Analiza semioticaTargul de carte Gaudeamus si intalnirea cu

Mircea Cartarescu

Analiza semiotica a vizitei la targul de carte “Gaudeamus”

Pentru analiza semiotica, am ales sa vorbesc despre iesirea mea la targul de carte

Gaudeamus si intalnirea mea cu Mircea Cartarescu.

In aglomeratia generala de la intrare, primul lucru pe care il vedeai mergand inainte, era

panoul editurii Humanitas care avea in lumina reflectoarelor, o persoana de sex masculin cu

parul lung, brunet.Marimea panoului si asezarea strategica in mijlocul pavilionului Romexpo

reprezinta, in mod evident, importanta si prestanta editurii si a invitatului.Reflexiv, am inceput sa

ma gandesc ca acea persoana imi este foarte cunoscuta si ``mi-a picat fisa`` ca era insusi

Cartarescu.Citisem numeroase carti de-ale lui si incepusem sa ii retraiesc sentimental povestile si

faptul ca l-am vazut in carne si oase vorbind despre noua sa aparitie, a fost o experienta unica.

Felul in care isi prezenta varianta ilustrata a cartii ``Travesti” il deosebea de ceilalti mari

invitati precum Neagu Djuvara prin faptul ca vorbea cu foarte mult calm, timid si apasat.Obiectul

dinamic al prezentarii mele va fi autorul insusi.Modul in care vorbea, timbrul vocii si taria ei,

destainuia, pe langa firea de artist, emotii nestapanite. Ar fi imposibil sa nu ai emotii in fata unui

public de cateva sute de persoane care au amutit brusc si neasteptat de la primele tale cuvinte.Din

partea publicului, reactia a insemnat respectul fata de autor, fata de opera sa, nerabdarea de a

auzi prezentarea unei carti deja stiuta de multa lume.

Tinea microfonul cu ambele maini si rareori lasa in jos mana dreapta sau cauta niste

butoni imaginari de la cealalta maneca.Acest gest repetat poate insemna doua lucruri: fie e

frustrare ascunsa (pe care personal nu o gasesc potrivita in context), fie stapanire de sine, iar

Cartarescu avea mare nevoie de ceva mai multa stapanire.Emotiile erau mult prea puternice, totul

se simtea in aer.Privirea lui era in vid, defocusata, probabil din cauza incercarii lui de a nu se

abate de la discurs datorita unei eventuale complesiri.

Era imbracat in culoarea galben, culoare vie ce transmite entuziasm.Daca acea tinuta a

fost intentionat aleasa asa, atunci ea a reusit sa spuna cel mai bine povestea artistului.Hainele

erau de moda veche, in culori tineresti, pe un trup de adult cu zambet de copil.Imi dau seama ca

ce am spus in propozitia anterioara

pare fara sens, insa chipul si

framantarile mainilor lui erau de

copil; un copil in trup de adult.

De o parte si de alta autorului

au stat doi tineri, (sincer nu stiu

exact cine erau) care pastrau o

distanta destul de mare fata de artist, intuitiv se asezasera cumva in spatele lui pentru a-l scoate

mai mult in evidenta.Tot decorul il favoriza. Standul era organizat in asa fel incat sa ofere o

vedere larga catre invitat, o pancarda mare cu poze si desene, microfoane si camere de luat

vederi in stanga si in dreapta iar deasupra tuturor, titlul renumitei edituri Humanitas.

Covorul rosu ce denota seriozitatea evenimentului, pozele din cartea pe care tocmai o

prezenta cu drag si emotie, luminile, spatiul lasat de public, totul il scoteau in evidenta.Era o pata

galbena, o emotie vesela intr-un cadru select, tacut, serios si sobru.

Toata lumea din incaperea Romexpoului isi indreptase atentia spre standul de unde

vorbea Cartarescu.Poate ca acest lucru il facea sa para si mai incurcat, mai emotionat si sa

vorbeasca rar, cu vocea lui de copil.

Per total, evenimentul a fost interesant, intalnirea cu Mircea Cartarescu-

emotionanta.Forfota a fost mare, neasteptat de multa lume, in special elevi cu profesori, persoane

mai in varsta, o atmosfera in care fiecare se simtea bine pentru el, nimeni nu deranja pe nimeni,

iar entuziasmul si energia pozitiva se simteau si in aer.