SEMIOLOGIA RADIOLOGICĂ A TORACELUI ŞI PLĂMÂNULUI NORMALImaginea radiologică se datoreşte contrastelor naturale createîntre organele toracice cu structuri şi densităţi diferite. Cunoaşterea imaginii normale ajută la descoperirea modificărilor patologice.

Imaginea radiologică normală a toracelui de faţă.Cutia toracică este constituită din două componente:

• Conţinătorul:- format din imaginile produse de scheletul cavităţii toracelui, părţile moi ale toracelui şi cupolele

diafragmatice.• Conţinutul

-este compus din plămâni, pleure şi organele mediastinale.Radiologic, toracele prezintă două porţiuni transparente simetrice de o parte şi de alta a opacităţii mediastinale, câmpul pulmonar drept şi stâng.Plămânul drept este format din trei lobi: superior, mijlociu şi inferior separaţi prin scizurile orizontală şi oblică. Plămânul stâng conţine doi lobi: superior şi inferior separaţi prin scizura interlobară.Fiecare câmp pulmonar are formă triunghiulară, cu vârful superior şi baza la diafragm. Umbra mediastinală este mai îngustă cranial şi mai largă pe diafragm. Ea este delimitată de două arcuri curbe pe dreapta şi trei în stânga, dintre care două convexe şi cel mijlociu concav.

Conţinătorul Conturul lateral al ariilor pulmonare este realizat de succesiunea arcurilor costale la bază de către diafragm, iar median de conturul mediastinului. La baza hemitoracelui sunt două unghiuri de o parte şi de alta, sinusul costodiafragmatic şi cardiodiafragmatic sau cardiofrenic.La vârful cordului se află o voalare triunghiulară datorită panicului adipos, descrisă de Schwartz. Sinusul cardiofragmatic drept este parţial marcat de cava inferioară.La structura radiologică a imaginii toracice normale contribuie: părţile moi ale peretelui toracic, tegumentele ţesutului adipos, muşchii, care împreună cu coastele şi piesele scheletice constituie cutia toracică.

Conţinutul Este constituit din plămânul propriu - zis cu arborele vascular bronşic, ganglioni, ţesutul conjunctiv din spaţiul peribronhovascular şibdin diferitele septuri, pleure etc.Părţile moi ale peretelui toracic dau imagini pe radiografie.La vârful pulmonului se găseşte linia curbă a vârfului sau V-ul vârfului format de proiecţia cutanată a marginii sterno - cleido – mastoidianului şi a tegumentelor de deasupra claviculei. În regiunea axilară se evidenţiază musculatura, în special marele pectoral. La femei, baza pulmonară poate fi umbrită de imaginea sânilor. Examenul de profil evidenţiază unele suprapuneri care pot fi normale sau patologice.

a) Muşchiul sternocleidomastoidian b) Tegumentul care acoperă clavicula c) Musculatura laterală toracală d) Muşchiul pectoral e) Imaginea sânului şi mamelonului

Componentele osoase ale imaginii toracice - acestea dau forma şi configuraţia toracelui şi constau în:imaginea coastelor constituită din două arcuri ( arcul posterior, cu concavitatea în jos şi cel anterior, cu concavitatea în sus - acesta fiind mai scurt). Cartilajele costale nu se evidenţiază decât atunci când încep depuneri calcare. Clavicula se proiectează în totalitate şi împarte cavitatea toracică în două regiuni, supra şi subclaviculară. Sternul se vede numai pe radiografiile de profil sau incidenţă oblică. Omoplatul, datorită tehnicii corecte de radiografie se proiectează în afara ariei pulmonare. Coloana vertebrală se evidenţiază doar la nivelul primelor trei vertebre toracale.

Convenţional, câmpul pulmonar se împarte în trei etaje: superior, mijlociu şi inferior care sunt separate prin linii orizontale care trec prin extremitatea anterioară coastelor a II-a şi a IV-a sau polul superior şi inferior al hilului.

Etajul superior este împărţit de claviculă în în regiunea apicală şi regiunea subclaviculară, aceasta din urma continand regiunea intercleidohilara deasupra hilului. Etajul mijlociu conţine median paramediastinal regiunea hilara iar lateral regiunea parahilara. Etajul inferior este compus din regiunea infrahilară situată median şi regiunea sinusului costodiafragmatic(bazal extern).

Imaginea toracelui de profil Examenul radiologic are o importanţă deosebită pentru că ajută la situarea în spaţiul diferitelor regiuni

pulmonare. Este imaginea cea mai importantă, pentru studiul segmentelor de ventilaţie pulmonară. Are formă de ogivă. În spate este coloana vertebrală în faţa căreia este cordul cu pediculul vascular, anterior sternul şi cartilajele costale. La nivelul mediastinului posterior există o zonă transparentă între coloană şi silueta cardio - vasculară şi o lată zonă transparentă între stern şi faţa anterioară a pedicului vascular, sau spaţiul retrosternal a lui Grawitz. Se observă imaginea traheii şi a bronşilor principale. Bifurcarea traheii constituie hilul aerian. În faţa hilul aerian sau locul de bifurcare a traheii se află hilul vascular

a) Scizura oblică dreaptă b) Scizura orizontală dreaptă c) Scizura supranumerară orizontală posterioară dreaptă

Pleura este constituită din două foiţe - viscerală şi parietală – care se continuă la nivelul hilurilor. Se vede la vârful pulmonului sub forma unei benzi opace de 2 mm, denumită şi umbra de însoţire a celei de-a II-a coaste - semnul lui Schonberg. Scizura orizontală dreaptă se poate vedea uneori la copii sănătoşi, ca un fir de păr. Când se evidenţaiză scizurile este foarte uşor de delimitat lobii sau segmenţele pulmonare. În dreapta există scizura interlobară orizontală şi scizura oblică, care pleacă de la corpul vertebral D3 şi ajunge până la diafragm. Scizura

orizontală se detaşează din scizura oblică în dreptul hilului şi este orientată spre stern, mergând paralel cu coasta IV-a.

Mai deosebim uneori scizura infracardiacă care izolează în dreapta un lob supranumerar. Mezoul venei Azigos se proiectează ca o linie subţire care pleacă de la vârful plămânului drept şi se întinde până la lobul venei Azigos, delimitând lobul supranumerar paramediastinal (a), delimiteaza lobul intermediar a lui Wirssberg. Scizurile supranumerare sunt rare în stânga.