secrete de nemarturisit · 2018-07-06 · secrete de nem~rturisit 9. p`rea c` [tie asta. obi[nuit...

$: Secrete de nemarturisit · 2018-07-06 · SECRETE DE NEM~RTURISIT 9. p`rea c` [tie asta. Obi[nuit probabil ca femeile s`-i cad` \n bra]e, \[i imaginase c` nici Pam nu va face excep]ie$

FRANCES FLORES

Secrete de nem`rturisit

ALCRIS

giannijollys

Capitolul 1

Dup` lumina puternic` de afar`, micul magazin p`rea\ntunecos. Marshall Franklin se opri o clip` \n prag, pentrua permite ochilor s` se obi[nuiasc` pu]in cu semi\ntune-ricul.

Era obosit de c`l`toria lung` f`cut` de la New Orleans.|ndreptându-[i spatele, \ncerc` s` nu ia \n seam` durerea pecare o sim]ea \n zona um`rului [i piciorului drept.{chiop`tând u[or, se \ndrept` spre frigiderul mare care sez`rea \n fundul \nc`perii.

Abia atunci distinse silueta feminin` coco]at` pe un tabu-ret. Era aplecat` spre ni[te rafturi, oferind \n mod involuntaro priveli[te admirabil` a fundule]ului ei frumos.

Marsh surâse amuzat. Aprecie dintr-o privire picioarelelungi [i bronzate, [ortul bine croit care se mula pe formele curotunjimi pl`cute ochiului.

– |ncânt`tor! exclam` el vesel.Cea c`reia i se adresa astfel tres`ri violent [i se \ntoarse.

Avea mâinile \nc`rcate cu cutii de orez [i-[i pierdu brusc

giannijollys

echilibrul. Instinctiv, Marsh se repezi spre ea [i o prinse \nbra]e. Nu era grea, dar [ocul fu puternic [i Marsh c`zu pespate.

Aterizar` \mpreun` pe podea [i Marsh nu-[i putu re]ine ostrâmb`tur` când tân`ra se sprijini de el ca s` se ridice.Membrele dureroase \l f`ceau s` sufere.

– Sunte]i r`nit`? o \ntreb` el.– Nu cred, r`spunse ea cu o voce tremur`toare. Dar dum-

neavoastr`?– Merge, replic` el ridicându-se precaut pe picioare.– Dac` nu v-a]i fi strecurat a[a tiptil prin spatele meu, nu

s-ar fi \ntâmplat asta! exclam` ea pe nea[teptate.Amuzat de vehemen]a ei, Marsh surâse.– S` [ti]i, remarc` el, c` ne afl`m \ntr-un magazin deschis

publicului. Prezen]a mea aici nu este deci delocsurprinz`toare. {i nu e vina mea c` era]i \ntr-o pozi]ieprovocatoare. Am admirat priveli[tea care mi se oferea, a[acum oricare alt b`rbat ar fi f`cut \n locul meu. De altfel,ad`ug` el cu un aer mali]ios, trebuie s` m`rturisesc c`, dac`spatele era atât de pl`cut vederii, fa]a este [i mai\ncânt`toare.

|[i plimb` privirea pe sânii plini, pe talia de viespe [i pe[oldurile frumos arcuite.

– Când o s` v` termina]i inspec]ia, s` m` anun]a]i! \i lans`ea pe un ton ironic.

– Eu personal n-a[ obosi niciodat` s` v` privesc, r`spunseel galant.

Remarc` f`r` voie c` interlocutoarea lui era de taliemijlocie [i c` avea probabil \ntre dou`zeci [i treizeci de ani.P`rul brun forma o aureol` \n jurul capului ei. |n mod

6 FRANCES FLORES

obi[nuit, Marsh prefera femeile cu p`rul lung, dar aceasta defa]` \i pl`cea totu[i nespus de mult, cu pistruii ei de pe nas cutot. Avea mai ales ni[te ochi extraordinari, de un albastru pur,lumino[i ca cerul de var`. Dar \n acest moment str`luceau demânie. Ceea ce nu era deloc de mirare, dup` spusele lui\ndr`zne]e [i la obiect!

Marsh n-avea obiceiul s` aib` atâta tupeu \n fa]a uneinecunsocute. Totu[i, nu-[i regreta atitudinea, fiindc` ea era\ntr-adev`r adorabil` \n indignarea ei.

– Dac` v-a]i pr`bu[i mort, a[ fi \ncântat`, declar` ea pe unton glacial.

{i acestea fiind zise, \i \ntoarse brusc spatele, \ncepând s`adune cutiile cu orez.

– Aproape c` mi s-a \ntâmplat asta acum câteva luni,r`spunse el pe un ton deta[at. Dar \n final am decis c` prefervia]a.

– P`cat, coment` ea cu r`ceal`.– E punctul dumneavoastr` de vedere, remarc` el.Se aplecase [i, al`turi de ea, \ncepuse s` pun` lucrurile \n

ordine. Pamelei Norris \i trecu prin minte c` fusese foarte nepoliti-

coas` [i, mai ales, c` era vorba de un client. Dar fusese cevapeste puterile ei. Acest str`in se purtase inacceptabil. {i \nplus avusese ni[te senza]ii nepermise, când se aflase \n bra]elelui. Niciodat` n-ar fi crezut c` un b`rbat o mai poate emo]ionaastfel. Era furioas` [i pe sine [i pe el.

|n lini[te, accept` cutiile pe care i le \ntindea tipul. Dar, \nloc s` se urce din nou pe taburet, se mul]umi s` le pun`gr`mad` pe podea. Când termin`, trebui s` se \ntoarc` spreel, fiindc` nu putea s` se uite la infinit pe pere]i.

SECRETE DE NEM~RTURISIT 7

– Dori]i ceva de aici? \l \nreb` ea cu inocen]`.– Absolut! \i replic` el, zâmbind cu sub\n]eles.Pam scoase un oftat exasperat.– Dac` nu ave]i inten]ia s` cump`ra]i ni[te articole din

acest magazin, ie[i]i sau chem pe cineva s` v` dea afar`!ripost` ea furioas`.

Incapabil` s` mai \ndure mult timp apropierea acestuiintrus prea viril, ea \l \mpinse [i se duse s` se ad`posteasc` \nspatele tejghelei. Cel pu]in aici se sim]ea mai \n siguran]`.

El o urm` non[alant [i puse ni[te cutii de bere \n fa]a ei.– O s` iau bere, declar` el cu o naturale]te exasperant`.

Sunte]i administratoarea acestui loc?Ea d`du din cap afirmativ.– |n acest caz, a[ dori s` m` \nregistrez, continu` el. Am

telefonat s`pt`mâna trecut` ca s`-mi rezerv un bungalou.Numele meu este Marshall Franklin.

Disperat`, Pam trebui s` fac` un efort considerabil ca s`-[ip`streze calmul. A[a era norocul ei! Inoportunul `sta o s`r`mân` pe capul ei câteva zile!

|[i lu` dosarul [i când \l deschise, r`mase consternat`:Marshall Franklin f`cuse rezervarea pentru \ntreaga lun`iunie! |n mod obi[nuit considera \ntotdeauna ca un adev`ratchilipir aceste sejururi lungi. Dar de ce trebuia ca tocmai acesttip…

– Poftim cartea mea de credit, rosti el \ntrerupându-icursul gândurilor.

Ca un automat, Pam complet` hârtiile necesare. Cu ou[urin]` deconcertant`, clientul ei deschise o cutie de bere [ise sprijini de tejghea ca s-o savureze. Din persoana lui se dega-ja atâta magnetism \ncât tân`ra femeie sim]i c` se \nro]e[te.

8 FRANCES FLORES

– V` rog s` semna]i aici, \i ceru ea.Se \ntoarse pentru a lua cheia bungaloului rezervat, când o

voce plin` de prospe]ime r`sun` \n magazin.– Salut, m`mico!Pam \i zâmbi fiului sù.– Unde ai fost? se interes` ea.Bìe]elul ridic` din umeri. Era \n`ltu] pentru cei [apte ani

ai lui, dar foarte slab fiindc` era \ntr-o continu` agita]ie.– L-am ajutat pe Gus s` repare plasa pentru ]ân]ari din

hangarul cu pe[te, \i r`spunse el. Pot s` primesc o \nghe]at`?– Bine\n]eles! Ave]i num`rul [ase, continu` ea adresându-i-se

lui Marshall Franklin. Pe a doua alee la stânga, [i bungaloul seafl` pe dreapta.

– Mul]umesc. Cât v` datorez pentru bere?Pam se uit` pe list` [i \ncas` banii.– A]i mai fost aici? \l \ntreb` Scotty, care ap`ruse cu

\nghe]ata \n mân`.– Nu. E pentru prima dat`, \i r`spunse Marsh.– Pot s` v` ar`t locurile, dac` dori]i, se oferi spontan

bìe]elul, cu un zâmbet simpatic pe mutri[oara mâzg`lit` cu\nghe]at`.

– Ei bine, cum a[ putea refuza? spuse imediat Marsh. {isunt sigur c` o s`-mi dai [i ni[te ponturi bune pentru pes-cuit.

|ncântat, interlocutorul lui se lans` \n ni[te explica]ii lungi.Pam avu astfel ocazia s`-l studieze dup` pofta inimii pe noulei client. Era foarte \nalt, zvelt, cu umerii la]i [i [oldurile\nguste. Avea ni[te tr`s`turi regulate [i un profil frumos. P`rullui aproape negru era extrem de bogat [i avea ni[te geneincredibil de lungi. Era incontestabil un tip seduc`tor [i se


p`rea c` [tie asta. Obi[nuit probabil ca femeile s`-i cad` \nbra]e, \[i imaginase c` nici Pam nu va face excep]ie de laregul`!

O trecu un fior la acest gând. Totu[i, un lucru te sur-prindea când \l priveai cu aten]ie: paloarea lui neobi[nuit`, ca[i cum ar fi stat \nchis timp de mai multe luni. Cu siguran]` os` fac` insola]ie [i o s` i se jupoaie pielea. Dar era problemalui [i lui Pam nici nu-i trecea prin minte s`-l sf`tuiasc` s`-[iprotejeze pielea.

Marsh \[i lu` cump`r`turile [i o salut` curtenitor.– Trebuie s` m` duc s`-mi aranjez lucrurile, \i explic`

el.– V` urez [edere pl`cut`, replic` ma[inal Pam.B`rbatul o examin` cu ochii lui cenu[ii, \n care se aprinse

brusc o lumini]` mali]ioas`.– |mi vine greu s` cred c` urarea este sincer`, coment` el

ironic. Totu[i, voi \ncerca.Proprietara locului se \nro[i pân` la r`d`cina bogatului ei

p`r negru. |nainte s` fi putut deschide gura, el \i \ntoarsespatele [i dup` o clip` p`r`sea magazinul \n compania luiScotty.

Telefonul \ncepu s` sune [i un alt client intr` \n \nc`pere.Pam alung` cu hot`râre orice gând care avea vreo leg`tur` cuMarshall Franklin [i se puse pe treab`.

*

Pietri[ul scâr]âi sub cizmele lui Marsh \n timp ce se \ndrep-ta spre ma[ina lui. Pe lâng` el, Scotty trop`ia \n picioarelegoale, p`rând c` se simte la fel de bine ca pe un covor.

10 FRANCES FLORES

– Ce vapor frumos! exclam` el f`când ochii mari. Pare nou!– Chiar este. L-am cump`rat s`pt`mâna trecut`.– Vre]i s`-l lansa]i imediat?– Nu. Cred c` ar fi mai bine s` m` instalez \ntâi.– Bine, \l aprob` bìe]elul. |n acest caz, urma]i-m` [i o s`

v` ar`t ce bungalou v-a dat mama.Câteva clipe mai târziu, el sosea pe biciclet`, repede ca vân-

tul. Ajunser` \n curând \n fa]a c`su]ei [i Marsh cobor\ dinma[in`. Inspect` \ntâi pe afar` [i ceea ce v`zu \i pl`cu: olocuin]` rustic`, din lemn, ridicat` sub un pin centenar. Aerulera \nmiresmat. |n dep`rtare se \ntindea lacul Toledo. Era plinde ambarca]iuni pesc`re[ti. |n spate se z`rea podul care legaLouisiana de Texas.

Marsh trase adânc aer \n piept. C`ldura soarelui \i p`trun-dea \n corp, [tergându-i din memorie lungile luni de spital,apoi camera din casa p`rin]ilor. Dick Palmer avusese o ideegrozav` sf`tuindu-l s` vin` \n acest loc \ncânt`tor. Sim]ea dejaefectele lui binef`c`toare.

– Dori]i s` v` ajut s` v` duce]i bagajele \nùntru? \l \ntrebò voce cristalin`.

Marsh uitase c` nu era singur.– Ar fi dr`gu] din partea ta, \i r`spunse el imediat. Cum te

cheam`?– Scotty Norris. Dar pe dumneavoastr`?– Marshall Franklin. Marsh, pentru tine, adùg` el cu un

zâmbet.|ncepur` s` descarce ma[ina. Bungaloul era simplu dar

confortabil. |n salon erau o canapea, un fotoliu [i o mas`joas`. Buc`t`ria era dotat` cu un frigider, un aragaz [i tot ceeace era necesar pentru preg`tirea mesei. |n camer` se aflau un


pat mare, o noptier`, o toalet` [i o comod`. |n fa]a casei existao verand` mic`, unde, a[ezat comod pe un balansoar, teputeai bucura de briz`.

– Perfect, declar` Marsh, când toate bagajele lui ajunser`\nùntru. O s` le aranjez mai târziu. Acum sunt gata s`cercet`m sta]iunea balnear`. De unde \ncepem?

– De la mla[tina cu ra]e, r`spunse f`r` s` ezite bìe]elul.|i ar`t` drumul [i sosir` repede \n apropierea unui cam-

ping. Rulote [i corturi erau r`spândite \n mijlocul verde]ii.Ceva mai \ncolo, ni[te ochiuri de ap` ad`posteau p`s`riles`lbatice care pluteau \n voia lor \n b`taia vântului.

– Unchiului Bob \i pl`cea mult acest loc, \i explic` Scotty.Vino, acum o s` te duc \n port.

Se \ntoarse brusc [i se \ndrept` spre magazin. |l dep`[i [icobor\ spre lac, pe o pant` lin`.

– Aici locui]i? se interes` Marsh.– Da, deasupra b`c`niei. Locuim aici de foarte mult timp.

Nu aveam decât câteva luni când ne-am mutat.– Probabil c` ave]i foarte mul]i prieteni, remarc` inter-

locutorul sù, cu to]i oamenii `[tia care-[i petrec vacan]eleaici.

– Vara, da. Dar iarna e cam pustiu. Am totu[i ni[te prietenicare vin din ora[ ca s` m` vad`.

– Desigur sunt \ncânta]i s` mearg` la pescuit cu tine!– Oh, da! S`pt`mâna trecut` a fost Jimmy cu mine, [i am

prins dou` duzini de pe[te doar cu undi]a.Scotty se opri brusc, fiindc` \[i d`du seama c` tovar`[ul lui

\l urma cu greutate, \n ciuda picioarelor lui lungi.– Ai vreo problem`? \ntreb` el fixându-l pe Marsh, cu spon-

taneitatea copiilor.

12 FRANCES FLORES

– Am avut un accident de ma[in` \n urm` cu câteva luni, \ir`spunse acesta. Abia acum opt zile mi-au scos ghipsul.

– {i era acoperit cu semn`turi? \ntreb` Scotty interesat.Marsh \[i ascunse surâsul.– Nu, replic` el. {tii, eram la spital [i totul era de o

cur`]enie…– De ce nu erai acas`?– Fiindc` mai aveam [i multe alte r`ni.– Oh!Scotty nu-i mai puse [i alte \ntreb`ri, fiindc` mintea lui

copil`roas` se plictisise deja de acest subiect. Sosir` \n port.|ntr-o dughean` se vindeau momeli [i pe marginea apei seg`sea chiar [i o sta]ie de benzin`. De cealalt` parte se vedea oramp` de lansare a vapora[elor [i, ceva mai departe, o sta]iede captare [i epurare a apelor.

O ambarca]ie tocmai acosta la ]`rm [i Scotty intr` \n vorb`cu pasagerii ei. Ace[tia \i ar`tar` cu mândrie o plas` plin` depe[te [i discutar` despre locurile cele mai prielnice pentrupescuit.

Peste o jum`tate de or`, Marsh [i Scotty o luar` \napoi sprebungalou. Marsh se sim]ea obosit [i-[i promise c` se va culcaimediat. Lui Scotty nu-i mai t`cea gura. Trecur` pe lâng` undesi[.

– Aici o s`-mi construiesc o caban`, \l anun]` b`ie]elul.Când o s` am destule scânduri.

Veveri]ele s`reau din creang` \n creang`.– A[ vrea s` am [i o carabin` ca s` le vânez, continu` el.

Necazul cu asta e c` mama se opune. Sus]ine c` e prea periculos.– {i are dreptate, \i r`spunse Marsh. E[ti prea tân`r ca s`

tragi cu o arm` de foc. Câ]i ani ai?


– O s` fac opt \n noiembrie, declar` plin de mândrieScotty. {i totu[i nu mi se permite \nc` s` trag cu pu[ca, s` plecsingur cu vaporul sau s` dorm \n cort \n p`dure. Abia a[tepts` m` fac mare!

– De ce n-ai voie s`-]i petreci noaptea \n p`dure? se mir`Marsh. Cu un adult, nu mi se pare deloc periculos.

– Gus e prea b`trân ca s` m` \nso]easc`, \i explic` eloftând.

– Cine e Gus?– Lucreaz` aici.Ajunser` la bungaloul lui Marsh [i Scotty \[i recuper` bicicleta.– Acum trebuie s` m` gr`besc, se scuz` el. Pe curând,

Marsh!Se \ndep`rt` pe drum [i Marsh intr` gânditor \n bungalou.

Cine erau unchiul Bob [i Gus? {i unde era tat`l lui Scotty? Nuvorbise deloc despre el. P`rin]ii lui erau poate divor]a]i [iScotty nu avea norocul s` aib` un b`rbat lâng` el care s`-liubeasc` [i s` se joace \mpreun` cu el.

Marsh \[i aranj` lucrurile. Când vru s` se spele pe mâini,constat` c` robinetul curge. |ncerc` s`-l strâng` mai tare… \nzadar. Probabil c` trebuia schimbat` garnitura, s`-i spun` astaproprietarei.

Câteva clipe mai târziu, când intr` \n camer`, fu gata s`r`mân` cu clan]a \n mân`. Se \ncrunt`, se duse la ma[in` deunde \[i lu` trusa. Se p`rea c` se cam neglija \ntre]inerea bun-galourilor.

Marsh repar` singur clan]a [i termin` s`-[i aranjezelucrurile \n dulap. Apoi lu` o bere din frigider [i se duse s` seinstaleze pe verand`. De acolo va putea s` profite de r`coareabrizei [i s` admire lacul.

14 FRANCES FLORES

Râse pe nea[teptate, amintindu-[i de scara din magazin, cumama lui Scotty. Avusese motiv s` se supere, fiindc` el \mpin-sese cam departe gluma. Totu[i, de[i ea se \nfuriase, sim]ise c`nu-i displace.

Dar de ce se purtase astfel? Nu-i st`tea \n obicei [i ea nicim`car nu era genul lui. Poate c` avea nevoie “s`-[i intre \nmân`” dup` atâtea luni de stat la pat?

De altfel, doamna Norris avea \n mod sigur un so]. F`r` s`[tie de ce, acest gând \l deranj` pe Marsh. Era totu[i mai multca probabil, [i Scotty uitase s` pomeneasc` de el.

Tân`rul b`rbat privi peisajul lini[tit care se \ntindea \n fa]alui, cu un aer \ntunecat. Dup` o c`s`torie ratat` [i o logodn`rupt`, nu mai dorea s`-[i ia fa]` de nimeni un angajament.Singurul lucru important era s`-[i recapete s`n`tatea, s`prind` cât mai mul]i pe[ti \n aceast` vacan]` [i s` se \ntoarc`la cabinetul lui de avocatur` din New Orleans.

Se ridic` brusc [i \ncepu s`-[i preg`teasc` uneltele de pes-cuit. Astfel, va fi gata s` plece cu noaptea-n cap mâinediminea]`.

*

Pam scoase cotletele de porc din cuptor [i le a[ez` pe unplatou. Apoi r`sturn` din tigaie, al`turi de ele, cartofii pr`ji]i.Exact atunci auzi trântindu-se u[a de la intrare, semnalându-iastfel \ntoarcerea lui Scotty.

– Du-te s` te speli pe mâini! \i strig` ea. Masa e gata.– De acord! \i r`spunse el.Dup` câteva clipe, st`teau a[eza]i amândoi la masa din

buc`t`rie.


– {tii de ce noul-venit [chioap`t` u[or? o \ntreb` el brusc.A avut un accident de ma[in` [i [i-a rupt piciorul.

– Adev`rat? \i r`spunse Pam.Se for]` s` par` indiferent`, ca s` nu vad` fiul ei c` tipul \i

displ`cea.– Are un vas nou, cu un motor mare! Sper c` o s` m` ia cu

el m`car de vreo dou` ori!– Nu trebuie s` sugerezi tu asta, \i spuse cu r`ceal` Pam.Se exprimase cu o asprime neobi[nuit` pe care o regret`

imediat. Ochii lui Scotty se umpluser` de lacrimi.– {tiu! protest` el cu o voce tremur`toare. Nu trebuie

niciodat` s` deranjez clien]ii.Tinerei \i fu ru[ine de ea \ns`[i. Cum putuse s` se arate atât

de dur` cu b`ie]elul? Nu era vina lui, dac` Marshall Franklin oscosese din s`rite \n aceast` dup`-amiaz`. Nu era totu[i primulcare-i f`cuse avansuri, nu… departe de asta. Dar pân` \nprezent, Pam fusese \ntotdeauna \n stare s` fie st`pân` pesitua]ie. Nu, ceea ce o enerva la Marshall Franklin era c` o tul-burase. Sim]i c` se \nro[e[te când \[i reaminti felul \n care ostrânsese \n bra]e, când ea c`zuse de pe taburet. O senza]ieciudat` o cuprinsese, pl`cut` dar [i nelini[titoare \n acela[itimp. Fiindc` nu-[i mai amintea s` fi sim]it o asemenea emo]iedin primele zile ale c`sniciei sale.

Scotty o privea nelini[tit, a[a c` se ridic` [i se apropie de el.|l mângâie pe p`r [i-l s`rut` cu dragoste.

– Regret c` ]i-am vorbit atât de aspru, spuse ea. {tiu c` e[tibine crescut [i c` nu-mi plictise[ti clien]ii. Cred \ns` c` suntpu]in cam obosit`. M` ier]i?

– Bine\n]eles! exclam` el cu un zâmbet vesel. Mi-e foame,ad`ug` el spontan.

16 FRANCES FLORES

Mama lui \l sevi [i se feri s`-i taie ea carnea. Fiul ei eradestul de mare acum [i era foarte independent.

– |mi dai voie s` merg cu Gus [i Zelma la familia Merl? o\ntreb` el pe nea[teptate. Sunt invita]i la desert [i mi-au spusc` m` iau [i pe mine.

Familia Merl locuia al`turi de p`rin]ii lui Jimmy, cel maibun prieten al lui Scotty. Amândoi erau \ncânta]i s` se joace\mpreun`, cât mai des posibil.

– De acord, r`spunse ea.Gus [i Zelma Emery erau pentru Pam mai mult decât ni[te

angaja]i. |n realitate ei \i ]ineau loc de familie. Lucraser` pen-tru unchiul Bob timp de dou`zeci [i cinci de ani. La moartealui, survenit` cu doi ani \n urm`, ei continuaser` s-o ajute pePam. Gus avea sarcina s` \ntre]in` \n stare de func]ionare bun-galourile; Zelma f`cea cur`]enie [i vindea la magazin, f`cândprin rota]ie cu Pam.

Scotty nu avea decât câteva luni când sosise \n bra]elemamei sale \n frumoasa sta]iune balnear`. De la bun\nceput, Gus [i Zelma \i adoptaser` pe amândoi [i se com-portaser` ca ni[te adev`ra]i bunici cu b`ie]elul. Osus]inuser` pe Pam, \n timpul bolii lui Bob Nye. Casa lor seg`sea la câ]iva kilometri de a ei. Erau pe punctul de a sepensiona [i tân`ra fusese fericit` c` ei r`m`seser` al`turi deea [i de Scotty. Erau singurele persoane apropiate pe care leavea.

Bine\n]eles, dac` dificult`]ile financiare nu se vor rezolva,afacerea se va duce de râp` [i Pam va trebui s` plece. UnchiulBob l`sase \n urma lui, din p`cate, numeroase datorii [i dac`,pân` acum, bancherii se ar`taser` \n]eleg`tori, asta nu vadura la nesfâr[it.


Dup` plecarea lui Scotty, tân`ra femeie r`sfoi un teanc defacturi [i scoase un oftat descurajat. Sta]iunea balnear` se afla\ntr-o pas` foarte proast`.

Ca s`-[i schimbe gândurile, cobor\ sc`rile care duceau \nmagazin, ie[i din cas` [i se \ndrept` spre mla[tina cu ra]e.Rusty, câinele lui Scotty, se lu` \n fug` dup` ea. Compania lui\i ridic` moralul lui Pam.

– Cum o s` m` descurc? se \ntreb` ea. Degeaba am redusla minimum cheltuielile, tot nu reu[esc. A[ avea nevoie de unnou \mprumut. Dar va accepta banca s`-mi acorde un noucredit?

Rusty \i r`spunse dând frenetic din coad`. Cândajunser` la b`l]i, Pam se a[ez` pe o banc` [i el disp`ru \np`dure.

Umbrele apusului \[i proiectau siluetele lungi pe câmp.Locul era odihnitor dup` c`ldura zilei. Pam \[i \nconjur`genunchii cu bra]ele [i admir` gânditoare peisajul. Era lini[tit[i frumos.

Ce curios…cum putea fi via]a atât de diferit` fa]` de cum[i-o \nchipuise? Când era adolescent`, la Chicago, nu [i-ar fi\nchipuit niciodat` c` se va afla la conducerea unui sat devacan]` din Louisiana. Nici nu se gândise c` va fi nevoit` s`-[icreasc` singur` copilul. Când se c`s`torise, la nou`sprezeceani, \n naivitatea ei crezuse c` asta va dura toat` via]a. P`rin]iiei divor]aser`, dar ea se jurase c` va face totul ca ei s` nu i se\ntâmple a[a ceva.

|ns`, \n realitate, c`snicia ei fusese un e[ec total. Scotty nuavea decât nou` luni când Mike \i p`r`sise.

S`rmanul Mike. Nu avusese deloc timpul s` duc` via]alibertin` pe care [i-o dorise. Iar visurile ei despre un c`min

18 FRANCES FLORES

stabil [i fericit fuseser` spulberate. Din speran]ele lor nu mair`m`sese ast`zi decât cenu[a. Chiar \nainte ca divor]ul lor s`se fi pronun]at, Mike [i femeia cu care tr`ia fuseser` omorâ]i\ntr-un accident de motociclet`.

Realitatea era \ntotdeauna atât de dur`?– Bun` seara.Pam tres`ri violent [i se \ntoarse. Marshall Franklin st`tea

\n fa]a ei. Inima lui Pam \ncepu s` bat` mai puternic la vedereab`rbatului care ocupase o bun` parte a gândurilor ei \naceast` dup`-amiaz`.

– Chiar trebuie s` m` lua]i mereu prin surprindere? \l\ntreb` ea cu o voce enervat`.

– |mi pare r`u. Pot s` stau aici? P`rea]i atât de grav`… – Filozofam asupra sensului existen]ei, replic` ea. {i n-am

g`sit un r`spuns satisf`c`tor. A[eza]i-v`, continu` ea pe un toncalm.

– E un subiect cam serios pentru o sear` atât de frumoas`,remarc` el.

– A[a e. Spune]i-mi, a]i fost deja la pescuit? se interes` eapoliticos.

El \i surâse [i du[m`nia lui Pam se topi ca z`pada la soare\n fa]a privirii lui prietenoase. Avea un chip armonios [i viril,o gur` atr`g`toare [i ni[te ochi mari [i lumino[i.

– Nu, replic` el. Eram obosit, a[a c` m-am hot`rât s`m` odihnesc. O s` m` scol mâine diminea]` cu noaptea-ncap.

El \[i schimb` pozi]ia [i-[i \ntinse piciorul drept.– Fiul meu mi-a spus c` a]i fost r`nit \ntr-un accident de

ma[in`, declar` Pam. V` doresc ca sejurul de aici s` v` permit`s` v` rec`p`ta]i complet s`n`tatea.


– Mul]umesc. M-am restabilit deja, dar m` resimt \nc`atunci când m` agit prea mult. Fiul dumneavoastr` este adora-bil, continu` el pentru a schimba subiectul. Ave]i de ce s` fi]imândr` cu el.

Tân`ra femeie d`du din cap.– Sunt, \i r`spunse ea.Urm` o scurt` t`cere, timp \n care ea deveni brusc ner-

voas`, con[tient` de puternica senzualitate a b`rbatului.– Sunte]i mul]umit de bugalou? se interes` ea ca s` zic`

ceva.– Aproximativ. Clan]a unei u[i era gata s` cad`, dar am

fixat-o eu. Robinetul de la chiuvet` curge, trebuie s` se ocupecineva de el f`r` \ntârziere. Dac` nu, factura la ap` va fi destulde \nc`rcat`. Trebuie s` fi]i mai atent` la asemeneaam`nunte…

Critica o scoase din s`rite pe Pam.– Gus o s`-l repare mâine diminea]`, \l anun]` ea pe un ton

rece.Apoi se ridic` brusc.– Sunte]i prea susceptibil`, remarc` el.Se ridic` la rândul lui [i o studie cu aten]ie.– N-a fost un repro[. Voiam doar s` v` fac s` \n]elege]i c`,

dac` dori]i s` p`stra]i buna reputa]ie a acestui loc, este impor-tant s` v` ar`ta]i vigilent` chiar [i \n privin]a m`run]i[urilor.

– Mul]umesc de sfat, replic` ea r`spicat.Se gândea la bietul Gus, ocupat pân` peste cap cu lucrul,

[i totu[i nu se plângea niciodat` fiindc` [tia c` ea nu-[i poatepermite s` apeleze la altcineva.

– M` \ntrebam cum de am reu[it s` supravie]uiesc pân`acum f`r` dumneavoastr`! \ncheie ea ironic.

20 FRANCES FLORES

– Sunt \ncântat c` v-am fost de folos, replic` Marsh zâm-bindu-i cu gura pân` la urechi. S` [ti]i c` ave]i ni[te ochi cuadev`rat splendizi când sunte]i furioas`. Un albastru electric.Z`u c`-mi vine s` v` enervez inten]ionat, numai ca s`-i v`daruncând scântei.

Pam se crisp`.– Sunte]i b`rbatul cel mai exasperant pe care l-am \ntâlnit

vreodat`, declar` ea cu o voce tremurând de furie. Dac` v`hot`râ]i s` pleca]i mâine \ntr-o alt` sta]iune balnear`, a[ fi\ncântat` s` m` ocup de rezerv`rile necesare.

– Nu, mul]umesc, replic` el cu un aer nep`s`tor. |mi placeaici, \n ciuda micilor inconveniente.

Ochii lui \ntuneca]i \ncepur` s` sclipeasc` ironic.– Cu atât mai mult cu cât am certitudinea c` nici un alt

complex nu-mi ofer` genul de avantaj pe care l-am descoperitaici, continu` el privind-o \ntr-un fel care nu l`sa nici undubiu asupra semnifica]iei vorbelor sale.

Pam strânse furioas` din pumni. Trebui s` fac` un efortconsiderabil ca s` nu-l p`lmuiasc`.

– V` face]i iluzii, domnule Franklin, \i spuse ea cu r`ceal`,dac` v` imagina]i c` ve]i ob]ine [i altceva \n afar` de ceea ceeste \nscris \n bro[ur`.

|i \ntoarse spatele [i se \ndep`rt` cu demnitate, abiast`pânindu-se s` n-o ia la fug`. Era prea mândr` ca s`-i arateacestui str`in cât de mult o tulbur` prezen]a lui.


Capitolul 2

Soarele se ridicase sus pe cer [i c`ldura era \n`bu[itoare,de[i b`tea o briz` u[oar`.

Marsh plecase \n zori la pescuit [i era mul]umit de ce prin-sese. Patru pe[ti mari, multicolori str`luceau \n fundul g`le]ii,\n mijlocul plevu[tii.

|[i [terse fruntea de sudoare [i d`du drumul la motor. |ncurând, aluneca rapid pe suprafa]a apei. Era obosit, dar \ncân-tat. Trecuse o groaz` de timp de când nu mai profitase debucuriile simple ale naturii. Cel pu]in doi ani. Lucrase atât demult \ncât neglijase sportul. Ast`zi \[i d`dea seama ce pier-duse. Clipocitul valurilor care se loveau de coca vasului \iprocura o neb`nuit` pl`cere [i lini[tea era binef`c`toare.

|[i leg` vasul de dig [i se \ndrept` cu pas hot`rât spre unhangar de lemn. |i era sete dar mai important era s` cure]eceea ce prinsese.

|n timp ce-[i f`cea de lucru cu pe[tele, un individ cu p`rulalb, la vreo [aizeci de ani, se opri lâng` el.

– Bun` ziua, \i spuse acesta cu un aer amabil. Se pare c` a]iavut o zi bun`.

– A[a e, \l aprob` Marsh. Problema e c` n-o s` reu[escniciodat` s` m`nânc singur tot pe[tele `sta. Vre]i s` m` ajuta]i?

– Nu, v` mul]umesc, \i r`spunse politicos interlocutoruls`u. So]ia mea [i cu mine abia reu[im s` d`m gata ceea ceavem. Congelatorul nostru e plin, fiindc` dac` nu m` duc eupe mare, clien]i ca dumneavoastr` se ofer` s` neaprovizioneze!

|i zâmbi lui Marsh, \nainte s` continue:– Eu sunt Gus Emery. M` ocup de \ntre]inerea acestor

locuri. Voiam s` v` anun] c` am reparat robinetul care curgea\n bungaloul dumneavoastr`.

– Mul]umesc, \i r`spunse Marsh.Cur`]a cu \ndemânare pe[tele, t`indu-l \n buc`]i egale.– Presupun c` nu [oma]i, remarc` Marsh.– Exact. Mai ales dup` moartea lui Bob Nye, acum doi ani.

El era proprietarul [i \mpreun` reu[eam s` men]inemsta]iunea \n perfect` stare. Din p`cate ast`zi am r`mas singurs` fac ni[te lucruri, care uneori \mi dep`[esc puterile. Pam]ine perfect socotelile [i se ocup` de magazin. |n schimb nupo]i s`-i ceri nici ei nici Zelmei s` me[tereasc` tot felul delucruri.

|n fa]a aerului \ntreb`tor al lui Marsh, el continu`:– Zelma e so]ia mea. Ea face curat prin bungalouri [i o

ajut` pe Pam la magazin.– Pam e mama lui Scotty, nu-i a[a?– Da. Pamela Norris. Ea este nepoata lui Bob Nye. El fiind

celibatar, i-a l`sat ei mo[tenire satul de vacan]`.B`trânul oft` din adâncul pieptului.


– Pam munce[te din greu, dar nu reu[e[te totu[i s` rezolvetoate problemele, continu` el. Zelma [i cu mine o ajut`m câtputem, dar câteodat` nu e de ajuns. Ar avea nevoie de ni[tesalaria]i tineri [i puternici. Din nefericire, nu-[i poate permites`-i angajeze.

– Hmm… {i so]ul ei? nu se putu ab]ine Mash s`-l\ntrebe.

– A avut un accident mortal când Scotty era \nc` bebelu[.– |n]eleg, spuse gânditor Marsh, b`gând la cap

informa]ia.O u[` se trânti, anun]ând sosirea lui Scotty.– Salut! \i spuse el vesel. Cum te sim]i, Marsh?– Bine, \i r`spunse acesta. Ai v`zut ce-am pescuit?Scotty scoase un [uierat admirativ.– Cred c` v` p`r`sesc, \i anun]` Gus. Mai am de tuns

peluza [i vreau s` termin \nainte de c`derea nop]ii.– Sunt bucuros c` am stat de vorb`, declar` Marsh.– {i eu.B`trânul \[i atinse cozorocul caschetei cu vârful degetelor

[i se \ndep`rt`.– Sunt sigur c` tat`l meu ar fi prins ni[te pe[ti [i mai mari.

Era foarte \ndemânatic, \l anun]` plin de mândrie Scotty.– Daa? \l \ntreb` distrat Marsh.B`ie]elul d`du din cap.– Avea talente \n toate domeniile, \l l`ud` el. O dat`, s-a

dus chiar s` vâneze elani \n Alaska. |]i dai seama? Este extremde departe de aici.

Marsh \[i ascunse surâsul.– Am auzit, \i r`spunse el.Scotty se aplec` [i examin` buc`]ile de pe[te.

24 FRANCES FLORES

– {i o s` reu[e[ti s` m`nânci singur atâta pe[te? \l \ntreb` el.– De fapt, aveam inten]ia s` te invit disear` la cin`, \mpre-

un` cu mama ta. Ce p`rere ai?Ochii bìe]elului \ncepur` s` str`luceasc` de bucurie.– Super! exclam` el. Fug s-o anun]. De altfel, e ora prânzu-

lui. Pe curând!Disp`ru \n goan`, plin de entuziasm. Marsh nu era totu[i

atât de optimist, gândindu-se la reac]ia lui Pam. Dup` felul \ncare se desp`r]iser` \n ajun, era pu]in probabil ca ea sàccepte s` cineze \mpreun`.

*

Comisionarul tocmai terminase de c`rat l`zile cu bùturi \nmagazin, când Scotty d`du buzna \nùntru.

– Ghice[te, m`mico! strig` el surescitat. Marsh ne invit`disear` s` mânc`m pe[te la el! I-am zis c` ne ducem.

– Cum?!Pam era s` scape din mân` sticla pe care o ]inea. |[i privi

nùcit` fiul.– Nu-i a[a c` e dr`gu] din partea lui? insit` bìe]elul.

Mama lui nici nu \ncerc` m`car s`-[i ascund`sup`rarea.

– Cum de ]i-ai permis s` accep]i, f`r` s` m` \ntrebi mai\ntâi?

Mirat de ie[irea ei, Scotty se sc`rpin` gânditor \n cap.– |mi pare rù, [opti el. Nu-]i place?Cum poate un copil s`-[i dea seama exact de problema

unui adult? se \ntreb` Pam, derutat` o clip` de intui]ia luiScotty.


– N-are nici o leg`tur` cu asta, replic` ea. Am treab` [in-am timp de pierdut cu clien]ii no[tri. Eu nu sunt \n con-cediu ca ei.

Umerii lui Scotty se \ncovoiar`, atât era de dezam`git.– Oricum trebuie s` mânc`m, remarc` el. C` o facem acas`

la noi sau la el, e acela[i lucru.– Posibil, dar nu mergem, replic` Pam cu r`ceal`.Se \ntoarse spre rafturile ei [i \ncepu s` aranjeze trans-

portul de b`uturi.– Dup` prânz, o iei frumu[el la picior [i-l anun]i c` nu sun-

tem liberi, \ncheie ea. Ne-am \n]eles?Scotty o examin` cu aten]ie, pentru a se asigura c` mama

lui nu glume[te. P`ru c`-i \n]elege exact expresia, fiindc`scoase un oftat adânc.

– Bine, declar` el \mbufnat.Zelma \[i f`cu apari]ia \n acel moment, [i Pam profit` de

ocazie ca s` schimbe subiectul.– Urc` s` te schimbi, \i porunci ea. Vin [i eu \ntr-o clip`.– Bine.B`ie]elul disp`ru repede ca fulgerul, dornic s` scape de

proasta dispozi]ie a mamei sale.Zelma se instal` \n spatele tejghelei [i-[i puse ochelarii pe

nas cu un gest ma[inal.– Oaspe]ii din bungaloul num`rul opt ar dori s` mai

r`mân` dou` zile \n plus, o anun]` ea. Avem loc pentruei?

– Cu condi]ia s`-i mut`m \n alt` parte, r`spunse Pam.Fiindc` sunt aproape sigur` c` bungaloul lor e \nchiriat chiardin seara asta. Po]i s` verifici.

Zelma deschise registrul.

26 FRANCES FLORES

– Ai dreptate, bomb`ni ea. |n schimb, num`rul patru este liber.E mai mic, dar o s` le propun totu[i. E singura noastr` posibilitate.

Pam d`du din cap c` e de acord, apoi se \ndrept` spre u[`. – Ne vedem mai târziu, \i spuse ea. M` duc s` m`nânc.– Am auzit c` o s` mânca]i pe[te la cin`, remarc` Zelma. Pam se opri brusc [i se \ntoarse spre ea.– De unde de]ii aceast` informa]ie? se interes` ea.– De la clientul de la num`rul [ase. Tocmai \mi terminam

treaba acolo când a sosit. Mi-a spus c` tu [i Scotty ve]i mâncadin pe[tele prins de el.

– Ei bine, se \n[al`, replic` tân`ra femeie. El a hot`rât asta\mpreun` cu Scotty, f`r` s` m` consulte. N-am nici o inten]ies`-i accept invita]ia.

– Doar n-o s` refuzi s` petreci ni[te momente pl`cute \ncompania unui chiria[ atât de simpatic? se minun` Zelma.Gre[e[ti, Pam. Nu ie[i niciodat`.

– N-am timp, \i r`spunse aceasta.– Hmm, morm`i Zelma. Ai face bine s` fii mai interesat` de

b`rba]i, cât mai e \nc` timp. Dac` nu, \n curând n-o s` se maiuite ei la tine. Acum nu este cazul, dar va veni vremea când tevei sim]i foarte singur`.

Tân`ra râse for]at.– Prefer s` fiu singur` [i s` nu suf`r, r`spunse ea. De altfel,

nu \nseamn` c`, dac` refuz invita]ia domnului Franklin, nu iescu al]i tineri. {tii c` m` \ntâlnesc cu Andy Graham.

Interlocutoarea ei o privi cu un aer ironic.– Dup` câte mi-a spus, se \ntâmpl` mult mai rar decât ar

vrea el, remarc` ea.– N-am timp s` discut despre via]a mea amoroas`, \ncerc`

s` se eschiveze Pam. M` a[teapt` Scotty.


– N-o s` \ntârzii din cauza asta, fiind` nici n-ai despre ce s`discu]i, nu se l`s` Zelma.

Pam ie[i tulburat`. Urc` \ncet scara care ducea \n aparta-mentul ei. Necazul era c` Zelma avea drepate. Pam era obli-gat` s` recunosc`, de[i f`r` nici un chef, c` suferea câteodat`din cauza vie]ii sale singuratice. |n acele momente, degeaba\ncerca s` se conving` c` se schimbase mult de când op`r`sise Mike, c` asta nu-i ]inea deloc de cald. Poate c` reu[eas`-[i creasc` bine copilul, s` conduc` un sat de vacan]`.Totu[i, nu exista nimeni ca s-o ia \n bra]e seara \n patul eimare [i gol.

|[i pierduse toate iluziile \n privin]a c`s`toriei. A fi so]ie,pentru ea \nsemna s` se supun` continuu, s` nu posedenimic, s` nu aib` putere de decizie [i s` se sacrifice. Trebuises` se prefac` adesea c` e vesel`, când \n sinea ei plângea culacrimi de sânge. S` se lase umilit`, fiindc` nu avea mijloacelenecesare traiului. {i atunci, chiar dac` i se \ntâmpla uneori s`invidieze un cuplu unit cum era Gus [i Zelma, chiar dac` i sep`rea greu s` se duc` singur` la o petrecere dat` de prieteni,chiar dac` i se p`rea uneori c` din via]a ei lipse[te ceva, eratotu[i mult mai fericit` decât fusese vreodat` \n cursul scurteisale c`snicii.

Deschise furioas` u[a apartamentului ei. Un lucru erasigur: niciodat` nu se va mai afla \ntr-o pozi]ie de inferioritatefa]` de un b`rbat. Suferise prea mult. Va accepta poate o invi-ta]ie la cin`, sau la restaurant, dar lucrurile nu vor merge \nnici un caz mai departe.

*

28 FRANCES FLORES

Dup` un du[ [i un prânz substan]ial, Marsh se sim]i maibine. Ie[i pe verand` [i se lungi cu pl`cere \n [ezlong,\ncepând s` citeasc` un roman. I se p`rea ciudat s` constatec` aprecia din nou literatura. La spital se sim]ea atât de depri-mat, \ncât nimic nu-l mai interesa.

Mai era \nc` la capitolul unu, când Scotty sosi cu bicicleta.– Bun`! \l primi Marsh. Pot s`-]i ofer o Coca-Cola?B`ie]elul scutur` din cap.– Nu pot s` stau, r`spunse el cu regret. Am venit doar s` te

anun] c` n-o s` venim disear` la cin`.Exact cum \[i \nchipuise, gândi Marsh.– Ce p`cat! exclam` el. Mama ta te-a trimis?Scotty d`du din cap.– Mi-a spus s`-]i mul]umesc [i te roag` s-o scuzi, dar are de

lucru.– |n]eleg. R`mâne pe alt` dat`.– Sper! replic` Scotty.Apoi, privind \ntr-un col], \ntreb` pe un ton admirativ:– E undi]a ta?Se apropie de obiect [i-l atinse cu precau]ie.– Ce fel de momeal` ai folosit?– Artificial`.– {i te-ai dus la ap` adânc`?– Cam cinci metri.Scotty oft` adânc.– Ai noroc, spuse el. N-am reu[it s` prind niciodat` ni[te

pe[ti atât de frumo[i.– De ce? se mir` Marsh.– Pentru c` trebuie s` merg prea \n larg. {i mama nu m`

las` s` iau [alupa. Iar ea nu are timp s` m` \nso]easc`. Nici Gus.


– Nu vrei s` vii cu mine \ntr-o zi? \i propuse Marsh.Chipul b`ie]elului se lumin`.– Adev`rat?Apoi redeveni serios.– Mama mi-a interzis s`-i rog ceva pe clien]i, spuse el cu

triste]e.– Dar eu m-am oferit singur, remarc` Marsh.Chipul lui Scotty se lumin` din nou.– A[a e, recunoscu el.Dup` plecarea lui, Marsh se gândi la refuzul lui Pam de a

cina cu el. Prima lui reac]ie fu s` abandoneze partida. Era ofemeie dificil` care nu-l pl`cea deloc.

Bine\n]eles c` [i el era vinovat de atitudinea ei. O tachi-nase ne\ncetat. Nu inten]iona s`-i fac` curte fiindc` era natu-ral`, contrar or`[encelor pe care le frecventa \n modobi[nuit, sau fiindc` era atât de frumoas`. |n ultimul timpavusese destule complica]ii \n via]a lui [i nu-i mai trebuiau [ialtele.

Totu[i, perspectiva de a g`ti o asemenea cantitate de pe[tedoar pentru sine era lipsit` de interes. {i mâncase de preamulte ori singur, \n camera lui de hotel.

Dup` câteva minute se \ndrepta spre magazin. Când ajunseacolo, Pamela Norris era ocupat` s` serveasc` ni[te clien]i.Marsh \ncepu s` r`sfoiasc` o revist`, a[teptând s` r`mân` sin-guri.

Când \l v`zuse intrând \n b`c`nie, Pam se crispase. Cucoada ochiului, observase imediat cum e \mbr`cat: purta un[ort bej [i o c`ma[` sport de culoare alb` care \i scotea \n evi-den]` statura atletic`. Profilul lui viril se distingea clar \nlumina dup`-amiezii. Piciorul drept era ceva mai sub]ire decât

30 FRANCES FLORES

cel stâng, probabil o urmare a accidentului, [i era prea palidla fa]`. Erau singurele semne care atestau c` trecuse printr-ogrea \ncercare.

Tân`ra \[i d`du seama foarte repede c` Marsh nu venise s`fac` ni[te cump`r`turi. A[tepta pur [i simplu ca magazinul s`se goleasc`, pentru a-i putea vorbi \n voie. Ceea ce o f`cu s`se simt` [i mai nervoas`.

|n acela[i timp, \i era necaz c` e atât de emotiv`. La urmaurmei, avea dou`zeci [i opt de ani [i o oarecare experien]`. Dece se purta ca o adolescent` timid`? {i de ce regreta a[a, tam-nesam, c` nu e mai frumos piept`nat`, atunci când el \[i\ndrept` ochii \ntuneca]i spre ea? Se gândi imediat c` blugii eierau vechi [i decolora]i [i c` nici tricoul nu f`cea mai multeparale.

Marsh se \ndrept` spre ea [i se sprijini cu non[alan]` detejghea. Apoi \[i atac` direct interlocutoarea:

– Nu ave]i de lucru \n seara asta, \ncepu el. Probabil c` v`este fric` s` lua]i dejunul cu mine.

Ea se trase \napoi, [ocat` de modul lui de a o aborda.– Sunte]i nebun! exclam` ea.– Adev`rat?El o privea cu intensitate.– |n acest caz, accepta]i-mi invita]ia.– Nu v`d de ce ar trebui s` v` dovedesc indiferent ce,

r`spunse ea \nro[indu-se.– Pentru mine poate c` trebuie. {i nu numai pentru mine.– Nu \n]eleg despre ce vorbi]i.Pam lu` o cârp` [i \ncepu s` [tearg` nervoas` raftul de

lâng` ea. Lucru perfect inutil, fiindc` [tersese praful peste tot\n urm` cu o or`.


Marshall Franklin \ntinse mâna [i o prinse pe a ei, imobi-lizând-o \ntre degetele lui. Atingerea o tulbur` peste m`sur`pe tân`ra femeie, care se \nro[i ca sfecla. Dar \[i smulse ime-diat mâna dintr-a lui.

– Trebuie \n primul rând s` te convingi singur` c` nu e[tila[`, Pam, insist` Marsh cu o voce irezistibil`.

– {tiu c` nu este cazul! exclam` ea. {i chiar am o mul]imede treburi pe cap.

|i trecu prin minte c` nu numai c` nu o deranjase c`-i spu-sese pe nume, ci chiar \i [i pl`cuse.

– Mincinoas` mic`, \i spuse cu blânde]e Marsh.Pam trase aer \n piept ca s`-[i fac` pu]in curaj [i-l privi \n

ochi.– Ascult`, \ncepu ea ridicându-[i b`t`ioas` b`rbia, pentru

un motiv pe care-l ignor, \]i place s` m` sâcâi. De când aisosit, n-ai \ncetat s` m` nec`je[ti ba cu una, ba cu alta. E pro-blema ta, dar asta nu m` lipse[te de dreptul de a-]i refuzacompania. Nu te simpatizez, dom… Marsh, [i cred c`lucrurile sunt clare acum.

– Oare pe mine nu m` placi, sau nu-]i place senza]ia c` teatrag la fel de mult cum m-ai vr`jit tu pe mine? }i-e fric` deadev`r?

– Categoric nu, fiindc` nu e adev`rat.Marsh \i surâse fermec`tor, ceea ce avu darul s-o scoat` din

s`rite pe Pam.– Atunci ar trebui s` cinezi f`r` team` cu mine, declar` el.

Mai ales c` fiul t`u va fi de fa]` ca s`-]i poarte de grij`. – La vârsta mea n-am nevoie de protec]ie! protest` ea, jignit`.– Daa?! Atunci poate c` ai prefera o cin` intim`, singur` cu

mine? o tachin` el.

32 FRANCES FLORES

– Categoric nu!Acum era de-a dreptul scandalizat`.– Vom fi deci trei, replic` el. V` a[tept la ora [apte. Se ridic` [i se \ndrept` spre u[`.– N-o s` vin, se \nc`p`]ân` Pam.– Ba da! replic` el convins. Fiindc` altfel o s`-i spun fiului

tù c` mama lui e mai fricoas` decât un iepure. {i nu vrei asta,nu-i a[a?

– Nu-l amesteca pe Scotty \n asta! exclam` ea furioas`. N-ainici un drept s`-i poveste[ti prostiile astea!

– Dac` \mi accep]i invita]ia, n-ai de ce te teme.Cu un surâs [i un gest al mâinii, Marsh p`r`si magazi-

nul.

*

La [apte f`r` un sfert fix, Scotty mergea repede abia ]inân-du-se dup` mama lui, \n direc]ia bungaloului lui MarshallFranklin.

– Cum se face de te-ai r`zgândit? o \ntreb` bìe]elul.Credeam c` ai treab`.

– Invita]ia lui \mi permite s` nu mai prepar eu cina,r`spunse ea cu dezinvoltur`. {i de altfel, ai fi fost dezam`git s`ratezi seara asta. Mi se pare c`-l placi foarte mult pe MarshallFranklin.

– Oh,da! r`spunse pu[tiul entuziasmat. Mi-a promis c` mìa cu el la pescuit. {i s` [tii c` nu l-am rugat eu! M`mico, \midai voie s` m` duc?

Ochii lui erau atât de rug`tori, \ncât Pam nu avu inima s`-ldezam`geasc`.


– O s vedem, replic ea pentru a nu se angaja \ntr-un mod definitiv.Când ajunser` lâng` bungaloul lui Marsh, un miros apeti-

sant le gâdil` n`rile. Scotty fugi spre u[`.– Suntem aici! strig` el, deschizând-o.Marsh ap`ru imediat, \mbr`cat \n pantaloni negri [i o

c`ma[` alb` cu mâneci scurte. |[i puse [i un [or]. Ochii lui \i\ntâlnir` \n treac`t pe ai lui Pam, \nainte s` se opreasc` asuprab`ie]elului.

– Bun` seara, spuse el zâmbind. V` rog s` m` ierta]i, dartrebuie s` \ntorc pe[tele.

F`r` nici un chef, Pam \[i urm` fiul \n bungalou.|n timp ce Marsh \[i vedea de treab` \n buc`t`rie, ea r`mase

t`cut`. Când termin`, se \ntoarse \n camer`. O privi lung [iPam putu citi admira]ia \n ochii lui \ntuneca]i. Apucase s` sespele pe cap, se fardase pu]in [i \mbr`case o rochie de m`tasealbastr` care se mula pe trupul ei frumos.

– E[ti \ncânt`toare, [opti el.– Mul]umesc.Tân`ra femeie \ncerc` s`-[i st`pâneasc` tulburarea. De ce

oare prezen]a acestui str`in avea un asemenea efect asupraei?

– Ce vrei s` bei? o \ntreb` el. Un cocteil?– Da.Marsh \l preg`ti, \nainte s` se \ntoarc` \n buc`t`rie ca s`

se ocupe de cin`. Ca garnitur` la pe[te fiersese ni[teacartofi \n coaj`, ca s` se p`streze calzi. Dup` ce-l servi cu unsuc de fructe pe Scotty, se instalar` to]i trei la masa de peverand`.

O briz` blând` \ncre]ea suprafa]a apei. Puteau z`ri pescaricare-[i legau b`rcile de ponton. |n timp ce Marsh [i Scotty

34 FRANCES FLORES

f`ceau pronosticuri asupra campionatului de base-ball, Pamsim]i c` se destinde. Alcoolul \ncepuse s`-[i fac` efectul [i-[iuit` grijile.

– Chiar ai \ncercat s` intri \n echipa na]ional`? \l \ntreb`Scotty nespus de interesat.

– Da. Din nefericire, mi-am rupt degetul mare la antrena-ment [i asta m-a scos din curs`. A[a c` m-am decis s` m` ducla drept.

– N-ai avut noroc, \i spuse pu[tiul, sincer sup`rat pentrunoul lui prieten.

Marsh \i zâmbi.– Nu sunt chiar a[a de sigur, \i r`spunse el. Meseria mea

m` satisface pe deplin. {i izbucni brusc \n râs.– Dar v`d c` pentru tine nici nu \ncape compara]ie!

exclam` el amuzat.– Dar ai cunoscut juc`tori celebri? insist` Scotty.Marsh cit` câteva nume. Pam nu se putu \mpiedica s` zâm-

beasc` v`zând bucuria fiului ei. |l mânca din ochi pe Marsh.Dup` un timp, când acesta \i explica lui Scotty cum trebuie s`lanseze corect mingea, un val de recuno[tin]` cuprinse inimatinerei femei. Nu se \ntâmpla prea des ca un b`rbat s`-i deaatâta aten]ie b`iatului ei. {i se gândi atunci c` el nu avea unmodel masculin \n via]a lui, cu excep]ia lui Gus [i a lui Bob,\nainte de moarte. Iar ace[tia erau \n vârst`, fiind mai degrab`ni[te bunici pentru el.

Tres`ri când \[i d`du seama ce \nsemnau asemenea gân-duri. Marsh se purta nemaipomenit cu Scotty [i `sta era unadev`rat noroc pentru el. Totu[i, asta o f`cea pe Pam s` nu sesimt` prea \n largul ei.


– M` tem c` mama ta se plictise[te de moarte, remarc`Marsh. Sunt sigur c` sportul n-o pasioneaz`.

Se \ntoarse spre ea [i c`ldura privirii lui f`cu s` se topeascànimozitatea lui Pam.

– Sunt mul]umit` c` Scotty a g`sit \n sfâr[it un interlocutorpriceput \n acest domeniu, replic` ea pe dat`. Gus [i cu minenu suntem deloc la curent cu astfel de nout`]i.

– Ar trebui totu[i s` discut`m asemenea lucruri \n zilelecând vom fi singuri, o \ntoarse cu [iretenie Marsh. Asta \mireaminte[te c` trebuie s`-]i cer permisiunea s`-l iau pe Scottycu mine mâine diminea]` la pescuit.

– Ei bine… ezit` Pam.– Te rog, m`mico! o implor` pu[tiul.– E[ti sigur c` dore[ti asta? insist` ea privindu-l pe Marsh

drept \n ochi.La urma urmei era un client care pl`tea [i nu voia s`-l

\ncurce cu un bìe]el nebunatic.– Absolut! \i r`spunse el. M` simt bine \n compania lui.– |n acest caz… de acord, rosti Pam cu o urm` de ezitare

\n voce.Nu-i putea refuza lui Scotty o asemenea pl`cere. |n

mod obi[nuit, bìe]elul era obligat s` r`mân` pe dig,fiindc` era prea mic s` plece cu [alupa f`r` s` fie \nso]itde un adult.

– Ura! url` pu[tiul. Formidabil!Intrar` \n bungalou [i se a[ezar` la mas`. Cina fu simpl`

dar delicioas`. Scotty \i povesti lui Marsh cum dusese la [coalùn [arpe de ap`, cu care terorizase profesorul [i \ntreagaclas`. Pe urm` fusese rândul lui Marsh s`-[i povesteasc`tr`snìle f`cute pe vremea când avea vârsta lui Scotty.

36 FRANCES FLORES

Dup` cin`, Scotty decise c` st`tuse destul de vorb` cu cei mari.– Pot s` m` duc s` m` joc cu noii veni]i? o \ntreb` pe mama

lui. Le-am promis s` le ar`t cet`]uia mea.– De acord, accept` Pam. Cu condi]ia s` te \ntorci acas`

\nainte de c`derea nop]ii.– Nu, te \ntorci aici, interveni Marsh. Mama ta te va a[tepta

la mine.– Perfect.|nainte ca Pam s` mai fi putut scoate vreo vorb`, Scotty se

f`cuse nev`zut. Ea se \ntoarse furioas` spre Marsh.– Cu ce drept \]i permi]i s` schimbi programul pe care i

l-am f`cut eu lui Scotty? tun` ea.Marsh ridic` din umeri cu indiferen]`.– Nu voiam s`-]i sap autoritatea, replic` el. Pur [i simplu mi

se pare mai logic s` se \ntoarc` la mine, fiindc` tu vei fi \nc`aici.

– Nu aveam inten]ia s` r`mân atât de mult, protest` Pam.Mai am o groaz` de treburi de terminat \n seara asta.

– Baliverne! Mama ta nu te-a \nv`]at c` nu e politicos s`pleci imediat dup` mas`? {i de altfel, trebuie s` te destinzipu]in. E[ti extrem de nervoas`. Mai trebuie s` te [i distrezi dincând \n când, cred c` [tii asta.

– N-am timp. Trebuie s`-mi câ[tig existen]a. {i nu numaipe a mea ci [i a copilului meu. Asta are prioritate fa]` de dis-trac]ii.

– Dar cine va avea grij` de el dac` te \mboln`ve[ti?Ascult`-m`, apreciaz` acest moment de odihn`. M` duc s`preg`tesc cafeaua.

Pam se l`s` convins`, fiindc` \n fond asta [i dorea acum: s`mai uite pu]in de griji. Marsh o instal` \ntr-un fotoliu [i strânse


masa. Refuz` s` fie ajutat [i reveni \n curând cu o tav` [i dou`ce[ti. Ie[ir` pe teras` [i-[i b`ur` cafeaua \n t`cere. Un arborese desena pe cer \n lumina amurgului.

– Gus mi-a spus c`-]i cre[ti singur` copilul, rosti \n cele dinurm` Marsh. Nu e deloc u[or.

– A[a e.|l privi pe furi[.– |]i sunt recunosc`toare c` l-ai invitat pe Scotty pe ziua de

mâine, continu` ea. Sper c` nu vei regreta.– Nu-]i face griji. |mi place tov`r`[ia lui. |mi aminte[te de

anii copil`riei mele, chiar dac` energia mea nu o egala nici pedeparte pe a lui!

Pam izbucni \n râs.– Câteodat` obosesc numai când \l v`d cum se agit`,

declar` ea. Ai copii?Marsh cl`tin` din cap [i-[i \ntinse bra]ul pe sp`tarul b`ncii

pe care erau a[eza]i.– N-am avut norocul `sta, r`spunse el. Am fost c`s`torit,

dar n-a ]inut. Presupun c` a fost mai bine c` n-am avut uncopil, având \n vedere c` \n cele din urm` am divor]at.

– Poate, replic` Pam cu un aer mohorât.– Ce vârst` avea Scotty când ]i-a murit so]ul?– Unsprezece luni.– |ngrozitor.Vocea lui era plin` de simpatie.– Ce p`cat c` n-a tr`it s`-[i vad` fiul crescând. Ast`zi ar fi

fost mândru de el.Pam nu-i r`spunse. La ce bun s`-i m`rturiseasc` faptul c`

Mike nu-[i dorise niciodat` un copil [i c` nici m`car nu fuseseinteresat s` vad` cu cine sem`na Scotty?

38 FRANCES FLORES

Ca [i cum sim]ise c` ea nu avea chef s` vorbeasc` despreacest subiect dureros, Marsh schimb` tema discu]iei.

– |]i place s` conduci o sta]iune balnear`? o \ntreb` el.Tân`ra oft`.– Sunt sui[uri [i coborâ[uri, replic` ea. Evident c` pentru

Scotty este locul ideal. Aici nu avem de-a face cu problemelemarilor ora[e. Bine\n]eles c` vara este foarte aglomerat. |nschimb iarna am avantajul s` m` pot ocupa de Scotty [i demine, fiindc` am timp berechet. Câteodat` avantajele ora[ului\mi lipsesc: teatru, cinematograf, magazine. Am crescut laChicago [i la \nceput mi-a venit greu s` m` adaptez \n acestloc.

– Te duci câteodat` la New Orleans?– Am fost o dat` sau de dou` ori. Ai locuit \ntotdeauna

acolo?– De fapt eu locuiesc la periferie, \n zona Metarie. Tat`l

meu are acolo o agen]ie de asigur`ri [i mama e\nv`]`toare.

– Amândoi p`rin]ii mei sunt mor]i, remarc` trist` Pam. Decând a pierit [i unchiul meu, Scotty e toat` familia mea. Eramsingurul copil la p`rin]i, ca [i mama. Bob era unicul frate altatei [i nu s-a c`s`torit niciodat`.

– Ciudat, spuse cu blânde]e Marsh, cum unele persoaner`mân aproape singure pe lume, \n timp ce altele au odroaie de rude. Eu am trei fra]i, trei cumnate, [apte nepo]i [inepoate [i atâ]ia unchi [i m`tu[i \ncât le-am pierdut [inum`rul.

– Ai noroc.– A[a crezi?{i Marsh izbucni \n râs.


– Se vede c` n-ai tone de cadouri de cump`rat pentruCr`ciun [i anivers`ri! spuse el vesel.

Pam surâse.– N-am v`zut lucrurile din acest unghi, r`spunse ea

amuzat`. Portofelul t`u se bucur` de toat` simpatia mea.Privirile li se \ntâlnir` [i t`cur` brusc. Timp de o clip`, un

fel de magie \i \nv`lui [i-i ]inu sub farmecul ei.– |mi placi, Pamela Norris, declar` \n cele din urm` Marsh

cu o voce \n`bu[it`.– {i tu mie, replic` ea cu spontaneitate.El \i \nconjur` umerii cu bra]ul [i o trase spre sine. Buzele

lui se lipir` cu duio[ie de gura lui Pam.S`rutul lui era ame]itor, u[or [i mângâietor. |[i ridic` apoi

capul [i privirea lui cenu[ie se cufund` \ntr-a ei.Tulburat`, Pam f`cu ochii mari [i r`mase t`cut`. Era fascinat`

de gura senzual` a lui Marsh, de magnetismul care se degaja dintr`s`turile lui virile. O strânse la piept [i ea \[i \ncol`ci bra]ele \njurul gâtului lui, cu un gest plin de naturale]e.

De data asta el o s`rut` cu totul diferit, cu o intensitate sur-prinz`toare. Sim]urile lui Pam se aprinser` imediat. Uit` derestul lumii [i se abandon` \mbr`]i[`rii lui. Era minunat s` fiedin nou \n bra]ele unui b`rbat. Inimile lor b`teau la unison,\ntr-un ritm nebunesc.

Gâfâiau când se desp`r]ir` \n cele din urm`.– Pam… [opti Marsh, nu-mi \nchipuiam…Nu-[i putu termina fraza. Ni[te strig`te voioase de copii se

f`cur` auzite din \ntuneric. Pam se \ndep`rt` brusc de cel careo \mbr`]i[ase cu atâta patim` [i \ncerc` s`-[i repun` p`rul \nordine. Scotty \[i f`cu apari]ia \n compania noilor lui tovar`[ide joac`.

40 FRANCES FLORES

Pam era \ngrozit` c` se purtase astfel cu un strìn. El p`reac` se simte \n largul lui, dar ea era nervoas` [i-i evita privirea.

Când anun]` cu o voce \ncordat` c` era timpul s` pleceacas`, Marsh o privi uimit.

– Chiar trebuie? \ntreb` el cu un aer dezam`git. E \nc`devreme.

– Da, r`spunse ea foarte repede. Cina a fost delicioas` [i-]imul]umesc. Scotty, ia-]i r`mas-bun de la prietenii tì, fiindc`plec`m acas`. Dac` vrei s` te duci mâine la pescuit cu Marsh,trebuie s` te treze[ti cu noaptea-n cap. Deci ai nevoie de onoapte bun` de somn.

|n timp ce Scotty se executa, Marsh \i [opti la ureche:– {i tu?Ea tres`ri.– Nu \n]eleg, mormì \ncurcat`.– O s` reu[e[ti s` dormi?O lumini]` mali]ioas` \i str`lucea \n ochi.– Eu [tiu c` pentru mine va fi imposibil, dup` tot ce s-a

petrecut, continu` el. Mai ales când m` gândesc ce nu s-apetrecut!

Pam se \nro[i.– Taci din gura! \i [uier` ea printre din]i ca s` n-o aud`

Scotty. Fiul meu ar putea s`-]i surprind` aluziile.– Ei [i? Poate c` ne-a [i v`zut s`rutându-ne, r`spunse

Marsh. Dup` câte [tiu eu, nu e o crim`, nu-i a[a?– |n ceea ce te prive[te, da! exclam` ea. M` \ntreb ce m-o

fi apucat. Ceea ce s-a \ntâmplat a fost o gre[eal`. Noapte bun`!Ea \i \ntoarse spatele [i se \ndep`rt`.– Noapte bun`, scumpa mea, spuse el cu tandre]e. {i vise

pl`cute.


Capitolul 3

Abia se iviser` zorii dând cerului o culoare l`ptoas`, cândMarsh \[i puse saco[a lâng` dig [i se \ndrept` spre magazin. |nt`cerea dimine]ii nu se auzea decât scrâ[netul pietri[ului subpa[ii lui.

Ajuns la destina]ie, urc` scara [i sun`. |n acela[i moment,soarele \[i f`cea apari]ia [i o raz` aurie se juc` pe suprafa]aapei. Va fi o zi frumoas`.

Dup` câteva clipe, Pam \i deschise u[a. Oferea un tablou\ncânt`tor \n neglijeul ei de m`tase galben-pal. Rotunjimilesânilor se ghiceau sub materialul sub]ire, nu era machiat`, darp`rul bogat \i aureola chipul frumos. Marsh abia se ab]inu s`n-o ia \n bra]e [i s-o strâng` la piept. |i atinse totu[i buzele cuo s`rutare u[oar`.

Când se \ndep`rt`, observ` cu pl`cere c` ea se \nro[ise,p`rând extrem de \ncurcat`.

– Bun`, \i [opti el. Ai dormit bine? Visele ]i-au fost pl`cute?– Nu te prive[te, replic` ea pe un ton care se voia distant.Ochii lui Marsh \ncepur` s` str`luceasc` mali]ios.

– Vrei s` ]i le povestesc pe ale mele? \i propuse el. Ai fostprezent` \n toate.

– Nu m` intereseaz` absolut deloc, \i r`spunse ea cu r`ceal`.Pam arunc` o privire peste um`rul lui [i Marsh \n]elese c`

se temea s` nu fie auzit` de Scotty.– Fiul meu nu [i-a terminat \nc` micul dejun, \l anun]` ea

cu o polite]e for]at`. Intr` [i a[teapt`-l, te rog.Marsh p`trunse \n apartament plin de curiozitate. Era de-

corat simplu, dar p`rea confortabil. Mobilele erau din lemn depin [i tapi]eria era de un galben auriu. Pe unul din pere]i seafla o etajer` plin` de c`r]i [i discuri. |n col]uri, dou` boxe.Ceva mai \ncolo televizorul, apoi un birou pe care eraua[ezate manualele [i caietul. |nc`perea era curat` [i ordonat`.

– Pot s`-]i ofer o cea[c` de cafea? \l \ntreb` Pam.– A[ bea cu pl`cere una.O urm` \n buc`t`rie, unde Scotty termina o tartin`. Marsh

se a[ez` \n fa]a lui, p`rând c` se simte ca acas`.– Sunt gata de plecare, \l anun]` pu[tiul.– |ntâi trebuie s` termini de mâncat, \i atrase Marsh aten]ia

cu un surâs. Vei avea nevoie de for]` ca s` po]i trage afar`pe[tii mari pe care o s`-i prindem ast`zi!

Cu o mutr` \nveselit`, Scotty mu[c` hot`rât dintr-o bucat`de pâine cu unt. Pam a[ez` o cea[c` aburind` \n fa]a lui Marsh.

– Cam pe la ce or` crezi c` v` \ntoarce]i? se interes` ea.– |n jur de prânz. Am f`cut ni[te sandvi[uri, \n caz c` ni se

face foame. Cred c` o s` fim frân]i de oboseal`!– Eu nu! exclam` Scotty. O zi petrecut` pe mare nu m` sperie!– Pe mine da! replic` vesel Marsh. Nu mai am nici vârsta nici

s`n`tatea ta, din p`cate! Când soarele va \ncepe s` ard` preaputernic,voi fi mul]umit s` reg`sesc r`coarea bungaloului meu.

Se \ntoarse spre Pam.


– Bìatul tù are un colac de salvare? o \ntreb` el.Ea d`du din cap.– E \n hangar, \i r`spunse Scotty \n locul ei.Apoi se [terse la gur` cu dosul mâinii [i se ridic`.– Hai s` mergem, Marsh!– N-a[ putea s`-mi termin cafeaua? \l \ntreb` acesta râzând.

*

Toat` ziua, Pam nu \ncet` s` se gândeasc` la Marsh. De ceo tulbura atât de mult prezen]a lui? Gândul la s`rut`rile lui of`cea s` se simt` slab`, s` tremure. Reac]iona ca o adolescent`la primul ei s`rut, când ea era o femeie \n toat` firea [i fusesem`ritat`! Era o prostie s` se lase tulburat` de un b`rbat carenici m`car nu-i pl`cea.

Dar \n sinea ei [tia, totu[i, c` se minte singur`. Cum s` nu-iplac` Marsh Franklin? Era spontan, natural [i din persoana luiemana atâta tandre]e… Bine\n]eles c`, uneori, se distratachinând-o. Dar dup` o clip`, o lua cu blânde]e \n bra]e [itrezea \n ea senza]ii de mult timp uitate.

{i \n plus se purta dr`gu] cu Scotty.Dup` plecarea lui Mike, Pam se \ntâlnise cu câ]iva

tineri. Totu[i, nici unul dintre ei nu-i furase somnul. Sim]ic` i se face ru[ine, aducându-[i aminte de seara prece-dent`: r`m`sese mult timp lungit` \n \ntuneric cu ochiideschi[i, retrìnd momentele pl`cute petrecute \n bra]elelui Marsh.

Din fericire, când el reveni din excursie cu Scotty, ea eraocupat` cu \nregistrarea noilor-veni]i.

– Voiam doar s` te anun] c` suntem aici, \i spuse el b`gândcapul pe u[a magazinului. Scotty a urcat s` se spele.

44 FRANCES FLORES

– Perfect, \]i mul]umesc, replic` ea. A]i prins ceva?Marsh \i surâse [i chipul lui se lumin`. Tân`ra sim]i din nou

c` se tope[te ca z`pada la soare \n fa]a farmecului lui viril.– Am avut noroc, \i r`spunse el. Dar i-am promis lui Scotty

s`-i las lui pl`cerea s`-]i anun]e prada. Pe curând!{i, dup` ce-i f`cu un semn cu mâna, disp`ru.Dup` o jum`tate de or`, \n timpul mesei, lui Scotty nu-i

mai t`cea gura. |i povesti mamei sale \ntreaga zi cu lux deam`nunte, se l`ud` c` el a prins pe[tele cel mai mare dintot ce aduseser`. |n ochii lui totul era minunat, mai alesMarsh, \n]elese Pam. Entuziasmul fiului ei p`reanem`rginit.

Când \nchise magazinul seara, urc` \n apartamentul eiunde d`du peste un Scotty frânt de oboseal`, care c`sca de-itrosneau f`lcile. |i f`cu ni[te ochiuri cu cartofi pr`ji]i, pe carepu[tiul nu reu[i s`-i termine.

– Dac` nu ]i-e foame, \i spuse ea cu duio[ie, te po]i duce laculcare. E[ti epuizat.

Scotty \i surâse somnoros [i se ridic`.– E \nc` devreme, obiect` el de form`.– Ascult`, o s`-]i pun televizorul portabil \n fa]a patului. O

s`-l stingi când o s` ]i se fac` somn.– De acord.Dup` o clip` \l acoperea cu p`tura.– Simt nevoia s`-mi dezmor]esc pu]in picioarele, \i spuse

ea. O s` m` duc s` m` plimb pe la mla[tina cu ra]e. Nu \ntârziimult.

Scotty o aprob` distrat.O dat` ajuns` afar`, Pam se \ndrept` f`r` voia ei spre port.

Gus se \ntorsese acas` [i ea voia s` se asigure c` vasele \nchiri-ate fuseser` bine legate de ponton.


Ambarca]iile se leg`nau u[or \n briza serii. Tân`ra duse \nhambar o g`leat` uitat` afar`, \nainte de a se a[eza la cap`tuldigului. Se sim]ea obosit` [i r`coarea serii o \nviora.

Se gândea cât era de ciudat ca ea s` munceasc` atât \naceast` sta]iune \n care ceilal]i se odihneau.

Vibra]iile podelei de lemn o avertizar` c` cineva mergea pedig. Se \ntoarse [i, v`zându-l pe Marsh care se apropia de ea,se sim]i absurd de fericit`.

El era \mbr`cat \n blugi [i cu o c`ma[` de cowboy cu mânecilesuflecate pân` la coate. Ca [i cum era lucrul cel mai natural dinlume, se a[ez` lâng` ea [i-[i cuprinse genunchii cu bra]ele.

– Ce sear` frumoas`, nu-i a[a? coment` el cu indiferen]`.– Da. Tocmai regretam c` sunt atât de ocupat`.– Chiar c` e p`cat. Ai putea s`-]i petreci mai mult timp cu mine.– Ce te face s` crezi c` a[a \mi voi petrece timpul liber? Se

mir` ea.El zâmbi ironic.– Cum o s reu[e[ti s -mi rezi[ti? o \ntreb el tachinând-o din nou.– Nu-]i face griji din cauza asta, replic` ea cu nasul pe sus.

Sunt perfect capabil`.– Adev`rat?El \i atinse u[or obrazul cu un deget [i se aplec` spre ea.

Buzele lui le atinser` pe ale ei [i Pam nici nu se clinti. Atunciel o lu` \n bra]e [i o s`rut` din nou.

– Nu cred c` am \ntâlnit vreo rezisten]` din partea ta,remarc` el când \[i ridic` ochii.

– Hmmm… Mai \ncearc` o dat`, \i suger` ea.El se execut`, dar Pam \[i ]inu cu \nc`p`]ânare gura \nchis`.

Marsh \ncepu s-o mângâie pe spate [i ea nu se mai putu luptamult timp cu el. Se abandon` \n bra]ele lui [i el o strânse cuputere. Când se desp`r]ir`, ea gâfâia.

46 FRANCES FLORES

– Nu e drept, \ng`im` ea. Ai… folosit mijloace nepermise.– |n dragoste, toate loviturile sunt permise, r`spunse el zâmbind.– Oh, Marsh, jocul `sta trebuie s` \nceteze! Declar` ea cu o

voce tremur`toare.– De ce?– Fiindc` abia ne cunoa[tem, fiindc` e[ti un client [i o s`

pleci la sfâr[itul sejurului acas` la New Orleans.– Vorbe[ti prea mult, replic` el. {i eu am chef s` te s`rut!Se aplec` din nou spre ea, dar Pam \l respinse cu putere.– Sunt serioas`, Marsh. Aventurile f`r` viitor nu sunt genul

meu, [i…Fu \ntrerupt` de o voce vesel`:– Bun`, Pam!Andy Graham se \ndrepta spre ei. P`rul lui blond era ciu-

fulit din cauza brizei. Era \nalt [i sub]ire [i, chiar dac` nu erao frumuse]e, avea un fizic pl`cut. Pam ie[ise de câteva ori cuel \n cursul ultimelor [ase luni.

Tân`ra se ridic` brusc [i Marsh o imit`. Când Andy ajunselâng` ei, ea le f`cu cuno[tin]` celor doi b`rba]i. Ace[tia se salu-tar` politicos, dar ea sim]i totu[i o und` de animozitatetrecând de la unul la cel`lalt.

– Ce te aduce aici \n seara asta, Andy? \l \ntreb` ea.– Le-am promis lui Gus [i Zelmei s` le aduc ni[te u[i]e pen-

tru dulapurile din buc`t`ria lor, \i explic` el.– O s` fie \ncânta]i.Pam se \ntoarse apoi spre Marsh.– Vor s` refac` \n \ntregime buc`t`ria, preciz` ea. Andy are

un magazin de mobil` la Many.– |n]eleg, rosti el cu un aer \ncordat.Conversa]ia r`mase \n acest punct. Andy \l privea pe Marsh

ca [i cum spera ca el s` dispar` pe loc, iar acesta din urm`


sem`na cu o statuie de lemn. Pam se \ntreb` cum va ie[i dinaceast` situa]ie \ncurcat`.

– Marsh e unul dintre clien]ii no[tri, i se adres` ea lui Andy.Ast`zi l-a dus pe Scotty la pescuit.

– Dr`gu], remarc` Andy laconic.– Hmm… Cum se simte mama ta? se interes` Pam, c`reia

nu-i mai venea \n cap nici un subiect de conversa]ie.– Ceva mai bine. Ascult`, trebuie s` plec. Nu vrei s` m`

\nso]e[ti pân` la camion?– Cu pl`cere, interveni Marsh, pref`cându-se c` n-a pri-

ceput c` invita]ia respectiv` nu-i fusese adresat` lui. E \n drumspre bungaloul meu, unde vom bea cafeaua pe care ]i-ampromis-o, Pam.

Aceasta \l privi pe furi[. Nici nu fusese vorba de a[a ceva!{i atunci \[i d`du seama c` Marsh era hot`rât s` n-o lase sin-gur` cu Andy. Un val de mânie o cuprinse, dar se st`pâni.Doar nu era s` provoace un scandal. Totu[i, era decis` s` nulase lucrurile a[a. O s`-i arate ea!

– Foarte bine, spuse ea pe un ton mieros.Marsh \n]elese c` ea \i prinsese jocul. Cei trei se puser` \n

mi[care. Andy p`rea nemul]umit [i mergea \ncet, sperând c`Marsh le-o va lua \nainte. Când v`zu c` stratagema lui d`dusegre[, acceler` pasul. Marsh \nconjur` atunci umerii lui Pam cubra]ul [i \ncepu s` [chioapete dinadins. Juca teatru, fiindc`Pam [tia c` el nu avusese nicidoat` nevoie de cârje de cândsosise \n satul de vacan]` [i c` era perfect capabil s` se des-curce f`r` ea.

Când Andy se \ntoarse spre ei, Marsh \i zâmbi cu un aerdezolat.

– Iart`-m`, te rog, \i spuse el, dar am avut un accident dema[in` [i-mi mai trag \nc` piciorul.

48 FRANCES FLORES

Andy bomb`ni ceva [i se opri ca s`-i a[tepte. |n cele din urm`,cu viteza unui melc, ajunser` lâng` camion. Marsh se sprijini deel, \n timp ce Pam \i d`dea bra]ul la o parte de pe umerii ei.

– |]i mul]umesc pentru vizit`, \i spuse ea lui Andy. Revinocând dore[ti.

– De fapt, \i r`spunse el, voiam s` te \ntreb dac` accep]i s`m` \nso]e[ti la discotec` vineri seara…

– Ei bine…– Ce p`cat! o \ntrerupse Marsh. Mi-a promis deja mie c`

ie[im \n aceea[i sear`. Mergem s` cin`m \n ora[.Pam fu atât de consternat` \ncât nu reu[i s` scoat` nici o vorb`.– |n]eleg, replic` sec Andy. R`mâne pe alt` dat`…– |mi… \mi pare r`u, Andy, \ng`im` Pam. Ascult`, dac` ai

veni la cin`, mar]i seara la ora [apte?|i arunc` o privire provocatoare lui Marsh. Dac` mai avea [i

acum ceva de spus, o s`-l omoare pe loc.– E o idee bun`, spuse Andy cu o voce mai vesel`. |n acest

caz, pe curând!Se urc` la volan [i demar`, f`r` nici un cuvânt pentru rival-

ul lui. Imediat ce ajunse destul de departe, Pam explod`…– Cu ce drept te amesteci \n via]a mea? tun` ea.Marsh surâse suav.– Dar a mers, nu-i a[a? remarc` el, nep`rând s` se simt` \n

vreun fel vinovat. Scopul scuz` mijloacele, nu [tiai asta? Hai,vino s` bei o cafea cu mine.

– Nici nu-mi trece prin minte! M` duc la mine acas`.|i \ntoarse spatele [i se \ndep`rt` rapid.– Nu uita de vineri! \i strig` Marsh. Fiindc` tot ne ducem la

Natchitoches, mi-ar pl`cea s`-i facem o vizit` unui fost colegde universitate. Plec`m pe la dou`.

Tân`ra \l privi cu ochii str`lucind de mânie.


– E[ti nebun! exclam` ea. N-am de gând s` merg nic`ieri cuun mincinos ca tine.

*

– Urm`toarele ore ]i se vor p`rea \n mod sigur foarte lungidac` refuzi

s`-mi vorbe[ti, remarc` Marsh.– Metodele tale sunt absolut deplorabile, \i r`spunse cu

r`ceal` Pam.Marsh p`r`si [oseaua ca s` intre pe autostrad`.– Hai! spuse el vesel. Ce lucru \ngrozitor am f`cut? Vreau

doar s` te distrez pu]in [i s`-]i ofer o mas` bun`.– Hmm! M` mir c` mai po]i s` [i m`nânci, dup` toate min-

ciunile pe care le-ai \n[irat!Tovar`[ul ei de drum \i adres` un surâs fermec`tor.– Le-am explicat doar lui Gus [i Zelmei c` te duc la

Nachitoches pentru cump`r`turi, replic` el.– {i ai mai ad`ugat pe urm`, c` o s` mergem la restau-

rant [i c` o s` ne \ntoarcem târziu. Ai avut chiar tupeul s`le ceri s` aib` grij` de Scotty! termin` ea \n culmeaindign`rii.

– Ceea ce n-a p`rut s`-i deranjeze deloc, replic` Marshimperturbabil. {i \n plus, i-am promis lui Gus s`-i aduc tapetulpe care l-a comandat [i s` schimb pantofii Zelmei. A[a c` i-amscutit de un drum \n ora[.

– E[ti imposibil, oft` Pam.|l evitase cu grij` dup` vizita lui Andy. {i pe urm`, pe

nea[teptate, Zelma \i spusese cât de bucuroas` e c` o s` se maidistreze [i ea pu]in ie[ind cu Marsh. Fiindc` avocatul aranjasedeja cu Gus s` aib` grij` de Scotty. Pam r`m`sese mut` de

50 FRANCES FLORES

stupefac]ie. Era pur [i simplu indignat` c` Marsh punelucrurile la cale f`r` [tirea ei, mai ales c` v`zuse c` ea nu arenici un chef s`-l \ntâlneasc`.

{i totu[i, acum era \n ma[ina lui. Gus [i Zelma aveau aerulunor p`rin]i ferici]i, fiindc` ea atr`sese aten]ia unui b`rbat„atât de bine”.

– Te place foarte mult, remarcase Gus cu o mutr` \ncân-tat`. Ai noroc, Pam. Are o situa]ie bun`, e simpatic [i Scotty \lplace, ceea ce nu-i deloc de neglijat.

{i ce dac`? gândi iritat` tân`ra femeie. Gus \[i \nchipuiec` Marsh o va cere \n c`s`torie la sfâr[itul serii? Dar nuvrusese s`-[i dezam`geasc` vechii prieteni [i pe fiul ei, careera bucuros c` mama lui \l simpatizeaz` \n sfâr[it pe pri-etenul lui mai mare. A[a c` t`cuse, consumându-se \nt`cere.

– E[ti fermec`toare, [opti Marsh, amintindu-i astfel c` seafl` al`turi de ea. Rochia e asortat` cu culoarea ochilor t`i [id` pielii tale o str`lucire de aur pur.

Pam nu-i r`spunse. F`r` voia ei, rezisten]a \i sl`bea. Marsh[tia cum s-o ia [i magnetismul lui ac]iona, \n ciuda \mpotriviriiei.

B`rbatul sim]i c` se afl` pe calea cea bun`. Se mira totu[ide atrac]ia pe care o exercita Pam asupra lui. Era frumoas`,bine\n]eles, dar el cunoscuse frumuse]i clasice, aproape deperfec]iune. Dar aveau ele ochii atât de alba[tri? {i un profilatât de delicat, cu un n`suc cârn?

Un lucru era sigur: nici una din cuceririle lui nu era atât defragil` [i totodat` atât de hot`rât`. Pam era [i experimentat` [iteribil de vulnerabil`. Sim]ea nevoia s-o cunoasc` mai bine, s`\n]eleag` de ce avea o expresie atât de trist`, ochii ace[tia dec`prioar` r`nit`, atunci când se credea neobservat`.


– M` ier]i? o \ntreb` el cu spontaneitate.– Trebuie, replic` ea pe un ton \mbufnat.|[i zâmbir`, [i Marsh ridic` o clip` mâna de pe volan ca s-o

strâng` \n fug` pe a ei.– Formidabil, spuse el cu blânde]e. Acum, bucur`-te de

aceast` zi minunat`: soarele str`luce[te, natura e splendid`.Nu e[ti fericit` s` profi]i de ea?

– Ba da, a[a e, recunoscu ea.Natchitoches, despre care legenda spunea c` este tradu-

cerea indian` a Apelor de Chinquapin, era numit astfelfiindc` era teritoriul unui trib str`vechi, instalat din vremuriimemoriale \n Louisiana. |ntemeiat \n 1714 pe Râul Ro[u,\ncepuse prin a fi un mare centru comercial, gra]ie situ`riisale privilegiate. Mult mai târziu, cursul principal al fluviuluifusese deviat, prin ora[ r`mânând doar un bra] secundar.Importan]a lui avusese de suferit, de[i \[i p`strase intactfarmecul ini]ial.

Marsh coti \n curând pe strada Jefferson, pe malul apei.Acolo urmele trecutului erau mult mai vizibile: re[edin]e maride culoare alb`, cu grinzi de lemn t`iate manual de c`tresclavi, ap`reau printre magnolii [i arbori seculari. CasaPrudhomme-Rouquier, construit` \nainte de 1800, se deta[ape verdele peluzelor. Oamenii de prin partea loculuisus]ineau cu mândrie c` era cea mai veche locuin]` din StateleUnite.

Mai departe, pe Front Street, b`ncile de fier forjatp`reau c` sunt parte integrant` a balcoanelor din acela[imaterial, o reminiscen]` a cartierelor franceze din NewOrleans.

– O s` m` plimb pe malul apei, spuse Pam când Marshparc` ma[ina.

52 FRANCES FLORES

– De ce? se mir` el. Nu vrei s`-mi \ntâlne[ti prietenul?– O s` \ncepe]i s` dep`na]i amintiri [i o s` m` simt \n plus,

\i r`spunse ea zâmbind. Nu-]i face probleme pentru mine,fiindc` \mi place foarte mult s` m` plimb.

Nu avu totu[i mult de a[teptat, fiindc` Marsh reveni curândal`turi de ea.

– Gene lipse[te, \i explic` el. Pân` s`pt`mâna urm`toare,dup` cum spune secretara lui.

– Ce p`cat! exclam` tân`ra femeie.Dar Marsh ridic` din umeri.– Nici o problem`, afirm` el. O s` revin, fiindc` nu e prea

departe. |]i propun pentru \nceput s` facem cump`r`turilepentru Gus [i Zelma. Dup` ce o s` sc`p`m de grija asta,mergem pe o teras` s` bem un pahar.

*

Când sosir` \n apartamentul lui Pam, trecuse de miezulnop]ii. Literalmente se pr`bu[eau sub povara cump`r`turilor.|n plus fa]` de ce aduceau pentru familia Emery, Marsh, \nciuda protestelor lui Pam, achizi]ionase o m`nu[`, o minge [io bât` de base-ball pentru Scotty [i-i oferise un enorm buchetde trandafiri roz tovar`[ei lui de drum.

Se regalaser` cu fructe de mare \ntr-un restaurant pitoresc,apoi se duseser` s` danseze. Pam era obosit`, dar \ncântat`.

– Sincer \]i spun, zise ea punând pachetele pe birou [i pecovor, de mult timp nu m-am mai distrat a[a de bine.

– |mi pare bine s` aud a[a ceva! rosti Marsh.O lu` \n bra]e [i-[i cufund` privirea cenu[ie \n ochii lui Pam.– {i pentru mine a fost o sear` minunat`, \i [opti el. Fiindc`

am fost \mpreun` cu tine.


Gurile lor se \ntâlnir` [i o senza]ie pl`cut` o \nv`lui pe Pam.Marsh o trase spre canapea [i \ncepu s-o s`rute pasional.

Când \[i strecur` mâna sub rochia ei [i-i cuprinse cu deli-cate]e sânul drept, Pam scoase un suspin de mul]umire. {tiac` acum nu dore[te decât un singur lucru: ca aceste clipeminunate s` nu se mai sfâr[easc` niciodat`.

Marsh \i atinse cu buzele lui fierbin]i gâtul, apoi cobor\spre piept. Când deschise fermoarul, rochia alunec` pe jostransformându-se \n corola unei flori.

– Ce fumoas` e[ti! [opti el sco]ându-i sutienul.Cuprinse cu buzele sfârcul roz al unui sân [i-l mângâie cu

vârful limbii. Pam tremura din cap pân`-n picioare. Valuri dedorin]` urcau \n ea, f`când-o s` geam` de pl`cere. Trecuseatât de mult timp de când un b`rbat n-o mai dezbr`case, plinde dorin]`. Trupul ei \nflorea ca un trandafir sub pic`turile deploaie.

|ncet, cu o mân` expert`, el \i mângâie pielea catifelat`pân` când dorin]a o f`cu s` gâfâie \n bra]ele lui. Apoi o culc`pe perne [i se lungi lâng` ea. |n ochii lui era o infinit` tandre]ecând o privi. O s`rut` \ndelung [i Pam \[i d`du seama cât demult o dorea. Degetele lui \i mângâiar` apoi partea interioar`a coapselor, \n locul unde pielea este mai sensibil`, [i ea \[i\ndep`rt` picioarele, ca pentru a-l asigura de consim]`mântulei.

Totu[i, când el \ncerc` s`-i scoat` bikinii, Pam se crisp`brusc. Ce era pe cale s` fac`?

– Nu! exclam` ea \mpingându-l \ngrozit`. Oh, Marsh, teimplor, trebuie s` ne oprim aici.

El o privi f`r` s` \n]eleag` [i-i s`rut` cu dragoste buzele.|nsp`imântat`, aflat` \nc` sub puterea senza]iilor pe care el

[tiuse s` le trezeasc` \n ea, Pam \ncerc` s` se degajeze.

54 FRANCES FLORES

– Te implor, rosti ea cu o voce tremur toare. Oh, Marsh, e imposibil.– De ce? se mir` el. V`d c` m` dore[ti la fel de mult cum te

doresc [i eu. De ce ]i-e fric`? |]i promit c` te vei sim]i bine.Disperat`, ea \l \mpinse cu toat` puterea. Cum s`-i explice

ce sim]ea ea? Nu-i putea m`rturisi c` lupta contra ei \ns`[i,pentru c`, dac` \i ceda, risca s` sufere din nou. {i niciodat` nuse va mai afla la bunul plac al unui b`rbat. Fusese atât denefericit`. Se jurase c` nu va mai l`sa pe nimeni s`-i dominesentimentele [i emo]iile. {tia c` n-ar putea s` supravie]uiasc`unui nou e[ec.

– |mi pare r`u, \i r`spunse ea gata s` izbucneasc` \n plâns.N-ar fi trebuit s` m` las antrenat` atât de departe.

Marsh se ridic` brusc [i ea putu citi \n ochii lui c` era r`nit.– M-am \n[elat deci atât de mult? o \ntreb` el. Am crezut c`

m` placi, a[a cum te plac [i eu.Tân`ra femeie \[i adun` \n grab` rochia de pe jos [i-[i

acoperi pudic sânii.– Eu… te plac, bâigui ea. Dar asta nu \nseamn` c` vreau s`

fac dragoste cu tine. Asta e plata pe care o a[tep]i \ntotdeaunacând oferi o mas` uneia dintre cuceririle tale?

Marsh deveni extrem de palid [i Pam \[i regret` imediatvorbele.

– Iat` un gând foarte vulgar, coment` el, [i \n \ntregimegre[it. Cred c`-]i dai seama de asta.

Cu o mi[care supl` [i rapid` se \ndep`rt` de ea privind-ocu r`ceal`.

– Nu-mi datorezi nimic, \ncheie el.{i cât ai clipi el se \mbr`c` [i p`r`si \nc`perea. {ocat` \nc`,

Pam \l auzi \nchizând u[a de la intrare.


Capitolul 4

– Nu glumesc, afirm` Gene Douglas. De la moartea tat`luimeu, care a survenit \n toamna trecut`, caut un nou asociat.Tu ai fi persoana perfect`. Noi doi am forma o echip` formi-dabil`. Gânde[te-te la asta, vrei?

Se g`seau \ntr-o cafenea mic`, aflat` lâng` biroul lui Gene.Erau orele dou` ale dup`-amiezii [i localul era aproapepustiu.

Marsh b`tu darabana cu degetele pe mas`, apoi \[i b`urestul de whisky.

– Nu [tiu ce s` zic, Gene, replic` el.Ochii lui se \ntunecar`.– De fapt, m-am gândit s` m` stabilesc aici sau la Many. A[

putea cump`ra un teren pe malul lacului. Peisajul este splen-did [i odihnitor. Totu[i, nu e atât de u[or s` las balt` o afacere\nfloritoare dintr-un mare ora[.

Ridic` din umeri.– Dup` cum [tii, familia mea locuie[te la New Orleans. Nu

sunt sigur c` m` pot lipsi de prezen]a ei.

– |n]eleg c` e vorba de o hot`râre important` pentru tine,recunoscu Gene. Dar a[ fi \ncântat s` vii s` lucr`m \mpreun`.Mai gânde[te-te!

– |]i mul]umesc, Gene. Oferta ta mi-a mers la inim`, s` [tii.Ai r`mas tot prietenul de pe vremuri.

– Bine! spuse Gene, rezemându-se de sp`tarulscaunului sù. Acum c` subiectul acesta este \nchis,explic`-mi de ce nu e[ti c`s`torit, cu trei copii, un câine, [io cas` cump`rat` pe credit. E[ti singurul celibatar din fostanoastr` band`.

Marsh izbucni \n râs.– Privit din acest unghi, se pare c` am sc`pat cu bine!

exclam` el vesel. {tii c` mariajul meu cu Lynn a fost un e[ec.Dup` aceea m-am logodit, dar am rupt logodna dup` câtevaluni. Jackie nu era femeia care-mi trebuia.

– Dick Palmer mi-a telefonat dup` accidentul tù, remarc`Gene. Mi-a spus c` Jackie se afla la volan \n momentul coli-ziunii. Ea a fost r`nit`?

– Nu. Slav` Domnului c` ea n-a avut decât câteva zgârie-turi. A fost sincer \ndurerat` pentru ce mi s-a \ntâmplat.

Ridic` din umeri.– Pe patul de spital, am avut timp s` m` gândesc mai mult

la via]a mea personal`, continu` el. {i am ajuns la concluzia càm face o mare gre[eal` unindu-ne vie]ile.

|n seara când avusese loc accidentul, Marsh [i Jackiefuseser` la o petrecere. Tân`ra bùse prea mult [i flirtase pefa]` cu un politician. Marsh se sup`rase [i se certaser`\ngrozitor.

Jackie se urcase \n ma[ina ei – cea a lui Marsh era la reparat– extrem de furioas`, [i demarase \n tromb`.


Marsh nu-i putea \ns` purta pic`, fiindc` \i f`cuse repro[uriaspre [i aluzii ustur`toare. Mai târziu, analizase la rece rela]ialor: erau extrem de diferi]i. Nu a[teptau acelea[i lucruri de lavia]`. Lui Jackie \i pl`cea s` ias`, cu ceea ce numea ea oamenibine : boga]i [i influen]i. Nu-[i pierduse nicidoat` timpul cupersoane care nu-i puteau oferi un avantaj. Iar Marsh refuzas`-[i \ntemeieze prieteniile pe criteriul averii sau al pozi]ieisociale a unui individ.

Marsh era bogat, datorit` unor investi]ii avantajoase, darnu se considera totu[i superior oamenilor cu posibilit`]i mate-riale mai mici.

Dar nu acesta era motivul pentru care rupsese logodna.Nu, ceea ce-l deranjase cu adev`rat era modul \n care Jackieflirta cu b`rba]ii. Nu voia s`-[i strice via]a, gândindu-se dac`so]ia \i era sau nu fidel`.

|[i termin` bùtura [i-i ceru chelneri]ei s` le mai aduc` unrând.

– E rândul tù s`-mi vorbe[ti despre via]a ta, \i spuse el luiGene. Poveste[te-mi despre decep]iile pe care le-ai avut \nprivin]a so]iei tale, a celor trei copii, a câinelui [i a casei pecredit.

Izbucnir` \n râs. Apoi, Gene \ncepu s`-i povesteasc` pri-etenului sù via]a lui de toate zilele. Contrar a ceea ce putusel`sa de \n]eles comentariul sù ironic, el \[i adora familia.Scoase ni[te fotografii din portofel [i i le prezent` cu mândrielui Marsh. Apoi enumer` succesele [colare ale copiilor [imen]ion` reu[ita profesional` a mamei lor care era muzi-cian`.

Ascultându-l, Marsh sim]i c`-l invidiaz`. Gene avea ni[tescopuri \n via]`, care lui \i lipseau. La treizeci [i cinci de

58 FRANCES FLORES

ani, epuizase pl`cerile celibatului. Afacerea lui era \nflori-toare, de bani nu ducea lips`… [i totu[i asta nu-i mai erade ajuns. Locuia \ntr-un apartament luxos, c`l`torea decâte ori avea chef [i putea s`-[i cumpere tot ce dorea. Dar\n adâncul inimii, [tia c` fra]ii lui, la fel ca [i colegii lui,avuseser` mai mult noroc decât el, cu toate problemele lorfinanciare. Ei aveau o stabilitate, un scop care le aduceafericire.

Imaginea lui Pam \i veni brusc \n minte. Instinctiv, Marshera convins c` ea avea calit`]ile pe care le c`uta el. Era fru-moas`, natural` [i afectuoas`. Dragostea ei pentru Scotty eraevident`. Lucra din greu, conducea o afacere [i totu[ir`m`sese blând` [i feminin`. Rela]ia ei cu Gus [i Zelma eraplin` de afec]iune [i lipsit` de tensiunea care exista \n general\ntre un patron [i angaja]ii lui.

Probabil c` era nebun s` se gândeasc` la Pamela Norris \nace[ti termeni, \[i spuse el dup` o jum`tate de or`, \n timp cep`r`sea Natchitoches. Mai \ntâi, fiindc` ea avea \n urma ei oc`s`torie ratat`. Pe urm`, \i d`duse destul de clar de \n]eles c`nu-l pl`cea. Când o s`-i intre o dat` \n cap c` nu era delocinteresat` de persoana lui?

Cl`tin` din cap. De ce-l l`sa ea s` mearg` atât de departe,ca [i cum \l dorea cu adev`rat, pentru a-l respinge apoi exact\nainte de actul final? {i el ce motiv avea s` insiste atât pelâng` ea? Nu se s`turase de capriciile ei?

*


– E[ti sigur` c` n-o s` ai nevoie de noi? o \ntreb` Zelma.– Bine\n]eles. Cine naiba o s` vrea s` pescuias` pe un

asemenea timp? Profita]i deci de aceast` dup`-amiaz` ca s` v`odihni]i lini[ti]i la voi acas`. Hai, gr`be[te-te! Te a[teapt`Gus.

– Atunci, pe mâine, \i r`spunse Zelma.Pam o privi ie[ind din magazin [i fugind spre ma[ina

so]ului ei. O clip` mai târziu disp`ruser` din raza ei de vedere[i tân`ra femeie se sim]i teribil de singur`.

„Ce proast` sunt!” se mustr` singur`. {i nu din cauz` c`Scotty dormea \n ora[, la prietenul lui Jimmy, sau c` Gus [iZelma plecaser` acas`, se sim]ea ea singur` [i p`r`sit`. De alt-fel ea \i \ndemnase s` plece.

Bungalourile erau toate ocupate [i primise mai multerezerv`ri pentru sfâr[itul lunii [i pentru iulie. Era bucuroas`pentru asta; totu[i, dac` situa]ia nu se \ndrepta \n vara asta, vareu[i cu greu s-o scoat` la cap`t. Dac` n-ar fi avut atâteadatorii… gândi ea disperat`.

Câteodat` se sim]ea atât de obosit` de lupta astave[nic` pentru plata facturilor! Poate c` unchiul Bob se\n[elase când \i l`sase ei mo[tenirea, crezând c` ea vaputea duce mai departe afacerea lui. Iar Mike probabil c`nu se \n[elase când \i spusese c` ea nu are sim]ul afacerilor[i c`-[i pierde timpul explicându-i ceea ce ea nu va pricepeniciodat`.

Surâse cu am`r`ciune: dac` Mike ar fi fost ast`zi \n via]`,ar fi fost uimit s` constate c` rezistase atâta timp. Fiindc` eln-o credea \n stare de nimic. Chiar \n treburile casei, el tre-buia s`-[i dea cu p`rerea asupra oric`rui lucru, chiarne\nsemnat.

60 FRANCES FLORES

Ei bine, ea nu va abandona, chiar [i numai pentru a-[idovedi ei \ns`[i c` Mike se \n[elase. Dac` voia s`-[i p`strezedemnitatea [i stima pe care o avea pentru propria ei persoan`,era indispensabil s` nu capituleze.

O ma[in` ap`ru la cotitura drumului, \n ploaia toren]ial`.Pam o recunoscu imediat: era ma[ina lui Marsh. Trecu \ncetprin fa]a magazinului \nainte s` dispar` \n spatele pinilor deun verde \ntunecat.

Tân`ra \nchise ochii, \n timp ce un val de regret ocuprindea f`r` voie. |n noaptea trecut` \l dorise pe Marsh maimult decât pe oricare b`rbat de pe lume. {i totu[i, nu avusesecurajul s`-i m`rturiseasc` asta. El o p`r`sise [i era numai vinaei. Cum s`-i repro[eze c` voia s` aud` din gura ei confirmareafaptului c`-l dore[te? |l r`nise profund, respingându-l primadat`. {i Marsh refuzse s` fie din nou umilit.

Din nefericire, Pam suferise prea mult ca s` reu[easc` s`-[iexprime prin cuvinte cele mai secrete gânduri [i dorin]e. Se\nchisese \n ea ca s`-[i protejeze sensibilitatea. {i reu[isedestul de bine s`-[i creeze o carapace, \n spatele c`reia seascunsese.

Atunci de ce era atât de afectat`? Imediat ce se gândea laMarsh, o tulburare ciudat` o cuprindea. {i asta o \ngrijora,fiindc` reprezenta o amenin]are pentru echilibrul pe care-lc`p`tase cu atâta efort.

Totu[i, ce avea el deosebit? Sigur c` era viril, cu fizicul luide atlet. Mai degrab` seduc`tor, dar mai \ntâlnise [i al]i b`rba]ila fel de frumo[i, care o l`saser` rece. |n schimb, Marsh nu tre-buia decât s-o priveasc` [i ea sim]ea c` se tope[te ca z`pada lasoare. Imediat ce o atingea, sim]ea c` voin]a o p`r`se[te [ic` e gata s`-i fac` pe plac. Niciodat` Mike nu avusese un


asemenea efect asupra ei. Pân` \n prezent crezuse c` acestgen de reac]ii nu exista decât \n imagina]ia romancierilor.

Se \ntoarse la tejghea [i \ncepu s` fac` ordine. Dup` ce ter-min`, era \nc` devreme.

La ora patru [i jum`tate mai ploua \nc`, dar cu mai pu]in`putere. Cerul era \ntunecat, anun]ând parc` venirea nop]ii.Pam se gândi c` e destul de pu]in probabil s` mai aib` vreunclient, a[a c` \nchise magazinul.

Brusc, auzi un zgomot ciudat, \n momentul când sepreg`tea s` urce sc`rile care duceau spre apartamentul ei. S-arfi zis c` erau ni[te voci de copii.

Pam \[i \ncord` auzul [i de data asta nu mai avu nici o\ndoial`: zgomotul venea din direc]ia digului. Nu \n]elegeacuvintele, dar strig`tele \ngrozite f`cur` s`-i bat` inima cuputere.

Se repezi spre lac [i \n curând nu mai avu nici o \ndoial`:ni[te tineri afla]i \n vacan]` erau \n pericol.

– }ine]i-v` bine! url` ea \n timp ce fugea. Sosesc!Gâfâia, cuprins` de o presim]ire sumbr`.”Doamne! se rug`

ea, te implor, ap`r`-i!”Imediat ce ajunse la pontonul de lemn, \i z`ri: unul din

vasele \nchiriate se leg`na \n voia valurilor, la vreun kilometrude mal. Pe punte, o siluet` micu]` st`tea jos, \n timp ce o altaera \n picioare. Pam sim]i c`-i \nghea]` sângele \n vene când\[i d`du seama c` nu purtau veste de salvare.

|[i duse mâinile pâlnie la gur`.– Sta]i lini[ti]i! strig` ea. Vin dup` voi!Nimic nu dovedea c` vorbele ei fuseser` auzite. Vântul

sufla spre coast`, ceea ce f`cea destul de imposibil` aceast`eventualitate. Se repezi spre o ambarca]iune, rugând cerul ca

62 FRANCES FLORES

rezervorul de benzin` s` fie plin. Era aplecat` spre frânghiacare o ]inea legat` de mal, când ni[te degete o prinser` cu pu-tere de bra].

– S` lu`m vaporul meu, \i porunci o voce b`rb`teasc`. Emai rapid.

Pam \[i ridic` privirea [i-l descoperi pe Marsh al`turi de ea.Imediat se sim]i u[urat`. Chipul lui era grav [i-[i d`du seamac` el \n]elesese pericolul situa]iei.

|l urm` f`r` s` scoat` nici un cuvânt. |n curând se urcauamândoi pe vasul lui [i Marsh d`dea drumul la motor. Ploaiaaproape c`-i orbi când luar` vitez`. Valurile erau repezi [iputernice, \ncepuse s` se lase \ntunericul. Devenise deja greus` disting` barca aflat` \n primejdie.

|n sfâr[it, copiii \i v`zur`. Inima lui Pam f`cu un salt \npiept, fiindc` cel care era a[ezat se ridic` brusc [iambarca]iunea u[oar` se cl`tin` puternic. Din fericire, copilulavu reflexul s` se aga]e de bord [i s` se lase \n genunchi. Pam[opti o rug`ciune de mul]umire. Dac` vor mai sta lini[ti]i câte-va minute, vor fi salva]i!

– Nu fi \ngrijorat`, o lini[ti Marsh. |n curând ajungem lâng` ei.A[a se [i \ntâmpl`. Marsh opri motorul [i aduse

ambarca]iunile bord la bord. Ocupan]ii b`rcii, \ngrozi]i,st`teau strân[i unul \ntr-altul [i plângeau \n hohote. Pamrecunoscu fiul [i fiica unei perechi care sosise \n ajun \nsta]iune.

– Da]i-mi mâinile, le porunci Marsh.|i ridic` \n aer f`r` un efort vizibil [i-i d`du lui Pam. Apoi

leg` barca de a lui [i se \ndrept` \ncet spre port.Pam \i strânse pe copii la piept [i-i consol` cum [tiu mai

bine.


– De ce v-a]i urcat \n barca asta? \i \ntreb ea când se calmaser pu]in.– Ne-am gândit c` ar fi amuzant s` facem un tur, \i

r`spunse cu naivitate b`ie]elul.– Prin ploaie?– Nu ploua a[a de tare când am plecat noi, spuse feti]a.– Unde sunt p`rin]ii vo[tri?– Dorm, le explic` ea. Ne-am plictisit a[teptându-i s`-[i fac`

siesta.Pe Pam o trecu un fior gândindu-se la teribilul pericol din

care sc`paser`.– Promite]i-mi s` nu v` mai urca]i niciodat` pe un vas f`r`

un adult lâng` voi, spuse ea. {i chiar \n acest caz, trebuie \ntot-deauna s` purta]i o vest` de salvare.

– A[a o s` facem, spuser` ei \n cor. Ne-a fost atât de fric`!Tân`ra femeie \i strânse la piept, emo]ionat` de vulnera-

bilitatea lor.Când ajunser` la ]`rm, un grup de oameni \i a[teptau.

Ace[tia \i ajutaser` pe p`rin]ii copiilor s`-i caute, când \[id`duser` seama de dispari]ia lor.

Când \i v`zur` ajun[i cu bine la ]`rm, tat`l [i mama copi-ilor le mul]umir` cu lacrimi \n ochi lui Pam [i Marsh. |n celedin urm` plecar` [i ei, c`ci trebuiau s`-i schimbe pe pu[ticare cl`n]`neau de frig. Pam [i Marsh r`maser` singuri pedig.

Se privir` [i izbucnir` brusc \n râs, desc`rcându-se de ten-siunea momentelor de groaz` prin care trecuser`. Ochii luiMarsh c`p`tar` o expresie tandr` când \[i privi \nso]itoarea:era ud` leoarc` [i p`rea epuizat`.

– Ar`]i splendid! \i declar` el pe un ton mali]ios.– {i tu la fel!

64 FRANCES FLORES

Pam \i zâmbi. Marsh era seduc`tor [i cu hainele astea udepe el, care i se lipeau de piele sco]ându-i mu[chii \n eviden]`.Brusc, o trecu un fior.

– Poate c` ar trebui s` ne ad`postim [i noi? \i suger` ea,rebegit` de frig. Vrei s` bei o cafea?

Apoi \[i aminti brusc de ultima lor \ntrevedere [i se crisp`,sigur` c` el \i va refua invita]ia.

Marsh o privi cu aten]ie, ca [i cum \i ghicea gândurile.Dup` un moment care i se p`ru lui Pam c` dureaz` o ve[nicie,el d`du din cap.

– Cu pl`cere. M` duc \ntâi s` m` schimb, apoi vin.Când ajunse \n apartamentul ei, Pam puse cafetiera \n

priz`, \nainte s` se dezbrace \n pielea goal`. Apoi se b`g` subdu[ul fierbinte. Câteva minute mai târziu, pe când se usca,auzi ni[te b`tì \n u[`. |[i puse \n grab` halatul [i deschise.

Marsh sosise deja! |mbr`case ni[te blugi usca]i [i o c`ma[` bej.– E o ploaie toren]ial`, o anun]` el. Noroc c` am g`sit co-

piii ìa \nainte de c`derea nop]ii!– Numai când m` gândesc [i mi se face pielea de gìn`,

spuse Pam.Marsh se \ntoarse spre ea [i tân`ra se sim]i imediat intimidat`.– Cred c` e gata cafeaua, spuse ea repede. Serve[te-te \n

timp ce m` \mbrac.– Ar`]i perfect [i a[a, replic` el cu un aer serios. |nc`lzit`,

\n largul tù [i acoperit` pân` \n din]i, dac` asta tenelini[te[te. Din punctul meu de vedere, nu v`d de ce ar finevoie s` te schimbi.

P`rea sincer [i atât de indiferent la ]inuta ei, \ncât Pam sim]ic` ar fi caraghioas` dac` ar insista. |ncerc` deci s` uite c` eragoal` pe sub halat [i se \ndrept` spre buc`t`rie.


– |n dulapul `la e ni[te coniac, \l inform` ea. Nu te jena,dac` vrei s`-]i pui pu]in \n cafea.

Apoi scoase dou` ce[ti [i le a[ez` pe o tav`. Marsh turn` \nfiecare dou` degete de alcool [i duse totul \n salon. Apoi setrânti pe un fotoliu, \n timp ce Pam se a[eza pe o canapea.

Tân`ra se sim]i asigurat` de distan]a care-i desp`r]ea.Simplul fapt c` el se afla \n casa ei o tulbura. Atmosfera era\nc`rcat` de electricitate.

P`rând c` nu-[i d` seama de sentimentele contradictorii pecare le trezea \n ea, Marsh st`tea r`sturnat non[alant \n fotoliu[i-[i savura b`utura.

– Unde e Scotty? o \ntreb` el curios.– Noaptea asta [i-o petrece \n ora[ la prietenul lui, Jimmy,

\i r`spunse ea. T`cerea care e \n casa asta \n absen]a lui euimitoare, nu-i a[a?

Izbucnir` amândoi \n râs.– Presupun c` a[a sunt to]i copii, remarc` Marsh. Nu-]i per-

mit s` ui]i nici o clip` de prezen]a lor!– Exact, oft` Pam.|l privi gânditoare, \nainte s` continue.– |]i mul]umesc pentru aten]ia pe care i-o acorzi, spuse ea.

Pentru el, e[ti Mo[ Cr`ciun \n persoan`.Marsh zâmbi.– {tii c`-l iubesc. De când am sosit aici, e un tovar`[ foarte

pl`cut pentru mine.– M` tem c` o s`-i lipse[ti foarte mult când vei pleca.– A[ putea reveni din timp \n timp \n weekend, se auzi el

vorbind. {i o s`-i permi]i f`r` \ndoial` s`-[i petreac` \n casamea de la New Orleans câteva zile.

Pam r`mase uimit`.

66 FRANCES FLORES

– De ce s -l invi]i? \l \ntreb ea. La urma urmei, nu e decât un b ie]el.Interlocutorul ei ridic` din umeri [i reflect` o clip`.– E exact genul de copil pe care mi-ar fi pl`cut s`-l am, rosti

el \n cele din urm`. Vioi, inteligent [i cu o fire pl`cut`, cald`.S-ar sim]i grozav printre nepo]ii [i nepoatele mele!

Pam râse [i-[i \nchipui cum ar ar`ta fiul ei \n mijlocul uneifamilii numeroase. Probabil c` era minunat s` participi lapetreceri cu fra]ii, surorile [i numero[ii lor copii. |ntotdeaunaregretase c` e copil unic [i faptul c` Scotty se afla \n aceea[isitua]ie o \ntrist`.

Mai târziu, Pam \nc`lzi un ghiveci pe care-l preg`tise \najun [i-l mâncar` \mpreun`. |n timpul mesei, Marsh \i povestidin ispr`vile pe care le f`cuse el \n copil`rie. Se p`rea c`fusese o perioad` foarte fericit` a vie]ii lui.

Se \ntorseser` \n salon când luminile se stinser` brusc.Apartamentul fu cufundat \n \ntuneric.

– Oh, Doamne! exclam` Pam nec`jit`. Sper c` o s` dearepede drumul la curent.

– De ce? o \ntreb` o voce amuzat` de lâng` ea.}i-e fric`?– Nu fi caraghios! M` gândesc la clien]ii mei.– Pe mine nu m` deranjeaz` deloc, replic` el indiferent.Se a[ezaser` pe canapea, exact \nainte de pana de electri-

citate [i, prin \ntuneric, Pam sim]ea cu o acuitate nou`prezen]a lui Marsh. Era atât de aproape de ea \ncât o trecu unfior, de[i el nici m`car n-o atinsese.

– Avem un generator care se aprinde automat \n magazin,spuse ea cu nervozitate. Dar asta-i tot. Poate c` ar trebui s`cobor. Oamenii ar putea avea nevoie de lumin` sau delanterne. Am un felinar \n buc`t`rie. M` duc…

Se ridica deja când o mân` ferm` o re]inu.


– N-are rost, afirm` Marsh.O sim]ea tremurând. Atitudinea lui era ridicol`, [tia asta… [i

totu[i o dorea atât de mult. Lupta \mptriva dorin]ei lui de a o lua\n bra]e \nc` de la \nceputul serii [i acum nu se mai putea re]ine.

|[i ascunse fa]a \n p`rul ei parfumat [i-i deschise halatul.Timp de o clip` Pam se crisp`, dar o c`ldur` pl`cut` \icuprinse trupul. Obosise s`-[i tot ascund` adev`ratul tem-perament. Ce bine ar fi s` se abandoneze complet \n bra]eleacestui b`rbat seduc`tor!

Halatul \i alunec` pe umeri, descoperindu-i pielea catife-lat`. Buzele lui Marsh \i atinser` gâtul \n timp ce o strângea lapiept. Cu un oftat, Pam se destinse [i-i c`ut` mâna pe care oa[ez` pe sânul ei.

Marsh r`mse nemi[cat.– Pam…[opti el cu o voce r`gu[it`. Vrei…?Ea \n]elese \ntrebarea nerostit`. Era aceea[i ca \n ultima

sear` petrecut` \mpreun`. El sim]ea nevoia ca ea s`-[i exprime\n mod clar dorin]a, ca s` nu existe nici o ne\n]elegere.

Pam \i cuprinse fa]a \n mâini, \ntorcând-o spre ea. |i sim]eanelini[tea [i asta o emo]iona nespus, dându-i curajul s`-ispun` cuvintele pe care le a[tepta de la ea.

– Vreau s` facem dragoste, Marsh, \i [opti ea \n fine. Mi-afost atât de team`. Dar acum temerile mele au disp`rut. Poatec` vor reveni, dar acum [tiu c` vreau s`-]i apar]in.

Ochii i se umplur` de lacrimi, fiindc` \[i expunea parteacea mai vulnerabil` a persoanei sale. Poate c` mâine va regre-ta c`-i cedase. Totu[i trebuia s`-[i asume acest risc. Pentru el,dar [i pentru ea.

Marsh nu \n]elegea de ce este ea speriat`, dar recunoscuaccentele de sinceritate din vocea ei.

68 FRANCES FLORES

– Scumpa mea, [opti el aplecându-se spre ea, va fi minunatfiindc` o s`-]i pot dovedi cât de mult te iubesc. E[ti femeia ceamai atr`g`toare pe care am \ntâlnit-o vreodat`. De când amsosit aici, nu m` gândesc decât la tine.

– Nici tu nu mi-ai ie[it nici o clip` din minte, \i m`rturisiea.

El \i g`si gura [i s`rutarea lui p`tima[` trezi o pasiunedevastatoare \n Pam. Se lipi de el, cu sim]urile aprinse.

Când Marsh se ridic`, luând-o cu el, Pam \l urm` docil`. Elo conduse \n camera ei [i se opri lâng` pat. Acolo o dezbr`c`de halat [i Pam se trezi goal`. Trupul ei zvelt se deta[a \n lumi-na alb`struie a nop]ii.

– Ce frumoas` e[ti, [opti el.Se aplec` spre ea [i-i atinse u[or sfârcurile sânilor. Apoi se

dezbr`c` [i se b`g` \n pat lâng` ea. Pam sim]i atunci cât era dedorit`.

– A[ vrea s` se fac` lumin`, ca s` te pot vedea, spuse Marsh.– {i eu m` gândeam la acela[i lucru, \i r`spunse ea. Ar`]i

atât de bine.Mâinile ei se plimbar` \ncet pe umerii lui musculo[i, pe

pieptul p`ros. El puse st`pânire pe buzele ei, degetele \icoborâr` de-a lungul pântecului ajungând la coapse. Cândatinse partea cea mai intim` a fiin]ei ei, tân`ra femeie gemu,cuprins` de un val de senza]ii violente, dar nespus de pl`cute.

Niciodat` nu dorise atât de mult un b`rbat. Era o expe-rien]` minunat`. Inima ei b`tea nebune[te, \n timp ce p`trun-dea \ntr-o lume necunoscut`, plin` de pasiune.

Limba lui Marsh \i explor` cu \ncetinitorul urechea, bazagâtului [i \n cele din urm` sfârcurile sânilor. Trezea \n ea ni[teemo]ii extraordinare [i ea \l l`sa s-o fac`.


Apoi Pam se sim]i cuprins` brusc de dorin]a de a-icunoa[te corpul \n acela[i fel [i \ncepu s`-l s`rute cu patim`.Marsh gâfâia sub mângâierile ei.

– Te vreau, rosti el \n cele din urm`, cu o voce imperioas`.Uluit` de puterea cu totul nou` pe care o avea asupra lui,

Pam \i [opti:– Nu \nc`.|i atinse coapsele cu unghiile [i Marsh fu sr`b`tut de un

fior.– M` \nnebune[ti, [opti el.O r`sturn` brusc pe pat.– Dar [i eu pot s` fiu la fel de crud ca [i tine, continu` el.|[i puse \n aplicare amenin]area [i Pam frem`t`, \n timp ce

el \i aducea sim]urile la paroxism.– Te rog, \l rug` ea, \nvins`.Trupul ei se arcuise.– Oh, Marsh, te doresc atât de mult…– {tiu, scumpa mea.Vocea lui era incredibil de tandr`. O p`trunse cu blânde]e

[i ea se deschise ca o floare. Era fericit` cum nu mai fusesevreodat`. I se oferi f`r` nici o re]inere, strângându-l cu putere\n bra]e. Ar fi vrut ca aceast` extraordinar` contopire atrupurilor [i sim]urilor s` dureze o ve[nicie.

Ajunser` \mpreun` la extaz, \ntr-o adev`rat` explozie desenza]ii fantastice.

Când Marsh se lungi al`turi de ea, o privi [i ea \i z`ri surâ-sul \n semi\ntuneric.

– A fost minunat, \i spuse el cu simplitate. Nu m-am \ndoitnici m`car o singur` clip` \n privin]a asta.

T`cu dintr-o dat` [i chipul lui c`p`t` o expresie grav`.

70 FRANCES FLORES

– Te iubesc, declar` el.Pam nu fu surprins` de vorbele lui, ca [i cum se a[tepta la ele.– {i eu, \i r`spunse ea.O sclipire de triumf trecu prin ochii lui Marsh.– }i-a trebuit mult pân` s`-]i dai seama de asta, remarc` el.Tân`ra \l privi cu un aer uimit.– A[a crezi? se minun` ea. Ne cunoa[tem abia de dou`

s`pt`mâni! Tocmai de aceea \mi e team`.– Ssst… dragostea mea. Chiar dac` avem motive s` fim

\ngrijora]i de ceea ce sim]im unul pentru cel`lalt, nimic nutrebuie s` ne strice prima noapte petrecut` \mpreun`.

O s`rut`, apoi o lu` \n bra]e.– Ascult` mai degrab` o mie [i unul de motive pentru care

te iubesc, continu` el.Dup` o or`, când Marsh dormea, Pam st`tea lâng` el cu

ochii \n tavan. Nu crezuse c` se va \ndr`gosti nebune[te de unb`rbat, [i acum, c` asta se \ntâmplase, se sim]ea speriat`.Bucuria ei disp`ruse, fiindc` viitorul \i va aduce durerea uneipierderi ireparabile.


Capitolul 5

Sentimentele care se n`scuser` \ntre Pam [i Marsh erau atâtde nea[teptate [i de fragile, ca un mugure prim`v`ratic, a[a c`nu prea [tiur` cum s` se poarte \n cursul zilelor urm`toare.

Evident, Pam \[i avea munca ei [i Marsh \l ajuta pe Gus,f`când muncile prea grele pentru b`trân. Ref`cu, de exemplu,fa]ada magazinului [i repar` un congelator.

Extrem de jenat` c` era \n situa]ia de a-i accepta ajutorul,Pam \i reaminti de mai multe ori c` el e \n concediu [i c` tre-buie s` se odihneasc`. |i era recunosc`toare c` o scotea din\ncurc`tur`, dar, \n acela[i timp, acest lucru o deranja extremde mult.

Lui Marsh \i venea greu s`-i \n]eleag` atitudinea. De ce eraatât de greu pentru ea s` se lase ajutat`? |n familia lui Marsh,era ceva firesc s`-i aju]i pe cei pe care-i iubeai. Nu f`ceai asta\n a[teptarea unei recompense [i nici nu te gândeai c` faciprea mult. Nu, o f`ceai pur [i simplu din dragoste.

Din nefericire, pentru Pam lucrurile se prezentau cu totulaltfel. Era evident c` acest lucru o tracasa [i c` ar fi preferat s`

angajeze pe cineva, dac` [i-ar fi permis. Totu[i, Marsh \i spu-sese de multe ori c`-i place s` me[tereasc` una, alta. Se p`reac` nu fusese \nv`]at` s` i se fac` nici cea mai mic` favoare.

Coco]at pe o scar`, cu o pensul` \n mân`, Marsh sepreg`tea s` vopseasc` o fereastr` aflat` deasupra b`c`niei.Soarele dup`-amiezii \l b`tea drept \n cap [i-[i [terse pic`turilede sudoare de pe frunte cu man[eta c`m`[ii.

Scotty ap`ru pe nea[teptate la col]ul cl`dirii, \mbr`cat doar\n slip. Era ud.

– V`d c` ai f`cut baie \n piscin`, coment` Marsh.B`ie]elul d`du din cap.– |notam cu prietenii, dar mama lor i-a chemat \n cas`,

fiindc` e ora prânzului. {i mama a pus masa [i te roag` s` vii.– |ntr-o clip`, \i r`spunse Marsh. S` termin cu fereastra

asta.Dup` câteva minute, plin de vopsea, urca sc`rile care

duceau spre apartamentul lui Pam. De la \nceputul s`pt`mâniiea insista ca el s` ia prânzul \mpreun` cu ei. El spera c` o facedin pl`cere, nu fiindc` se sim]ea \ndatorat` fa]` de el. Dinnefericire, nu reu[ea s` se conving` de asta.

Dup` faimoasa noapte petrecut` \mpreun`, Pam se schim-base. Atitudinea ei era ciudat`… \ntr-un cuvânt, de ne\n]eles.Imediat ce o s`ruta, \n timpul rarelor ocazii când erau singuri,ea p`rea fericit`, abandonându-se cu voluptate mângâierilorlui. Dar, \n acela[i timp, era rezervat`. S-ar fi zis c`, dup` cerecunoscuse faptul c`-l iubea pe Marsh, voia s` ridice o bari-er` \ntre ei.

Ca pentru a dezmin]i asta, când Marsh intr` \n cas`, ea \iie[i imediat \n \ntâmpinare [i se ridic` \n vârful picioarelor cas`-l s`rute pe buze. Acest gest \l avertiz` pe Marsh c` Scotty nu


era prin preajm`. Fiindc` Pam insistase s` fie discre]i \n fa]afiului ei [i a celorlal]i, de altfel. Era \nc` prea devreme, \i expli-case ea, [i Marsh aprobase.

Când o rela]ie se afl` la \nceput, este important s-o prote-jezi [i s` nu-i la[i pe ceilal]i s` se amestece. Este \nc` fragil` [iun nimic ar putea s-o distrug`.

Bra]ele lui Marsh \i \nl`n]uir` instinctiv talia, \n timp ce ea\l s`ruta. Dar când se lipi de el, Marsh o \mpinse cu blânde]e.

– Sunt murdar, \i explic` el. A[ dori s` fac un du[.Pam citi dorin]a \n ochii lui cenu[ii [i sim]urile ei se

aprinser` imediat. Nu mai f`cuser` dragoste din seara când\i salvaser` pe cei doi copii, fiindc` Scotty fusese \ntot-deauna acas`. Era uimit` s` constate cât de mult \i lipseaasta.

|n timpul ultimilor ani se crezuse frigid`, [i noaptea petre-cut` cu Marsh fusese o revela]ie pentru ea. Acum \nflorise,deborda de vitalitate [i era mai plin` de feminitate ca nicio-dat`.

|n acela[i timp, \i era team` ca fericirea ei s` nu dispar`.Suferise prea mult ca s` poat` crede c` o asemenea fericirepoate dura. Dup` iluziile din adolescen]`, realitatea fusesefoarte dur` cu ea. Nu va mai fi atât de proast` [i naiv`. De dataasta va fi atent`. Bine\n]eles c` va profita de momenteleminunate pe care le putea petrece al`turi de Marsh, dar nu vauita nici o clip` c` via]a lui era la New Orleans. Acolo \[i vareg`si familia, prietenii, munca.

Bine\n]eles c` el \[i va aminti de idila lor. Poate c`, la\nceput, va mai veni s`-i viziteze. Totu[i, se vor \ndep`rtarepede unul de cel`lalt. Nu po]i \ntre]ine focul de la distan]`.{i Pam se preg`tea deja pentru acest final.

74 FRANCES FLORES

– Unde e Scotty? se interes` Marsh.– A plecat s` pun` o scrisoare la po[t`. Se va \ntoarce dintr-o

clip` \n alta.– De asta m` [i temeam, \i r`spunse Marsh cu un zâmbet

dezam`git. Voiam s`-]i propun s` uit`m de mas`.Ochii alba[tri ai lui Pam se luminar`.– E o idee grozav`, dar…– {tiu, dar vine Scotty.B`rbatul oft` din adâncul sufletului.

*

|n lumina amurgului, Pam \i privea cu un aer \nduio[at pecei doi b`ie]i care sp`lau vesela \mpreun` cu Marsh. Ea st`teape o buturug`, cu o cea[c` de cafea \n mân`.

Cina fusese simpl`, dar delicioas`: cârn`ciori pr`ji]i \n tigaiepe focul de lemne, cartofi cop]i \n jar [i fructe din compot. Câtde fericit fusese Scotty s` participe la preg`tirea acestei cine!

Pam nu se mai sim]ise de mult timp atât de destins`. Marshse opusese categoric ca ea s` se oboseasc` \n vreun fel [i-iporuncise s` se odihneasc` \n timp ce el montase cortul \najun. „B`rba]ii“ a[a cum numea el grupul pe care-l forma\mpreun` cu cei doi b`ie]i, se aflau acolo pentru a o servi.

Cu o infinit` r`bdare, Marsh \i \nv`]ase s` monteze cortul.Apoi \mp`r]ise sarcinile: adunatul lemnelor, f`cutul focului,preg`tirea mesei, sp`larea vaselor.

– Ei bine, cred c` merit`m [i noi pu]in` odihn`, declar`Marsh. |n orice caz, sunte]i ni[te pionieri formidabili ai „ves-tului s`lbatic”!

Jimmy [i Scotty \i adresar` un zâmbet \ncântat.


– Mi-ar pl`cea atât de mult s` tr`iesc ca David Crockett!exclam` Jimmy. Ne-am putea instala definitiv aici!

– Da, [i am vâna veveri]e! \l sus]inu Scotty.|l implorase aproape pe Marsh s`-l lase s` omoare una din

aceste dr`g`la[e animale. Pam protestase [i Marsh \i cântase \nstrun`. Mai ales fiindc` se gândea c` Scotty era prea mic ca s`foloseasc` o carabin`. Totu[i, avusese tactul s` nu men]ionezeasta.

– Prive[te, exclam` Marsh cu o voce \n`bu[it`, un iepu-ra[!

Ar`t` cu vârful degetului spre tufi[ul \n spatele c`ruia toc-mai disp`ruse o codi]` alb`.

– S`-l urm`rim! strig` Scotty surescitat. O s` ne duc` directla vizuina lui!

O lu` la goan`, cu Jimmy pe urmele lui.Marsh \i f`cu lui Pam cu ochiul [i-[i turn` cafea.– Asta o s`-i ]in` ocupa]i cel pu]in cinci minute, afirm` el

a[ezându-se lâng` ea.Scoase un oftat, pref`cându-se extrem de obosit. O lumi-

ni]` juc`u[` ap`ru \n ochii tinerei femei.– Ce s-a \ntâmplat? \l \ntreb` ea cu un aer nevinovat. Doar

n-oi fi obosit?– Nu! Pur [i simplu sunt epuizat!|[i \ntinse piciorul aflat \n convalescen]`, nu f`r` o mic`

strâmb`tur` de durere.– M` \ntreb de unde or fi g`sind atâta energie, oft` el. |n

diminea]a asta am fost cât pe-aci s` fac o criz` de inim` cândl-am v`zut pe Jimmy urcându-se \n copacul `la! Vreau s`-lpredau \ntreg p`rin]ilor lui!

Pe Pam o trecu un fior.

76 FRANCES FLORES

– |mi amintesc ziua când mama lui Jimmy mi-a telefonat cas` m` anun]e c` Scotty s-a tìat foarte rù la picior, fiindc` aalergat descul] prin iarb`. M-am dus direct la spital, \n pragulunei crize de nervi. {i când am ajuns la urgen]`, Scotty aveadeja puse zece copci pe care le ar`ta cu mândria unui soldatr`nit \n r`zboi!

Cl`tin` din cap, apoi continu`:– Câteodat` a[ vrea s`-l pot \nchide \n camera lui [i s` nu-l

mai las s` ias` pân` la optsprezece ani! \ncheie ea.Marsh \i adres` o privire plin` de \n]elegere. – Temerile tale sunt justificate, remarc` el. Mai ales c`-i

por]i singur` de grij`. E foarte trist c` so]ul tù n-a trìt ca s`te ajute [i s` se bucure de Scotty. |ntr-un fel, m` simtaproape un impostor, fiindc` \mpart cu el bucuriile pe caretat`l lui n-a avut norocul s` le cunoasc`.

– P`streaz`-]i compasiunea, ripost` sec Pam.Se \ntoarse, pentru ca el s` nu-i poat` vedea chipul.– Cum a[a?Marsh era sincer mirat de reac]ia ei.Tân`ra se ridic` [i se \ndrept` spre foc, unde mai ardeau

mocnit câteva fl`c`ri. Sim]ea un nod \n gât. Lu` o creangùscat` [i o a[ez` peste cele carbonizate. |n curând fl`c`rileo cuprinser` cu l`comie, ca [i cum abia a[teptau s-o con-sume.

{i Mike se purtase \n acela[i fel fa]` de via]`. |n ochii luilumea exista doar pentru a-i satisface dorin]ele. Nimeni [inimic nu avea dreptul s`-i stea \n drum. Nici ea, nici Scotty.

Se \ntoarse spre Marsh care se ridicase \n picioare. St`tea\n spatele ei [i privirea lui exprima profunda afec]iune pe carei-o purta.


– Mike nu l-a dorit niciodat` pe Scotty, \i spuse ea pe unton strident. Din ziua \n care ne-a p`r`sit [i pân` la moartealui, survenit` dup` câteva luni, n-a \ncercat nici m`car o sin-gur` dat` s`-[i revad` fiul.

Am`r`ciunea prea \ndelung z`g`zuit` ie[i la suprafa]` [ilacrimile \ncepur` s` i se rostogoleasc` pe obraji.

Instinctiv, Marsh o lu` \n bra]e [i o strânse la piept. – Nu mi-am \nchipuit a[a ceva, \i [opti el la ureche. Când

Scotty vorbe[te despre tat`l lui o face cu un respect imens [io autentic` mândrie.

– Evident! replic` ea tremurând toat`. I-am povestit \ntot-deauna lui Scotty ce tat` extraordinar a avut [i c`-l adora. L-ammin]it, Marsh! Dar ce puteam face altceva?

Era atât de tulburat`, \ncât aproape c` striga.– Ssst, scumpa mea, \i [opti Marsh s`rutând-o cu tandre]e

pe p`r. Ai procedat bine. Dar \mi pare atât de r`u pentru tinec` ai fost nevoit` s` treci prin toate astea...

Pam \[i sufl` nasul.– Iar mie \mi pare r`u pentru Scotty, declar` ea. Bietul

copil… Nu va [ti niciodat` adev`rul. Ar fi prea crud pentruel.

– A[a e.Marsh o \ndep`rt` cu blânde]e, ca s-o poat` privi.– Ascult`, \ncepu el. Ai procedat cum nu se poate mai bine,

dându-i lui Scotty o imagine pozitiv` despre tat`l lui. Nuregreta asta. Acest fapt dovede[te profunzimea sentimentelorpe care i le por]i.

El \i surâse cu tandre]e.– {tii c` te iubesc, \i [opti el.Pam \nchise ochii [i-i oferi buzele.

78 FRANCES FLORES

– Iepurele a disp`rut! strig` brusc o voce de copil, \napropierea lor.

Pam tres`ri violent [i se degaj` din \mbr`]i[area lui Marsh.Nu destul de repede \ns` pentru a sc`pa de privirea iscodi-toare a lui Scotty.

– De ce o ]ineai \n bra]e pe mama mea? \l \ntreb` el plin decuriozitate pe Marsh.

Chipul lui nu exprima nici urm` de animozitate, ci doarinteres.

– I-a intrat un fir de praf \n ochi, r`spunse Marsh lini[tit. Il-am scos.

– Aha!B`ie]elul nu insist` [i se \ntoarse spre prietenul lui.– Mi-e foame, \i anun]` el.Pam izbucni \n râs, v`zând expresia ne\ncrez`toare [i stu-

pefiat` de pe chipul lui Marsh.– Cum e posibil? se mir` el. Ai \nghi]it un prânz pantagruelic.Restul serii se scurse \n mod pl`cut. Jimmy [i Scotty se dis-

trar` prinzând fluturi pe care-i puser` \ntr-o cutie cu g`uri.Apoi Marsh \i \nv`]` un cântec [i Pam \i admir` \n secret tim-brul grav al vocii, care contrasta cu cel ascu]it [i cristalin alcelor doi copii.

|n cele din urm`, somnul \i dobor\ pe pu[ti. |[i f`cur` otoalet` sumar` [i se b`gar` \n sacii de dormit. |n curânddormeau du[i.

Pam [i Marsh r`maser` lâng` foc, sprijini]i unul de cel`lalt.Se pornise un vânticel u[or care f`cea s` fo[neasc` frunzelearborilor. Stelele str`luceau pe cer.

– Ai putea s` te crezi \n paradis, [opti Marsh. Locul este atâtde lini[tit [i de frumos.


– Da. Nu sunt sigur` c` doresc s` revin la realitate. O privi drept \n ochi [i-i [opti:– Dac` dorim cu adev`rat, aceste momente minunate nu

vor lua niciodat` sfâr[it.– Nimic nu e ve[nic, r`spunse ea cu un aer sumbru.T`cu o clip`, gânditoare.– E atât de ciudat pentru mine s` fiu fericit`, relu` ea.– {tiu. Nici eu nu sunt obi[nuit.Apoi \i surâse cu un aer mali]ios.– Totu[i, poate cu un pic de antrenament vom reu[i s` ne

adapt`m la aceast` nou` stare de lucruri! declar` el. |[i aplec` u[or capul [i Pam \i oferi buzele. Când se sim]i

strâns` cu putere \n bra]e, temerile ei se risipir`, alungate desiguran]a lui Marsh. El o iubea cu pasiune [i ea se mai mira\nc` de ceea ce sim]ise \n noaptea \n care i se d`ruise. |n acestfel, el \i dovedise c` existau ni[te sentimente reciproce [i c` se\n]elegeau [i la pat la fel de bine. Pentru Pam era odescoperire extraordinar` [i inestimabil`.

*

A doua zi de diminea]`, Marsh se trezi la rev`rsatul zorilor.R`mase o clip` lungit \n cort, ascultând lini[tea p`durii.P`s`rile nu cântau \nc` [i doar o lumin` albicioas` anun]a c`se va face ziu`.

Se \ntoarse spre cei doi b`ie]i care dormeau al`turi de el.Jimmy se f`cuse covrig, \n timp ce Scotty se \ntinsese de-a latulcortului. P`rul ciufulit \i c`dea pe fruntea senin`.

Ceva mai \ncolo se afla Pam. Lungit` pe o parte, cu un bra]sub cap, oferea un tablou \ncânt`tor. P`rea lini[tit` [i fericit`.

80 FRANCES FLORES

Marsh sim]i c` i se pune un nod \n gât. Sim]ea nevoia s-oprotejeze. Probabil c` asta \nsemna s` iube[ti.

Se ridic`, \[i trase pe el hainele [i cizmele [i ie[i \ndiminea]a cenu[ie. |n curând, focul ardea sub ceainic. Preg`ticafeaua [i se hot`r\ s` se rad` dup` micul dejun. A[ezat pe obuturug`, privea jocul vesel al fl`c`rilor.

P`s`rile \ncepur` s` cânte [i p`durea se anim` \ncetul cu\ncetul. Era format` din pini, stejari [i arbori de cauciuc. Dup`poieni]`, terenul cobora \ntr-o pant` blând` spre malurilelacului Toledo. Gus \i spusese lui Marsh c` avea inten]ia s`vând` aceast` parcel` [i el se \ntreba dac` n-ar trebui s-ocumpere. Erau mai bine de dou`zeci de hectare [i ar fi un locminunat pentru construirea unei case.

Nu-i vorbise lui Pam despre acest eventual proiect, mai alesfiindc` nu era absolut sigur c` vrea s`-l realizeze. Pentru c` biroullui de avocatur` se g`sea la New Orleans. Trebuia s`-l vând` ca s`se instaleze definitiv aici? Sau s` considere aceste meleaguri\ncânt`toare doar ca pe un loc de vilegiatur`, a[a cum fuseser` la\nceput? Nu [tia dac` s` renun]e sau nu la aceast` idee.

Ceea ce-l oprea era viitorul rela]iei lui cu Pam. Era foarte\ndr`gostit de ea [i ea \i m`rturisise c` e un sentiment reci-proc. Totu[i, a[a dup` cum remarcase ea, se cuno[teau destulde pu]in.

Trecutul o marcase profund. Acest fapt era acum evidentpentru Marsh. Va fi ea oare capabil` s` \nceap` o nou` via]`al`turi de el? Dragostea lor va fi destul de puternic` pentru a-i\nvinge temerile?

Experien]a \i dovedise lui Marsh c`, din p`cate, pasiuneanu dureaz`. Or, el nu voia \nc` un e[ec. Dorea s` serec`s`toreasc`, s` aib` copii [i o c`snicie solid`.


Nu discutase despre aceste probleme cu Pam. Ce gândeaea, de exemplu, despre c`s`torie? {i era preg`tit` s` mai aib`un copil? La urma urmei, \l avea deja pe Scotty. Poate c` el \iajungea? Pentru Marsh era esen]ial s` aib` propriul luiurma[.

Oft`. Exista posibilitatea s` aib` o leg`tur`, s` locuiasc`\mpreun` chiar. Dar asta nu se potrivea cu caracterul lui. El \[idorea cu ardoare o familie, care ar deveni \nsu[i scopul exis-ten]ei lui.

|n cazul \n care Pam n-ar fi preg`tit` s`-i \mp`rt`[easc` pla-nurile de viitor, ar fi fost mai bine s` \nceteze s-o vad`? Ideeai se p`rea insuportabil`. Era prea \ndr`gostit de ea.

Un zgomot u[or \l f`cu s` se \ntoarc`: tân`ra ie[ea din cort,la fel de proasp`t` ca o floare de prim`var`. Ochii ei alba[tristr`luceau ca stelele. Nu era deloc fardat` [i asta o f`cea [i maiseduc`toare \n ochii lui Marsh.

– Bun`, o salut` el. Ai dormit bine?– Da, mul]umesc de \ntrebare.– Sper c` nu te-am trezit eu?– Nu. Oricum trebuia s` m` scol.– Vrei s`-]i torn pu]in` cafea?– Mi-ar pl`cea grozav. Mirosul ei \mi gâdil` n`rile. Cred c`

de-asta m-am trezit.Se duse s` se spele pe din]i [i apoi reveni s` se a[eze lâng`

el.– N-am reu[it s`-mi g`sesc peria de cap, spuse ea \ncercând

s`-[i aranjeze p`rul bogat cu ajutorul mâinilor. Dar \]im`rturisesc c` nici n-am prea c`utat-o, ca s` nu trezesc celedou` bombe vii!

Marsh \i zâmbi, \n timp ce-i \ntindea cea[ca.

82 FRANCES FLORES

– Ar`]i splendid, \i [opti el.– Adev`rat?Ea \[i plec` pu]in capul spre um`r.– Cred c` ai nevoie de ochelari, \l tachin` ea.– M` tem c` nu mi-ar fi de prea mare folos pentru boala de

care suf`r. M-am \ndr`gostit.Pam izbucni \n râs [i-l s`rut` \n grab` pe gur`. Apoi \i

mângâie cu vârful degetului obrazul, care devenise ]epos.– {i eu am aceea[i problem`, \i m`rturisi ea. Crezi c` ne-ar

putea ajuta vreun doctor?– Tare m-a[ mira.– Ce m` sf`tuie[ti?– C`s`toria e cel mai bun tratament.Vorbea foarte relaxat, parc` \n glum`, dar schimbarea care

se petrecu cu Pam fu imediat` [i uimitoare. |[i retrase mâna caars` [i se \ncord` vizibil.

– Tu… glume[ti, nu-i a[a? \ng`im` ea.– Niciodat` \n aceast` privin]`.O examin` cu aten]ie.– Ar fi prea periculos. |nchipuie-]i c` o persoan` nedorit`

m-ar lua \n serios.Era derutat de reac]ia ei, dar [i dezam`git.– Nu m` a[teptam la asta, \i [opti ea, foarte palid` la fa]`.– R`spunde prin da sau nu, o \ndemn` el.Tân`ra femeie avea senza]ia c` se sufoc`, ca [i cum ni[te

lan]uri se \nf`[urau strâns \n jurul ei. Lacrimi de frustrare \istr`lucir` \n ochi. De ce trebuia el s` strice astfel leg`tura lor?

Trase adânc aer \n piept ca s` se calmeze.– Vrei s` m` obligi s` tr`iesc conform criteriilor tale, spuse

ea cu am`r`ciune.


– Nu \n]eleg. Ne iubim, ]in foarte mult la Scotty, [i tu [ii cà[ fi un tat` bun pentru el. Vreau s` am copii cu tine. Ce e deciatât de teribil \n asta?

– E imposibil! exclam` ea isterizat`.Tremura din tot corpul.– Nici un b`rbat nu va mai avea o asemenea putere asupra

mea!– Despre ce vorbe[ti? Doresc o so]ie [i o familie. Ce e atât

de extraordinar?Ea \l privi mânioas`.– Nu sunt interesat`, mul]umesc de \ntrebare, \i ripost` ea

cu r`ceal`. O dat` mi-a fost prea de ajuns. Am inten]ia s`-miduc via]a pe viitor a[a cum doresc eu.

– |n]eleg. E[ti prea egosit` ca s`-]i \mpar]i via]a cu indife-rent cine. Ei bine, sunt fericit c` mi-ai dezv`luit aceast` fa]età personalit`]ii tale. Astfel, n-o s`-mi mai pierd timpul cu tine.

Ridicându-se brusc, se duse s` deschid` saco[ele cu mân-care.

– Prepar masa, o anun]` el. Imediat ce se vor trezi bìe]ii,o s` mânc`m \nainte s` ne strângem bagajele. Pe urm` o s` ne\ntoarcem \n sta]iune.

Pam \[i \nghi]i lacrimile, \ncercând s`-[i revin`. Era extremde nefericit` la gângul c`-l va pierde. Totu[i, el nu-i d`duse deales.

Se \ntoarse \ncet spre el.– }i-a[ fi recunosc`toare s`… te \ndep`rtezi \ncetul cu

\ncetul de Scotty, \n restul timpului care ]i-a mai r`mas depetrecut \n satul de vacan]`, \ncepu ea cu un aer nenorocit.El… te iube[te.

Vocea i se frânse brusc, a[a c` trebui s` se opreasc`.

84 FRANCES FLORES

– Când o s` pleci, relu` ea dup` câteva clipe, va fi \ngrozi-tor pentru el. N-are rost s` faci desp`r]irea [i mai grea.

– Nu-]i face griji, \i r`spunse el cu r`ceal`. Am inten]ias`-mi fac valizele [i s` plec imediat ce ajungem acolo.

– Oh! |n]eleg…O durere intens` \i sfâ[ie inima.– Ai optat f`r` \ndoial` pentru cea mai bun` hot`râre, ter-

min` ea cu un efort v`dit.

*

Dup` dou` ore, Marsh \i l`sa pe Pam [i pe cei doi bìe]inedumeri]i \n fa]a magazinului. Era evident c` Jimmy [i Scottynu pricepuser` deloc de ce trebuiser` s` se \ntoarc` \n grabàcas`. |n ajun, Marsh le promisese s`-i \nve]e s` construiascò mas` din crengi.

Marsh nu le d`du nici o explica]ie, \nchizându-se \ntr-ot`cere total`. Pam fu astfel nevoit` s` g`seasc` o scuz` [i pre-text` o treab` important` de care uitase complet [i care nusuferea amânare. Evit` s` men]ioneze faptul c` Marsh \i vap`r`si chiar \n aceea[i sear`.

Ajuns \n bungaloul lui, Marsh nu reu[i s` se calmeze.Str`b`tea furios \nc`perile ca un leu \n cu[c`, \nainte de a-[iarunca lucrurile \n valize. Cu cât mai repede se va \ndep`rtade acest loc, cu atât va fi mai bine.

Suferea \ngrozitor. Deci important era s` plece cât maideparte posibil. O dat` ajuns acas` la New Orleans, va g`si elun mijloc s`-[i potoleasc` durerea.


Capitolul 6

Zelma, care se afla deja \n magazin, fu surprins` de\ntoarcerea nea[teptat` a lui Pam.

– Sora [i cumnatul meu au sosit azi-diminea]` dinLafayette, o anun]` ea, ca s` petreac` dou` zile la noi.Fiindc` tot te-ai \ntors, o s`-mi pot petrece mai mult timpcu ei.

– Bine\n]eles.Pam \[i privi hainele motolite.– Pot s` m` duc s` fac un du[ [i s` m` schimb? o \ntreb`

ea.Zelma d`du din cap, zâmbind.– Bine\n]eles! Nu m` gr`besc. Ei cunosc casa [i acum se

instaleaz`. Dar nu mi-ai povestit, cum a fost excursia?– Frumoas`, \i spuse gr`bit` Pam. Scotty e \ncântat. Se sim]i u[urat` c` \n acest moment intrar` câ]iva clien]i \n

magazin [i sc`pa astfel de ochii iscoditori ai Zelmei.– Urc \n apartament, spuse ea. O s` cobor cât pot de

repede.

Regreta c` trebuia s-o \nlocuiasc` pe Zelma imediat. Marshva veni s` pl`teasc` [i ar fi preferat s` nu se ocupe pesonal deel. Se p`rea c` era \ntr-o pas` proast` ast`zi… nimic nu-iie[ea.

Ajuns` sus, Pam \ncepu s` plâng` \n hohote. Se ab]inea decând avusese discu]ia cu Marsh. Era disperat` c`-l pierduse.Totu[i ideea de a fi din nou prizonier` \n lan]urile c`s`toriei ise p`rea insuportabil`. |i trebuise prea mult timp s` devin`independent`. {i ast`zi, când reu[ise asta, [tia c` ideealibert`]ii \ntr-o c`snicie era un mit, o glum` proast`. {i ea nuva mai permite niciodat` unui b`rbat s-o domine, s-ostriveasc` prin personalitatea lui.

Cum putea lumea s` apere o asemenea institu]ie demo-dat`? |nainte de divor]ul lor, p`rin]ii ei se certaser` f`r`\ncetare. Cât fusese \mpreun` cu Mike, \i suportase cu curajrepro[urile, \n speran]a c`, dac` ea nu-i va r`spunde, el se vacalma. Din p`cate, cu toat` bun`voin]a ei, nu reu[ise s`-i fiepe plac.

El \i d`dea, strâmbând din nas, o mic` sum` de bani [i ocontrola la sânge cum o cheltuie[te. Ca pe un copil! Ea trebuias`-i dea socoteal` de toate cheltuielile, \n cele mai miciam`nunte: nici chiar o revist`, sau un pachet de chewing-gumnu sc`pau vigilen]ei lui Mike! El \n schimb \[i cump`ra tot ce-idorea inima: haine luxoase, aparate electronice de ultimul tip,o ma[in` superb`…

|[i reamintea cu am`r`ciune de ziua când, fiind gripat`,chemase medicul. Nota de plat` a doctorului [i a farmacistu-lui \l surprinsese atât de tare pe Mike \ncât, \n luna urm`toare,\i redusese aloca]ia. Dac` ea o cheltuia pe fleacuri, \nsemna c`nu are cu adev`rat nevoie de bani.


{i atunci când \l dusese pe Scotty la fotograf! Nu avea decâtcâteva s`pt`mâni [i Mike \i f`cuse o scen` teribil` la\ntoarcere.

|n pu]inul timp cât fuseser` c`s`tori]i, Mike fusese extremde strâns la pung` \n privin]a ei [i a copilului. Iar când op`r`sise…

Pam alung` aceast` amintire penibil`. De ce s`-[i rememo-reze un trecut atât de dureros? |nv`]ase din el m`car atât: c`nu trebuie s` depind` de un so].

F`cu un du[, spunându-[i c` luase cea mai bun` hot`rârecând refuzse propunerea lui Marsh. Dac` renun]a la libertateaei atât de greu câ[tigat`, ar fi fost ca [i cum ar fi renun]at s`mai respire.

Din nefericire, o alt` parte din ea protesta cu violen]`\mpotriva acestor afirma]ii. „E[ti o proast`” sus]inea aceasta.„El te iube[te sincer [i tu \i \mp`rt`[e[ti sentimentele. Cum os` po]i tr`i f`r` el?”

Marsh o f`cuse s` se simt` cu adev`rat femeie. Cu el, pen-tru prima dat` \n via]a ei, Pam f`cuse cu adev`rat dragoste.Dac` el pleca, va lua cu el toat` bucuria ei.

„Nu e drept!” striga o voce din interiorul ei. |ntrev`zuse ofericire pe care nici m`car nu [i-o imaginase, [i deja \i eraluat`?

Tân`ra femeie termin` s` se \mbrace [i cobor\ \n grab`sc`rile. Dup` ce arunc` o privire \n curte, unde Scotty se juca\mpreun` cu Jimmy, intr` \n magazin [i-i d`du drumulZelmei.

Dup` o jum`tate de or`, o pereche frumoas` care i se p`ruvag cunoscut` lui Pam, trecu pragul b`c`niei. B`rbatul se spri-jini de tejghea. P`rea s` aib` vreo treizeci de ani.

88 FRANCES FLORES

– Bun`! o salut` el cu un surâs. Sunt Dick Palmer, iar eaeste so]ia mea Janet. S`pt`mâna trecut` am telefonat ca s`rezerv un bungalou.

– O clip`, s` verfic, \i r`spunse Pam.|[i scoase registrul [i d`du din cap, \n semn c` a g`sit.– Pentru opt zile, nu-i a[a? \l \ntreb` ea.– Exact. Am mai fost aici acum doi ani, continu` el. Sper c`

lacul mai are tot atâta pe[te!Pam \i surâse la rândul ei.– Mi se p`rea mie c` v` cunosc de undeva chiar de când a]i

intrat, \i spuse ea. Dar \n privin]a pescuitului, \mi vine greu s`v` dau un r`spuns. Unii turi[ti aduc ni[te cantit`]i fantastice,\n timp ce al]ii se plâng c` n-au noroc.

– Mereu aceea[i poveste! exclam` el vesel. |n ce categoriese situeaz` Marsh Franklin?

– Marsh Franklin? repet` slab Pam.|ncremeni [i-l privi fix, cu mintea complet golit` de orice

gând.– Suntem prieteni cu el, \i explic` tân`ra femeie care-l

\nso]ea. De fapt, el ne-a dezv`luit existen]a acestui loc.T`cu brusc [i o examin` atent pe Pam. O expresie ciudat`

ap`ru \n ochii ei de culoarea alunei.– Ce s-a \ntâmplat? rosti ea apoi. Marsh se afl` aici, nu-i a[a?Pam reu[i s` se reculeag`, cu pre]ul unui efort supraome-

nesc. – Hmmm… da, bine\n]eles, \ng`im` ea.– Perfect! spuse so]ul ei. Habar n-are de venirea noastr`.

Am hot`rât s`-l lu`m prin surprindere.– |n]eleg, replic` Pam. Va fi \n mod sigur mirat, dar nu m`

\ndoiesc c` va fi \ncântat s` v` revad`.


Deci Marsh nu-[i putea pune planul \n aplicare. Va fi obli-gat s`-[i prelungeasc` sejurul [i ruptura lor nu va fi atât debrusc` precum o dorise el.

Dick Palmer \[i descoperi din nou din]ii de un alb str`lucitor.– |mi \nchipui c` nu va fi sup`rat s` aib` pu]in` companie

dup` trei s`pt`mâni de singur`tate! declar` el jovial.– Nu fi naiv, scumpul meu, remarc` so]ia lui care nu o

sc`pase din ochi pe Pam. M` \ndoiesc c` Marsh [i-a petrecuttot acest timp singurel!

Pam se \nro[i. Se aplec` peste registru, ca s`-[i maschezetulburarea.

– Dac` vre]i s` semna]i aici, domnule Palmer, spuse ea\ntinzându-i un stilou. O s` v` caut…

– Dick! Janet! Ce naiba face]i aici?To]i trei \[i \ntoarser` capetele spre u[`. Marsh st`tea \n

prag, cu o expresie uluit` pe chip.– Acela[i lucru ca [i tine, b`trâne! \i r`spunse domnul

Palmer. |[i strânser` c`lduros mâna.– Suntem \n concediu! continu` el. {i ne-am gândit c` ar fi

pl`cut s`-]i urm`m exemplul.– Chiar c` este o idee excelent`!Marsh o lu` pe Janet \n bra]e [i o s`rut` pe amândoi obra-

jii. Un val de gelozie, pe cât de violent` pe atât de nea[teptat`,o cuprinse pe Pam. Totu[i, Janet era m`ritat` [i so]ul ei priveascena f`r` nici un pic de dezaprobare. Ei bine, asta nu schim-ba cu nimic lucrurile: Pam tremura de furie [i invidie!

– E[ti mul]umit de pescuit? \l \ntreb` Dick.– Destul de mul]umit, da. Am prins ni[te exemplare fru-

moase.

90 FRANCES FLORES

Se \ntoarse cu spatele la tejghea [i Pam sim]i c` era un gestdeliberat. Ea lu` cheia bungaloului familiei Palmer [i o puse la\ndemâna lor, pref`cându-se absorbit` de hârtiile ei.

– Cont`m pe tine s` ne ar`]i cele mai bune locuri, declar` JanetPalmer. De când e[ti aici, probabil c` le-ai descoperit pe toate!

– Va fi o pl`cere pentru mine s` v` pilotez, r`spunse vesel Marsh.Apoi relu` pe un ton diferit:– A]i terminat formalit`]ile? De ce nu v` instala]i imediat \n

bungaloul vostru? Pe urm` putem merge s` lu`m cina la Many.{i mâine diminea]` o s` plec`m cu noaptea-n cap la pescuit.

– Formidabil.Dick Palmer se aplec` peste tejghea ca s-o vad` pe Pam.– Unde se afl` bungaloul nostru?– Ca s` ajunge]i la el, trebuie s` urma]i a doua alee de pe

partea stâng`. C`su]a dumneavoastr` e a treia pe dreapta.Reu[i chiar s` le zâmbeasc`.– V` doresc un sejur pl`cut, \ncheie ea.– Mul]umesc.Dick Palmer \[i urm` so]ia care se \ndrepta spre u[`.– Vii, Marsh? \l \ntreb` el.– V` ajung \ntr-o clip`. Nu m` a[tepta]i.Perechea urc` \n ma[in`, care demar` imediat. O t`cere de

moarte se l`s` \n magazin. Pam abia mai respira, atât era deemo]ionat`. |n cele din urm` se decise s`-[i ridice privirea [iv`zu c` Marsh se apropiase de ea. P`rea atât de nefericit \ncâtsim]i c` i se strânge inima.

– O s` mai r`mân deci \nc` o s`pt`mân`, o anun]` el. N-amde ales, dac` vreau s` evit o serie de \ntreb`ri nepl`cute. {i dealtfel, \mi face pl`cere s` petrec câteva zile \n compania pri-etenilor mei.


– |n]eleg, r`spunse cu blânde]e Pam.– |]i mul]umesc pentru discre]ia ta, relu` el cu efort. M-a[

fi aflat \ntr-o situa]ie destul de penibil` \n fa]a lor, dac` le-ai fispus c` m-ai refuzat.

– Marsh! exclam` spontan Pam.S`ri \n picioare [i-i \ntinse mâinile.– Nu te-am refuzat, continu` ea. Te iubesc. Numai c`…– Am mai discutat despre asta, o \ntrerupse el cu r`ceal`.

Nu vrei s` te m`ri]i cu mine [i cu asta, basta. Nu \ncerca s` m`convingi de afec]iunea ta, fiindc` e inutil. Nici m`car nucuno[ti semnifica]ia cuvântului dragoste.

– Nu-i adev`rat! protest` ea cu patim` \n glas.– Ascult`, sunt obosit [i n-am chef s` discut la infinit acest

subiect, replic` el pe un ton idiferent. Pe cât posibil o s` te evit\n urm`toarele zile. Cred c` e mai bine a[a.

*

Fu s`pt`mâna cea mai grea pe care Pam o tr`ise vre-odat`: trebui s` \nlocuiasc` instala]ia de climatizare\ntr-unul din bungalouri, un cauciuc de la ma[ina ei f`cuseexplozie pe autostrad` când se \ntorcea de la Many [i fu-sese nevoit` s` mearg` o or` pe jos pân` s` g`sesc` un tele-fon. Pe urm` se sp`rsese o conduct` de ap`, lipsind satulde vacan]` de confortul necesar timp de patruzeci [i opt deore.

Fidel promisiunii sale, Marsh era aproape nev`zut. |l z`ride câteva ori de la distan]`, când trecea din \ntâmplare prinapropierea magazinului. Toate cump`r`turile erau f`cute deJanet sau Dick Palmer.

92 FRANCES FLORES

Cu toat` durerea ei, Pam ar fi suportat mai u[or aceast`\ncercare,dac` n-ar fi fost Scotty. El cùta \n permanen]` s` fiepe lâng` Marsh [i ea nu avea curajul s`-l \mpiedice. OricumMarsh va ie[i \n curând din via]a lor [i atunci de ce s`-llipseasc` pe bìe]el de momentele pe care le putea petrece \ntov`r`[ia lui? Va fi destul de am`rât dup` plecarea lui.

Joi, Marsh \l invit` pe Scotty la pescuit, pentru a doua oar`\n acea s`pt`mân`. Pam nu-i putu refuza aceast` bucurie fiu-lui ei, mai ales c` [tia c` va fi supravegheat \ndeaproape.

Se sim]ea epuizat`. Grijile ei financiare, responsabilit`]ileprea grele pentru umerii ei firavi, adùgate la decep]ia senti-mental`, o extenuaser`. Noaptea nu mai reu[ea s`-[i g`seasc`somnul.

F`cuse oare o gre[eal`, refuzând s` se m`rite cu Marsh?Trupul ei \i striga c` da, fiindc` niciodat` nu se sim]ise atât debine al`turi de un b`rbat. |n plus \[i amintea de tandre]ea dinochii lui cenu[ii când o privea, de surâsul lui cald [i genero-zitatea de care d`duse dovad` fa]` de al]ii. C`s`toria cu el ar fiprobabil un vis.

Zgomotul unui motor o smulse pe Pam din gândurile einegre. Era vasul lui Marsh care se vedea \n dep`rtare. Când seafl` destul de aproape de mal, Scotty \[i z`ri mama c`reia \if`cu semn cu mâna. Pam se ridic` [i-i r`spunse. Câteva clipemai târziu, ambarca]iunea amara \n fa]a ei.

Tân`ra se preg`tea s` prind` frânghia pe care i-o vor arun-ca. |n acel moment Marsh ridic` pe nea[teptate capul [i-izâmbi. O bucurie imens` o cuprinse pe Pam. I se p`ru cìnima \i va plesni de fericire. Timp de o clip` care p`ru s`dureze o ve[nicie, cei doi aman]i se privir`, uitând de to]i ceicare-i \nconjurau.


Pam \i admir` mu[chii puternici. Ce mult i-ar fi pl`cut s`-lating`, s` se cuib`reasc` la pieptul lui, s`-i acopere fa]a cus`rut`ri!

Când ochii lor se \ntâlnir` din nou, Pam constat` [ocat` c`dorin]a din privirea celui pe care-l iubea se stinsese. Expresialui devenise distant` [i extrem de indiferent`.

– E[ti preg`tit`? o \ntreb` el cu o voce impersonal`.Pam \[i \nghi]i lacrimile [i d`du din cap. Imediat ce prinse

frânghia, ea se ag`]` de un trunchi, \n timp ce Marsh s`rea cuu[urin]` pe mal.

El o atinse u[or \n timp ce-i lua frânghia [i contactul cor-pului viril trimise ca o desc`rcare electric` prin trupul ei. |[iridic` ochii [i v`zu c` Marsh era la fel de tulburat ca [i ea.

– |]i mul]umesc, dar acum m` pot descurca singur, oanun]` el, redevenind st`pân pe sine.

Pam se \ndep`rt` tremurând [i-[i d`du seama brusc deprezen]a familiei Palmer care-i prviea.

– M`mico! Uite ce am prins! strig` deodat` Scotty.Fericit` de aceast` diversiune, Pam se \ntoarse spre

b`ie]elul ei. |i ar`ta cu mândrie pe[tii multicolori, dintre careunii aveau o m`rime impresionant`.

– Doamne! exclam` ea. Ce pescuit norocos! Regret c` numi-am luat aparatul de fotografiat.

Fiul ei \i zâmbi \ncântat.– |i frigem disear`, o anun]` el. M` la[i s` cinez cu ei, nu-i

a[a?Tonul lui era rug`tor. Atunci interveni Janet Palmer.– Am fi \ncânta]i dac` ai veni [i tu la cin`, \i spuse ea plin`

de amabilitate. Dup` cum po]i constata [i singur`, cina va fiextrem de copioas`!

94 FRANCES FLORES

Invita]ia ei spontan` o mi[c` pe Pam. |n cursul ultimelorzile avusese ocazia s-o cunoasc` mai bine pe Janet [i \ncepuses-o simpatizeze. Gelozia ei ini]ial` disp`ruse [i, dac` Janet n-arfi fost prietena lui Marsh, ar fi devenit \n mod sigur prietenaei. Totu[i, sim]ea c` e mai bine s` p`streze distan]ele.

Acum sim]ea privirea lui Marsh fixat` pe spatele ei. Ce voiaoare? S` accepte invita]ia sau s-o refuze? Se crisp`, nervoas` [inelini[tit`.

– |]i mul]umesc foarte mult, \ncepu ea, dar mi-e imposibil.Am prea mult` treab`. Totu[i, Scotty poate veni. E foartedr`gu] din partea voastr` c` v` gândi]i la el.

Janet surâse [i-i ciufuli p`rul lui Scotty cu un gest afectuos.– E normal, replic` ea. E unicul gentleman din trup`: el a

fost singurul care s-a oferit s`-mi fixeze cârligele [i momelile.Deci e singurul, dup` p`rera mea, care merit` cina!

Chipul lui Scotty se lumin`.– Nu suport` s` ating` viermii, \i explic` el. Zice c` se

r`sucesc tot timpul!Pam izbucni \n râs.– Sunt bucuroas` c` ai ajutat o doamn`, \i spuse ea.Dick [i Marsh oftar`.– Dac` \n]eleg bine, remarc` Dick, nu mai exist` decât un

singur mijloc ca s` ne facem ierta]i: trebuie s` cur`]`mpe[tele.

– De acord! d`du din cap Marsh. Totu[i, nici vorb` catân`rul nostru coechipier s` fie scutit de aceast` sarcin`ingrat`. Dac` nu ne ajut`, \n ciuda afirma]iilor lui Janet, o s`r`mân` cu farfuria goal` la cin`.

– V` urmez! declar` Scotty, \ncântat de importan]a care i sed`dea.


Când se \ndep`rt`, Marsh se \ntoarse [i privi silueta lui Pamcare se deta[a pe cerul amurgului. Ar fi trebuit s`-i vorbeasc`,dar se ab]inu. La ce bun? Când amarase vasul, surprinsese olumini]` promi]`toare \n ochii ei alba[tri [i asta \i red`duse spe-ran]a. Dar, din p`cate, fericirea lui fusese de scurt` durat`. Cândea refuzase invita]ia lui Janet, se sim]ise extrem de dezam`git.

Se decise s`-i urmeze pe Dick [i Janet. |n acel moment,Pam \l strig`. O speran]` nebun` \l cuprinse. R`mase pe loc,cu inima b`tându-i nebune[te.

– |mi pare rù, \ncepu ea. Uitasem motivul pentru care am venit.Scoase din buzunarul blugilor o foaie din hârtie.– Au sunat de la biroul tù [i te-au rugat s` le telefonezi. Am

\n]eles c` e vorba de cazul Trahen, la care lucrai \nainte de accident.Speran]a lui Marsh disp`ru brusc. Lu` noti]a pe care i-o

\ntindea Pam [i o b`g` \n buzunar.– |]i mul]umesc, spuse el pe un ton posomorât.Ochii li se \ntâlnir` [i v`zu \ntip`rit` suferin]a \n ochii

alba[tri pe care-i iubea. Dar Pam \[i rec`p`t` st`pânirea desine [i se \ndep`rt` f`cându-i un semn cu mâna.

Ce naiba! gândi furios Marsh. Chiar nu puteau s`-[i vor-beasc` f`r` s`-[i fac` rù? Cu cât se \ndep`rtau mai repedeunul de cel`lalt, cu atât va fi mai bine pentru amândoi.

Pân` atunci era obligat s` r`mân` \n satul de vacan]` pân`duminic`, ziua \n care familia Palmer va pleca acas`. Fuseseràtât de aten]i cu el, cât fusese internat \n spital! Nu putea s`-ilase balt` f`r` nici o explica]ie, mai ales c` ei veniser` specialaici ca s`-[i petreac` \mpreun` cu el concediul.

*

96 FRANCES FLORES

Trei ore mai târziu, Dick [i Marsh st`teau tol`ni]i \n [ezlonguridup` o mas` delicioas` [i copioas`. Janet, care era originar` dinGrand Island, \i povestea lui Scotty istoria familiei sale, descen-dent` din piratul Jean Lafitte. Acesta din urm` era b`nuit de a fiascuns o avere fabuloas`. Unchiul lui Janet \[i petrecuse via]acùtând-o, f`r` s-o g`seasc` \ns`. Genul acesta de aventuri \lpasiona pe bìe]el care o sorbea din ochi pe povestitoare.

Marsh \i privea zâmbind: formau un tablou \ncânt`tor \nlumina amurgului. Ce p`cat c` Dick [i so]ia lui nu reu[eau s`fac` un copil! se gândi el cu triste]e. Prezen]a lui Scotty p`reas`-i umple de fericire.

Uite c`, f`cea ce f`cea, [i se gândea din nou la c`s`torie.„Fiindc` e[ti singur” \i [opti o voce interioar`. „Janet [i Dicksunt totu[i ferici]i, fiindc` se iubesc.”

Se ridic` brusc [i \ncepu s` strâng` masa. Janet \l ajut` [isp`lar` \mpreun` vasele. Dup` ce terminar`, \l v`zur` peScotty adormit pe canapea.

– Bietul de el, [opti Janet. A avut o zi lung`.– A[a e, d`du din cap Marsh. |l duc acas`.|l lu` \n bra]e [i bìe]elul se mi[c` u[or. Totu[i, nu se trezi.

Dick deschise u[a bungaloului [i Marsh ie[i \n noapte.

*

Când Pam \i descoperi pe Marsh [i pe fiul ei \n u[a aparta-mentului, sim]i c` i se pune un nod \n gât de emo]ie: expre-sia lui Marsh era atât de tandr`, de patern`.

– Era foarte obosit, \i explic` \n [oapt`.O urm` pe Pam \n camera lui Scotty. Acolo \l a[ez` cu pre-

cau]ie pe pat. Pam \i scoase hainele, \nainte de a se apleca spre


el [i a-l s`ruta pe obrajii ro[ii [i ar[i de soare. Se preg`tea s`sting` lumina când, spre marea ei surpriz`, Marsh \l s`rut` larândul lui pe Scotty. Apoi \[i \ndrept` spatele [i p`r`si camera\n grab`.

Pam fu extrem de mi[cat` de gestul lui. |n afara unchiuluiBob [i a lui Gus, nici un alt b`rbat nu se mai ata[ase de Scotty.Ar fi avut chef s`-[i strige \n gura mare recuno[tin]a fa]` deMarsh. Dar, \n acela[i timp, timiditatea o paraliza.

Când intr` \n salon, Marsh st`tea \n picioare \n fa]a birouluiei, acoperit de un teanc de hârtii.

– S-ar zice c` ai mult de lucru, remarc` el.Pam oft`.– N-am de ales, \i r`spunse ea.– Satul de vacan]` e plin acum. Probabil c` ai profituri

destul de mari.– Ar fi bine dac` a[a ar sta lucrurile! Din p`cate, sunt

nevoit` s` rambursez [i acum datoriile unchiului meu [i astaface o gaur` considerabil` \n veniturile mele. Ar fi trebuit s`\nlocuiesc acoperi[ul la mai multe bungalouri [i s` angajez pecineva care s`-l ajute pe Gus. Din nefericire, nu-mi permit. |nseara asta am ajuns la concluzia c` va trebui s` ob]in un nou\mprumut de la banc`. Mâine o s` m` duc la Natchitoches cas` fac demersurile necesare.

Pam surâse cu am`r`ciune.– Sper c` n-o s` dau faliment, continu` ea. Dac` o s` mi se

\ntâmple asta, o s` m` po]i ajuta \n calitate de avocat.Marsh d`du cu triste]e din cap.– Nu e specialitatea mea, replic` el. |n schimb e a lui Dick.

Vorbe[te-i despre problemele tale. Dar exagerezi, nu-i a[a,Pam? Lucrurile nu pot sta chiar atât de r`u.

98 FRANCES FLORES

– Nu \nc`. Totu[i, m` gândesc serios s` vând sta]iunea.Dac` nu ob]in un sprijin financiar, va fi sigura solu]ie.

– |]i doresc din tot sufletul s` nu ajungi la aceast` solu]ieextrem`, [opti Marsh. Bine, continu` el cu o voce diferit`, s-af`cut târziu. Te las.

Pam n-ar fi dorit ca el s` plece. Ar fi vrut s` se arunce \nbra]ele lui, s`-i cear` iertare [i s`-l implore s` n-o p`r`seac`.

El se \ndrept` spre u[` [i aceast` mi[care o f`cu s` sedecid`. |l prinse de mân` [i-l privi cu un aer rug`tor.

– Te rog, \ncepu ea. Nu mai pot suporta r`ceala ta. N-amputea… r`mâne prieteni, s` fim…

Se \ntrerupse, ro[ie la fa]`.– Aman]i? termin` el \n locul ei cu o voce dur`.Ea d`du din cap, prea emo]ionat` ca s` mai poat` vorbi.

Marsh se degaj` cu blânde]e din strânsoarea mâini ei.– |mi pare r`u, spuse el \ncet. |mi cuno[ti sentimentele fa]`

de tine, Pam. Te iubesc [i doresc s`-mi \ntemeiez o familieal`turi de tine. Am avut destule amante la via]a mea [i asta num` mai satisface.

Se \ntoarse [i privi \n gol.– |mi dau seama c`-]i cer poate prea mult, continu` el. Dar

[i preten]iile tale… Cu tine, vreau totul sau nimic.O fix` din nou [i imensa triste]e din ochii lui o tulburar`

mai mult decât ar fi putut spune.– Noapte bun`, \i [opti el.Deschise apoi u[a [i ie[i. Pam \[i puse degetele pe buze [i-i

trimise o s`rutare de adio. Ochii ei alba[tri erau plini delacrimi. Totu[i, [tia c` nu avea rost s` \ncerce s`-l re]in`: idilalor se terminase definitiv.


Capitolul 7

Pam nu era con[tient` de privirile admirative care i se arun-cau, \n timp ce-l a[tepta pe Gus, singur` la o mas` de restaurant.

|n diminea]a asta d`duse o importan]` deosebit` \nf`]i[`riiei. Purta un taior din m`tase de culoarea piersicii. Materialulfluid \i scotea \n eviden]` silueta perfect`. Buclele brune \i\ncadrau chipul delicat, pe care \ngrijorarea \l f`cea [i maipalid ca de obicei.

|l luase pe Gus cu ea la Natchitoches, ca s` fac` ni[tecump`r`turi urgente \n timp ce ea se ducea la banc`.

– Mai vre]i o cafea, doamn`? o \ntreb` chelneri]a.– Nu, v` mul]umesc, r`spunse ea tres`rind.|[i duse cu nervozitate cea[ca pe jum`tate plin` la gur`. Ce

bine c` Gus nu se \ntorsese \nc`! Trebuia s`-[i mai revin`pu]in \nainte s`-i anun]e teribila veste.

Poate c` ar fi trebuit s`-[i comande un coniac dublu? Dinp`cate, alcoolul nu va reu[i s`-i alunge disperarea.

Nu reu[ise s` ob]in` un alt \mprumut. Omul cu care dis-cutase \ndelung, domnul Landry, \i spusese c`, dat` fiind dato-

giannijollys

ria pe care o avea deja [i cheltuielile de \ntre]inere alesta]iunii, nu era prudent s` se \nfunde [i mai mult \n datorii.

– Sunte]i o persoan` responsabil`, declar` el. Modul \n care a]iadministrat satul de vacan]`, achitându-v` \ntotdeauna de obliga]ii,este absolut admirabil. Totu[i, dac` v` acord un nou \mprumut,ratele vor deveni atât de \mpov`r`toare \ncât ve]i da faliment \n[ase luni. |n consecin]` v` sugerez s` v` g`si]i un asociat care s`investeasc` \n afacerea dumneavoastr`, sau s` vinde]i totul.

– Cunoa[te]i cumva pe cineva care ar fi interesat de un satde vacan]`? \l \ntrebase ea cu am`r`ciune.

– M` tem c` nu. Va dura probabil câteva luni pân` s` g`si]ipe cineva, dar ve]i rezista pân` atunci.

A[a e… va reu[i… Pentru moment, cel pu]in. Era var`, celmai bun sezon al anului. Dar ce se va \ntâmpla la iarn`, cândturi[tii vor p`r`si sta]iunea? Va trebui s`-[i pun` treburile lapunct pân` atunci.

Era convins` c` nimeni nu va accepta s` se asocieze cu ea.Oamenii care cump`rau acest gen de loc erau ori perechic`s`torite, ori b`rba]i singuri. Pam nu-[i f`cea iluzii: ace[tiadin urm` nu voiau s` fac` afaceri cu o femeie. Nu-i mair`mânea decât s` se despart` de un loc pe care-l iubea sau s`ri[te s`-l piard` prin faliment.

Dar nu pentru ea \[i f`cea atâtea griji. Ea se puteare\ntoarce \n \nv`]`mânt, la Many sau \n alt` parte. Dar Scottycum va reac]iona? Se va sim]i dezr`d`cinat, p`r`sindu-[i casa,[coala, prietenii… Era atât de obi[nuit cu spa]iile largi, undeputea s` alerge [i s` se joace. Va fi greu pentru el s` seobi[nuiasc` \ntr-un apartament mic dintr-un ora[ zgomotos.

Dar ce putea s` fac`? De nevoie, se va adapta. |n via]` exis-tau [i lucruri mai rele.


{i mai mult chiar, o preocupa soarta lui Gus [i a Zelmei.Toat` via]a lor munciser` \n aceast` sta]iune. Unchiul Bob coti-zase pentru pensia lor [i ei contau pe asta pentru b`trâne]e.Dar dac` se va schimba proprietarul, acesta va fi la fel de ge-neros? Dac` \[i vor pierde serviciul [i vor r`mâne pe drumuri?

Gus [i Zelma mai aveau destui ani pân` la vârsta când sevor putea bucura de o pensie. Cine va mai angaja o perechecare nu mai era la prima tinere]e? Greu de spus.

Gândul acesta o chinuia pe Pam. „Oh, unchiule Bob, \[ispuse \n sinea ei, povara asta e prea grea pentru mine. M-amc`znit din r`sputeri s` nu te dezam`gesc, dar ast`zi nu mai amde ales. |]i voi tr`da \ncrederea [i lucrul acesta \mi rupe inima”.

|[i ridic` ochii [i-l z`ri pe Gus care se \ndrepta spre ea. Cemult ]inea la el [i la Zelma! {i acum, din cauza ei o s` aib` un[oc [i-i era necaz c` tocmai ea le va pricinui necazuri. Dinnefericire, nu le putea ascunde adev`rul, oricât de dur ar fifost acesta.

Era cam palid [i comand` doar o sup`.– Ce s-a \ntâmplat? \l \ntreb` Pam. Te doare ceva?Gus cl`tin` din cap.– Nu, \i r`spunse el. Cred c` nu mi-a c`zut bine micul

dejun. Am g`sit piesa care-mi lipsea pentru ma[ina de tunsiarba [i am trecut pe la editor: noile bro[uri turistice sunt gata.Cum s-a desf`[urat \ntrevederea ta cu bancherul?

Pam \[i plec` ochii [i se juc` nervoas` cu furculi]a ei.– A refuzat s`-mi acorde un alt \mprumut, \ncepu ea. Mi-a

zis c`, dac` mai fac [i alte datorii, o s` dau faliment \n [ase luni.T`cu o clip`.– De fapt, mi-a sugerat s` vând sta]iunea, relu` ea cu o voce

tremur`toare.

102 FRANCES FLORES

Spre marea ei u[urare, Gus primi lucrurile cu stoicism.– Nu sunt surprins, \i declar` el calm. {i eu [i Zelma sun-

tem con[tien]i de povara care-]i apas` umerii. Probabil c` aiimpresia c`-l tr`dezi pe unchiul Bob, dar nu-]i po]i permitesentimentalisme \n situa]ia actual`. Cel mai important este sài din ce trì \mpreun` cu Scotty. Dac` ob]ii un pre] bun peproprietate, viitorul tù [i al fiului tù va fi asigurat. ~sta e celmai important lucru.

– Ceea ce m` nelini[te[te mai mult e problema pensiilorvoastre, \i spuse cinstit Pam. Ce se va \ntâmpla dac` respectivulcump`r`tor nu v` va p`stra pân` la vârsta legal` de pensionare?

Gus p`ru \ngrijorat.– Este [i asta o posibilitate, admise el \n cele din urm`. |n

fond de ce [i-ar lua pe cap doi angaja]i \n vârst`, fa]` de carear avea ni[te obliga]ii \n plus? Recunosc c` nu va fi u[or pen-tru noi, dar asta nu e problema ta, Pam.

– Bine\n]eles c` este! protest` ea, ridicând tonul. Nu edrept [i n-am de gând s` v` las \n p`r`sire.

Gus o lu` de mân`, \nduio[at.– Trebuie s` ac]ionezi gândindu-te la tine [i la Scotty, [opti

el emo]ionat. Zelma [i cu mine v` iubim pe amândoi [i,indiferent ce se va \ntâmpla, sentimentele noastre nu se vorschimba.

Ridic` brusc din umeri.– Dac` dai faliment, nici unul din noi nu va avea de

câ[tigat, remarc` el. Nu-]i mai face griji, Pam. Zelma [i cu minen-o s` murim de foame. Avem ceva bani pu[i deoparte [i pots` vând parcela de teren care se \nvecineaz` cu proprietateata. }i-am zis c` Marsh este interesat de ea?

Tân`ra f`cu ochii mari.


– De ce ar dori s` se stabileasc` atât de departe de cabine-tul lui? se mir` ea, tulburat`.

– Credeam c` tu ai r`spunsul la aceast` \ntrebare, replic`Gus.

– Cum a[a?!– Ei bine! E vorba de un loc frumos, \i explic` el privind-o

cu aten]ie. Ar fi un teren ideal pentru construirea unei casecare s` ad`posteasc` o familie.

Pam se \nro[i ca para focului.– Eu… a[ prefera s` nu abord`m acest subiect, \ng`im` ea.Dar Gus nu-i lu` \n seam` reticen]ele.– Aveam impresia c` v` \n]elege]i bine voi doi, continu` el

nemilos. {i \n plus, Marsh \l ador` pe Scotty. Dar \n ultimelezile lucrurile s-au schimbat \ntre voi. V` evita]i \n mod v`dit.Ce s-a \ntâmplat, Pam? E[ti \ndr`gostit` de el, nu-i a[a?

Se exprima de-a dreptul, cu familiaritatea unui adev`ratprieten.

Pam oft` [i-[i mototoli [erve]elul de mas` cu nervozi-tate.

– Da, \i m`rturisi ea, dar exist` ni[te probleme. {i pleac`duminic`, ad`ug` ea, sim]ind c` i se pune un nod \n gât.

– N-ai \n]eles \nc` faptul c` \n via]` exist` multe greut`]i? o\ntreb` cu blânde]e Gus. Dar e mai u[or s` le rezolvi \n doi.Singur`tatea nu rezolv` nimic, ba din contr`.

Chelneri]a le aduse prânzul, de care Pam abia se atinse.Remarc` faptul c` nici lui Gus nu-i era mai foame decât ei.

– Hai, trebuie s` mânc`m, o \ndemn` el p`rinte[te, dac`vrei s`-]i recape]i for]ele. Dup` câte [tiu eu, nimeni n-a muritdin cauza asta! Nu-]i face griji, lucrurile se vor aranja pân` laurm`!

104 FRANCES FLORES

Tân`ra \nghi]i cu greutate câ]iva dumica]i. Apoi ceru notade plat`, \nainte s` ias` \n c`ldura \n`bu[itoare a dup`-amiezii,la bra]ul lui Gus. Nu sufla nici o boare de vânt când se\ndrept` spre parcare.

Gus deschise portiera ma[inii [i Pam urc`. Hainele selipeau de piele din cauza transpira]iei.

– M` sufoc, [opti Gus.– A[a e, r`spunse Pam.Se aplec` [i-[i scoase taiorul.– M-am \mbr`cat prea gros, continu` ea.Un geam`t o f`cu s` tresar`. Se \ntoarse imediat spre locul de

unde provenea [i-l v`zu pe Gus stând \n picioare \n fa]a ei,ap`sându-[i inima cu mâinile. Chipul lui era de o paloare mortal .

Se pr`bu[i brusc la p`mânt, sub ochii \ngrozi]i ai tinerei femei.

*

– E formidabil c` mai ai timp [i pentru a[a ceva! exclam`Marsh.

Duse o cutie de bere la gur`, bând-o cu \nghi]ituri mari.Stând \ntr-un fotoliu din spatele tejghelei, Zelma cro[eta ocuvertur` din bumbac.

– Presupun c` turi[tii sunt \nc` pe lac, spuse ea.– Pentru cine faci minun`]ia asta? se interes` Marsh.– Pentru Pam. Am inten]ia s` i-o ofer de Cr`ciun. S`raca de

ea, nu are timp s` se mai ocupe [i de a[a ceva!– Cred c` o s` fie \ncântat`.– {i eu cred, admise Zelma cu un zâmbet satisf`cut. M-a

v`zut lucrând la ea [i i-a pl`cut la nebunie. Crede c` o fac pen-tru sora mea.


– Pam s-a dus ast`zi la Natchitoches?Zelma d`du din cap, f`r` s` se opreasc` din lucru.– Gus a \nso]it-o, \i comunic` ea. Avea de f`cut ni[te

cump`r`turi urgente. Drumurile la ora[ par s`-l oboseasc`\ns` acum, ad`ug` ea cu un aer \ngrijorat, sper c` nu se va\ntoarce frânt de oboseal`.

Ridic` brusc capul spre Marsh.– De ce stai aici cu mine? \l \ntreb` ea pe un ton sever.

Unde \]i sunt prietenii \n aceast` dup`-amiaz`?Tân`rul ridic` din umeri.– Se odihnesc, \i explic` el. O s`pt`mân` de pescuit i-a

vl`guit de energie. Am impresia c` se vor sim]i foartemul]umi]i duminica viitoare, c` pleac` acas`.

– {i tu? \l \ntreb` Zelma pe nea[teptate.– {i eu, \i r`spunse el cu un aer devenit brusc distant. Dac`

am mai r`mas [i s`pt`mâna asta, am f`cut-o numai din cauzalui Dick [i Janet.

– Eu speram c` ai un alt motiv! exclam` spontan Zelma.Se privir` o clip` \n t`cere [i expresia lui Marsh se \mblânzi brusc.– {i eu credeam la fel, recunoscu el. Din nefericire,

lucrurile n-au mers dup` cum doream.– De ce nu-i mai acorzi pu]in timp lui Pam? E foarte b`nuitoare

fa]` de b`rba]i. C`s`toria ei a fost un e[ec pe toat` linia.– Nici a mea n-a fost de invidiat, replic` el. Nu, crede-m`,

Zelma, nu m` vrea [i e inutil s` m` \nc`p`]ânez. Cu cât mairepede voi p`r`si acest loc, cu atât va fi mai bine.

– Sunt sigur` c` te \n[eli! protest` Zelma. O s`-]i spun…Nu-[i putu termina fraza. Soneria telefonului \i f`cu s` tre-

sar`. Marsh se repezi la aparatul suspendat pe perete, \ncap`tul cel`lalt al tejghelei.

106 FRANCES FLORES

– Nu te deranja! \i spuse el Zelmei.– Mul]umesc! \i r`spunse ea zâmbind.{i re\ncepu s` lucreze netulburat`.– Satul Nye, anun]` Marsh \n receptor.– Marsh? \ntreb` o voce tremur`toare.– Personal.– Slav` Domnului c` e[ti tu!Tân`rul se sprijinise cu non[alan]` de perete. Ceva din

tonul intrerlocutoarei sale \l f`cu s` se \ndrepte brusc.Instinctiv, se \ntoarse cu spatele la Zelma [i \ncepu s` vor-beasc` mai \ncet.

– Ce s-a \ntâmplat? [opti el. E[ti bine?– Nu [tiu. Eu… da. Dar… Oh, Marsh, e vorba de Gus!Aproape c` urla [i vorbele ei devenir` de ne\n]eles.– Cum?Marsh reu[i s`-[i p`streze calmul cu un efort de voin]`. – Nu te \n]eleg, relu` el. Trage-]i sufletul [i poveste[te-mi. – Gus… Gus a avut o criz` cardiac`!Marsh se crisp`, con[tient de nenorocirea ce o va lovi pe

femeia cea cumsecade care cro[eta lini[tit` \n fa]a lui.– |n ce stare…Se \ntrerupse [i-[i alese cu grij` cuvintele.– Ce nout`]i ai? o \ntreb` el.– Zelma e lâng` tine, nu-i a[a? \l \ntreb` repede Pam.– Exact.– Bine. Situa]ia este urm`toarea, Marsh. Gus e foarte r`u.

Trebuie ca Zelma s` vin` aici cât mai repede posibil. Accidentuls-a petrecut cam acum o or`, când plecam de la restaurant.

Se exprimase cu precizia unei femei de afaceri, cu o voceferm` [i neutr`.


– |i anun]i tu vestea, sau vrei s-o fac eu?– Prefer s-o fac eu, spuse cu blânde]e Marsh.– Tu… ai dreptate. Te afli lâng` ea [i…– Exact. M` ocup eu de asta, o \ntrerupse el, de team` ca

Pam s` nu se isterizeze din nou.– S` vin` cât mai repede! ]ip` Pam.– Evident. Nu-]i face griji. Spera c` pu]in din calmul s`u se va transmite [i celei pe

care-o iubea. Ar fi vrut s-o \ncurajeze mai mult, dar nu puteavorbi fa]` de Zelma.

– La revedere, \ncheie el.|nchise [i a[tept` o clip`, \nainte de a se \ntoarce spre

Zelma. Ne[tiind ce nenorocire o lovise, ea cro[eta \n conti-nuare. Doamne! Ce crud` era câteodat` via]a!

– Cine era? \l \ntreb` ea vag interesat`.Dar când \i v`zu fa]a, degetele \i \ncremenir` pe lucru.

Marsh se apropie [i \ngenunche \n fa]a ei.– Era Pam, declar` el cuprinzându-i mâinile. Gus e la spi-

tal. A avut o criz` cardiac`.– Oh, nu… Eu… Nu e posibil…|ncepu s` tremure cu violen]` [i \ncerc` s` se ridice.

Cuvertura c`zu pe jos [i ea se pr`bu[i \n fotoliu. Ochii i seumplur` de lacrimi.

Marsh \i \nconjur` umerii cu un bra] protector [i constat`c` se crispase, fiind zguduit` de spasme.

– Trebuie s` gânde[ti pozitiv, afirm` el cu convingere.Zelma, m` ascul]i?

Ea d`du din cap \n t`cere.– O s` r`mâi aici, pân` m` duc s`-l caut pe Dick. El o s` se

ocupe de magazin [i de Scotty. Pe urm`, te duc la Natchitoches.

108 FRANCES FLORES

B`trâna d`du iar din cap, nùcit` parc`. Marsh se ridic`repede [i se \ndrept` gr`bit spre u[`. Era nelin[tit la ideea cò las` singur`, chiar dac` [i numai pentru câteva clipe. Era \nstare de [oc [i cine [tie ce era \n stare s` fac`!

Din fericire, \l descoperi repede pe Scotty care coboradrumul cu bicicleta. |[i b`g` dou` degete \n gur` [i fluier` dintoate puterile, a[a cum f`cea când era copil.

Bìatul \[i \ntoarse imedait capul spre el [i Marsh \i f`cusemn s` se apropie. Ascult`tor, Scotty veni imediat.

– Du-te [i le spune lui Dick [i Janet c` am nevoie de ei lamagazin, \i ordon` el. E foarte urgent.

Scotty \l privi f`r` s` \n]eleag`.– Ce s-a \ntâmplat? \l \ntreb` el f`când ochii mari.– O s`-]i explic mai târziu. Te rog, nu mai pierde timpul.Docil, Scotty s`ri \n [a [i plec` pedalând energic. Umerii lui

Marsh se l`sar` \n jos, dovedind cât era de descurajat, [i intr`din nou \n magazin. Zelma nu se mi[case din loc. Nemi[cat`ca o statuie, fixa cu un aer absent peretele din fa]a ei.

*

„|nc` trei bungalouri [i am terminat cur`]enia”, gândi Pam.Transport` un sac cu lenjerie murdar` \n camioneta parcat` \nfa]a c`su]ei \n care f`cuse curat.

O durea spatele. |[i [terse cu mâneca sudoarea de pefrunte. Se sim]ea frânt` de oboseal`. Când o s`-[i g`seasc`pu]in timp [i pentru odihn`?

Se uit` la ceas: se f`cuse aproape unsprezece. Trebuia s` se\ntoarc` la magazin ca s`-l schimbe pe Marsh. Astfel, el se vaputea duce s` repare aragazul din bungaloul num`rul doi.


„Doamne! Numai de-ar reu[i!” gândi ea. Fiindc` nu aveabani s`-l \nlocuiasc`.

Cel pu]in, nu trebuia s`-i mai poarte de grij` [i lui Scotty.Plecase \n ajun la Monroe, cu Jimmy [i p`rin]ii lui. Urmau s`-[i petreac` weekendul la bunica lui Jimmy. Va fi perfect pen-tru el. Vestea c` Gus se \mboln`vise \l d`duse peste cap. Eraprea tân`r ca s` suporte un asemenea [oc.

Pam se \ntreb` dac` ea va mai rezista. |n ciuda calmului eiaparent, se consuma \n sinea ei din cauza b`trânului.Imaginea chipului lui palid o urm`rea [i noaptea. Se sim]eaatât de vinovat`! Din vina ei, Gus era acum pe un pat de spi-tal.

Lucra ca o apucat`, ajutat` de Marsh. Niciodat` nu-i vaputea ar`ta cât \i era de recunosc`toare. Marsh efectua toatemuncile grele din satul de vacan]`. F`r` el, nici n-ar fi\ndr`znit s`-[i imagineze ce s-ar fi ales de ea [i afacerea ei.

Seara, se urca la volan [i conducea pân` la Natchitoches cas`-i vad` pe Gus [i Zelma, care nu se mai mi[case de lâng`so]ul ei dup` accidentul cardiac. Trecuser` deja dou`s`pt`mâni. O ve[nicie!

Se \ndrept` spre magazin [i parc` \n fa]a intr`rii. Marsh\ncasa banii unei cliente \n momentul când ea intr` \n\nc`perea r`coroas`.

– Ar`]i \ngrozitor, \i spuse el când r`maser` singuri.Tân`ra \[i trecu mâna peste fa]` cu un gest obosit.– Cel pu]in e[ti sincer, oft` ea.|l examin` la rândul ei.– Trebuie s`-]i spun c` nici tu nu ar`]i mai bine, continu` ea.Riduri de oboseal` se s`paser` \n jurul ochilor [i gurii lui

Marsh.

110 FRANCES FLORES

– Atins! replic` el zâmbind.T`cu o clip` [i o privi cu aten]ie.– S` [tii, relu` el cu blânde]e, c` trebuie neap`rat s` anga-

jezi pe cineva s` ne ajute. Nu putem continua \n ritmul `stainfernal.

– Tu… tu nu e[ti obligat s` r`mâi, r`spunse ea ofensat`.– Zù?Se \ndrept` spre ea [i o lu` \n bra]e. Pam \[i sprijini capul

de pieptul lui.Acest gest nea[teptat o tulburase nespus. Un dig ced` \n ea

[i izbucni brusc \n hohote de plâns.Marsh o strânse [i mai tare \n bra]e [i-i mângâie p`rul \n

t`cere. Pam \[i plânse tot amarul. Era ca [i cum am`r`ciuneaei prea mult timp \n`bu[it` se rev`rsa dintr-o dat`.

|n cele din urm` reu[i s` se st`pâneasc` [i \ncerc` s` sedesprind` din \mbr`]i[area lui, dar Marsh o re]inu.

– |mi… \mi pare rù, \ngìm` ea.– Nu trebuie. Criza era necesar`. Ai stat \ntr-o trensiune

teribil` \n ultimele dou` s`pt`mâni.– Acum m` simt bine, afirm` ea cu o voce tremur`toare. Se degaj` din \mbr`]isarea lui [i evit` s`-i \ntâlneasc`

privirea, \ngrozitor de jenat` c` [i-a ar`tat astfel sl`biciunea…[i c` s-a abandonat \n bra]ele lui. De[i era lucrul cel mai pl`cutcare i se \ntâmplase \n ultima vreme. Marsh p`rea atât deputernic [i avea o voce atât de cald` [i mângâietoare!

– Cred c` ar trebui s` te duci s`-]i schimbi c`ma[a, remarcèa prozaic.

– Oh! O s` se usuce! r`spunse el cu indiferen]`.|i ridic` b`rbia cu degetul, obligând-o s`-l priveasc`. Tân`ra

ro[i, nesim]indu-se deloc \n largul ei.


– Doar nu te jenezi c` ai plâns \n prezen]a mea? o \ntreb` el.– Ba bine c` nu!|l \mpinse brusc.– Sunt obi[nuit` s` m` descurc singur`, continu` ea. Ar tre-

bui s` fiu \n stare s` conduc satul `sta de vacan]` [i f`r` aju-torul unui client generos. Dac` l-a[ fi administrat mai bine dela \nceput, acum nu m-a[ afla \n situa]ia asta!

|[i ascunse fa]a \n mâini, cople[it`. Lacrimile \ncepur` dinnou s` i se rostogoleasc` pe obraji.

Marsh se apropie \ncet de ea [i-i atinse u[or um`rul. Pamtres`ri [i se \ntoarse furioas` spre el.

– Las`-m`! url` ea pe nea[teptate. Pleac`!Era \n pragul unei crize de isterie. Tân`rul o lu` de talie [i

o scoase din magazin. Pam \l urm` f`r` s` protesteze. Lumea eise pr`bu[ise [i ea nu mai avea nici for]a nici dorin]a s` se lupte.

Ajunser` afar` sub soarele sudului. |n curând, Pam fu insta-lat` \n ma[ina lui Marsh. El demar` imediat, \ndreptându-sespre bungaloul lui. Pam nici m`car nu-l \ntreb` ce are degând. Era prea epuizat`, nimic n-o mai interesa.

El ie[i imediat din c`su]`, cu o saco[` [i o cuvertur` pe carele puse pe bancheta din spate, apoi urc` la volan.

Pam era calm` acum. Era epuizat`, golit` de energie, dar \nacela[i timp se sim]ea u[urat`.

– Unde mergem? \ntreb` ea cu o voce stins`.– La picnic.– Imposibil, cl`tin` ea din cap.– Lumea va continua s` se \nvârteasc` chiar dac` magazinul

t`u va r`mâne \nchis dou` ore, replic` Marsh. Ai nevoie s`-]ischimbi pu]in ideile [i s` te odihne[ti. |n consecin]`, continu`el luând un aer sever, plec`m la ]ar`.

112 FRANCES FLORES

O lumini]` tandr` care-i sclipea \n privire dezmin]ea seve-ritatea vorbelor.

– Ascult`, dac` vrei s` te speli pe fa]`, sunt de acord, \ispuse el apoi cu blânde]e.

– A[ vrea, da, replic` ea slab.Marsh \i \ntinse cheile.– Te a[tept, o anun]` el zâmbindu-i.

*

Marsh alesese terenul lui Gus, unde fuseser` cu cortul\mpreun` cu Jimmy [i Scotty. |n poieni]` iarba era verde [i sesim]ea mirosul puternic al pinilor. Se instalar` la umbr`. |ndep`rtare, lacul scânteia \n b`taia razelor de soare.

Locul era incredibil de lini[tit. Se auzea numai cânteculp`s`rilor de prin copaci.

– Ei bine? o \ntreb` Marsh. |]i place?– Nemaipomenit de mult. |]i mul]umesc c` m-ai adus aici,

ad`ug` ea. M` simt ca ren`scut`.– {i eu la fel.Marsh f`cu ni[te sandvi[uri. Spre marea ei surpriz`, Pam descoperi c`-i era foame.

Gust` cu pl`cere din toate. Trecuser` s`pt`mâni de când \[ipierduse pofta de mâncare dar, \n acest loc lini[tit, \i revenise[i pofta de via]`.

Dup` ce mâncar`, Marsh se \ntinse pe cuvertur`, \n timp ce Pamr`mase a[ezat`, \ncercuindu-[i genunchii cu bra]ele. Privi \ndelunglacul [i \ncetul cu \ncetul, tensiunea acumulat` \n ea disp`ru.

O jum`tate de or` se scurse astfel, apoi Marsh se rostogolipe cuvertur` [i, ajuns lâng` ea, \[i sprijini capul pe mâna ei.


– La ce te tânde[ti? se interes` el.Pam se \ntoarse spre el. P`rul \i str`lucea \n lumin` [i ochii

ei erau plini de dragoste.– Credeam c` dormi, \i r`spunse ea.Ar`t` printr-un gest larg al mâinii peisajul lini[tit care se

\ntindea \n fa]a lor.– M` \ntrebam de ce via]a este atât de complicat`, continu`

ea.– {i nu se poate schimba?– Habar n-am, oft` ea. Dac` este posibil, se pare c` eu n-am

\n]eles totu[i cum.Marsh se ridic` [i privi gânditor \n zare.– Poate c` \n primul rând e vorba de atitudine, replic` el.– Cred c` ai dreptate.Pam adun` ni[te ace de pin de la picioarele ei [i se juc`,

aruncându-le unul câte unul. – Dac` nu cumva e o chestiune de [ans`, [opti ea. Sau de

absen]a sentimentului de vinov`]ie.– Explic`-mi asta, o rug` Marsh.– Ei bine, când eram copil, p`rin]ii mei se certau \ntruna.

Eram convins` c` din vina mea. |mi spuneam c`, dac` a[ fi fostmai bun`, ar fi putut fi mai ferici]i [i nu s-ar fi certat. |n celedin urm`, când au divor]at, am fost disperat`. Credeam c` dincauza mea nu mai voiau s` tr`iasc` \mpreun`. C` \i deranjam.C` nu m` iubeau. Oh, [tiu c` pare acum o prostie. Dar astasim]eam pe atunci. Pe urm`, lucrurile s-au petrecut r`u [i cuMike. {i n-am putut s` nu-mi repro[ez [i e[ecul mariajuluinostru.

– {i acum? o \ntreb` cu blânde]e Marsh. Te mai sim]i vinovat`?Tân`ra oft`.

114 FRANCES FLORES

– Am tr`dat \ncrederea unchiului meu, \i r`spunse ea cutriste]e. |i datorez atât de mult. Or, eu nu voi mai putea p`stramult timp satul de vacan]`. Unchiul Bob m-a ajutat cel maimult \n cursul \ntregii mele existen]e. Dac` el nu m-ar fisus]inut moral [i material dup` ce m-a p`r`sit Mike, m-a[ fitrezit \n strad` \mpreun` cu Scotty.

Sim]i c` i se pune un nod \n gât.– {i Gus, continu` ea cu o voce tremur`toare. Dac` nu i-a[

fi spus acum cincisprezece zile care era hot`rârea bancheru-lui… dac` nu i-a[ fi adus la cuno[tin]` c` sunt nevoit` s` vândsta]iunea [i c` risc` s`-[i piard` pensia, n-ar fi avut o criz` deinim`. Dac` moare…

Se \ntrerupse, incapabil` s` continue. |nchise ochii,sim]ind c`-i vine s` plâng`.

Marsh \i \nconjur` umerii cu un bra] protector [i ea se spri-jini de el, sim]indu-se \n siguran]`.

– Se va \ns`n`to[i, afirm` el. Deja se simte mult mai bine[i medicii sunt foarte mul]umi]i de progresele pe care leface. {i, de altfel, tu nu e[ti cu nimic vinovat` de criza luide inim`. Gus se plângea mai de mult c` nu se simte bine.La spital au spus c` respectiva criz` se putea produceoricând.

– Probabil, dar a avut loc \n prezen]a mea, dup` ce-id`dusem o mul]ime de ve[ti proaste.

– Nu serve[te la nimic s` te \nvinov`]e[ti pentru acestnefericit accident, replic` Marsh oarecum impacientat. {i e lafel de nedrept s`-]i repro[ezi divor]ul p`rin]ilor tì. Nu po]icontinua s` trìe[ti purtând pe umeri o asemenea culpabili-tate zdrobitoare. Nu cunosc cauzele e[ecului c`s`toriei tale,dar sunt sigur c` so]ul tù a avut partea lui de vin`.


O privi \ndelung [i r`maser` t`cu]i. Dragostea pe care osim]eau unul fa]` de cel`lalt se oglindea din nou \n ochii lor.Pam ar fi vrut s` se cuib`reasc` la pieptul lui puternic [i s` selase \n voia lui.

– Eu… Eu apreciez ce ai f`cut pentru mine, declar` ea peun ton voalat de emo]ie. Ai fost extraordinar, Marsh.

Nu mai ad`ug` [i cât \i fusese de greu s` accepte c` nu seputea dispensa de ajutorul lui.

– F`r` tine, relu` ea cu efort, a[ fi fost la p`mânt.– A fost o pl`cere pentru mine s`-]i pot fi de folos, spuse

cu simplitate Marsh. La fel ca [i lui Gus [i Zelma. Sunt ni[teoameni minuna]i. Iar locul `sta \mi place nemaipomenit demult.

|i ar`t` cu un gest al mâinii lacul, a c`rui suprafa]` scânteia\nc` \n b`taia soarelui.

– E un adev`rat col] de rai aici, [opti ca pentru el\nsu[i.

– Gus mi-a spus c` te gândeai s` cumperi acest teren, \[ireaminti brusc Pam. Te-ai decis?

El ridic` din umeri.– Nu cred. Nu. E un loc minunat s` te instalezi aici defini-

tiv sau s`-]i petreci vacan]ele. Dar eu nu voi avea ocazia s`-lfolosesc.

Se \ntoarse spre ea [i tensiunea crescu \ntre ei.– Când voi p`r`si aceast` regiune va fi pentru totdeauna,

\ncheie el pe un ton hot`rât.Pam \[i plec` imediat capul, cuprins` de disperare.– {tiu, rosti ea cu triste]e.|ncerc` s` se desprind` din \mbr`]i[area lui. Totu[i,

mi[carea pe care o f`cu \i provoc` o reac]ie impulsiv` lui

116 FRANCES FLORES

Marsh: o strânse [i mai tare [i ochii lui cenu[ii se \ntunecar`,cuprin[i de o mânie nea[teptat`. {i brusc, puse st`pânire pebuzele ei cu un s`rut p`tima[ [i brutal.

Pam \i sim]i resentimentul [i, \n spatele lui, sup`rarea. Odorea cu pasiune, mai ales c` sim]ea c`-i scap`.

Timp de o clip`, ea \ncerc` s`-i reziste. |l \mpinse [i se d`du\napoi. |n zadar \ns`. Marsh o ]inea cu putere [i o s`ruta f`r`nici o re]inere.

|ncet, tân`ra ced` complet avansurilor lui. Sim]urile i se\nfl`c`rar` [i \ncet` s` mai lupte \mptriva lui. |l dorea cu oviolen]` care o uimea.

Pam \ncepu s`-i mângâie p`rul m`t`sos. Con[tient deschimbarea care se petrecea \n ea, Marsh r`mase nemi[cat [i ol`s` s` fac` ceea ce dorea. Apoi o lungi pe p`tur` cu infinit`precau]ie.

Degetele lui \ncepur` s`-i dezmierde trupul [i Pam se\nfior` de pl`cere.

Mâna lui se plimb` pe sâni, pe [olduri, pe coapse, pe pân-tece [i femeia \ncepu s` geam` \nceti[or. Ardea de dorin]`.Instinctiv, mâinile ei alunecar` sub c`ma[a lui Marsh [i-imângâiar` pieptul puternic.

Marsh \ncepu s`-i descheie bluza. Dar se crisp` pe nea[tep-tate [i se \ndep`rt` brusc de ea.

– Ce facem? morm`i el.Pam deschise ochii [i-l privi f`r` s` \n]eleag`.– Ce s-a \ntâmplat? \l \ntreb` ea.Marsh se ridic` [i Pam se a[ez` \n capul oaselor, tulbu-

rat`.– Nu a[a te vreau, Pam, declar` el.T`cu apoi o clip`.


– Te doresc atât de mult, \ncât aproape c` suf`r din cauzaasta, \i m`rturisi el cu o voce pe care emo]ia o f`cea vibrant`.Totu[i refuz s` fac dragoste cu tine a[a, ho]e[te. Dac` trebuies` m` despart de tine imediat, asta nu m` intereseaz`.

– Nimic nu te oblig`, r`spunse \ncet Pam.– Adev`rat?El vorbea acum mânios [i ochii \i str`luceau.– Ce-mi po]i oferi tu? Câteva ore \n timpul weekendului

când o s` m` hot`r`sc s` vin aici? O leg`tur` ocazional`? Ni[te\ntâlniri fugare \n moteluri retrase, pentru ca Scotty s` nub`nuiasc` nimic?

– Taci! strig` ea. Oh, Marsh, tabloul pe care mi-l descrii eatât de sordid! N-are nici o leg`tur` cu realitatea, fiindc` eu teiubesc.

Marsh râse f`r` veselie.– Te cred, replic` el pe un ton ironic. Din nefericire, nu a[a

cum a[ dori eu.El \i \ntoarse spatele [i privi \ndelung lacul \nconjurat de

verdea]`. Când \i vorbi din nou, vocea lui era indiferent`,golit` de orice intona]ie.

– Asear`, Gus mi-a spus c` medicii cred c` va putea ie[i dinspital s`pt`mâna viitoare, declar` el. O s` r`mân aici pân` se\ntoarce \n satul de vacan]`. Pe urm` o s` plec. Dac` Zelma vamai trebui \nc` s`-l supravegheze permanent, va trebui s`angajezi pe cineva care s` te ajute. Eu trebuie s` m` \ntorc \nmediul meu de via]`, s`-mi reiau munca. Deja am lipsit preamult.

118 FRANCES FLORES

Capitolul 8

|n seara \n care Gus ie[i din spital, Marsh, Pam [i Scotty seduser` s`-l viziteze. Era atât de mul]umit c` se afl` din nouacas` \ncât avea un moral foarte bun. O lua chiar peste piciorpe Zelma care se gr`bea s`-i satisfac` cele mai m`runte dorin]e[i-l cople[ea cu aten]iile ei.

– Cum a fost la spital? \ntreb` Scotty.A[ezat la picioarele b`trânului, \l privea cu adora]ie.– Un pic cam ca la \nchisoare, r`spunse Gus. Infirmiera era

un adev`rat dragon care nu \nceta s`-mi dea ordine. Mai r`uca Zelma!

Scotty izbucni \n râs, \n timp ce Zelma se pref`cu sup`rat`.– Habar n-ai de ce te supravegheam, \l mustr` ea. Voiam s`

te aduc cât mai repede acas`!Expresia ei se \mblânzi brusc.– Nici nu-]i \nchipui ce minunat e s` te v`d din nou \n

fotoliul t`u, continu` ea.– Da, spuse [i Pam cu vocea \necat` de emo]ie.

giannijollys

– Presupun c` ]i s-a recomandat s` faci mi[care? \l \ntreb` Marsh.– A[a e. |nainte s` ave]i timp s` spune]i miau o s` fiu cam-

pion la jogging [i o s`-l bat pe Scotty la cursele cu bicicleta.Zelma le aduse cafea [i o pr`jitur` pe care o preg`tise \n

ajun, imediat ce aflase c` so]ul ei va fi externat. Vorbir` despresta]iune, care era plin`, [i-i povestir` lui Gus c` Pam angajase\n sfâr[it un tân`r ca s`-i ajute, dar asta numai la insisten]elelui Marsh.

– Nimeni nu te poate \nlocui aici! se gr`bi s` adauge Pam.Fii lini[tit, va mai fi destul de lucru când o s` te pui pepicioare! De exemplu, te-ai putea ocupa de magazin.

– Mi-e groaz` s` stau \nchis, rispost` Gus strâmbându-se.A[ vrea s` v` ajut, dar cred c` o s` m` ocup tot de ceea cef`ceam \nainte de a m` \mboln`vi, imediat ce-mi voi refaceputerile.

Nimeni nu-l contrazise [i Marsh schimb` cu dib`cie subiec-tul.

Pam r`mase t`cut`, \n timp ce ceilal]i flec`reau, fiindc` nu\ndr`znea s` le de o veste uluitoare. Era \nc` prea devreme [iera mai bine s` a[tepte confirmarea definitiv`.

|n aceast` dup`-amiaz`, \[i v`zuse bancherul laNatchitoches. Domnul Landry \i adusese la cuno[tin]` càp`ruse un poten]ial cump`r`tor pentru sta]iune. Un b`rbat \itelefonae ca s`-l \ntrebe dac`, din \ntâmplare, nu avea vreoafacere \n zon` \n care [i-ar putea investi banii. Domnul Landryse gândise imediat la proprietatea lui Pam. Interlocutorul sù\i spusese c`-[i petrecuse deja un concediu acolo [i c` ar fiexact genul de afacere pe care-l cùta. Cel mai uimitor lucruera c`, dac` se hot`ra s` cumpere satul, dorea s-o p`streze pePam la conducerea lui, ca [i tot personalul existent.

120 FRANCES FLORES

Domnul Landry \i ceruse lui Pam numele notarului ei [iaceasta i-l d`duse, n`ucit` de toate aceste ve[ti nea[teptate.

Nu [tia dac` trebuie s` se bucure de \ntors`tura pe care oluau evenimentele, sau s` se \ntristeze. Dac` vindea, pro-blemele ei ar fi fost rezolvate: va avea o slujb` corect pl`tit`,Scotty n-ar fi trebuit s` p`r`seasc` locul \n care crescuse, iarGus [i Zelma \[i vor c`p`ta, la timpul cuvenit, pensia. Totulera prea frumos ca s` fie adev`rat.

|n acela[i timp, regreta nespus c` va trebui s` se despart`de proprietatea ei.

– |nc` o cea[c` de cafea, Pam?Tân`ra tres`ri.– Nu, mul]umesc, r`spunse ea. N-a[ mai putea dormi.„Parc` a[a dorm” gândi ea.Sim]i c` Marsh o studia. Când \i \ntâlni privirea cenu[ie,

\n]elese c`-i citise gândurile [i se \nro[i. El [tia c` ea nureu[e[te s`-[i g`seasc` somnul [i cuno[tea [i motivul.

– Pam a avut o zi grea, \i anun]` el, [i se simte obosit`.Poate c` ar trebui s` plec`m. De altfel, nu vreau s`-l obosim peGus.

Se ridic` [i-i zâmbi b`trânului.– E formidabil s` te revedem \ntr-o form` atât de

bun`, continu` el. Odihne[te-te [i nu c`uta s` gr`be[tilucrurile.

– Nici nu-mi trece prin minte! replic` imediat Gus. N-amde gând s-o mierlesc \n curând. Trebuie s` stau aici ca s-osupraveghez pe Zelma. Cu to]i tipii `[tia care vin aici \nvacan]`, nu se [tie ce i-ar putea trece prin cap!

– Din nefericire, remarc` aceasta cu lacrimi \n ochi, e multde când nu ]i-a mai p`sat de rivali!


Schimbar` o privire plin` de sub\n]elesuri, care exprimaelocvent \ncrederea pe care o aveau unul \n cel`lalt, dup` to]iace[ti ani petrecu]i \mpreun`.

Lui Pam aproape c`-i d`dur` lacrimile \n fa]a acestui tablouemo]ionant [i când, insinctiv, se \ntoarse spre Marsh, \n]eleseimediat mesajul din ochii lui. „Vezi, dragostea exist` [i poatedura o via]` \ntreag`.”

„Poate”, gândi ea. „|n unele cazuri. Dar rare. Experien]amea personal` este dezastruoas` [i nu vreau s` risc din nou.Eu nu sunt Zelma [i tu nu e[ti Gus. Nu mai am nou`sprezeceani [i mi-am pierdut inocen]a [i naivitatea. Dac` ai fi fostprimul b`rbat din via]a mea… dar a[a a fost s` fie.”

|[i \ntoarse privirea de la el [i-[i luar` r`mas-bun de lagazde. Scotty \l s`rut` cu zgomot pe Gus pe amândoi obrajii [iie[ir` \n noaptea \nstelat`.

Marsh \i conduse pân` \n apropierea magazinului [i Pamscoase o leg`tur` de chei din po[et`, pe care i-o \ntinse fiuluiei.

– Urc` \n apartament, \i spuse ea. Vin [i eu \ntr-un minut. – Bine. Noapte bun`, Marsh.B`ie]elul s`ri din ma[in` [i disp`ru \n \ntuneric.Marsh mângâie volanul cu mâna, a[teptând ca Pam s`-i vor-

beasc`.– … Gus ar`ta bine, nu ]i se pare? \l \ntreb` ea dup` o clip`

de t`cere.Vocea ei era plin` de speran]`.– Da, a[a e, r`psunse Marsh.Privi fa]a tinerei femei, pe care se jucau umbrele. Avea un

chip \ngrijorat [i abia se ab]inu s` n-o ia \n bra]e ca s-olini[teasc`.

122 FRANCES FLORES

– Mâine trebuie din nou s` m` duc la Natchitoches, \lanun]` ea. Pentru… pentru afaceri. {tiu c` m` bazez preamult pe tine… dar, din p`cate, n-am de ales. Vrei s` te ocupide magzin [i s`-l supraveghezi pe Scotty?

– Bine\n]eles! \i r`spunse cu blânde]e Marsh.Pam \l privi cu intensitate.– De ce te por]i atât de frumos cu mine? nu se mai putu ea

ab]ine s`-l \ntrebe. Pentru ce motiv continui s` m` aju]i astfel,când eu nu-]i ofer nimic \n schimb?

– Poate pentru c` sunt un prost, \i r`spunse el gânditor.

*

Trecuse de ora prânzului când tân`ra femeie se \ntoarse\n sat. Intr` \n magazin, u[oar` ca un vânt de prim`var`.Purta o rochie albastr` [i p`rul i se rev`rsa \n bucle \n jurulchipului frumos. Lui Marsh i se p`ru [i mai seduc`toare ca deobicei.

– Bun`! \i spuse el, for]ându-se s` par` cât mai deta[at. Amni[te ve[ti excelente pentru tine: cât ai lipsit, am f`cut trei re-zerv`ri pentru o perioad` de cincisprezece zile [i am \nchiriatcinci locuri \n camping. Pe deasupra am vândut câteva tone de\nghe]at` [i r`coritoare!

Pam \i zâmbi [i Marsh se sim]i imediat r`spl`tit pentrumunca lui.

– }i-ai rezolvat problemele a[a cum doreai? se interes` el.Ea d`du din cap vesel`.– Sunt \ntr-al nou`lea cer! exclam` ea surescitat`.– Hmm…Marsh o examin` atent, \nchizând ochii pe jum`tte.


– Ce ]i s-a \ntâmplat? Cineva ]i-a l`sat mo[tenire vreo avere?Pam izbucni \n râs [i Marsh se sim]i [i el bine dispus. De

mult timp n-o mai v`zuse atât de vesel`.– Nu chiar, dar pe-aproape, r`spunse ea fericit`. Am avut

\ntâlnire cu notarul unchiului meu. Am un cump`r`tor pentrusta]iune!

– Nu se poate! exclam` Marsh care remarc`, nu f`r`bucurie, c` se \nro[ise ca o adolescent`. Adev`rat?

– Absolut, afirm` ea. Bancherul meu mi-a telefonat ieris`-mi vorbeasc` despre aceast` ofert`, a[a c` m-am dus s`-iduc hârtiile necesare. El \l va contacta la rândul lui pe notarulpoten]ialului cump`r`tor. Imediat ce vor termina verific`rile,\mi vor v`rsa acontul. Oh, Marsh, asta va rezolva atâteaprobleme!

– M` bucur pentru tine, replic` el cu blânde]e. E[timul]umit`?

Ochii alba[tri se \ntunecar` brusc.– Atât cât a[ putea fi vânzând o proprietate c`reia unchiul

Bob i-a dedicat \ntreaga existen]`, replic` ea cu triste]e.– Dar asta doreai totu[i, nu-i a[a?– Nu chiar. A[ fi preferat de o mie de ori s` fiu \n stare s`

ies singur` din aceast` criz`. Din p`cate n-am de ales.

*

Peste dou` zile, Zelma \[i relu` activitatea. Era pentruprima oar` când consim]ea s` se despart` de Gus, de cândacesta se \mboln`vise. Pam fu \ncântat` de hot`rârea ei,fiindc` asta o scutea de multe treburi. Dar \n acela[i timp

124 FRANCES FLORES

\nsemna c` Marsh \i putea p`r`si, ca s` se \ntoarc` la NewOrleans. Pam era mâhnit`, dar \ncerc` s`-[i ascund` durerea\n fundul sufletului ei.

Soarele era ca un bulg`re de foc pe cerul senin când tân`ra\nchise magazinul \n acea dup`-amiaz`. Nu se sim]ea atât deobosit` ca \n ultimul timp, asta gra]ie prezen]ei Zelmei.

Se \ndrepta spre sc`rile care duceau la apartamentul ei,când l`tr`turile lui Rusty \nso]ite de strig`tele lui Scotty ooprir` din mers.

– M`mico! urla fiul ei.Se \ntoarse spre el [i-l v`zu sosind cu toat` viteza pe bici-

clet`. Reu[i s` se opreasc`, exact \nainte de a se lovi de zid. Eraplin de praf din cap pân`-n picioare.

– Unde ai fost? \l \ntreb` ea pe un ton sever. Semeni cu osperietoare.

– Marsh m-a ajutat s` construiesc o caban`! exclam` elentuziasmat. |ntr-un copac! E super! Oh, m`mico, trebuieneap`rat s` vii s-o vei!

– Cum?! se mir` ea. Unde a]i g`sit scânduri ca s-o face]i?B`iatul zâmbi cu gura pân` la urechi.– Marsh le-a adus tocmai de la Many, \i explic` el cu un aer

triumf`tor. Am lucrat toat` dup`-amiaza! S` [tii c` o s`-]i plac`.E imens`.

– Adev`rat? Ei bine, vin s-o v`d chiar acum.Se lu` dup` el sim]indu-[i inima grea. Intuitiv, [tia c` acest

gest era felul \n care Marsh \[i lua r`mas-bun de la Scotty.Cabana era \ntr-adev`r splendid`. Avea un acoperi[, o

intrare mare, ca [i dou` ferestre p`trate. Ajunser` la ea pe oscar` [i Scotty insist` s` urce [i ea. |n interior, Pamdescoperi comorile pe care fiul ei le adusese deja: o p`tur`


cazon` pe care i-o d`ruise Gus, o lantern`, un ciomag, unbriceag [i chiar ni[te biscui]i pentru un eventual asediu.

– O minun`]ie! exclam` ea \ncântat`. Sper c` i-ai mul]umitlui Marsh pentru amabilitatea lui.

St`teau amândoi pe iarb`, la umbra copacului.– Bine\n]eles! o lini[ti el. Pot s`-i telefonez lui Jimmy ca s`

vin` s` ne admire cabana? Poate s` doarm` aici disear`?– De acord! r`spunse Pam, amuzat`. Pe urm`, \]i sugerez s`

faci un du[, \nainte s` semeni cu omul preistoric.– |]i promit!S`ri pe biciclet` [i demar` \n tromb`.– M` \ntorc imediat acas`! \i strig` ea. M` duc s` m` plimb

pu]in pe la mla[tina cu ra]e.|l v`zu disp`rând \ntr-un nor de praf. Ea se \ndrept` \ncet

spre piscin`, unde câteva familii se mai b`l`ceau \nc`.Ajunse \n curând la locul destinat ra]elor. Acestea

alunecau f`r` un efort aparent pe luciul apei, senine [i fru-moase, cu penele str`lucitoare. O l`cust` s`ri \n fa]a ei.

„Ce lini[titoare este natura” se gândi ea. Timp de o clip` \[iuit` grijile, observând via]a care se desf`[ura \n jurul ei.Animalele \[i vedeau de ocupa]iile lor, cu un calm de invidiat.

Brusc, o ciudat` senza]ie \n ceaf` o avertiz` c` nu mai estesingur`. Se \ntoarse [i-l z`ri pe Marsh care se \ndrepta spre ea.|n]elese imediat c` venise s`-[i ia adio de la ea [i sim]i c` i sestrânge inima.

El mergea cu un pas hot`rât. Hainele bleumarin \i scoteau\n eviden]` bronzul pielii, f`cându-l [i mai atr`g`tor. Nu mai[chiop`ta deloc, p`rând pe deplin s`n`tos.

– Ai f`cut bine s` vii aici ca s` te destinzi pu]in, remarc` elpe un ton aprobator. Ar trebui s` faci asta mai des.

126 FRANCES FLORES

– N-am mai avut deloc timp, \i m`rturisi ea. Nici tu de alt-fel. Totu[i, tu ar`]i mai bine ca niciodat`. Piciorul pare pedeplin vindecat.

– A[a e. Vacan]a asta m-a pus pe picioare. Dar tu… tu e[timai pu]in stresat`? E[ti mai pu]in trist` c` trebuie s` vinzista]iunea?

– Da.Pam ezit` o clip`.– Cel pu]in am reu[it s` accept asta, relu` ea. Trebuie s`

m` gândesc \n primul rând la faptul c` nu sunt nevoit` s`-micaut alt` slujb` [i nu-l dezr`d`cinez pe Scotty din singurul locpe care-l cunoa[te.

Marsh ridic` din umeri.– Copiii se adapteaz` la orice, replic` el. Dac` ar fi trebuit s`

pleci, ar fi fost \n mod sigur mai greu pentru tine decât pentru el.– Posibil. Tocmai am vizitat cabana pe care a]i construit-o

\n aceast` dup`-amiaz`, ad`ug` ea cu o voce vibrând deemo]ie. Scotty este nebun de bucurie. {i-a invitat [i prietenulca s-o vad`. Ce dr`gu] din partea ta c` i-ai f`cut o asemeneapl`cere.

Marsh \i zâmbi.– Pot s`-]i m`rturisesc c` mi-am pus la b`taie toate argu-

mentele ca s`-l conving s` n-o inaugureze chiar \n seara asta,dormind \n ea! declar` el glume].

Pam izbucni \n râs.– De aceea a insistat s`-l invite pe Jimmy s`-[i petreac`

noaptea la noi! exclam` ea. Crezi c` ar trebui s` le dau voie s`doarm` acolo? \ntreb` ea oarecum \ngrijorat`. Sunt prea mici.

– Nu exist` nici un pericol, o asigur` Marsh. Construc]ia seafl` prea sus pentru ca animalele s` poat` ajunge la ea.


– Ai drepate. Doamne! Meseria de mam` e câteodat` prea grea!– E[ti perfect` din acest punct de vedere. Scotty are

\ntr-adev`r noroc.– Mul]umesc, [opti ea.Privirile li se \ntâlnir` [i ei t`cur`. Timp de o clip`, Pam avu

impresia c` cel pe care-l iubea o s-o ating`, o s-o s`rute, o s-oia \n bra]e. Dar el se \ntoarse brusc [i privi lacul care se \ntin-dea la picioarele lor.

– Am venit s` te anun] c` plec, declar` el pe un ton voitdeta[at. Acum c` Zelma s-a \ntors la lucru, nu mai ai nevoie demine.

„Nu-i adev`rat”! vru ea s` strige. Dar se ab]inu.– {i când ne p`r`se[ti? \l \ntreb` ea cu o voce voalat` de

emo]ie.– Peste dou` zile. Mâine diminea]` m` duc pentru ultima

oar` la pescuit. Seara sunt invitat la Gus [i Zelma.– |n]eleg.Trebui s` fac` un efort supraomenesc ca s` nu i se arunce

\n bra]e [i s`-l roage s` r`mân`. Totu[i, asta n-ar fi servit lanimic. Era inutil s` fac` lucrurile [i mai dificile [i s` ri[te astfels` strice dou` vie]i.

*

Marsh reu[i s` fac` mai pu]in ap`s`toare cina, pe care o lu`acas` la Zelma [i Gus. Era greu s` renun]i la o prietenie.

Zelma se autodep`[ise [i masa fu perfect`. Scotty devor`tot ce i se puse \n farfurie cu o poft` care o \ncânt` pe b`trân`.Când ea aduse desertul, urm` o exclama]ie admirativ` dinpartea invita]ilor.

128 FRANCES FLORES

– Ce e? se interes` Scotty, cu ochii str`lucind de l`comie.– O pl`cint` cu fragi, r`spunse Zelma. Una din noile mele

re]ete.Dup` ce se \nfruptar`, Marsh se sprijini de sp`tarul

scaunului, zâmbind mali]ios.– E[ti o buc`t`reas` f`r` pereche, \ncepu el. Dac` te

hot`r`[ti cumva s`-l p`r`se[ti pe Gus pentru un b`rbat maitân`r, m` \nscriu primul pe list`!

To]i izbucnir` \n râs– E [i asta o posibilitate, replic` Zelma amuzat`. De când a

venit de la spital, Gus m`nânc` la fel ca o p`s`ric` [i eu m`simt un pic frustrat`!

– Hmm! f`cu acesta, pref`cându-se ofensat. Marsh o fi elatras de talentele tale culinare, dar te-ar trimite repede \napoi,dac` l-ai bate la cap ca pe mine: „Gus, trebuie s` faci mai mult`mi[care! Gus, nu te odihne[ti destul! Gus, pachetul `sta e preagreu pentru tine!” o imit` el. Doamne! |mi supravegheaz`orice mi[care! Un b`rbat nu-[i poate g`si lini[tea când ea seafl` prin preajm`!

Marsh surâse amuzat.– Cum ai reac]iona dac` ea nu te-ar bag` deloc \n seam`,

dac` nu s-ar ocupa deloc de tine? \l \ntreb` el, f`cându-i cuochiul Zelmei.

Gus scoase un oftat, declarându-se \nvins [i izbucnir` to]i\n râs.

– Privit din acest unghi de vedere, recunoscu el, cred c` os` \ncerc s` m` obi[nuiesc cu observa]iile ei.

– Te sf`tuiesc s-o faci, bomb`ni Zelma. Fiindc` nu cunoscpe nimeni altcineva care ]i-ar putea suporta caracterulnesuferit.


– Ei bine, presupun c` asta e crucea ta, s`-mi tolerezinenum`ratele defecte, replic` el, f`cându-i cu ochiul lui Marsh.

– Ai dreptate, r`spunse ea cu o seriozitate comic`. Totu[i,având \n vedere c` am investit atâta timp [i r`bdare \n tine,cred c` mi-ar pl`cea s` te mai am al`turi câ]iva ani buni.

Dup` câteva clipe, musafirii se ridicau de la mas` ca s`treac` \n salon.

– Nu uita s`-i spui mamei tale c` a pierdut o mas` pe cin-ste din cauz` c` n-a venit aici \n seara asta, \i spuse Marsh luiScotty.

– Bine\n]eles, \i r`spunse pu[tiul ascult`tor. Gus! Trebuieneap`rat s` te vindeci repede ca s` vii s`-mi vezi cabana. Amconstruit-o cu Marsh.

– Adev`rat?Marsh se preg`tea s-o ajute pe Zelma s` debaraseze masa,

dar ea \l opri.– E ultima ta sear` aici, \i explic` ea. Prefer s-o petreci

\mpreun` cu Gus [i Scotty.Aceast` fraz` avu efectul unui du[ rece asupra tân`rului

b`rbat. Era posibil s` p`r`seasc` acest loc \n câteva ore, ca s`nu mai revin` niciodat`? Se uit` la Scotty apoi la Gus, la chi-pul lui frumos, \n ciuda vârstei [i a bolii. |n cursul ultimelordou` luni, ace[ti oameni deveniser` pentru el a doua familie.Ideea de a se \ndep`rta definitiv de ei i se p`rea insuportabil`.

Nu-i venise u[or s`-i anun]e lui Scotty plecarea lui. Ochiib`ie]elului se umpluser` de lacrimi.

– O s` te mai v`d, Marsh? \l \ntrebase el \ntristat.– Sper, replicase acesta emo]ionat.De[i cei trei adul]i discutau \n jurul lui, Scotty adormi \n

curând pe covor. Marsh observ` primul acest lucru [i se ridic`.

130 FRANCES FLORES

– Cred c e timpul s -l duc acas , declar el cu un surâs \nduio[at.– Cel mai bine ar fi s`-[i petreac` noaptea aici, replic`

Zelma. O s` treci doar s-o anun]i pe Pam. O s`-i preg`tesccamera. Pe urm`, te rog s`-l duci tu \n bra]e pân` \n pat, ca s`nu se trezeasc`.

Dup` câteva clipe, Scotty era \n pat, acoperit pân` lab`rbie.

Marsh \i privi pentru ultima dat` fe]i[oara inocent` [i inimai se umplu de afec]iune. Oft` [i se aplec` spre el ca s`-l s`rutepe frunte.

– Adio, Scotty, [opti el. S` [tii c` o s`-mi lipse[ti.Se \ntoarse \n salon [i mai r`mase o jum`tate de or`, stând

de vorb` cu familia Emery. Apoi \[i lu` r`mas-bun, sim]ind c`aceast` clip` era la fel de grea [i pentru prietenii lui.

Satul era pustiu [i t`cut, \n timp ce se \ndrepta spre maga-zin. Felinarele proiectau o lumin` difuz` asupra arborilor carese profilau pe cerul \nstelat.

Fereastra camerei lui Pam era luminat`, când parc` \n fa]amagazinului. Urc` scara \ncet, sim]indu-se trist [i ab`tut.

Pam \l auzise sosind [i se repezise la u[`, l`sând balt`cartea pe care \ncerca \n zadar s-o citeasc`. Se gândise preamult la Marsh [i la apropiata lui plecare ca s` se mai poat`concentra [i la altceva.

Când \l v`zu \n prag, pulsul ei se acceler`: era impun`tor [ifrumos, [i chipul lui viril avea imprimat` pe el o nou` gravi-tate.

– Bun`, rosti ea \ncet. Gus [i Zelma sunt bine?– Da, dar le-ai lipsit, replic` el f`r` s-o scape din ochi.– Eu… aveam de lucru, min]i ea.|[i d`dea seama c` Marsh nu se va l`sa p`c`lit.


– Scotty a adormit la ei, [i Zelma a insistat s` r`mân` acolo,relu` el. O s` vin` \mpreun` mâine diminea]`.

– Perfect, spuse Pam. Hmm… Vrei s` intri?Nu se sim]ea deloc \n largul ei. Crezuse c` Marsh \i va

refuza invita]ia, dar el intr` \n apartament [i \nchise u[a \nurma lui.

– }i-ai f`cut bagajele? se interes` ea nervoas`.– Aproape. Mai am de strâns ni[te fleacuri.– O s` pleci devreme?– Da. Ca s` nu fie aglomerat` [oseaua.– |n]eleg.Buzele ei \ncepur` s` tremure.– Dac` \n]eleg bine, continu` ea cu un zâmbet trist, a sosit

momentul s` ne lu`m r`mas-bun.Ochii lor se \ntâlnir` [i ei r`maser` t`cu]i câteva momente.

Pam avea impresia c` o mân` \nghe]at` \i strânge inima. Ideeac` se va desp`r]i de Marsh i se p`rea insuportabil`.

– R`mâi! exclam` ea pe nea[teptate. Oh, Marsh, o s`-milipse[ti atât de mult.

Se repezi \n bra]ele lui [i el o strânse la piept. Instinctiv,Marsh \i c`ut` gura.

– Am atâta nevoie de tine, \i [opti b`rbatul cu o vocer`gu[it`. Nu mai pot lupta cu mine. Oh, Pam, am o disperat`nevoie de tine.

– {i eu, \i [opti ea. Am obosit s` m` tot ar`t puternic` [i dene\nvins.

El \i zâmbi.– De ce s` continui s` negi eviden]a? \i r`spunse el.

Suntem f`cu]i unul pentru cel`lalt, scumpa mea, nu\n]elegi asta?

132 FRANCES FLORES

– Ba da, dar…– Ssst, dragostea mea. S`rut -m [i nu te mai gândi decât la mine.El o mângâie pe p`r, apoi o strânse [i mai tare \n bra]e. Un

val de dorin]` o cuprinse. |nchise ochii, atent` la senza]iilepl`cute din trupul ei. Marsh puse st`pânire pe gura ei [i ea \[i\ntredeschise buzele f`r` nici o re]inere.

– Nu m` mai pot lipsi de tine, [opti el când \[i ridic` \nsfâr[it capul. Faci parte din mine [i degeaba \mi spun c` tre-buie s` te uit, fiindc` \mi este imposibil.

{i Marsh \i acoperi fa]a cu s`rut`ri p`tima[e. Tremura [iPam se sim]i extrem de tulburat` din cauza asta.

Când Marsh \[i strecur` mâna pe sub halatul ei, se \nfior`.Puse mâna pe un sân [i frec` u[or sfârcul cu vârful degetului.

Dup` o clip`, o culc` pe mochet` [i \ngenunche lâng` ea.Ochii lui cenu[ii ardeau de o pasiune devastatoare. |i scoasehalatul [i-i admir` lenjeria fin`; dantela de culoare deschis`scotea \n eviden]` pielea bronzat` a lui Pam [i m`tasea semula perfect pe curbele pline [i senzuale ale trupului ei.

– E[ti atât de frumoas`, remarc` el cu o voce cald` [i grav`.{i mai frumoas` ca de obicei. Por]i \ntotdeauna desuuri atâtde sexy, sau te-ai decis s` m` seduci \n aceast` sear`?

Tân`ra r`mase la \nceput mut`, pus` pe gânduri de \ntre-barea lui. Chiar a[a f`cuse? Trebui s` recunoasc` faptul c`, \nmod incon[tient, a[a procedase.

– Cred c` voiam s` te re]in, [opti ea.– Ei bine, ai reu[it.Marsh t`cu o clip`, apoi continu`:– Dar, chiar dac` apreciez aceast` aten]ie, te prefer com-

plet goal`.{i-i scoase cu \ndemânare flecu[te]ele de m`tase.


– Scumpo, niciodat` nu m-a[ s`tura s` te privesc.|[i a[ez` capul pe pieptul ei [i tân`ra \i mângâie p`rul.

Era pl`cut s` se simt` dorit`, dar mai era ceva, un lucru pecare nu-l putea preciza. |i trebuir` câteva clipe ca s`-[i deaseama c` era pur [i simplu fericit`. O stare cu totul nou`pentru ea.

Marsh \[i plimb` buzele pe trupul ei [i Pam se \nfior`,atent` la senza]iile pl`cute pe care i le trezea. El \i dezv`luiunul câte unul secretele cele mai intime, [i Pam se \ntreb`cum de putuse ignora complet atâta amar de ani aceast`bucurie a sim]urilor.

Dar acum voia s`-i apar]in` complet. |l \mpinse u[urel [i\ncepu s`-i descheie c`ma[a. Apoi \l s`rut` pe pielea bronzat`,coborând \ncet spre curea. El gemu [i mu[chii i se \ncordar`,sub efectul pasiunii violente pe care o nutrea fa]` de ea.

Marsh tremura sub buzele ei [i Pam se sim]i ame]it` deputerea fantastic` pe care o avea asupra lui. |[i continu`explorarea pe coapse, pe pântece, atingându-i \n acela[i timpspatele cu un deget mângâietor.

Dar Marsh nu putea a[tepta mai mult, o r`sturn` brusc pecovor [i-[i cufund` privirea argintie \n cea albastr`.

– M` torturezi? [opti el cu o voce r`gu[it`.– Fiindc` nu reu[esc s` cred c`-]i plac chiar atât de mult, \i

m`rturisi ea \nro[indu-se.– De ce? se mir` el. Nu e[ti convins` c` o singur` privire

de-a ta e de ajuns s` m` scoat` din min]i?Ea \[i scutur` buclele brune.– N-are importan]`, [opti ea.Mâinile ei alunecar` de-a lungul coapselor virile, \ntr-o

mi[care senzual`.

134 FRANCES FLORES

– F` dragoste cu mine, Marsh, \i ceru ea cu simplitate.Nu fu nevoie s` insiste. El se ridic` repede [i se dezbr`c`.

St`tea acum gol \n fa]a ei, splendid \n for]a dorin]ei lui.Se lungi apoi lâng` ea [i o trase peste el, \nainte de a-i

acoperi chipul cu s`rut`ri. Trupul lui Pam se mula perfect peformele virile ale b`rbatului iubit.

Marsh schimb` apoi pozi]ia, trecând deasupra ei, [i-[i con-tinu` jocul erotic plimbându-[i buzele pe gâtul ei, pe pieptul\nt`rit de dorin]`, pe pântece, [i mai cobor\ \nc`… Pamgemu, ame]it` de pl`cere.

Voia s`-l implore s` termine odat` acest joc, când el op`trunse printr-o mi[care nea[teptat`, ce smulse un strig`ttinerei femei. Ea se ag`]` de el [i se ondul` \n ritmul impus decoapsele lui puternice.

Ajunser` \mpreun` la extaz, \ntr-o explozie de senza]ii.Timp de o clip`, ei cunoscur` o contopire perfect` [i sublim`.

Mai târziu, când ritmul pulsurilor se potoli, ei \[i surâser`cu duio[ie.

– Când o s` te m`ri]i cu mine, scumpo? o \ntreb` cublânde]e Marsh.

Aceste cuvinte rupser` vraja pentru Pam. Se crisp`, sim]indun fior rece pe [ira spin`rii.

– Marsh… dar n-am zis niciodat` c`…Se \ntrerupse, [i ochii ei alba[tri exprimar` disperarea.Marsh \ncremeni [i mâinile lui o \ndep`rtar`.– Tu mi-ai cerut s` r`mân, \i r`spunse el. Am crezut c` asta

\nseamn` c` te-ai r`zgândit, c` m` dore[ti cu adev`rat [i com-plet.

– A[a este! exclam` ea, speriat` de str`lucirea dur` dinochii cenu[ii. Oh, Marsh, te iubesc atât de mult! Nu pot supor-


ta ideea c` vei pleca. {i totu[i mi-e imposibil s` m` c`s`toresccu tine. Tot nu \n]elegi? Se va termina cu un e[ec, la fel cum se\ntâmpl` cu tot ce fac. E[ti prea pre]ios pentru mine ca s` risc.

Tân`rul cl`tin` din cap.– Nu, o corect` el cu o voce aspr`. Min]i. Realitatea este c`

nu ]ii \ndeajuns de mult la mine ca s` \ncerci s` faci s` mearg`mariajul nostru. C`s`toria cere mai mult efort decât e[ti tudispus` s` faci, a[a c` preferi s` ne condamni pe amândoi la oexisten]` singuratic`.

Apoi Marsh se ridic` [i se \mbr`c` \n grab`. Pam tremuraatât de tare \ncât \i veni greu s`-[i trag` pe ea halatul. {i-larunc` \n cele din urm` pe umeri [i-l strânse peste piept. Sesim]ea atât de \nghe]at` \ncât i se p`rea c` nu va mai reu[iniciodat` s` se \nc`lzeasc`.

Ar fi vrut s` g`seasc` ni[te cuvinte care s` rup` tensiunea\ngrozitoare care se instalase \n \nc`pere, dar trebui s`-[irecunosc` neputin]a. Cum s`-i explice lui Marsh c` refuzul eio costa mult mai mult decât \[i putea el \nchipui?

Lacrimi fierbin]i se adunar` \n spatele pleoapelor [i i serostogolir` pe obrajii \nc` ro[ii de pl`cerile dragostei.

Când Marsh termin` s` se \mbrace, se \ntoarse spre ea [i oprivi f`r` nici un fel de indulgen]`.

– Am gre[it când am crezut c` m` iube[ti, declar` el cur`ceal`. Mi-am \nchipuit c` sentimentele pe care le avemunul pentru cel`lalt vor reu[i s` \nving` toate dificult`]ile.Dar m-am \n[elat. Nu vei reu[i niciodat` s` te eliberezi de tre-cut. Nici nu dore[ti de fapt asta, pentru a-l putea folosi dreptscuz` ca s` nu te angajezi pentru viitor.

136 FRANCES FLORES

*

Pam se duse la notarul ei din Natchitoches \ntr-o vineridup`-amiaz`, de la sfâr[itul lunii august. Afar` c`ldura era\n`bu[itoare, dar biroul notarului avea aer condi]ionat [ioferea o r`coare pl`cut`.

Tân`ra trecea \n revist` teancul de hârtii pe care i-l \ntin-sese notarul. Brusc, r`mase \nlemnit`, nevenindu-i s`-[icread` ochilor ceea ce citise. Nu era posibil! Nu, precis c` visa!

Avea \n fa]a ei numele celui care-i cump`rase proprietatea.Ridic` \ncet capul [i ochii ei \i \ntâlnir` pe cei ai interlocu-torului s`u.

– Da? o \ntreb` el. Ave]i vreo nedumerire?Pam sim]i c` i se uscase gura. |[i umezi buzele cu limba [i

\nghi]i cu greutate.– Cum… Cump`r`torul… \ng`im` ea.Se \ntrerupse din cauza emo]iei.– Domnul Franklin? Ei bine, unde este problema?Pam trase adânc aer \n piept.– Nu pot s`-i vând sta]iunea mea, declar` ea brusc.Domnul Nivens o fix` stupefiat.– De ce? se interes` el \n cele din urm`. Dac` v` pune]i

problema \n privin]a situa]iei lui financiare, sunt \n m`sur` s`v` spun c` banca mi-a confirmat starea conturilor sale. Efoarte bogat, dup` câte am putut constata.

– Adev`rat?Vocea ei exprima surpriza.– Dar chiar dac` a[a e cazul, relu` ea pe un ton obosit, nu

are nici o importan]` pentru mine. Anula]i totul.


– Nu v` \n]eleg, doamn` Norris, dar ave]i o propunereextraordinar`! Poate c` dori]i s` reconsider`m anumite clauzeale contractului?

Interlocutoarea lui cl`tin` din cap.– Nu, r`spunse ea. |mi pare r`u, domnule Nivens, dar nu

pot semna aceste hârtii.Se ridic` [i notarul o imit`.– Ce s`-i comunic notarului domnului Franklin? o \ntreb` el.

Credeam c` afacerea asta va fi una de rutin`. De acum \ntr-os`pt`mân` a]i fi primit cecul [i domnul Franklin ar fi devenitproprietarul satului dumneavoastr` de vacan]`.

P`rea \n continuare uluit.– De altfel, continu` el, am crezut c` sunte]i gr`bit` s`

vinde]i. Amatorii care doresc astfel de locuri nu cresc \ncopaci, s` [ti]i asta de la mine.

– Cunosc. Sunt sincer dezolat`, ad`ug` ea. Spune]i-i cole-gului dumneavoastr` c`… Nu, nu-i spune]i nimic, relu` ear`zgândindu-se \n mijlocul frazei. O s` vorbesc personal cudomnul Franklin.

Domnul Nivens o privi dezaprobator.– Nu se procedeaz` astfel, protest` el.Tân`ra femeie ridic` din umeri.– Promite]i-mi totu[i c` o s`-mi respecta]i dorin]a, insist`

ea. }in neap`rat s` discut cu domnul Franklin \nainte cahot`rârea mea s`-i ajung` la urechi.

– |l cunoa[te]i deci?– Da, replic` ea gânditoare. Chiar foarte bine. Acesta este

[i motivul pentru care nu-i pot permite s` fac` asta.

*

138 FRANCES FLORES

Marsh o p`r`sise de mai mult de o lun`, o ve[nicie pentruPam. Fiindc` \n ciuda timpului scurs, durerea ei r`m`seseaceea[i. I se p`rea c`, \n fiecare zi, ceva \i aminte[te de acelacare-i lipsea atât de mult. O vizit` la cabana lui Scotty. Odiscu]ie cu Gus despre pescuit. Bungaloul pe care-l ocupaseMarsh. Mla[tina cu ra]e.

Noaptea se \ntreba câteodat` dac` luase hot`rârea cea maibun` când \l l`sase s` plece. Trupul ei avea nevoie de el cu dis-perare. |[i aminti cât de mult \i pl`cuse s` fac` dragoste cu el.

Când Scotty primi un colet cu c`r]i de la el, deveni sigur` cà f`cut o gre[eal` \ngrozitoare respingându-l. |n ciuda dis-tan]ei, Marsh continua s`-[i manifeste afec]iunea pe care i-opurta lui Scotty, acum când nu mai avea nici un motiv s`-i pesede el. Pam era vinovat` c`-l lipsise pe fiul ei de un tat` fantas-tic. Totu[i, de unde s` [tie c` lucrurile ar fi continuat \n acela[ifel [i dup` c`s`torie? Experien]a ei \i dovedise din p`cate cèxist` o mul]ime de surprize nepl`cute \n via]a conjugal`.

Acum, \n timp ce conducea \n direc]ia sta]iunii, dup`\ntrevederea ei cu notarul, era convins` c` gestul lui Marsh \nprivin]a hot`rârii lui de a-i cump`ra proprietatea, nu fusesedictat decât de pasiunea pe care o sim]ea fa]` de ea. Or, \nciuda situa]iei financiare dificile, refuza s` profite debun`tatea lui.

|i era totu[i nespus de recunosc`toare c` \ncercase s-oajute [i avea acum inten]ia s`-i ofere o explica]ie. |i datoraasta.

Marsh d`duse dovad` de o lips` total` de egoism, fiindcèra capabil s`-i dea mult f`r` s` a[tepte nimic \n schimb. Cums` nu fie emo]ionat` – [i tulburat` – de acest gest completdezinteresat?


Când ajunse la magazin \i g`si pe Gus [i Zelma. Gus st`teaacum la tejghea câteva ore pe zi [i, când se sim]ea mai \n pu-tere, ceea ce se \ntâmpla din ce \n ce mai des, f`cea diversetreburi prin sta]iune. Un tân`r se ocupa de muncile mai grele,ceea ce-l ajuta extrem de mult.

Pam spera c` ve[tile pe care le aducea nu-l vor \mboln`vi dinnou pe b`trânul ei prieten. Va trebui s` g`seasc` un alt cump`r`tor,care nu va oferi \n mod sigur ni[te clauze atât de avantajoase caMarsh. Viitorul familiei Emery era deci \n pericol. Din nefericire,Pam nu avea de ales. Va fi cinstit` [i nu le va ascunde o realitatecare-i va lovi cu atât mai dur cu cât era nea[teptat`.

Când le dezv`lui numele cump`r`torului [i le explic` fap-tul c`-i este imposibil s` accepte mila lui, primi un [oc pe careera departe de a-l fi anticipat.

– L-am prevenit pe Marsh c` vei reac]iona astfel, declar`calm Gus.

Pam f`cu ochii mari.– Tu… tu [tiai de la \nceput c` despre el este vorba?

\ng`im` ea, luat` pe nea[teptate.Zelma d`du din cap.– Evident, afirm` ea. Am discutat de multe ori cu Marsh

despre acest proiect, \nainte ca el s` se adreseze notarului.– Dar… de ce nu mi-a]i spus?Gus ridic` din umeri.– Marsh ne-a cerut s` p`str`m t`cerea \n privin]a acestei

probleme, \i explic` el. Spera c`, dup` ce toate formalit`]ilevor fi \ndeplinite, vei accepta mai u[or oferta lui.

– Nu e[ti sup`rat` pe noi, nu-i a[a? o \ntreb` nelini[tit`Zelma. Eram lega]i de promisiunea pe care i-am f`cut-o.

Pam le adres` un surâs palid.

140 FRANCES FLORES

– Nu, r`spunse ea. A]i avut dreptate s` nu tr`da]i \ncre-derea lui Marsh. Din nefericire, nu-l pot l`sa se cumpereacest loc, numai fiindc` eu m` aflu \ntr-o situa]ie financiar`dificil`.

– I-ai telefonat s`-i spui asta?– Nu. Nici n-o s`-i telefonez. M` duc s`-l v`d la New

Orleans. Dac` plec mâine, ave]i voi grij` de Scotty? O s` dormla hotel [i probabil c` o s` lipsesc dou` zile.

– Nu-]i face griji, e o pl`cere pentru noi, replic` Zelma.Se \ntoarse cu spatele, pentru a-i ascunde lui Pam cât se

sim]ea de u[urat` [i de satisf`cut` de hot`rârea ei.

*

A doua zi, cerul era plin de nori când Pam plec` la drum.|n curând \ncepu s` plou`, monoton [i regulat. Timpul urât \ireaminti de seara când ea [i Marsh salvaser` doi copii de la\nec. Pe urm` f`cuser` dragoste.

|ncerc` s` se concentreze asupra altui subiect. S` rememo-reze trecutul nu-i folosea la nimic. Mai bine s` se gândeasc` lace o s`-i spun` lui Marsh. Când \ntrevederea lor va lua sfâr[it,va trebui s`-l dea definitiv uit`rii.

Poate vreo or` [i jum`tate ajunse la Metarie, suburbia NewOrleans-ului \n care locuia Marsh. Ploaia c`dea \n averse, ceeace f`cea ca [ofatul s` fie epuizant.

Când p`r`si autostrada, Pam descoperi un centru comer-cial unde se opri. Acolo cump`r` o hart` a zonei, apoi se duses-o studieze la o cafenea. |n timp ce mânc`, studie drumul.


Se sim]ea teribil de nervoas`, acum c` momentul \n care-lva revedea pe Marsh se apropia. Sim]ea c` i se strânge sto-macul de emo]ie [i-i veni greu s` \nghit` câ]iva dumica]i dinprânzul pe care [i-l comandase.

Poate c` gre[ise venind pân` aici? Ce o s`-i spun` luiMarsh? Voia s`-i explice motivele comportamentului ei, darasta n-o s` schimbe cu nimic rela]ia lor. Totu[i, dac` tot f`cuseun drum atât de lung, n-o s` plece f`r` s`-i vorbeasc`. Ar fi ola[itate [i o prostie din partea ei.

|n fundul sufletului ei totu[i, o voce \i repeta c` nu `sta eraadev`ratul motiv al c`l`toriei sale. Nu, de fapt dorea s`-l mairevad` pentru ultima oar` pe cel pe care-l iubea. Pe urm`,totul se va pierde \n uitare. Era egoist [i f`r` sens, dar nu seputea \mpiedica s` fac` asta.

Se ridic` hot`rât` de pe scaun [i se \ndrept` spre cas`.Dup` ce pl`ti, se urc` \n ma[in`. Cerul se \nseninase pu]in [ib`ltoacele str`luceau \n primele raze de soare.

La \nceputul dup`-amiezii, g`si apartamentul lui Marsh.Stând \n prag \[i scoase e[arfa [i mantaua de ploaie, \[i aranj`p`rul cu mâinile [i arunc` o privire gr`bit` \n oglind`. Cândnu mai avu nici o scuz` ca s` \ntârzie momentul \n care vasuna, puse degetul pe sonerie, tremurând de emo]ie.

U[a se deschise imediat. B`rbatul care ap`ru \n pragul ei nuera Marsh, dar sem`na extrem de mult cu el. P`rea ceva mai \nvârst`, iar p`rul lui era mai deschis la culoare decât al lui Marsh.

Pam fu surprins` s` dea peste altcineva decât cel pe care sea[tepta s`-l \ntâlneasc` [i r`mase f`r` glas. Interlocutorul ei oexamin` uimit, a[a c` se decise \n sfâr[it s` vorbeasc`.

– Bu… bun` ziua, \ng`im` ea. Eu… Marsh Franklinlocuie[te aici?

142 FRANCES FLORES

– Bine\n]eles! V` rog s` intra]i.|i atinse bra]ul, invitând-o [i prin acest gest s` intre.– Marsh e un secretos, adùg` el zâmbind. Nu ne-a spus

nimic despre sosirea unei invitate atât de \ncânt`toare.– Dar eu…Nu putu continua, fiindc` se afla deja \nùntru [i ceea ce

v`zu o f`cu s` \nm`rmureasc` de surpriz`.Salonul era plin de lume. Se p`rea c` nimerise la o petre-

cere! Se \nro[i ca focul, atât de jenat` se sim]ea. Era privit` cumult interes.

– M` numesc Jim Franklin, \i spuse cel care-i deschiseseu[a. Sunt fratele lui Marsh. Dumneavoastr` cine sunte]i?

– Pamela. Pamela Norris, articul` ea cu greutate.|l cùta cu disperare din priviri pe Marsh. Din p`cate, nu-l

z`rea nicìeri.– Ar fi mai bine s` plec, relu` ea nesim]indu-se deloc \n

largul ei. Nu [tiam c` Marsh d` o petrecere.Se \ntoarse spre u[`, gata s` dispar`. O mân` puternic` o opri.– Nici gând! spuse fratele lui Marsh. Sunt sigur c` va fi

\ncântat s` participa]i la aniversarea lui.|ntoarse capul [i anun]` pe un ton vesel:– Ei, Marsh! Am o surpriz` pentru tine! Vino pu]in pân`

aici! E la buc`t`rie, \i comunic` el lui Pam.– Ce s-a \ntâmplat? se auzi vocea lui Marsh. O ajut pe mama

s` fac` salata de fructe [i…Ap`ru \n pragul u[ii [i se \ntrerupse brusc. Nu-i venea s`-[i

cread` ochilor. Pam se afla \n fa]a lui, \n carne [i oase!Durerea care-i ap`sa inima de mai mult de o lun` disp`ru

brusc pentru a ceda locul unei bucurii f`r` margini. Cea pecare o iubea mai mult decât orice pe lume revenise \n via]a lui!


Din câ]iva pa[i mari ajunse lâng` ea. F`r` s` se mai gân-deasc` la oamenii din jurul lor, o lu` \n bra]e [i o s`rut` cupasiune.

|n salon se f`cu lini[te. Când \i d`du drumul, Pam era ro[ieca focul la fa]`. Cu un surâs mali]ios, Marsh se aplec` spre ea.

– |mi pare r`u, scumpa mea, \i [opti el la ureche. M-aml`sat dus de val [i am uitat c` nu suntem singuri. Dar sunt atâtde fericit c` te rev`d!

– Marsh, \i r`spunse ea cu timiditate, nu [tiam c` e ziua ta.Nu vreau s` te deranjez.

– Glume[ti! exclam` el. E[ti cel mai frumos cadou pe carel-am primit.

|i puse mâna pe um`r.– Vreau s` te prezint familiei, \i [opti el.Dup` câteva clipe, Pam \i cuno[tea deja [i pe ceilal]i doi

fra]i ai lui, Dave [i Tom, cu so]iile [i copiii respectivi, [i pep`rin]ii lui. Atâtea nume noi i se \nv`lm`[eau \n minte \ncât ise p`ru c` nu va reu[i nicidoat` s`-[i aminteasc` identitateafiec`ruia.

– Nu-]i face griji, o asigur` Marsh. Nimeni nu se a[teapt` s`nu faci nici o gre[eal`.

– Vrei un pahar cu vin? o \ntreb` o \ncânt`toare blond`.– Vino s` stai pe canapea, e loc acolo, o invit` altcineva.– Sper c`-]i place salata de fructe? se interes` mama lui Marsh.– Foarte mult, r`spunse cu timiditate Pam. Totu[i, eu n-am

venit s` m`nânc. {i de altfel, am luat deja prânzul la o cafenea.– |n acest caz, te sf`tuiesc s`-[i reg`se[ti apetitul, declar`

Marsh f`cându-i cu ochiul. Mama mea este cea mai bun`buc`t`reas` din New Orleans!

Se a[ez` lâng` ea.

144 FRANCES FLORES

– Regret c` n-a venit [i Scotty cu tine, \i spuse el. Ce face?– Bine… \i lipse[ti, adùg` ea cu sinceritate.– {i eu m` gândesc adeseori la el. {i Gus? {i-a revenit com-

plet?– Da. El [i Zelma \]i transmit salut`ri.T`cur` [i se privir` \ndelung. Timp de o clip` uitar` de

oamenii care-i \nconjurau. |n cele din urm`, cu pre]ul unuimare efort, Marsh \[i desprinse privirea de la ea [i se adres`tat`lui sù:

– Trebuie neap`rat ca Pam s`-]i arate fotografia fiului ei, \ispuse el. E un fan al jocului de base-ball, ca [i tine.

Dup`-amiaza trecu \n mod pl`cut [i Pam fu mirat` s`descopere c` se sim]ea \n largul ei cu ni[te oameni pe careabia \i cuno[tea. Fra]ii lui Marsh se purtau minunat cu ea.Mâncarea era excelent` [i gust` cu poft` din toate felurilepreg`tite de doamna Franklin.

|n mod paradoxal, singurul lucru care o \ntrista era eviden-ta bucurie a lui Marsh. El \[i \nchipuia c` ea venise s` se \mpacecu el, s` reia leg`tura lor, pe baze definitive de data asta.

N-o p`r`si nici m`car o singur` clip`, \i \nconjura talia cuun gest posesiv [i-i surâdea fericit. Atitudinea lui demonstraclar c` era \ndr`gostit de ea [i c` nici m`car nu \ncearc` sàscund` asta.

Când invita]ii \[i luar` r`mas-bun, o salutar` c`lduros pePam [i privirile lor elocvente exprimau f`r` cel mai micechivoc c` o considerau deja ca un nou membru al familiei.

Pam r`mase \n sfâr[it singur` cu Marsh. Se sprijininelini[tit` de o fereastr` [i privi gânditoare ploaia, care nu segândea deloc s` se opreasc`. |ntunericul estompa contururilearborilor [i al caselor \nvecinate.


Marsh se apropie de ea [i-i \nconjur` trupul cu bra]ele,sprijinindu-[i capul de p`rul ei m`t`sos. Obrazul lui erafierbinte, dar Pam \[i sim]ea inima \nghe]at`. Acum trebuia s`revin` la realitate [i s`-i spun` adev`rul lui Marsh.

– Nu mai stau mult, \l anun]` ea \n [oapt`. Trebuie s`-mig`sesc o camer` la hotel \nainte de c`derea nop]ii.

– Nu fi prostu]`, r`spunse el pe un ton sup`rat. R`mâi lamine \n seara asta.

– Marsh… \ncepu ea.Se \ntrerupse când el se \ndep`rt` de ea.– Nu am venit pentru motivele pe care le crezi tu, continu`

ea privindu-l cu un aer serios.– Adev`rat?Se \ncord` [i ochii lui cenu[ii se \ntunecar`.– |n acest caz, de ce te afli aici? o \ntreb` el.Tân`ra oft`, disperat` c`-l va sup`ra din nou [i asta chiar de

ziua lui.– Ieri am fost la notarul meu, declar` ea. {i am aflat c` tu

e[ti cump`r`torul propriet`]ii mele. Nu mi-a trecut asta prinminte nici o clip`. }ineam s`-]i spun personal c` sunt mi[cat`de gestul t`u, dar nu-l pot accepta.

– Recuno[tin]a ta nu m` intereseaz`, \i replic` el cuasprime. {i nu trebuie s` ai nici un scrupul: respectiva vânzareeste doar o tranzac]ie obi[nuit`. Nu te leag` \n nici un fel demine.

Se sim]ea r`nit [i asta o \ntrist` nespus pe Pam. Trebuia s`reziste dorin]ei de a-i atinge fa]a, de a-i s`ruta buzele. {tia c`,dac` ar ceda impulsurilor ei, ar fi pierdut`.

– Marsh, \i spuse ea pe un ton neutru, nu vreau s` m`am`gesc singur`. Mi-ai dovedit \nc` o dat` generozitatea ta, o

146 FRANCES FLORES

apreciez la adev`rata ei valoare dar refuz s` m` servesc de tine.Dac` trebuie s` pierd sta]iunea, o s` m` obi[nuiesc [i cu asta,dar n-o s`-]i permit s` supor]i tu e[ecul meu.

– N-ai decât acest cuvânt pe buze! exclam` el mânios. Nute \n]eleg, Pam.

– {tiu. E motivul pentru care am venit s`-]i ofer ni[te expli-ca]ii.

Pam travers` \nc`perea [i se a[ez` pe un fotoliu. Se sim]eaepuizat`. Când Marsh se instal` pe canapea, \n fa]a ei, ea \[iridic` ochii spre bibliotec`; \i era mai u[or s` se concentrezecând nu-l privea.

– C`s`toria mea a fost un dezastru de la \nceput pân` lasfâr[it, \ncepu ea cu o voce inexpresiv`. Eram extrem detân`r` [i m` credeam \ndr`gostit`. Când ie[eam \mpreun`,Mike era atent [i se purta \n a[a fel \ncât aveam impresia c`eram cea mai important` persoan` din via]a lui… Iar euaveam nevoie s` cred asta. P`rin]ilor mei nu le p`sase nicio-dat` cu adev`rat de mine. Erau prea ocupa]i ca s` se certe [i,dup` divor]ul lor, erau \ntotdeauna \nconjura]i de oamenicare p`reau s` conteze mult mai mult \n ochii lor decât mine.Pe scurt, m-am m`ritat cu Mike, hot`rât` ca mariajul nostru s`fie reu[it cu orice pre].

|[i scutur` buclele brune [i ad`ug` ca pentru sine:– Poate c` Mike n-a gre[it p`r`sindu-m` a[a cum a f`cut-o,

fiindc` eu n-a[ fi avut niciodat` curajul s` plec. Evident, nicinu aveam mijloacele necesare.

Ochii ei alba[tri \l fixar` pe Marsh, \nainte s` se \ndrept`spre covor.

– M` \n[ela, \i m`rturisi ea. |nainte s` se mute \mpreun`cu ultima lui cucerire, era mereu \nconjurat de femei fru-


moase. Nu-mi ascundea aventurile lui. Eu \l…decep]ionasem din punct de vedere sexual. Afirma c` suntfrigid`.

– Nu e deloc adev`rat! protest` Marsh.Pam \i adres` un surâs palid.– Gra]ie ]ie, acum [tiu asta, \i r`spunse ea. Din nefericire

pentru mine, atunci l-am crezut pe so]ul meu. {i nu era sin-gurul domeniu \n care \mi f`cea repro[uri! Iar eu \mi d`deamatâta osteneal` s`-l satisfac! Dar, din nefericire, n-am reu[itniciodat`. |n ochii lui, casa era prost \ntre]inut`. Nu g`team pegustul lui sau masa nu era gata când \i era foame. M` criticaf`r` \ncetare, chiar [i \n fa]a invita]ilor.

Vocea i se frânse la amintirea acestor scene dureroase.– Am suferit atâtea umiliri, ad`ug` ea cu triste]e.– De ce le-ai suportat? o \ntreb` furios Marsh.– Fiindc` renun]asem complet la personalitatea mea!

exclam` ea. Nu \n]elegi? De la \nceput m-am supus la oricecapriciu al lui Mike, \n speran]a s` p`strez c`snicia noastr`.Eram la fel de vinovat` ca el de starea real]iilor noastre, fiindc`nu reac]ionam \n nici un fel la permanentele lui atacuri. Dac`a[ fi avut curajul s`-l \nfrunt, poate c` m-ar fi respectat [i m-arfi iubit.

Lacrimile \ncepur` s` i se rostogoleasc` pe obraji [i Pam [ile [terse cu un gest furios.

– Ceea ce-mi poveste[ti m` uime[te, remarc` gânditorMarsh. Imaginea ta de acum e total diferit` de ceea ce eraiatunci. Pam, eu…

– Las`-m` s` termin, \l \ntrerupse ea. Fiindc` exista un altmotiv, chiar unul foarte important, care explic` de ce nu l-amp`r`sit. Nu aveam nici un ban, continu` ea. E greu s` fii inde-

148 FRANCES FLORES

pendent` \n aceste condi]ii. Mai ales c` exista [i Scotty… A tre-buit s`-i m`rturisesc tat`lui meu situa]ia \n care m` aflam. Mi-eraatât de ru[ine! Din nefericire, nici el nu avea bani. La moartealui, dup` ce s-au pl`tit toate datoriile, n-a mai r`mas nimic.

– {i nu puteai s` economise[ti pu]in câte pu]in de laco[ni]` ca s` strângi suma necesar` [i s` pleci cu fiul tù?

Tân`ra scutur` din cap.– Nu \n]elegi, replic` ea. Conturile de la banc` erau numai

pe numele lui Mike. |mi d`dea foarte pu]ini bani, la fiecare\nceput de lun`, pentru cheltuielile curente. Dar o dat` pes`pt`mân` verifica facturile [i trebuia s`-i ar`t c` mai dispunde restul de bani. La sfâr[itul lunii trebuia s`-i dau \napoi totce nu cheltuisem. |]i \nchipui asta? Trebuia s` justific oricefleacuri, cum ar fi o preche de ciorapi sau un ruj de buze. M`trata ca pe o imbecil`, \n care e imposibil s` ai \ncredere chiarpentru o sum` de nimic. Era oribil [i \ngrozitor de degradant.

Se \ntrerupse o clip`.– Când ne-a p`r`sit, pe Scotty [i pe mine, relu` ea cu o

voce lipsit` de intona]ie, nu ne-a l`sat decât o sut` de dolari.– Ce m`gar! exclam` Marsh.Pam abia \l auzi, atât era de absorbit` de amintirile ei

dureroase.– Mike a fost \ngrozitor de furios când l-am anun]at c` sunt

\ns`rcinat`, continu` ea. Nu voia copii [i, \n noaptea când amn`scut, un vecin m-a dus cu ma[ina lui la spital. So]ul meu nuera acas` [i habar nu aveam unde poate fi g`sit. A venit s` m`vad` la spital dup` o zi [i jum`tate. I se n`scuse un bìat [i nicim`car n-a catadicsit s` se duc` pân` \n salon ca s`-l vad`. Numi-a adus nici m`car un buchet de flori, adùg` ea cu triste]e.Dar s-a plâns tot timpul c`-l cost` mult spitalizarea noastr`.


– Pam!Marsh \i rostise numele cu o voce sugrumat`.Dar ea \[i p`str` ochii fixa]i cu \nc`p`]ânare pe etajera din

fa]a ei.– Eram disperat` când m-a p`r`sit, continu` ea. Oh, nu-l

mai iubeam, bine\n]eles, dar viitorul m` \ngrozea. Cel pu]in,atâta timp cât el era cu noi, aveam un acoperi[ deasupra capu-lui [i aveam ce mânca. Mike mi-a interzis \ntotdeauna s`muncesc. Deci m-am trezit f`r` nici un venit, f`r` nici o califi-care [i cu un bebelu[ de nou` luni \n bra]e. {tiam c` tri-bunalul \l va obliga \n cele din urm` pe so]ul meu s`-mi dea opensie. Dar pân` atunci, din p`cate, eram complet lipsit` deresurse materiale. P`rin]ii mei muriser` amândoi, a[a c` eramsingur` pe lume.

– Dar \l aveai pe unchiul Bob, nu-i a[a? interveni Marsh.Ea d`du din umeri.– |n prima lun` am c`utat o slujb`, \n timp ce o vecin` \l

]inea pe Scotty. Dar n-am avut nici un succes. Dac` ea n-ar fifost atât de bun` s` ne dea de mâncare, am fi cunoscut [ifoamea. Totu[i, aceast` situa]ie nu putea dura la nesfâr[it.Mike disp`ruse f`r` urm`, nu aveam nici cea mai mic` ideeunde putea fi g`sit. Am telefonat deci la el la serviciu ca s`-limplor s`-mi dea ni[te bani. {i am descoperit c` demisionase[i c` nici fo[tii lui colegi nu [tiau unde plecase. Eram singur`[i disperat`. Atunci m-am gândit la Bob. Nu-l \ntâlnisem decâto dat`, la \nmormântarea tat`lui meu. Ideea de a-i cere aju-torul \mi displ`cea, fiindc` eram o str`in` pentru el. Totu[i,nu aveam nici o alt` posibilitate. Slav` Domnului c` avea unsuflet ca pâinea cald`! Mi-a oferit imediat protec]ia lui. Mi-atrimis un bilet de avion ca s` vin \n Louisiana cu Scotty. Dup`

150 FRANCES FLORES

câteva luni, Mike murea \ntr-un accident de motociclet`. Baniipe care-i avea mi-au revenit [i, din ei, am folosit o parte ca s`studiez la universitatea din Natchitoches unde am ob]inutdiploma de \nv`]`toare. Restul se afl` \ntr-un cont la banc`, penumele lui Scotty.

– Pam…Marsh nu se mai sim]ise \n via]a lui atât de emo]ionat. |nge-

nunche la picioarele ei [i-i cuprinse mâinile.– Scumpa mea, \mi pare atât de r`u, spuse el. Nu-mi

\nchipuiam c` ai trecut printr-un asemenea calvar.– M-am jurat s` nu mai ajung niciodat` \ntr-o asemenea

situa]ie, \i r`spunse ea. Nici un b`rbat nu va mai avea vreoputere asupra mea. Nici tu, Marsh.

– Dar eu nu sunt ca Mike! exclam` el. Nu \ncerc s` tedomin, ci doar s` te iubesc.

Ea cl`tin` din cap.– Toat` lumea crede c` este \ndr`gostit`, replic` ea, [i

dup` c`s`torie lucrurile se schimb`. L-am dezam`git pe Mike.N-am fost \n stare s`-l satisfac [i el mi-a \ntors spatele.

– Ce naiba, Pam! Mike era un egoist care nu se gândeadecât la el. Te tiraniza [i a reu[it s` fac` asta fiindc` tu nu teputeai ap`ra, pentru c` nu aveai nici un mijloc s` faci asta.Totu[i, când a avut chef s` plece, te-a p`r`sit f`r` nici oremu[care. Pu]in \i p`sa ce se va \ntâmpla cu tine [i fiul lui!Sunt uluit s` constat c` mai acorzi \nc` atâta importan]`spuselor lui ca s` te mai gânde[ti c` tu e[ti vinovat` de e[eculc`s`toriei voastre. Prive[te-m`, Pam!

Ea se execut` [i focul care ardea \n ochii cenu[ii o captiv`.– Experien]a ta nefericit` cu Mike nu \nsemn` c` [i o alt`

leg`tur` va avea aceea[i soart`. Prive[te-i pe p`rin]ii mei, pe


fra]ii mei [i pe so]iile lor. Se iubesc [i acum. La fel ca Gus [iZelma. Au f`cut eforturi s` aib` o c`s`torie reu[it` [i uite c` auizbutit. Nu exist` raporturi de domina]ie \n casele lor.

– Posibil, dar uite c` \n casa mea exista. Ideea de a-miasuma din nou acest risc m` \nsp`imânt`. Am luptat mult timppentru independen]a mea, Marsh. Ast`zi sunt liber` [i refuz s`dau cioara din mân` pe vrabia de pe gard.

Marsh \i l`s` brusc mâinile [i se ridic`. |ncepu s` mearg`prin camer` ca un leu \n cu[c`, \nainte de a reveni \n fa]a ei.Râsul lui lipsit de veselie f`cu s` i se strâng` inima lui Pam.

– Fosta mea so]ie, Lynn, avea un caracter total diferit de alt`u. M` \n`bu[ea, pur [i simplu. Contrar a ceea ce ai cunoscuttu al`turi de Mike, ea avea acces la toate conturile mele. Eracheltuitoare [i ]inea mor]i[ s-o \nso]esc când \[i f`ceacump`r`turile. Trebuia s`-mi dau p`rerea asupra oric`ruilucru, chiar dac` era vorba doar de o pereche de pantofi saude un fular. |]i po]i imagina cât este de plictisitor pentru unb`rbat s` se uite la toate fleacurile care nu-l intereseaz`? Nudoresc s` controlez pe nimeni, indiferent despre cine ar fivorba…

Cl`tin` din cap.– Lynn era de o gelozie bolnav` pe to]i oamenii cu care

aveam de-a face: colegii de serviciu, prietenii, familia… i se\ntâmpla s`-mi telefoneze la serviciu [i de câte cinci ori pe zi,f`r` nici un motiv serios. Pur [i simplu m` \nnebunea! Nu voias` fac` pentru nimic \n lume copii [i raporturile sexuale eraupentru ea o corvoad`.

Oft` din adâncul sufletului.– Dup` divor]ul nostru, relu` el, m-am logodit cu o fat` cu

totul diferit`. Era ambi]ioas`, m` \mpingea s` urc tot mai sus

152 FRANCES FLORES

\n ierarhia social`. Ceea ce gândeam eu despre asta \i eraindiferent. |i pl`ceau mai ales banii mei [i fidelitatea era unsimplu cuvânt pentru ea.

– |n]eleg c` [i tu ai suferit mult, [opti Pam.– Da, replic` el. Dar asta nu m-a \n`crit ca pe tine, Pam.|ngenunche \n fa]a ei [i o privi cu intensitate.– Te iubesc, Pam, \i declar` el. Vreau s` m` \nsor cu tine,

s` avem copii [i s` devin un tat` adev`rat pentru Scotty. Vreaus` \mb`trânesc al`turi de tine. Tot ceea ce-mi apar]ine va fi [ial tù. Vom \mp`r]i bucuriile [i necazurile. |ncrederea vadomni \n casa noastr`. Nu am nici cea mai mic` inten]ie sìntru cu for]a \n sufletul tù, a[a cum m` a[tept ca [i tu s`-mirespec]i intimitatea. N-ar fi posibil s` g`sim \mpreun` o calespre fericire?

Pam nu-i r`spunse [i, dup` ce a[tept` mult timp ca ea s`rup` t`cerea, Marsh p`r`si descurajat \nc`perea. |[i l`saseinima s`-i vorbeasc` [i asta nu folosise la nimic. Pam nu avea\ncredere \n el [i el nu putea s`-i exorcizeze trecutul.

Se duse \n camera lui [i \nchise u[a. Pam va g`si singur` u[aapartamentului [i f`r` ajutorul lui. Refuza s-o vad` plecând.

Nu aprinse lumina [i se a[ez` pe pat, cople[it. Ploaia b`tea\n ferestre [i acest zgomot monoton i se p`ru [i mai trist ca deobicei.

Cât de fericit se sim]ise când o descoperise pe Pam \nmijlocul salonului, \n acea dup`-amiaz`! Crezuse – fiindcàsta dorea din tot sufletul – c` venise s` pun` cap`tsingur`t`]ii lor. |[i \nchipuise c` ea se hot`râse \n sfâr[it s` sem`rite cu el.

Idiotule! \[i spuse el furios. Cum de se putuse \n[ela \n a[ahal?


|[i ascunse fa]a \n mâini, \n culmea disper`rii. Când orecunoscuse, al`turi de fratele lui, nu se gândise nici o clip` lacontractul pe care-l negocia notarul lui. Fusese atât de mân-dru s-o prezinte familiei! |n naivitatea lui, fusese sigur c` \ncurând \i va deveni so]ie.

Oft` din nou: p`rin]ii lui vor considera c` e ridicol s` fieatât de \ndr`gostit de o femeie c`reia pu]in \i p`sa de el! Nu leascunsese sentimentele sale, fiindc` era sigur c` Pam venise cas` nu-l mai p`r`seasc` niciodat`.

*

Cât timp r`m`sese nemi[cat` Pam \n fotoliul ei? N-ar fi fost\n stare s` spun`. Zece minute? O or`? {tia c` Marsh aban-donase partida [i c` a[tepta plecarea ei. Totu[i, \n mod ciudat,nu reu[ea s` se hot`rasc`. Era epuizat` [i i se p`rea c` n-arduce-o picioarele.

Examin` ma[inal obiectele care o \nconjurau. Canapeauaera din piele maro, m`su]a joas` [i biblioteca dintr-un lemn\nchis la culoare. Un tablou mare ag`]at pe peretele din fa]`reprezenta o scen` familiar` ei: un pescar \ntr-o pirog`, pe unlac \nconjurat de chiparo[i de un verde \nchis. Fotografii dem`rimi diferite erau prinse cu acul pe un panou de lemn, dea-supra biroului pe care trona un bâtlan sculptat, având unpicior \ndoit.

Era o \nc`pere tipic masculin`, sobr` [i elegant`, decorat`cu gust, dar f`r` ostenta]ie. |i sem`na lui Marsh.

Marsh cu sim]ul lui de dreptate [i onestitatea lui…Spusese c` nu dore[te s-o domine ci doar s-o iubeasc`. Omin]ise vreodat`? De la prima lor \ntâlnire nu-[i ascunsese

154 FRANCES FLORES

atrac]ia pe care o sim]ea pentru ea. Pe urm` se ata[ase spon-tan de Scotty. Apoi \i m`rturisise dragostea lui cu o sinceritatedezarmant`.

Se ridic` brusc [i se duse s` studieze fotografiile de pepanou. Ele \l reprezentau pe Marsh [i fra]ii lui, la diferitevârste, pe p`rin]ii lor, pe nepo]ii [i nepoatele lor.

Era limpede c` familia conta enorm pentru el. Pam \[id`dea perfect seama c` niciodat` nu va g`si un tat` atât debun pentru Scotty. |ntre cei doi se stabilise o rela]ie special`,extrem de c`lduroas`, bazat` pe simpatia [i respectul ce [i-lpurtau reciproc.

Prima so]ie a lui Marsh refuzase s`-i d`ruiasc` un urma[.Probabil c` fusese la fel de dureros ca [i atitudinea de respin-gere a lui Mike fa]` de Scotty. Când se c`s`torise, Pam \[i\nchipuise c` va avea \n sfâr[it fericirea de a-[i \ntemeia unadev`rat c`min, cu o droaie de copii \n jurul ei.

Era perfect de acord cu Marsh \n acest domeniu. O emo]iepl`cut` o cuprinse la ideea de a fi \ns`rcinat`… cu Marsh! Erasigur` c` el ar fi un so] atent [i un tat` fantastic.

Ar participa \mpreun` cu Scotty la petrecerile familieiFranklin. Ce bine ar fi! B`ie]elul ar fi \ncântat s` aib` veri[ori.Vedea deja scena: ea discutând cu cumnatele sale despreeduca]ia copiilor lor. Ce pl`cut ar fi! Un gen de via]` pe carenici ea nici Scotty nu avuseser` norocul s`-l cunoasc`.

Totu[i, nu putea s`-[i bazeze hot`rârea doar pe familie.C`s`toria \nsemna cu mult mai mult. Rela]ia ei cu Marsh eramult mai important`.

Nu-l putea compara cu Mike. Mike fusese egoist,dispre]uitor [i r`u. Pam \[i d`du brusc seama c` el se purtaseastfel fa]` de ea fiindc` „nu se sim]ea bine \n pielea lui”.


Cu Mike ea se crezuse frigid`. Marsh \i dovedise contrariul. Eradeci posibil ca toate celelalte critici aduse de Mike s` fie [i ele false?

Lui Mike \i era groaz` de mormoloc – dup` cum \l numeape Scotty – \n timp ce Marsh iubea deja un copil care nu eraal lui. {i, \n plus, o respecta pe Pam. Nu-i repeta tot timpul c`e proast` [i c` nu e bun` de nimic. N-o condamna c` nu fusese\n stare s` administreze bine satul de vacan]`. |n loc de asta,el o ajutase, f`r` s` se menajeze. Era bun, generos [i\n]eleg`tor. Exact contrariul lui Mike.

Atunci cu ce drept \[i transferase propriile temeri asupralui? De ce-l f`cea s` pl`teasc` un trecut de care nu era cu nimicvinovat? |l f`cea nefericit, iar ea se priva de o dragosteminunat`! Aceast` realitate i se impuse brusc [i o f`cu s` sesimt` furioas` pe sine.

Se repezi afar` din camer` [i se \ndrept` hot`rât` sprecamera lui Marsh, aflat` \n fundul culoarului.

Când deschise u[a, fu surprins` de \ntunericul care dom-nea acolo. R`mase o clip` nemi[cat` \n prag [i-l z`ri pe Marshstând a[ezat pe marginea patului. Spatele lui era \ncovoiat,exprimându-i disperarea.

Când \[i d`du seama c` ea se afl` \n camer`, se crisp`.– N-ai plecat \nc`? o \ntreb` el pe un ton moroc`nos.Pam \[i drese vocea.– Dac` po]i s` m` ier]i pentru \ndoielile [i ne\ncrederea

mea, \ncepu ea, sunt gata s` r`mân pentru totdeauna al`turide tine.

Se instal` lâng` el [i Marsh o privi uluit.– Ce ai spus? o \ntreb` el ne\ncrez`tor.Pam \i atinse mâna [i el tres`ri. Totu[i, nu [i-o retrase. |ncu-

rajat`, ea se aplec` spre el.

156 FRANCES FLORES

– Mi-ai spus c` tu nu e[ti Mike, [opti ea. C` e[ti total dife-rit de el. Mi-a trebuit un timp ca s` admit asta. Ai avut drep-tate, e[ti exact opusul lui, continu` ea cu o voce blând`. Mi-aidovedit \n nenum`rate rânduri c` m` iube[ti cu adev`rat. Dinp`cate, am fost orbit` de fric`. |mi pare r`u c` te-am f`cuts` suferi, Marsh. Dac` nu este prea târziu, dac` m` mai vrei, a[fi extrem de fericit` s` devin so]ia ta.

– De ce?Vorbise cu asprime, dar o lumini]` tandr` din ochii cenu[ii

\l tr`da.Pam râse cu voio[ie [i, cu un gest spontan, \i mângâie

obrazul.– Fiindc` doresc s` te v`d cum \l \nve]i pe Scotty s` fie un

b`rbat adev`rat, r`spunse ea. Fiindc` vreau s` port \n pântececopiii t`i. Te ador [i n-o s` te p`r`sesc niciodat`.

– Asta-i tot? se interes` el. Ea \[i scutur` buclele brune.– Nu. Mai vreau s` \mb`trânesc al`turi de tine [i s` m` inte-

grez \n minunata ta familie. Organiza]i asemenea petreceri deziua fiec`ruia? \l \ntreb` ea curiaos`.

Sim]ea c` i se \nvârte[te capul când \[i \nchipuia la câteanivers`ri va trebui s` ia parte.

– Bine\n]eles, afirm` Marsh. Dar se \ntâmpl` câteodat` s`combin`m dou`, dac` datele sunt foarte apropiate. Amdevenit atât de numero[i \ncât nu ne-ar mai r`mâne timp s`muncim. }i-a pl`cut? o \ntreb` el zâmbindu-i.

Apoi o lu` de mân`.– Mai ai [i alte motive pentru care vrei s` te m`ri]i cu mine?

se interes` el cu un aer \ngrijorat.Ea d`du din cap cu un aer serios.


– E[ti foarte dr`gu] cu Scotty, \ncepu ea, e[ti bun [igeneros, ai sim]ul umorului [i e[ti extrem de seduc`tor. Darcel mai important este c` sunt foarte \ndr`gostit` de tine [ic` ideea de a tr`i f`r` tine mi se pare insuportabil`. Vreau s`fac dragoste cu tine cât mai des posibil, ad`ug` ea cu timi-ditate.

Marsh o lu` \n bra]e.– Scumpa mea, \i spuse el cu tandre]e, nu doresc decât

fericirea ta. Niciodat` n-o s`-]i stau \n cale, ci o s` te sus]in \ntot ce \ntreprinzi.

Tân`ra femeie \l privi \n t`cere, cu ochii plini de lacrimi.Era extrem de emo]ionat`.

– {tiu, \i [opti ea dup` câteva clipe. Când am \n]eles \n finec` nu vrei s` m` distrugi, c` m` iube[ti sincer, teama mea adisp`rut.

Marsh se aplec` spre ea [i o \mbr`]i[` cu infinit`duio[ie.

– {i când o s` te m`ri]i cu mine? o \ntreb` el.Ochii lui Pam \ncepur` s` str`luceasc`.– Imediat ce formele legale vor fi gata, \i r`spunse ea, cu

o voce vibrant`. Nu mai vreau s` m` despart de tine, Marsh.Mi-ai lipsit prea mult \n ultima lun`.

– Scumpa mea, dac` ai [ti cât sunt de fericit, [opti el.O s`rut` pe buzele \ntredeschise.– O s` m` mut aici \mpreun` cu Scotty, nu-i a[a? \l \ntreb`

ea dup` câteva clipe.– Da. Dac` nu cumva preferi s`-mi mut cabinetul de avo-

catur` la Natchitoches. Prietenul meu Gene caut` un asociat.Am putea s` locuim \n satul de vacan]`.

Pam \l privi gânditoare.

158 FRANCES FLORES

– Tu locuie[ti aici \mpreun` cu familia ta. Cred c` a[ fi\ncântat` s` tr`iesc \n apropierea lor.

– |n acest caz, sunt de acord. Totu[i, vei p`stra sta]iunea [in-o s` te opui s` investesc bani \n ea. Gus [i Zelma o vor con-duce [i vom mai angaja câteva persoane ca s`-i ajute. |n plus,ad`ug` el cu un surâs complice, vom cump`ra terenul lui Gus[i ne vom construi o cas` pe el. Acolo ne vom petrece con-cediile [i când vom fi b`trâni, ne vom instala definitiv \n ea.

– De ce neap`rat \n acel loc? se interes` ea, \ncol`cindu-[ibra]ele \n jurul gâtului lui.

– Pentru c` este col]ul nostru de paradis, replic` els`rutând-o. Vom putea \ntotdeauna s` ne retragem acolo,departe de lume, doar noi doi.

Tân`ra femeie oft`.– M` simt \ntr-al nou`lea cer, remarc` ea.Ochii lui Marsh \ncepur` s` str`luceasc` mali]io[i.– A[teapt`-m`, c` vin [i eu, \i r`spunse el.Se lungi pe perne [i veselia din ochii cenu[ii se transform`

\n pasiune.Pam \i surâse tandru [i se cuib`ri la pieptul lui.– Vom face \mpreun` aceast` c`l`torie, \i [opti ea cu o voce

voalat` de emo]ie.

Sfâr[it


giannijollys

secrete de nemarturisit · 2018-07-06 · secrete de nem~rturisit 9. p`rea c` [tie asta. obi[nuit...

Documents