selecţie de primăvară -...

Selecţie de primăvară

SERIILE DE AUTOR HUMANITASNEAGU DJUVARA

NEAGU DJUVARA

O ediţie ilustrată a renumitei cărţi a lui Neagu Djuvara, lucrarea de doctorat a acestuia publicată în Franţa în 1975 şi premiată de Academia Franceză.La Humanitas a apărut până acum în 5 ediţii, ultima reeditare datează din 2013.Aceasta este prima ediţie ilustrată.Vor fi aproximativ 100 de ilustraţii alb-negru în corpul textului, pe care ni le dorim sub forma unor reproduceri de obiecte din trecut, basoreliefuri, sculpturi, picturi, monumente de arhitectură – toate realizate de mâna unui artist plastic român (posibil, Mihail Coşuleţu).Vor exista şi 4 coliţe color, însumând la rândul lor circa 100 de imagini.Cartea urmează formatul unei alte lucrări ilustrate a lui Neagu Djuvara, O scurtăistorie ilustrată a românilor, apărută la Humanitas în 2013.

Civilizaţii şi tipare istorice. Un studiu comparat al civilizaţiilor

Ediţie de colecţie, ilustrată

NEAGU DJUVARA

Farmecul lui Neagu Djuvara este inepuizabil, fapt dovedit şi de această carte de convorbiri din seria „Portrete în dialog“. Interlocutorul venerabilului istoric este Filip-Lucian Iorga, deja remarcat în istoriografia românească datorită cercetărilor sale de genealogie şi istoria boierimii române, ca factor politic şi cultural. Dialogul, condus cu discreţie şi cu o iscusită curiozitate, scoate la iveală amănunte neştiute despre strămoşii pe linie paternă ai lui Neagu Djuvara: aromâni trecuţi la nord de Dunăre prin secolul al XVIII-lea, s-au ridicat de la statutul de negustori, trecând prin boierii mici, în straturile superioare ale societăţii româneşti, unde s-au remarcat ca politicieni, diplomaţi, ingineri, medici şi jurişti. Această mică istorie prilejuieşte reflecţii interesante despre rolul elitelor politice şi intelectuale, despre răbdarea pe care trebuie să o aibă două sau trei generaţii succesive pentru a creşte şi pentru a ocupa în chip legitim demnităţi într-un stat.În această carte, nu doar biografia lui Neagu Djuvara este interesantă, ci şi credo-ul său ca istoric şi filozof al istoriei. Neagu Djuvara discută despre obiectivitate şi relativizare în studiul istoriei, despre faptul că trecutul trăieşte prin cei prezenţi, care o reinventează continuu şi recomandă o recuperare creativă a metodelor şi abordărilor tradiţionale ale istoriei care dădeau mai multă importanţă rolului jucat de personalităţi şi evenimenţialului.Dar cea mai emoţionantă pare a acestui dialog este mărturisirea de credinţă a lui Neagu Djuvara: un credincios discret şi un spirit ecumenic, îngrijorat de o secularizare prea accelerată a Europei, care, într-un viitor nu foarte îndepărtat, ar schimba-o cu desăvârşire.

Trecutul este viuFilip-Lucian Iorga

în dialog cu Neagu Djuvara

SERIILE DE AUTOR HUMANITASLUCIAN BOIA

LUCIAN BOIA

„Se împlinesc o sută de ani de la declanşarea Primului Război Mondial. Puţine episoade ale istoriei rămân atât de adânc ancorate în memoria colectivă. Perfect explicabil: este evenimentul fondator al lumii în care trăim. Multă vreme văzut strict în termeni conflictuali (dreptatea noastră, vinovăţia altora), Primul Război Mondial îşi caută acum o elaborare deschisă şi liberă de prejudecăţi, susceptibilă de a fi împărtăşită de toate părţile cândva în conflict.“ – Lucian Boia

Din cuprins:

Scurtă cronologie.I. Un dezastru care se putea evitaII. „Vinovaţii“III. Germania: o victorie posibilăIV. România: „atît de mult noroc“V. Dreptate şi nedreptate la Versailles VI. Consecinţe

Lucian BoiaPrimul război mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări

SERIILE DE AUTOR HUMANITASHORIA-ROMAN PATAPIEVICI

De ce nu avem o piaţă a ideilor? Despre idei şi blocajeediţia a doua

Volum publicat cu prilejul ediţiei aniversare, a X-a, a întâlnirilor „Înapoi la argument cu Horia-Roman Patapievici”. Evenimentul va avea loc joi, 27 martie, în Librăria Humanitas de la Cişmigiu.

SERIILE DE AUTOR HUMANITASDAN C. MIHĂILESCU

Despre nerăbdarea de a fi răbdător

„O carte care se adresează cu precădere adolescenţilor şi abordează tot soiul de tipuri de răbdare, adică de construcţie temeinică, în dauna cultului românesc al improvizaţiei, respectiv răbdarea ca educaţie întru temeinicie: în ordine socială, profesională, religioasă, estetică, fizică, financiară, sexuală, politică, turistică şamd. Eu vreau să fie, pur şi simplu, o carte de înţelepciune.“ – Dan C. Mihăilescu

SERIILE DE AUTOR HUMANITASANDREI PLEşU

ANDREI PLEŞU

„Sunt bucuros să aflu că această antologie de texte publicată acum trei ani a stârnit, în suficientă măsură, interesul public, încât să determine editura să o retipărească. Profit de ocazie pentru a îmbogăţi volumul cu 25 de texte noi, apărute în presă dupa 2011. Le-am distribuit la sfârşitul grupajelor deja existente, după cum urmează: trei la sfârşitul părţii a doua, şase la sfârşitul părţii a treia, nouă la sfârşitul părţii a patra, şase la sfârşitul părţii a cincea, unul la sfârşitul părţii a şasea şi două la sfârşitul părţii a opta.“

Andrei Pleşufebruarie 2014

Despre frumuseţea uitată a vieţii Ediţie de colecţie, adăugită cu 25 de texte noi

SERIILE DE AUTOR HUMANITASMIRCEA CĂRTĂRESCU

Ediţii de colecţieOrbitor. Aripa stângăOrbitor. CorpulOrbitor. Aripa dreaptă

Levantul

Ediţii de colecţie

Un volum care cuprinde 7 dialoguri, cele aşa-zis „socratice“ (sau de tinereţe), în care imaginea filozofului atenian apare cel mai bine oglindită. Va fi o carte luxoasă, cu o introducere lămuritoare în privinţa a ceea ce are de câştigat cititorul prin lectura împreuna a acestor 7 compoziţii platoniciene.

Din cuprins:LachesTraducere, prezentare şi note de Dan SluşanschiLysisTraducere, prezentare şi note de Alexandru CizekCharmidesTraducere, prezentare şi note de Simina NoicaHippias minorTraducere, de Manuela Popescu şi Petru CreţiaNote de Gabriel Liiceanu şi Petru CreţiaEuthyphronTraducere de Francisca Băltăceanu şi Petru CreţiaNote de Francisca BăltăceanuApărarea lui SocrateTraducere, prezentare şi note de Francisca BăltăceanuCritonTraducere, prezentare şi note de Marta Guţu

PlatonDialoguri socraticeEdiţie îngrijită de Cătălin CioabăPrefaţă de Gheorghe Paşcalău

EDIŢII DE COLECŢIE

Alături de Caragiale şi Creangă, publicăm Poeziile lui Eminescu, într-o ediţie modernă, de uz larg, făcută cu intenţia de a redeschide gustul pentru lectura celor mai importante poeme ale sale. Va fi o ediţie ilustrată şi adnotată, cititorul putând afla împrejurările în care Eminescu a creat un poem sau altul.

Mihai EminescuPoeziiEdiţie îngrijită de Cătălin Cioabă

EDIŢII DE COLECŢIEDupă apariţia, în 2012, a volumelor Măştile lui M.I.: Gabriel Liiceanu în dialog cu Mircea Ivănescu şi Mircea Ivănescu, Cele mai frumoase poezii, selecţie şi prefaţă de Gabriel Liiceanu, antologia alcătuită de Al. Cistelecan pune la dispoziţia cititorilor Humanitas o selecţie şi mai bogată din poezia unui poet român contemporan pe cât de discret, pe atât de profund, excepţional traducător din marea literatură a lumii, cunoscător şi difuzor în spaţiul românesc al poeziei de limbă engleză contemporane, model al poeţilor români de după 1980, iubitor de pisici şi protagonistul unei frumoase şi longevive poveşti de iubire. Dedicate, toate, soţiei sale, Stela, volumele lui M. Ivănescu poartă titluri voit şterse precum Versuri, Poeme, Poezii, Alte versuri, Poeme nouă, Alte poeme nouă etc., dar formează un fel de perpetuum mobile poetic ce cuprinde o întreagă filozofie a amintirii şi reamintirii, a iubirii şi a uni/plurivocităţii fiinţei umane (inclusiv al fiinţei-poet), dar şi un manual indirect despre cum se scrie poezie. Iubitorii poeziei lui M. Ivănescu şi cei care abia acum o descoperă vor găsi (sau regăsi), pe lângă avizatul cuvânt înainte al lui Al. Cistelecan, un tabel cronologic detaliat al vieţii poetului, bibliografia completă a volumelor sale individuale şi în colaborare, a traducerilor şi studiilor semnate de Ivănescu, precum şi o selecţie de referinţe critice, completări utile la autoportretul construit chiar de poet în versurile sale şi în dialogul cu Gabriel Liiceanu.

Mircea Ivănescu VersuriEdiţie îngrijită, cuvânt înainte şi tabel cronologic de Al. Cistelecan

LITERATURĂ. AUTORI ROMÂNI

„Rar mi-a fost dat, în ultima vreme, să citesc ceva mai viu şi mai vibrant, mai uman şi mai firesc, mai arzător, mai dramatic, mai curgător şi mai abrupt, mai vesel şi mai trist, mai suculent, mai poznaş, mai poetic, mai ame- şi amuţitor. şi rar am văzut, de când sunt editor de carte, un asemenea talent în (orgolioasă) desfăşurare.Dan Alexe nu ţine neapărat să se aşeze în albia unui gust impus de critică, a unei tendinţe, a unei mode. Dă impresia că scrie ca să-şi facă sieşi o plăcere – şi cred că şi-o face. Îl interesează prea puţin dacă textele lui se vor solda cu o baie de elogii sau cu o răstignire. Dan Alexe scrie în temeiul unei înzestrări formidabile, al unei culturi aspirate pe toate canalele şi al unei pofte năvalnice, aproape carnale, de-a face literatură din orice. Îi place să aştearnă poveşti. Îi place la nebunie. Dar îl bănuiesc că-i place şi să ghicească reacţia cititorului. Stupoare, jubilaţie, ruşine, invidie, contrarietate, vertij, fericire, indignare, căinţă – toate acestea sunt forme de feedback la cele 33 de texte din Miros de roşcată amară. O singură reacţie lipseşte: indiferenţa.“ – Radu Paraschivescu

Dan AlexeMiros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase

Dan Alexe - Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase

„M-am întins peste ea. Privea fără expresie la luna de afară. Când am intrat în ea, muşchii circulari erau flasci, iar ea doar a icnit de câteva ori, neconvingător.M-am ridicat şi, îmbrăcându-mă bâjbâit, i-am aruncat, tremurând de frig:– Să ştii că eu am mecanisme de supravieţuire afectivă superbe.– tiu, a oftat. Mi-ai spus pe plajă. ȘAm plecat. Îndrăgostit de ea, după nenumărate cocktailuri prin ultimele baruri, am adormit îmbrăcat în cortul meu lăturalnic, unde am posedat-o repetat în somn. Era comic şi dulce, iar licorile ei înmiresmate, cu gust de mirodenii netriate, nu făceau cheaguri. Muşchii circulari funcţionau impecabil. După amor astral, a fost bună, inteligentă şi tandră. Am băut şi am râs erudit cu ea vreme de vreo trei bombardamente, după care a început iar să mă pupe, iar eu am traversat un zid şi mi-am uitat geanta cu computerul într-un tren.“ (fragment din volumul Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase de Dan Alexe) Scriitor, cineast, lingvist, călător, Dan Alexe (n. 1961) a băut cu generalul Dudaev şi cu ultimii evrei din Afganistan, a făcut reportaje despre războaiele din Balcani, a filmat documentare în Caucaz şi în Asia Centrală, a predat jurnalismul la Kabul şi a trăit în confrerii mistice musulmane. „Iată, în fine, un film în care afganii ne fac să murim de râs“, a scris Charlie Hebdo despre Cabală la Kabul, filmul multipremiat al lui Dan Alexe. A publicat teatru în România, texte despre Joyce şi despre Cecenia în Franţa, cronici turistice în Croaţia. Locuieşte la Bruxelles, unde se ocupă, printre altele, de descifrarea limbii etrusce. Dacă îi bateţi adresa pe GoogleMaps, o să-l vedeţi citind în balcon, cu un pahar de vin în mână. Blogul său, Dan Alexe’s Flea Market (http://cabalinkabul.wordpress.com/), e foarte gustat.

SERIA DE AUTOR ELIZABETH GILBERT

O poveste de dragoste în care se împletesc dorinţa, ambiţia şi setea de cunoaştere ne poartă prin secolul marilor descoperiri darwiniene din Londra în Peru, Philadelphia, Amsterdam şi până în exoticul Tahiti. Firul narativ urmăreşte destinul extraordinarei familii Whittaker, începând cu Henry, care face avere din comerţul cu chinină în Africa de Sud şi ajunge în scurtă vreme cel mai bogat om din Philadelphia, şi continuând cu Alma, fiica lui care-i moşteneşte deopotrivă averea şi inteligenţa, şi ale cărei cercetări în domeniul botanicii o scot la limanul unor descoperiri uluitoare. Însă, pe măsură ce cariera Almei se leagă tot mai strâns de descifrarea teoriei evoluţioniste, viaţa ei personală pare a se îndrepta în direcţia opusă: atrasă irezistibil de pictorul Ambrose Pike, un utopist pasionat de misterele existenţei, tânăra face primii paşi pe tărâmul superstiţiilor religioase. Acest neverosimil cuplu al contrastelor este însă unit de nevoia de a înţelege în profunzime mecanismele care pun lumea în mişcare Excelent documentat, romanul lui Gilbert are o desfăşurare scenografică grandioasă, cu personaje memorabile - misionari, aboliţionişti, aventurieri, astronomi, lupi de mare, savanţi de geniu -, zugrăvind cu minuţie un moment de intense căutări spirituale din istoria omenirii.

Elizabeth GilbertAmprenta tuturor lucrurilorTraducere de Anca Bărbulescu

Cel mai nou titlu al binecunoscutei scriitoare Elizabeth Gilbert, autoarea bestsellerului Mănâncă, roagă-te, iubeşte, se numără între New York Times 100 Notable Books of 2013.

SERIA DE AUTOR MARIO VARGAS LLOSA

Sărbătoarea Ţapului (La fiesta del Chivo, 2000) se înscrie în categoria aşa-numitelor „romane ale dictatorului“, care au în centru figuri de tirani reali sau imaginari – categorie literară a cărei apari ie a fost favorizată de realitatea țpolitică a ţărilor de limbă spaniolă (sud-americane) în secolul XX. Este o poveste despre viaţa dictatorului dominican Rafael Trujillo (poreclit „Ţapul“ de poporul pe care-l asuprea), personaj care s-a menţinut la putere vreme de 31 de ani, sfârşind asasinat de un grup de conspiratori. Acţiunea romanului se desfăşoară la San Domingo, pe atunci botezat Ciudad Trujillo, în ultimul an de viaţă al generalului, iar tot ceea ce povestesc şi gândesc personajele, cufundate în noianul aducerilor-aminte despre vremurile terorii şi ale abuzurilor, reconstituindu-şi vieţile (sau mai degrabă firul destrămării şi al crizelor din vieţile lor), echivalează cu o reconstituire a evenimentelor-cheie din istoria Republicii Dominicane.

Mario Vargas LlosaSărbătoarea ŢapuluiTraducere de Gabriela Ionescu

SERIA DE AUTOR MILAN KUNDERA

Milan KunderaSărbătoarea insignifianţeiTraducere de Ioana Pârvulescu

Cel mai nou romanal lui Milan Kundera

După mai bine de zece ani de la ultimul roman - Ignoranţa - şi câţiva ani de discurs non-fiction/eseu (Cortina, O întîlnire), Milan Kundera revine la roman cu o adevărată bijuterie literară, sinteză, de fapt, a calităţilor sale de scriitor. O sinteză stranie, ficţională, ironică şi auto-ironică, inspirată de lumea în care trăim, o lume care pare să-şi fi pierdut cu totul simţul umorului.

Radu ParaschivescuMuşte pe parbrizul vieţii

Un nou catalog de perle

,,O carte care măsoară, cum au făcut-o şi celelalte colecţii de perle, amploarea derivei în care a intrat discursul public. Iar din acest unghi ea poate fi privită ca un document neconvenţional. Ca dovadă a unui masacru despre care n-o să se scrie în ziare şi n-o să se vorbească la televizor sau în pieţele publice. Sau, de ce nu?, ca semnătură a unor oameni care, zi de zi şi an de an, au fost torţionarii nepedepsiţi ai limbii române. Au chinuit-o, şi-au bătut joc de ea, au sluţit-o, au înnoroiat-o cu aplomb, cu rânjete lubrice şi – de cele mai multe ori – cu nepăsare.” – Radu Paraschivescu

COLECŢIA RÂSUL LUMIIcoordonată de Radu Paraschivescu

La fel ca Aristotel şi furnicarul merg la Washington sau Platon şi ornitorincul intră într-un bar, scrise de aceiaşi autori, şi această carte aparţine unui registru care a primit deja denumirea de filozdotică. Asta înseamnă axarea pe o temă principală şi desluşirea ei cu intrumentele anecdoticului. Altfel spus, o îndulcire a pilulei. şi o veste bună: accesul la filozofie nu e doar anevoios, ci poate fi şi voios. În Heidegger şi un hipopotam… , Cathcart şi Klein se ocupă de tema morţii şi a Judecăţii de Apoi. În jurul figurii centrale a lui Martin Heidegger, prezentat cu unelte parodice şi rezumat prin câteva citate voit prolixe, orbitează personaje din teatru, film, jazz sau viaţa mondenă, pentru sporirea contrastului. Ideile lui Heidegger sunt contestate, printre alţii, de Groucho Marx sau Woody Allen, iar cartea abundă în glume plasate ca ilustrare a unor teme sau temeri heideggeriene.

Thomas Cathcart Daniel Klein Heidegger şi un hipopotam intră pe Porţile RaiuluiTraducere de Oana Dorobanţu


Iar despre moarte? Iar! şi tot în glumă? Tot! Desolemnizarea e o miză interesantă, dacă prinzi unghiul optim. Iar Philippe Héraclès îl prinde şi transformă un subiect grav în prilejul unei şuete ilariante, cu citate răsărite din sprinteneala mai multor minţi. Aşa stând lucrurile, persiflarea chestiunilor serioase poate funcţiona ca resort de supravieţuire sau măcar de adaptare. Iar Marea carte a umorului negru e, în felul ei, o reţetă de alungare a umorilor negre şi a îngândurărilor de durată. Cartea ascunde diverse definiţii şi explicaţii date în joacă. De exemplu, Pierre Dac vede în moarte doar rezultatul lipsei de educaţie, al carenţelor la nivel de, hm, savoir-vivre. Asta în timp ce Jean Cocteau promite: „Moartea n-o să mă prindă în viaţă”. Iar Coluche licitează: „Dacă moartea te atinge, ai tot interesul să râzi; dacă nu te atinge, n-ai nici un motiv să n-o faci”. Prin urmare, o avea cartea lui Philippe Héraclès coperţi negre, dar conţinutul e mai degrabă trandafiriu.

Philippe Héraclès Marea carte a umorului negruTraducere de Nicolae Baltă



Ned Sherrin, regizor şi autor de texte comice, încearcă prin acest volum de proporţii considerabile să sistematizeze umorul. Se ştie doar, Oxford e un brand care presupune rigoare, acribie şi profesionalism. Prin urmare, Sherrin trebuie să depună o muncă susţinută pentru ca produsul final să aibă relevanţă şi să-l distreze pe cititor. Descoperim toate faţetele comicului de expresie engleză: ironia bonomă, spiritul caustic, ricanarea, sarcasmul, grotescul, poanta fină, tuşa caricaturală, burlescul etc. Amabilitatea e lăsată la garderobă, după cum o dovedeşte acest citat despre fostul solist vocal de la The Boomtown Rats: „Nu-i de mirare că Bob Geldof a ajuns un expert în foamete. În fond, se hrăneşte de treizeci de ani cu încasările de pe I Don’t Like Mondays.” Dicţionarul Oxford al citatelor comice este suficient de încăpător pentru ca, în paginile lui, P.G. Wodehouse să fie vecin cu John Ford, Jean-Jacques Rousseau cu Samuel Butler, Mark Twain cu Quentin Crisp şi Virginia Woolf cu Arnold Schwarzenegger.

Ned Sherrin Dicţionarul Oxford al citatelor comiceCu o prefaţă deAlistair BeatonTraducere de Irina Negrea

COLECŢIA MEMORII/JURNALE

,,Publicată la câţiva ani după moartea lui Wat, această remarcabilă transcriere a memoriilor sale înregistrate înflăcărează imaginaţia. Asemenea lui Dostoievski şi Soljeniţîn, Wat îşi evocă viaţa de deţinut politic cu o precizie dureroasă, împletindu-şi amintirile cu portrete pline de compasiune sau comice ale tovarăşilor săi de detenţie şi ale gardienilor. Dar geniul lui Wat se află dincolo de evocarea remarcabilă a locurilor şi de portrete… Adevărata sa forţă iese la iveală prin implicaţiile politice şi spirituale ale peregrinărilor lui prin treisprezece închisori poloneze şi ruseşti în anii ‘30 i ‘40. Wat începe prin a fi comunist şi șevreu şi sfârşeşte ca anticomunist şi creştin care continuă să-şi afirme evreitatea. Mai presus de toate, el îşi apără viaţa interioară…” – Library Journal

Aleksander Wat Secolul meu: confesiunile unui intelectual european, convorbiri cu Czeslaw Milosz Traducere de Constantin Geambaşu

COLECŢIA MEMORII/JURNALEImre Toth, important filozof şi istoric al matematicii, şi-a petrecut primii cincizeci de ani din viaţă în Ardeal, Ungaria şi România. A deprins din copilărie realitatea „fricii apăsătoare, ca mod de viaţă“. În acest volum de convorbiri, Péter Várdy, filozof stabilit în Olanda, îl intervievează pe Imre Tóth despre viaţa lui, despre modul său de gândire, despre cât de consecvent a rămas principiilor sale. Este un dialog intim, o mărturisire care oferă o imagine clară prezentată cu argumente logice a realităţilor social-istorice ale Europei secolului XX. În epoca noastra nu este important să spunem sincer numai ceea ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat, este la fel de important felul în care ne împăcăm cu propria noastră istorie, cu faptele noastre şi ale celorlalţi, sau cu gândurile noastre care au avut atunci puterea faptelor, cu atitudinile noastre... Fiecare trebuie să-şi rezolve conflictele etice în solitudine, în faţa propriei conştiinţe şi privind în ochii celorlalţi.Volumul de faţă oferă admirabile pârghii în căutarea acestor răspunsuri şi tulbură, cu siguranţă, sentimentele, putând genera în sufletul fiecăruia controverse care înlesnesc înţelegerea unor lucruri fundamentale. O carte importantă, lămuritoare, o lectură revelatoare.Péter Várdy

În viaţă sunt lucruri care nu se fac. Şi se fac...Convorbiri cu Imre Tóth

Prefaţă de Gabriel Liiceanu

Traducere de Gabriela Maaz


Povestea femeii aflate în miezul celui mai celebru scandal al secolului XIX

În primăvara lui 1895, când soţul ei, Oscar Wilde, a fost condamnat pentru delicte homosexuale, viaţa lui Constance s-a schimbat definitiv. Până atunci avusese o poziţie privilegiată în societate: făcea parte dintr-un cuplu de aur, era o cunoscută autoare de literatură pentru copii, o figură reprezentativă a modei „pre-rafaelite“, o îndrăzneaţă militantă pentru drepturile femeilor… Membră fondatoare a societăţii ocultiste Amurgul de Aur, avea un spirit pătrunzător graţie căruia s-a apropiat de cele mai controversate aspecte ale epocii sale. Doamna Oscar Wilde era un fenomen în sine. Dar în acea primăvară viaţa strălucitoare a lui Constance a fost umbrită de enormul scandal. Obligată să plece pe continent cu cei doi fii ai săi, cariera ei literară şi politică s-a sfârşit brusc. Şi-a schimbat numele şi a trăit până la moarte în exil. Bazându-se pe o corespondenţă în bună parte inedită, Franny Moyle reconstituie tragica poveste a soţiei lui Oscar Wilde, dezvăluind lucruri neştiute până acum despre această femeie din prim-planul societăţii londoneze fin-de-siècle şi din centrul curentului estetist, care devine victima uneia dintre cele mai mari trădări ale tuturor timpurilor.

Franny Moyle (n. 1964) este licenţiată în literatură engleză şi istoria artei a St John’s College, Cambridge. A lucrat la BBC, devenind în 1992 producător şi director în departamentul Arts, apoi, în 2000, director de creaţie; în 2002 a fost numită Head of Arts Commissioning pentru toate cele patru canale ale televiziunii britanice. În prezent este producător executiv şi scriitor freelancer şi totodată director al teatrului londonez Hackney Empire. A publicat în 2009 volumul Desperate Romantics: The Private Lives of the Pre-Raphaelites, care a stat la baza unui serial BBC.

Franny MoyleConstanceTragica şi scandaloasa viaţă a doamnei Oscar Wilde

Traducere de Lăcrămioara-Cristina Jinga


Acest volum, care are toate ansele să devină o carte-cult, surprinde dialogul șspumos despre principiile filozofiei Zen între Jeff Bridges, actorul câştigător al unui premiu Oscar, şi Roshi Bernie Glassman, îndrumătorul lui spiritual. Titlul, uşor de descifrat de către fanii filmului The Big Lebowski, face trimitere la The Dude, personajul iconic jucat de Bridges în această peliculă şi care întruchipează, în felul lui, un mod de viaţă Zen.Discuţia liberă între cei doi prieteni, punctată de anecdote amuzante de pe platourile de filmare şi poveşti din viaţa personală a lui Bridges şi potenţată de învăţăturile fără pretenţii de sentinţă definitivă ale lui Glassman, îi livrează cititorului o perspectivă proaspătă asupra lumii, cu bunele şi cu relele ei.Hippie, amuzant, autoparodic, ironic, inteligent, ping-pong-ul iute al replicilor dintre Jeff Bridges şi Bernie Glassman camuflează abil lecţii de viaţă perfect valabile şi ne oferă cea mai la îndemână şi mai lesne de înţeles introducere în filozofia Zen. „O carte cu adevărat incredibilă despre doi prieteni împărtăşindu-şi gândurile despre lume şi viaţă.“ Huffington Post

Jeff BridgesBarnie GlassmanThe Dude şi maestrul Zen

Traducere de Veronica Sidon


Sanctitatea sa Papa Ioan Paul al II-leaÎn mâinile lui Dumnezeu.Însemnări intime

Editura Humanitas a semnat contractul pentru traducerea volumului ce cuprinde în mai bine de 600 de pagini însemnările zilnice ale Papei Ioan Paul al II-lea. Patruzeci de ani din viaţa celei mai importante personalităţi spirituale a secolului XX sunt consemnaţi într-un volum care, o dată publicat la începul lunii trecute în Polonia, a devenit subiectul unei controverse mediatice internaţionale.Însemnările Papei Ioan Paul al II-lea sunt o surprinzătoare călăuză în universul profundei sale relaţii cu Dumnezeu, unica şansă de a înţelege viaţa interioară a celui care, prin dragostea sa pentru oameni şi Dumnezeu, a influenţat cursul istoriei. Aceste însemnări personale i-au fost încredinţate prin testament cardinalului Stanislaw Dziwisz, secretarul său personal în cei douăzeci şi şapte de ani de Ponificat, pentru a fi arse. În pofida dorinţei Suveranului Pontif, dar din dragoste şi profund repect faţă de Papă, Stanislaw Dziwisz, actualul cardinal metropolitan al Cracoviei, nu le-a distrus: „Nu am avut curajul să ard carnetele lăsate, pentru că în ele se află informaţii importante despre viaţa sa. […] Nu am ars însemnările lui Ioan Paul al II-lea pentru că ele sunt cheia către spiritualitatea sa, esenţa fiecărei fiinţe umane: către înţelegerea relaţiei sale cu Dumnezeu, cu ceilalţi oameni şi cu sine însuşi.“ O decizie controversată, dar care ne oferă, cu siguranţă, una dintre cărţile majore ale umanităţii.


Casele care ne-au făcut oameni

Un volum pereche al bestsellerului Intelectuali la cratiţă

Dan C. Mihăilescu, Antoaneta Ralian, Gabriela Tabacu, Ioana Pârvulescu, Micaela Ghiţescu, Monica Pillat,Victor Ieronim Stoichiţă, Radu Paraschivescu, Tania Radu, Adriana Bittel, Barbu Cioculescu, Ana Blandiana, Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu


,,Acest volum reprezintă ncheierea reală a jurnalului ţinut de către Monica ȋLovinescu. Se nscrie, aşadar, ca final de serie, după cele şase volume deja ȋpublicate la Editura Humanitas care acoperă cei douăzeci de ani, câţi s-au scurs din 1981 (anul de nceput al primului volum) până n 2000. Faptul că este un ȋ ȋjurnal inedit nu se datorează intenţiilor diaristei, ci contextului personal şi de istorie literară care a făcut ca, deşi îşi dactilografiase manu propria jurnalul pe ambii ani menţionaţi (2001 şi 2002), Monica Lovinescu să nu mai poată duce până la capăt efortul de îngrijire a ediţiei, cum făcuse în cazul celor şase volume precedente. Decembrie 2002 a însemnat, de altfel, abandonarea definitivă din partea ei a poziţiei de autoare, de voce care înscrie în spaţiul memoriei întâmplările unei vieţi individuale permanent întreţesute cu viaţa literară românească. Partea finală a jurnalului a fost descoperită n arhiva din Paris a ȋfamiliei Lovinescu–Ierunca şi repatriată în anul 2010“. – Astrid Cambose

Monica Lovinescu Jurnal inedit(2001-2002)Ediţie îngrijită de Astrid Cambose


Cronicile literare ale Monicăi Lovinescu, citite la microfonul Europei Libere au fost, timp de câteva decenii, audiate de întreaga intelectualitate românească şi funcţionau ca un reper pentru judecarea producţiei literare din acea vreme. Monica Lovinescu a scris astfel, săptămână de săptămână, la o adevărată istorie a literaturii române din perioada 1960-2006.

Monica LovinescuO istorie a literaturii române pe unde scurte

Ediţie îngrijită de Cristina Cioabă

COLECŢIA MEMORII/JURNALEBarbu Ollănescu-Orendi este descendentul unei ilustre familii de boieri munteni, singura care, până la el, a reuşit să transmită numele prin succesiune masculină. Născut în 1934, într-o familie de avocaţi, care avea un stil de viaţă pe măsura averii şi poziţiei privilegiate în societate, autorul acestor memorii a primit însă educaţia severă a celor care înţelegeau că privilegiile se păstrează numai prin îndeplinirea unor obligaţii: şcoală şi liceu în limba franceză, cursuri de dans, de scrimă şi de echitaţie, cercetăşie în munţi, maniere impecabile. Cursul firesc al vieţii unui copil de patricieni români s-a rupt însă în 1944, când, de fapt, întreaga elită românească s-a văzut confruntată, pe neaşteptate, cu ameninţarea comunismului. De atunci familia sa a fost în continuu hăituită de Securitate, iar în 1960 inevitabilul s-a produs: şi el, şi părinţii săi, şi rudele au fost arestate, anchetate şi închise pentru „uneltire împotriva orânduirii sociale“. După eliberarea din închisoare, reintegrarea în societatea românească s-a dovedit imposibilă. De aceea, ca soluţie, a urmat plecarea din ţară, dar nu şi o rupere definitivă de trecut şi de imaginea unei societăţi care, până la venirea comuniştilor la putere, părea bine aşezată.Scrise cu un spirit foarte critic, aceste amintiri vorbesc despre politicieni de altădată, despre ofiţeri eleganţi ai armatei române, despre casele celor de sus, despre cluburile sportive elitiste, despre destine distruse şi despre micile strategeme zilnice ale supravieţuirii în comunism. Lumea pierdută după război se va reface foarte greu, şi probabil nu întocmai ca atunci când a fost distrusă, dar cu siguranţă restauratorii ei vor găsi în Amintirile lu Barbu Ollănescu-Orendi „desenele de execuţie“ potrivite.

Barbu Ollănescu-Orendi (n. 1934) este inginer de formaţie şi trăieşte în Germania, unde s-a realizat ca om de afaceri. Păstrează legăturile cu România, unde revine adeseori, şi este preocupat de realizarea unei genealogii a strămoşilor săi, boierii Olăneşti.

Barbu Ollănescu-OrendiAmintiri

„Pe culoar, în cuier, era o haină, - un pardesiu maron primit de mama cadou, la Paris, cam prin anii 1927, de la Asta Nielsen, celebra acriţă. Haina asta a fost multă vreme haina celui care ieşea primul din casă. Şi tot cu haina asta, în septembrie 1960, a intrat mama la puşcărie, pentru ca, mai tîrziu, în 1978, ajunsă în Germania, să o transforme într-un deux-pieces care a fost îmbrăcat şi purtat de ea încă cincisprezece ani, cât a mai trăit. Şi acest deux-pieces este acuma, ani buni după dispariţia mamei, în dulap, în perfectă stare.“ (fragment din volumul Amintiri de Barbu Ollănescu-Orendi)


Antoaneta RalianCălătoriile mele, scriitorii meiÎnsemnările unei nonagenare

„O avalanşă de amintiri care îţi încovoaie spatele ca o desagă prea grea; o tonă de trecut în faţa căreia prezentul tremură ca o punte şubredă, spre firul firav de drum care poartă încă numele de viitor. şi prin această aglomerare, prin acest conglomerat de amintiri, cotrobăieşte şi scotoceşte memoria, cu aerele ei de doamnă selectivă şi familiarizată cu cosmetizările. Am călătorit în cele mai felurite condiţii: în hoteluri de lux când am avut burse sau invitaţii speciale (care nu mi-au putut fi refuzate), sau în hoteluri şi pensiuni ieftine, dubioase. Dar am acumulat mari cantităţi de frumos, de artă, de purificare spirituală, de catharsis, care depăşesc toate bunurile materiale la care am renunţat atunci când a trebuit să alegem. Într-o carte pe care am tradus-o, un personaj bătrân se simte atât de anonim şi de inconsistent, încât ca să se convingă că există, calcă adânc în straturile de zăpadă, apoi întoarce capul ca să-şi vadă urmele, dovezi că există. Eu sunt ferm convinsă că încă exist (cogito ergo sum). Dar, asemenea bătrânului, prin cărţulia de faţă, întorc şi eu capul, să-mi văd urmele.” – Antoaneta Ralian


Liliana Angheluţă Cireşe amare. Scrisori din Italia

„SCRISOAREA 103 O cunoştiinţă din România se pregăteşte să vină în Italia. Prietena mea F se ocupă de maşina cu care va ajunge în Perugia, eu o voi aştepta şi o voi conduce la preot.– Tare mi-e milă de ea, eşti sigură că vrea să vină?– Da, vrea, c-a rămas fără servici. şi mie mi-e milă!– Mi-aduc aminte ce şoc am avut eu, ce şoc va avea şi ea săraca!Vorbim, ne amintim…Primul loc de muncă al prietenei mele a fost la o familie cu 6 persoane, grădină, găini, câini mari…Plângea c-o usturau tălpile, primea mâncare cu porţia, iar duminica soseau întotdeauna 20 invitaţi, practic se aduna toată familia. Logic, stăpânei casei îi convenea, odată ce avea o proastă care să spele 60 farfurii şi să cureţe tot!Am stabilit ca această femeie, Claudia, mamă a doi băieţi, să vină peste o săptămână, să-şi facă între timp bagajul…ştii cum mi-am făcut eu bagajul?Mi l-a făcut fata mea cea mare, m-a găsit plângând şi a început să trieze ea câteva lucruri. Apoi a venit fratele meu, am mers cu el în oraş, ştia că plec, ştia că nu am bani şi-şi cumpăra cărţi şi CD-uri cu muzică. Am început să plâng şi-am strigat la el:– De ce nu-mi iei şi mie nişte pastile? O să am nevoie de multe lucruri!Mi-a luat câte o folie de aspirină, aspacardin, miofilin, ceva antibiotice. Era noiembrie, venea iarna, mi-ar fi trebuit cizme. Fata mea N mi-a spus:– Mamă, am eu 500.000. Vrei cizme sau pijamale şi altceva?Am preferat să plec în pantofi, deşi fulguia, mi-am luat pijama, deodorant şi alte mărunţişuri. Cu ce să-ţi faci bagajul dacă nu ai bani? Pleci pentru multă vreme într-o ţară străină. Trebuie multe lucruri! Mi-aduc aminte, şi vecina mea care lucrează aproape de Torino se perpelea înainte de plecare. Îi trebuia vreun milion şi nu-l avea. Nu este jenant ce-ţi spun. Când ai copii, le cumperi lor ce le trebuie şi tu rămâi mereu ori fără una, ori fără alta. Nu mi-e ruşine de lumea în care trăim. Nu mie trebuie să-mi fie ruşine. Trebuie să spunem adevărul. Asta e, în ţară e o mare cheltuială şi să-ţi iei o pijama. Se munceşte pentru un dram de mâncare şi pentru întreţinere.ştii, acum am 4 perechi de pantofi.Îi ţin pumnii Claudiei!“ (fragment din volumul Cireşe amare. Scrisori din Italia de Liliana Angheluţă)

COLECŢIA VINTAGE

Al doilea volum al memoriilor Sabinei Brătianu (fiica lui Ion C. Brătianu) povesteşte despre Primul Război Mondial în România, văzut nu din tranşee, dar văzut de o doamnă din înalta societate a vremii care avea acces la informaţii politice de culise. Sabina nu s-a refugiat, ca fraţii ei, la Iaşi în timpul războiului, a rămas în capitală şi a fost internată la Pasărea în timpul ocupaţiei germane a Bucureştilor. Acestor amintiri din timpul războiului, îngrijitoarea de ediţie Elisabeta Simion le-a adăugat o foarte interesantă anexă de însemnări zilnice inedite (nepublicate în 1937 odată cu volumul de memorii), scrise de autoare începând din 1870 i până în momentul rebeliunii legionare ș(Sabina a murit în 1944).

Sabina Brătianu

Din viaţa familiei Ion C. Brătianu1914-1919Cu un adaos de însemnări 1870-1941

Ediţie îngrijită de Elisabeta Simion

COLECŢIA VINTAGEScrisorile lui Ion Ghica sunt unul dintre textele canonice ale literaturii române. Temporal este vorba despre aceeaşi materie ca în memoriile lui Radu Rosetti sau Nicolae Suţu, situată însă în Ţara Românească: secolul al XIX-lea, cu toate momentele importante: războaiele ruso–turce, mişcarea de la 1821, evenimentele revoluţionare de la 1848, în care autorul a jucat un rol central, lupta pentru unire în contextul Războiului Crimeii. Un loc aparte îl ocupă evocarea unor mari figuri ale epocii: Iancu Jianu, Tudor Vladimirescu, Ion Câmpineanu, Nicolae Bălcescu etc. Anii petrecuţi de autor ca bei de Samos în timpul Războiului Crimeii şi luptele cu piraţii alcătuiesc pagini antologice, la fel ca soborul marilor boieri şi al oamenilor lor de casă în aşteptarea cămătarului Băltăreţu, care trebuie să-l împrumute pe Nicolae Dudescu cu bani pentru călătoria la Paris, spre a duce păsurile ţării la urechea lui Napoleon Bonaparte. Reverberaţiile prozei lui Ion Ghica în literatura română modernă şi contemporană sunt fecunde, de pildă în opera lui Mateiu Caragiale, Mircea Cărtărescu sau Ştefan Agopian.

Ediţia Humanitas este prima ediţie necenzurată de după 1945 (cenzura comunistă a eliminat paragrafe substanţiale şi chiar texte întregi, iar ediţiile mai recente nu s-au obosit să restituie textul integral). Este o ediţie însoţită de o prezentare biografică şi de numeroase note care explicitează contextul şi personajele istorice şi fără de care lectura lui Ion Ghica ar fi astăzi dificilă. La finalul volumului este inclus un glosar amplu, care dă seamă de întreaga bogăţie lexicală a textului.

Ion GhicaScrisori către V. Alecsandri

Ediţie îngrijită deRadu Gârmacea

COLECŢIA VINTAGEPrimul volum al Bucureştilor de altădată, al cărui text integral vede pentru întâia oară lumina tiparului după aproape 90 de ani de la apariţia ediţiei princeps, reuneşte amintirile lui Constantin Bacalbaşa din anii 1871–1877 şi zugrăveşte pesemne unul dintre cele mai amănunţite, mai interesante şi mai pline de culoare tablouri ale vieţii bucureştene din primii ani ai domniei lui Carol I şi din vremea Războiului de Independenţă. Oferind prilej de întoarcere în timp pentru cititorul dotat cu iscoditoare plăcere detectivistică, însemnările lui Bacalbaşa pun sub lupă mai cu seamă evenimentele vieţii politice a Capitalei – lupte pentru putere, şantaje, intrigi, răzbunări – şi ecourile lor în presa vremii, dar nu ocolesc spectacolul pitoresc al vieţii mondene, avivate în anecdote uitate sau de-a dreptul necunoscute.

Constantin BacalbaşaBucureştii de altădată1871-1877Volumul I

Ediţie îngrijită de Aristi a Avramescu țşi Tiberiu Avramescu

COLECŢIA ISTORIEAllies at War a fost la origine scenariul unui documentar de televiziune. Aşadar, explorează latura senzaţională şi neştiută a istoriei, iar în acest caz senzaţionalul este extras din dinamica relaţiilor dintre Churchill, Roosevelt şi de Gaulle. Generalul francez, viitorul preşedinte al celei de A Cincea Republici, se afla în exil, căutând să obţină sprijinul Aliaţilor pentru a elibera Franţa de sub ocupaţia nazistă şi pentru a înlătura regimul colaboraţionist de la Vichy. Corespondenţa dintre cei trei (scrisori luate în toate combinaţiile posibile), documentele din arhive britanice şi americane sunt coroborate cu informaţii din lucrări care tratează istoria celui de al Doilea Război Mondial. Teza cărţii este că istoria celui de al Doilea Război Mondial a fost modelată de antipatiile, neîncrederea, cârcotelile şi ambiţiile prea omeneşti ale celor trei mari aliaţi, insistând pe rolul personalităţilor în istorie, pe fricţiunile şi arbitrarul care inevitabil apar între politicienii de talia celor trei. Chiar dacă istoria secolulului al XX-lea nu poate ignora procesele şi structurile, întâmplările mărunte şi aparent lipsite de semnificaţie îi pot abate cursul. Iar dacă Franţa, în timpul preşedinţiei lui de Gaulle a manifestat adeseori opinii divergente faţă de americani şi englezi, această atitudine poate fi interpretată şi ca o răzbunare a lui de Gaulle pentru lipsa de încredere pe care i-au arătat-o cândva Churchill şi Roosevelt.

Simon BerthonRăzboi între aliaţi

Traducere de Ida-Levana Zigmund

COLECŢIA ISTORIE

Spectrul sau stafia despre care Marx spunea că umblă prin Europa – stafia comunismului – e supus de Alain Besançon unei analize lucide şi necruţătoare. Utopia socialismului şi a economiei socialiste a distrus jumătate din Europa – o lecţie care nu trebuie uitată.

Alain Besançon, Anatomia unei stafii.Falimentul unei utopii întrupateTraducere de Mona Antohi şi Sorin Antohi

COLECŢIA ŞTIINŢĂ

Cedric Villani e un geniu matematic extravagant, nonconformist până la Dumnezeu – de la vestimentaţie (poartă mereu câte o broşă cu un păianjen – şi are zeci de broşe dintr-astea) la gusturile muzicale (bulimic, toate muzicile se amestecă în capul lui), la stilul prelegerilor de fizică matematică. A primit Medalia Fields – care e corespondentul Premiului Nobel pentru matematică – Alfred Nobel n-a acordat premiul şi pentru matematică, fiindcă nevastă-sa a fugit cu un matematician. În plus, Medalia Fields nu se acordă decât dacă ai sub patruzeci de ani – deci matematicienii sunt şi într-o cursă contra cronometru. Celebrul Andrew Wiles, care a demonstrat teorema lui Fermat (vezi cartea lui Singh de la Humanitas), n-a primit Medalia Fields – depăşise de puţin patruzeci.

Ei bine, în Teorema vie, Villani povesteşte cum a luat medalia, ce-a făcut, ce-a demonstrat, cum s-a chinuit – e un fel de roman, e şi un fel de jurnal, dar, ca să obţină un efect de autenticitate matematică, a inclus şi fragmente de articole, schimburi de mesaje foarte tehnice – asta ca să-ţi dea senzaţia că participi şi tu la aventura lui. Mai dă şi câteva explicaţii, dar ce vrea el e să obţină o imagine a lumii matematicienilor.

Cedric Villani Teorema vie

Traducere de Liviu Ornea

COLECŢIA ŞTIINŢĂ

Teoria universală pune problemele de fond ale cosmologiei - cum s-a născut universul, cum va sfârşi, ce e de fapt o gaură neagră - şi analizează perspectivele unei teorii universale, care să descrie unificat toate interacţiile din natură. E o carte ceva mai explicită decât Scurta istorie a timpului.Oricum, ce atrage e în primul rând personajul Hawking, care, bolnav, în căruciorul lui cu rotile de atâţia ani, tot face calcule ca să priceapă ce-i cu lumea asta.

Stephen Hawking Teoria universală

Traducere de Elena Mirela Babalic

COLECŢIA CONTRAPUNCTFurtwangler – probabil cel mai mare dirijor din toate timpurile – s-a exilat în Elveţia la sfârşitul războiului, fiindcă sub nazişti, ocupase o poziţie importanţă în ierarhia muzicală – şi fusese prim dirijor al Filarmonicii din Berlin – cea mai importantă orchestră nu numai din Germania, dar şi din lume.După capitularea Germaniei, aliaţii vor să refacă atmosfera muzicală berlineză – şi îl pun pe tânărul Celibidache prim dirijor al filarmonicii. Sigur, e o mare supriză, nu prea era cunoscut – dar avea avantajul că nu apucase sa fie compromis de cine ştie ce colaborări cu naziştii.

Între timp începe denazificarea lui Furtwangler – care poate în fine reveni la orchestră, şi Celibidache rămâne pe-afară. şi tot pe-afară rămâne când, la moartea lui Furtwangler, orchestra îl alege ca prim dirijor pe Karajan. Celibidache nu avea să mai dirijeze la Berlin decât 40 de ani mai târziu, după moartea lui Karajan.

E o poveste despre muzică, orgolii, jocuri de culise. Cartea a fost scrisă pornind de la corespondenţa dintre Furtwangler şi Celibidache. Totul se bazează pe documente şi mărturii.Klaus Lang

Celibidache şi Furtwangler.Marele conflict postbelic de la Filarmonica din Berlin

Traducere de Vlad Nicolau

Alcătuită de Sfântul Ieronim la sfârşitul secolului al IV-lea, Vulgata a fost Biblia Occidentului pentru mai bine de un mileniu, reuşind să ofere repere culturale, lingvistice, civilizaţionale din Antichitate până astăzi. Ediţia de faţă este prima ediţie bilingvă a textului biblic în cultura română, precum şi prima traducere modernă a Bibliei latine. Cele opt volume din care va fi alcătuită seria Biblia Sacra Vulgata cuprind, pe lângă textul original şi traducerea în limba română, bogate note de subsol (exegetice, filologice, de realia, explicaţii care să-i înlesnească cititorului modern înţelegerea textului), iar fiecare carte biblică este precedată de o introducere; de asemenea, fiecare volum conţine un glosar de nume proprii şi termeni biblici.

Biblia Sacra Vulgata vol. VIIEvangheliile, Faptele Apostolilor

Ediţie bilingvă (latină-română) îngrijită de Adrian Muraru şi Wilhelm Tauwinkl, traducere în limba română, note, introduceri şi glosar de Wilhelm Tauwinkl, Pr. Policarp (Dionisie-Constantin) Pîrvuloiu, Iuliana-Sica Şuştea, Smaranda Diana Scriitoru, Daniel Batovici, Iulia Cojocariu

ÎN AFARA COLECŢIILOR

Acest volum face direct accesibil cercetătorilor filozofiei antice, studenţilor şi publicului român interesat de filozofie unul dintre cele mai valoroase instrumente de studiu al patrimoniului gândirii greceşti – lucrarea Stoicorum Veterum Fragmenta (1903–1905), prin care editorul german Hans von Arnim a realizat pentru reconstituirea operelor pierdute ale Stoicismului Vechi ceea ce contemporanul său Hermann Diels realizase pentru începuturile filozofiei greceşti prin celebra sa culegere de Fragmente ale Presocraticilor. Urmând structura culegerii lui Arnim, acest prim volum este dedicat fondatorului şcolii stoice, Zenon din Kition, şi elevilor săi, iar următoarele două volume îi vor fi dedicate lui Chrysippos. Ca şi în cazul altor culegeri de „fragmente“, sunt oferite atât citate textuale, reproduse de autori mai târzii, cât şi „mărturii“ reprezentând pagini din literatura secundară antică ce pot servi la reconstituirea conţinutului doctrinei diverşilor filozofi. Primul volum începe cu traducerea prefeţei latine a lui Hans von Arnim – de fapt, o micromonografie dedicată celor mai dificile probleme ale surselor filozofiei stoice, în care perspicacitatea, spiritul critic şi acuitatea neegalată a demonstraţiilor dau o impresionantă mărturie despre nivelul filologiei clasice germane aflate la apogeul înfloririi sale. La peste un secol de la apariţia sa, culegerea lui Arnim îşi păstrează încă întreaga relevanţă şi actualitate.

Hans von Arnim, Stoicorum Veterum Fragmenta/Fragmentele Stoicilor Vechi, vol. I –Zenon şi discipolii lui ZenonEdi ie bilingvă (greacă/latină-țromână), traducere şi note de Filotheia Bogoiu şi Cristian Bejan, studiu introductiv de Filotheia Bogoiu


O realizare mult aşteptată şi unică în mediul filologic românesc, Micul dicţionar elin-român conţine peste 15 000 de cuvinte-titlu şi reuneşte, pentru toţi cei interesaţi (elevi, studenţi, profesori, public larg), chintesenţa tezaurului lexical grecesc din epoca clasică. Micul dicţionar grec-român împreună cu Dicţionarul latin-român alcătuit de profesorul Gheorghe Guţu (lucrare apărută şi în varianta prescurtată – Mic dicţionar latin-român) vor constitui, pentru generaţiile viitoare, cele mai bune instrumente de lucru pentru descifrarea frumuseţilor ascunse în textele marilor autori greci şi latini.

Ana Felicia Ştef Mic dicţionarelin-român


„Faptul că filozofia nu este o abstracţie rece, ci trăire, suferinţă şi sacrificiu pentru omenire îl ştia Nietzsche prea bine, şi a fost pentru el un exemplu. A fost condus în sus spre gheţarii erorii groteşti, dar viitorul era, în realitate, tărâmul iubirii sale, iar generaţiilor următoare, nouă, a căror tinereţe îi datorează infinitul, Nietzsche le va apărea ca o figură de un tragism plăpând şi onorabil, înconjurat cu flăcări de fulgerul acestei schimbări de epocă.“ – Thomas Mann

Friedrich NietzscheDincolo de bine şi de rău

Reeditare într-o nouă traducere, de Radu Gabriel Pârvu, a operei clasice a lui Nietzsche.

COLECŢIA FILOZOFIE

COLECŢIA ESEU

Eseurile lui Byung-Chul Han – filozof german de origine coreeană – sunt adevărate puseuri de luciditate, într-o lume care pare să nu mai poată sta pe loc pentru a se înţelege pe sine. Titlurile cuprinse în volum – Agonia erosului, Societatea transparenţei şi Societatea oboselii – sunt, fiecare, „cărţi subţiri care aduc cu adevărat ceva nou“ (Frankfurter Allgemeine Zeitung). Ele ne pun sub ochi o radiografie a lumii contemporane, în care tocmai globalizarea pare că ne împiedică să avem o „perspectivă globală“ asupra tiparelor culturii noastre. Cele mai recente fenomene ale lumii în care trăim – internetul, mass-media, publicitatea – sunt puse sub lupa unei analize adesea necruţătoare.

Byung-Chul HanAgonia erosului şi alte eseuri

Traducere de Viorica Nişcov

COLECŢIA ESEU

Cartea cuprinde aproape două sute de articole pe care autorul, unul dintre ziariştii români de cinci stele, le-a publicat în perioada 2006-2014 în diferite ziare şi reviste (Adevărul, Evenimentul Zilei, FHM, plus site-ul www.dela0.ro). Andrei Crăciun şi-a structurat volumul pe cinci secţiuni, fiecare dedicată unei personalităţi din panteonul intim al autorului: „Unele autobiografii” (dedicată lui Radu Cosaşu), „Revoluţiile mele” (dedicată lui Scott F. Fitzgerald), „Colţul roşu” (dedicată lui Ioan Chirilă), „Anii din anticameră” (dedicată Virginiei Woolf) şi „Celelalte autoportete” (dedicată lui Geo Bogza şi Filip Brunea-Fox). În articolele din carte – unele, veritabile minieseuri – , Andrei Crăciun discută despre teme politice fierbinţi, despre gesturi neobişnuite, despre personaje dramatice sau uitate, despre scriitori, cărţi şi personaje care i-au rămas la suflet, despre meciuri epopeice, despre modele care n-au nevoie de soclu ca să strălucească, despre eşecuri şi succese, despre bucurii şi decepţii, despre însingurarea în mijlocul unei lumi zgomotoase şi nevrotice.

Andrei Crăciun Baricadele

COLECŢIA FILOZOFIE

O carte de introducere în câmpul i problematica filozofiei, poate cea mai bună șlucrare de acest fel după Problemele filozofiei a lui Bertrand Russell, din 1912 (după părerea traducătorului, Mircea Dumitru, este chiar mai bună). Foarte utilă elevilor din anul terminal de liceu, studenţilor şi în general oricărei persoane interesate de pătrunderea în lumea gândirii de tip filozofic. Într-un stil limpede şi plăcut, din care nu lipsesc accente de umor, sunt abordate de-a dreptul, fără ocolişuri şi fără trimiteri la opere filozofice, nouă probleme pe care autorul le consideră fundamentale: Cunoaşterea lumii de dincolo de mintea noastră, Cunoaşterea altor minţi decât a noastră, Relaţia dintre minte şi creier, Cum este posibil limbajul, Dacă avem liber arbitru, Fundamentele morale, Ce inegalităţi sunt nedrepte, Natura morţii, Sensul vieţii.

Thomas Nagel (n. 1937, Belgrad) este un filozof american de origine sârbă cu apreciate contribuţii în epistemologie, filozofia minţii, filozofia morală şi politică.

Thomas NagelCe înseamnă, oare, toate acestea?O foarte scurtă introducere în filozofie

Traducere de Mircea Dumitru

COLECŢIA ESEU

În această carte, renumitul filozof britanic Roger Scruton adaptează dictonul cartezian, „Cuget, deci exist“, pentru a explora legăturile vinului cu gândirea filozofică. Împărtăşindu-ne propria sa experienţă, autorul argumentează că vinul – consumat cu măsură – lărgeşte orizontul existenţial al individului, conducându-l pe calea gândirii libere, ba mai mult, poate servi ca etalon al nivelului unei civilizaţii. Prima parte a cărţii este istoria vieţii unui împătimit al vinului, de la primele ispite din timpul studenţiei la călătoriile pe care le-a făcut în zonele cu o îndelungată tradiţie viticolă. Prin intermediul vinului, suntem purtaţi într-o călătorie pe cât de pitorească şi poetică, pe atât de plină de umor, prin Franţa, Spania, Italia sau America. Din acest periplu se desprind, pe nesimţite, o sumă de întrebări filozofice, pe care autorul le adânceşte în a doua parte. Aporiile raţiunii, conştiinţei şi fiinţei, prezentate prin recursul la filozofi precum Kant sau Descartes, se răsfrâng şi asupra modului în care înţelegem vinul. Este experienţa oferită de vin un fel de visare cu ochii deschişi sau asemenea artei? Trimite vinul spre impresiile şi amintirile noastre subiective sau în afară, către lume, remodelând obiectele percepţiei noastre, aşa cum au făcut-o Tintoretto, Wordsworth sau Mozart? În deliciosul epilog, Scruton face un tur umoristic prin istoria filozofiei, spunându-ne ce fel de vinuri acompaniază cel mai bine lectura diverşilor filozofi.

Roger ScrutonBeau, deci exist

Traducere de Teodora Nicolau

COLECŢIA ESEU

Ediţia privată din 1976 era precedată de următoarea notă editorială, scrisă de autorul însuşi:„The Mad Millers au tipărit doar un număr limitat de exemplare ale acestei cărţi, care nu se adresează imbecililor, ci oamenilor care au de-a face uneori cu aceştia. Ar fi, deci, un exces de zel să adaug că nici unul dintre cei care vor primi această carte nu are cum să se încadreze în aria Im a graficului de bază (figura 1). Cu toate acestea, ca majoritatea exceselor de zel, este mai bine de menţionat decât de ignorat, deoarece, aşa cum spune filosoful chinez, Erudiţia este sursa înţelepciunii universale; dar asta nu înseamnă că nu poate deveni câteodată cauza unori neînţelegeri între prieteni.Este evident că, la ora actuală, omenirea se află într-un stadiu deplorabil. Însă aceasta nu este o noutate. Din câte ştim noi, omenirea s-a aflat mereu într-un asemenea stadiu. Suferinţa şi necazurile pe care oamenii trebuie să le îndure, atât ca indivizi, cât şi ca membri ai societăţii, sunt practic rezultatul modului lipsit de noimă – aproape imbecil, aş spune – în care viaţa le-a fost structurată încă de la origini.Mulţumită lui Darwin, acum ştim că avem aceiaşi strămoşi ca şi speciile inferioare ale regnului animal, iar acestea, fie vierme, fie elefant, trebuie să îndure zilnic chinuri şi greutăţi. Pe de altă parte, oamenii au privilegiul de a avea încă o povară de dus – o doză suplimentară de necazuri de zi cu zi, graţie unui anumit grup de indivizi ce fac, la rândul lor, parte din neamul omenesc. Acest grup este mai influent decât Mafia, decât complexul militar-industrial, decât comunismul – este vorba despre un grup neorganizat, nedescoperit, care nu are nici un conducător, nici un preşedinte, nici un fel de reguli, dar care reuşeşte totuşi să opereze în perfectă armonie, ca ghidat de o mână invizibilă, de aşa natură încât fiecare membru contribuie semnificativ la consolidarea eficacităţii activităţilor tuturor celorlalţi membri. Caracterul, însuşirile şi comportamentul membrilor acestui grup vor fi abordate în paginile ce urmează.”

Carlo M. CipollaLegile fundamentale ale imbecilităţii umane

Traducere de Miruna Fulgeanu

SERIA ACADEMICAPotrivit autorului, cartea se doreşte a fi „un exerciţiu speculativ în care se constituie universul urban ca univers fantasmatic, marcat subtil de adevăruri grave şi de aşteptări mesianice profunde.“ „Fascinaţia pentru lumea urbană (citită sau străbătută) şi lectura pasionată a cărţilor lui Benjamin se întâlnesc în aceste rânduri.“ „Deşi titlurile capitolelor şi organizarea discursului trimit spre analiza unor concepte, miza acestei încercări este de fapt aceea de a urmări punctele de inflexiune ale întâlnirii dintre Benjamin şi oraşul începutului de secol XX“, având ca „mărturii“ în principal Copilărie berlineză la 1900 şi aşa-numitul „ciclu al pasajelor (sau galeriilor)“, Passagen-Werk, operă neterminată şi publicată postum. Primele două capitole sunt preponderent analitice, vorbind despre cele trei momente ale experienţei: cunoaştere, teologie şi politică. Al treilea capitol le sintetizează în imaginea, în povestea propriu-zisă a eroului urban, flaneurul. Cel care povesteşte, flaneurul, este, în acelaşi timp, detectiv, anticar şi mistic. Capitolul al patrulea descrie universul magic al Berlinului începutului de secol XX, aşa cum se constituie el prin amintirile copilăriei autorului. Flaneurul, copilul, anticarul sunt, în această lume, sacerdoţi ai unei funcţii mimetice prin care ia naştere suprafaţa corporală a oraşului-text.În încheierea cărţii se propune o încercare de lectură à la Benjamin a punerii în scenă a Bucureştilor începutului de secol XX din romanul Craii de Curtea-Veche, a lui Mateiu Caragiale, unde pot fi remarcate stranii similarităţi, uneori textuale sau chiar tematice, cu Copilărie berlineză... „Cartea lui Ioan Alexandru Tofan este povestea unei serii de întâlniri. Mai întâi, fireşte, întâlnirea unui tânăr cercetător foarte înzestrat cu un autor, Walter Benjamin, greu de clasat şi, adesea, simplificat ideologic de o exegeză partizană. Apoi întâlnirea dintre filozofie şi literatură, dintre politică şi teologie, dintre metafizică şi experienţa detaliului imediat şi a derizoriului, dintre oraş – înţeles ca personaj şi ca text – şi modernitate, sau dintre oraş şi cel care îl parcurge („flaneurul”). Ar fi de adăugat întâlnirea dintre erudiţie şi trăire, dintre Berlin şi Paris, iar în final, o ingenioasă aducere în scenă a urbei crepusculare din Craii de Curtea-Veche. În ansamblul ei, cartea va fi, pentru cititor, o întâlnire răsplătitoare cu un filozof român cultivat, subtil, riguros, aflat, din câte îmi dau seama, la începutul unei cariere pe care pariez fără rezerve.“ – Andrei Pleşu

Ioan Alexandru TofanCity Lights.Despre experienţă la Walter Benjamin

SERIA ACADEMICAO carte în colecţia Academica este, cel mai adesea, o carte de filozofie. În cazul acesteia, e vorba de o analiză a tot ceea ce înţelegem prin „trecut“, desigur în ideea de a arăta în cele din urmă - lucru adesea încercat - că nimic din ceea ce a trecut nu a trecut cu totul. Fiinţa lucrurilor trecute e o fiinţă totuşi prezentă. Analizele sunt făcute în maniera fenomenologiei, direcţie filozofică întemeiată de Edmund Husserl şi Martin Heidegger

Christian Ferencz-FlatzRetro.Amorse pentruo fenomenologiea trecutului

SERIA POVESTEA BANILORcoordonată de Ştefan Liiceanu

O istorie a omenirii din perspectiva riscului asumat, după ce a fost înlăturat vălul superstiţiei şi al încrederii oarbe în noroc, în zei sau în soartă. După cum se menţionează de la bun început, „Amploarea subiectului este deconcertantă. Riscul reprezintă o idee cu implicaţii profunde în psihologie, matematică, statistică şi istorie.“

Câteva idei principale:• Această carte, care se citeşte ca un adevărat roman de aventuri, spune povestea unui grup de gânditori, temerari, care, „sfidând zeii“ asemenea lui Prometeu, au vrut să îmblânzească şi să previzioneze viitorul. Ei au încercat să le arate oamenilor cum să înţeleagă riscul, cum să-l măsoare şi cum să-i determine consecinţele, cum să-şi schimbe atitudinea faţă de risc. Astfel, pasiunea pentru jocuri şi pariuri s-a canalizat înspre creşterea economică, îmbunătăţirea calităţii vieţii şi progresul tehnologic. • Ideea revoluţionară care marchează graniţa dintre vremurile moderne şi cele apuse o reprezintă stăpânirea riscului: gândul că viitorul înseamnă ceva mai mult decât o toană a zeilor şi că oamenii nu sunt la bunul plac al naturii. Până să descopere oamenii cum să depăşească acea graniţă, viitorul era o oglindire a trecutului sau ţinea de misterioasa ştiinţă a oracolelor şi a prezicătorilor, care deţineau monopolul în domeniul prevestirii evenimentelor.• Descoperirile legate de natura riscului, de arta şi ştiinţa alegerii constituie nucleul economiei de piaţă moderne. • Gestionarea riscului ne ajută să ne orientăm într-o gamă largă de procese decizionale, de la alocarea capitalului până la protecţia sănătăţii publice, de la declararea războiului până la întemeierea unei familii, de la plata primelor de asigurare şi până la purtarea centurii de siguranţă, de la cultivarea porumbului şi până la comercializarea fulgilor de porumb. Capacitatea de a gestiona riscul şi, în acelaşi timp, dorinţa de asumare a riscului şi de a face alegeri de perspectivă sunt elementele-cheie ale energiei care propulsează sistemul economic.

Câteva concepte-cheie:Risc, hazard, Providenţa, incertitudine, Planul Divin, Soarta, teoria probabilităţii, statistică, eşantionare (sampling), asigurări (de viaţă, împotriva incendiilor, de sănătate etc.), instrumente financiare derivate, bursa de valori, teoria jocurilor, investiţii, portofoliu, acţiuni, speculaţii, opţiuni, managementul riscului...

Peter L. Bernstein Împotriva zeilor. Remarcabila povestea riscului

Traducere de Simona-Maria Drelciuc


Liaquat Ahamed ne demonstrează în Stăpânii finanţelor că Marea Criză din 1929 1933, prezentată de mulţi drept un fel de catastrofă naturală pe care ‒nimeni n-o putea preveni, a fost cauzată în primul rând de deciziile câtorva conducători de bănci centrale; lumea a plătit scump erorile acelor oameni, traversând ani lungi de prăbuşire economică. Prin analiza sa lucidă, documentată şi vie, autorul ne oferă o nouă înţelegere a naturii globale a crizei financiare, plină de învăţăminte pentru perioada pe care o traversăm în prezent.

Liaquat Ahamed Stăpânii finanţelor.Cei patru baroni care au ruinat lumea

Traducere de Dana-Ligia Ilin


„Îi mâna o asemenea frenezie, sau, ca să-i zicem pe nume, o asemenea patimă pentru florile lor, că de multe ori erau în stare să dea şi trei mii de coroane pe o lalea care le căzuse cu tronc; o boală care a dus la ruină multe familii avute.

Monsieur de Blainville, Călătorii prin Olanda (Londra, 1743)

Într-una din zilele de la începutul primăverii, în anul 1637, un negustor neerlandez pe nume François Koster plătea fabuloasa sumă de 6.650 de guldeni pentru câteva zeci de bulbi de lalea.În acele vremuri în care o familie ar fi putut trăi un an întreg cu mai puţin de 300 de guldeni, aceasta era o achiziţie ieşită din comun. şi mai surprinzător e că negustorul nostru nu avea nici cea mai mică intenţie de a creşte lalele. Planul lui era să cumpere bulbi pentru a-i revinde, aşteptându-se la un profit considerabil din întreaga afacere.Povestea maniei pentru lalele contrazice într-o asemenea măsură tot ceea ce am învăţat despre istoria secolului al XVII-lea, încât explicaţiile se impun de la sine. Cum au putut oamenii să fie aşa de absorbiţi, într-o epocă dominată de războaie şi nevoi, de un lucru atât de superficial la prima vedere? Cum a putut o societate în care succesul se confunda cu virtutea, în care se practica forma cea mai strictă a calvinismului, care respingea ostentaţia gratuită, interzicând de exemplu orga în biserică sau dănţuiala pe la nunţi, să tolereze avariţia şi extravaganţele unui negoţ purtat cu precădere de beţivani care înfundau cele mai dubioase taverne? şi ce anume, la urma urmei, i-a făcut pe aceşti indivizi să aibă ca obiect al negoţului tocmai bulbii de flori, şi nu nişte mărfuri cât de cât obişnuite?“ – Mike Dash

Mike DashMania lalelelor

Povestea celei mai râvnite flori din lume şi a pasiunilor ieşite din comun pe care le-a stârnit

Traducere de Andreea Luiza Costăchescu

COLECŢIA PRACTIC

Alexandra Stoddard autoarea bestsellerului Sfaturi pentru fiica mea

Carte de înţelepciune pentru mame şi fiice

Traducere de Dana-Ligia Ilin

„Una dintre cele mai importante calităţi ale spiritului, pe măsură ce înaintăm în vârstă, este recunoştinţa. Gândul la toate persoanele şi trăirile minunate de care ne-am bucurat ne înalţă spiritul, şi ne ajută să nu ne trăim viaţa pleoştiţi în depresie sau văicărindu-ne.Mesajul pe care îl transmit fetelor mele este: nu vă pierdeţi niciodată vigoarea şi prospeţimea. Continuaţi să mergeţi mai departe. Trăiţi din plin. Încercaţi să trăiţi mereu la capacitatea maximă. Dacă faceţi asta, veţi simţi satisfacţie în fiecare clipă a vieţii. Nu lasaţi anii să vă apese. Nu fiţi aspre cu voi şi nici cu nimeni altcineva.“ – Alexandra Stoddard

Steve Biddulph este unul dintre cei mai cunoscuţi autori de parenting din lume. Psiholog practician timp de 25 de ani, Steve Biddulph s-a retras din activitate, dar continuă să scrie şi să predea.

Cărţile lui s-au vândut în peste 4 milioane de exemplare şi au fost traduse în 31 de limbi.

COLECŢIA PRACTIC

Steve BiddulphCum ne creştem fetele

Cum ne creştem băieţii

Traducere de Veronica Sidon

„Prostia nu este înnăscută. Ne naştem mai degrabă ignoranţi, decat proşti de-a dreptul şi e nevoie de o straşnică încăpăţânare ca să ajungi cu adevărat prost.“ – Peter H. Frank

„Această carte s-ar fi putut intitula foarte bine: Ghid de gândire – dar îmi închipui că nimeni n-ar mai fi simţit nevoia s-o citească, pentru că, nu-i aşa?, toţi ştim să gândim. Sau, măcar atât, ne place să spunem despre noi că ştim. Adevărul este însă că între a gândi şi a gândi bine e o mare diferenţă!“ – Peter H. Frank

Peter H. Frank a lucrat în domeniul bancar, a fost reporter economic şi senior editor de ziar în SUA. În prezent, este consultant, profesor şi scriitor şi locuieşte în Bucureşti.

Peter H. Frank

M-am săturat să fiu prost. O călătorie critică (pentru oameni de afaceri şi oameni pur şi simplu)


Leo Lionni

Frederick

Alexander şi şoricelul de jucărie

Traducere de Adina Săucan

Autor şi ilustrator a peste 40 de cărţi pentru copii, traduse şi premiate în toată lumea, Leo Lionni s-a născut la Amsterdam în 1910, fiul unui şlefuitor de diamante şi al unei soprane. A fost distins cu Medalia de aur a Institutului American de Artă Grafică şi a primit de patru ori titlul Caldecott Honor Winner (cea mai bună carte ilustrată pentru copii).

„Leo Lionni este fără nici o îndoială un maestru al cărţii ilustrate.“

The New York Times

COLECŢIA JUNIOR

Pentru mai multe informaţii ne puteţi contacta pe adresele de e-mail:[email protected], [email protected], [email protected], [email protected], [email protected]

Notă: Fotografiile autorilor din prezentare sunt folosite doar cu titlu informativ. Nu pot fi folosite pentru articole ulterioare.

mailto:[email protected]





selecţie de primăvară -...

Documents