Selma Lagerlöf

MINUNATA CÃLÃTORIEA LUI NILS HOLGERSSONPRIN SUEDIA

Editura Andreas

Selma Lagerlöf

MINUNATA CÃLÃTORIEA LUI NILS HOLGERSSON

PRIN SUEDIA

Editura Andreas

Traducere: ANDREEA FLORESCU

EDIÞIE INTEGRALÃ,

NEPRESCURTATÃ

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiLAGERLÖFF, SELMA

Minunata cãlãtorie a lui Nils Holgersson prin Suedia /

Selma Lagerlöff – Bucureºti:

Andreas Print, 2014

ISBN 978-606-8271-53-8

© Editura ANDREAS PRINT, Bucureºti, 2016

Toate drepturile sunt rezervate. Nici o parte din aceasta lucrare nu poate fi

reprodusã, stocatã ºi retransmisã sub formã: tipãritã, electronicã, mecanicã, fotocopiatã,

audio sau sub orice altã variantã fãrã permisiunea scrisã a Editurii Andreas Print.

DIFUZOR EXCLUSIV:AGENÞIA DE DIFUZARE DE CARTE

IVO PRINTCalea Griviþei, nr. 158, demisol, sector 1, Bucureºti

Tel./Fax: 021.222.07.67E-mail: ivo_print@yahoo.comSite: www.editura-andreas.ro

Traducere:Andreea FLORESCU

Redactare: Laura-Ivona DUMITRU

Note biobibliografice: Gheorghe DUMITRU

Tehnoredactare: Gheorghe DUMITRU

Bun de tipar: 06.04.2016; Coli de tipar: 25 Format: Z6 (16/54x84 cm)

PARTEA 1

I. BÃIATUL

SPIRIDUªUL

duminicã, 20 martie

fost odatã un bãiat. Avea – sã spunem – în jurde pai sprezece ani; înalt ºi deºirat, cu pãrulbãlai. Bãiatul ãsta, nu era mare isprava de el.

Cea mai mare plãcere a lui era sã mãnânce ºi sã doarmã; iarcând terminã, îl amuzã tare mult sã facã pozne.

Era o dimineaþã de duminicã, iar pãrinþii bãiatului sepregãteau sã meargã la bisericã. Bãiatul, într-o cãmaºã cumâneci scurte, stãtea pe marginea mesei ºi se gândea cât erade norocos cã ºi tatãl, ºi mama aveau sã plece de acasã, lãsân-du-l singur pentru câteva ore bune. „Straºnic! Acum amocazia sã iau puºca tatii ºi sã trag niºte focuri, fãrã sã mã batãnimeni la cap“, ºi-a spus în sinea lui.

Însã chiar în pragul uºii, gata de plecare, de parcã i-ar ficitit gândurile, tatãl se opri brusc ºi se întoarse spre el:

– Din moment ce nu vii cu noi la bisericã, ai putea celpuþin sã citeºti din Biblie. Promiþi cã vei face întocmai?

– Da, rãspunse bãiatul, e floare la ureche. Însã se gândea, bineînþeles, cã nu va citi câtuºi de puþin,

din moment ce nu avea chef.Bãiatul nu îºi mai vãzuse niciodatã mama atât de iute în

miºcãri. Într-o clipitã ajunse la raftul de deasupra cãminuluide unde luã cartea de rugãciuni ºi o puse pe masã, în faþa fe -restrei, deschizând-o la liturghia din ziua respectivã. Des -chise ºi Noul Testament ºi îl aºezã lângã cartea de rugãciuni.În cele din urmã, aduse mai aproape fotoliul cel mare, cum -

A

pãrat anul trecut la o licitaþie a parohiei ºi în care, era regulã,nimeni nu avea voie sã stea, cu excepþia tatãlui.

Bãiatul socoti cã strãdaniile mamei erau mult prea mari,având în vedere cã oricum nu avea de gând sã citeascã maimult de o paginã. Dar ºi de data aceasta, avu impresia cã tatãlputea vedea direct prin el. Acesta se apropie de bãiat ºi îispus pe un ton sever:

– Ia aminte sã citeºti cu atenþie! Pentru cã atunci când ne-omîntoarce, te voi asculta din tot ce ai citit, iar dacã vãd cã aisãrit fie ºi o singurã paginã, n-o sã-þi fie bine cu mine!

– Liturghia are 14 pagini ºi jumãtate, spuse mama, de parcãar fi þinut ºi ea seama de ghinionul care dãduse peste el. Va tre-bui sã te pui pe citit de îndatã, dacã vrei sã termini la timp.

Acestea fiind spuse, plecarã. Stând în prag ºi urmãrindu-icu privirea pe mãsurã ce se îndepãrtau, bãiatul gândi cã fu -sese prins într-o capcanã. „Mai mult ca sigur cã acum se feli -citã unul pe celãlalt, crezând cã au reuºit sã scorneascã cevacare sã mã facã sã stau liniºtit tot timpul ãsta cât ei sunt ple-caþi“, socoti el.

Însã tatãl ºi mama nici pe departe nu se gândeau la aºaceva, dimpotrivã, erau foarte necãjiþi. Erau niºte fermierisãraci, iar cãsuþa lor nu era mai mare decât o grãdinã. Cândse mutaserã aici, din pãmântul lor nu puteau hrãni mai multde un porc ºi douã gãini; însã erau niºte oameni nespus deharnici ºi pricepuþi – iar acum aveau ºi vaci, ºi gâºte.Lucrurile au luat o întorsãturã favorabilã pentru ei, iar în aceadimineaþã minunatã s-ar fi dus la bisericã fericiþi ºi cu inimaîmpãcatã, asta dacã nu ar fi fost îngrijoraþi pentru fiul lor.Tatãl se plângea cã este nãtãfleþ ºi leneº; nu s-a sinchisit sãînveþe nimic la ºcoalã ºi era atât de nepriceput la treburi,încât ai lui abia îl puneau sã aibã grijã de gâºte. Mamarecunoºtea cã acest lucru era adevãrat, însã era neliniºtitã

8Selma Lagerlöf

peste mãsurã din pricinã cã era neastâmpãrat ºi rãu; crud cuanimalele ºi prost-crescut cu oamenii.

– Domnul sã-i îmblânzeascã inima ºi sã-l facã mai omenos,zicea mama, cãci altfel va ajunge o povarã ºi pentru el, ºi pen-tru noi!

Bãiatul a cumpãnit vreme îndelungatã dacã sã se apuce decitit rugãciunile sau nu. În cele din urmã, a ajuns la concluziacã de data aceasta ar fi mai bine sã dea ascultare. Se aºezã înfotoliul confortabil ºi începu sã citeascã. Dar cum citea elîncetiºor, dupã o vreme, îngãimatul începuse sã îl moleºeascã –astfel cã aþipi.

Ce vreme minunatã era afarã! Abia trecuse de jumãtatealunii martie, însã unde locuia Nils, în orãºelul Vemminghög,din sudul Scaniei, aici primãvara era în plin avânt. Nuînverziserã încã copacii, însã totul era proaspãt ºi înmugurit.ªanþurile erau pline de apã, iar pãpãdiile de pe marginiînfloriserã ºi ele. Buruienile care crescuserã printre pietreprindeau culoare ºi deveneau strãlucitoare.

Fagii din depãrtãri pãreau sã se înalte ºi sã devinã din ceîn ce mai groºi cu fiecare clipã. Înaltul cerului era de unalbastru senin ºi limpede. Uºa cãsuþei era larg deschisã, ast-fel cã înãuntru pãtrundea cântecul ciocârliei. Gãinile ºi g⺠-tele umblau hai-hui prin grãdinã, iar vacile, care simþeau dingrajdurile lor prospeþimea primãvãraticã, mugeau din când încând în semn de mulþumire.

Bãiatul citea, aþipea ºi se strãduia din rãsputeri sã rezistesomnului. „Nu! Nu vreau sã adorm, altfel nu voi mai fi în staresã termin de citit înainte de prânz“, îºi spunea în sinea lui.

Însã, nu ºtiu cum, adormi. u putea spune cât a dormit,însã un zgomot slab din spatele lui îl trezi. Pe pervazul feres -trei, chiar în faþa bãiatului, se afla o oglin joarã în care sereflecta aproape întreaga camerã. Ridicân du-ºi capul, bãia tul

9Minunata cãlãtorie a lui Nils Holgersson prin Suedia

privi din întâmplare în oglindã ºi vãzu cã fu sese deschiscufãrul mamei.

Mama lui avea un cufãr masiv, greu, din lemn de stejar cumargini de fier, ºi nu lãsa pe nimeni altul sã-l deschidã, cuexcepþia ei. Aici îºi pãstra ea toate lucrurile pe care le moº -tenise de la mama ei ºi care îi erau tare dragi. Gãseai rochiivechi, þesute în casã, din stofã stacojie, cu bluza scurtã ºifusta în pliuri, având pieptarul împodobit cu mãrgãritare; scu-fii albe, scrobite, podoabe grele din argint ºi niscaiva lanþuri.Celor de la þarã nu prea le pasã de astfel de lucruri, iar mamalui nu de puþine ori s-a gândit sã arunce toate vechiturileastea; însã, cumva, nu a lãsat-o inima sã facã una ca asta.

Acum, bãiatul a vãzut clar – prin oglindã – cum capacul cu -fãrului era deschis. Nu putea sã înþeleagã cum era posibil aºaceva, din moment ce mama îl închisese chiar ea înainte sãplece. Nu l-ar fi lãsat niciodatã deschis, atât timp cât el ar firãmas acasã, singur-singurel.

Deveni îngrijorat ºi temãtor. Îi era fricã ca nu cumva unhoþ sã se fi strecurat în casã. Nu îndrãznea sã facã nicio miº-care, doar stãtea încremenit ºi privea în oglindã.

În timp ce stãtea el aºa, aºteptându-l pe hoþ sã-ºi facãapariþia, se întrebã ce era oare acea umbrã întunecatã de pemarginea cufãrului. Se uitã cu bãgare de seamã ºi nu-i venisã-ºi creadã ochilor. Cãci lucrul, care la început pãrea sã fieneclar, se distingea acum din ce în ce mai bine ºi îºi dãduseama cã este aievea. Nu era nici mai mult nici mai puþindecât un spiriduº – care ºedea pe marginea cufãrului!

Ca sã fie sincer, bãiatul auzise poveºti cu spiriduºi, însã nuºi-a închipuit nici pentru o clipã cã erau niºte creaturi atât demici. Nu era mai înalt de o palmã, spiriduºul ãsta ce stãtea pemarginea cufãrului. Avea o faþã îmbãtrânitã, zbârcitã ºispânã, îmbrãcat într-o hainã neagrã, pantaloni pânã la ge -nunchi ºi o pãlãrie cu borul înalt, la fel de neagrã. Îi ºedea

10Selma Lagerlöf

CUPRINS

PARTEA I / 5

I. Bãiatul / 7II. Akka din Kebnekaise / 24III. La fermã / 42IV. Castelul Glimminge / 63V. Marele dans al cocorilor de pe muntele

Kulla / 77VI. Pe vreme ploioasã / 87VII. Scara cu trei trepte / 93VIII. De-a lungul râului Ronneby / 97IX. Karlskrona / 107X. Cãlãtoria spre insula Öland / 116XI. Capul sudic al insulei Öland / 120XII. Marele fluture / 129XIII. Insula micului Carol / 133XIV. Douã oraºe / 146XV. Legenda þinutului Småland / 158XVI. Ciorile / 164XVII. Bãtrânica de la þarã / 184XIX. Marele lac al pãsãrilor / 195XX. Doamna din Ulvåsa / 212XXI. Þesãtura de lânã / 218

PARTEA A II-A / 223

I. Povestea lui Karr ºi Piele-surã / 225II. Fuga lui Pãr-sur / 229III. Fãr’-de-putinþã, ªarpele de apã / 235IV. Moliile / 239V. Marea luptã împotriva moliilor / 243VI. Rãzbunarea / 249VII. Stockholm / 256VIII. Vulturul gorgo / 270IX. Pe deasupra provinciei Göstrikland /

281XX. O zi în Hälsinglad / 287XI. În þinutul Medelpad / 300XII. O dimineaþã în Ångermanland / 306XIII. Västerbotten ºi Laponia / 313XIV. Osa, pãzitoarea de gâºte ºi micul

Mats / 326XV. În þara laponilor / 334XVI. Spre casã! / 343XVII. Legendele din Härjedalen / 347XVIII. Värmland ºi Dalsland / 357XIX. Comoara de pe insulã / 367XX. Cãlãtoria spre Vemmenhög / 375XXI. În sfârºit acasã / 377XXII. Plecarea cu gâºtele sãlbatice / 387