SECURITATEA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI

ÎN CONTEXTUL EUROPEAN ŞI EUROATLANTIC

Evenimentele din timpul celor două razboaie mondiale şi cele ce au urmat acestor

ciocniri armate au dat de gândit tuturor statelor să întocmeasca cele mai bune strategii de

securitate şi apărare naţională ceea ce însumează „ ansamblul de măsuri şi de activităţi

adoptate în scopul garantării suveranităţii naţionale, a independenţei şi unităţii statului,

a integrităţii teritoriale a ţării ”.1

Într-un astfel de context tensionat, securitatea fiecărei ţări, ca şi securitatea comunităţii

internaţionale în ansamblu, are un rol important atât în prevenirea şi contracararea

pericolelor generate de mediul internaţional, cât şi în garantarea stării de securitate

internă, în ansamblul său, a siguranţei personale şi securităţii comunităţilor. Într-o lume

complexă, plină de dinamism şi conflicte, o lume aflată în plin proces de globalizare, o

condiţie vitală a realizării progresului şi prosperităţii acesteia o constituie, înţelegerea

corecta a tendintelor majore de evoluţie a securităţii internaţionale şi a modului în care

fiecare ţară are şansa de a se afirma ca parte activă a globalizării.

Securitatea naţională doreşte asigurarea stării de normalitate democratică a unei

societăţi – cetăţenii, comunităţile şi statul - prin exercitarea deplină a drepturilor şi

libertăţilor cetăţeneşti, asumarea conştientă a responsabilităţilor, dobândirea absolută a

capacităţii de decizie şi de acţiune a statului , afirmarea României ca membru activ al

comunităţii internaţionale prin acţiunile întreprinse. Într-un cuvânt, acest proces conduce

societatea la „cristalizarea necesităţii abordării concertate a problemelor dezvoltării

generale, în care sunt incluse şi cele ale securităţii şi stabilităţii, şi cele ale afirmării şi

consolidării democraţiei”.2

1 Legea nr. 45 din 1 iulie 1984- Legea apărării naţionale a Românei, cap.1, art. 1, Monitorul Oficial nr. 172 din iulie 19842 Societatea Academică din România, Politica externă, anul II, nr 2, Bucureşti, 29 ian. 1997

1

Strategia de securitate naţională este parte a securităţii europene şi euroatlantice şi

constituie un tot unitar bazat pe efort naţional, pe acţiune comună, cooperare şi

parteneriat.

Promovarea, protecţia şi apararea intereselor naţionale sunt posibile datorită asumării

responsabile a calităţii de membru al Alianţei Nord-Atlantice şi a participării la

construcţia europenă. Altfel spus, integrarea României în cadrul comunităţii euroatlantice

şi europene şi participarea intensă în procesul de globalizare garantează progresul,

prosperitatea, securitatea naţională.

România a fost primul stat, fost comunist, care a semnat Parteneriatul pentru Pace al

NATO din 26 ianuarie 1994 şi a luat parte la exerciţiile militate multinaţionale, unele

desfăşurate pe teriroriul său ori a trimis trupe de menţinere a păcii în regiuni fierbinţi ale

lumii, în cadrul unor acţiuni coordonate de ONU sau NATO.

Cu ocazia Summit-ului de la Praga, din 25 noiembrie 2002, NATO a făcut publică

decizia de invitare pentru negocieri de aderare la această organizaţie. Drept urmare a

acestei invitaţii, România, devine membru cu drepturi depline în data de 2 aprilie 2004,

drapelul ţării noastre fiind arborat în cartierul general din Bruxelles al celei mai puternice

alianţe a lumii, alături de cel al celorlaltor state membre. „În acest fel, remarcă istoricul

Horia C. Matei, izolarea ţării de lumea democratică impusă cu 60 de ani în urmă, la

sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, ia definitiv sfârşit. România îşi redobândeşte

acum plenar locul între statele lumii libere ”.3

Dobândirea calităţii de membru al NATO a adus României certitudini în domeniul

securităţii sale, garanţii reale de apărare, accesul la procesul de decizie privind securitatea

euroatlantică, dar şi obligaţii corespunzătoare.

3 Horia Matei, Silviu Neguţ, Ion Nicolae, Ioana Vintilă-Rădulescu, Caterina Radu, Enciclopedia Europei, Editura Meronia, Bucureşti, 2005, pag. 284.

2

Pentru România acest fapt înseamnă asumarea unor responsabilităţi atât naţionale cât şi

faţă de noii parteneri realizate prin participarea intensă şi activă la eforturile

internaţionale de menţinere a păcii şi stabilităţii.

După 1989, România s-a aflat într-un moment istoric, în care s-au pus bazele pentru

dezvoltarea durabilă a ţării pe termen mediu şi lung, aderarea la Uniunea Europeană.

Alături de integrarea în NATO, acest fapt va constitui un catalizator al solidarităţii şi

convergenţei forţelor politice în promovarea interesului naţional, susţinut şi de sprijinul

constant şi puternic al opiniei publice pentru ambele obiective. Aparţinând aceluiaşi

spaţiului de cultura si civilizaţie european, România, împărtăşeşte aceleaşi valori comune:

democraţia, statul de drept, drepturile omului şi economia de piaţă, aceste valori

constituind, de fapt, fundamental politicii de integrare economică.

România a întreprins relaţii oficiale cu Comunitatea Europeană încă din 1974, când a fost

inclusă în Sistemul Centralizat de Preferinţe al Comunităţii. În iulie 1995, România a

solicitat să devină membru al Uniunii Europene, demarând în anii următori începerea

negocierilor de aderare. În data de 17 decembrie 2004 comitetul de la Bruxelles confirmă

încheierea negocierilor de aderare a României la acest organism, urmând a fi semnat

Tratatul de Aderare ( Luxemburg – 25 aprilie 2005), iar la 1 ianuarie 2007 România să

devină membru cu drepturi depline al Uniunii Europene.

Aderarea Romaniei la Uniunea Europeană însumeaza numeroase avantaje, precum

apartenenţa la una dintre cele mai importante comunităţi existente pe plan mondial,

protecţie din punct de vedere al securităţii, politic, economic, prosperităţii.

Abordarea pragmatică a intereselor naţionale ale României în condiţiile actuale şi de

perspectivă, conduce la necesitatea promovării lor în contextul unui mediu intenaţional

marcat profund de procesele globalizării şi a sporirii independenţei dintre state, societăţi

şi chiar culturi diferite. Globalizarea reprezintă principalul fenomen care influenţează

mediul de securitate contemporan. Tendinţele majore ce guvernează evoluţiile globale în

epoca postbipolară generează noi riscuri şi provocări la adresa valorilor şi intereselor

naţionale şi comune, creează îngrijorări justificate, dar oferă şi reale oportunităţi. În acest

3

mediu, niciun stat nu ar fi capabil să facă faţă pe cont propriu problemelor complexe

actuale.

În prezentul context, riscurile şi ameninţările la adresa securităţii naţionale a României

sunt percepute, în primul rând, din perspectiva posturii de ţară membră a Alianţei Nord-

Atlantice şi a Uniunii Europene. Neglijarea unor astfel de riscuri ar putea genera

vulnerabilităţi majore la adresa securităţii naţionale şi a capacităţii de acţiune pentru

îndeplinirea obligaţiilor internaţionale asumate.

Principalele riscuri şi ameninţări, de natură politică, economică, socială şi militară,

capabile să pună în pericol siguranţa cetăţeanului şi securitatea naţională a României,

valorile şi interesele sale ca stat membru al comunităţii europene şi euroatlantice sunt:

terorismul internaţional structurat în reţele transfrontaliere;

proliferarea armelor de distrugere în masă;

conflictele regionale;

criminalitatea transnaţională organizată;

guvernarea ineficientă.

Terorismul internaţional.

Atacurile teroriste din 11 septembrie 2001 asupra unor obiective-simbol ale civilizaţiei şi

puterii americane, ca şi acţiunile de aceeaşi natură ce le-au urmat în Europa şi în alte

regiuni ale lumii dovedesc faptul că terorismul, în general, şi terorismul internaţional

structurat în reţele transfrontaliere, în special, reprezintă cea mai gravă ameninţare la

adresa vieţii şi libertăţii oamenilor, a democraţiei şi altor valori fundamentale pe care se

întemeiază comunitatea democratică a statelor euroatlantice.

Reţelele teroriste internaţionale au dobândit cu timpul acces la tehnologia modernă şi se

pot folosi de transferuri bancare şi mijloace de comunicare rapide, de infrastructura şi

asistenţa oferite de organizaţii extremiste, de suportul criminalităţii transfrontaliere ori de

4

sprijinul regimurilor corupte sau incapabile să guverneze democratic, fiind gata să

recurgă la o violenţă nelimitată pentru a produce daune masive.

De aceea, cooperarea şi demararea acţiunilor comune a comunităţilor europene şi

euroalantice pot impiedica răspândirea reţelelor teroriste, sau chiar eliminarea lor de pe

scena mondială.

Proliferarea armelor de distrugere în masă.

Aceasta pare a fi cea mai mare ameninţare, deoarece evoluţiile înregistrate în ştiinţele

biologice pot conduce la sporirea potenţialul armelor biologice în anii care urmează

(atacurile cu materiale chimice şi radiologice).

Criminalitatea transnaţionala organizată.

Reprezintă o formă de infracţionalitate foarte gravă, care a dobândit capacitatea de a

influenţa politica statelor şi activitatea instituţiilor democratice. Ea constituie atât o

expresie a proliferării unor fenomene negative ce se amplifică în condiţiile globalizării,

cât şi o consecinţă directă a gestionării ineficiente a transformărilor politice, economice şi

sociale radicale care s-au produs în Europa după prăbuşirea regimurilor comuniste.

Pe fondul unei astfel de situaţii, spaţiul de interes strategic în care se află România s-a

transformat într-o veritabilă sursă, zonă de tranzit şi destinaţie a unor activităţi

infracţionale grave constând îndeosebi în: trafic ilegal de armament muniţii şi explozivi;

trafic de narcotice; migraţie ilegală şi trafic de fiinţe umane; trafic de produse

contrafăcute; activităţi de spălare a banilor; alte forme de criminalitate economico-

financiară.

Guvernarea ineficientă

„ Acest tip de guvernare reprezintă un efect al deficitului democratic şi al corupţiei

endemice instituţionale, ce se reflectă în manifestări de clientelism politic, ineficienţă a

5

administraţiei publice, tendinţe autoritariste şi lipsă de transparenţă şi responsabilitate

publică ce subminează încrederea cetăţenilor în instituţiile publice şi poate constitui o

ameninţare majoră la adresa securităţii statelor ”.4

Evenimentele produse în România în lunile mai-iulie 2012 au făcut ca ţara noastră să

intre într-o criză politică ceea ce duce la un impact negativ atât asupra securităţii

naţionale cât şi internationale, dar si în plan economic, social, juridic. Demiterea

preşedintelui Traian Băsescu şi realizarea unui referendum la foc automat sunt doua

subiecte dezbătute în întreaga lume.

Astfel, Comisia Europeană şi-a manisfestat îngrijorările faţă de situaţia politică a

României „ în special cu privire la acţiunile care par să reducă puterile efective ale

instituţiilor independente precum Curtea Constituţională. Statul de drept, controlul

democratic şi independenţa sistemului judiciar sunt pietre de temelie ale democraţiei

europene şi indispensabile pentru încrederea reciprocă în interiorul UE. Politica

guvernamentală şi acţiunea politică trebuie să respecte aceste principii şi valori”5 a

declarat preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso.

Un rol important în procesul de consolidare a stabilităţii şi securităţii noilor democraţii

din Europa centrală, de est şi de sud-est revine capacităţii statelor şi a societăţilor de a

promova o gestiune eficientă a intereselor publice, de a garanta exercitarea responsabilă

şi eficientă a puterii, în deplin acord cu principiile democraţiei şi cerinţele respectării

drepturilor omului. Toate aceste exigenţe se regăsesc în contextul unei bune guvernări.

Apariţia unor riscuri şi ameninţări internaţionale de factură nouă, evoluţia complexă a

mediului intern, precum şi modificarea substanţială a statutului de securitate al României

în plan internaţional impune o abordare nouă, într-o manieră integratoare, sistemică şi

comprehensivă a obiectivelor de securitate internă.

4 Traian Băsescu, România Europeană, România Euroatlantică: pentru o viaţă mai bună într-o ţară democratică, mai sigură şi mai prosperă, Bucureşti, 20075 Departamentul politic, Comisia Europeană este îngrijorată de situaţia din România. Barroso a vorbit la telefon cu Ponta, 06/07/2012, accesat la 15/07/2012, disponibil la http://www.gandul.info/news/comisia-europeana-este-ingrijorata-de-situatia-din-romania-barroso-a-vorbit-la-telefon-cu-ponta-9822944

6

Realizarea obiectivelor strategiei securităţii naţionale implică un efort major de

conştientizare a acestei răspunderi şi a nevoii de consolidare a bazei politice şi civice a

guvernării vizând construcţia democraţiei şi a prosperităţii ce dă măsura maturităţii

societăţii româneşti, iar apartenenţa ţării noastre la comunitatea euroatlantică reprezintă

principala garanţie de securitate.

7

BIBLIOGRAFIE:

1. Departamentul politic, Comisia Europeană este îngrijorată de situaţia din

România. Barroso a vorbit la telefon cu Ponta, 06/07/2012, accesat la

15/07/2012, disponibil la http://www.gandul.info/news/comisia-europeana-este-

ingrijorata-de-situatia-din-romania-barroso-a-vorbit-la-telefon-cu-ponta-9822944

2. Horia Matei, Silviu Neguţ, Ion Nicolae, Ioana Vintilă-Rădulescu, Caterina Radu,

Enciclopedia Europei, Editura Meronia, Bucureşti, 2005, pag. 284.

3. Legea nr. 45 din 1 iulie 1984- Legea apărării naţionale a Românei, cap.1, art. 1,

Monitorul Oficial nr. 172 din iulie 1984

4. Societatea Academică din România, Politica externă, anul II, nr 2, Bucureşti, 29

ian. 1997

5. Traian Băsescu, România Europeană, România Euroatlantică: pentru o viaţă mai

bună într-o ţară democratică, mai sigură şi mai prosperă, Bucureşti, 2007

8