SECTIUNEA 1

RAPORTUL STIINTIFIC SI TEHNIC

(RST)

ETAPA DE EXECUTIE NR. I

CU TITLUL : CARACTERIZAREA FENOTIPICA SI GENETICA

€ RST - Raport stiintific si tehnic in extenso*

€ Proces verbal de avizare interna

€ Procese verbale de receptie a lucrarilor de la

parteneri

€ RFA - Raport final de activitate (numai pentru

etapa finala)

Cuprins

1. Obiectivul general al proiectului 7 2. Obiectivul specific al etapei 7 3. Rezumat 8 4. Descrierea ştiinŃifică şi tehnică 9

4.1. Caracterizarea fenotipică a populaŃiilor din rasa łigaie 10 4.1.1. Material şi metodă 10 4.1.2. Rezultate şi discuŃii 11

4.2. Caracterizarea genotipică a populaŃiilor din rasa łigaie 18 4.2.1. Material şi metodă 18 4.2.2. Rezultate şi discuŃii 20

5. Concluzii 23 6. Anexe 24 Bibliografie 34

1. Obiectivul general al proiectului : Formarea unui consorŃiu de unităŃi partenere care au competenŃe complementare pentru evaluarea potenŃialului genetic şi conservarea ex situ a rasei Tigaie.

2. Obiectivul specific al etapei : Caracterizarea fenotipică şi genetică a

populaŃiilor luate în studiu. 3. Rezumat

Obiectivul specific al etapei se referă la caracterizarea fenotipică şi genotipică a populaŃiilor de oi din rasa łigaie, varietatea ruginie, care vor constitui materialul biologic necesar cercetărilor viitoare din proiect. În vederea caracterizării fenotipice s-au efectuat determinări ale principalelor dimensiuni şi a greutăŃii corporale la trei populaŃii de oi łigaie constituite ca stoc genetic la USAMV Cluj-Napoca - ferma Jucu, SCDA Turda şi SCDCOC Reghin. În urma recoltării datelor primare s-a remarcat gruparea efectivelor pe două ecotipuri recunoscute în cadrul rasei Tigaie. Astfel populaŃiile Turda şi Jucu au fost considerate ca aparŃinând ecotipului de deal, iar efectivul de oi existent la Reghin că face parte din ecotipul de munte. ExistenŃa celor două ecotipuri este un factor pozitiv întrucât ne permite conservarea întregului potenŃial genetic al rasei łigaie din zona geografică cuprinsă în propunerea de proiect.

Alături de caracterizarea fenotipică, colectivul de cercetători a considerat necesar urmărirea performanŃelor populaŃiilor respective în privinŃa producŃiei de lână, lapte şi carne. La producŃia de lână a fost determinată cantitatea de lână tunsă şi însuşirile de calitate (lungimea şuviŃei, fineŃea fibrei, desimea, uniformitatea şi culoarea). Pentru producŃia de lapte s-a urmărit producŃia totală pe lactaŃiile 1-5, respectiv valorile procentelor de grăsime şi proteină din perioadele de control. Dinamica de creştere a mieilor masculi şi femeli, întreŃinuŃi pe păşune până la 12 luni a constituit criteriul de apreciere a performanŃelor în direcŃia producŃiei de carne. Datele privind greutatea şi măsurătorile corporale arată că populaŃiile respective se încadrează în standardul rasei şi prezintă caracteristicile ecotipului din care face parte. Mai mult au rezultat diferenŃe între populaŃiile aparŃinând ecotipului de deal în sensul că oile din SCDA Turda sunt mai mari comparativ celor existente la Jucu. De asemenea oile łigăi din ecotipul de munte sunt mai mici ca dezvoltare corporală. ProducŃia cantitativă de lână tunsă determinată pe categorii de animale este mai ridicată la ecotipul de deal, populaŃia Turda. Ecotipul de munte are producŃia de lână asemănătoare oilor aparŃinând fermei Jucu cu toate că sunt mai mici ca dezvoltare corporală demonstrând aptitudini deosebite în această direcŃie. Referitor la calitatea lânii valorile însuşirilor urmărite sunt comparabile şi cuprinse între limitele caracteristice rasei łigaie dar totuşi proprii fiecărui ecotip. Principalele însuşiri de calitate a lânii determinate la cele două ecotipuri arată că populaŃiile analizate se încadrează în grupa raselor cu lână semifină, valorile fiind situate peste medie sau chiar la limita superioară pozitivă acceptată. Dinamica producŃiei totale de lapte urmărită pe lactaŃii este asemănătoare la cele două ecotipuri, dar situată la nivele caracteristice. Astfel aceasta creşte de la lactaŃia unu la a 3-a lactaŃie după care scade treptat. Media a cinci lactaŃii este la ecotipul de deal de 109,49 l lapte adică peste producŃia caracteristică rasei łigaie atrăgându-ne atenŃia că efetivele analizate au aptitudini deosebite în această direcŃie. La ecotipul de munte cantitatea medie totală de lapte pe cap este de 86,93 l. Cu toată producŃia ridicată calitatea laptelui apreciată prin procentele de grăsime şi proteină este asemănătoare la cele două ecotipuri şi peste media rasei łigaie. Aptitudinile rasei łigaie pentru producŃia de carne sunt recunoscute ca fiind ridicate fapt demonstrat şi de performanŃele de creştere a mieilor din cele două ecotipuri până la 12 luni. Sporurile medii zilnice sunt mai ridicate în cazul ecotipului de deal comparativ ecotipului de munte. Prin rezultatele cercetării efectuate în etapa 2008 a proiectului colectivul de cercetători a reuşit să stabilească că efetivele de ovine din cele trei unităŃi partenere în proiect se încadrează din punct de vedere a caracteristicilor morfologice şi de producŃie în limitele specifice rasei łigaie, varietatea ruginie. Totodată acestea prezintă diferenŃe şi valori proprii atât ecotipului cât şi populaŃiei căreia îi aparŃine.

4. Descrierea ştiin Ńific ă şi tehnic ă

Introducere Conservarea biodiversităŃii este o preocupare constantă a cercetărilor din

domeniul ştiinŃelor vieŃii. Încă din 1992 Weitzman se întreba: Ce înseamnă biodiversitatea şi care sunt elementele ei definitorii încât să poată fi cuprinsă în programe constituite pe baze economice. Întrebarea este născută din nevoia conservării diversităŃii speciilor, în general, dar se poate aplica şi în cazul resurselor genetice la animalele de fermă, situaŃie în care variabilitatea genetică în cadrul rasei reprezintă 50-70 % din varianta genetică totală (Hamond şi Leitch, 1996). Ideea conservării biodiversităŃii reprezentată de animalele domestice a câştigat tot mai mulŃi susŃinători fiind susŃinută material de organizaŃii de caritate private sau prin programe guvernamentale. În Europa sunt mai mult de 360 programe de conservare care se derulează în diferite Ńări. Diverşi autori (Ruane,J., 1999) propune o serie de criterii care se iau în considerare atunci când se alege o anumită rasă pentru a fi supusă acestor lucrări de conservare. Cu siguranŃă pericolul de extincŃie şi pierderea genelor caracteristice rasei respective, reprezintă două criterii majore la care se adaugă importanŃa economică şi ştiinŃifică, prezentă sau viitoare, care pot fi considerate esenŃiale atunci când decidem cuprinderea ei în programe de conservare.

În Romania odată cu modernizarea creşterii animalelor există tendinŃa ca rasele autohtone de animale să fie înlocuite cu rase sau hibrizi cu producŃii cantitative mai ridicate şi care au capacitate superioară de valorificare a hranei. Conservarea acestora in situ prezintă riscul caracteristic populaŃiilor mici, respectiv apariŃia consangvinizării. Acesta este motivul pentru care colectivul nostru propune ca alternativă dezvoltarea biotehnologiilor de reproducŃie şi a cunoştinŃelor privind crioconservarea germoplasmei animale care vor da posibilitatea reconstituirii efectivelor folosind entităŃi biologice păstrate în azot lichid. Dintre numeroasele rase autohtone aflate în pericol de extincŃie colectivul nostru şi-a propus să efectueze cercetări asuspra oilor łigaie, varietatea ruginie crescute în condiŃiile de podiş şi munte din Transilvania.

Rasa łigaie este foarte veche. Se presupune că a fost adusă în Peninsula Balcanică prin anii 600-700 î.e.n. Naturalizată încă din perioada romană în partea de sud-est a Ńării, îndeosebi în Dobrogea, Tigaia s-a răspândit în alte regiuni precum şi în Ńările vecine (Filip M., 1999, Nica Th., şi colab, 1965).

La începutul secolului 20, pe versanŃii MunŃilor Bucegi, precum şi în zona submontană din judeŃele Harghita, Covasna şi Mureş s-a format, prin încrucişare de absorbŃie a rasei Turcană, ecotipul de munte. Acesta se caracterizează prin rezistenŃă, vioiciune şi mobilitate.

În continuare considerăm necesar să prezentăm unele caracteristici de exterior şi performanŃe de producŃie specifice rasei astfel încât acestea să se constituie ca bază de referinŃă a datelor determinate de noi.

Dezvoltarea corporală. Talia şi dimensiunile de lungime, lărgime şi adâncime caracterizează ovinele cu dezvoltare corporală mijlocie. Greutatea oilor adulte este de 34-45 Kg, iar a berbecilor de 46-70 Kg. MieluŃele la naştere au 3,0-4,2 Kg, iar berbecuŃii 3,5 – 4,5 Kg. La 12-15 luni tineretul ajunge la 80%

din greutatea adulŃilor. ConformaŃia corporală este armonioasă caracteristică tipului morfoproductiv mixt de lână semifină – lapte – carne. ConformaŃia corporală este de tip mezomorf, iar constituŃia robustă şi robustă spre fină predomină.

Lâna cuprinde şuviŃe de formă prismatică (conice la ecotipul de munte). Acestea la exterior au aspect de râuri, iar cel interior (turmele actuale) este clar şi semiclar. Lungimea relativă a şuviŃei este de 8-9 cm, iar lungimea absolută a firelor de 7,5-14,7 cm. FineŃea medie a lânii provenită de la turmele actuale poate fi sub 28 microni, dar valorile caracteristice sunt 28-32 microni. Uniformitatea şi omogenitatea lânii este relativ bună. Cantitatea de lână obŃinută de la oile aparŃinând acestei rase oscilează între 1,8-3 kg dependent de ecotip, nivel de hrănire şi zona de creştere.

ProducŃia de lapte totală este de 70-90 kg cu 6-7% grăsime şi 6,5 % proteină. La ecotipul de munte producŃia este cu 20-25% mai mică decât la ecotipul de şes.

ProducŃia de carne caracterizează rasele semitardive de ovine. După Dărăban S., 2004 sporul mediu zilnic realizat de tineret la 3-6 luni şi greutatea de 20-35 kg, îngrăşat semiintensiv şi intensiv este mai ridicat la începutul perioadei (150-190 g) după care scade la 120-130 g pe zi. La îngrăşarea pe păşune realizează sporul mediu zilnic de 100 g cu un consum de 10,51 – 10,79 UN/kg spor.

Varietatea ruginie a rasei Tigaie are lâna pe corp albă, iar culoarea jarului este ruginie de diferite nuanŃe. Firele de lână pigmentate sunt în proporŃie redusă. La fătare mieii pot avea roba complet sau parŃial ruginie, iar uneori este albă. Această pigmentaŃie dispare treptat după vârsta de două luni jarul menŃinându-se ruginiu. PerformanŃele de producŃie ale varietăŃii sunt identice cu cele caracteristice rasei Tigaie.

Prin calităŃile sale de exterior şi de producŃie la care se cuvine să adăugăm rezistenŃa deosebită şi capacitatea combinativă mare, rasa łigaie reprezintă un material biologic deosebit de valoros şi important din punct de vedere ştiinŃific şi economic.

4.1. Caracterizarea fenotipica a populaŃiilor din rasa Tigaie 4.1.1. Material şi metodă Materialul biologic a fost format din efective de ovine Tigaie ruginie

crescută în trei unităŃi de referinŃă pentru această varietate, respectiv: Universitatea de ŞtiinŃe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca, SCDA Turda şi SCDCOC Reghin. Din efectivele existente în aceste unităŃi s-au identificat pe baza caracterelor de exterior un număr de peste 200 indivizi la care s-a determinat masa corporală, lungimea trunchiului, înălŃimea la greabăn, înălŃimea la crupă, lărgimea pieptului, perimetrul toracic, şi perimetrul fluierului. S-a reuşit astfel realizarea caracterizării fenotipice a populaŃiilor studiate. Datele brute referitoare la producŃiile de lână şi lapte au fost preluate din evidenŃele existente în unităŃile respective.

Pentru caracterizarea populaŃiei în privinŃa producŃiei de lână am urmărit, cantitatea de lână tunsă pe individ, lungimea şuviŃei, fineŃea fibrei, desimea, uniformitatea şi culoarea pe categorii de animale, respectiv la berbeci, oi, miori, mioare.

În cazul producŃiei de lapte de interes a fost producŃia totală pe lactaŃie, procentele de grăsime şi proteină în lunile iunie, iulie şi august.

Cu toate că nu a fost cuprins în planul de realizare a proiectului colectivul de cercetare a considerat oportun să facă referiri şi asupra aptitudinilor pentru producŃia de carne cunoscând tendinŃele actuale existente în creşterea ovinelor. În acest sens am prelevat date privind dinamica greutăŃilor corporale în perioada naştere – 12 luni.

Efectivele de ovine din cele trei unităŃi s-au considerat, pe baza caracateristicilor morfo-productive şi Ńinând seama de origine, că aparŃin la două ecotipuri distincte recunoscute în literatura de specialitate din Ńară. Astfel oile din USAMV Cluj-Napoca, ferma Jucu şi cele din SCDA Turda fac parte din ecotipul de deal (podiş), iar cele din SCDCOC Reghin aparŃin ecotipului de munte al rasei Tigaie.

Datele pretabile s-au prelucrat prin metoda analizei varianŃei determinându-se diferenŃiat pe caractere, media, varianŃa, abaterea standard şi eroarea standard a mediei.

4.1.2. Rezultate şi discuŃii

Respectând cerinŃele pe care le are cercetarea zootehnică pentru

caracterizarea exteriorului populaŃiilor cuprinse în planul de realizare al proiectului ne-am propus să determinăm principalele dimensiuni şi masa corporală. Toate investigaŃiile au fost grupate pe ecotipuri şi în cadrul acestora pe unităŃi, acolo unde a fost posibil.

În tabelul numărul 1 sunt redate valorile medii şi variabilitatea masei şi a principalelor măsurători corporale la ecotipul de deal al rasei Tigaie. Din analiza datelor obŃinute de la oile aparŃinând fermei Jucu din cadrul USAMV Cluj-Napoca remarcăm că valorile sunt specifice rasei. De asemenea linia spinării este ascendentă spre posterior fapt demonstrat de înălŃimea la greabăn care este de 60,20 cm şi înălŃimea la crupă ce are valoarea de 62,45 cm. Trunchiul este lung (68 cm), pieptul larg (18,19 cm), iar perimetrul fluierului (7,60 cm) arată că osatura este bine dezvoltată.

Tabelul 1. Valorile medii şi variabilitatea m ăsur ătorilor corporale la oile de ras ă Tigaie, ecotipul de deal (cm)

Limite

Specificare n X±sx s v% Minim Maxim

Ferma Jucu

ÎnălŃimea la greabăn 200 60,20 ± 0,27 3,84 6,38 52 68

ÎnălŃimea la crupă 200 62,45 ± 0,27 3,83 6,13 54 71

Lungimea trunchiului 200 68,00 ± 0,27 3,88 5,70 59 76

Lărgimea pieptului 200 18,19 ± 0,15 2,14 11,59 14 23

Perimerul toracic 200 82,46 ± 0,34 4,82 5,84 73 93

Perimetrul fluierului 200 7,60 ± 0,05 0,80 10,62 6,5 9,0

SCDA Turda

ÎnălŃimea la greabăn 350 69,12 ± 0,81 3,33 4,83 61 74

ÎnălŃimea la crupă 350 68,22 ± 0,90 5,32 7,80 58 66

Lungimea trunchiului 350 75,24 ± 0,87 5,16 6,86 72 78

Lărgimea pieptului 350 21,94 ± 0,16 1,94 6,80 15 32

Perimerul toracic 350 94,72 ± 1,58 9,33 5,86 90 98

Perimetrul fluierului 350 8,36 ± 0,11 0,65 7,80 8 10

Masa corporal ă (kg)

Berbeci 50 60,30 ± 1,11 7,86 13,05 38,69 64,08

Oi 500 38,67 ±0,14 4,82 12,49 34,59 38,96

Mioare 200 33,01 ± 0,28 3,98 12,08 32,81 34,64

Miori 200 37,18 ± 0,16 2,29 6,18 37,58 41,02

Cele 200 capete avute în observaŃie reprezintă 25% din efectivul total şi

constituie o probă caracteristică întrucât au fost alese randomizat. Cu toate acestea dispersia valorilor la caracterele determinate este redusă demonstrând uniformitatea ridicată a efectivului ceea ce era de aşteptat Ńinând seama că reprezintă, de mulŃi ani, unul din stocurile genetice pentru rasă şi varietate.

Tigaia ruginie de la SCDA Turda prezintă talia mai mare având înălŃimea la greabăn de 69,12 cm şi înălŃimea la crupă de 68,22 cm. Un al doilea aspect care ne atrage atenŃia este linia spinării care are o uşoară înclinaŃie ascendentă dinspre crupă spre greabăn. Toate celelalte dimensiuni sunt superioare celor determinate în cazul oilor din ferma Jucu. Rezultă că oile łigaie ruginie din Turda sunt mai masive comparativ celor de la Jucu cu toate că aparŃin aceluiaşi ecotip.Cu toată masivitatea crescută valorile se încadrează în limitele specifice rasei, demonstrând totodată oportunitatea cuprinderii acestei populaŃii în programul de conservare iniŃiat prin proiect.

Masa corporală a fost determinată numai în cazul populaŃiei Jucu datorită unor condiŃii particulare existente la Turda în toamna anului 2008, urmând ca datele să fie completate în toamna lui 2009. Ne aşteptăm, Ńinând cont de dimensiunile corporale, ca oile, berbecii, mioarele să fie mai grei cu aproximativ 10% comparativ populaŃiei Jucu. Datele tabelare arată că berbecii au greutatea medie de 60,30 Kg, fiind destul de uniformi (v% - 13,05 şi limite între 38,69 – 64,08 Kg) mai ales dacă precizăm că sunt diferiti ca vârstă. Această situaŃie a

fost independentă de voinŃa noastră pentru că unitatea nu Ńine berbeci peste numărul celor necesari din considerente economice. Oile mame au în medie 38,67 kg greutate corporală fiind alături de berbeci între limitele specifice rasei. Mioarele şi miorii au avut condiŃii bune de întreŃinere şi furajare ajungând la greutăŃi corporale de 33,01 kg şi respectiv 37,18 kg. Omogenitatea celor trei ultime categorii analizate este demonstrată şi de greutăŃile corporale minime şi maxime care sunt apropiate de medie.

Valorile medii şi variabilitatea măsurătorilor corporale la oile de rasă łigaie ecotipul de munte sunt prezentate în tabelul numărul 2. Privind în ansamblu datele tabelare observăm că toate valorile se situează sub nivelul celor caracteristice ecotipului de deal independent de populaŃia căreia acesta îi aparŃine. Este o situaŃie aşteptată dacă ne raportăm la datele bibliografice care descriu formarea şi performanŃele materialului biologic respectiv. Pe de altă parte considerăm că populaŃia a fost bine aleasă întrucât reprezintă particularităŃi evidente. Referindu-ne concret la măsurătorile efectuate observăm că înălŃimea la greabăn este de doar 58,17 cm adică cu aproape 9 cm mai mică comparativ populaŃiei Turda. Aceeaşi situaŃie se întâlneşte şi pentru înălŃimea la crupă care este în medie de 59,78 cm. Lungimea trunchiului are valoare apropiată (67,08 cm) de a oilor de la Jucu (68,00 cm). Dimensiunile de lărgimea pieptului (17,44 cm), perimetrul toracic (81,75 cm) şi perimetrul fluierului (7,04 cm) sunt apropiate, dar inferioare celor determinate la ecotipul de deal crescut la ferma Jucu. Iată că şi la această specie condiŃiile mai vitrege din regiunea muntoasă modelează morfologic animalele.

Masa corporală medie a berbecilor este de 56,98 kg cu limite de variaŃie, în cadrul celor 50 capete analizate, între 40,48 Kg. Oile mame au în medie 35,75 kg, plus variantele fiind la nivelul ecotipului de deal (38,33 kg). Mioarele ajung doar la 29,48 kg, adică cu 3,53 kg sub valorile ecotipului de deal. Media greutăŃii corporale a miorilor este de 37,18 kg.

Analiza tuturor datelor ce caracterizează morfologic oile crescute la SCDCOC Reghin arată că acestea constituie un eşantion reprezentativ din ecotipul de munte a rasei Tigaie varietate ruginie. Gradul de dispersie a valorilor caracterelor urmărite este redus ceea ce demonstrează omogenitatea efectivului şi dă posibilitatea de a efectua în continuare lucrările de cercetare care să conducă la conservarea potenŃialului genetic reprezentat de această populaŃie.

Tabelul 2. Valorile medii şi variabilitatea m ăsur ătorilor corporale la oile din rasa Tigaie, ecotipul de munte (cm)

Limite Specificare n X ± sx s v%

Minim Maxim

SCDCOC Reghin

ÎnălŃimea la greabăn 150 58,17 ± 0,27 3,31 5,69 50 65

ÎnălŃimea la crupă 150 59,78 ± 0,25 3,17 5,31 53 67

Lungimea trunchiului 150 67,08 ± 3,91 3,91 5,83 59 76

Lărgimea pieptului 150 17,44 ± 0,14 1,71 9,83 14 21

Perimerul toracic 150 81,75 ± 0,39 4,85 5,93 72 92

Perimetrul fluierului 150 7,04 ± 0,04 0,58 8,33 6 8

Masa corporal ă (kg)

Berbeci 50 56,98 ± 0,69 6,99 12,28 40,48 60,08

Oi 200 35,75 ± 0,35 3,57 9,99 33,79 38,33

Mioare 100 29,48 ± 0,45 4,57 15,53 32,81 34,64

Miori 100 34,12 ± 0,38 3,82 11,20 30,51 38,68

ProducŃia de lână a oilor din cele trei unităŃi a fost determinată cantitativ şi

calitativ la categoriile de vârstă şi în perioadele calendaristice specifice metodologiei de control aplicată la această specie. Datele prezentate de noi sunt preluate din evidenŃele zootehnice la care completată cu observaŃiile proprii acolo unde s-a considerat că este necesar. Cantitatea de lână tunsă este corelată pozitiv cu dezvoltarea corporală la care se adaugă gradul de extindere pe corp. De la berbecii crescuŃi la ferma Jucu s-a tuns în medie pe individ 4,14 kg lână, cantitate inferioară celei obŃinute la SCDA Turda şi asemănătoare efectivului de la Reghin. Limitele de variaŃie sunt ridicate, respectiv 1,20 kg determinând obŃinerea unui coeficient de variabilitate a cărui valoare este de 19,08%. Oile mame dau la o tunsoare, în medie pe cap 2,68 kg, mioarele 2,87 kg şi miorii 3,43 kg lână. De remarcat pentru producŃia cantitativă de lână a oilor din populaŃia Jucu gradul mai ridicat de dispersie a valorilor. Nu cunoaştem cauza acestei situaŃii dar va rămâne în atenŃia colectivului pentru perioadele următoare.

Oile Tigaie crescute la SCDA Turda fiind mai mari, produc mai multă lână. Astfel în cazul oilor mame se obŃine în medie pe cap 3,23 kg, mioarele dau 3,12 kg, iar miorii realizează la tuns 3,80 kg lână. Omogenitatea efectivului pentru cantitatea de lână este remarcabilă, parametri statistici calculaŃi arătând un grad redus de dispersie a valorilor în cadrul aceleaşi categorii de animale.

Ecotipul de munte al rasei Tigaie are producŃii cantitative de lână ridicate. Fiind oi cu masă corporală mai mică ne-am aşteptat să producă cea mai puŃină lână. SituaŃia nu este aşa fapt demonstrat de producŃia peste a oilor crescute la ferma Jucu, la toate categoriile de animale, şi apropiată de a celor de la SCDA Turda. Comparând producŃia de lână cu standardul rasei remarcăm că este situată la nivelul superior al acestuia, adică aproape sau peste 3 kg/cap. Din referinŃele bibliografice consultate nu au remarcat ca acestea să precizeze producŃia de lână la ecotipurile de şes, deal sau munte ceea ce ne determină să apreciem că este cuprinsă în limitele de 1,8 – 3 kg, menŃionate pentru rasa Tigaie. Cu siguranŃă fiind efective cazate în unităŃi diferite alături de factorul genetic, nivelul de hrănire este determinant în realizarea unui anumit nivel al producŃiei de lână. Pentru cercetarea efectuată de noi este important ca şi la acest caracter populaŃiile studiate să se încadreze în limitele rasei. Gradul de dispersie mai ridicat al valorilor la acest caracter poate fi considerat un avantaj pentru conservarea potenŃialului genetic al rasei.

Tabelul 3. Produc Ńia cantitativ ă de lân ă pe categorii de animale

Limite Specificare n X ± sx s v%

Minim Maxim

Ferma Jucu – Ecotipul de deal

Berbeci 50 4,14 ± 0,11 0,78 19,08 3,50 5,70

Oi 200 2,68 ± 0,05 0,76 28,45 2,00 3,40

Mioare 200 2,87 ± 0,06 0,87 30,59 2,10 3,30

Miori 200 3,43 ± 0,06 0,90 26,43 2,90 4,00

SCDA Turda – Ecotipul de deal

Berbeci 25 4,36 ±0,15 0,79 4,28 4,50 5,20

Oi 350 3,23 ± 0,01 0,28 8,78 3,00 3,95

Mioare 150 3,12 ± 0,01 0,19 6,33 3,00 3,50

Miori 25 3,80 ± 0,03 0,19 5,23 3,20 4,14

SCDCOC Reghin – Ecotipul de munte

Berbeci 50 4,20 ± 0,07 0,39 9,52 3,80 4,40

Oi 200 2,75 ± 0,03 0,52 18,91 2,10 3,30

Mioare 100 3,15 ± 0,03 0,39 12,53 2,80 3,50

Miori 100 3,80 ± 0,04 0,48 12,70 3,30 4,10

Principalele însuşiri de calitate a lânii determinate pentru miori şi mioare

sunt prezentate diferenŃiat pe ecotipuri în tabelul numărul 4. Referindu-ne la mioarele din ecotipul de deal şi la acesta în primul rând la lungimea şuviŃei, determinată ca lungime naturală a fibrelor cu ondulaŃiile prezente în forma lor, menŃionăm valoarea medie de 10,36 cm.

Precizăm că, stabilirea lungimii suviŃelor s-a realizat pe animalul viu cu ocazia bonitării. Valoarea menŃionată este caracteristică rasei Tigaie, situându-se spre limita superioară a parametrilor redaŃi în literatura de specialitate.

FineŃea fibrelor a fost stabilită prin examinarea fibrelor de lână recoltate din mijlocul regiunii spetei şi coapselor cu o săptămână înainte de tundere, utilizându-se metoda microscopică. Mioarele din ecotipul de deal au fibrele de 30,14 µ ceea ce le situează la mijlocul intervalului de referinŃă pentru acest caracter la rasa Tigaie (28-32 µ).

Desimea lânii s-a apreciat prin metoda liberă, care deşi are un pronunŃat caracter subiectiv se aplică pe scară largă cu ocazia bonitării întrucât este foarte operativă. Ca metodă de lucru mioarele au fost analizate în ansamblu observând aspectul cusăturii, după care s-a palpat lâna din diferite regiuni corporale. În continuare se desface lâna pe cusătură evidenŃiindu-se cărarea. Rezultatul este

exprimat prin note între 1-10. În cazul ecotipului de deal, mioarele au lâna de densitate medie, nota obŃinută fiind 5,10. Uniformitatea lânii se apreciază ca sumă a trei diferenŃe şi anume: între lungimea şuviŃei de la spată şi a celei de la coapsă, dintre fineŃea fibrelor de la spată şi a celor de la fesă, diferenŃe de rezistenŃă şi grosime de-a lungul fibrelor. Notarea pentru rasele cu lână semifină căreia îi aparŃine łigaia se face în sistemul 1-5. Cu cele 3,70 puncte mioarele se încadrează în standardul rasei situându-se peste nivelul mediu al acesteia.

Culoarea este foarte importantă pentru calitatea şi aspectul produselor textile rezultate din prelucrarea lânii. Această însuşire la rasele cu lână semifină se apreciază cu note între 1-20 şi exprimă puritatea albului lânii. Cu nota medie de 13,18 putem afirma că mioarele din ecotipul de deal au lâna albă cu nuanŃă de crem-gălbui.

Tabelul 4 Caracteristicile de calitate ale lânii

Ecotipul de deal Ecotipul de munte Specificare Categorie

X±sx s v% X±sx s v%

Miori 10,58 ± 0,09 1,30 9,23 8,12 ± 0,16 0,85 10,47 Lungimea şuviŃei Mioare 10,36 ± 0,11 1,57 11,12 7,50 ± 0,11 0,88 11,73

Miori 28,92 ± 0,07 1,03 7,31 29,14 ± 0,25 1,32 4,54 FineŃea fibrelor Mioare 30,14 ± 0,09 1,34 9,50 28,25 ±0,17 1,36 4,81

Miori 5,20 ± 0,12 1,81 12,85 6,95 ± 0,21 1,11 15,98 Desimea lânii Mioare 3,70 ± 0,15 2,13 15,12 6,16 ± 0,14 1,12 18,18

Miori 15,25 ± 0,07 1,00 7,13 17,91 ± 0,22 1,16 6,48 Culoarea lânii Mioare 13,18 ± 0,08 1,21 8,56 17,24 ± 0,17 1,36 7,89

În cazul miorilor şuviŃa este puŃin mai lungă (10,58 cm), dar fibrele sunt

mai fine (28,92 µ) datorită unei selecŃii anterioare pentru acest caracter. Nota de 5,20 acordată desimii este cu puŃin peste valoarea întâlnită la mioare, situaŃie care apare şi la analiza uniformităŃii lânii (3,80). În privinŃa culorii observăm că există tendinŃa spre alb imaculat (15,25) fără să fie realizată cerinŃa minimă de cuprindere în această clasă (16p).

La ecotipul de munte se remarcă atât la mioare cât şi la miori diferenŃe minore în privinŃa însuşirilor de calitate a lânii. Referindu-ne în primul rând la mioare observăm că şuviŃa este mai scurtă (7,50 cm), fibrele au fineŃea apropiată de limita inferioară a rasei Tigaie (28,25 µ), desimea peste medie (6,16), uniformitate de 3,24 şi culoarea lânii foarte bună, respectiv cu punctaj de încadrare în clasa alb-imaculat. Miorii păstrează aceleaşi caracteristici ale calităŃii lânii pe care le-am remarcat la femele. Ei se situează peste ecotipul de deal, excepŃie făcând doar fineŃea lânii care este de 29,14 µ.

Independent de ecotip dorim să scoatem în evidenŃă gradul redus de dispersie a valorilor pentru toate caracteristicile de calitate a lânii demonstrând

uniformitatea populaŃiilor analizate. De asemenea şi pentru însuşirile de calitate a lânii toate valorile tabelare se plasează în limitele specifice rasei Tigaie, iar diferenŃele existente între ecotipuri arată că populaŃiile respective sunt reprezentative.

Tabelul 5. Produc Ńia cantitativ ă de lapte (l/cap) pe ecotipuri

Ecotipul de deal Ecotipul de munte Lacta Ńia

n X ± sx s v% n X ± sx s v%

I 85 106,15 ± 1,59 14,70 13,85 50 79,50 ± 1,70 12,08 15,20

II 106 110,82 ± 1,63 16,84 15,20 80 90,20 ± 1,75 15,60 17,30

III 110 116,42 ± 1,53 16,11 13,84 80 99,00 ± 1,86 16,63 16,80

IV 110 108,26 ± 1,53 16,04 14,82 75 85,32 ± 1,59 13,85 16,24

V 95 105,40 ± 1,63 15,91 15,10 75 79,82 ± 144 12,53 15,70

Total 506 109,49 ± 0,70 15,79 14,43 360 86,93 ± 0,74 14,13 16,26

ProducŃia cantitativă de lapte prezentată în tabelul 5 a fost stabilită prin

metoda coeficientului de control. Intervalul de control în cele două unităŃi a fost 30 zile. Întrucât întregul efectiv este marcat a existat posibilitatea cunoaşterii cu precizie a lactaŃiei în care se află fiecare oaie. Astfel controlul s-a realizat pe lactaŃie, lucrare deosebit de importantă pentru managementul activităŃii de reproducŃie din cele două unităŃi.

La oile łigăi din ecotipul de deal, producŃia totală de lapte creşte până în lactaŃia a treia după care scade liniar astfel încât se ajunge în lactaŃia cinci la nivelul lactaŃiei unu. În valori absolute creşte de la 106,15 l/cap la 116,42 l/cap după care scade la 105,40l/cap. Media producŃiei cantitative pe viaŃa productivă a unei oi este destul de bună, caracteristică rasei łigaie, respectiv 109,49 l. Dispersia valorilor pentru producŃia de lapte este destul de redusă mai ales în cazul unui caracter puternic influenŃat de condiŃiile de îngrijire şi hrănire. Această remarcă atrage atenŃia asupra profesionalismului celor care coordonează sectorul de creşterea ovinelor din SCDA Turda şi ferma Jucu.

Oile din ecotipul de munte au producŃia individuală totală de lapte calculată pe cinci lactaŃii cu 22,56 l/cap. sub nivelul producŃiei totale individuale a oilor din ecotipul de deal. Chiar înainte de analiza producŃiei de lapte ne-am aşteptat ca aceasta să fie mai redusă având în vedere diferenŃele privind dezvoltarea corporală a celor două ecotipuri. Datele bibliografice menŃionează că se mulge mai puŃin lapte cu aproximativ 20% la ecotipul de munte comparativ ecotipului de şes. Iată că şi în cazul nostru diferenŃele sunt prezente, situaŃie datorată valorii deosebite a nucleului de Tigaie ruginie de la SCDA Turda. Pe de altă parte întrucât la producŃia cantitativă de lână nu sunt diferenŃe mari putem concluziona că ecotipul de munte are aptitudini către lână-lapte.

Dinamica producŃiei totale de lapte este asemănătoare celei a ecotipului de deal respectiv creşte de la 79,5 l/cap, în prima lactaŃie, la 99,0l/cap în lactaŃia

trei după care scade la 79,0 l/cap în lactaŃia cinci. Referitor la dispersia valorilor faŃă de media populaŃiei acestea sunt reduse fapt demonstrat de coeficientul de variabilitate care este cuprins între 15,20% - 17,30 %.

Calitatea laptelui muls s-a determinat cu ocazia controalelor lunare când s-au stabilit în laboratorul de profil al unităŃii judeŃene de reproducŃie patru parametrii, respectiv procentele de substanŃă uscată, grăsime, proteină şi densitatea în cazul ecotipului de deal. Pentru oile aparŃinând ecotipului de munte având în vedere mai slaba dotare a judeŃului Mureş pentru controlul calităŃii laptelui, au fost determinate numai procentele de grăsime şi proteină.

Procentul de grăsime mediu pe lactaŃie este la cele două ecotipuri de aproximativ 7,9%, iar proteina 6,16% - 6,23%. Valoarea mai mică a procentului de proteină se întâlneşte la ecotipul de deal care are şi producŃia totală de lapte mai mare. Dinamica procentului de grăsime este ascendentă ajungând de la 7,1% în luna iunie la 9,2% în august, la ambele ecotipuri. Concomitent sporeşte şi procentul de proteină de la 5,8% - 6,0% la 6,6% - 6,5%. MenŃionăm că procentul de grăsime a laptelui obŃinut de la oile Tigaie aparŃinând celor două ecotipuri este peste valoarea maximă intâlnită în literatura de specialitate pentru acest caracter.

Tabelul 6. Valorile calit ăŃii laptelui în sezonul de var ă pe ecotipuri

Ecotipul de deal Ecotipul de munte Luna de control SU %

grăsime %

protein ă Densitate %

grăsime %

protein ă

Iunie 17,98 7,1 5,8 1,035 7,2 6,0

Iulie 18,12 7,5 6,1 1,034 7,5 6,2

August 20,42 9,2 6,6 1,036 9,0 6,5

Total 18,84 7,93 6,16 1,035 7,90 6,23

Aptitudinile pentru producŃia de carne am considerat că pot fi foarte fidel

redate de dinamica greutăŃii corporale a mieilor de la naştere la 12 luni. Mieii masculi din ecotipul de deal au greutatea medie la fătare de 4,46 kg cu limite de 2,5 – 5,6 kg. În primele trei luni ating 20,71 kg ceea ce reprezintă o multiplicare de 4,46 ori a greutăŃii corporale iniŃiale. Intensitatea de creştere se reduce în perioadele care urmează fapt demonstrat de greutatea corporală de 33,01 kg la 6 luni, 41,07 kg la 9 luni şi 42,75 kg la 12 luni. Sporul mediu zilnic realizat pe întreaga perioadă este de 104,9 g. Limitele între care se situează greutatea corporală medie, sunt destul de largi, la fiecare vârstă analizată, dar valorile lui s şi v% se situează la nivele reduse ceea ce arată că numărul indivizilor plus şi minus variante este scăzut. Femelele au la fătare greutate corporală medie puŃin mai redusă (4,36 kg) comparativ masculilor cu limite normale între care nou născuŃii sunt viabili. Intensitatea de creştere în primele trei luni de viaŃă este ridicată (438 %) dar cu puŃin sub nivelul masculilor. Acumulările de masă

corporală sunt ridicate şi în următoarele trei luni de viaŃă când tineretul femel realizează în medie 30,07 kg, după care se diminuează, câştigul de greutate în următoarele 6 luni fiind de doar 6,49 kg. Calculând sporul mediu zilnic în greutate pe o perioadă de 12 luni ajungem la media de 88,2 g. Dispersia valorilor greutăŃii corporale se diminuează de la fătare la un an fapt demonstrat de v% care scade de la 14,28% la 9,4%.

Tabelul 7. Dinamica de cre ştere a mieilor din rasa łigaie - Ecotipul de deal -

Masculi Femele

Vârsta X ± sx s v% Limite X ± sx s v% Limite

Naştere 4,46 ± 0,04 0,56 14,36 2,5-5,6 4,36 ± 0,04 0,62 14,28 2,5-5,5

3 luni 20,71 ± 0,17 2,36 11,40 14-31 19,10 ± 0,18 2,65 13,91 12,5-29

6 luni 33,01 ± 0,27 3,74 11,34 21-44 30,07 ± 0,21 3,14 10,45 22-39

9 luni 41,07 ± 0,29 4,09 9,98 31-52 35,18 ± 0,24 3,53 10,04 26-48

12 luni 42,75 ± 0,32 4,41 10,33 30-55 36,56 ± 0,24 3,43 9,41 28-46

Dinamica de creştere a mieilor din rasa łigaie ecotipul de munte este

redat în tabelul numărul 8. Pentru că la SCDCOC Reghin au fost alte perioade de cântărire a masculilor şi femelelor, ne vom referi în principal la greutăŃile corporale înregistrate la naştere şi 12 luni. Masculii au la fătare 3,44 kg adică sunt mai mici cu peste 22% comparativ masculilor aparŃinând ecotipului de deal. Cu toate acestea la 12 luni realizează o greutate corporală medie aproape identică, respectiv 42,90 kg la ecotipul de munte şi 42,75 kg la ecotipul de deal. CoeficienŃii de variabilitate sunt în jurul a 20% demonstrând o variabilitate destul de ridicată pentru acest caracter. Femelele sunt de 3,16 kg în medie pe cap la naştere, ating 7,21 kg la 21 zile, 13,61 kg la 60 zile şi 36,95 kg la 365 zile. Şi în acest caz impresionează sporurile zilnice de 92,57 kg care dau posibilitatea să fie recuperate diferenŃele de greutate înregistrate la fătare.

Tabelul 8. Dinamica de cre ştere a mieilor din rasa łigaie – ecotipul de munte -

Nr.

crt. Specificare X ± sx s 2 s X%

3,44 ± 0,06 0,42 0,65 19,03 1

Naştere Masculi

Femele 3,16 ± 0,04 0,22 0,47 14,92

8,14 ± 0,19 4,04 2,01 24,70 2

21 zile Masculi

Femele 7,21 ± 0,14 2,50 1,58 21,96

3 2 luni Masculi 15,40 ± 0,34 8,76 2,96 19,25

Femele 13,61 ± 0,29 9,42 3,07 22,54

42,90 ± 0,82 18,82 4,34 10,11 4

12 luni Masculi

Femele 36,95 ± 0,54 18,66 4,32 11,69

Apreciind în ansamblu dinamica de creştere a mieilor din cele două

ecotipuri ale rasei Tigaie considerăm că acestea prezintă aptitudini deosebite pentru producŃia de carne pentru că au intensitate mare de creştere şi ajung la greutăŃi corporale de valorificare optime chiar şi în condiŃiile creşterii pe păşune.

4.2. Caracterizarea genetică a populaŃiilor din rasa Tigaie 4.2.1. Material şi metodă Pentru caracterizarea distanŃei genetice a raselor de animale, FAO a recomandat folosirea unor markeri microsateliŃi (SSR). În orice caz relaŃia dintre variabilitatea la locii markerilor neutri ca markerii microsatelit şi adaptarea sau potrivirea individuală este încă neclară. De aceea este bine să se ia în considerare diferenŃele secvenŃiale (polimorfismul) în cadrul genelor pentru diferenŃierea genetică. Este cunoscut faptul că la animalele domestice diferenŃa fenotipică importantă între rase poate fi datorată diferenŃelor la câŃiva loci. În total au fost examinate un număr de 128 indivizi, 50 femele şi 17 masculi din cadrul populaŃiei Turda (T77119-T77185) şi 51 femele şi 10 masculi din cadrul populaŃiei Reghin (R77186-R77257). În laboratorul Progenus S.A., acreditat conform standardului ISO/CEI 17025 s-a realizat amplificarea specifică cu primeri multiplex (mPCR). Alegerea markerilor SSR pentru efectuarea amprentei genetice s-a făcut pe baza recomandărilor ISAG (International Society for Animal Genetics), utilizându-se 15 microsateliŃi combinaŃi în două scheme multiplex: (1): CSRD247 - HSC - INRA063 - MAF214 - OarAE129 - OarCP49 - FCB11 - FCB304; (2). D5S2 - INRA005 - INRA023 - MAF65 - McM527 - OarFCB20 - SPS113.

Tabelul 9. Secven Ńa primerilor microsateli Ńi utiliza Ńi

Locus Sensul Secven Ńa primerilor

Forward GCA AGC AGG TTC TTT ACC ACT AGC ACC OarFCB0011 Reverse GGC CTG AAC TCA CAA GTT GAT ATA TCT ATC AC

Forward GAC CAC AAA GGG ATT TGC ACA AGC INRA0063 Reverse AAA CCA CAG AAA TGC TTG GAA G Forward CTG CCA ATG CAG AGA CAC AAG A HSC Reverse GTC TGT CTC CTG TCT TGT CAT C

Forward CAG ACA CGG CTT AGC AAC TAA ACG C OarCP0049 Reverse GTG GGG ATG AAT ATT CCT TCA TAA GG Forward CCC TAG GAG CTT TCA ATA AAG AAT CGG OarFCB0304 Reverse CGC TGC TGT CAA CTG GGT CAG GG Forward AAT CCA GTG TGT GAA AGA CTA ATC CAG OarAE129 Reverse GTA GAT CAA GAT ATA GAA TAT TTT TCA ACA CC Forward GGA CTT GCC AGA ACT CTG CAA T CSRD0247 Reverse CAC TGT GGT TTG TAT TAG TCA GG Forward AAT GCA GGA GAT CTG AGG CAG GGA CG MAF0214 Reverse GGG TGA TCT TAG GGA GGT TTT GGA GG Forward GGA AAA CCC CCA TAT ATA CCT ATA C OarFCB0020 Reverse AAA TGT GTT TAA GAT TCC ATA CAT GTG Forward AAA GTG ACA CAA CAG CTT CTC CAG SPS0113 Reverse AAC GAG TGT CCT AGT TTG GCT GTG Forward TAC TCG TAG GGC AGG CTG CCT G D5S2 Reverse GAG ACC TCA GGG TTG GTG ATC AG Forward TTC AGG CAT ACC CTA CAC CAC ATG INRA0005 Reverse AAA TAT TAG CCA ACT GAA AAC TGG G Forward GTC CAT TGC CTC AAA TCA ATT C McM0527 Reverse AAA CCA CTT GAC TAC TCC CCA A Forward AAA GGC CAG AGT ATG CAA TTA GGA G MAF0065 Reverse CCA CTC CTC CTG AGA ATA TAA CAT G Forward GAG TAG AGC TAC AAG ATA AAC TTC INRA0023 Reverse TAA CTA CAG GGT GTT AGA TGA ACT C

Protocolul PCR a fost specific fiecărui multiplex, astfel:

Multiplex 1 ADN 100 ng Buffer 10X 1 µl MgCl2 (25 mM) 1,2 µl DNTPs (10 mM) 0,4 µl Taq Gold (5U/ µl) 0,4 µl Primers (10 µM): CSRD247 0,4 + 0,4 µl HSC 0,3 + 0,3 µl INRA0063 0,2 + 0,2 µl MAF0214 0,5 + 0,5 µl OarAE0129 0,2 + 0,2 µl OarCP0049 0,05 + 0,05 µl OarFCB0011 0,15 + 0,15 µl OarFCB0304 0,3 + 0,3 µl Într-un volum total de 10 µl Programul de amplificare: 95°C x 12’ 31 x (95°C x 20” - 63°C x 1’ - 72°C x 1’

Multiplex 2 ADN 100 ng Buffer 10X 1 µl MgCl2 (25 mM) 1,2 µl DNTPs (10 mM) 0,4 µl Taq Gold (5U/ µl) 0,4 µl Primers (10 µM): D5S2 0,2 + 0,2 µl INRA0005 0,3 + 0,3 µl INRA0023 1,0 + 1,0 µl MAF0065 0,4 + 0,4 µl McM0527 0,2 + 0,2 µl OarFCB0020 0,4 + 0,4 µl SPS0113 0,1 + 0,1 µl Într-un volum total de 10 µl Programul de amplificare: 95°C x 10’ 31 x (94°C x 30” - 55°C x 30" - 72°C x 1 ’ Rezultatele au fost analizate cu softul Genepop 1.2 (Raymond M. and Rousset F., 1995), urmărindu-se numărul de alele per locus, distribuŃia genotipurilor (heterozigoŃia aşteptată şi observată), frecvenŃa alelelor şi coeficienŃii de consangvinizare. Dendograma a fost obŃinută cu ajutorul softului de analiză Population 1.2.30 utilizând coeficienŃii de distanŃă genetică Nei standard genetic distance (Ds) şi metoda de grupare UPGMA.

4.2.2. Rezultate şi discuŃii ToŃi cei 15 markeri utilizaŃi au generat produşi de amplificare. Markerii SSR au generat un număr cuprins între 7 (D5S2) şi 18 (OarCP0049) alele per locus şi un număr total de 160 alele (figura 1). Cu toate acestea la markerul OarAE129 la care au fost identificate 6 alele a prezentat un număr de 90 de indivizi în cazul cărora au lipsit produşii de amplificare, motiv pentru care acest marker a fost eliminat din analizele ulterioare (anexa1). Acest fenomen a fost observat şi de către alŃi cercetători, spre exemplu de Banabazi M.H. şi col. (2007) care a lucrat pe cinci populaŃii de oi Iraniene.

0

2

4

6

8

10

12

14

16

18

20

Turda Reghin Total

OarFCB0011

INRA0063

HSC

OarCP0049

OarFCB0304

CSRD0247

MAF0214

OarFCB0020

SPS0113

D5S2

INRA0005

McM0527

MAF0065

INRA0023

Figura 1. Num ărul de alele per locus

În ceea ce priveşte dimensiunile alelelor, acestea corespund în mare măsură cu datele din literatură (http://www.thearkdb.org/) fiind observate totuşi unele diferenŃe constând în punerea în evidenŃă a unor alele noi (tabelul 10).

Tabelul 10. Caracteristici ale markerilor SSR utili zaŃi

Mărime Locus

literatur ă* rezultate proprii

OarFCB0011 122 – 148 118 – 144

INRA0063 169 – 207 167 – 211

HSC 267 – 301 263 – 299

OarCP0049 82 – 140 78 – 132

OarFCB0304 148 – 190 148 – 188

OarAE0129 135 – 165 135 – 163

CSRD0247 209 – 261 213 – 239

MAF0214 181 – 265 183 – 277

OarFCB0020 92 – 118 87 – 113

SPS0113 130 – 158 126 – 146

D5S2 190 – 210 186 – 200

INRA0005 120 – 180 125 – 147

McM0527 165 – 179 164 – 180

MAF0065 121 – 159 119 – 137

INRA0023 201 – 219 183 – 216

* http://www.thearkdb.org/ Valoarile medii ale heterozigoŃiei observate au fost de 0,7186 (populaŃia Turda), respectiv 0,7014 (populaŃia Reghin) mai mici decât cele ale heterozigoŃiei aşteptate (0,7690 – populaŃia Turda; 0,7770 – populaŃia Reghin). Valorile individuale ale heterozigoŃiei observate şi aşteptate per locus şi populaŃie sunt prezentate în tabelul 11.

Tabelul 11. Frecven Ńa heterozigo Ńiei în popula Ńiile de łigaie ruginie analizate

Heterozigo Ńia Locus

asteptat ă observat ă PopulaŃia Turda

OarFCB0011 0,8187 0,7910 INRA0063 0,7223 0,6716 HSC 0,8892 0,8358 OarCP0049 0,8841 0,8806 OarFCB0304 0,7142 0,7313 CSRD0247 0,8293 0,1940 MAF0214 0,6678 0,7463 OarFCB0020 0,8341 0,7761 SPS0113 0,6593 0,7313 D5S2 0,7214 0,7463 INRA0005 0,8165 0,6716 McM0527 0,5789 0,6418 MAF0065 0,8013 0,7463 INRA0023 0,8293 0,8955

PopulaŃia Reghin OarFCB0011 0,7851 0,7541 INRA0063 0,8289 0,8361 HSC 0,8899 0,9344 OarCP0049 0,7807 0,8197 OarFCB0304 0,7011 0,5738 CSRD0247 0,7739 0,0000

MAF0214 0,7029 0,7049 OarFCB0020 0,8292 0,8197 SPS0113 0,6958 0,6230 D5S2 0,7300 0,6721 INRA0005 0,8404 0,7705 McM0527 0,7617 0,7049 MAF0065 0,7308 0,8033 INRA0023 0,8282 0,8033

La populaŃia din Reghin la jumătate din loci heterozigoŃia observată a fost mai mică decât cea aşteptată, în timp ce la populaŃia din Turda la 8 din cei 14 loci analizaŃi heterozigoŃia observată a fost mai mică decât cea aşteptată. Pentru locii MAF0214 şi MAF0065 heterozigoŃia observată a fost mai mare în ambele populaŃii. Doar în cazul a patru loci (OarFCB0011 , CSRD0247, OarFCB0020 şi INRA0005) din ambele populaŃii heterozigoŃia observată a fost mai mică decât cea aşteptată, existând astfel un deficit de heterozigoŃie la aceşti loci. Cu privire la coeficientul de consangvinizare (FIS) determinat în cele două populaŃii, rezultatele sunt prezentate în tabelul 12.

Tabelul 12. Valori statistice ale coeficientului de consangvinizare (F IS)

în popula Ńiile de łigaie ruginie analizate

FIS Locus

PopulaŃia Turda PopulaŃia Reghin Total

OarFCB0011 0,0340 0,0398 0,0367

INRA0063 0,0706 -0,0087 0,0301

HSC 0,0605 -0,0505 0,0076

OarCP0049 0,0040 -0,0504 -0,0203

OarFCB0304 -0,0242 0,1829 0,0736

CSRD0247 0,7674 1,0000 0,8744

MAF0214 -0,1185 -0,0029 -0,0619

OarFCB0020 0,0700 0,0115 0,0423

SPS0113 -0,1102 0,1055 -0,0044

D5S2 -0,0348 0,0799 0,0202

INRA0005 0,1785 0,0838 0,1327

McM0527 -0,1095 0,0751 -0,0088

MAF0065 0,0691 -0,1001 -0,0076

INRA0023 -0,0805 0,0303 -0,0277

Total 0,0661 0,0981 -

Cea mai mare valoare FIS a fost înregistrată pentru locusul CSRD0247, care la rasa łigaie varietatea ruginie la populaŃia Turda a fost de 0,7674 iar la populaŃia Reghin 1, populaŃie la care deşi din 11 alele sun prezente 9, nu există nici un individ heterozigot. Această situaŃie se poate datora prezenŃei alelelor nule (lipsa produşilor de amplificare). Indicii de consangvinizare per populaŃie (la cei 14 loci analizaŃi) nu au prezentat valori foarte mari, acestea fiind situate între 0,0661 la populaŃia Turda, respectiv 0,0981 la populaŃia Reghin. La rasa łigaie varietatea ruginie au fost decelate un număr de 141 alele, cu un număr mediu de 10,07 alele la populaŃia Turda, respectiv 126 alele la populaŃia Reghin, unde numărul mediu de alele a fost de 9. Nivelul ridicat de homozigoŃie duce la apariŃia unei diferenŃe foarte semnificative (p<0,001) faŃă de situaŃia unui echilibru Hardy-Weinberg, indicând un nivel de consangvinizare ridicat în cazul ambelor populaŃii. Dendograma obŃinută indică grupare a indivizilor în două clustere mari care corespund celor două populaŃii analizate (anexa 2). Cu toate acestea, se poate observa o încadrare a unor indivizi din populaŃia Reghin la profilul genetic al populaŃiei Turda. Concret, este vorba de 18 indivizi (15 femele şi 3 masculi) care prezintă o amprentă genetică corespunzătoare celei decelate în populaŃia de łigaie ruginie ecotipul de deal. Această situaŃie e posibilă datorită programelor de evitare a consangvinizării efectuate la StaŃiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Creşterea Ovinelor şi Caprinelor Reghin şi care au constat în achiziŃionarea şi introducerea în populaŃie (în anii 2000 şi 2006) a unui număr de oi provenite de la StaŃiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Cultura Pajiştilor Jucu. Cu toate acestea, nivelul de consangvinizare rămâne ridicat datorită utilizării la montă a unui număr redus de masculi.

5. Concluzii

1. Principalele dimensiuni şi greutatea corporală a efectivelor de oi łigaie varietatea ruginie din ferma Jucu şi SCDA Turda au valori caracteristice care demonstrează că aceste populaŃii aparŃin ecotipului de deal al rasei.

2. Valorile principalelor dimensiuni şi ale greutăŃii corporale a efectivului de oi łigaie, varietatea ruginie din SDCOC Reghin se încadrează în limitele caracteristice ecotipului de munte.

3. În cadrul ecotipului de deal, efectivul existent la SCDA Turda are valorile greutăŃii şi ale principalelor măsurători corporale superioare oilor crescute la Jucu constituindu-se ca o populaŃie distinctă şi omogenă.

4. Ecotipul de munte are producŃia cantitativă de lână asemănătoare oilor crescute în ferma Jucu chiar dacă greutatea şi dimensiunile corporale sunt mai mici, demonstrând aptitudini ridicate în această direcŃie.

5. Principalele însuşiri de calitate a lânii determinate la cele două ecotipuri arată că populaŃiile analizate se încadrează în grupa raselor cu lână semifină,

valorile fiind situate peste medie sau chiar la limita superioară pozitivă acceptată.

6. ProducŃia totală de lapte creşte până în lactaŃia trei după care scade, iar media a cinci lactaŃii este mai ridicată la ecotipul de deal (109,49 l/cap) comparativ ecotipului de munte (86,93 l/cap), dar caracteristic rasei łigaie.

7. Calitatea laptelui exprimată prin procentele de proteină şi grăsime este asemănătoare la cele două ecotipuri şi caracteristică efectivelor valoroase din cadrul rasei łigaie.

8. Îngrăşarea pe păşune a mieilor din ecotipul de deal determină sporuri medii zilnice de 104,9 g peste ale ecotipului de munte (92,57 g), dar caracteristice rasei łigaie.

9. Dispersia valorilor, tuturor caracterelor morfologice şi de producŃie urmărite la cele două ecotipuri ale rasei Tigaie, este redusă demonstrând omogenitatea şi valoarea populaŃiilor cercetate în proiect.

10. ToŃi cei 15 markeri utilizaŃi în caracterizarea genetică a populaŃiilor au generat produşi de amplificare şi au prezentat polimorfism.

11. Markerul OarAE129 nu a prezentat produşi de amplificare la toŃi indivizii motiv pentru care a fost exclus din analizele ulterioare.

12. Nivelul heterozigoŃiei observate a fost mai mic decât cel al heterozigoŃiei aşteptate, conducând la un coeficient de consangvinizare ridicat.

13. Deşi a existat un precedent pentru evitarea consangvinizării, la populaŃia de la Reghin nivelul consangvinizării rămâne ridicat.

14. CoeficienŃii de consangvinizare mari observaŃi în ambele populaŃii se pot datora şi utilizării la reproducŃie a unui număr mic de berbeci.