SEMIOTICA ORASULUI

Tabla de materii

• Oraşul :parametri de definire • Metropola la Simmel • Oraşul weberian • Morfologia oraşului • Transportul şi morfologia urbană • Dezindustrializarea şi suburbanizarea • Centrul şi periferia • Dezindustrializarea şi trecerea la economia de servicii • Oraşele postindustriale şi industriile creative • Concluzii

Oraşul şi studierea sa

• Oraşele sunt rezultatul unor procese economice (formarea pieţelor, organizarea transportului, existenţa capitalului şi a investiţiilor), al unor acţiuni politice dar şi al planificării utilizării spaţiului urban de către arhitecţi şi urbanişti.

• Studiul oraşelor şi al lumilor urbane face obiectul sociologiei urbane dar şi al geografiei sociale (felul în care oamenii folosesc spaţiul), al urbanismului şi al arhitecturii, al semioticii spaţiului

Metropola la Simmel

• Georg Simmel a fost cel mai important sociolog care a scris despre oraşe:” Metropolis and Mental Life.”(1905,1950)

• ”Aglomerarea rapidă a imaginilor, discontinuitatea radical vizibilă dintr-o singură privire şi surpriza impresiilor-acestea sunt condiţiile psihologice pe care metropola le creează.Cu fiecare traversare a străzii, cu tempoul şi multiplicitatea vieţii economice, ocupaţionale şi sociale oraşul creează un contrast profund cu orăşelele mici şi cu viaţa rurală în ceea ce priveşte fundaţia senzorialăa vieţii psihice”.

Metropola la Simmel

Principalele caracteristici ale metropolei (Simmel)

• Anonimatul

• Individualizarea

• Organizarea complexităţii

Metropola la Simmel

• Potrivit lui Gilles Lipovetsky “Fericirea paradoxală.Eseu asupra societăţii de hiperconsum “ individualizarea detectată de Simmel a devenit regulă şi în perioada consumului postfordist.

• ideii de prestigiu din consumului de masă i s-a adăugat un consum mai puţin social, mai individualizat, bazat pe experienţă şi emoţii.Ceainăriile de pildă sunt expresii ale cererii de confort psihic, după cum magazine Body Shop sunt produsul căutării de dezvoltare personală, înţelepciune orientală.

• Lipovetsky afirmă că noile spaţii de consum sunt “farmacii ale fericirii” .In mod asemănător hoinăreala prin oraş sărbătorită cotidian prin videoclipuri, bloguri, explorări urbane şi alte forme culturale plasează mobilitatea individuală în centrul noii culturi urbane.

Oraşul weberian

• Max Weber “The City” a fost şi el interesat de oraşe dar nu de cel contemporan ci de oraşele antice şi feudale din zone geografice diferite precum Europa, China, Oriental apropiat.El a discutat şi tipurile de aşezări vorbind de oraşe productive, oraşe comerciale, princiare, garnizoane sau forturi.

• Sociologi contemporani preocupaţi de problematica oraşelor Walter Benjamin, Manuel Castells, Guy Debord.

Morfologia oraşului

Modelul concentric sau zonal elaborate de Ernest Burgess 1925 The City,pornind de la modelul oraşului Chicago

• 1.Zona centrală:birouri, clădiri înalte • 2.Zona de tranziţie;depozite, fabrici vechi, gări • 3.Locuinţe muncitoreşti unifamiliale ieftine • 4.Locuinţe ale clasei de mijloc • 5.Locuinţe de lux, suburbii Teoria sectorială prevede extinderea dinspre centru spre periferie şi

transformarea zonelor în sectoare de-a lungul principalelor căi de acces. Un astfel de proces se poate observa în Bucureşti (formarea de zone

industriale lîngă gări precum Filaret, Obor,gara de Nord) sau apariţia zonei de lux în partea de nord a oraşului.

Teoria policentrică. La mijlocul secolului trecut s-a considerat că oraşele nu se dezvoltă nici sub formă de cercuri nici ca feliile de tort ci prin nuclee de creştere care produc un aspect de structură celulară.

Transportul şi morfologia urbană

• Transportul a influenţat enorm dezvoltarea oraşelor, permiţînd satelizarea (Căţelu sau Herăstrău au devenit cartiere bucureştene din oraşe învecinate datorită căii ferate).

• Tramvaiele la început trase de cai în Londra -1830, Paris-1820,Bucureşti-1871, apoi electrice, mai ieftine) au produs mobilitate dar şi segregare rezidenţială.Pînă la apariţia automobilului tramvaiele au făcut posibilă apariţia suburbiilor şi separarea activităţilor în zone preponderent industriale şi zone predominant sau exclusiv rezidnţiale.

Dezindustrializarea şi suburbanizarea

• Incepînd cu anii 50 două procese majore au afectat oraşele occidentale.

• Dezindustrializarea şi suburbanizarea.Recensămîntul din SUA 1990 indica faptul că majoritatea populaţiei locuia în suburbii după ce la mijlocul secolului locuiseră în oraşe.Apărute pentru prima dată la Londra şi apoi în marile oraşe americane şi englezeşti din secolul al XIXlea suburbiile funcţionau ca sateliţi ai nucleului central, ca zone grădină lipsite de industrie şi de aglomerarea specifică oraşelor (cf Bucureştiul cu casele de la Sosea departe de centrul din zona Unirii pentru Bucureştii sfîrşitului de secol XIX şi începutul sec XX)

Centrul şi periferia

• Dacă în oraşul preindustrial centrul reprezenta prestigiul şi respectabilitatea iar marginile excluziunea (prostituţia, cei neacceptaţi în bresle,minorităţile etnice stigmatizate) în oraşele industriale şi mai ales postindustriale centrul a început să fie asociat cu delincvenţa (vezi conotaţiile negative ale spaţiilor de tranziţie precum gara),în timp ce zonele de la margine devin dezirabile, lipsite fiind de aglomeraţie, poluare.

• Dacă la început suburbiile erau definte în raport cu oraşul dar cu

funcţii complementare după 195o aceste comunităţi încep să atragă industria şi apar tehnoburbiile indiferente la distincţia zonă metropolitană/suburbie.Procesul de suburbanizare a generat crize financiare pentru oraşele americane în anii7o,80 abandonul masiv al unor zone rezidenţiale şi industriale (Bronx la New York, cea mai mare parte din Detroit sau Pittsburgh, dar şi Barcelona, Manchester, Liverpool etc.)

Dezindustrializarea şi trecerea la economia de servicii

• Părăsirea oraşelor de către firmele industriale este legată şi de noi modalităţi de organizare a producţiei (just in time) care generează un număr scăzut de bunuri pe bază de comandă a clientului şi nu pe stoc ce va fi vîndut ulterior.

• Evoluţia postindustrială a Pittsburghului este descrisă ca tranziţie de la “centura de rugină” la Mecca artelor,revitalizare urbană bazată pe combinarea instituţiilor cultrale clasice cu spaţiile nocturne de divertisment dar şi evenimente culturale îndrăzneţe (scufundarea Titanicului pusă în scenă pe o barjă a rîului din apropiere)

Oraşele postindustriale şi industriile creative

La sfîrşitul anilor 60 multe oraşe europene şi americane au început să se schimbe.Afectate în anii 50 de suburbanizare ele au cunoscut experienţa revitalizării prin

• Reabilitarea clădirilor cu valoare arhitecturală

• Crearea de zone turistice capabile să ofere diverse servicii (baruri, cafenele, buticuri, hoteluri şi restaurante)

Oraşele postindustriale şi industriile creative

In locul industriei, economia urbană s-a axat pe servicii de divertisment şi turism .

• Industriile creative (ca şi oraşele creative) sunt axate pe publicitate, antichităţi, arhitectură, design, design vestimentar, producţii video, artele spectacolului

• Imaginea oraşelor se transformă în marfă adresată turiştilor, investitorilor şi rezidenţilor potenţiali ce ar putea veni odată cu investitorii atraşi de municipalitate.

• Transformarea oraşelor se desfăşoară pe două paliere

Oraşele postindustriale şi industriile creative

1.La nivel simbolic prin reinventarea oraşului (mituri şi imagini cheie)

2.Reamenajarea spaţiului urban • Construirea de peisaje urbane noi, spectaculoase

de obicei în zone destructurate a fost răspunsul universal la dezindustrializare.

• Reamenajarea urbană se supune unei logici duble global şi local (Mc Donald şi picturi, mobilier local)

• Dacă fordismului i-a corespuns diviziunea zonelor urbane, postfordismul înseamnă eclectism.

Oraşele postindustriale

Urbanista Aspa Gospodini distinge

• oraşele de tipA insule antreprenoriale urbane (se combină clădire avangardiste cu clădiri de patrimoniu) Potsdamer Platz;Noul centru expoziţional din Milano;Singapore sau Melbourne

• Oraşele de tip B dispersii urbane (tehnoburbiile) cu urbanitate difuză ce conţin malluri, magazine de firmă, clădiri de birouri şi locuinţe monofamiliale.

Concluzii

In loc de concluzii • Oraşele au fost studiate plecînd de la presupoziţii

diferite : pentru Weber oraşul se leagă de apariţia capitalismului modern,pentru Simmel de anonimat, individualizare şi suprastimulare senzorială.

• Transportul a determinat modul în care s-au dezvoltat oraşele.Trenul, tramvaiul au concentrat activităţile în spaţiul urban, automobilul le-a dispersat.

• După al doilea război principalele procese care au influenţat oraşele au fost suburbanizarea, dezindustrializarea,economia postindustrială bazată pe servicii şi industriile creative.

TEST

• 1. Oraşele sunt rezultatul unor procese ……..

• 2. Studiul oraşelor şi al lumilor urbane face obiectul …… dar şi al ….. .al……….si al…..

• 3. …… a fost cel mai important sociolog care a scris despre oraşe

• 4. Hoinăreala prin oraş sărbătorită cotidian plasează mobilitatea individuală în centrul noii…………….

TEST

• 5. Dezvoltarea oraselor a inceput cu modelul …… sau zonal elaborat de Ernest Burgess 1925 The City,pornind de la modelul oraşului Chicago.

• 6. …….a influenţat enorm dezvoltarea oraşelor, permiţînd satelizarea lor.

• 7. La sfîrşitul anilor ….. multe oraşe europene şi americane au început să se schimbe.

TEST

• 8. Dacă în oraşul preindustrial …….reprezenta prestigiul şi respectabilitatea iar ……..excluziunea (prostituţia, cei neacceptaţi în bresle,minorităţile etnice stigmatizate) în oraşele postindustriale centrul a început să fie asociat cu …….. (vezi conotaţiile negative ale spaţiilor de tranziţie precum gara),în timp ce zonele de la margine devin …...

• 9. In locul industriei, economia urbană s-a axat pe servicii de …………..si de ………

• 10. Reamenajarea spaţiului urban este dublata de …….