PLANUL COMPUNERII COMPUNERE

1. Introducere

-         un enunţ general despre poezie şi poet

II. Cuprins

-     un enunţ în care arătăm despre ce este vorba în poezie ;

-    o afirmaţie despre rolul titlului

-         prezentarea conţinutului textului strofă cu strofă

- imagini

- figuri de stil

- idei, sentimente transmise de autor

« Noapte de iarnă » este una dintre cele mai frumoase poezii ale lui George Topârceanu.Poetul creează tabloul unei nopţi de iarnă, în care zăpada se aşterne peste oraşul tăcut.Titlul anticipează conţinutul poeziei, orientând lectura şi iniţiind o stare sufletească melancolică.Prima strofă conturează o imagine vizuală care are în centru siluetele plopilor din oraşul adormit sub ninsoare. Autorul surprinde frumuseţea şi strălucirea fulgilor de nea,  prin folosirea metaforei “mărgăritare”. Se transmite totuşi o stare de melancolie, mai ales datorită epitetelor “solitare”, “neclintit”, şi comparaţiei “plopii … visători ca amorezii ». Putem presupune că eul liric suferă din dragoste.

Strofa a doua conţine acelaşi amestec de frumuseţe feerică şi tristeţe melancolică. Tabloul vizual este îmbogăţit cu imaginea pomilor, a caselor şi a felinarelor acoperite cu zăpadă. Frumuseţea feerică este sugerată de comparaţia “lume ca din basme”. Tristeţea melancolică este transmisă de epitetele « tristă », « somnoroase », « neclintită », « bizare ».

Ultima strofă accentuează frumuseţea şi strălucirea tabloului, scoţând în evidenţă sentimentul de încântare în detrimentul celui de melancolie. Fumurile care ies pe hornuri închipuie o colonadă, zăpada se aşază în « capiteluri » pe trunchiurile copacilor, iar prin crengile copacilor aşază buchete de fulgi care

se scutură uşor. Strofa abundă în figuri de stil. Epitetele « albă », « cochete », metaforele « colonadă », « capiteluri », « flori de marmură », « ghirlandă de buchete », « petale », « roi de fluturi » contribuie toate la crearea unui sentiment de încântare şi gingăşie.

1. Încheiere

- concluzie – reluăm ideea cu rolul titlului

Poezia se numeşte « Noapte de iarnă ». Titlul (format din două substantive cu potenţial liric) sintetizează conţinutul poeziei, în care este descris un tablou nocturn şi hibernal, care sugerează discret, prin noapte şi frig,  singurătatea şi tristeţea eului liric în ipostază de îndrăgostit fără speranţă.