-fluenþat ori contrazis (în special Lévinas vs. Hei-degger în abordarea: timp cãtre moarte ori moar-tea ce dã mãsura timpului...). Dar, surprizã! –atîta energie cerebralã desfãºuratã în veacuri (de laPlaton pînã la Lévinas) – ne spune István Király V.(„dar ºi religiile nu sunt decât coduri de bune maniere“)– tot nu ne lãmuresc ce înseamnã „a muri“ (p. 90).Martor-comentator la eternul „scandal metafizic“e chemat ºi Vladimir Jankélévitch, pentru a fidenunþat incapabil sã recunoascã „trecutul“ dreptceva complet „fost“ – adicã ontologia „fostitãþii“ casuport al amintirii/istoriei/nemuririi în sens demãrturisire despre ce a fost pentru a nu mai fi.

De aici, fireºte, se deschid palierele modalitãþiievenimentului „muririi“: vîrstã ºi boalã, accident,sinucidere abruptã ori lentã, în luciditate ori îninconºtienþã, în serenitate sau în panicã etc. NiciIstván Király V. nu le aminteºte, ci se rezumã sãmediteze la actul suicidar, unde el considerã cã„«Metafizic» vorbind, cauza finalis a sinuciderii estemoartea proprie“ (p. 124). Observaþia (cãci nu-iputem zice „concluzie“?!) autorul e totuºi dereþinut: nimeni n-ar aspira ori n-ar fi tînjit laopere nemuritoare în condiþiile propriei ne-muriri. Aici ar trebui vãzut cum se „împacã“ acestgînd cu mentalitatea vechilor egipteni, poate ºi aaltor civilizaþii apuse, care ºi-au cizelat încã dintimpul vieþii moartea drept ne-murire. Iar pentru„realizarea“ ei (a ne-muririi) au risipit o sofisticatãtehnologie, sursã de investigaþie continuã ºi azi.

Ultimele pagini ale incitantei cãrþi semnate de István Király V. sunt dedicate „hermeneuticiimorþii“ – unde ia drept reper Moartea lui Ivan Ilicide Tolstoi – ºi „medicalizãrii morþii“ – euthanasia.Cum s-a putut vedea, discursul rãmîne inepuiza-bil, cel puþin în limitele vieþii noastre „terestru“-conºtiente. În orice caz, urmare a constatãrilor ºiexperienþelor (martorilor morþii altora) „statistic“dovedite asupra încetãrii la un moment dat a totce fiinþeazã, moartea apare drept unicã certitudinea cugetãrii noastre. Chiar mai mult de-atît îºifinalizeazã István Király V. meditaþia: suntemmuritori fiecare individual, dar ºi ca indivizi aispeciei „eventual“ perpetuabile în vremea activi-tãþii stelei (noastre) solare. Cînd nici Soare nu vamai fi, ce importanþã are ce vom fi... ori nu.

n

NOTÃ: Cred cã ar fi timpul solidarizãrii editurilor întrusoluþionarea dezastruoasei difuzãri a cãrþii. În acest scop,„saloanele“ locale, naþionale ori internaþionale rezolvã preapuþin. Bunãoarã, cartea prezentatã mai sus ºi apãrutã la edituraCasa Cãrþii de ªtiinþã (director: criticul ºi istoricul literar IrinaPetraº, ea însãºi autoarea unui volum-discurs despre moarte! –dar ºi pictor, cum se va vedea pe coperta volumului în dis-cuþie) nu e gãsibilã decît la sediul editurii – nenumãrate obsta-cole de naturã meschinã stau în calea unor lucrãri demne deinteres, ºi nu doar pe plan local. (Inutil sã mai spun cã nicimintea inquizitivã, nici moartea nu au frontiere teritoriale!)Cu excepþia editurilor avînd ºansa propriului spaþiu de des-facere, de prea multe ori deja, cãrþi în circulaþie într-o zonã aþãrii sunt absente în alte locuri. Desigur, nu ignor factorulprohibitiv al ofertei mai mari decît puterea de cumpãrare, darnicãieri în lume (cu excepþia Lumii a Treia – din care parcãtocmai ieºisem de curînd...) marile centre culturale nu duclipsa apariþiilor editoriale semnificative. Or, dacã „nostalgia numai e ce a fost“, iubirea nici atît, iar cartea e doar „pe sãrite“lecturabilã, ce mai rãmîne? Transgresarea speciei, drept –Doamne fereºte! – „soluþie finalã“?!


ADRIAN POPESCUFãrã vîrstã

Bucureºti, Editura Cartea Româneascã, 1998

C eea ce îl singularizeazã pe Adrian Popescuîn peisajul liricii contemporane e o magiespecialã a peisajului în care fiecare gest

capãtã o valoare de efigie. Un „foºnet suav“ înso-þeºte de fapt ceremonialul amintirii ºi delicatelesale texturi ºi în volumul Fãrã vîrstã. Cartea pareîn ansamblul ei un fel de album în sepia al cãlãto-riilor de odinioarã, în liniile acestei geografii mi-tice surprinse în explozia luminii ori, dimpotrivã,în sclipirile imperiale ale zãpezii ºi gheþii, de-conspirîndu-se aventura traversãrii vîrstelor. Maimulte poeme, grupate mai cu seamã în primaparte a volumului, recheamã astfel „fericita incon-ºtienþã ºi extazul aproape pãgîn“ , voluptãþi zgîriate caîntr-un rit pe tãbliþe de cearã ori împletite în alteefluvii, „miresme paradisiace“ venite dintr-un terito-riu în care orice pre-facere repetã actul originar alîntemeierii. Geografia ºi arhitectura imaginate înacest volum sînt mãrturia unui triumf al celormai eterice substanþe. „Un paradis terestru de bunãseamã, iluzoriu ºi efemer“, este ºi þãrmul Egeei; e untãrîm stãpînit de Circe, sub vraja cãreia „corpulruinat“ primeºte aura unei alte vîrste, melodicapeisajului, ritmica sa distilîndu-se aici laolaltã culinia unui gest, cu arcul descris de mîna careridicã o canã cu bere de pildã, în cristalul perfect,de sare, al clipei: „Spuma mãrii ºi spuma berii bãutepe terasã/sarea lor/amestecîndu-se pe buzele înroºite desoarele leneº/corpul ruinat revenindu-ºi în vigoarea efe-bului/arãmiu ºi suplu, ca în adolescenþã, sã fie/începutul/Altei vîrste? Cea de dupã bãtrîneþe, un/surogat de basm?/

Motelul miraculos – însãºi casa lui Circe, mult/priceputaîn farmece“ (Timpurii, fluturii din crîngurile antice).

Cãlãtoriile, drumurile în „fluidul aburos“ al Gre-ciei, într-o Italie încã renascentistã, în labirintulunor strãzi pariziene, în Cracovia medievalã oriîn somptuoasele decoruri îngheþate ale Mãrii Nor-dului devin astfel pretexte pentru tot atîtea scena-rii de „seninã anamnezã“. Aceasta este de fapt notadominantã a volumului: o seninãtate învãluitoare,o miºcare cu atingeri ca de mãtase (aº remarca înmod special aici imaginea „miresei din Liban“, po-rumbiþa cu apariþii tainice pe pervazul ferestreidin bucãtãrie), renunþãri calme ºi tristeþi vãtuite,interogaþii nãscute pentru a se aºeza într-o matcãfireascã ºi în rostul curgerii. Poezia lui Adrian Po-pescu nu are spasme, nu invocã extaze, nu desco-perã falii ºi cataclisme. Cel mult un soi de „intem-perii“ ce þin de aceeaºi logicã a trecerii ºi destrãmã-rii pe care o etaleazã de altfel ºi paradisul „iluzoriuºi efemer“, dar chiar ºi în acest caz existã contrapunc-tul adus de un gest salvator ºi de un decor fastu-os, etalînd bogãþii ºi mirodenii de feerie orientalã.

Sentimentul general e cel al unei acceptãriîmpãcate a trecerii, a lentelor mãcinãri, a destrã-mãrilor. O imagine îºi impune aici valoarea em-blematicã: e cea a scrisorii citite în tren, ruptã înpatru, în opt, într-un „roi de fluturaºi iliciþi“apoi,„seminþe ale neantului“ împrãºtiate de la fereastravagonului pentru a ancora în solul fertil al me-moriei (Rapidul „Transilvania“). Pe ecranul aminti-rii se deruleazã întotdeauna astfel peisajul interiorºi protagoniºtii altor vîrste, în decoruri volatile,eterice rãmîn sã strãluceascã, cristalizate, neste-matele iubirilor de altãdatã, preþioasele clipe deîmpãcare ºi liniºte: „pierdute sînt strofele vikingilor,asemeni vieþilor/noastre ce, peste puþin, topite în lutulanonim, vor fi o amintire/vagã, în care strãluceºte/piatra

roºie a iubirilor. [...]/La fel, am putea/spune ºi noi, feri -ciþi am fost, chiar dacã pe furiº, ce sã ne/dorim mai multdecît o moarte îmbibatã de sîngele/tinereþii ºuvoind înmemoria noastrã regeascã?“ (Spre Hvide Sande).

Strãin de gestul teatral ºi de dicþia rãspicatã,Adrian Popescu propune un univers fãrã convulsii,traversat însã cu gravitate de ritmurile universaleicurgeri, în care fiinþa întîlneºte planta, spuma mãriiºi a licorilor lumeºti se amestecã, iar marile texteale lumii îºi trimit mesagerii sub chip de „pudicãporumbiþã“. În aceste cãlãtorii interioare pe care leînregistreazã volumul lui Adrian Popescu, expe-rienþa esenþialã este cea a atingerii ºi îngemãnãriilucrurilor ºi fiinþelor, substanþelor ºi ritmurilorîntr-o mare, unicã lucrare. Unul dintre cele maitulburãtoare exemple în acest sens ar fi poemulRugã veche, rugã nouã: „Fecioarã din Fatima/vindecã-mi-o patima,/fã-mã numai cratima/din litanii, ultima/umileºte-mi inima,/ºuvoieºte-mi lacrima,/animus ºi ani-ma,/fãrã drojdii, azima./ Angela ºi Angelus,/ce e jos ºi ce esus/rogu-te cu glas supus/toarce-le cu sfîntul Fus,/rãsãrit ºitrist apus,/zborul drept ºi timpul dus,/fã-le una-n firulpus,/Anima ºi Animus“. Esenþialã însã în aceastã ros-tire venitã din inima unui „oraº transilvan ºi baroc“este atitudinea profund religioasã; în temeiul ei lu-mea pare a trãi o stare de graþie, limpezimi ºi ar-monii proprii unui spaþiu paradiziac. Pentru cãasupra acestui univers vegheazã Treimea sfîntã:„Transilvanic aed/ºtiu cã preaplinul înseamnã Tãcere/darastãzi zburd în piele de ied./Vine Acela ce-i Fiu în Trei-me,/tînãr ºi sprinten ºi totuºi etern,/Cîntã, danseazã, stri-gã, Ierusalime,/haina cu tine, înainte-I o-aºtern“ (Florii).

Aceastã insolitã atingere a elementelor într-undesen delicat ºi grav în acelaºi timp, ce descoperãun imediat somptuos în stil baroc (imaginea ora-ºului) ºi ceasuri calme cu solemnitãþi de ceremo-nial, face ca discursul sã capete accente unice, spe-ciale. Lirica lui Adrian Popescu are calitatea de a sesustrage modelor ºi modelelor, dar mai ales meri-tul de a construi un spaþiu marcat de figuri emble-matice, semne ºi hieroglife în marea Carte a lumii.

n

n Diana Adamek

Anamneze

à


interviu

I. Maxim Danciu: Eugen Uricaru, sunteþi astãziscriitorul clujean cu cea mai ridicatã cotã la Bucureºti,aceasta desigur, cum vor unii sã creadã, ºi pentru cã sun-teþi preºedintele în funcþiune al Uniunii Scriitorilor, darbãnuiesc cã nu doar pentru acest motiv. Cum se vedeprovincia literarã clujeanã de la Bucureºti?

Eugen Uricaru: Înainte de toate, þin sã vãasigur cã nu existã „o cotã la Bucureºti“. Poateexistã „o cotã“ în literatura românã, iar în ceea cemã priveºte ea depinde de cãrþi, dar mai ales delectura ºi înþelegerea acestora. În România deastãzi nu putem vorbi de „cote“. Cît priveºte pre-zenþa clujenilor între personalitãþile culturale, þinsã vã aduc aminte cã tot la Bucureºti trãiesc ºiscriu Augustin Buzura ºi D.R. Popescu, AnaBlandiana ºi Nicolae Prelipceanu, Ion Cocora ºiMircea Ghiþulescu, scriitori foarte importanþi,scriitori mai mult sau mai puþin „în vogã“. Defapt, nu locul în geografie, ci locul pe harta cul-turalã este important. Cît priveºte „funcþia“, eaeste trecãtoare, cu toate cã te obligã la fapteperene. Calitatea pe care o am acum, în urmaunui proces democratic de alegeri, nu adaugã(uneori chiar „tulburã“, prin intervenþia subiec-tivitãþii de apreciere) nimic la cãrþile pe care le-am publicat, originale sau traduceri.

Trebuie sã vã contrazic – nu existã provincieliterarã. Existã numai literaturã „provincialã“ (unfel de a spune pe ocolite cã existã literaturã medi-ocrã) peste tot. Dupã cum valorile naþionale potsã se manifeste oriunde. La Cluj trãiesc scriitoride renume, opera lor avînd un loc bine definit îngeografia literaturii române. Nãdãjduiesc, sprebinele culturii româneºti, ca „rezervorul“ deenergie creatoare al Clujului sã fie fãrã sfîrºit.Educaþia, spiritul deschis european, contactul na-tural cu alte culturi sunt avantaje pe care Clujulle oferã oricãrui om de litere care doreºte sã„scrie“, nu sã facã din literaturã o carierã. De fapt,în noile condiþii, nici nu mai este posibil aºa ceva.Clujul înseamnã pentru literatura românã o ºansãuriaºã de dezvoltare. Este ºansa „tragerii de mîne-cã“. La Cluj nu poþi „s-o iei prin bãlãrii“. Dinaceastã cauzã mã uimesc anumite amãnunte alevieþii culturale, în special literare, amãnunte caredenotã o relativã pierdere a stãpînirii de sine, acumpãtului. Idei paraliterare circulã în mediulintelectual clujean, substituindu-se nu literaturii,ci aprecierii corecte a realitãþii. Afirmarea în cul-turã nu se face prin acte ºi acþiuni administrative,ci prin afirmarea originalitãþii ºi generozitãþiiideilor. Clujul cultural, literar potenþeazã cultura,literatura din România prin specificul ºi climatulsãu unic. Din pãcate, în ultimul deceniu, prezen-þa la nivel naþional a culturii produse la Cluj s-aaflat în dificultate. Absenþa, practic, a Tribunei,convulsiile de la „Dacia“, cvasianonimatul revisteiSteaua (evenimente care s-au petrecut nu dincauza oamenilor de litere de la Cluj, ci din prici-na unor fenomene negative generale, dar care aulovit Clujul mai mult ca orice alt centru culturaldin România) au împins cãtre penumbrã prezenþaliterarã a acestei comunitãþi intelectuale. De cîtvatimp se vãd semnele unei reveniri. Poate va fi o

revenire în forþã. Editura „Dacia“, iatã, este dinnou în primul eºalon al editurilor din România,programul anunþat este tonic ºi ne dã speranþe, aapãrut o publicaþie specializatã, Piaþa literarã, subdirecþia lui Ion Pop, Tribuna a revenit la viaþã, ar fifost o eroare uriaºã ºi o nedreptate istoricã sã-ºiîntrerupã apariþia, Apostrof continuã seria sa desuccese, prin revistã ºi prin colecþiile de carte, orevistã extrem de inteligentã ºi modernã. Editu-rile universitare, publicaþiile FCR, iniþiativele edi-toriale de mai mici dimensiuni, totul va face ca,din nou, Clujul sã fie un centru generator de cul-turã profesionistã ºi de idei. Poate ar fi interesantsã vedem cum se vede Bucureºtiul de la Cluj. Înrãspunsul la aceastã întrebare vom gãsi, probabil,critici întemeiate, dar, cred, ºi semnale ale unorcomplexe, fie induse, fie nemotivate.

– Cum funcþioneazã astãzi Uniunea Scriitorilor dinRomânia?

– Funcþioneazã conform Statutului, într-unspirit democratic, în folosul culturii naþionale ºi almembrilor sãi. Susþine financiar 17 reviste, dintrecare 5 sunt în Bucureºti ºi restul în þarã, o editu-rã, programe culturale interne ºi internaþionale,

programe sociale. Totul din fonduri proprii, iar înunele cazuri în colaborare cu organisme ale statu-lui sau private.

– Existã programe specifice cu asociaþiile din teritoriu?

– Asociaþiile se numesc filiale, conform Statu-tului, iar activitatea lor este organizatã de un co-mitet ales la nivelul filialei. USR are un Consiliuales care stabileºte strategia activitãþii. ComitetulDirector analizeazã lunar aplicarea hotãrîrilorConsiliului ºi elaboreazã tactica activitãþii USR,iar filialele dezvoltã programe proprii în concor-danþã cu Statutul ºi cu hotãrîrile Consiliului.

– Cum participã, în mod concret, scriitorii clujeni laactivitãþile Uniunii Scriitorilor?

– Participarea se face în cadrul programelor fi-lialei sau, direct, la manifestãrile organizate deconducerea USR. Spre exemplu, programul so-cial cuprinde ºi scriitori din Cluj, comitetul filia-lei implicîndu-se direct în realizarea acestuia înzona sa de competenþã. Campania pentru lecturã,o iniþiativã a conducerii USR, va fi realizatã laCluj de comitetul filialei. În acelaºi timp, comite-tul filialei are propriile iniþiative, de la organizareaunor manifestãri naþionale ºi internaþionale la sãr-bãtorirea unor membri sau la organizarea unuicentru de studii asupra literaturii din Transilvania,inclusiv prin fondarea unui muzeu al literaturii la Cluj. Scriitorii din Cluj participã la întruniriliterare la Bucureºti sau în alte centre culturale cusprijinul financiar al USR, la ºedinþele Cenaclului„Eurydice“ al USR ori la schimburi internaþiona-le. La Festivalul Internaþional „Zile ºi Nopþi deLiteraturã“, moment important în dezvoltarearelaþiilor culturale internaþionale ale scriitorilordin România, au participat ºi scriitori clujeni.

– Cum se implicã Uniunea Scriitorilor pentru asprijini scriitorii aflaþi în dificultate, ºtiut fiind cã ei nureprezintã, în perioada de tranziþie ce o parcurgem, ceamai favorizatã categorie profesionalã?

– Funcþioneazã un program prin care peste140 de scriitori beneficiazã de masã de prânz gra-tuitã la un restaurant sau o cantinã, în funcþie de

n Eugen Uricaru preºedintele Uniunii Scriitorilor din România

„Nu locul în geografie, ci locul pe harta culturalãeste important“

à

Clujul are cel mai frumos (în sensul de «emoþionant») cimitir din þarã, are cea mai

impresionantã statuie ecvestrã din România ºi esteoraºul cu douã opere ºi ºase teatre. În toate cele

pomenite, românii ºi ungurii se aflã amestecaþi într-osensibilã confraternitate. Cînd confraternitatea va

deveni nepãsãtoare vom ºti cã am intrat în Europa.Centrul de piatrã al Cetãþii este ca un fagure,

ganguri, porþi misterioase, subterane, alveole ale straturilor suprapuse de aºezare, totul adunã miereaistoriei care nu e întotdeauna dulce. Mai des decît

ne-am închipui, este asemeni rãºinii, amarã, cleioasã,care prinde în ea insecta faptelor ºi peste sute de ani

devine transparentã, arãtîndu-ne imaginea trecutuluide parcã ar fi viu, dar el este, pentru totdeauna, mort.

[...]Este locul în care tensiunea intelectualã se apropiede sublim. Nu-l atinge pentru cã încã nu s-a

consumat cu totul amintirea lui Blaga, D.D. Roºca,Haþieganu, Ghibu, Racoviþã. Ei sînt «capacul careþine oala sub presiune». Din cînd în cînd supapa deevacuare atrage atenþia cã înlãuntru fierb talente rare

ºi aburul se risipeºte pe sub cerul prea aproape depãmînt. Dacã la întrebarea Dvs. «Unde aþi fãcut

facultatea?» vi se va rãspunde «La Cluj», sã fiþi sigurcã nu sînt doar douã cuvinte, ci ºi un orgoliu

mãrturisit. Pare-se cã mereu spiritul locului a fost generatorul acestui sentiment care nu întotdeauna

face bine, dar întotdeauna trezeºte invidii. ªi nimeni nu poate fi invidios pe morþi, ci doar pe

vii. Clujenii sînt dintre cei mai vii locuitori ai României.

Extras din interviul cu EUGEN URICARUpublicat în Convorbiri literare, nr. 12/2002

“

„


localitate. Acest program funcþioneazã la Bucu-reºti, Cluj, Timiºoara, Constanþa, Iaºi, Suceava,Bacãu, Arad. La Bucureºti, alte cîteva zeci de scri-itori primesc masa acasã, din cauzã cã au dificul-tãþi de deplasare. Programul de urgenþe financia-re, ajutoare nerambursabile, care este aplicat decomisia socialã, se adreseazã celor care au pro-bleme financiare grave, în special în asigurarea

medicamentelor. Cu ocazia sãrbãtorilor de Crã-ciun ºi Paºti, toþi pensionarii care au pensia subun anumit plafon, stabilit anual de ComitetulDirector, primesc un ajutor. Din nefericire, sunttot mai numeroase cazurile cînd acordãm ajutoa-re de înmormîntare sau ajutãm ocazional vãdu-vele scriitorilor dispãruþi.

USR are o casã de odihnã la mare ºi douã lamunte (la Sovata ºi Valea Vinului). Practicareaunor tarife preferenþiale pentru scriitori face partedin acelaºi program social.

O iniþiativã a USR, acordarea la nivel naþionala unor indemnizaþii de merit, a fost preluatã deComisia de Culturã a Senatului ºi, puternic susþi-nutã de preºedintele acesteia, senatorul AdrianPãunescu, beneficiind ºi de sprijinul senatoruluiGrigore Zanc, s-a concretizat în Legea indem-nizaþiilor de merit. Din pãcate, doar aproximativ100 de scriitori vor beneficia de aceastã indem-nizaþie (legea se aplicã ºi altor categorii profesio-nale). Cu siguranþã vor fi ºi scriitori din Cluj carevor primi aceastã indemnizaþie de merit.

Dar singura cale de îndreptare a stãrii econo-mice a scriitorului este refacerea sistemului naþionalde difuzare a cãrþii . Astãzi cãrþile se vînd doar în„cartierul“ în care se tipãresc. Un tiraj de 1.000de exemplare nu poate susþine o editurã, nici peautori ºi, mai ales, nu contribuie la susþinereaconºtiinþei culturii naþionale româneºti. Ceea cese întîmplã astãzi, în absenþa unui mecanism care

sã asigure rãspîndirea cãrþii româneºti în toatãþara, este un dezastru naþional.

Ne-am întors la vremurile lui Badea Cârþan,cînd cãrþile erau duse în traistã prin „Vama Cu-cului“. Dar atunci erau opreliºti strãine, acumchiar noi, românii, punem vamã cãrþilor noastre.Aceastã problemã cere o rezolvare urgentã, fiindo chestiune de siguranþã naþionalã. Astãzi, doarcultura scrisã asigurã identitatea naþionalã. O datãcu intrarea în sisteme suprastatale, cum suntNATO sau UE, doar cultura mai asigurã identitateaunui popor. Marile puteri ºtiu acest lucru ºi in-vestesc sume uriaºe în cultura scrisã, în rãspîn-direa ºi traducerea acesteia. Desfiinþarea, în 1990-1991, a sistemului naþional de difuzare a cãrþii,sistem întemeiat în 1926, a dus la dezastrul cul-turii scrise. Consecinþele ating interesele vitale alestatului ºi ale poporului, nu doar ale scriitorilor,care în tãcere ºi cu modestie continuã sã-ºi facãdatoria – sã scrie literaturã românã.

n

Ioan-Pavel Azap: Domnule Constantin Cubleºan,ce înseamnã Uniunea Scriitorilor Cluj? O asociaþiesindicalã, de breaslã, de imagine?

Constantin Cubleºan: Este vorba de Filialadin Cluj a Uniunii Scriitorilor. Uniunea Scriito-rilor din România are mai multe filiale – la Iaºi, laTârgu-Mureº, la Cluj, la Craiova, dar cea dinCluj este cea mai mare, dupã cea din Bucureºti.Filiala aceasta are membri care sunt nu numai dinCluj, sunt ºi din judeþele limitrofe sau apropiate.Avem membri care sunt din Sibiu (unde ºi acoloeste o filialã, dar cine vrea sã facã parte dintr-oaltã filialã, nu din cea care e în oraºul respectiv,poate sã o facã), avem membri la Oradea, la SatuMare, la Sighet, la Bistriþa, în total în jur de 300de membri. Cu ce se ocupã aceastã filialã? Îngeneral, susþinem membrii filialei în diverse acþi-uni, în activitatea lor. Din pãcate, n-avem bani.Dar la sediul filialei organizãm lansãri de cãrþi,sãrbãtorirea unora care împlinesc niºte vârste fru-moase, facem simpozioane pe diverse teme, une-ori ne aducem aminte de scriitori care au trãit înCluj, clasici sau cei care au fost mai apropiaþi denoi ca vârstã, în timp, ieºim la întâlniri cu cititoriiîn localitãþile din judeþ, deci facem tot ce putempentru ca scriitorul clujean sã fie cunoscut pu-blicului. Mai mult nu putem, pentru cã nu sepoate face nimic fãrã bani. Or, Uniunea Scriito-rilor e sãracã la ora actualã.

– Filiala Uniunii Scriitorilor din Bucureºti are ocolecþie de carte, pentru membrii ei, unde aceºtia suntpublicaþi, sã zicem aºa, preferenþial. La Cluj ce s-arputea face în acest sens? Se poate face ceva mai multdecât ce aþi spus pânã acum?

– Noi am încercat sã facem o serie editorialãdin aceasta, în relaþie cu Editura Casa Cãrþii deªtiinþã, voiam sã facem 12 cãrþi pe an, zicând sãiasã în fiecare lunã câte o carte. Dar UniuneaScriitorilor nu poate sã ne suporte cheltuielile ºi-atunci ne-a recomandat sã ne adresãm unorsponsori. Dar sponsorii ãºtia sunt ºi ei destul dedificili ºi cred cã ºi Legea sponsorizãrii e proastã,pentru cã oamenii nu sunt încântaþi sã dea banidacã n-au ºi ei un profit cât de cât, aºa cã spon-sorizãrile astea merg mai mult pe prietenie saususþin alte domenii, nu cultura, dar trebuie ºi unîndemn de sus. N-am auzit niciodatã ca vreunministru al culturii sau alt ministru sã zicã înpublic: dom’le, ar fi bine sã susþinem ºi cultura.Pe câtã vreme despre sport aud tot timpul: tre-buie susþinutã echipa de fotbal de-acolo cã moare,echipa de box, trebuie sã facem... Foarte bine, enevoie ºi de asta, dar pe lângã sprijinirea sportu-lui, care înþeleg cã nici el nu-i prea bine finanþat,n-ar strica sã fie niºte oameni de suflet care sã deaºi pentru culturã ceva, pentru scrisul românesc.Aºa cã, pentru fondurile pe care le avem, eu zic cãfacem destul de mult. De la Uniunea Scriitorilorprimim foarte puþini bani, din care se plãtesc te-lefoanele ºi alte lucruri mãrunte.

– Care sunt condiþiile de intrare în Uniunea Scrii-torilor ºi ce înseamnã sã fii membru al Uniunii Scriito-rilor? Certificã asta talentul, valoarea, ce înseamnã pen-tru scriitor, la ce-i foloseºte?

– Sigur cã un carnet de membru al UniuniiScriitorilor nu dã talent sau nu dã o valoare apar-te. Dar e bine, eu aºa cred, ca oamenii care prac-ticã o anumitã meserie sã se adune într-o asociaþie

care sã le poatã apãra la un moment dat dreptu-rile. ªi Uniunea Scriitorilor cred cã apãrã acestedrepturi. De pildã, dupã 1989 uniunea n-a maifost în mãsurã sã dea pensii scriitorilor, era doarun ajutor. Dar, în înþelegere cu ministerul deresort, acum problema s-a rezolvat ºi scriitorii se pot pensiona, chiar dacã n-au lucrat undevanumãrul de ani necesari pentru pensionare, sepot pensiona cu vechimea pe care le-o dã datadebutului literar, desigur, fãcând dovada cu re-viste º.a.m.d. Deci, iatã, e un mod de a ajuta unscriitor. Apoi, mai sunt niºte case ale UniuniiScriitorilor, case de creaþie, de odihnã, la carescriitorii au oarecare avantaj faþã de ceilalþi, au în orice caz prioritate.

Sigur cã poate sã fie cineva care sã scrie litera -turã, un scriitor foarte bun care sã nu fie membrual Uniunii Scriitorilor. mai mult, în urmã cu câþi-va ani, s-a fãcut ºi un fel de „diversiune“, dar fru-moasã: s-a constituit o altã asociaþie, ASPRO, Aso-ciaþia Scriitorilor Profesioniºti. Adicã ei ar fi profe-sioniºti ºi cei care sunt membri ai Uniunii Scri-itorilor sunt diletanþi. Dar existã aceastã asociaþie,sunt membri care activeazã acolo, nu ºtiu ce

Interviu realizat de I. MAXIM DANCIU

n Constantin Cubleºanpreºedintele Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România

„Carnetul de membru al Uniunii Scriitorilor nu dã posesorului talent“

à

Wolfgang Brenner Timpul lucreazã... (2001)


avantaje au faþã de Uniunea Scriitorilor. Cred cãjocul e la plata acelui timbru literar, care se aplicãla fiecare carte: un procent din preþul unei cãrþi selivreazã Uniunii Scriitorilor, dacã autorul e mem-bru al Uniunii Scriitorilor; dacã e membru alASPRO, atunci sigur se livreazã acolo. Mai e o so-cietate a celor de la Galaþi, „Costache Negri“, carecuprinde foarte mulþi scriitori din zonã, care, pecãrþile pe care le scot ei acolo, plãtesc acest pro-cent la „Costache Negri“. Dar sigur cã poþi sã fiifoarte bun scriitor ºi sã nu fi membru nici alASPRO, nici al Uniunii Scriitorilor.

Uniunea Scriitorilor e, cred eu, o asociaþieprofesionalã, pentru cã la urma urmei toþi carescriu ºi sunt membri ai Uniunii Scriitorilor suntprofesioniºti, sunt oameni cu cãrþi. Condiþia deintrare în Uniunea Scriitorilor e sã ai câteva cãrþi,sã fie cãrþile discutate în presã, de criticã, sã ainiºte recomandãri din partea unor scriitori mai cuvechime, ca sã zic aºa, cu prestanþã. Sigur cã poþisã fii membru al Uniunii Scriitorilor ºi sã te che-me, sã zic, Nicolae Breban sau poþi sã fii membrual Uniunii Scriitorilor ºi sã te cheme..., nu daunume, un oarecare scriitor, care are ºi el câtevacãrþi care îi justificã intrarea în uniune. În rest, nuvreau sã spun nimic cu pãcat, dar înainte de ’89Uniunea Scriitorilor reprezenta o forþã în supra-structura societãþii. Un membru al Uniunii Scrii-torilor era cineva, era un om respectat, uniuneaavea fonduri, avea bani, putea sã facã acþiuni mari.Acuma face câteva, în fiecare an o mare întâlnirela Neptun, – o datã cu scriitorii din strãinãtate, odatã cu altcineva –, mai face niºte colocvii. Deci,la urma urmei, orice vrei sã faci, ajungi la bani. ªiiarãºi vreau sã spun, am impresia cã în momentulde faþã, în aceastã minunatã tranziþie pe care oparcurgem, scriitorul român nu este apreciat pemãsura calitãþii lui ºi a posibilitãþilor lui de a co-munica în afarã. Vreau sã vã spun cã sunt foartemulþi scriitori care publicã în afarã, sunt cunos-cuþi în afara þãrii ºi despre care poþi sã spui cã dejasunt în Europa.

– Ce înseamnã scriitor profesionist, care este statutullui în România?

– Acum câþiva ani, dupã demersuri îndelunga-te la Ministerul Muncii, meseria de scriitor a fosttrecutã în nomenclatorul profesiunilor din Româ-nia. Pânã acuma nu era, adicã scriitorul nu avea ocategorie, nu era socotit om al muncii, ca sã zicaºa... A fi scriitor profesionist sigur cã e de discu-tat, pentru cã tot ce intrã în sfera esteticului estediscutabil, aici nu existã un etalon, aici lucrurilesunt mai labile. A fi profesionist înseamnã a-þi luatu în primul rând, scriitorul, destinul în mânã. Sãscrii zilnic sau aproape zilnic o paginã, sã îþi for-mezi un profil, un stil, sã publici cãrþi, sã ai acestimpact cu cititorii ºi ei sã te cunoascã. Vorba luiConstantin Daicoviciu: nu de amatori trebuie sãne ferim, ci de diletanþi, diletantul e periculos. ªiaºa ºi este, pentru cã diletantul e în general unveleitar, amatorul e cel care face artã sau literaturãde dragul artei, iar profesionistul face pentru cãnu poate sã trãiascã altfel decât dacã scrie, sausculpteazã, sau picteazã, sau compune muzicã.Profesionalismul þine deci în primul rând, credeu, de condiþia pe care ºi-o asumã fiecare creator.Vrea sã fie scriitor, atunci înseamnã cã trebuie sãintre în pielea unui scriitor, a unui creator ade-vãrat ºi sã se respecte în primul rând el pe el, casã-l poatã respecta ºi ceilalþi. Sã dea niºte operecare sã intereseze publicul. Dacã pânã în ’89 scrii-torul trebuia sã rãspundã la niºte comenzi sociale,se stabilea cã în viitorul apropiat sau îndepãrtatavem obiectivul ãsta, iar scriitorului, dacã scria petema respectivã, i se achiziþiona cartea, i se publi-ca, i se plãtea º.a.m.d., acum nimeni nu cere nimic

scriitorului. Deci tu trebuie sã vii pe piaþã cu ocarte care se cere, care e cãutatã. E adevãrat cã poþisã scrii ºi cartea sã fie cãutatã ºi probabil ºi cititã,dar de plãtit editurile nu te plãtesc sau plãtesc ex-trem de puþin.

– Scriitorului nu i se cere, dar nici nu i se dãaproape nimic...

– Nu i se dã nimic pentru cã editorul oferãscriitorului 7 la sutã din preþul cãrþii în momen-tul în care s-a epuizat. Or, o carte poate sã seepuizeze într-un an, în doi, în ºase luni, iar înmomentul în care s-a epuizat cartea ºi tu trebuiesã primeºti, sã zicem, douã milioane, alea douãmilioane nu mai valoreazã nici jumãtate din câtvalorau când a apãrut cartea... Dar curios e cãscriitorului îi dã 7 la sutã, editorul îºi ia cam pede douã ori atâta, cel care tipãreºte cartea ia ºi maimult, iar difuzorul ia cam 35-40 la sutã din valoa-rea cãrþii. Ce sã zic? Ãla care vinde pe tarabã car-tea, care nu ºtie ce vinde, ia totuºi 35-40 la sutã.Mi se pare o anomalie faþã de plata scriitoruluicare stã noaptea, ziua, mã rog, îºi ia din viaþa lui,îºi creeazã viaþa lui scriind, cã asta e condiþia scrii-torului, ºi totuºi munca asta nu-i plãtitã.

– O ultimã întrebare. Aþi spus cã filiala are aproxi-mativ 300 de membri. Cât de reprezentativi sunt aceºtiapentru viaþa literarã a Clujului?

– Am sã vã rãspund cu o glumã care e chiaradevãratã. În anii ’60 a fost un mare congres înUniunea Sovieticã. ªi a venit un prim-secretar alunei regiuni ºi la capitolul culturã a zis: regimulsocialist, iacãtã, a adus în regiunea noastrã un sporde scriitori; acum avem aproape 200 de scriitori,pe câtã vreme în timpul þarismului nu exista înaceastã zonã decât un singur scriitor. ªi-atunci

cineva din salã a zis: dar cine era scriitorul ãlaunul? Iar prim-secretarul a rãspuns: Lev Nicolae-vici Tolstoi. Ei, ce sã zic! El era unul singur ºi eracunoscut în toatã lumea, ãºtialalþi 200 ºi ceva pro-babil cã nu erau cunoscuþi decât în zona respec-tivã. Aºa ºi cu filiala noastrã. Faptul cã eºti mem-bru al Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor nu-þi dãneapãrat nu ºtiu ce carnet de celebritate, ca toatãlumea sã te cunoascã. Lumea te cunoaºte prin cãr-þile pe care le scrii, prin acest contact pe care poþisã-l ai cu cititorii, care la urma urmei ei valideazão carte bunã. Cunosc atâtea exemple, ºi cred cã ºidumneavoastrã ºtiþi atâtea exemple în care criticaa zis despre o carte cã e proastã, dar ea „s-a topit“din librãrii, ºi nu pentru cã era proastã, ci pentrucã era interesantã. Deci, revin ºi zic: a fi membrual Uniunii Scriitorilor nu înseamnã cã þi se dã unbrevet de celebritate. Dar la filiala noastrã eu con-sider cã sunt scriitori foarte buni, mulþi dintre eisunt scriitori de primã linie, mulþi prozatori foartebuni, mulþi critici literari, istorici literari, poeþifoarte interesanþi, care conteazã în peisajul litera-turii noastre actuale, iar acesta e cel mai importantlucru. Cred cã valoarea unei filiale, dacã vorbimde filialã, trebuie luatã dupã cota acestor scriitorifoarte buni. Un sportiv este cotat dupã performan-þa lui maximã, nu dupã ceea ce face în fiecare zi.ªtiu eu, Iolanda Balaº a sãrit 1,70 m frecvent, dartoatã lumea zice cã a sãrit 2 m ºi 3 cm! ªi pentruun scriitor cred cã e acelaºi lucru, a scris 10 cãrþi,dar una-i cea mai bunã ºi pentru ea are consacra-rea, ca sã folosesc un cuvânt mare. Cred cã e im-portant ca scriitorul sã se respecte, sã se considereel în primul rând scriitor ºi sã-ºi respecte cititoriiºi atunci, sunt convins, ºi cititorii îl vor respecta.

nInterviu realizat de

IOAN-PAVEL AZAP



Ion Mureºan: Domnule Ion Pop, sunteþi, alãturide Adrian Marino, unul din reperele vieþii literare aClujului: profesor universitar la Litere, poet, critic literarºi, de câþiva ani, publicist. De numele dumneavoastrã seleagã o importantã paginã din literatura românã con-temporanã, revista Echinox, al cãrei director aþi fost anila rând. Pentru început o sã vã pun o întrebare grea: câtecãrþi aþi scris?

Ion Pop: Câte cãrþi am scris?! Dacã stau sã lenumãr, sunt vreo 6 cãrþi de versuri, socotind din1966 ºi pânã în 2002, când a apãrut cea mairecentã, antologia de la „Cartea Româneascã“,sunt vreo 11?... ba chiar mai multe, 12 cãrþi decriticã ºi sunt 10 volume întregi traduse din lite-ratura criticã francezã. În total trebuie sã fie vreo31 de volume. Aº putea adãuga participarea launele volume colective, cum ar fi Micul dicþionar alscriitorilor români coordonat de profesorul Zaciu,Marian Papahagi ºi Aurel Sasu ºi în aceeaºi coor-donare cele 4 volume din Dicþionarul scriitorilorromâni ºi pe deasupra ar fi Dicþionarul analitic deopere literare româneºti , scos de un colectiv de lacatedra de literaturã românã comparatã, pe care îl coordonez de data aceasta eu. Mai sunt ºi niºteediþii, dar acestea sunt lucruri secundare.

– V-aþi descurcat destul de bine. Sã ne întoarcemînsã la capitolul Echinox, capitol important pentru lite-ratura românã contemporanã, fie ºi pentru cã aici s-auformat mulþi dintre scriitorii români importanþi de azi,conducãtori de reviste culturale, universitari, publiciºti.Cred cã e un capitol important ºi în biografia dumnea-voastrã.

– Trebuie sã precizez – e o datorie moralã – cãîntemeietorii revistei nu au fost niºte profesori oriasistenþi universitari, aºa cum eram eu atunci, ciau fost niºte studenþi, în frunte cu Eugen Uri-caru, care au condus revista la primul ei numãr,în decembrie 1968, a fost regretatul Marian Pa-pahagi, care i-a dat ºi numele, a fost o întreagãgrupare, un cenaclu, un nucleu în jurul cãruia s-aconstituit mai apoi redacþia revistei. Eu am venitla revistã abia la numãrul al doilea, în niºteîmprejurãri nepotrivite, dar caracteristice pentruo societate totalitarã. Redactorul-ºef a fost schim-bat, cum se ºtie, datoritã publicãrii unei traduceridin Heidegger, lucru socotit „nepotrivit“, ºi s-aconsiderat cã încredinþarea conducerii revisteiunui cadru didactic, care avea un plus de ani, nuprea mulþi, ºi o oarecare experienþã în conducereaunui cenaclu ar aduce ºi un plus de maturitate ºiar evita anumite „erori“. Cel favorizat de soartãam fost eu, spun asta pentru cã instalarea mea s-a fãcut la dorinþa redactorilor Echinoxului, carem-au cãutat acasã ºi m-au rugat sã accept, pentrua evita orice alte intruziuni nepotrivite din punc-tul lor de vedere. De altfel, am fost prezent ºi înprimul numãr cu un eseu care urma sã facã partedin prima mea carte de criticã, Avangardismul poe-tic românesc. Am fost favorizat de soartã, cum ammai spus, pentru cã Echinoxul a însemnat pentrumine o mare descoperire, chiar dacã eram fami-liarizat prin cenaclu ºi profesie cu mediul culturalstudenþesc, dar a fost o revelaþie pentru cã aniiaceºtia cât am fost redactor-ºef ºi apoi director,’69-’83, au însemnat pentru mine o perioadã dedublã pedagogie. Fiind cu vreo cinci ani mai maredecît redactorii, am avut un anumit rol în coor-donarea, în îndrumarea ºi lectura unor texte caremi s-au prezentat, într-o atmosferã deschisã ºi

prieteneascã, francã în toate dimensiunile ei ºi amavut sentimentul cã am fost ºi ascultat, venind cuo poziþie dictatã de un temperament mai puþinexpansiv, mai calm, poate cã uneori ºi rigid, cumaº spune azi, de pe o altã treaptã a vârstei, în oricecaz exigent în ceea ce priveºte valoarea literarã ºi,aº zice, ºi valoarea umanã. Pe de altã parte, aºa-zisul redactor-ºef era ºi el un ucenic în felul sãu,pentru cã toþi aceºti tineri veneau cu o prospeþi-me a spiritului, a imaginaþiei, a scrisului, care aînsemnat enorm pentru mine.

– A fost gruparea Echinox una unitarã?

– Dimpotrivã. Este de ajuns sã enumãr scri-itorii care au trecut pe aici, oameni cu personali-tate ºi stiluri literare diverse. Dacã aº încerca unpomelnic, cu siguranþã mi-ar scãpa din vederenume importante. ªi nu pentru cã nu ar merita sãfie amintite, ci pentru cã sunt foarte mulþi ºibuni. În fond, e evident cã între poezia lui DinuFlãmând, Adrian Popescu ori Ion Mircea ºi cea a,sã zicem, Ruxandrei Cesereanu sunt diferenþe, lafel cum e greu sã alãturi poezia lui Ion Cristoforde cea a lui Emil Hurezeanu, care a debutat cuLecþia de anatomie în 1979, ori celei mocnind derevoltã ºi nemulþumiri a lui Andrei Zanca, orimaniera de a face criticã a lui Ion Simuþ de cea alui Al. Cistelecan. Dacã ar fi sã fixez locul ºi roluljucat de Echinox, aº spune cã a fost o punte delegãturã între marea generaþie ’60, cea a lui Ni-chita Stãnescu, ºi generaþia ’80. Nu pot decât sãmã bucur cã, în sfârºit, se recunoaºte Echinoxuluiceea ce nu i se recunoºtea acum câþiva ani, rolulesenþial în lansarea ºi impunerea generaþiei ’80.Apoi, iar asta trebuie neapãrat spus, Echinox a fostsingura revistã din aceea vreme care avea paginiîn românã, maghiarã ºi germanã, o revistã multi-culturalã. Scriitorii maghiari ºi germani ieºiþi dingruparea Echinox sunt ºi ei personalitãþi remarca-bile în literatura maghiarã ºi în cea germanã con-temporanã. Interferenþele între cele trei secþiuniale redacþiei au fost benefice ºi fertile.

– În concluzie?

– Aº zice cã Echinox a fost un climat. Dacã arfi sã definesc ceea ce a avut specific, cu o sintag-mã pe care am mai folosit-o, aº spune cã Echi-nox-ul a stat sub semnul prieteniei exigente.

– Domnule profesor, dacã ar fi sã conduceþi astãzi o revistã de culturã, ce v-aþi propune?

– Sigur cã din 1983, când Marian Papahagi,Ion Vartic ºi cu mine am fost „puºi pe liber“ deorganele de partid ºi UTC ale momentului, dincauza unor mai mici sau mai mari inconformis-me ale revistei, s-au schimbat multe, atât în cepriveºte statutul scriitorului, – el nu mai este ace-laºi, este din pãcate zi de zi tot mai marginalizat,– cât ºi în privinþa libertãþii de expresie. Apoi, în-mulþindu-se mijloacele de comunicare în masã,mã gândesc la film ºi la televiziune, nici revisteleliterare nu mai au poziþia pe care o aveau. Totuºicronicarul literar român nu înceteazã sã scrie, re-vistele mai sunt susþinute, cât sunt susþinute,chiar dacã puþine mai plãtesc onorarii, aºa cã scri-itorul lucreazã practic gratis, dar e bine cã maiavem aceastã ieºire. Iatã, în Cluj, avem reviste re-marcabile, unele cu o veche tradiþie, cum e Stea-ua, care sub conducerea lui Adrian Popescu, ce a

învãþat multe din trecutul mai îndepãrtat sau maiapropiat, cunoaºte o împrospãtare importantã. Evorba de reînnoirea colaboratorilor ºi a redacþiei,e vorba de tinerii care se pot regãsi în paginilerevistei, ºi vorbesc de tineri nu atât ca prezenþepoetice sau de prozatori, ci de critici, de comenta-tori ai fenomenului literar. Este, prin urmare, unloc cultural important, apoi este absolut remarca-bilã revista Apostrof, care e un reper de valoare înclimatul literar de dupã ’90. Aici trebuie elogiatãenergia, inteligenþa ºi inventivitatea Martei Petreuºi a lui Ion Vartic, care, în condiþii financiare ex-trem de dificile, se descurcã totuºi ºi ies în fiecarelunã cu colaboratori de elitã, exemplari, ºi nuvreau sã uit Tribuna, care reînvie în mod fericitdupã atâþia ani de uitare ºi marginalizare vinovatãdin partea celor care au participat la eliminareadin peisaj a unei publicaþii semnificative pentruTransilvania ºi nu numai. În noua formulã, cu oprezentare graficã atrãgãtoare ºi vãzând ºi conþi-nutul înnoit al revistei, unde însã aº vrea maimultã literaturã, ca ºi în celelalte reviste, cred cãse aflã pe drumul cel bun. Bineînþeles, nu potuita cã existã Echinoxul, care a intrat în al 35-leaan de existenþã, o cifrã impresionantã dacã negândim cã e vorba de o revistã de tineri, fãcutãgratuit de la început pânã astãzi, ºi care a cunos-cut, cum ºtie ºi Ion Mureºan, mai multe avata-ruri, mai multe etape. Dupã 1983, Aurel Codo-ban a avut de înfruntat mai multe greutãþi, deordin politic ºi psihologic, mai multe decepþii,pot sã spun, reale, dupã îndepãrtarea vechiiechipe, apoi a fost prelungirea de dupã ’89, cuintrarea impunãtoare a lui ªtefan Borbély ºi Co-rin Braga, codirectori ai revistei, moment impor-tant, pentru cã ei au dat revistei o þinutã mai aca-demicã, dar cu ambiþii mari ºi reuºite remarca-bile, în sensul atingerii unei cote europene, prinaccentul major pus pe cercetarea aprofundatã ºipe eseisticã, cu o bibliografie solidã, europeanã,încât aceastã etapã e punctul de vârf al afirmãriiEchinoxului ca revistã de cercetare. Astãzi revista ealtceva, fãrã sã piardã ceva din spiritul ei elevat ºitânãr, cãci o datã cu reînnoirea echipei ºi formulas-a schimbat, revista apropiindu-se oarecum deformula iniþialã, cu mai multã publicisticã, de co-mentare a fenomenului literar la zi ºi publicare amai multã literaturã. Datoritã schimbãrilor înfenomenul literar, avem de-a face cu o adevãratãgrefã postmodernã pe spiritul clujean.

– Totuºi, cum ar trebui sã arate o revistã de culturãidealã?

n Ion Pop„Echinoxul a stat sub semnul prieteniei exigente“

I. Maxim Danciu: Ion Simuþ, eºti unul dintre ceimai activi critici literari de azi ºi, de aceea, ºi cel maiindicat sã te pronunþi despre schimbãrile mai importantesuferite de literatura românã actualã. Care este punctultãu de vedere în aceastã privinþã?

Ion Simuþ: Cred cã modificãrile structuralesuferite de literatura românã din 1990 încoace arputea constitui subiectul de studiu ºi de meditaþieal unui eventual curs opþional pentru studenþii dela filologie sau jurnalisticã. S-au petrecut atîtealucruri importante, atît din punct de vedere este-tic, cît ºi sociologic, încît tema ar merita o dez-batere publicisticã mai amplã. Pentru unii feno-menele sînt evidente, pentru alþii, blocaþi în nos-talgia vremurilor de acum douã decenii, schim-bãrile fie sînt considerate nesemnificative sauchiar nefaste, fie sînt ignorate cu o obtuzitatedatoratã nesincronizãrii ºi neadaptãrii.

Din 1990 încoace asistãm la al doilea val deschimbãri importante. Dupã anul 2000 s-au de-clanºat alte schimbãri tematice sau de aspect este-tic. Dacã imediat dupã revoluþie jurnalele ºi me-morialistica au cîºtigat teren, în ultimii ani înre-gistrãm o reabilitare a ficþiunii, care pregãteºte oofensivã a romanului. Dupã o crizã a romanului,putem vorbi de o revigorare a epicului, bazîndu-ne pe succesele de criticã ºi de public ale unorcãrþi de Dumitru Þepeneag, Nicolae Breban,Mircea Cãrtãrescu, Alexandru Ecovoiu, DanStanca – ºi mã gîndesc numai la romane publicateîn ultimii doi-trei ani. O relativã noutate este ºiîndreptarea romanului spre tema apocalipticuluiºi la acest capitol putem adãuga la unele din nu-mele pe care le-am spus ºi altele, ca George Cuº-narencu, Petru Cimpoieºu, Daniel Bãnulescu,Dan Perºa. Pe de altã parte, constatãm cu tristeþeregresul interesului pentru proza scurtã. Reconsi-

derarea generaþiei ’80 este afectatã ºi de acest ar-gument subtil al ofensivei romanului în detri-mentul prozei scurte, la a cãrei revigorare ea con-tribuise în deceniul nouã. De altfel, se poatevedea cu uºurinþã cã scriitorii optzeciºti se afirmã


– M-am îndepãrtat de întrebarea ta. Rãspun-sul, succint, s-ar reduce la cîteva puncte. În pri-mul rând, revistele nu mai pot fi ceea ce au fostînainte. S-a redus ºi publicul lor, trezirea intere-sului acestuia e mai dificilã, ca atare ar trebui for-mule mai vii, mai proaspete pentru atragerea citi-torului, mã gândesc la un anumit ton mai viu alcronicii literare, al comentariului, un ton maidegajat, de implicare subiectivã a cronicarului întextul comentat, eliminarea unei rãceli mai multsau mai puþin scientiste. Pe de altã parte, aº sem-nala un fenomen, pe care nu l-aº da neapãrat careþetã, de altfel reþete nu existã, dar aceasta estetendinþa în toatã lumea, de a face un fel de amal-gam, destul de periculos încã, între publicitateacare se face unei cãrþi, sub presiunea editurilor, osusþinere oarecum independentã de valoarea cãr-þii, ºi ceea ce ar trebui sã rãmânã cronica literarã,adicã o abordare atentã la valoare, la ceea ce textulreprezintã, dincolo de stilul mai degajat. Cãci toc-mai pe baza unor cronici fãcute la modul serios s-au putut construi mai apoi marile sinteze. Dacãfiecare apariþie de carte, care abureºte în acestmoment în vitrinele librãriilor, nu este privitã cugravitate ºi exigenþã, nu vom ajunge foarte depar-te. Aºa cã în noile formule, aº opta pentru o situ-aþie de echilibru. În altã ordine de idei, revistelepublicã puþinã literaturã. Mai degrabã publicãpoezie, de exemplu, suplimentele literare ale zia-relor. Ceea ce e de fãcut, atunci când se publicãliteraturã, ar fi un fel de montaj, un fel de înrã-mare semnificativã ºi atractivã a scriitorului pu-blicat, mai ales dacã e vorba de un tânãr. În jurulunei debutant pentru care se sacrificã un anumitspaþiu, trebuie mobilizatã chiar o micã echipã decomentatori care sã-i susþinã apariþia, e nevoie deaceastã „punere în ramã“ a scriitorului debutant,sigur cu o selecþie atentã, pentru cã existã ºi omare presiune a veleitarilor, se agraveazã aceastã„stare de asediu“ a veleitarilor. Aceºtia asediazãpur ºi simplu redacþiile, pe lângã faptul cã maipublicã pe cont propriu o serie de cãrþi ilizibile,care stricã hârtia ºi pãdurile României, ºi care tre-buie stãviliþi de cãtre spiritul critic.

– Sunteþi mulþumit de felul în care critica literarã îºiface datoria?

– Aici aº porni de la foarte proasta difuzare acãrþii. Eu, care am scris despre foarte multe cãrþiºi care citesc cu plãcere chiar cea mai recentã li-teraturã, nu ajung la apariþiile noi. Chiar dacã aºdori sã cumpãr o carte de un poet talentat, desprecare ºtiu cã pot avea încredere, nu o gãsesc. Ma-rea librãrie din Cluj, „Universitãþii“, a cãzut pemâini comerciante, vinde mai mult papetãrie ºieventual apariþii de la câteva edituri, despre carese ºtie cã au bani; restul editurilor, „Cartea Ro -mâneascã“, „Vinea“, „Compania“, „Cartier“, careîn ultimii ani au scos cãrþi valoroase, nu pot figãsite. Proasta difuzare este o boalã care se pre-lungeºte ºi pentru care nu s-a gãsit încã leacul.Dezorientarea criticilor, care nu ajung la cãrþi,

se asociazã cu ceea ce am fãcut referire înainte,anume cã unii critici tineri (ºi nu mã refer laDaniel Cristea Enache, Paul Cernat ori AndreiBodiu, care mi se par echilibraþi) considerã cãpostmodernismul transferat în criticã trebuieadus la nivelul unei culturi de masã, aducând co-mentariul la un nivel pe care l-aº numi de popu-lism critic. Adicã de fixare a unei atitudini conce-sive, la un nivel jos, ºi nu de atragere a publiculuispre un nivel elevat. Modelul funcþioneazã ºi lanivelul televiziunii, care în loc sã propunã marifilme, ne dã cele mai mizerabile ºi mai proasteproducþii comerciale, excesive prin sexualitate oriviolenþã. E o invitaþie permanentã la coborârea ºiînjosirea sensibilitãþii spectatorului. Desigur,existã ºi latura aceasta „deceptivã“, cum ar ziceCistelecan, deziluzia care traverseazã societateanoastrã ºi critica marginalizatã dupã ’89. Aceastaþine ºi de o proastã politicã culturalã, care punescriitorul în postura de tolerat, îi dã senzaþia cã numai înseamnã mare lucru. E un grad de ostenealã,de obosealã a redacþiilor care duce la asemenearezultate.

– Cum vi se pare viaþa culturalã clujeanã?

– Despre Cluj s-a putut spune cã a fost unoraº nenorocos de-a lungul anilor. Cu toate aces-tea, a dispus de mari talente scriitoriceºti. Destulsã intrãm în subsolul, mausoleul Echinoxului, plinde lume bunã. E plinã lumea literarã de clujenide bunã calitate. Dar asupra Clujului parcã acãzut o soartã nefericitã, Nu doar literar, ci ºiarhitectural ori în alte arii. Cred cã cultura clu-jeanã se concentreazã azi în jurul universitãþii.Ceea ce-i lipseºte oraºului e o dozã de entuziasm,o dozã de elan, îi lipseºte cheful de a face.

n

Interviu realizat de ION MURESAN

n Ion Simuþ„Literatura se schimbã continuu sub presiuneamodificãrilor de limbaj, de public ºi de context“

Wolfgang Brenner Compoziþie

à

Fotografie de Mihai Cucu


acum ºi se consacrã numai prin roman; ºansaprozei scurte este consideratã acum una minorã,cel puþin deocamdatã, ºi de cãtre criticã, ºi decãtre public.

Despre cãderea în rang a poeziei ca gen numai vreau sã vorbesc prea mult, pentru cã mi-aatras atîtea priviri pieziºe! Dar este ºi acesta unfenomen major de domeniul evidenþei. Dupã oinflaþie îngrozitoare în anii ’90, poezia actualã estecomplet discreditatã în ochii publicului neliterar.Eu nu vorbesc nici de Homer, nici de NichitaStãnescu, eu mã refer numai la ºansele ca un bunvolum de poezii sã fie acum luat în seamã cu ade-vãrat: ele sînt nule. Din pãcate, revistele literaredefazate pluseazã tocmai la acest capitol, demobi-lizîndu-ºi ºi pierzîndu-ºi puþinii cititori care maiexistã, interesaþi însã de cu totul altceva. Dramanoastrã este aceea cã avem extraordinari critici depoezie, nostalgici ai anilor ’60, care au pierdutînsã pulsul actualitãþii ºi orientarea în sfera multmai largã a literaturii. Critica de poezie a deve-nit... numismaticã: ea gloseazã indiferentã despreniºte valori de tezaur care nu mai au, din neferi-cire, valoare de circulaþie. O exigentã revistã depoezie, patronatã de Uniunea Scriitorilor, ar re-zolva problema. Deºi nu sînt sigur.

Alt fenomen important îl reprezintã retragereaîn universitãþi a adevãratelor competenþe filologi-ce ºi estetice. În reviste ºi în suplimentele cultu-rale ale ziarelor se cere, în mod firesc, stil publi-cistic, atenþie maximã la accesibilitate ºi adecvare.Poezia poate fi apãratã ºi cultivatã în universitãþi,ultimul ei bastion solid de protecþie, instituþiatradiþionalã de conservare ºi transmitere a valo-rilor. Despre poezie se poate glosa eficient numaiîn cãrþi ºi în universitãþi, nu în reviste ºi supli-mente culturale, unde e complet inutil comenta-riul critic despre poezie, pentru cã nu are maimult de doi cititori: criticul semnatar ºi poetulanalizat.

Existã o lege implacabilã care acþioneazã însfera literaturii prin modificarea ierarhiei genuri-

lor. Unii, prea furaþi de teorii, cred cã nu maiexistã genuri literare, ignorînd cã amestecul loreste abia o tendinþã palidã, un filon experimental,o utopie, ca ºi sincretismul total al artelor. Litera-tura se schimbã continuu, sub presiunea modi-ficãrilor de limbaj, de public ºi de context. Acestadevãr e cunoscut ºi acceptat unanim, însã nu ºiconsecinþele lui.

– Sînt voci care, în zilele noastre, accentueazã pe o regionalizare culturalã. Se poate vorbi de un spirit alTransilvaniei în literatura care se scrie astãzi?

– Dacã am putea vorbi de un ardelenism alprozei lui Augustin Buzura ºi Nicolae Breban(fãrã a atinge ceva foarte specific ºi definitoriu înstructura epicului) sau de un moldovenism de ofoarte vagã filierã sadovenianã în proza lui EugenUricaru, mi-ar fi foarte greu sã gãsesc ceva speci-fic transilvan în proza lui Alexandru Vlad, OvidiuPecican, Mihai Sin, Radu Þuculescu sau HoriaUrsu. Poate cã în poezia unora dintre ardeleni(Adrian Popescu, Aurel Pantea, Ion Mureºan)este identificabilã o discretã amprentã catolicã saugreco-catolicã, dar ea este delicatã ºi subtilã. ÎnRomânia de dupã anul 2000 nu cred cã mai esteundeva activ un regionalism în specificul sãu cul-tural. Despre tradiþii culturale diferite este firescsã se vorbeascã în diferenþierea provinciilor româ-neºti, dar ar fi fantezist sã se vorbeascã despreparticularitãþi ale literaturii române în mileniul al III-lea în funcþie de provincii. În România deastãzi regionalismul poate fi o problemã politicãºi administrativã, dar în nici un caz o problemã aliteraturii, iar o problemã a culturii actuale poatedeveni numai într-un sens foarte larg, în mãsuraîn care în noþiunea de culturã intrã ºi dimensi-unea politicã ºi administrarea unei tradiþii. ÎnRomânia de acum regionalismul nu este creatorsau fertil dintr-un punct de vedere riguros cultu-ral, cu atît mai puþin dintr-un punct de vedereriguros estetic. Dar, dacã insistãm foarte mult,putem discuta ºi putem gãsi teme interesante carevin dinspre Transilvania, ca de pildã: procesul

greco-catolic al valorilor culturale ale ortodoxiei.Dar o astfel de perspectivã criticã este argumen-tatã ºi de Dan Pavel, de pe o platformã liberalã.Am înþeles tîrziu cã frumoasa prietenie ºi excep-þionala solidaritate intelectualã dintre AugustinBuzura, Mircea Zaciu ºi Ion Pop se bazau, în-tr-un mod inefabil, ºi pe reminiscenþele greco-catolice ale unor biografii ultragiate. Un anumitspirit justiþiar ºi voinþa de luptã îndîrjitã împotri-va adversitãþilor urcau dintr-un trecut cenzurat.Dar asta a fost altãdatã, în urmã cu douã-treidecenii...

– Ai fost o vreme ºi clujean. Pãstrezi chiar multelegãturi cu scriitorii din oraºul de pe Someº. Poþi sã facio apreciere asupra nivelului la care se ridicã aici creaþialiterarã?

– Mã întorc întotdeauna cu plãcere la Cluj.Mediul literar s-a schimbat foarte mult. Au plecatdin Cluj cîþiva dintre scriitorii sãi cei mai impor-tanþi: Dumitru Radu Popescu, Augustin Buzura,Eugen Uricaru, Vasile Igna, Mircea Ghiþulescu,Horia Bãdescu ºi alþii. Nu ºtiu dacã unii mai par-ticipã totuºi, în vreun fel, la viaþa culturalã aClujului. Au apãrut reviste noi, ca Apostrof ºiCetatea culturalã , multe edituri noi, dintre careCasa Cãrþii de ªtiinþã ºi Limes mi se par cele maiactive. Nu uit de revista Balkon ºi de Editura Idea.Dar nu vreau sã fac aici un bilanþ. Existã unfoarte bun cunoscãtor al tradiþiilor culturale ºi alprezentului literar al Clujului – Petru Poantã –care s-a cam retras în penumbrã ºi m-aº bucurasã-l vãd în prim-planul publicisticii culturale.Clujul este tare în primul rînd prin viaþa lui uni-versitarã. Cota lui intelectualã se exprimã plenarprin universitate.

– Ce pãrere ai despre condiþia actualã a revistelor deculturã ºi cum vezi, în aceastã perspectivã, depãºireatranziþiei, în speranþa, desigur, cã va avea ºi tranziþianoastrã un sfîrºit?

– Eu cred cã am depãºit dificultãþile tranziþieiºi am intrat în zona dificultãþilor capitalismuluimafiot ºi a politicianismului clientelar. Psihologic,ar fi sãnãtos sã ieºim din regimul pasiv al tranzi-þiei, atît de nefast pentru culturã. Asta ar însemnasã abandonãm starea nedefinitã ºi infructuoasã deaºteptare sterilã a ceva ce nu mai vine. Acel cevape care l-am aºteptat (o schimbare semnificativã)a ºi venit, de vreme ce n-a mai venit.

Nouã din zece actuale reviste culturale sîntlamentabile, fãcute cu un onorabil spirit conser-vator de cãtre redactori obiºnuiþi cu sinecurile.Nouã din zece redactori au alte mize decît revistala care lucreazã. A face o revistã de culturã adevenit un sport naþional în care se exprimãfoarte agresiv ligile judeþene. Nouã din zeceredactori de revistã sînt cultural depãºiþi de exi-genþele momentului actual. Nouã din zece redac-tori de reviste culturale nu ºtiu pe ce lume trã-iesc. Revistele noastre culturale mor, dar nu sepredau.

Nouã din zece reviste culturale conteazã atîtcît conteazã biletele pe care ºi le adreseazã mem-brii unei familii între ei atunci cînd pleacã de-a-casã în absenþa celorlalþi. Prin revistele culturaleredactorii ºi colaboratorii îºi scriu bileþele între ei.Una din zece ºtie ce vrea.

n


Wolfgang Brenner Ciclul India, nr. 17

à


I. Maxim Danciu: Alexandru Vlad, eºti scriitorclujean ºi redactor la revista Vatra din Târgu-Mureº,fãrã sã faci naveta. Clujul ºi Târgu-Mureºul sunt oraºecu vocaþie culturalã destul de pronunþatã, ºi totuºi cuprofiluri istorice distincte. Ce le aseamãnã ºi ce le deo-sebeºte din punctul tãu de vedere, care pendulezi cumvaîntre Cluj ºi Târgu-Mureº?

Alexandru Vlad: Am început, nu vreau sã seuite asta, dupã 1989, prin a fi redactor timp decâteva luni la revista Steaua , o revistã clujeanã derenume. Am plecat la revista Vatra, care apãreaîntr-un oraº mai mic, fãrã sã-mi pun problema cãpãrãsesc Clujul, ci pentru cã îmi regãseam acolocolegi de generaþie, colegi de Echinox ºi de facul-tate, prieteni vechi de altfel. Deci nu întotdeaunaproblema se pune – cum sã spun? – pe oraºe. LaCluj eforturile mele literare de început n-au fostîncununate de prea mult succes; nu purtam picãoraºului, dar mi-am dat seama cã nu trebuie sãfiu neapãrat legat de el. Nu trebuie sã mã ambi-þionez aici. Am mai spus pe undeva cã o revistã caVatra apare mai uºor la Târgu-Mureº decât ar fi sãaparã, de exemplu, la Cluj. Acolo e mai uºor sãfacem o revistã cu ambiþii „naþionale“. Aici pre-siunile locale ar fi prea multe (ºi legitime), maigreu de contracarat.

Sunt scriitori naþionali care trãiesc la Cluj ºicare probabil nici nu se considerã scriitori neapã-

rat clujeni. Se considerã, cu îndreptãþire, a fi multmai mult. Aºa cã mai acceptã ei câte un premiu alAsociaþiei Scriitorilor, dar cui îi stricã un premiu?

– Existã o direcþie literarã specific transilvanã, cumar dori sã spunã adepþii regionalizãrii?

– „Echinoxismul“ a fost cândva... Pe urmã is-toria literaturii a avut „transilvaniºtii“ ei. Agârbi-ceanu, Slavici ºi Rebreanu nu sunt accidente. N-ar fi fost rãu ca o nuvelã ca Moara cu noroc sã fifãcut ºcoalã!

Cred cã adepþii regionalizãrii au cu totul alteaspecte în minte, literatura nefiind pentru ei nicimãcar pe ultimul loc. Dar poate cã dacã regiona-lizarea ar aduce cu timpul o descentralizare efec-tivã, Clujul ºi Transilvania vor ajunge sã aibã scri-itorii lor de talie naþionalã. Pentru cã va exista unbuget cultural regional, bãnuiesc. E o problemãde bani. La Bucureºti sunt banii, editurile, opor-tunitãþile, ministerele, ONG-urile culturale, Uniu-nea Scriitorilor. La Bucureºti e moara mare. Princentrele celelalte au mai rãmas niºte râºniþe cuprea puþin pãsat. Dar sã ne închipuim cã laTimiºoara sau la Cluj ar fi la un moment dat maimulþi bani pentru culturã ºi edituri mai generoasedecât în Bucureºti...

Nu ºtiu dacã scriitorii ardeleni mai au o anu-mitã amprentã. Poate poeþii, registrul lor verbal

fiind mult mai intim. În ce mã priveºte, existã uncritic literar (Tania Radu) care ori de câte ori scriedespre mine se întreabã ºi se îndoieºte cã aº fi cuadevãrat ardelean. ªi iau asta ca pe un compli-ment. E vorba probabil de un limbaj ceva maibogat ºi supradialectal – ca sã zic aºa.

– Cum vede redactorul Al. Vlad rostul unei revisteculturale în aceastã perioadã de tranziþie, care parcã nuse mai sfârºeºte?

– Cred cã ar trebui sã aparã mai multe revisteliterare locale. Din acelea modeste. De exemplu,Bistriþa încearcã mereu, de câte ori se gãsesc niºtebani ºi câte un entuziast, sã scoatã reviste naþiona-le în care sã adune tot ce-ºi pot ei permite maibun. Vor probabil sã demonstreze cã existã bistri-þeni peste tot. Fatalmente aceste reviste seamãnãîntre ele oriunde apar ele – fie Oradea, Cluj sauBistriþa. Sã fiu sincer, public în genul acesta dereviste ºi am simpatie pentru efortul iniþiatorilor,dar genul acesta de proiect nu mai are de fapt re-levanþã. Este un fel de restanþã nostalgicã a noas-trã. Mai devreme sau mai târziu, asupra acestorreviste vor face presiuni veleitarii locali, care vordori sã se strecoare printre vedetele naþionale in-vitate – poate de fapt acesta e ºi rolul unor astfelde reviste! Doar cã proiectul trebuie regândit. Unscriitor local de prestigiu se poate „sacrifica“ sco-þând o revistã exclusiv pentru scriitorii locului, cucel mult un oaspete pe numãr. Abia aceastã revis-tã va prezenta interes ºi pentru cititorii locali, darºi pentru cei din restul þãrii. Existã oare o teamãcã o astfel de revistã nu va avea cititori? Va avea!Cititori locali în primul rând, dar aceºtia nu tre-buie neglijaþi. Astfel de reviste vor putea promovatalente „de la firul ierbii“ cum se spune, ca apoi sãpoatã fi promovaþi în „liga naþionalã“. Genulacesta de proiect trebuie sprijinit ºi de autoritãþilelocale, ºi de sponsori din partea locului.

– Care sunt, dupã pãrerea ta, cei mai însemnaþiscriitori români de azi?

– Cred cã dintre cei vechi mulþi mai au câteceva de spus. Opera lor ar putea fi interesantãpentru cã au experienþa a douã lumi politice. S-arputea întoarce mãcar acum spre critica aceleilumi care i-a promovat. Dar nu puþini dintre ei s-ar putea sã devinã „statui pãrãsite“. Repudiereacelor aproape 50 de ani de comunism s-ar putea

n Alexandru Vlad„Nu ºtiu dacã scriitoriiardeleni mai au o anumitãamprentã“

Fotografie de Mihai Cucu

Wolfgang Brenner Fãrã titlu (2002) à


blocnotes

sã facã ºi „victime colaterale“, adicã din câmpulliteraturii.

Vorbind despre viitor, pe nesimþite peisajul li-terar se schimbã. Schimbarea se vede cel mai binetotuºi la Bucureºti, unde au apãrut poeþi ºi proza-tori ca Daniel Bãnulescu ºi Alexandru Ecovoiu,ca sã pomenesc doar doi. Deci au apãrut numecare s-au impus deja. Marta Petreu ºi RuxandraCesereanu, de la Cluj – iatã, ºi-au câºtigat un loccare depãºeºte un etalon local. Cel mai sus pare afi ajuns Mircea Cãrtãrescu, care nu are problemecu trecerea dintr-o epocã în alta, dar are alte pro-bleme (dupã cum mãrturiseºte singur) – existã ooarecare tendinþã de a fi jucat oarecum la ofsaid ºiaventura lui sã treacã drept una solipsistã. Asta cuatât mai paradoxal cu cât el e singurul care a be-neficiat de un oarecare management cultural, ºi

asta a început sã se vadã, ceea se pare cã deran-jeazã pe unii. Dar asta e altã poveste.

– Dar din Transilvania câþi poþi enumera ca fiindrealmente valoroºi – eventual doar membri ai UniuniiScriitorilor?

– Poate cã la asociaþie s-ar putea face un fel declasament, cu punctaje etc. Dupã cãrþi scoase,cronici, premii de simpatie acordate de ziarelelocale, cotizaþia plãtitã la zi, ºtiu eu ce altele.

Cunosc puþini, spre ruºinea mea, din scriitoriimaghiari ai oraºului... Oricum, e o lume paralelã– ce sã ne mai ascundem dupã deget. Dar existãtotuºi scriitori care trãiesc în Transilvania, care nupar a avea de gând sã se mute la Bucureºti pentrua-ºi împlini destinul literar. Dau exemple cam laîntâmplare, de la Marian Ilea ºi Oþoiu, la RaduÞuculescu. Dar pentru mine un scriitor tipictransilvan este Eugen Curta, care trãieºte la Alba-Iulia, ºi-a fãcut, dupã câte ºtiu, o casã cu mâna luiºi a scris câteva romane foarte bine fãcute, în sen-sul pe care-l dau ardelenii acestor cuvine.

Dar, în acelaºi timp, oricât de bine s-ar fiadaptat Ioan Groºan la Bucureºti, el tot un pro-zator ardelean rãmâne, indiferent unde s-ar afla –vorba aceea. Ion Mureºan este un poet în careelementul local este aproape palpabil, ºi totuºinimeni nu va îndrãzni sã-l minimalizeze, sã-lconsidere regional.

Din pãcate, ºi o spun din experienþã, cel maibine e pentru un scriitor transilvãnean sã-ºi scoatãromanele la Bucureºti, pentru cã ºi cititorul tran-silvãnean mai are complexul capitalei ºi criticii îlmai au, nu doar scriitorii.

Cât priveºte membrii Uniunii Scriitorilor, eisunt probabil o listã întreagã. Cine îndrãzneºe sãspunã cã ei n-ar trebui sã existe sau cã ar trebui sãfie mai puþini?

– Dar din Cluj?

– Nu rãspund la aceastã întrebare, deºi poatecã tocmai aici se ascunde miza întrebãrilor pe carele-ai pus. Clujul este oraºul în care locuiesc ºi nuvreau sã irit nici un fel de spirite. Nu sunt critic,n-am obligaþia asta. Am pãrerile mele, desigur, înce priveºte lucrurile acestea. Personal mã pun baprimul, ba ultimul pe aceastã listã, dupã starea despirit în care mã gãsesc. Pe urmã, într-un oraºdestul de mare, cum e ºi Clujul, se poate trãi pecel puþin douã etaje. Trebuie sã existe scriitori cu

ambiþie naþionalã, dar ºi scriitori ai oraºului, careau o arenã literarã care e numai a lor. Întâi vor s-ostãpâneascã ºi apoi s-o lãrgeascã. Oraºele destulde mari sunt ºi niºte turbioane culturale – litera-tura nu lipseºte.

Pe urmã universitatea este o enclavã culturalã,oarecum autonomã. Hic sunt leones! Ion Pop, Mir-cea Muthu, ªtefan Borbély!

Deci nu vreau sã fac un recensãmânt. Altcevavreau sã spun – anume cã în tot rãul s-ar putea sãexiste ºi un bine. Adicã dupã atomizarea societãþiiscriitoriceºti (începând poate cu generaþia ’80, dincare mulþi s-au fãcut jurnaliºti, politologi, între-prinzãtori, bursieri, primari ºi mai ºtiu eu ce) s-arputea sã nu mai fie esenþial pentru un tânãr scrii-tor talentat sã meargã neapãrat la Bucureºti, acolounde a fost grosul rezervaþiei în vremea comunis-mului, unde a fost Uniunea Scriitorilor, ºi maiales Fondul Literar ºi revistele ceva mai grase.Poate vine totuºi o regionalizare mai serioasãdecât o vor astãzi politicienii. ªi atunci oraºelemari, cele din provincie, vor deveni, cum amspus, ele însele gazde mai bune pentru literaþi.

n

Î ntr-o micã localitate cu numeroase perspecti-ve de dezvoltare din mai multe puncte de ve-dere, chiar ºi cultural, a avut loc o amplã în-

tîlnire între scriitori ºi cititori. Totul a decurs con-form aºteptãrilor, adicã de la bine spre foarte bi-ne. Cititorii au dovedit cã-ºi cunosc scriitorii, cãle-au citit operele ºi, în consecinþã, au reuºit sãpunã adesea întrebãri încuietoare, ca de exemplu:„Pentru ce scrieþi? Cum vã vine inspiraþia?“ sau „De cepersonajul romanului dumneavoastrã nu seamãnã cunoi, ãºtia din salã?“. Pînã la urmã, scriitorii s-audescurcat onorabil ºi totul s-a sfîrºit cu o împãca-re absolutã între cele douã tabere. Zic împãcaredeoarece, în toiul întrebãrilor care-i potopeau,unul dintre scriitori a îndrãznit sã punã ºi el o în-

trebare: „De ce citiþi?“. Deci, conform zicerii, totule bine cînd se sfîrºeºte! În urma acestei acþiuni, aapãrut o notiþã într-o revistã literarã. Acolo, sem-natarul notiþei respective arãta cum scriitorii X, Y,Z au avut un fructuos schimb de opinii cu citito-rii din oraº. Alãturi de scriitorii X, Y, Z au partici-pat ºi scriitorul clujean, scriitorul orãdean, cel pi-teºtean, gãlãþean, bãcãuan, sãtmãrean ºi scriitorulieºean. Bineînþeles, scriitorii X, Y, Z erau cu do-miciliul stabil în capitalã. Toþi ceilalþi ex-centricierau înºiraþi cu aceastã anexã geograficã, minima-lizându-li-se, subtil ºi uºor zeflemitor, personali-tatea. Cîþiva doar au beneficiat de o „caracterizaregeograficã“ mai amplã, fiind numiþi scriitorul tran-silvan ºi scriitorul oltean. Autorul notiþei s-a tre-zit însã în faþa unei dileme. Printre participanþifusese ºi un poet cu domiciliul fix în Luna de Sus.Cum sã-l numeascã pe poet? Lunean? Lunist? Lu-natic? Negãsind nici o altã ieºire din dilemã, l-amenþionat pe poet fãrã nici o codiþã geograficã, ceeace a produs scriitorilor X, Y, Z o profundã ofensã.

n


Întîlniren Radu Þuculescu

(scriitor român care locuieºte în Cluj)

Wolfgang Brenner Fãrã titlu (1999)


à


Î n mod intenþionat am evitat cuvântul femi-nism, pentru cã nu mã voi referi aici la unposibil feminism literar clujean, ci la femini-

tatea scriitoriceascã din Cluj. Cu alte cuvinte,concentratul portret colectiv care urmeazã nu sedoreºte a fi un studiu de caz pe vreo ideologie afeminismului implantatã în urbea de pe Someº, cidoar o panoramare a figurilor scriitoriceºti femi-nine care consider cã îºi au importanþa lor la viaþa

scriitoriceascã ºi culturalã din oraº, chiar dacãunele scriitoare au o participare mai activã ºi vizi-bilã, iar altele se aflã într-o etapã oarecum pasivãori ascunsã a participãrii lor concrete la viaþa lite-rarã a urbei.

De departe cele mai aplicate ºi implicate scri-itoare clujene sunt eseistele ºi criticii literari.Seria este destul de amplã, aºa cã voi lua pe rândautoarele supuse atenþiei. Irina Petraº s-a dovedita fi o eseistã scotocitoare de noutãþi (de la investi-garea unei ºtiinþe a morþii la cercetarea feminitãþiilimbii române): are plãcerea de a scrie ºi mani-festã predilecþie pentru analize ample ºi demon-straþii pe îndelete. Marta Petreu îºi alege temedificile ideologic ºi are nervul potrivit pentrudemitizãri: cartea sa despre „deocheatul“ Cioraneste elocventã în acest sens pentru caracterul eiexemplar ºi pentru percutanþa unei analize de-adreptul virile. Diana Adamek scrie eseu baroc,înrudit, parþial, cu proza (ea pregãteºte o provoca-toare carte despre jocul de ºah), astfel încât gur-meþii sãi vor gãsi ºi plãcere narativã în textele ei.Ea nu ºi-a uitat începuturile de cronicar literar,aºa încât renãscuta Tribunã o va gãzdui în acestsens între paginile ei, cred. Ioana Bot este un cri-tic literar sobru, acid atunci când trebuie ºi cudemonstraþie de la cap la coadã: antrenamentul ºil-a fãcut în calitate de cronicar literar (la Tribuna),de unde analizele ei de tip bisturiu. ªi revistaSteaua ºi-o doreºte din plin drept cronicar literar.Eseurile Sandei Cordoº sunt întotdeauna inci-tante ºi suple, descoperind noi cotloane prin ser-tarele literaturii române. Mihaela Ursa (pe caream format-o ºi lansat-o la Steaua ca recenzent, iarmai târziu drept cronicar literar) este un eseistdezinhibat, fãrã prejudecãþi ºi tabuuri, venind dinurmã cu prospeþimea abordãrii postmoderne. Þin sã amintesc ºi pe subtila eseistã Laura Pavel.Mi-ar plãcea, apoi, ca eseista Monica Gheþ sãscrie cronicã literarã în care sã punã verva-i dinviaþã. Sã nu o uit pe aplicata Miruna Runcan, caresemneazã mai mult prin reviste bucureºtene, darcare ar trebui sã fie „racolatã“ cu vârf ºi îndesat derevistele clujene, pentru prestaþia ei de excepþie.În ce mã priveºte, de zece ani de când comit cro-nici literare ºi eseuri în revista Steaua, nãdãjduiesccã voi fi participat ºi eu la comentarea vieþii lite-rare din þarã ºi din urbe (las intenþionat la o parteeseurile de mentalitate pe care le-am publicat învolum). Desigur, mai sunt ºi alte figuri scriitori-ceºti feminine care bântuie prin Clujul literar, daro fac într-o formã mai puþin vizibilã, de aceeaprobabil cã îmi scapã ºi mie în aceastã succintãpanoramã.

Nu mã voi ocupa, din mai multe motive, depoetele ºi prozatoarele clujence într-un fel similarlistei pe care am întocmit-o cu eseiste ºi critici li-terari. Dupã cum este previzibil, poete sunt des-tule în urbe ºi, la fel de previzibil, de douã feluri:poete virile ºi poete încadrabile într-un specificeminamente feminin (adicã florale, romantice,desuete; sau pur ºi simplu anacronice). Mã referaici doar la tipologia lor, nu ºi la valoarea esteticãa producþiei lor. Clujul nu este, din punctul aces-ta de vedere, un oraº mai altfel decât restul þãrii:aºa încât numãrul poetelor remarcabile este des-tul de redus. Dar nici numãrul poeþilor-bãrbaþinu este automat mai mare. În ce priveºte proza-toarele, lucrurile stau ºi mai puþin flatant decât încazul poeziei: prozatoarele sau nu prea existã înCluj, sau existã în atât de micã mãsurã încât tre-

buie cãutate precum acul în carul cu fân (pânã laurmã, ele pot fi gãsite totuºi). Bãrbaþii-prozatorisunt mai vizibili din punctul acesta de vedere,probabil fiindcã proza este, ca gen, mai specificãsexului tare decât sexului slab. ªi în aceastã situ-aþie însã, Clujul nu este deloc un oraº atipic faþãde restul oraºelor culturale ale României. Maigreu de încadrat este cu scriitoarele din urbeanoastrã care comit de toate: ºi eseu, ºi poezie, ºiprozã (între ele mã aflu ºi eu!). Problema care s-ar putea pune în acest caz este urmãtoarea: în cegen exceleazã autoarea respectivã? Care gen oreprezintã mai bine? Unde se simte ea mai acasã?Dar aceasta este o întrebare la care fiecare trebuiesã rãspundem faþã de noi înºine. Voi remarca unsingur lucru, însã: acela cã, din punct de vedereeseistic, clujencele (de origine sau prin adopþiu-ne) sunt mult mai curajoase ºi inovatoare ca te-maticã ºi abordare decât bãrbaþii-scriitori.

n

n Ruxandra Cesereanu

Feminitate literarã clujeanã(miniaturã)

Wolfgang Brenner Ciclul Cipru, nr. 16Wolfgang Brenner Ciclul Myanmar, nr. 5


Monica Gheþ: Sunt deja douã micromonografiicare vã sunt destinate: Hermeneutica lui Adrian Mari-no, apãrutã la Craiova, semnatã de Constantin Popa –o lucrare avînd liniile de forþã bine trasate asupra ideilordumneavoastrã de teoretician literar. Mai recentã estecartea lui Adrian Dinu Rachieru, Alternativa Marino.Despre prima s-a mai discutat. Sã vedem ce dezvãluieaceastã alternativã din perspectiva lui Dinu Rachieru?

Adrian Marino: Eu n-aº vrea sã-l discut peDinu Rachieru acum, ci ideea de „alternativã“ din perspectiva mea.

– Înþeleg cã domnul Rachieru nu este istoric literar,nu este critic literar ºi ceea ce mi se pare interesant e cãtrateazã Alternativa Marino din perspectiva unui socio-log, da?

– … ºi a unui ideolog. E o lucrare lucidã.

– Cartea a apãrut de în noiembrie (suntem în de-cembrie 2002) la „Junimea“, Iaºi, 2002. Citez din co-perta a IV-a: „Adrian Marino ºi-a construit, cu tenaci-tate, un stil. Într-o culturã care nu face din continuitateaeforturilor un argument forte, el se doreºte/ se dovedeºteun constructor, blamând <diletantismul debordant> decare se ciocneºte la tot pasul. Cãrþile lui nu sunt pe pla-cul eseiºtilor sprinþari, glorificînd delirul ideatic ºi nucoerenþa unei demonstraþii. Li s-a reproºat tocmai exacti -tatea, riscul <învechirii>, absenþa tensiunii speculativeetc. Ele n-au freamãtul viului, nu cunosc pulsaþiile spi-ritului în nedezminþit conflict cu sine, nu se extaziazã înfaþa adevãrului spermatic cioranian, capabil de a logodicontrariile. Or, Marino scrie tehnic, glacial, fluturã pro-iecte ciclopice ºi rãmînînd acasã (în spaþiul nostru cultu-ral) îºi oferã – nota cineva – o <fugã simbolicã>. El s-a mutat în monumental ºi nu se împacã, identificândlacunele unei culturi mici, cu respiraþia ei scurtã, gî fîitãori cu gustul pentru fragmentar. Adrian Marino, unromantic cu mize pragmatice, ilustreazã o tipologie cãr-turãreascã pe cale de dispariþie“.

– „Alternativa“ vizeazã în primul rînd: culturamajorã, cultura minorã. Noi ne-am complãcutfoarte mult timp într-o posturã de culturã mino-rã. Cultura minorã este o culturã de metafore, deimagini. Cultura majorã este o culturã de idei. Eudefinesc cultura majorã prin douã atribute esen-þiale. ªi dumneavoastrã spuneþi cã aþi umblat prinarhiva mea de la Biblioteca Centralã a Universitã-þii ºi aþi vãzut acolo cã eram obsedat de prezenþeromâneºti. Sunt ºi acuma obsedat de ele fiindcãsunt convins cã putem aduce un plus de origina-

litate culturii europene, ºi anume printr-o sintezãîntre Est ºi Vest. Putem noi sã definim foarte clarcultura majorã ºi pe cea minorã. Cultura majorãare dupã mine douã trãsãturi esenþiale: cã putematinge cel mai înalt punct al spiritului rãmînîndexclusiv în perimetrul culturii române.

– Mai concret…

– Adicã putem rezolva cele mai subtile, com-plicate ºi dificile probleme teoretice în limbaromânã, plecînd de la izvoare româneºti ºi prinautori români. Deci o „criticã a raþiunii critice ºipractice“. Ea poate fi scrisã ºi în româneºte.

– La ora actualã… Mã întreb însã dacã vocabularullimbii române, foarte recent format – abia în secolulXIX s-a trecut la scrierea cu caractere latine – a modifi-cat un întreg „mental“. Mã gîndesc, apoi, cã se scria, ga-zetãreºte vorbind, foarte prost, cacofonic ºi arhaistic pevremea Primului Rãzboi Mondial, iar presa, îmi permitsã vã spun, cea pe care am parcurs-o dupã ’45, în afaranetei diferenþieri stilistice a lui Virgil Ierunca, bunãoarã,desigur ºi alþii, totuºi cazuistici singulare, spre exemplu:Cocea, Carandino, Cioculescu, Braniºte etc., întîlnim înrest un limbaj mizerabil. Se scria pur ºi simplu prostromâneºte. Fãrã ºtiinþa limbajului. Pentru a gîndi Kantai nevoie de limbajul adecvat, or, el lipsea. De acest lucrus-a izbit ºi Eminescu.

– Drama culturii române este într-adevãr lim-bajul.

– E o problemã de limbã…

– Absolut!

– … ºi ea a întîrziat sã se constituie .

– Alt handicap care ne menþine în minorat es-te cã noi nu avem în cuprinsul culturii românelucrãrile fundamentale, de referinþã. E importantasta.

– ªi atunci cum putem crea opere majore într-ocarenþã a limbajului aºa cum a fost pînã de curînd,fiindcã acum existã o limbã bogatã, nuanþatã, acoperi-toare pentru universul conceptelor? Aºadar, pe ce linieam putea noi concura marile opere?

– Vedeþi, suntem dublu defavorizaþi: critica de idei nu mai are mare curs în Occident, iar înAmerica stilul Wellek nu se mai cultivã. Existã

International Journal of Philosophical Ideas, însã nuare mare succes. Cînd am fost bursier în StateleUnite, am stat mult de vorbã cu directorul ei, ca-re era de acord cu mine – ºi mã regãsesc în aceas-tã orientare. Deci, critica de idei pe care o vãd euca alternativã – ºi aici revenim la problema noas-trã cu alternativa – este o zonã intermediarã întresistemul rigid cartezian, sistematic, hiperrigurosºi laxismul, beletrismul cronicii impresioniste.Este deci o zonã intermediarã de rigoare, cum sãvã spun, de o precizie a ideilor însã fãrã a ajungela un sistem hipercentralizat ºi hiperteoretizat. Dealtfel e foarte curios, fiindcã întîmplarea face sãfiu veºnic „solist“. Dar dacã luaþi Critica puterii dejudecatã, veþi vedea cum Kant nu ajunge la capãtulunei analize foarte stricte decît la concluzia cãjudecãþile de valoare se impun conºtiinþei noastrecu forþa imperativului categoric. Acesta este unrãspuns aºa cum este ºi celãlalt.

– Lucru deja infirmat de alþii, totuºi mai prezent laHarold Bloom.

– Cam asta ar fi. Eu vreau sã fac o carte decriticã de idei. Am în dosarele mele lucruri pecare le voi selecta.

– Dar pînã acum asta aþi fãcut.

– Am fãcut ºi n-am fãcut destul. Vreau sã ofac mai sistematic, mai riguros, mai programatic.

– La ce idei vã referiþi în mod special?

– Mã refer în primul rînd la critica de idei aleliteraturii, ideea de libertate, de democraþie…Unbun punct de plecare este „paºoptismul“, pentrucare militez. O mare tradiþie.

– Ele sunt legate una de alta…

– Sunt, desigur, sunt legate ºi de ideologie. Eu înþeleg cã ideologia liberalã americanã nu semai pasioneazã dupã clasicii liberalismului, fiind-cã ei cred cã ideea de justiþie este mai importantãdecît ideea de libertate . Însã nouã, care am trecutprintr-un infern totalitar, ni s-a suprimat completideea de libertate. Ea rãmîne deci pentru noi încãactualã.

n Adrian Marino„Nu sunt un om al acestei lumi“Frînturile de conversaþie reproduse aici sunt rodul unuiîndemn venit din partea directorului Editurii „Dacia“,poetul Ioan Vãdan, care dorea sã omagieze printr-unvolum cîºtigãtorii premiilor oferite de editurã, AdrianMarino aflîndu-se în vîrful acestei ierarhii a elitei scrisu-lui, sãrbãtorit cu ocazia inaugurãrii revistei Piaþa lite-rarã, patronatã de Fundaþia „Dacia“. Ce se mai puteaadãuga însã dupã faimoasa carte-dialog a lui SorinAntohi – Al treilea discurs – cu teoreticianul literar denotorietate internaþionalã care este Adrian Marino? Înmod surprinzãtor, subiecte s-au mai gãsit, datorate înprimul rînd minþii deschise, curioase în permanenþã a

celui intervievat. Am aflat astfel cã nimic omeneºte înexpresia artisticã nu-i este strãin sau indiferent luiAdrian Marino. Domnia sa cunoaºte avatarurile plas-ticii contemporane, filmul ºi muzica ºi, nu în ultimulrînd, dezordinea produsã de inconstanþa opþiunilor noas-tre de viaþã ºi minte. Nu ne mai rãmîne decît speranþacã „temerarul“ proiect destinat paginilor tipãrite, deo-camdatã în stadiul de voci înregistrate, va prinde con-turul literelor, ce rãmîn întotdeauna pentru AdrianMarino temeiul încrederii în raþiunea creatoare a (deocamdatã) speciei noastre.

interviu


– Supremaþia „justiþiei“ ar fi chiar ideea de neliber-tate, dacã ni-l amintim pe Kafka sau dacã analizãm cuatenþie tocmai filmele de serie americane, destul de critice,unde supremaþia justiþiei a ajuns o formã de nelibertate.O cenzurã a cotidianului.

– Într-adevãr, aºa este, dar vã spun cã noiromânii suntem încã legaþi de condiþia aceasta„româneascã“, pe care, curios, nu am de gînd s-opãrãsesc. ªi nu regret, asta este foarte important.Nu fug, puteam sã plec în Australia, Elveþia,aveam ocazii, se puteau gãsi, dar vreau sã constru-iesc ceva în cultura românã. Uite, apar pe ici pecolo mici recepþii. Iar mirarea mea este cu atîtmai mare cînd am aflat cã la Biblioteca CentralãUniversitarã se lucreazã la o bibliografie generalãpersonalã a zisei „opere“ ºi a referinþelor sale.

Ei bine, sunt sute ºi sute de referinþe, de cãtrecvasiobscuri, provinciali, mici profesori, micipubliciºti, mici critici care nu sunt în centrulatenþiei ºi care aratã totuºi cã o recepþie medie aexistat ºi existã. Cum se explicã acest fenomen?

– Pe mine nu m-aþi crezut cînd vã spuneam acelaºilucru; acum, cînd Biblioteca a început sã facã acestinventar, credeþi (rîsete). Existã un ecou puternic aloperei dumneavoastrã. Pe mine ºi pe ªtefan Borbély nu ne-aþi luat în serios cînd ziceam cã nu trebuie sã vã amãrascã sentimentul solitudinii.

– Nu mã amãrãsc, dar, cînd citesc multe dincronicile acestea, observ un interes alcãtuit dinsurprizã, adeziune…

– Foarte frumos, „surpriza ºi adeziunea“… extraor-dinar, mã scuzaþi pentru întrerupere…

– Fiindcã oamenii aceºtia nu au elementelenecesare sã compare ceea ce am fãcut eu. Depildã, cînd vorbesc despre libertate, am scris re-cent un studiu despre cenzurã, apãrut în englezã,aceste lucruri sunt pentru mine extrem de impor-tante, ca pentru omul trecut prin Gulag. Eu ºtiucã în Occident ele sunt idei perimate. Aici e dra-ma. Noi descoperim valori care în Occident sauîn Extremul Occident s-au perimat, sunt apuse.Sunt clasate ºi clasificate. Pentru noi însã nu. Li-bertatea este aici încã un concept viu, un conceptcare pentru mine înseamnã absenþa constrîngerii.

– Da, ºi Spinoza credea asta, însã Erich Fromm, pe de altã parte, în Frica de libertate, o lucrare clasicã,demonstreazã foarte bine cît de puþin suportã oameniilibertatea. Oamenii fug de libertate, îºi cautã un reper,un protector, un suveran ceresc sau pãmîntean. Aunevoie de o supunere voitã, voluntarã. Cum le împãcãmpe acestea douã? Viaþa este ºi, ºi. Majoritatea se temtotuºi de libertate. Vedeþi rezultatele în Rãsãritul euro-pean dupã ’89…

– Da, cînd vã spun cã sunt încã partizanulideii de libertate sub forma lipsei constrîngerii,am mereu spectrul cenzurii, ca un om cenzurattimp de douãzeci ºi cinci de ani. Nu pot sã mãeliberez de acest coºmar. Pe Erich Fromm îl înþe-leg, dar el scrie în alt context ideologic. N-a tre-cut prin închisoare, n-a trecut prin cenzurã, prininterdicþia semnãturii decenii la rînd.

– Se referea ºi la situaþia Germaniei naziste, sigur,adeziunea la Hitler ºi aºa mai departe…

– Bun, ea a „þinut“ zece ani, pe cînd noi amîndurat decenii, vorbeam totuºi de extremã liber-tate, fiindcã oamenii – o ºtiu prea bine – au în-tr-adevãr nevoie de un sprijin moral, dar iarãºicînd vãd cã sprijinul moral este Catedrala Nea-mului, nu ºtiu ce minuni, icoane care plîng

º.a.m.d., daþi-mi voie sã nu mai fiu de acord, sãfiu sceptic. Sunt pentru un sprijin moral în ideeade manifestare liberã: statul sã nu intervinã în me-canismul intelectual al scriitorului. Atîta cerem.

– Cum definim „alternativa“?

– Trecerea de la cultura minorã la cea majorã,ieºirea din cultura oficialã spre cea alternativã, i-am spus eu. Opoziþia la scrierea conjuncturalã ºimunca de sintezã, de continuitate, de ascezã. Încartea lui Liiceanu de curînd premiatã mi-au atrasatenþia ideile lui despre continuitatea ideilor, elo-giul muncii sistematice, al muncii de bibliotecã –nu mã aºteptam…

– Cum sã nu vã aºteptaþi, era antrenat totuºi Lii-ceanu pentru acest regim…

– Era antrenat, dar nu s-a exprimat astfel pînãacuma.

– Aceleaºi gînduri le au ºi Pleºu, ºi Creþia (omulPetru Creþia nu mai este, însã opera rãmîne grãitoare) ºiSorin Vieru, toþi cei care au marcat generaþia respectivã.

– Dar nu au dat lucrãrile aºteptate. Toatecãrþile lor sunt culegeri. Cînd spun alternativã,vreau sin-te-ze. Ceea ce e foarte important. Toatesunt culegeri. Bun, sã aducem la zi jurnalismulcultural ºi studiile sistematice. E foarte importantacest lucru. Aici cred cã este conflictul funda-mental între structura poeticã a poporului român,de origine tracicã, ºi cultura metaforicã ºi o cul-turã de idei, riguroasã, organizatã. Ei bine, acestlucru încerc sã-l fac în domeniul criticii de idei.Pe mine nu mã poate acuza nimeni cã nu amsensibilitate pentru literaturã, e ca ºi cum l-aiacuza pe Noica cã ocupîndu-se de Fiinþã se referãla fiinþa de pe stradã, ºtii… Sunt douã lucruridiferite.

– Era, desigur, greºit înþeleasã de cineva optica dum-neavoastrã despre opera ficþionalã. Bineînþeles cã citiþiliteraturã purã ºi vã pasioneazã, sunteþi la curent cu totce se publicã. A fost poate o micã neînþelegere, sã nu-idãm alte dimensiuni. Fireºte, nu te poþi ocupa de ideileliterare fãrã sã fii în literaturã.

– Evident, însã eu discutam evoluþia concep-tului de literaturã veche de douã mii de ani. Elapare în cultura latinã sub forma de litere, ºi aici e

o tezã pe care o susþin, ºi care nu e împãrtãºitãdeloc de confraþii mei, ºi anume: recurenþa idei-lor. Litere însemna în antichitate totalitatea ele-mentelor culturale exprimate în scris. Asta în-seamnã litere. La un moment dat, ele s-au estetizatºi au devenit belles lettres. Sã ne înþelegem, cînd amfãcut istoria ideilor de literaturã, nu spun cã suntprimul, vai de mine, dar, nimeni n-a scris ºaptevolume despre aceastã chestiune. Iar faptul cã nu-i chiar aºa de proastã o dovedeºte traducereaunuia din volume în italieneºte ºi a altuia în en-glezã de cãtre americani. Este aici istoria ideii deliteraturã de la apariþie pînã în epoca barocului.Iatã cum vãd eu o contribuþie româneascã la cul-tura europeanã.

– Este împãcat Adrian Marino cu el însuºi, culumea, cu propria lui creaþie, cu opera sa, cu societatea încare a trãit, a suferit, în care s-a afirmat, cea româneascãºi europeanã deopotrivã? Pe scurt: este Adrian Marinoîmpãcat?

– Nu, nu sunt, din douã motive esenþiale ºiasta îmi dã mie o permanentã suferinþã moralã,asta mã face crispat, mã face antipatic, mã faceizolat ºi nereceptiv. Nu sunt un om al acesteilumi; nu e vina mea. Eu am venit dupã douãzeciºi cinci de ani de completã izolare socialã într-onouã societate. ªi de aici pleacã mai multe cauze,sunt mai multe. Sã le luãm sistematic: în primulrînd nu sunt împãcat pentru cã îmi dau seama,fãcînd studii, cã în România critica literarã are ofuncþie doar literarã ºi nimic mai mult. Deci eucontest tradiþia. Ei bine, Lovinescu ºi Cãlinescuse socoteau scriitori – ºi erau, într-adevãr. Înînsemnãrile lui Lovinescu (caietele 2 sau 3) sepoate vedea cã – stupoare! – el se socotea scriitor,mai precis: „Momancia“. Romane a scris ºi Cã-linescu ºi… dar sunt romane trucate, dupã pãre-rea mea, artificiale (povestire cu legionari camu-flatã într-o pseudoconfesiune a fiului: Bietul Ioa-nide). Romanul Enigma Otiliei, mai bine fãcut, epur livresc. Un roman care începe ºi se terminãcu aceeaºi scenã este evident un roman „fãcut“,nu e scris „spontan“, e un roman lipsit de imagi-naþie ºi aspiraþie spre altã lume. E fãcut dupãreþete literare. […]

n(Fragmente dintr-un volum în curs de apariþie)

Interviu realizat de MONICA GHEÞ

Wolfgang Brenner Ciclul India, nr. 8


U n oraº de forþa intelectualã a Clujului nupoate sã nu fie ºi o citadelã a traducãto-rilor, adicã a acelor împãtimiþi de litera-

turã care nu-ºi pun zelul ºi talentul personal (câto fi având) în serviciul construirii unui prestigiuliterar propriu, care s-ar putea dovedi ulterior ºu-bred, ci preferã sã trudeascã pe textele altora, cunobila intenþie de a le face accesibile semenilor.Clujul are câteva atuuri ce îl transformã, în modaproape natural, într-un mediu propice pentrunobila ºi, la urma umei, dezinteresata (cât de lu-crativã este, de fapt, aceastã artã/meserie?) activi-tate de tãlmãcire literarã. În primul rând, este unoraº multietnic, în care din vechime puteau fi au-zite rãsunând pe strãzi sonoritãþile aparte ale celortrei limbi vorbite de locuitorii sãi, dintre caremulþi ºi-au fãcut o mândrie din cunoaºterea a celpuþin unul dintre graiurile concetãþenilor. În aldoilea rând, este un oraº academic ºi cultural, încare cunoaºterea limbilor a fost mereu considera-tã un semn de elevaþie culturalã, bucurându-se derespect. Limbile strãine au fost adeseori predateaici nu numai de profesori devotaþi, ci ºi de spe-cialiºti veniþi din afarã, ca Augier sau Jacquier,Grimm sau Harald Krasser. Mulþi clujeni s-auperfecþionat în cunoaºterea limbilor strãine anu-me pentru a se putea dedica tãlmãcirii valorilorliteraturii universale, iar printre marile spirite alecetãþii universitare (marii profesori ºi marii scrii-tori) au existat destui pentru care traducerea a ocu-pat un loc important în neobosita lor activitateintelectualã, dacã ar fi sã ne gândim numai laTeodor Naum ºi la Lucian Blaga, la Petre Grimmºi la Teodor Boºca, la ªtefan Bezdechi ºi NicolaeLascu, la Gaál György sau Kántor Lajos, la Ma-rian Papahagi sau Ion Pop. La rândul lor, poeþiicare lucrau în redacþiile literare clujene au avut ºiau ºi o activitate susþinutã de traducãtor, care, une-ori, le-a chiar pus în umbrã creaþia personalã. Es-te suficient sã-i amintim pe A.E. Baconsky ºi peAurel Rãu, pe Aurel Gurghianu (traducãtor dingreacã) ºi pe Al. Cãprariu, pe Romulus Guga (tra-ducãtor din maghiarã) ºi pe Bodor Pál (traducãtordin românã), pe Kányádi Sándor ºi Franz Hodjak,pe Victor Felea, Vasile Igna sau Huszár Sándor.

Pe strãzile pe care le strãbãtea cu pasul obositLucian Blaga în anii negri când traducea Faust saumiscelaneele din lirica universalã, pe care-ºi purtamândra ºi paradoxala siluetã de dandy roºu A.E.Baconsky, pe vremea când traducea Lundkvist ºiMahabharata , dar ºi Poeþi clasici coreeni, în spatelegeamurilor luminate pânã noaptea târziu, asemã-nãtoare ferestrelor din odãile unde Petre Hossutranspirase cândva deasupra paginilor celor O mieºi una de nopþi, Petre Grimm îi tãlmãcise pe Ten-nyson, Swift, Byron ºi pe Eminescu în englezã,superba doamnã Eta Boeriu se luptase cu metricalui Dante, Petrarca sau Boccaccio, poliglotul Teo-dor Boºca îi tãlmãcise pe poeþii medievali ai Oc-cidentului ºi sonetele lui William Shakespeare, întoate aceste locuri numai aparent de tainã ghicimastãzi alte prezenþe care continuã ºi amplificãprestigiul Clujului traducãtorilor. Un inventarcomplet al traducãtorilor din ultima jumãtate desecol ar fi imposibil de realizat fãrã instrumenta-rul sociologilor ºi al funcþionarilor culturali. Autrãit ºi trãiesc în Cluj truditori ai condeiului careau înzestrat cultura românã nu numai cu echiva-lãri ale operelor nemuritoare ale clasicilor, ci ºi cu

ale literaturii contemporane de cea mai variatã expresie lingvisticã, printre care nu putem sã nupomenim poezia friulanã tãlmãcitã de NicolaeMocanu, pe cea greacã modernã transpusã înromâneºte de Aurel Rãu, literatura belgianã încare s-a specializat Rodica Lascu-Pop, cea elveþia-nã de expresie francezã sau romanºã care intrã înpreocupãrile lui Gheorghe Lascu, cea elveþianã deexpresie germanã tradusã de Radu Þuculescu, li-teratura canadianã de expresie francezã, în tradu-cerea cãreia exceleazã Voichiþa Sasu.

Dacã ar fi sã grupãm traducãtorii în funcþie delimbile pe care le stãpânesc, atunci am constata cãmulte dintre acestea sunt bogat reprezentate, dar,paradoxal, altele nu au au gãsit interpreþi dornicis-ºi mãsura puterile ce textele literare pe care le-au izvodit. De pildã, bogata încrengãturã a lim-bilor slave este foarte palid ilustratã în producþiade carte ºi în revuistica localã, în ciuda existenþeiunei catedre de specialitate cândva redutabilã.Singurii care au tradus mai mult din poezia deexpresie rusã în periodicele clujene Steaua ºi Tri-buna au fost Mircea Croitoru ºi ªtefan Bitan,acesta din urmã fiind ºi autorul unei monografiicontroversate despre Esenin. Recolta de traduceridin limbile romanice este însã impresionantã. Olistã a traducãtorilor din francezã ar fi mult prealungã pentru scopul articolului de faþã, aceastaprobabil ºi datoritã faptului cã limba francezã afost, într-o perioadã, cea pe care o învãþa aproapetot românul, mai temeinic sau mai aproximativ.Ies totuºi în evidenþã cei care au abordat textedificile – poezie, dar ºi criticã de artã, teorie ºicriticã literarã, prozã experimentalã. În afara celordeja citaþi, trebuie sã menþionãm traducerile luiAurel Rãu din Saint-John Perse, poeziile simbo-liste traduse de Lidia Bote, laborioasa activitate detãlmãcire a unor importante volume de teorie li-terarã întreprinsã de Ion Pop (traducãtor al unorGeorges Poulet, Jean Starobinski, Gérard Genet-te, Michel Foucault), Marian Papahagi (RolandBarthes) sau lucrãrile de filosofie, precum celetãlmãcite de Ciprian Mihali (Lyotard, Baudril-lard, Gabriel Marcel, M. Foucault). Prozatorii deexpresie francezã au captat atenþia unor traducã-tori ca Rodica Lascu-Pop (Jean Muno, Aguers-parse, Ghelderode), Voichiþa Sasu (Anne Herbert,André Carpentier, Antonin Artaud), VirginiaBaciu (celebrul, azi, André Makine), Rodica ºiLeon Baconschi (Merimée, Marcel Brion, Mau-rice Rheims), Irina Petraº (Marcel Moreau),László Alexandru (Romain Gary), Tudor Ionescu(amator de texte dificile, precum ale lui FrédéricDard sau Apollinaire). Multã poezie de limbãfrancezã a tãlmãcit Ion Cristofor. O tradiþie solidãconstituitã la Cluj este ºi aceea a traducerilor dinitalianã, tradiþie a cãrei soliditate este datã de acti-vitatea Etei Boeriu (interpretã, dupã cum am vã-zut, a operelor fundamentale ale clasicilor Renaº-terii italiene, dar ºi a modernilor A. Moravia sauCesare Pavese) ºi continuatã de italienistul numã-rul unu al Clujului, Marian Papahagi (Luigi Pa-reyson, Eugenio Montale, Rosa del Conte), ªte-fan Damian (Goldoni, eseiºti italieni), GabrielaLungu (Leopardi, Dacia Maraini), Doina Opriþã(Lino Aldani) etc. Din spaniolã au tradus MarianaVartic (A. Bioy Casares), Aurel Rãu (A. Macha-do), regretata Alma-Maria Moldovan (VargasLlosa), Lucia Uricaru, I. Radulian. Portugheza, în

ciuda eforturilor ocazionale ale unor M. Papahagisau ªt. Bitan, este mai puþin reprezentatã. Nu pu-tem încheia însã capitolul limbi romanice fãrã sãne referim la prodigioasa activitate a latinistuluiVasile Sav, traducãtor al lui Catul ºi Properþiu, dar mai cu seamã al Sf. Augustin.

În domeniul limbilor germanice s-au evi-denþiat ca traducãtori din germanã Petru Forna (H. Boll, Christopher Hein, Fr. Durrenmatt),Elena Viorel (E. Canetti), Ioan Milea, în dome-niul filosofiei ºi psihologiei (Rudolf Otto, Sig-mund Freud), M. Arman (Heidegger). Din en-glezã s-a tradus mult ºi bine, în continuarea tradi-þiei stabilite de Petre Grimm, continuatã de Mi-hail Bogdan (Herbert Smith, Roy MacGregorHastie), de regretata Ileana Galea (Henry James,Pearl Buck), printre cei ce lucreazã relativ regulatnumãrându-se Alexandru Vlad (Joseph Conrad,W.H. Hudson), Ecaterina ºi Ioan A. Popa (WillaCather, Jean Rhys), Liviu Cotrãu (E.A. Poe),Margareta Petruþ (Margaret Atwood, NathanielWest), Ioan Creþiu (H. James), Mircea Crãciun(Lawrence Durrell) etc. Se cuvine remarcat ºilãudabilul efort de a transpune în limba englezãvalori ale literaturii române, iarãºi în trena luiGrimm ºi Bogdan, în aceastã artã dificilã eviden-þiindu-se Cristina Tãtaru ºi Claudia Litvinchieviciîn poezie, Fred Nãdãban ºi Ancuþa Vultur în pro-zã. Dupã ºtiinþa noastrã, o singurã altã limbã ger-manicã, norvegiana, ºi-a gãsit un interpret profe-sionist la Cluj, pe Sanda Tomescu-Baciu, traducã-toare a lui Knut Hamsun.

Prin forþa lucrurilor, nu i-am putut menþionape toþi cei care se dedicã, la Cluj, nobilei îndelet-niciri a traducerii, numãrul acestora sporind con-siderabil în ultima vreme, proporþional cu cerereamãritã de traduceri pe piaþa cãrþii. Nici nu putempretinde cã am avea o evidenþã completã a celormulþi care se ocupã cu traducerea în afara sfereipropriu-zise a literaturii, tãlmãcind texte de isto-rie, istoria artei, politologie, sociologie etc., foartenumeroºi ºi aceºtia, mai ales printre universitariiclujeni. Oricum, datoritã priceperii ºi abnegaþieitraducãtorilor, cetatea noastrã academicã ºi literarãpulseazã în ritmul avântat al ideilor mapamondu-lui. Le cerem scuze celor lãsaþi (fãrã nici o rea-intenþie) pe dinafarã ºi-i îndemnãm pe toþi tra-ducãtorii sã dea uitãrii maxima potrivit cãreia ‘traducþiile nu fac o literaturã’.

n

n Virgil Stanciu

Clujul traducãtorilor


meridian


Oleg Garaz: Într-un prim moment, decizia condu-cerii Universitãþii „Babeº-Bolyai“ a fost o „bombã“pentru întreaga comunitate artisticã-intelectualã clujeanã– sala de concerte, singura locaþie proprie pentruorganizarea de concerte, intra în lucrãri de reamenajareºi modernizare. Gazetarii au primit astfel încã un pre-text de a rumega, mai isteric sau mai pe îndelete, specifi -cul actualitãþii culturale româneºti ºi în special clujene.În presã situaþia a fost prezentatã drept una conflictualã,fiind vorba despre iminenþa, dacã nu ºi declanºarea dejaa unui adevãrat rãzboi între Filarmonica de Stat „Tran-silvania“ ºi Universitatea „Babeº-Bolyai“. Ce s-aîntâmplat de fapt?

Denisa Piteiu: Aº dori sã încep prin limpezi-rea unei chestiuni, ºi anume prin enunþarea fap-tului cã nu suntem în nici un rãzboi cu condu-cerea Universitãþii „Babeº-Bolyai“. Întreaga aºa-numitã problemã nu are, la bazele ei, nici un felde elemente conflictuale, iar în relaþiile inter-instituþionale nu au avut loc nici un fel de inci-dente cu caracter „marþial“. Mi se pare absolutnedrept sã afirm contrariul. Chiar din contrã, amºi afirmat deja acest lucru la conferinþa de presã.

Aº insista însã pe atragerea atenþiei asupra altuifapt, ºi anume cã la momentul acesta, în con-tinuare, colectivele muzicale ale Filarmonicii nuau un spaþiu propriu pentru desfãºurarea acti-vitãþii. În afarã de sala Casei Universitarilor, carea fost iniþial conceputã ºi construitã anume pen-tru o astfel de activitate, altã salã nu existã. Cadovadã, imposibilitatea de a gãsi o salã adecvatã.

Prima datã am auzit despre intenþia conduce-rii universitãþii în septembrie 2001, atunci când,la o conferinþã de presã, Adrian Pop, consultantulartistic al Filarmonicii, a fost întrebat de cãtre zia-riºti dacã se þine Festivalul „Toamna Muzicalã Clu-jeanã“ ºi în ce salã. Contraîntrebarea a fost: desprece este vorba? De abia atunci am aflat cã universi-tatea a fãcut o declaraþie despre intenþiile de mo-dernizare a Casei Universitarilor ºi, implicit, a sã-lii de concerte. Peste câteva zile m-am întâlnit cudomnul rector Marga, care mi-a ºi comunicat da-tele problemei. În general, a fost vorba despre re-condiþionarea întregii sãli. S-a mai vorbit despreigienizare, despre modalitãþi de intrare a orches-trei în scenã ºi multe altele. Dupã toate acestea, nus-a mai întâmplat mai nimic pânã în octombrie.

– Un al doilea „ºoc“ l-am trãit atunci când am con-ºtientizat cã Festivalul „Toamna Muzicalã Clujeanã“nu se va mai þine…

– Da, cred cã pot comenta aceastã situaþie. Re-feritor la „Toamna Muzicalã Clujeanã“, am înþe-les cã precaut ar fi s-o amânãm, pentru a nu ne

trezi într-o situaþie confuzã în primul rând faþã depublicul clujean. ªi am amânat. Am fãcut confe-rinþa de presã la început de septembrie (2002),am improvizat acel minifestival intitulat „Armo-nii de Septembrie“, când am încercat sã compen-sãm anularea festivalului tradiþional ºi din pãcateaici se pare cã a intervenit acel moment în carepresa a scris cã „Toamna Muzicalã Clujeanã“ este,practic, anulatã. Dupã 36 de ediþii, a 37-a nu s-aamânat, ci pur ºi simplu s-a anulat.

– Sala de concerte fiind în continuare neatinsã.

– În acel moment sala era încã neatinsã. Echi-pele de modernizare au început sã scoatã scaunelede abia în octombrie, însã încã în iunie, când amîncheiat stagiunea, am eliberat, de fapt, toateîncãperile ocupate de ansamblurile filarmonice.

– Deci, nu se poate spune cã în acel moment spaþiulsãlii de concerte a Casei Universitarilor nu ar fi fostdisponibil pentru desfãºurarea Festivalului „ToamnaMuzicalã Clujeanã“…

– Aceasta în ideea cã nu ar fi început lucrãrile.Însã am procedat, de fapt, chiar în ideea cã în pe-rioada desfãºurãrii festivalului lucrãrile de moder-nizare ar fi fost în plinã desfãºurare. Or, un festi-val nu îl faci de la o lunã la alta. Lucrãrile de orga-nizare a unui festival încep cam cu un an înainte,cu programãri, cu corespondenþã, cu program etc.E adevãrat cã am fost anunþaþi cã lucrãrile de mo-dernizare ar putea sã dureze pânã la 6 luni, noifiind nevoiþi sã amânãm. Se pare cã a fost vorba debani, de insuficienþa de fonduri pentru renovareaîntregului complex al clãdirilor universitãþii.

– Cred cã o primã problemã a fost identificarea unuispaþiu adecvat, însã, cred, în primul rând disponibil. Potspune cã aºa a început „pelerinajul“, destul de incomod,al muzicienilor filarmoniºti prin Clujul care, se pare, nu prea avea ce sã le ofere…

– Cam aºa ceva… Peste varã (2002) am fost ºiam discutat cu cei de la Opera Românã ºi de laOpera Maghiarã de Stat, însã nici una din celedouã locaþii nu s-a dovedit a fi potrivitã în primulrând din punct de vedere acustic. Am apelat ºi laconducerea Casei Studenþilor. Am încercat, îndisperare de cauzã, ºi alte variante, cum a fost salade la Casa Armatei. Cel puþin în ultimele luni aleanului trecut, concertele s-au þinut la BisericaReformatã de pe strada Kogãlniceanu.

– Însã mai ales în acel spaþiu nu putea fi vorba desprecondiþii termice adecvate, în special pe perioada anotimpu-lui rece…

– Am realizat, practic, imposibilul, þinândconcertele în acel spaþiu aproape pânã în lunadecembrie. Din ianuarie suntem deja în sala Ca-sei Studenþilor. Acustica necesitã ajustãri, iar oproblemã majorã o reprezintã construcþia scenei.Totuºi, e mai bine ca la ambele opere sau ca lateatru. Acestea sunt problemele.

– Care sunt condiþiile de reîntoarcere?

– Ne vom întoarce atunci când sala de con-certe a Casei Universitarilor va fi gata. Se pare cãtermenul final al acestor lucrãri va fi undeva prinoctombrie 2003. Acest lucru înseamnã o revenirela normal, deoarece „plimbãrile“ noastre de la o„salã de concert“ la alta înseamnã ajustãri ºi rea-justãri de program, de repertoriu. Pe Paul Mann,dirijorul cu care orchestra simfonicã a Filarmoni-cii a realizat turneul cu formaþia „Deep Purple“,îl aºteptãm în Cluj în luna mai. Totul depinde decât de rapid reuºesc echipele de reamenajare sã-ºiîncheie lucrãrile. Cu atât mai mult cu cât, Filar-monica fiind înfiinþatã în 1955, în 2005 vom sãr-bãtori vârsta de 50 de ani a Filarmonicii clujene.

– Probabil cã aþi reflectat ºi la posibile scenarii sauvariante alternative de soluþionare a acestei situaþii, sã-ispunem provizorii…

– Ar exista varianta în care am construi unsediu propriu. Însã gândindu-mã la cotele definanþare ºi la situaþia economicã pe care o trãimcu toþii aici în România, trebuie sã recunosc cãeste o utopie. ªi atunci, singura ºansã este de a neîntoarce cât mai repede înapoi. Cu rectorul Mar-ga nu a existat nici o problemã, sediul administra-tiv al instituþiei noastre, birourile nu au fost ame-ninþate ºi reîntoarcerea este un fapt cât se poatede real. Problema este doar data. Dacã este vorbadespre luna septembrie 2003, am putea þine Festi-valul „Toamna Muzicalã Clujeanã“ în Sala CaseiUniversitarilor. Sau, conform celui mai prost sce-nariu, vom forþa Casa de Culturã a Studenþilor,cu atât mai mult cã am putea sã avem norocul sãavem la Cluj ca invitaþi ºi nume mari – OrchestraFilarmonicã din Moscova ºi „Britten Sinfonia“din Londra – oferite de cãtre Festivalul „Enescu“,care va avea loc în toamna acestui an.

n

n Denisa Piteiudirectoarea Filarmonicii de Stat „Transilvania“

Filarmonica „Transilvania”pe drumuriÎnfiinþatã în 1955, cu denumirea iniþialã de Filarmo-nica de Stat Cluj, celebra instituþie cultural-artisticã aClujului se apropie de sãrbãtorirea celor cincizeci de anide existenþã. Filarmonica de Stat „Transilvania“ îºicâºtigã renumele prin puterea creativã a mai multor generaþii de muzicieni, dintre care îi putem numi peprimul dirijor ºi director artistic al instituþiei, maestrulAntonin Ciolan, urmându-i Emil Simon ºi ErichBergel, Cristian Mandeal (dirijor permanent al Filar-monicii clujene între 1980 ºi 1987) (la pupitrul orches-trei, 100 de muzicieni), Dorin Pop, Florentin Mihã -escu ºi Cornel Groza (la pupitrul corului, 70 de muzi-

cieni). Trebuie menþionate ºi cele cinci ansambluri aleFilarmonicii: orchestra simfonicã, orchestra de camerã(fondator ºi dirijor permanent, timp de 20 de ani,Mircea Cristescu), corul, Cvartetul Transilvan ºi orches-tra de muzicã popularã (14 muzicieni). Spectrul acti-vitãþiilor fiind unul extrem de larg, menþionãm doarFestivalul „Toamna Muzicalã Clujeanã“, FestivalulMuzicii de Camerã, coparticiparea la Festivalul „Mo-zart“ sau la Festivalul „Cluj-Modern“, susþinerea anu-alã a stagiunii de concerte ºi recitaluri, concerte educativeºi turnee artistice în strãinãtate.

Interviu realizat de OLEG GARAZ

muzicã


MIRCEA GOGAOctavian Goga – geografie intimã

Cluj-Napoca, Editura Limes, 2001, vol. I-III

D e curând, viaþa ºi opera lui OctavianGoga au fost readuse în actualitate de ocarte în trei volume semnatã de poetul ºi

universitarul clujean Mircea Goga. Descendent alunei familii colaterale, înruditã cu familia Gogadin Crãciunelul de Sus, de unde a fost originartatãl poetului, preotul Iosif Goga, Mircea Goga secrede chemat sã revizuiascã din temelii cam tot ces-a spus esenþial despre biografia ºi opera poetuluiºi sã punã în loc propriile pãreri, cercetãri, aserþi-uni. O completare a biografiei poetului, o umple-re a golurilor informative ºi o trasare de noi jaloa-

ne în acest domeniu sunt oricând binevenite ºinu pot fi decât salutate cu toatã cãldura. Doar cãîn cazul de faþã subiectivismul ºi lipsa de bunã-credinþã devin la un moment dat dominante, ris-când sã transforme trilogia goghianã închinatãpoetului de la Ciucea de Mircea Goga într-o ade-vãratã hagiografie literarã. Rãstãlmãcirile ºi inter-pretãrile abuzive devin pe parcurs atât de vizibile,atât de numeroase ºi persistente, încât datoria de arestabili adevãrul ni s-a impus cu maximum denecesitate. Iatã de ce ne-am vãzut siliþi sã scriemrândurile de faþã, încercând, pe cât posibil, sã restabilim mãcar o parte din adevãrul care încon-joarã figura ºi activitatea Veturiei Goga, soþia poetului.

Dar sã vedem mai întâi care sunt ideile cãlãu-zitoare ale celor trei cãrþi care alcãtuiesc trilogiaOctavian Goga – geografie intimã. Adevãrata þintã a

cãrþii este vizibilã încã de la primele pagini, ºianume: autorul îºi propune sã studieze în modcomparativ rolul jucat de cele trei localitãþi careºi-au înscris numele în „geografia sentimentalã“ apoetului: Crãciunelul de Sus, Rãºinari ºi Ciucea.Pentru Mircea Goga, experienþa dobânditã depoet prin contactul cu oamenii ºi locurile Crã-ciunelului de Sus ar fi singura esenþialã, singuracare a lãsat urme durabile în existenþa creatoare apoetului. Restul au constituit doar oaze trecãtoa-re, popasuri fugitive, locuri încãrcate de un anu-me blestem al neîmplinirii. Toatã forþa poeticãgeneratoare a militantismului ºi profetismuluivaticinar al lui Goga s-ar datora, dupã autor,cunoaºterii realitãþilor din satul de pe TârnavaMicã, experienþã dobânditã în vacanþele petrecutede poet în satul din câmpie. Pentru autor, fondulbiologic preluat de poet aparþine în exclusivitatecelor vãzute ºi trãite la Crãciunel, celelalte fiinddoar secundare, neinteresante sub raport artistic.În cercetarea nucleului formativ goghian, autorulia în discuþie rând pe rând o serie de elementeconstitutive, cum ar fi zestrea istoricã (fatalitateaArdealului), fondul intim (antecedentele fami-liale, moºtenirea biologicã), apoi acumulãrile denaturã livrescã dobândite prin educaþia din fami-lie, din ºcoalã, din lecturile proprii. Începuturile„misiunii“ sale de tribun al românismului nusunt identificate – cum ne-am fi aºteptat – în ac-tivitatea de luptãtor cultural din cadrul societãþiistudenþilor români de la Universitatea din Buda-pesta, ce purta numele lui Petru Maior, în dorinþaacestora de a cunoaºte viaþa þãranului român prinieºiri programate în satele din Câmpia Aradului,în dezbaterile de la ºedinþele acesteia sau în activi-tatea sa de publicist la Tribuna, Luceafãrul sau Þaranoastrã, ci doar în întâlnirile fugitive ºi sporadicecu locuitorii comunei Crãciunelul de Sus. Aceas-tã localitate ia locul Rãºinarilor ºi al tradiþiei cãr-turãreºti ºi luptãtoare a familiei Bratu (MirceaGoga uitã, de pildã, cã mama poetului, învãþãtoa-rea Aurelia Goga, a fost delegatã la primul con-gres al femeilor din Ardeal, þinut la Braºov în varaanului 1913, cã înaintaºii ei au fost cãrturari cu-noscuþi în Ardeal), precum ºi locul Ciucei, loca-litãþi detronate din patrimoniul spiritual al poetu-lui în favoarea aceluiaºi Crãciunel.

Ceea ce supãrã însã cel mai mult este modulîn care Mircea Goga trateazã relaþia de familie alui Octavian Goga cu Veturia Triteanu. Actul pã-rãsirii Hortensiei Cosma pentru Veturia este con-siderat aproape un sacrilegiu, act detestat ºi repu-diat de toþi membrii familiei Goga, cãci Veturia evãzutã ca o soþie acaparatoare ºi tiranicã, un fel defemeie fatalã care i-a deturnat destinul. HortensiaCosma ar fi întruchipat, în concepþia autorului,lumea idealã ºi sincerã a poeziei, colþul de reverieºi de fericire necesar creaþiei, pe când Veturia arîntruchipa demonul politicii ºi al neliniºtii, alcombinaþiilor de culise, al torturii viscerale. Au-torul uitã însã cã poetul se simþea bine în preaj-ma soþiei sale, cã amândoi îºi fãuriserã un cuib aliubirii ºi al fericirii casnice la Ciucea, aºa dupãcum rezultã din întreaga corespondenþã a celordoi, publicatã de Gh. Bodea sub titlul Mausoleuliubirii, la Editura Viitorul Românesc, în 1998, cãcei doi s-au cunoscut ºi preþuit încã din adoles-cenþã, cã s-au întâlnit ºi s-au iubit încã din 1909în Italia, la Ospedaletti, ºi cã, în ultimã instanþã,dacã aceasta a fost alegerea poetului nu ºtim ce armai fi de comentat. Totuºi, autorul se dedã la o

polemos

n Mircea Popa

Cine a fost „Privighetoarea Ardealului“?

Wolfgang Brenner Vreau... (2001)


sistematicã acþiune de denigrare a VeturieiGoga, catalogatã cu epitete ca Gheonoaia,Haºtora, Vidra sau chiar Sinistra, fiind acuzatãde a fi fost inspiratoarea de mai târziu a ma-reºalului Antonescu în acþiunea lui deapropiere de Germania, cã ar fi fost chiar o„spioanã“ a lui Carol al II-lea, o „Die FalscheNonne“, un fel de Walkirie modernã ºi lipsitãde suflet, având la activ o „existenþã de fapte în-tunecate de urã“, comparabilã cu celebrele heta-ire ale antichitãþii. Se insinueazã chiar, la unmoment dat, cã ar fi jucat un rol nefast chiarîn moartea poetului, ceea ce depãºeºte, dupãpãrerea noastrã, orice imaginaþie.

În campania de discreditare a VeturieiGoga, autorul nu se dã în lãturi de la nimic,nici de la lipsa de fermitate în relaþia ei cufetiþa grãdinarului lor de la Ciucea, Geana(Geanina) Marinescu, pe care familia Goga acrescut-o ca pe fata lor, dorind chiar s-o înfie-ze la un moment dat, gest nedus la capãt totde Veturia Goga, acea „Doamnã Ministru“autoritarã ºi lipsitã de sentimente, aºa cum neapare ea în ultimii ani ai vieþii. Mircea Goga,care a fost o vreme muzeograf la Ciucea,pretinde cã a cunoscut-o mai bine ºi cã ºtie el ce vorbeºte.

Dacã despre ultimii ani ai venerabileicastelane se mai poate spune câte ceva, totaldeplasatã ni se pare ideea lui Mircea Goga dea-i contesta orice merit pe teren muzical ºi a-iretrage chiar apelativul de „Privighetoare aArdealului“, cum a fost Veturia numitã în anu-mite cercuri intelectuale din Transilvania sau încronicile ºi articolele ce i-au fost consacrate decãtre presa din þarã. Mircea Goga considerã cãapelativul ºi l-ar fi însuºit în chip abuziv ºi cã ade-vãrata „Privighetoare a Ardealului“ ar fi fost sorasoþiei dintâi a lui Goga, pianista Lucia Cosma.

Un mai grosolan atentat la adevãrul istoric n-am întâlnit, deoarece sunt foarte numeroaseacele cronici ºi articole în care este evocatã activi-tatea cântãreþei Veturia Triteanu (Goga), în careaceasta este numitã cu admiraþie „PrivighetoareaArdealului“. Cariera ei artisticã ºi muzicalã, deºide scurtã duratã, a fost una impresionantã ºi s-abucurat de aprecierea unanimã a comentatorilordin þarã ºi din strãinãtate. Cariera ei artisticã în-cepe în 1906, când se numãrã printre cântãreþeleTransilvaniei care au luat parte la serbãrile jubi-liare de la Bucureºti prilejuite de împlinirea celor40 de ani de domnie ai regelui Carol I ºi când eaa cântat, sub bagheta dirijorului Hermann Kirch-ner, o serie de lieduri ºi doine. Fiind invitatã laSinaia, ea a fost mult apreciatã de regina CarmenSylva, bucurându-se totodatã de aprecierile luiGeorge Enescu ºi ale compozitorului TiberiuBrediceanu. Ulterior ea a mai fost invitatã sã cân-te la Curte, precum ºi la Peleº, la 14 noiembrie1909 acordându-i-se de cãtre regele Carol I me-dalia „Bene Merenti“, an în care, îndreptându-sespre Paris, l-a întâlnit pe poet la Budapesta.

Dupã un oarecare stagiu de perfecþionare înstrãinãtate, ea a devenit o cântãreaþã recunoscutã,cântând la 10 martie 1910 la Oradea într-un spec-tacol cu opereta ªezãtoarea de Tiberiu Brediceanu.Printre cronicile consacrate se numãrã ºi aceea acronicarului muzical al ziarului maghiar Nagyvá-radi Napló, care scria: „În mod deosebit trebuie s-omenþionãm pe Veturia Triteanu, care a interpretat rolulprincipal, având o voce frumoasã, de fenomenalã sopra-nã, cum puþine am auzit, o voce cu o sonoritate fermecã-toare. Farmecul ei dulce, frumuseþea cuceritoare i-au fostrãsplãtite de public cu aplauze puternice. Fiecare arie afost bisatã“.

Cu aceeaºi operetã se prezenta ea în 1913 înfaþa publicului spectator la Braºov, cu ocazia con-certului organizat cu prilejul primului congres al

femeilor române din Transilvania, interpretând ºiaria Santuzzei din Cavalleria rusticana, alãturi deGeorge Folescu ºi Lola Mioara Moga. Au fost treiseri la rând în care soprana Veturia Triteanu aridicat lumea în picioare, dupã cea de a douareprezentaþie cronicarul Gazetei Transilvaniei scri-ind urmãtoarele: „Dna Triteanu a avut în decursuljocului ei fascinant momente în care am privit-o ºiascultat-o cu respiraþia opritã. Vocea ei, de o putere, fru-museþe ºi strãlucire exuberantã, îmbinatã cu un joc artis-tic de un temperament fenomenal, ne-a cucerit în sborinimile ºi ne-a fãcut sã ne închinãm în faþa acestui maretalent de scenã care o pune pe dna Triteanu alãturea decele dintâi cântãreþe de operã“.

În seara de 11/22 iunie a avut loc o altã re-prezentaþie, care a stârnit comentarii la fel defavorabile. Iatã ce scrie acelaºi ziar: „Ieri seara amavut ultimul prilej sã admirãm pe artiºtii noºtri iubiþi,care, ca ºi la reprezentaþia anterioarã, s-au întrecut încântare ºi joc scenic. Dna Triteanu a stors din nou admi-raþia publicului, care a rãmas extaziat de prestaþiunile-iexcelente ºi neuitate. O adevãratã privighetoare!“

În iulie acelaºi an, ea e prezentã din nou pescenã, în cadrul unui concert dat în onoarea ei de cãtre corul bisericesc al elevilor ºcolilor sãseºtidin Braºov, în Biserica Neagrã, sub conducereadlui profesor R. Lassel. „Cu mulþumitã pentruaceastã deosebitã atenþiune din partea dlui Lassel ºi acorului sãu, – ni se spune într-o corespondenþã –,dna Triteanu a cântat în Biserica Neagrã rugãciuneaElisabetei din opera Tanhäuser, producând o profundãemoþiune în sufletul celor prezenþi.“

Peste o lunã, ea cânta la Orãºtie, cu prilejuladunãrii anuale a Astrei, unde a evoluat în com-pania pianistei Cella Delavrancea, venitã aici înmod special, împreunã cu tatãl sãu, pentru a par-ticipa la serbãrile organizate, între care figura ºiconductul etnografic ºi petrecerea popularã. Zia -rul braºovean Gazeta Transilvaniei anunþa bucuroscã „vom avea ca solistã în aceste piese, precum ºi în altecâteva puncte ale programului, pe privighetoarea Ardea-lului, dna Veturia Goga“, în cronica consacratãevoluþiei ei scenice ºi muzicale putându-se citi:„... auzind pe dna Triteanu nu te poþi stãpâni sã nu-þidai curs liber sentimentului de admiraþiune ce te

cuprinde. Constat cã aceastã distinsã cântãreaþã anoastrã, care dispune de o voce extinsã de 2 octave ºi 5 tonuri, limpede ca cristalul, a fost apreciatã dinpartea publicului german din capitala Germaniei,când a cântat, în douã rânduri, în opera regalã dinBerlin rolurile Elisabetei din «Tanhäuser» a luiWagner ºi Tamina din «Flautul fermecat» a luiMozart. Cu acea ocazie i s-a fãcut un ofert de anga-jament la acea operã pe cinci ani, pe care însã cân-tãreaþa noastrã, dornicã de a-ºi amplifica studiilemuzicale, atunci nu l-a primit. Mari critici muzi-cali, Leopold Schmidt ºi August Spann, au scris cumultã cãldurã despre dna Triteanu, zicând cã trebuiesã devinã preoteasa artei, ºi asemãnând-o din tem-peramentul, glasul ºi timbrul vocii, cu a renumiteicântãreþe, Destin . Când strãinii vorbesc astfel despreo cântãreaþã românã, atunci ce sã mai zicem noi? De altfel, ordinul cu care a fost distinsã dna Triteanudin partea M.S. Regina Carmen Sylva încã justificãpãrerile noastre. Atât în piesa Înºirã-te mãrgãrite, câtºi în balada Mama lui ªtefan cel Mare ºi în doineleexecutate, în care dna Triteanu este mãiastrã, a sece-rat o droaie de aplauze, fiind rechematã în repeþiterânduri la rampã, dovadã cã cât de cu drag ascultãpublicul nostru pe aceastã cântãreaþã de seamã, custrãlucit viitor. Piesa a fost condusã de însuºi autorul,iar dialogurile din ea au fost susþinute de privighe-toarea mãiastrã , dna Veturia Triteanu“.

În decembrie acelaºi an, Veturia Triteanucânta ºi la Bucureºti în Cavalleria rusticana,reprezentaþie care s-a bucurat de un grandiossucces, încât unul dintre reporterii ziaruluiDimineaþa a organizat o convorbire cu Privighe-

toarea Ardealului (apelativul aparþine ziarului), dincare reiese cã apreciata cântãreaþã ºi-a propus sãînfiinþeze o operã româneascã la Bucureºti.Totodatã, ea a susþinut o serie de concerte laConstanþa, Ploieºti ºi Craiova, cântãreaþa fiinddeja un nume aflat pe buzele tuturor.

Sunt lucruri care nu pot fi contestate ºi carevorbesc de la sine de prestigiul muzical de care sebucura cântãreaþa noastrã pe plan naþional ºi in-ternaþional. Astfel, mai multe ziare au relatat culux de amãnunte faptul cã a fost, dupã baritonulDumitru Popovici-Bayreuth, singura cântãreaþãromânã invitatã în 1914 la festivalul internaþionalde la Bayreuth, unde a cântat în Inelul Nibelungilorºi în Parsifal , stârnind aprecieri superlative. Celcare a invitat-o la Bayreuth ºi care a dorit s-o aibãîntre cântãreþele celebre de acolo a fost însuºi fiulcompozitorului, Siegfried Wagner, care o ascul-tase pe cântãreaþã la Bucureºti ºi se îndrãgostisede vocea ei superbã. Despre acest lucru face olungã dare de seamã publicistul Horea Petra-Petrescu în coloanele Revistei teatrale , pe care oredacta la Sibiu, ca organ al Societãþii pentruFond de Teatru Român.

Desigur cã lista aprecierilor ºi succeselorVeturiei Triteanu ar putea continua, prezenþa sascenicã ºi muzicalã impresionând pe mulþi co-mentatori ai fenomenului artistic ºi muzical altimpului, ºi unde apelativul de Privighetoare aArdealului este mereu prezent. Veturia TriteanuGoga n-a încetat sã încânte publicul ºi în aniiurmãtori. Cãsãtoria ei cu poetul Octavian Goga a fost împlinirea unui vis de tinereþe, care i-a în-cãlzit pe amândoi multã vreme. Retraºi în paceaºi sihãstria de la Ciucea, ei au trãit o viaþã de fa-milie palpitantã, în care politica se amesteca ade-seori, iar Goga ºi-a gãsit în soþia sa un sprijin ºiun sfãtuitor de nãdejde în toate împrejurãrile.Creaþia ei majorã este mausoleul Poetului de laCiucea, în care „strãjuieºte veºnic geniul lui Goga ºiomagiul neprihãnit al Soþiei, întrupat în flacãra artei“(Mircea Zaciu).

n


„V erde ca bradul“, de spunea propriu-ifiu cã peste zece ani, el, odrasla, va ju-ca rolul tatãlui, Florin Piersic se întin-

sese pe ecranele a trei, patru, cinci posturi TV du-minicã dupã-amiaza ºi seara (26 ianuarie – nu vise pare o cifrã de suspectã faimã?), în vreme ce laTVR 2 Ioana Bogdan, isterizatã de realitatea mã-surii timpului, îi organiza actorului „împãcãriinoastre“ festivitatea aniversãrii celor numai 67 deani… Pentru o „avuþie naþionalã“, cum l-a numitactualul ministru al culturii, e fragedã vremea.Însã Florin Piersic, aflat pe celuloid în diverseepoci istorice, ar rotunji cam douã sute cincizecide ani… ori douã mii. – Are ºi numãrãtoarea me-nirea ei – totul e sã optezi pentru ideologia conve-nabilã istoric ºi perspectivele emoþional-demogra-fice ale acesteia… De la Nichita Stãnescu încoacenu ne-a mai fost dat sã vedem aºa îmbrãþiºare ma-joritarã. Actori, prieteni, profesori ºi miniºtri, pluspreºedintele în persoanã ºi-au lepãdat limbajul lem-nos la „garderobã“ spre a-i împãrtãºi sãrbãtorituluicele mai calde urãri. „Vom trãi ºi vom vedea“, iarde-ar fi rãzboi sã fie, vom muri ºi vom vedea.

ªi totuºi, în faþa sticlei televoyeuriste, m-amamuzat copios. D’ale viciilor turniruri… Cu anii,

prostiile dobîndesc savoarea marilor plãceri. Sãreþinem însã cã a fi pretenþios nu se conjugãmusai cu a fi snob! Chiar dacã farmecul/ vrajabãrbaþilor atrage grotescul femeilor…

Peste „gard de noi“, în Franþa, academicianulJean d’Ormesson culege laurii admiraþiei tuturorvîrstelor ºi stilurilor muzicalo-mediatice. Ziceaîntr-o sîmbãtã noaptea moderatorul Thierry Ar-disson: „Iubesc Franþa, unde academicienii pot sã-ºideclare preferinþe pentru vedetele pop ori rap“. Iard’Ormesson ceda tuturor rãgazul expresiei pro-prii, cu seninul privirilor sale albastre, neiniþiate,parcã, în cruzimea realitãþii din jur ori, pur ºisimplu, ignorînd-o!

Pe televiziunea naþionalã, Rodica Culcer –ziarist de elitã ºi un eseist temerar – îl interogafãrã milã pe Emil Constantinescu. Ea colaboreazãla revista 22 ºi la Lettre Internationale. Rectific, aºa-dar, aprecierea global negativã asupra femeilor laTV. Spuneam cã face excepþie Eugenia Vodã, iat-oacum ºi pe Rodica Culcer, duminica la prînz!Emil Constantinescu s-a dovedit în jenã de dile-tantism ºi „aburealã“ ideologico-managerialã.

Între toþi, mai cu bucurie priveºti „relicvele“aristocraþiei teritoriale. Care numai a relicve nu

aratã, deºi, socialmente vorbind, categoria ºi-a dat„obºtescul sfîrºit“. Nu însã ºi cînd sunt specialiºtiori înþelepþi de talia lui Bãlãceanu-Stolnici – mi-raculosul „supravieþuitor“ al clasei sociale deci-mate mãrturisindu-ºi tainele longevitãþii EugenieiVodã la emisiunea Profesioniºtii, despre care v-ammai vorbit. Altfel spus: totul e zãbava tradiþiei învreme. Restul vine de la sine. Amen!

n


teledependenþaFlorin, preºedinþi, rectificãrin Monica Gheþ

Wolfgang Brenner Pictura nr. 37

S-a nãscut în 1954 ºi a crescut la Meiringen, Hannoverºi Küsnacht. Trãieºte ca liber-profesionist, împreunã cufamilia, în Wald, nu departe de Zürich. În timpul liber,Nicolas Lindt oficiazã cãsãtorii. Pînã în prezent, a publicat numeroase volume de prozã scurtã ºi povestiri,toate inspirate din mediul rural. Acest „teritoriu sãtesc“este, doar în aparenþã, un „loc în care nu se întîmplãnimic“. Fin observator care ºtie a trece dincolo de apa-renþe, Nicolas Lindt sondeazã mediul sãu preferat, cuironie mascatã, alteori cu duritate, fãrã menajamente.Este cunoscut ºi prin lecturile sale publice spectaculoase.Se considerã (chiar dacã este mai tînãr) un reprezentantal generaþiei ’68, cãreia i-a ºi dedicat o amplã nuvelã(sau un miniroman) de-o lucid-acidã analizã. Texteletraduse au apãrut în 1997.

Biletul din cutia poºtalã

N ici nu ne mutasem decît de cîteva sãp-tãmîni cã am ºi gãsit biletul în cutiapoºtalã:

„În podul dumneavoastrã arde, de cîteva zile,lumina – B. Meier“.

Vecina noastrã, am priceput noi, observã, cuatenþie, împrejurimile. Am stins lumina, dar dupãalte cîteva zile, femeia apãru în uºã: „Doreamdoar sã vã spun cã lumina a ars, iarãºi, toatãnoaptea“. Foarte mulþumesc, doamnã Meier! Amstins lumina, dar peste alte cîteva zile ne tele-foneazã o altã locuitoare, pentru a ne anunþa, lafel de prieteneºte, cã sub acoperiºul nostru arde,iarãºi, lumina.

Mai tîrziu, am înþeles. Trãiam un ritual al salu-tului de bine-aþi-venit practicat în partea germanãa Elveþiei. Un strãin s-ar fi supãrat, de-ar fi fost în

locul nostru, s-ar fi simþit ameninþat: noi nu.Aceastã limbã ne este familiarã. Vecinele noastre auavut bune intenþii. Erau îngrijorate sã nu plãtimprea mult curent ºi, într-un fel, doreau ºi sã needuce. Sã laºi lumina aprinsã e o pierdere inutilãde energie, nu? În esenþã, vecinele au dreptate.

ªi eu sînt ca ºi ele. Nu aº face nimic toatã ziuadecît le-aº arãta oamenilor cum iau eu parte laviaþa lor. În drumul meu prin sat, trec regulat pelîngã o casã unde, întotdeauna, latrã un cîine.Locuitorii, aºa se aratã, sînt peste zi plecaþi. Artrebui, într-o searã, sã-i vizitez ºi sã le spun: „ªtiþicã dulãul dumneavoastrã latrã toatã ziua?“

Într-o grãdinã din vecini nu culege nimeniprunele din pomi. „De ce mai þineþi livada?“ artrebui eu sã întreb, „nu gãsiþi cã e pãcat pentruasemenea fructe frumoase?“ Un alt vecin aruncãmereu ziarele la coºul de gunoi. Ar trebui sã-iscriu un bileþel: „Ziarele vechi se duc la centrulde colectare a hîrtiei!“

Asta ar fi drãguþ din partea mea.Ocazii sînt destule. Mama la cumpãrãturi, de

exemplu, care constant îºi ceartã copilul, ar puteaauzi din partea mea, stimabilã mamã, asta-i singuralimbã pe care-o pricepe ãla mic? Bãtrînul domndin tren, care nu o lasã pe nevastã sã scoatã o vor-bã, ar putea fi ºi el admonestat. ªi conducãtorulauto care nu opreºte înaintea zebrei ar putea primiobservaþia cum cã ºi el va merge în ceruri pe jos!

Astfel te poþi enerva în mod constant. E incre-dibil cum pot oamenii sã facã lucruri anapoda.Nimeni nu se comportã aºa cum îmi închipui eucã ar trebui. Viaþa mea cu vecinii, cu oamenii dinsat, cu cunoºtinþele mele ar fi mult mai fericitãdacã m-ar asculta. Fiecãruia aº avea ce sã-i corec-tez, ce sã-i sfãtuiesc, ce sã-i obiectez.

Nu o fac. Îmi þin gura. Automobilistul nu are rãbdare, bãtrînul domn nu ascultã, mama ceapocitã-ºi ceartã copilul, ziarele zac la coºul degunoi, prunele se stricã, cîinele latrã. Nu zicnimic. Pentru cã sînt discret.

Discreþia e salvarea noastrã. Doar puþine pro-poziþii rãzbat dincolo de ea, de exemplu: În poduldumneavoastrã arde, de zile, lumina. Sînt convins cãiubitoarea mea vecinã ar fi avut mult mai multede spus.

Dar e discretã.

Spre sineO femeie bãtrînã din vecini stã la fereastrã,

sprijinindu-se în coate, ºi priveºte afarã. Deseoriam trecut pe acolo, în timp ce mãtura prin curteori uda florile ºi îmi fãcea impresia unei fiinþeviguroase, aspre, care probabil e mulþumitã doaratunci cînd poate lucra. Îmi rãspundea la salut defiecare datã într-un fel destul de posac, ca ºi cumtotul o deranja, ce nu fãcea parte din lumea ei. Oderanja, desigur, cînd salutam, pentru cã trebuiasã-mi rãspundã, chiar dacã nu avea nimic de aface cu mine.

Iar acum vãd aceastã femeie, care ar puteaglumi pe seama observaþiilor mele, stînd la fe-reastrã ºi privind afarã. Mã surprinde aceastã in-activitate a ei, aceastã stare pasivã, aceastã privirefãrã vreo þintã anume. Ochii ei nu observã cevaanume, nu cerceteazã, se pierd undeva în grãdinã.

Sînt convins cã în momentele urmãtoarefemeia se va întoarce la treburile ei zilnice. Poatea dorit doar sã deschidã fereastra. Dar dupã aceea,fãrã voia ei, ºi-a sprijinit coatele pe pervaz, iargîndurile i-au zburat aiurea.

Poate undeva departe. Spre sine.n

traducere

Douã prozen Nicolas Lindt

Prezentare ºi traducere de RADU ÞUCULESCU


M-am ºtiut ºi mã declar iubitorul uneiplante de mulþi dispreþuitã, destul de destratatã ca o buruianã oarecare, nedemnã

de atenþie. Este vorba de hrean, pe limba latinãdenumit „Armoracia rusticana“, din familia„Brassicaceae lapithofolia“; creºte ºi el pe undepoate sau pe unde nu-l tund gospodarii, e rudã cuvarza, conopida, gulia, ridichea. Acestea ar fi nea-murile bogate, îngrijite, cocoloºite, bine întreþi-nute; cu hreanul e altfel, lui nu i se acordã atenþiedecît pentru a fi scos din pãmînt, curãþat, ras, ase-zonat cu oþet ºi puþinã apã. La vreme de iarnãdestul de asprã, într-o piaþã apropiatã unele „in-termediare“ vindeau borcanul (tip iaurt) cu hreanla 15 mii de lei. Dar, de frig, onorabilele interme-diare nu s-au mai arãtat cu deliciosul produs.Atunci, nu-i aºa, doritorului nu-i mai rãmîne laîndemînã decît eterna alimentarã; aici se gãseºtehrean în borcãnaºe cu capac ºmecher, par maimici chiar decît cele pentru iaurt, dar costã, þine-

þi-vã bine!, cu 45 de mii din aceiaºi lei prãpãdiþi,diferenþa de 30 de mii de lei în favoarea statuluimi se pare încã o ruºine ce poate fi agãþatã pepieptul celor care hotãrãsc preþurile. Nu ºtiu prince mecanism, starea asta a bietului „armoraciarusticana“ mi-a adus aminte de un banc sunînddupã cum urmeazã: falnicul leu, plimbîndu-seprin pãdure, e cam nemulþumit de ceea ce vede,nervos, convoacã toate vieþuitoarele la o ºedinþã,le spune verde în faþã cã sunt urîþi, netunºi, ne-bãrbieriþi, mizerabili chiar, îi expediazã pe toþi sãse aranjeze, a doua zi urmînd sã se înfãþiºeze pen-tru un control aspru. ªi s-au risipit ruºinaþi ºiînfricoºaþi ºi a doua zi au venit cu mic cu mare,care mai de care mai dichisit. Leul l-a admirat peurs, a avut ceva cuvinte de laudã ºi pentru cerb,dar lui i-a ºi reproºat smocul „panchist“ dintrecoarne, inspecþia continua cînd mai sã cadã îm-piedicîndu-se de o mogîldeaþã; furios, leul a stri-gat un „Dã-te la o parte, ºobolan nenorocit!“, gata

sã-i trînteascã una cu piciorul. Biaþa mogîldeaþãn-a mai avut energie decît pentru a spune: „Sãtrãiþi, ºefu’, dar eu nu sunt ºobolanul, eu sunt ari-ciul!“ Dupã cum se vede, nu toate deciziile mai-marilor sunt întotdeauna salutare. Nu e mai pu-þin adevãrat cã mai dã Domnul ºi decizii încãrcatede neaºteptatã tandreþe. Aºa, de pildã, conducã-torii unei localitãþi norvegiene s-au gîndit sã orga-nizeze un concurs „cea mai frumoasã vacã“, uninedit „miss cow“, cu regulament, mod de des-fãºurare, tot tacîmul. În ce ne priveºte, pare multmai probab ilã situaþia ariciului ºi de neînchipuito întrecere pentru desemnarea celei mai fru-moase vaci. ªi vestea aceasta minunatã o citeamîn timp ce se trîmbiþa la radio ideea cu „Petrom –Esenþa miºcãrii“, dupã care venea, cum nu sepoate mai potrivit, informaþia caldã, proaspãtã aunei noi scumpiri la produsele petroliere. În acestritm, „esenþa miºcãrii“ are toate ºansele sã se pre-schimbe în „ºansa nemiºcãrii“.

n

salonul defavorizatuluiHreanul postrevoluþionar, ariciul ºi „esenþa miºcãrii“n Mihai Dragolea

La Muzeul Bökerhof din Brakl-Bökendorf,orãºel german aºezat între Kassel ºi Mün-ster, a avut loc în primãvara lui 2002 expo-

ziþia de colaje, Poetische Fragmente , a pictorului ger-man Wolfgang Brenner, nãscut în 1956.

Aceste opere recente ale artistului demon-streazã necesitatea permanentã a reînnoirii expre-siei plastice, prin confluenþa canoanelor mai mul-tor ramuri ale artelor vizuale; desenul, fotografia,grafica se împletesc în unitatea lucrãrii. Acestecalitãþi vizuale sunt întregite cu conotaþii de sen-sibilitate poeticã a cuvântului scris, folosit înprimul rând cu valenþe de semn grafic.

Ceea ce ne frapeazã la primul contact vizual cucolajele etalate este modestia materialelor ºi mini-malizarea mijloacelor artistice ale unui artist activîn câmpul artei încã din 1975. Lucrãrile expuse

denotã fragilitate ºi te gândeºti sã-þi þii pulsul, ba chiar sã-þi frânezi bãtãile inimii, ca nu cumvareverberaþiile propagate de noi sã dezacordeze ºi sãperturbe armonia construcþiei poemelor spaþiale.Orice gest brusc al nostru ar putea duce la prã-buºirea acestor arhitecturi bidimensionale.

Aceste Fragmente poetice au ºi o dimensiunetemporalã, ce o întrezãrim pãºind pe cãrarea în-gustã a unui fir de cernealã, fir ce ne cãlãuzeºteîntr-un labirint al unei vieþi imaginare în carepulseazã idei, sentimente, gânduri. Unul dinumilele materiale folosite cu predilecþie de artist e textul caligrafic ce a supravieþuit cu mult mâiniice l-a scris. De multe ori, în calea sprinþarei peni-þe sunt colate de artist – din motive de limbajplastic – ferestre sau porþi de hârtie, ce au atât im-plicaþii compoziþional-plastice, cât ºi o mare în-cãrcãturã de emoþie esteticã.

În colajul dedicat unei banale vieþi a unei cutiide chibrituri, bagheta de cãrbune cu capul tocitscrijeleºte greoi hârtia, lãsând curbe imperfecte,zig-zaguri tremurate, neciteþe, cu urme de fum ºipraf negru. Caligrafia are resurse permanente deexpresie plasticã pentru acest artist liber-profesio -nist, cu expoziþii personale în galerii din Hamburg,Arnsberg, Altenbeken, Paderborn, Leipzig etc.

Litera tipãritã, folositã de artist în scop estetic,are o arhitecturã bidimensionalã umanistã, grandi-oasã, renascentistã ºi e reconstruitã pe câmpul decelulozã, unde „crescuserã“ deja sãlbatic sau fuse-serã deja „plantate“ cu cãrbunele sau cu peniþa lite-rele de mânã. Firavele ºi stângacele litere de mânãau frumuseþea instinctivã, naivã a încrengãturilornaturale. Asupra acestora dominã maiestuos o con-

strucþie monumentalã a literei tipãrite. Ea exprimãfrumosul ideal al raþiunii pure, cu o alcãtuire con-formã tuturor canoanelor frumosului antic.

Nu pretindem cã am putut sã surprindem încâteva fraze complexitatea activitãþii artistice a luiWolfgang Brenner. Pe lângã activitãþi expoziþiona-le personale ºi de grup, artistul are ºi o puternicãimplicare în viaþa socio-culturalã a regiunii. Amcãutat sã trezim interesul cititorului român pen-tru arta lui, cu speranþa lui cã vom avea o datã pesimezele clujene ºi lucrãrile în original. Pânãatunci, sã vizitãm virtual site-ul lui pe internet,www.wbrenner.de

n

plasticãWolfgang Brenner –colajul la superlativn Emil Dobribán


TRIBUNADirector fondator:IOAN SLAVICI (1884)

Revista apare bilunar, cu sprijinul Fundaþiei Culturale Române

(Centrul de Studii Transilvane)ºi al Ministerului Culturii, Cultelor ºi Patrimoniului Cultural Naþional.

I. M AXIM DANCIU(redactor-ºef)

OVIDIU PETCA(secretar tehnic de redacþie)

Tehnoredactare:EDITH FOGARASI

Redacþia ºi administraþia:3400 Cluj, Str. Universitãþii, nr. 1

Tel. (0264) 19.14.98Fax (0264) 19.14.97

E-mail: [email protected]

ISSN 1223-8546

S C R I I T O R U L C L U J E A N , A S T Ã Z I

blocnotesOvidiu Pecican: Trei inºi ciudaþi de pe Someº • 2Radu Þuculescu: Întîlnire • 14Ruxandra Cesereanu: Feminitate literarã clujeanã • 15

editorialIon Cristofor: Elogiu Clujului • 3

carteaEmanuela Tegla: Unitatea în diversitate a Sud-Estului european • 4Monica Gheþ: Singura certitudine • 5Diana Adamek: Anamneze • 6

interviuEugen Uricaru • 7Constantin Cubleºan • 8Ion Pop • 10Ion Simuþ • 11Alexandru Vlad • 13Adrian Marino • 16

meridianVirgil Stanciu: Clujul traducãtorilor • 18

rãstãlmãciriMihaela Mudure: Între Fanar ºi epoca Meiji • 2

muzicãInterviu cu Denisa Piteiu • 19

polemosMircea Popa: Cine a fost „Privighetoarea Ardealului“? • 20

traducereNicolas Lindt: Douã proze • 22

teledependenþaMonica Gheþ: Florin, preºedinþi, rectificãri • 22

plasticãEmil Dobribán: Wolfgang Brenner – colajul la superlativ • 23

salonul defavorizatuluiMihai Dragolea: Hreanul postrevoluþionar, ariciul ºi „esenþamiºcãrii“ • 23

arteOvidiu Petca: Arta planetarã • 24

arte

bour

SUMAR

P uþine sunt lucrãrile de sintezã dedi-cate artelor zilelor noastre. Tocmaide aceea încercarea artistului ºi cri-

ticului de artã sârb DOBRICA KAMPERELICde a investiga arta alternativã este beneficãîn a ne ghida în acest þinut stufos ºi pestriþ,plin de contradicþii ideologice ºi de expre-sie, loc unde valorile nu s-au cernut încã,unde impostura face casã bunã cu mani-festãrile sincere antiartistice ale avangardei.

Volumul Doskok u novu eru planetarneumetnosti/The landing to the new era of plane-tary art, proaspãt apãrut la editura Nolit dinBelgrad, în limba sârbã, cu o scurtã prezen-tare în limba englezã, ne introduce în lu-mea artelor experimentale ºi a creatorilor,nu neaparat cu dorinþa de a concluziona, cide a fixa cel puþin o stare de fapt. Temeledezbãtute în carte sunt: cele mai intere-sante miºcãri ºi proiecte internaþionaleinteractive, grup ºi individ, artã ºi rãzboi,arta izolãrii, zone liber-artistice, viitorul înmail art.

Fãrã a fi neapãrat un adept al ideilor glo-balizatoare, Kamperelic remarcã o tendinþãnaturalã a artelor plastice contemporanecãtre o unitate în diversitate, dar cu accen-tul pus, în special, pe valorile individuale,în defavoarea obiºnuitelor valori locale,regionale sau naþionale. Este inevitabilã, chiarfireascã aceastã modificare structuralã, datoritãnoilor mijloace de comunicare, dar ºi legãturilordirecte, comunicãrii continue, deselor contactedintre artiºti. Subconºtientul rãmâne impregnatde aceste influenþe, interconexiuni. Astfel, unelesoluþii plastice la modã devin constante în operamultor artiºti contemporani. Aceastã miºcareameþitoare, fertilã ºi voluntarã, care are loc la oraactualã, cu accente valorice modificate, diferite depercepþia clasicã, produce un glisaj al interesuluide la adularea unor vârfuri cãtre o interesantãformã a culturii de mase. Arta noului mileniutinde sã devinã o culturã cotidianã, prin impli-carea unui numãr din ce în ce mai mare de creatori, conectaþi între ei prin nenumãrate fireinvizibile, în special subiective. Implicarea socialãdevine mai importantã decât preocuparea pentruformã, pe care o preia fiecare ca pe o modã, maidegrabã, ºi nu ca pe o marcã distinctivã a perso-nalitãþii. Stilul, personalitatea devin mai puþinimportante. Asistãm astfel la un fenomen de sub-versionism cultural. Aceste forme de manifestare,de la creaþiile plastice, poetice, scenice sau muzi-cale, cu valenþe tradiþionale, precum ºi noileforme (neo-dada, fluxus, neoism, noise art, pla -gism, comunicarea prin network) pun în miºcaremase largi de participanþi. De aceea, locurile pre-ferate ale acestor producþii sunt mai degrabã sce-nele deschise, pieþele sau internetul. Prin e-mail,oricine, oricând, apãsând o tastã, poate sã trimitãcea mai nouã creaþie a sa unui lung ºir de cores-pondenþi.

Din pãcate, aceastã carte nu a fost tipãritã în-tr-o limbã de circulaþie internaþionalã. De aceea,concluziile pot fi în parte ideile recenzorului, daracest mod al colaborãrii, la orice nivel, este carac-teristic noii culturi cotidiene. Totuºi, în urmacorespondenþei noastre, a receptãrii atente a pu-blicaþiei Open World Magazine , editatã de Rorica ºi

Dobrica Kampereli c, am receptat cu interescomentariile sale ºi m-a fascinat pasiunea sa pen-tru artele experimentale, puterea de muncã, forþade convingere, prin care reuºeºte sã impunã oserie de acþiuni ca evenimente culturale în spaþiuliugoslav. Cartea conþine o bogatã documentaþiefoto a unor performanþe relizate în Serbia sau laFestivalul de la Minden (Germania), alãturi denume consacrate ca: Angela Pahler ºi Peter Kunster-mann, Dr. Klaus Groh, Vesna Dimic , John Held Jr.,Jose Vandenbroucke, Luc Fierens ºi Anina Von Se-broeck, Givanni ºi Renata Strada ºi Alan Turner. Deasemenea, sunt prezentate performanþe sau arte-facte „clasice“ realizate de Emilio Morandi, Nato,Loco, Jolanda Trstenjak, Sofia Martinou, ReykaYamamoto, Peter Kaufmann, Vanci Stirnemann,Ruggero Maggi, Antonio Sassu, Fumiko Taatematsu,Fernando Aguiar, Clemente Padin, Jacques Lizene,Ryosuke Cohen, Mayumi Handa, Baudhuin Simon.Un numãr însemnat de colaboratori din spaþiuliugoslav graviteazã în jurul lui Kamperelic ºi agaleriilor NUBS, ULUS, SULUJ, Sunce, Novi klub,Studentski Grad (Belgrad), Stara Kapetenija (Ze-mun), cum ar fi: Miruljob Filipovic Filimir, TanjaNasti c , Vesna Duric , Vesna Milicevi c ºi DragiškaCosic -Cosa , grupul LED ART. În carte sunt referirila performanþele body-art ale Amaliei Perjovschi ºila expoziþiile lui Mircea Stãnescu. Trebuie remarcatcã în timpul bombardamentelor un grup de ar-tiºti din România a organizat o manifestare desolidaritate cu poporul sârb. Sunt cunoscute co-laborãrile lui Kampereli c cu Nenad Bogdnovicºi Gogolyák Sándor din Odzaci, prezenþi în multeexpoziþii clujene. Kamperelic mi-a scris cã estefericit cã a putut colabora cu nume mari dinRomânia, ca: Nadia Cella-Pop, Iosif Király, LiviuButnariu ºi Dan Perjovschi, contacte, din pãcate,pierdute în ultimii ani.

n

Arta planetarãn Ovidiu Petca

ˆ ˆ

serie nouã • anul ii • nr. 10 • 1-15 februarie 2003 • 10...

Documents