sensul vietii si al mortii

7/21/2019 Sensul Vietii Si Al Mortii

1/8

Sensul vietii, al mortiisi al suferintei in mileniul III

Inainte de a vorbi de sensul vietii, al mortii si al suferintei in mileniul III, cred ca ar trebui

precizate cateva aspecte fundamentale, cum ar fi:

1. Sensul vietii, al mortii si al suferintei asa cum se arata el a fi in matricea sufleteasca a

poporului roman.

2. Care a fost momentul istoric cand acest sens a fost obligat sa legitimeze esenta de neinfrant

crestina a neamului romanesc?

3. Care este sensul vietii, al mortii si al suferintei in lumea moderna de azi?

4. Si lucrul cel mai important, care este raportul omaniei crestine cu sensul acordat de aceasta

lume?

Ca sa raspundem la primul punct, ar trebui sa mergem pe urmele savantului Simion !e"edinti,

care sesiza ca pe pamantul romanesc crestinismul ne#a prins de$a nemuritori # prin credinta de

nestramutat pe care o aveau dacii in nemurire, prin bucuria lor in fata mortii. %m fost parca

pregatiti sufleteste si anuntati &avant la lettre& de adevarul lumii. 'utem spune ca poporul roman

nu s#a convertit, s#a luminat. Convertirea are zbaterile ei catre ceea ce a fost, creeaza seisme

imprevizibile, din cand in cand ecourile inceputului mai c"inuie fiinta. (uminarea nu c"inuiefiinta, o limpezeste, o scapa de teroarea contingentului fara sa anuleze realitatea acestuia, reduce

gravitatia e)cesiva a acestei realitati ce ne incon$oara si face loc *ainei.

&Cata aparenta atata fiinta&, afirma +usserl preluand un principiu al scolii neoantiene de la

!arburg.

Ce este viata? (#a intrebat filosoful crestin -rnst ernea pe un taran roman din perioada

interbelica /in cadrul unui studiu nomografic declansat de 0imitrie usti.

&iata#i viata&, raspunde taranul, &dar si multa nalucire in $ur&. Intre afirmatia lui +usserl si

raspunsul taranului roman este o prapastie ontologica in ceea ce priveste perceptia lumii. Sensul

pe care romanul il da vietii se defineste parado)al, dar in acelasi timp precis. ealitatea vietii

este respectata, aparenta nu este negli$ata, dar nu este in acelasi timp fetisizata si egalata cu

sensul fiintei. !ai e)ista o realitate nemasurabila fenomenologic, fizic, matematic etc., dar care,

cu toate acestea, e)ista # &nalucirea& din $ur, adica *%I5%. Curios, aceasta &nalucire& nu este

interogata, ci doar constatata si, mai mult, respectata. %cest respect al *%I5-I marcat de sfanta

mirare si nu de curiozitate rationala creeaza romanului un sens ma$or al vietii care nu#i produce

frica in fata necunoscutului, ci se lasa invaluit de acesta intru imbogatirea fiintei sale.

1
http://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68994-sensul-vietii-si-al-mortiihttp://www.crestinortodox.ro/alte-articole/68994-sensul-vietii-si-al-mortii


2/8

0e aici acea lipsa de precipitare biologica a lui in fata mortii. &Si de#o fi sa mor&, spune ciobanul

din &!iorita& # detensionand invecinarea mortii, minimalizandu#i tragedia, dar nu din dispret ci

dintr#un refle) sublim de a o imblanzi, de a se imprieteni cu necrutatorul destin, ca acesta sa nu

mai para rupere, ci curgere. %ceasta calitate a poporului roman se numeste I5*-(-'CI65-

06I7%S%. Ciudata impletitura in care filosofia este vibrata de suflet si din cunoastere se

transforma in intelepciune. Conceptul simtit # inteligenta intuitiei, ar spune fratele nostru apusean

'ico della !irandolla. % vorbi, fara a vedea, despre rasaritul soarelui poate sa creeze un concept,

dar un concept mort, a vorbi dupa ce l#ai vazut creeaza conceptul sensibil # spunea acesta intr#un

mod parado)al in plina enastere. Candva am fost frati in felul in care am privit lumea # am

putea spune # cine si cand ne#a despartit este intrebarea sufletului meu -)istenta poporului

roman a fost marcata tot timpul de pericolul disparitiei sale din istorie. omanul deci a vazut

moartea, a trait in pro)imitatea ei clipa de clipa si totusi nu groaza i se citeste pe c"ip, ci o

decenta impacare care nu ne vorbeste despre fatalism, ci despre intelegerea fundamentala.

*recerea dincolo se face cu regret pamantesc, dar si cu bucurie crestina, asa cum putem vedea

intr#un bocet maramuresean: &0raga maic"ii, dupa tine imi pare rau si bine&. Comentariile

nefiresti, superficiale din ultima vreme in spatiul cultural romanesc # vis a vis de asa zisul

defetism al romanului # denunta public sec"elele genei comuniste marcata de activism perpetuu,

precum si altoiul gandirii noi, secularizate, marcate de utilitarism si eficienta cu viata pre viata

calcand. omanul vorbeste firesc cu moartea, adica esentialmente crestineste. 'atetismul antic al

grecilor, dispretul sau indiferenta romanilor, frica camuflata a omului modern, el nu le cunoaste,

pentru ca el, romanul, 7 cunoaste demult, a stat gard in gard cu -a, a vorbit cu -a, a negociat cu

-a, a responsabilizat#o, a scos#o din salbaticie si i#a dat sens.

0upa cum putem vedea in minunatele versuri ale unui cantec popular maramuresean despre

moarte:

&Sambata de dimineata

!#o catat !oartea prin casa

!#o catat si m#o aflat.

-u de moarte m#am rugat

Sa ma mai lase un ceas

Ca mai am si eu necaz

Si mai am vo tri copii

Si#o mie de datorii

Si daca le#oi impaca

in#o moarte si ma ia

2


3/8

Ca eu lumea mi#am urat

!i#e dor numai de !ormant.&

Cuvantul $ale este neputincios si neintreg ca sa comenteze aceasta &lacrima amara& care este

sufletul taranului roman. Inc"ipuiti#va tara aceasta ca pe obrazul unui copil pe care curge aceasta

lacrima incontinuu si veti realiza istoria poporului roman. -)presia contemporana a acestei stari

sufletesti se gaseste perfect conservata in dimensiunea ei, in ceea ce oamenii de azi te#ntreaba

daca sti care este ultima intrebare a poporului roman. &Care este?&, zici tu... si ti se raspunde:

&0aca e)ista viata inainte de !oarte?& Iata deci sensul vietii si al mortii cum trece neintinat de

istorie la acest neam. 5ecazul este tragedia continua a acestui popor, este inflatia de gri$i, este

intunecarea vietii si luminarea mortii. 0ar moartea este educata sa vina doar atunci cand omul si#

a facut datoria fata de viata, cand a curatat#o pe aceasta de necazuri.

(a roman !oartea nu este de capul ei, trebuie sa respecte regula $ocului. -a nu este un dusman al

vietii ci, parado)al, un partener al ei. 5u este dimensiunea cea mai mare, ci sta la coada dupa

5ecaz si datorii. !ormantul nu este loc de blestemat ci de iubit. -ste o inversare ontologica fara

precedent la alte popoare. In basmul &*inerete fara batranete si viata fara de moarte&, 8at#8rumos

nu accepta sa se nasca decat numai daca tatal sau ii promite ca ii daruieste nu bogatii, imparatii,

ci sensul nemuririi # al &tineretii fara batranete si al vietii fara de moarte& # este o cerere in plan

spiritual absolut, ispita celor materiale fiind ine)istenta. Citim aici cea mai puternica e)presie

popular#crestina a unui neam, este strigatul cel mai acut dupa conditia pierduta, dupa puritatea ei

primara. In acest dor al inocentei de inceput mai gasim o esenta sufleteasca a acestui neam. 8at#8rumos ii cere tatalui sau Imparatul sa sc"imbe sensul vietii si al mortii # sa dea ceasul inapoi la

conditia adamica, sa duca totul inainte de cadere. -ste o indrazneala crestina nu o obraznicie,

este cerinta acuta dupa calitatea vietii si nu dupa cantitatea ei, caci esenta crestinismului sta in

calitatea fiintei ca fiu al lui 0umnezeu si nu ca, cantitate biologica, sociala, politica a individului

in societate. In nici un moment 8at#8rumos nu face concesii bogatiei materiale in care s#a nascut.

-l cauta nemurirea. 8ugind dupa un iepure la vanatoare, povestea spune ca iese din poiana uitarii

si#ncepe sa#si aduca aminte. %tunci se instaleaza dorul fata de viata in murirea ei. Coborarea din

%bsolut in istorie C. 5oica o noteaza e)celent, ca coborarea din 8iinta in 8ire. %$uns cu greu din

-den in locul pamantesc al nasterii sale, ceasul biologic se#ntoarce in sensul timpului omului

cazut si imbatraneste in minute cati altii in ani. %ceasta este pedeapsa # conditia perisabila a

muritorului. Si acest muritor ca toti altii a$unge la locul unde o data era castelul tatalui sau si care

acum este plin de ruine. In $ur o lume noua, cladiri necunoscute lui # civilizatii noi. 'rintre

resturile trecutului mai gaseste urma tronului distrus si sub el o lada. 0esc"izand lada, din ea iese

insasi !oartea # imbatranita si ea, dar care mai are puterea sa#i traga o palma, strigandu#i: &0aca

mai zaboveai, nici pe mine nu ma mai gaseai& -ste pentru prima oara cand !oartea este pusa in

pericol sa moara. *ot C. 5oica subliniaza ca !oartea il pedepseste pe 8at#8rumos ca a indraznit

sa iasa din 8ire in 8iinta.

3
http://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-si-superstitii/68784-refrigerium-in-mitologia-si-in-istoria-poporului-romanhttp://www.crestinortodox.ro/datini-obiceiuri-si-superstitii/68784-refrigerium-in-mitologia-si-in-istoria-poporului-roman


4/8

-minescu il intreba din cand in cand pe Slavici: &Ce mai faci cu intrarea intru 8iinta?& %ceasta

obsesie a trairii in fiinta si mai putin in fire, o sesizeaza si !. ulcanescu atunci cand spune ca

poporul roman traieste esential in virtualitate si numai in cazuri e)treme iese in istorie. %cest fel

de a fi irita mersul istoriei # o boicoteaza, cum ar spune laga considerand#o in e)presia lui

5oica simpla meteorologie. %ceasta atitudine a poporului roman in fata lumii # aceasta gradina

sufleteasca a fost "umusul e)istential in care a crescut ca o prelungire de lumina crestinismul.

-)presia lui, implicita atitudinal, o gasim concentrata in $urul versului eminescian: &5u credeam

sa#nvat a murii vreodata&. /(ectia fundamentala a crestinismului este sa te#nvete cum sa mori.

!atricea aceasta crestina dezvoltata pana in ultima celula a omului romanesc nu s#a grabit sa

semneze in istorie, ci sa asigure dainuirea. 5#a slabit in timp ci s#antarit. 'uscariile comuniste au

fost "artia de turnesol care a adus dovada acestei esente. 0in gena aceasta ne#am refacut tot

timpul. Sincronizarile cu 7ccidentul au fost precipitari de moment necesare istoric, dar florilesufletului nostru au crescut rebele in salturi tainice pe care nici astazi nu ni le e)plicam la acest

neam.

0ar aici intram in punctul al doilea in care analizam momentul cel mai acut, in care poporul

roman si#a definit sensul vietii, al mortii si al suferintei in planul concret istoric. %dica credinta

crestina pusa la lucru. !omentul este *-7%-% C7!65IS*%. 5umai ca aici instrumentele

de lucru ale analizei, fie ea antropologica, istorica, sociala etc. sunt neputincioase. %naliza

acestei crime in termenii conceptului devine o impietate. Sistemul de referinta se sc"imba si

legea gravitatiei nu mai functioneaza.

Citandu#l pe filosoful francez !ic"el +enr9 putem spune ca &adevarul crestinismului nu tine de

ordinul gandirii&... !i#as permite sa#l completez spunand ca tine de ordinul !%*6ISIII.

!arturisirea nu intra in "abitatul intelectual si nici macar sufletesc al lumii de azi, greutatea

comunicarii cu fratele nostru c"inuit # omul modern # pare insurmontabila. 8recventele sufletesti

si mentale sunt total diferite. - greu daca ne gandim ca 7ccidentul a cunoscut pe rand

corectitudinea teologica si astazi pe cea politica, pe cand noi am cunoscut doar

I5C7-C*I*60I5-% IS*7I-I si mangaierea lui 0umnezeu. Caci cele doua din urma mergimpreuna la acest neam umilit de istorie dar inaltat de 0umnezeu.

om sc"imba deci registrul comunicarii, nu din moft stilistic ci din necesitati metodologice si am

sa argumentez aceasta nu prin neputinta mea ci prin aparenta neputinta a unui sfant de a vorbi.

Caci sfintii nu vorbesc # vorba este a oamenilor, ei cuvanta. 0eci sa#i dam cuvantul:

&!i#ar fi cu neputinta sa alcatuiesc sti"uri pana cand nu simt in inima ceea ce scriu. Cuvintele

sti"urilor izbucnesc din inima ca niste scantei dintr#o cremene, dar asta se#ntampla numai atunci

cand cremenea inimii este lovita de amnarul durerii sau al bucuriei, al mustrarii pentru pacate sau

al recunostintei fata de milostivul 0umnezeu... Cand scriu ceva mai miscator simt o durere la

4


5/8

inima, ca si cum sti"urile ar fi niste faramituri desprinse din insasi inima mea zdrobita, de aceea

si cuvintele curg insotite de lacrimi uneori... dar rucodelia mea nu se#ntreaba aici pe piata...

%cum lumea, saraca, este tare grabita.&

%sa a cuvantat unul dintre cei mai noi sfinti romani si ai intregii lumi crestine: Sfantul Ioan Iacob

omanul din +ozeva. Cat de mult seamana aceasta durere a inimii, cand sti"ul porneste din

suflet, cu ceea ce a raspuns !. -minescu cand a fost laudat de !a$estatea Sa, egina -lisabeta

/poeta Carmen S9lva pentru versurile sale: &!a$estate, versurile se desprind de noi ca frunzele

moarte de copaci.&

%ceasta $ertfa a viului, acest suspin adanc al inimii este tonul limbii care poate vorbi profund

despre destinul acestui neam. %ici orice analiza se opreste, ideile se frang neputincioase. Cred ca

perioada comunista se poate compara cu un copac ce#si pierde frunzele, ramanand uscat. 8iecare

frunza este o $ertfa a copacului ucis in ceea ce are el mai bun. *oata intelectualitatea, tot tineretultarii ucis in inc"isori, mutilat sufleteste in numele unei Idei izbavitoare, toti taranii gospodari,

toata aristocratia # anulate in numele unei dreptati sociale virtuale. omania de azi este acest

copac uscat care si#a pierdut frunzele. %ceste frunze in caderea lor la pamant au soptit in taina

sau au strigat neauzite sensul vietii, al mortii si al suferintei la care au fost supuse. %ceasta

recenta cruzime a omului asupra omului in omania si in tot g"etoul estic se face din ce in ce

mai neauzita, este din ce in ce mai eludata din preocuparile omului occidental si, ce ciudat, cand

te gandesti ca totul a inceput la ei. oubert, 2; iunie 1I#

lea, pe sora lui, tot ce 8ranta avea mai virtuos& # te)tul acesta poate fi luat si pus in orice tara

unde comunismul s#a declansat. -l a ucis tot ce a avut 8ranta mai virtuos, tot ce a avut omania,

'olonia, usia, ulgaria etc. mai virtuos. Copaci desfrunziti de o istorie aberanta. Si totusi astazi

asaritul si %pusul se afla in contra sens.

Sensul vietii noastre este in contra sens cu sensul vietii lor, nu ne mai intalnim nici in viata, nici

in moarte, nici in suferinta.

Crestinismul era cel care ne unea, care ne facea frati, acesta era unicul sens al lumii. %cest senspe care Cristos l#a adus pe pamant a fost distrus, compromis si mai ales dublat de omul auto#

mantuitor. 5u dragostea fata de 0umnezeu si aproapele tau # ci contractul, doctrina, ideologia,

nu mantuirea ci vindecarea paleativa. Iar vindecarea aceasta de moment se face prin idei, iar

ideile au ceva pervers in vindecare precum medicamentele pentru corp. 'arintele fiziologiei,

Claude ernard, observa: &...actiunea si efectele dezordonate ale substantelor medicamentoase

sunt asemanatoare actiunii si efectelor cauzelor imbolnavirii&. Caci pe post de panaceu universal

s#a prezentat si comunismul a garantat vindecarea in plan istoric de nedreptatea sociala. Ce efect

a avut acest medicament s#a vazut si se vede, ce dezordine si ce suferinta a provocat in corpul

biologic, ce sc"imbare si rasucire a sufletului a facut, ce mutilare a fiintei. Si totul pentru o Idee.

%ceasta Idee a coborat in umanitate cu trambita izbavitoare, iar pretul ei era sc"imbarea de sens.
http://www.crestinortodox.ro/acatiste/67105-acatistul-sfantului-ioan-iacob-de-la-neamthttp://www.crestinortodox.ro/acatiste/67105-acatistul-sfantului-ioan-iacob-de-la-neamt


6/8

0e atunci umanitatea a mers invers in istorie, in viata, in suflet. %cest mers invers al ateismului

se altoieste din mers cu acel mers invers al lumii secularizate. 7 noua idee s#a nascut din

resturile inca fumegande ale altei idei. 6n alt virus mai puternic decat celalalt promite mantuirea.

Si in timp ce sensul lumii era mutilat, in timp ce oamenii se minunau de promisiunile noii

mantuiri, in timp ce milioane de carti erau date omenirii cu noua iblie, undeva in asarit un

preot de tara spunea: ideile nu sunt bune ca n#au mama

7mul format de iadul comunist si cel trecut prin pustia secularizarii # cei doi mutilati in sfarsit s#

au intalnit si alearga prin lumea moderna sfaramata in milioane de sensuri. &%cum lumea, saraca

de ea, e tare grabita& spune Sf. Ioan omanul, &ucodelia mea nu se#ntreaba aici pe piata&. 'iata

lumii noi cu sensurile ei. !ileniul III cu inflatia de sensuri ale omului modern si marginalizarea

sensului lui 0umnezeu. Corabia crestina sta singura pe talazurile inspumate ale unei omeniri

furibunde fara 0umnezeu. 7 lume care nici macar nu se sinc"iseste de sensul pierdut, ci este in

cautare perpetua de noi sensuri isi produce, isi fabrica la scara industriala sensuri.

% vorbi acestei lumi despre sensul vietii, al mortii si al suferintei in sens crestin pare o imensa

inutilitate ce frizeaza absurdul. Si totusi, spune %postolul 'avel, &nada$duiti 0ar ce nade$de este

aceea care se vede?& Si tocmai de aceea, ca la orizont nu se vede nimic, trebuie sa ne rostim si sa

ne traim pana la capat sensurile date de 0umnezeu.

Cand pe malul Senei se#ntemeia cu gratie filosofica legitimarea intelectuala a noii religii,

comunismul, cand inteligenta lumii era fascinata de noul 0umnezeu, undeva intr#o celula in

asaritul indepartat, intr#o tara devenita toata puscarie se marturisea sensul adevarat al vietii, al

mortii si al suferintei.

6n tanar bolnav, distrus fizic prin tortura aplicata de noua Idee, se pregatea sa moara. Se

pregatea dand sens mortii sale, suferintei sale si vietii sale...: &!aine ma duc&, spune acesta

colegilor de suferinta... /n#a spus maine mor. &6nde te duci, ma banditule, ca eu sunt "ristosul

tau acum&... se aude glasul plutonierului. /-ra glasul istoriei triumfatoare care arestase penibil

esnicia. &!a duc, domnule plutonier, acolo unde o sa veniti si dumneavoastra&, raspunde cu

seninatate tanarul muribund si astfel vesnicia lui 0umnezeu intoarce discret spatele istorieifacuta de om. %cest sc"imb de replici, simple in aparenta, arata rascrucea umanitatii de azi.

&Istoria a murit&, spune sociologul american 8uo9ama. 5u, istoria n#a murit, a devenit din ce in

ce mai violenta, mai rapida, mai aroganta, mai necrutatoare si mai perversa.

0ar de toate acestea nu poti vorbi cu mintea, ci cu inima si inima sfantului roman zice: &Cand

scriu... simt o durere la inima ca si cum sti"urile ar fi niste faramituri desprinse din inima mea

zdrobita&. !ii, zeci de mii, sute de mii, milioane de inimi zdrobite de o Idee.

!urmurul de ruga al Sfantului din pustia +ozeva si murmurul de ruga al puscariasilor comuniste

se unesc dincolo de &teroarea istoriei& si refac din lacrimi c"ipul neintinat a lui 0umnezeu. Caci,

;


7/8

ca sa vezi sensul vietii, al mortii si al suferintei din g"etoul comunist, nu oc"iul ratiunii poate, ci

oc"iul plin de lacrimi, care te va duce mai presus de fire si#ti va arata drumul inapoi spre casa.

'lutonierul comunist a devenit intre timp om modern, nemurirea lui era atunci asigurata

ideologic de 'artid, astazi este asigurata medical prin criogenie. Sensul vietii lui era cincinalul,

astazi # clipa.

Suferinta in comunism apartinea celor inc"isi, iar sensul ei crestin dispretuit si considerat o

ratare. Ca sa scapi de suferinta, arma lor de santa$, ti se propunea colaborationismul,

compromisul fiintei, iar in lagarele dure "ulirea lui 0umnezeu si a credintei # e)ercitiul fusese

de$a facut in timpul revolutiei franceze, cand crestinii au fost internati de catre revolutionari intr#

un spital de nebuni.

/(aignel (avastine si inc"on: (es !alades de l@-sprit et leur !edecin du >I au >I> siecle

&0espre internatii la ospiciul icetre in timpul evolutieiA misticii erau printre cei mai periculosi.

!aniacii religiosi fusesera adusi la disperare si cufundati intr#o adanca nefericire din cauza unei

tampenii revolutionare: interzicerea crucilor si a tuturor obiectelor si imaginilor de cult si

inlocuirea lor prin cocarde tricolore. %u avut loc sinucideri...& !ai tarziu la 'itesti lucrurile

evolueaza, erau pusi sa scuipe pe icoane. %stazi este mai soft, se cere scoaterea icoanelor din

scoli si in timp ce scriu societatea civila revolutionara romana # moderna, aduna semnaturi pentru

scoaterea religiei din scoli. Si iata evolutia lui 0arBin, dar nu de la o specie la alta, ci in cadrul

specieiA &Sfantul a devenit mai sfant si militianul mai militian&. 5umai ca sfintii nostri din

puscarii n#au fost canonizati, in timp ce militianul a devenit om modern, si#a lepadat in graba

constiinta sovietica pentru cea europeana.

Suferinta lui, a omului modern, este incon$urata de analgezice, a crestinului era poarta catre

0umnezeu, una cu sens paralizat in biologie, cealalta ca scara catre iditor.

Sensul vietii crestinului puscarias era invierea, sensul vietii &omului modern& este longevitatea

prelungita pana la absurd. %ceste sensuri ale crestinismului si ale omului mileniului III nu se vor

intalni niciodata. 6nii vor sa se mantuiasca de lume, dar crestinul il roaga pe 0umnezeu sa

mantuiasca lumea. Crestinii se#nc"ina la crucea lui Iisus, ceilalti la crucea tal"arului din stanga.

Iar aceasta umanitate parcata pe stanga este cauza sensului pierdut de astazi. 0arBin l#a smuls pe

om din bratele lui 0umnezeu si l#a pus in bratele maimutei. Comunismul l#a smuls din bratele

maimutei si l#a pus in bratele 'artidului, adica al unei abstractiuni, globalizarea n#a facut decat

sa#l impinga de aici in 5eant. 0ar despre astea eu nu pot vorbi in limba fara de inima a lumii

moderne, &caci cuvintele sti"urilor izbucnesc din inima ca niste scantei, dar asta se#ntampla

numai atunci cand cremenea inimii este lovita de amnarul durerii...& /Sf. Ioan omanul cel 5ou

D


8/8

'rin moarte intelegem sfarsitul vietiipamantesti datorita despartirii sufletului de trup. %ceasta

despartire se produce din cauza slabirii si mortii celulelor corpului in urma unei boli, a vietii

inaintate, ori din cauza unui accident, care distruge violent functia celulelor si locul lor din corp.

0espartirea sufletului de trup il lipseste pe acesta de suportul lui material si pune capat e)istentei

pamantesti a omului. 7mul stie ca viata lui sfarseste prin moarte, mai devreme sau mai tarziu,

dar nu cunoaste moartea din e)perienta proprie, ci din e)perienta altora. -I cunoaste moaliea din

afara, fiindca o vede la altii, dar nu cunoaste moartea in sine, din interiorul sau, si de aceea nu se

poate da un raspuns definitiv si multumitor pentru toti cu privire la problema mortii. !oartea

constituie evenimentul cel mai profund si mai tulburator al vietii, care ridica in mintea omului

problema sensului vietii, fiindca o viata care se inc"eie cu moarte nu poate fi decat o viata

absurda si lipsita de sens. !omiea este granita la care ne apare 0omnul vietii, Creatorul, Cel care

este singur nemuritor /*imotei ;, 1;. aspunsurile pe care omul a incercat sa le dea cat priveste

moartea au fost neconcludente. 6nii au gasit de cuviinta sa desconsidere trupul, considerand ca

adevarataviata a spirituluiar incepe numai dupa moarte, fie printr#o revarsare a sufletului intr#o

e)istenta impersonala si panteista, fie printr#o viata personala traita in $urul lui 0umnezeu, Care

nu Se confunda cu natura. %ltii socotesc ca moartea este un fenomen biologic, prin care fortele

vitale concentrate intr#un organism re intra in circuitul naturii pentru a se concentra in alte

organisme. In fine, omul modern cauta sa se elibereze de gandul mortii si sa acopere realitatea ei

prin subterfugii, nemaipurtand doliu si ducandu#l pe cel decedat la crematoriu sau la cimitir cat

mai discret posibil. Cu toate ca moartea pare sa constituie pentru el un fenomen natural # cel

putin asa gandeste #, totusi in prezenta ei este cuprins de o mare spaima, iar aceasta pentru ca

moartea ramane un fenomen e)trem de important si tulburator pentru om. *oate incercarile lui de

a gasi un raspunsla problema mortii raman neconcludente, fiindca omul nu se poate ridica

deasupra mortii.

7mul se pregateste in cursul intregii vieti sa se mantuiasca prin sporirea si intarirea comuniunii

lui cu 0#zeu, pentru ca moartea sa fie trecerea lui la plenitudinea comuni unii cu 0umnezeu si cu

semenii. !oartea este pragul peste care trebuie sa trecem ca sa intram in sensul deplin al

e)istentei.

'rin despartirea sufletului de trup, in urma mortii fizice, acesta merge la 0umnezeu, iar trupul seintoarce in pamantul din care a fost zidit. In doctrina mai vec"e se vorbea despre nemurirea

sufletului pe temeiul indestructibilitatii lui, ca substanta simpla si spirituala. 0ar aceasta era mai

curand o invatatura de natura filosofica, care s#a inspirat din panteismul substantialismului

aristotelic, decat una teologica, fiindca sufletul, oricat de simplu ar fi el ca substanta, ramane in

cele din urma tot creat si nu poate fi nemuritor prin el insusi.

sensul vietii si al mortii

Documents