Liceul Academiei de Științe

Limba și literatura română

Referat

Semnificaţia familiei Jderilor în romanul

Fraţii Jderi

(Mihail Sadoveanu)

Elev: Grubi Dan

Profesor-coordonator: Cristei Tamara

Chișinău 2015

La crearea trilogiei Fraţii Jderi s-a pomiţ de la un material artistic şi documentar - cronică lui Ureche şi O samă de cuvinte a lui Neculce, Descrierea Moldovei de Cantemir -, dar scriitorul a avut în atenţie şi scrierile lui Alecsandri, Eminescu, Delavrancea, Bolintineanu, Iorga în care era glorificat Ştefan cel Mare. în ţesătură romanului apar şi fire din memoria folclorică; recunoaştem motive preluate din balade populare (Toma Alimoş, Corbea, Chira Chiralina, Şerb sărac. Gruia lui Novac), ori din basme, precum şi elemente de mitologie- păgână şi creştină. Din monografia literaturizată Viaţă lui Ştefan cel Mare, publicată de Sadoveanu în 1934, au intrat în cadrul romanului capitolele VI şi VII.

Această mare carte de maturitate este scrisă într-o perioada în care viaţă artistului şi a Europei sunt supuse zbuciumului, zbaterilor şi conflictelor, într-o vreme de puternică instabilitate politică, socială şi culturală, în anii premergători ultimului război mondial şi în timpul acestuia, Moldova din veacul al XV-lea, condusă de mintea genială şi braţul tare al lui Ştefan cel Mare, reprezintă pentru autor o epoca de echilibru şi putere.

Primul volum al trilogiei Fraţii Jderi, intitulat ulterior Ucenicia lui lonut, apare în mai . Următorul, Izvorul Alb, iese de sub tipar în iunie . Abia după şase ani, în 1942, asistăm la ivirea ultimului pilon al trilogiei, Oamenii Mariei-sale.

În român predomină elementele de epopee, care sunt ilustrate chiar de titlul Fraţii Jderi, indicând o „pluralitate familială cu reminiscenţe gentilice”. Numărul de cinci al Jderilor trimite la epopeea indianaMahabharata, care are că eroi pe cei cinci fraţi Pandava. Solidaritatea familială a Jderilor implică totodată existenţa unei colectivităţi legate indisolubil, Un exemplu în acest sens îl constituie pasiunea celor, doi fraţi, Simion şi Nicoară Jder, pentru aceeaşi femeie, fapt ce nu duce la dezbinarea lor, nu-l face să se urască.

Tema prezintă istoria Moldovei în timpul lui Ştefan cel Mare, construită că o amplă cronică a vieţii sociale din perioada de maturitate a domniei, epoca de înflorire a ţării, de progres şi de libertate naţională şi socială.” (Acţiunea are două planuri: unul istoric care, ilustrează evenimentele politice şi militare ale epocii şi unul social, având în centru familia Jderilor şi devotamentul „oamenilor Mariei Sale”.

Manole Jder poate fi pus în paralel cu celălalt personaj dominant al romanului, Domnitorul. Capul familiei Jderilor este, structural - dar la o scară mai mică - corespondentul puterii absolute, Stăpânul. Manole este dominat de sentimentul devotamentului pentru domnitor. Că şi ceilalţi oameni din popor (de exemplu Calimanii), Jderii au faţă de domnitor atitudini care, de fapt, reflectă felul de a fi al acestuia. Solidaritatea din familia lui Manole oglindeşte solidaritatea locuitorilor întregii ţări. Desemnându-i pe membrii familiei lui Manole că reprezentanţi ai poporului, Sadoveanu subliniază ideea că acesta este, alături de domn, făuritor de istorie. În cadrul familiei, Manole Jder deţine poziţia-cheie. El este tatăl, şeful acestui grup, deţine forţă şi înţelepciunea, fiind autoritatea. Personajele grupului sunt construite după principiul iconic, tatăl este modelul seriei în care se încadrează fiii. Pată de jder de sub ochiul stâng se transmite fiilor şi devine, deci, emblemă clanului. Este fost comis al lui Bogdan-vodă şi vel-comisul lui Ştefan cel Mare la herghelia domnească de la Timiş, unde dovedeşte calităţi de hipolog şi veterinar; vechi om de arme.

Ilisafta Jder este un personaj principal, static, multidimensional, eponim, arhetipal; împreună cu cei din familia să, formează un personaj colectiv.. Are o gândire mitică, arhaică, fiind convinsă că ,fiecare om are un urs al sau", care îi poartă norocul în viaţă. Este păstrătoare de tradiţii. Patronează nunţile, petrecerile şi botezurile din familie. Are un pronunţat instinct matern; îi place

să-şi ocrotească feciorii, nurorile, nepoţii şi chiar soţul, cu care se războieşte verbal. Este rea de gură, încât bagă spaima în comisul Manole. Nu ezită să-l critice chiar şi pe Ştefan-Vodă.

Vioiciunea ei sugerează că este inteligenţă; sub asprimea ei se află multă delicateţe sufletească. în tinereţe a fost frumoasă şi îi spune nanei Chira că a atras şi atenţia lui Vodă. La bătrâneţe este autoritară, clevetitoare, posedă artă împunsăturilor verbale, dar şi a vorbelor dulci; le condamnă pe jupănesele tinere pe motiv că sunt „necuviincioase"; este o foarte bună gospodină şi mama iubitoare.

Când află că Simion şi comisul Manole au căzut în lupta de la Vaslui, comportarea ei este exemplară. Nu are timp de jelit şi face totul pentru îndeplinirea datoriei faţă de cei morţi, cărora trebuie să li se facă praznic şi pomenire, conform tradiţiei.

Ionuţ (Onu) Jder este un personaj principal, dinamic, multidimensional, eponim; împreună cu cei din familia să, formează un personaj colectiv. Erou principal al trilogiei, Ionuţ este fiul cel mai mic al comisului Manole Par-Negru. După ce mama să, Oana, sora arhimandritului Amfilohie Sendrea, moare, este crescut de starostele Nechifor Căliman, apoi jupâneasă llisafta îl adopta, fără a avea reacţii de respingere. La început cunoaşte prietenia, în frăţia de cruce cu Alexandrei-Vodă, apoi prima situaţie erotică - dragostea juvenilă pentru jupâniţă Nasta. Face cea dintâi fapta de vitejie când îl salvează pe fiul domnitorului din capcană întinsă de oamenii hoţului Grigorie Gogolea. în lupta contra tătarilor se dovedeşte a fi un bun oştean. În continuare nu ezită să facă o ispravă nebunească: fuge de acasă pentru a o recupera pe Nasta din seraiul lui Suleiman-Beg. Deşi este maturizat fizic şi ostăşeşte, acţiunea de acum a Iui Ionuţ este infantilă.

Urmează, din ordinul lui Vodă, recluziunea la Cetatea Neamţ, participarea la vânătoarea ritualică de la Izvorul Alb, expediţia la Volcinet, în Polonia, pentru redobândirea jupânesei Măruşcă.

La reîntoarcere, eroul apare schimbat, total spiritualizat, încât la cetatea Craciuna, cuviosul Nicodim, fratele sau mai mare, nu îl recunoaşte la prima vedere. Bătălia de la Vaslui, unde Ionuţ se remarcă, îi certifica încă o dată vitejia, înţelepciunea, bărbăţia şi devotamentul pentru domn şi ţară.

Ionuţ este, în bună măsură, un personaj picaro văzut în mers, cinetic. Mobilitatea să se verifică mai ales în situaţii dificile. Când ucenicia ia sfârşit, după ce se iniţiază în tainele vieţii şi societăţii, Ionuţ ocupă un loc în ierarhia societăţii şi în cea familială. Acum el dobândeşte un nou nume. La începutul fiecărei etape prin care va trece, personajul este fixat în câte un portret-pre-zentare: ,Abia îi înfiera mustaţă. Purta contăş de postav albastru de Flandra, ciubote de marochin roş şi jungher la cingătoare. Avea cuşmă plecată pe o sprânceană şi zâmbea primăverii". Treptat, în prezentarea personajului, dimensiunea interioară câştigă teren: "Avea înclinare spre deşertăciune şi strai frumos () Era fără linişte; îi plăceau toate zburdălniciile. învăţase cu uşurinţă, de mititel, meşteşugurile vânătului de la starostele Căliman".

Deşi nu i se acordă spaţiu prea larg în român, Nicodim Jder reprezintă o linie definitorie în ţesătură cărţii. Citeşte lucrurile, oamenii, stelele şi traduce semnele lor. După fiecare eveniment important el consemnează faptele, apare în ipostază povestitorului, este cronicarul epocii.

Simion Jder este cel mai mare dintre fiii comisului Manole. Iniţiator al lui Ionuţ în meşteşugul armelor, este un oştean vrednic şi încercat. Este melancolic şi taciturn, însă exploziv când nu te aştepţi, timid şi calculat, rece, curajos şi viteaz în bătăliile purtate de Ştefan cel Mare. Cade eroic, împreună cu tatăl sau, în bătălia de la Podul-Înalt.

Romanul "Fraţii Jderi" ilustrează traiul, obiceiurile, datinile ţăranilor moldoveni, în a căror existenţa Voievodul pusese capăt neorânduielilor: "În ţară asta a Moldovei, staroste Căliman, umbia neorânduielile că vânturile. Am găsit în ţară asta [...] şi mulţi stăpâni. Nu trebuie să fie decât unul." Nicolae Manolescu afirmă că "modelul după care se structurează societatea în vremea lui Ştefan este familia" ţăranilor liberi, a răzeşilor, cărora domnitorul le dădea - drept răsplată pentru patriotismul lor - pământ, iazuri, mori. Familia Jderilor devine emblematică, deoarece "voievodul este părintele tuturor".

Familia lui Manole Par-Negru apare în român că simbol al marii familii care este Moldova; ea reprezintă nucleul, forţă spre care domnitorul şi-a îndreptat toată atenţia şi în care şi-a pus toată nădejdea. Astfel, domnitorul numai Jderilor le încredinţează spre îngrijire calul sau, Catalan, despre care se spunea în popor că ar întruchipa norocul şi izbândă lui Ştefan în bătălii.

Că şi ceilalţi oameni din popor (de exemplu, Calimanii), Jderii au faţă de domnitor atitudini care, de fapt, reflectă modul de a fi al domnitorului. Solidaritatea din familia lui Manole oglindeşte pe aceea a întregii ţări. Desem-nandu-i pe membrii familiei lui Manole că reprezentanţi ai poporului, Mihail Sadoveanu subliniază ideea că acesta este, alături de domn, făuritor de istorie. Prin eroism şi patriotism, Jderii dobândesc dimensiuni monumentale, apro-piindu-se de eroii baladelor populare. Prin crearea unor personaje capabile de fapte măreţe, Sadoveanu transfigurează istoria în epopee.