scrisori - v27 crono€¦ · 1939, document unic în prezent şi o scrisoare adresată lui jora în...

Producător:

CENTRUL CULTURAL „CASA ARTELOR” Bucureşti, Bd. Mircea Vodă nr. 5, Sector 3

TEL.: 021 321 58 17 E-MAIL: [email protected]

CENTRUL CULTURAL „CASA ARTELOR” este o instituţie publică de cultură creată de PRIMĂRIA SECTORULUI 3 şi finanţată de CONSILIUL LOCAL SECTOR 3.

© 2017. Casa de Editură GRAFOART Toate drepturile rezervate pentru prezenta ediţie.

Editor: Matei Bănică Corectura de Iuliana Gheorghe şi Ileana Ţăroi

Text revizuit de Grigore Bărgăuanu şi Corneliu Rădulescu

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României LIPATTI, DINU

Scrisori / Dinu Lipatti. - Bucureşti : Grafoart, 2017- ISBN 978-606-747-055-0 Vol. 1. - 2017. - ISBN 978-606-747-056-7

821.135.1

EDITURA MUZICALĂ GRAFOART Bucureşti, str. Braşov nr. 20

LIBRĂRIA MUZICALĂ GEORGE ENESCU Bucureşti, piaţa Sfinţii Voievozi nr. 1

TEL.: 0747 236 278 (07-GRAFOART); 021 315 07 12 E-MAIL: [email protected]

COMENZI ON-LINE: www.LIBRARIAMUZICALA.ro

DINU LIPATTI SCRISORI

VOLUMUL I

CORESPONDENŢA CU PROFESORII SĂI:

MIHAIL JORA, FLORICA MUSICESCU ŞI NADIA BOULANGER

Prefaţa de GRIGORE BĂRGĂUANU Volum îngrijit de MONICA ISĂCESCU şi ŞTEFAN COSTACHE

Traducerea textelor din franceză de PETRA GHERASIM

Iniţiată şi coordonată de ALICE BARB

GRAFOART

DINU LIPATTI 1917 – 1950

CUPRINS

Prefaţa ........................................................................................ 7

DINU LIPATTI Cronologie ................................................... 15

I. Corespondenţa dintre DINU LIPATTI şi MIHAIL JORA ........................................ 31

II. Corespondenţa dintre DINU LIPATTI şi FLORICA MUSICESCU ...................... 139

III. Corespondenţa dintre DINU LIPATTI şi NADIA BOULANGER ........................ 375

Indice de persoane ................................................................ 503

Notă asupra ediţiei ................................................................ 509

7

Prefaţa

În ziua de 19 martie 2017 se împlinesc 100 de ani de la naşterea lui Dinu Lipatti, pianist de geniu şi compozitor de mare talent. În perspectiva timpului, Lipatti continuă să existe în conştiinţa internaţională drept unul dintre simbolurile culturii româneşti, alături de George Enescu, Constantin Brâncuşi, Mircea Eliade şi Eugène Ionesco.

Marele pianist şi compozitor român avea un adevărat cult pentru corespondenţă. Scrisorile adresate profesorilor săi şi unui mare număr de personalităţi din prima jumătate a secolului XX sau prietenilor şi familiei sunt documente de o excepţională valoare umană şi artistică.

Publicarea acestor scrisori, în mare parte inedite, pune la dispoziţie iubitorilor distinsului artist şi a publicului larg posibilitatea cunoaşterii vieţii, activităţii şi aspiraţiilor unuia dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai muzicii româneşti şi universale.

Acest prim volum al Scrisorilor lui Dinu Lipatti apare din iniţiativa şi cu sprijinul Doamnei Alice Barb, directorul fondator al Centrului Cultural „Casa Artelor”, finanţat de Primăria Sectorului 3, Bucureşti, sub îngrijirea muzicologilor Monica Isăcescu şi Ştefan Costache şi a editorului Matei Bănică (Editura Muzicală Grafoart).

După volumele dedicate corespondenţei lui W. A. Mozart, din colecţia „Esenţial”, iniţiată şi coordonată de Alice Barb, volumul I al corespondenţei lui Lipatti prezintă scrisorile adresate de Lipatti celor mai însemnaţi profesori ai săi: Mihail Jora, Florica Musicescu şi Nadia Boulanger.

8

Dinu Lipatti îşi rezerva în programul său de lucru zilnic cel puţin o oră pentru corespondenţă. Scria adesea la maşină, adăugând uneori de mână, o frază complementară şi semnătura. Scrisorile adresate părinţilor, prietenilor sau fratelui său erau într-un stil liber, cu mult umor, uneori chiar sarcastic, cu savuroase porecle pentru fiecare membru al familiei, cu imitaţii de expresii în alte limbi sau regionalisme. Epistolele adresate viitoarei sale soţii, Madeleine, erau scrise de mână, spontan, adesea cu creionul şi numai în limba franceză, uneori cu culori diferite sau chiar cu exemple muzicale. Corespondenţa adresată profesorilor săi sau unor personalităţi artistice ale vremii are o exprimare mai reţinută şi politicoasă, dar cu un ton călduros şi direct, totdeauna optimist. Este surprinzator şi uluitor contrastul cu tragedia existenţei sale, punctată mereu de asalturile nemiloase ale unei maladii incurabile. Tragedie şi voioşie! Lipatti a realizat miracolul coexistenţei acestor două extreme care se întâlnesc, de altfel, şi în compoziţiile sale. Scrisorile constituie un impresionant autoportret, schiţat pe viu. Înalta conştiinţă a misiunii sale artistice, exigenţa profesională obsedată de idealul perfecţiunii, umanismul său profund vibrează permanent în fiecare frază sau cuvânt.

Corespondenţa faţă de profesorii săi exprimă o deplină şi impresionantă încredere. Lipatti e sincer, foarte politicos, afectuos, admirativ şi recunoscător. Este adevărat că profesorii săi au fost personalităţi muzicale de prim ordin, în ţară şi în străinătate. Mihail Jora era un reprezentant de frunte al muzicii româneşti, compozitor în primul rând, dirijor, vice-preşedinte al Societăţii Compozitorilor Români şi director al Conservatorului Regal din Bucureşti; Florica Musicescu – cea mai distinsă şi redutabilă figură a pedagogiei pianistice româneşti; iar Nadia Boulanger – compozitoare, organistă, celebră profesoară de compoziţie în Europa şi peste ocean. Se poate vorbi despre o admirabilă întâlnire, la nivel înalt între profesori de excepţie şi un elev cu totul excepţional !

Tonul scrisorilor evoluează odată cu maturizarea tânărului elev, devenind mai personal, mai grav, mai apropiat cu trecerea timpului, mai intim chiar, fără a pierde nimic din respectul iniţial. În nicio

9

scrisoare nu lipsesc aprecieri interesante asupra vieţii muzicale din ţară sau din străinătate asupra artiştilor sau prietenilor comuni. Bineînţeles găsim multe detalii despre concertele şi proiectele lui Lipatti, cu aprecieri autocritice severe. Preocupările legate de evoluţia bolii apar des în ultimii ani, dar totdeauna cu asigurarea că situaţia se va ameliora în scurt timp.

Scrisorile sunt dactilografiate aproape în totalitate şi treptat, din ce în ce mai des, în limba franceză şi uneori într-un limbaj criptic. Plecat din ţară în 1943, preocupat de situaţia grea a României, Lipatti speră că în acest mod scrisorile vor ajunge mai repede şi mai sigur la destinaţie. Din păcate, au fost multe scrisori, mai ales din cele adresate familiei, care nu au ajuns, fiind interceptate de securitate…

Corespondenţa cu primul său profesor, Mihail Jora, începe în 1934, când Lipatti avea 17 ani şi se afla la studii în Franţa. Inevitabil prioritatea o au consideraţiile legate de compoziţie. Fostul elev comunică profesorului său toate încercările, realizările şi chiar unele eşecuri, desfăşurarea cursurilor, observaţiile lui Paul Dukas la clasa de compoziţie de la Şcoala Normală de Muzică din Paris. Mihail Jora îi răspunde, îl felicită pentru succesele sale şi se interesează de activitatea componistică, adăugând adesea salutări familiei. Preocuparea lui Lipatti pentru creaţia muzicală este mereu prezentă, ca şi regretul că nu are timpul necesar pentru acest domeniu. Uneori dă vina pe studiul pianului, alteori îşi exprimă cu o surprinzătoare sinceritate disperarea în faţa neputinţei de a compune. Se consideră un „rătăcit”, un „nemernic”, consideră că i-a lipsit „mâna energică de fier” a profesorului său, îşi cere iertare şi afirmă chiar că regretă adesea că este pianist!! (aprilie 1935). Urmează după câteva luni bucuria reuşitei : „compun, era şi timpul ! ”… În toată perioada studiilor din Franţa scrisorile sunt numeroase. Lipatti se interesează aproape în fiecare lună de activitatea maestrului său, de examene, de noile compoziţii, îi cere partiturile pentru a i le putea executa în Franţa, îi urmăreşte concertele la radio. După întoarcerea în ţară, apoi după plecarea în străinătate scrisorile sunt mult mai rare, dar la fel de afectuoase şi respectuoase. Discipolul mărturiseşte profesorului regretul despărţirii de ţară, grijile legate de evoluţia maladiei şi în

10

ultimile scrisori i se adresează în limba franceză : „Très cher Coane Mişucă” .1

Volumul de faţă cuprinde 53 de scrisori adresate lui Mihail Jora. Ca sursă am folosit scrisorile dactilografiate de Ileana Raţiu după documentele originale pe care Ion Dumitrescu le-a predat Uniunii Compozitorilor, colecţie la care nu am mai avut acces cu ocazia acestui centenar. Scrisorile, trimise între anii 1934 şi 1948, sunt transcrise fidel, cu ortografierea originală a numelor proprii. La acestea adăugăm o carte poştală trimisă de Mihail Jora lui Lipatti în 1939, document unic în prezent şi o scrisoare adresată lui Jora în acelaşi an de către tatăl lui Dinu, Theodor C. Lipatti.

În primăvara anului 1933 Dinu Lipatti se găsea la Viena, împreună cu Ana Lipatti, pentru a participa la Concursul Internaţional de pian. Odată ajuns în oraşul muzicii, primul său gând a fost la Florica Musicescu, căreia îi face „un mic jurnal de călătorie”, exprimându-şi dorinţa de a o revedea cât mai curând. Tânărul pianist arată o sinceră afecţiune maestrei sale, contrar mamei, care avea teamă de „afectuoasa tiranie” a profesoarei.

În toată corespondenţa cu Florica Musicescu, Lipatti se exprimă la fel de călduros, cere sfaturi muzicale şi îi mulţumeşte cu sinceră recunoştinţă, ceea ce nu l-a împiedicat, mai târziu, să reflecteze şi critic asupra preceptelor profesoarei. Scrisorile sunt foarte lungi şi cuprinzătoare. În ultimii ani Lipatti îi scrie mai des „dragei lui Dona Flora” şi se exprimă în limba franceză. Mai mult, în 1946 îi propune să vină în Elveţia pentru a preda într-un conservator, socotind că ar fi păcat ca „marele talent şi marea pregătire” pe care le are să rămână închise, fără contact liber cu alte ţări. În scurt timp el obţine un contract ferm pentru Florica Musicescu la Conservatorul din Lausanne, dar proiectul nu a putut să fie finalizat. Acest gest are o valoare simbolică, dacă ne dăm seama de marea preţuire şi încredere de care se bucura Lipatti în Elveţia, unde s-a acceptat oferirea unui post profesoarei sale, necunoscute în Europa. Aşa cum remarca Nikita Magaloff, unul din marile merite ale lui Lipatti a fost acela de a fi „importat în Occident pedagogia Musicescu”!

1 „prea drag Coane Mişucă”

11

Observăm că deşi Lipatti, plecat la studii în Franţa, nu mai era formal elevul Floricăi Musicescu, legătura cu profesoara sa nu s-a întrerupt niciun moment. Corepondenţa, impresionant de abundentă, atestă o continuitate profesională remarcabilă. Lipatti rămâne permanent discipolul „maestrei” sale. O coincidenţă simbolică a fost observată de profesorul Dragoş Tănăsescu: Lipatti s-a născut la 19 martie (1917), iar Florica Musicescu s-a stins din viaţă la 19 martie (1969). Această coincidenţă în direcţii inverse a vieţilor celor două personalităţi are o legătură de condiţionare a prestigiului lor. Elevul a reprezentat punctul culminant al activităţii pedagogice a profesoarei, iar profesoara a reprezentat „motorul” principal al evoluţiei artistice a elevului...

Volumul de faţă prezintă 57 de scrisori adresate de Lipatti Floricăi Musicescu între 1933 şi 1950 (cuprinzând 14 cărţi poştale şi o telegramă). La acestea se adaugă 7 scrisori semnate de Madeleine Lipatti şi una a lui Theodor Lipatti. Din păcate lipsesc scrisorile anilor 1937, 1938, 1940 şi 1942.

Niciunul dintre profesorii francezi nu a exercitat o influenţă atât de puternică şi benefică asupra lui Dinu Lipatti ca Nadia Boulanger; poate nici unul nu a reuşit să declanşeze tot potenţialul său afectiv şi artistic. În compania celei pe care o numea profesoara sa de „Muzică” sau „mama sa spirituală”, Lipatti a realizat primele sale înregistrări la casa His Master’s Voice (Valsurile op. 39 şi op. 52 de Brahms) şi câteva compoziţii importante: Concertino în stil clasic, Simfonia concertantă pentru două piane şi orchestră de coarde sau Concertul pentru orgă şi pian (dedicat Nadiei Boulanger). Colaborarea lor a continuat şi după întoarcerea lui Lipatti în ţară, apoi după plecarea sa definitivă în străinătate, transformându-se treptat într-o adevărată comuniune sufletească de mare profunzime, care s-a menţinut până în ultimele momente ale existenţei marelui nostru compatriot.

Biblioteca Naţională din Paris posedă un număr impresionant de scrisori primite de Nadia Boulanger în lunga şi excepţionala sa carieră pedagogică. Dinu Lipatti este prezent în această colecţie cu 42 de scrisori (din care 11 scrise de mână) şi 6 cărţi de vizită expediate

12

din ţară, din Franţa sau din Elveţia, între anii 1936 şi 1950, prezentate într-un superb album şi impecabil conservate. Reproduse pe microfilm, documentele pot fi consultate cu uşurinţă, fără a risca inevitabila uzură.

Corespondenţa lui Dinu Lipatti capătă, în perspectiva Centenarului naşterii sale, o reală valoare. Reflectând cu continuitate evoluţia sa artistică şi umană, începând din timpul studiilor la Paris, la 19 ani, continuând cu primii ani ai afirmării în ţară, corespondenţa culminează, după o întrerupere de 3 ani (1942-1945, cât timp Nadia Boulanger a fost în S.U.A.), cu perioada cea mai importantă şi cea mai grea din viaţa artistului stabilit la Geneva. Scrisorile lui Dinu Lipatti au o exprimare simplă şi directă, cu deosebit respect, recunoştinţă şi afecţiune. Ele cuprind, în afara unor detalii personale, redate cu discreţie şi modestie, unele aprecieri asupra vieţii muzicale, asupra artiştilor sau elevilor comuni. Discipolul împărtăşeşte maestrei sale tot ceea ce îl frământă pe plan artistic sau personal, îi cere sfatul sau sprijinul, îi recomandă călduros alţi elevi. Mai mult, se interesează foarte serios de starea sănătăţii profesoarei şi, în mai multe rânduri, „complotează” chiar cu doctorii pentru a o convinge să-şi acorde câteva zile de repaus. După 1946 tonul devine mai grav, mai matur, mai resemnat în faţa sorţii şi, treptat, mai apropiat, mai intim, fără a pierde nimic din respectul iniţial. Dacă la început Lipatti se adresa cu „Chère Mademoiselle” 2 sau „Très chère Mademoiselle” 3 şi semna „Votre (tout) dévoué” 4 sau „Votre reconnaissant Dinu Lipatti” 5, treptat formula de adresare a scrisorii devine „Très chère Nadia” 6 sau „Ma chère Nadia” 7 şi semnătura „Votre affectueux et bien dévoué” 8, „Votre très fidèle et respectueux” 9 sau „Je vous embrasse avec toute ma tendresse. Respectueusement,

2 Dragă domnişoară. 3 Prea dragă domnişoară. 4 Al dumneavoastră devotat. 5 Al dumneavoastră recunoscător. 6 Prea dragă Nadia. 7 Draga mea Nadia. 8 Al dumneavoastră, cu afecţiune şi devoţiune. 9 Al dumneavoastră, foarte credincios şi devotat.

13

votre Dinu” 10. Cu politeţea caracteristică, el adaugă frecvent salutări şi omagii din partea părinţilor sau, în ultima perioadă, sentimentele cordiale ale soţiei sale, Madeleine. Nu putem conclude aceste succinte observaţii fără a remarca, din nou, fondul structural optimist al lui Dinu Lipatti, care se degajă chiar din ultimele scrisori. Dacă vorbeşte de o nouă criză adaugă imediat perspectiva însănătoşirii totale sau fraza „ma santé est chaque jour meilleure” 11 (decembrie 1949), cu un admirabil curaj, cu o impresionantă credinţă în bine, cu privirea mereu deschisă spre lumină...

Publicăm corespondenţa lui Dinu Lipatti cu Nadia Boulanger, adăugând, la data corespunzătoare, textul unicei scrisori a Nadiei Boulanger către Dinu Lipatti, din colecţia profesorului Dragoş Tănăsescu.

Volumul de faţă reprezintă, de fapt, cea mai vie, sinceră şi autentică biografie a marelui artist, scrisă de el însuşi, cu onestitatea şi modestia care l-au caracterizat. Viaţa şi creaţia lui Lipatti rămân peste trecerea vremii în tezaurul culturii româneşti şi universale.

Nadia Boulanger îi spunea preotului Jacques Laval : „Dacă veţi merge la Geneva, trebuie să îl cunoaşteţi pe Dinu Lipatti; este un mare pianist, poate cel mai mare” 12.

Puţin timp după moartea lui Dinu Lipatti, survenită la 2 decembrie 1950, Nadia Boulanger se adresa cântăreţului Doda Conrad astfel : „Şocul teribil al morţii lui Dinu m-a lăsat complet tulburată. Şi mi-aş dori să găsesc în linişte pacea de care este nevoie pentru a-i înţelege mesajul. Ce dezastru dispariţia sa ! Dar câtă lumină ne lasă…” 13

Grigore Bărgăuanu

10 Vă îmbrăţişez cu toată tandreţea. Cu respect, al dumneavoastră Dinu. 11 Sănătatea mea este pe zi ce trece mai bună. 12 cf. „Hommage à Dinu Lipatti”, Labor et Fides, Geneva, 1952 13 „Le choc affreux de la mort de Dinu me laisse très frappée. Et je voudrais trouver dans le silence la paix qu’il faut atteindre pour comprendre son message. Quel désastre que sa disparition ! Mais quelle clarté il nous laisse…”

15

DINU LIPATTI Cronologie

1917

- Constantin (Dinu) Lipatti se naşte, pe 19 martie, la Bucureşti într-o aleasă ambianţă muzicală: tatăl său, Theodor Lipatti este diplomat, violonist şi colecţionar de viori, iar mama sa, Ana (născută Racoviceanu) este o bună pianistă amatoare.

1921

- Micuţul Dinu învaţă prima sa piesă la pian, în doar opt zile (conform spuselor mamei sale) – Preludiul nr. 1 din Clavecinul bine temperat de J. S. Bach.

- Are loc botezul lui Dinu Lipatti, naş fiindu-i George Enescu, prieten al tatălui său.

1922

- Începe să facă primele improvizaţii la pian: Hora iaurtului, Cearta din bucătărie, Discuţie în casă, Cântecul primăverii, Dulce amintire, Marşul ştrengarilor etc.

- Debutează pe scena Anteneului Român, cu ocazia unui concert de binefacere, interpretând Preludiul de Bach şi o serii de compoziţii proprii.

16

1923

- Se naşte Valentin Lipatti (1923-1999), fratele lui Dinu Lipatti.

1925

- Începe studiile muzicale în particular cu compozitorul Mihail Jora.

1928

- Pe 13 mai participă la un festival organizat de Societatea Principele Mircea, sub Înaltul Patronaj al Reginei Maria, la Ateneul Român. Interpretează lucrări de Schumann, Debussy, Albeniz şi compoziţii proprii.

- Pe 27 octombrie, Theodor Lipatti adresează o scrisoare lui Ion Nonna Otescu, directorul Academiei Regale de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, pentru a-l înscrie pe Dinu şi solicită repartizarea lui la clasele profesorilor Mihail Jora şi Florica Musicescu. Lipatti este admis direct în anul 3 de studiu.

1929

- În iunie cântă pentru prima oară în public, ca student, împreună cu colega sa, Maria Fotino, Capriciul briant de Felix Mendelssohn.

1930

- Debutează cu mare succes ca solist în cadrul Festivalului organizat în Sala Operei din Bucureşti, sub conducerea dirijorală a profesorului Dan Simonescu, în prima parte a Concertului pentru pian şi orchestră de Edvard Grieg.

17

1931

- În iunie interpretează părţile a II-a şi a III-a din Concertul pentru pian şi orchestră de Edvard Grieg. Dinu purta costum alb cu guler de marinar şi pantaloni scurţi.

1932

- Obţine Diploma de absolvenţă şi Premiul „Paul Ciuntu” a Academiei Regale de Muzică şi Artă Dramatică, după 4 ani de studiu (în loc de 7, cum stipula regulamentul instituţiei). Concertul de absolvenţă are loc în luna iunie, iar Lipatti interpretează Concertul nr. 1 în mi minor de Fr. Chopin, acompaniat de profesorul Constantin C. Nottara.

- Dinu Lipatti obţine Menţiunea I la Concursul de compoziţie „George Enescu” cu Sonata I pentru pian.

1933

- Pe 10 februarie cântă pentru prima oară alături de Orchestra Filarmonicii din Bucureşti, în sala Ateneului Român, sub conducerea dirijorală a lui Alfred Alessandrescu, Concertul în Mi bemol major de Franz Liszt.

- În martie urmează un al doilea concert, Lipatti înlocuind în ultimul moment un pianist polonez la Filarmonică. Dirijor George Georgescu. În program: Concertul nr. 1 în mi minor de Chopin.

- Câştigă Premiul al II-lea la Concursul de compoziţie „George Enescu” cu Sonatina pentru vioară şi pian. Deşi lucrarea a fost prima clasată, nu i s-a acordat Premiul I, deoarece conform regulamentului aceasta ar fi însemnat numirea de drept a premiantului în viitoarele jurii pentru concursurile de compoziţie, iar Lipatti avea doar 16 ani.

- Câştigă Premiul al II-lea la Concursul Internaţional de Pian de la Viena. Alfred Cortot, nemulţumit de faptul că Lipatti nu a primit Premiul I, părăseşte juriul.

18

- Deschide Stagiunea muzicală a Filarmonicii bucureştene, cântând pentru a treia oară ca solist. Dirijor: George Georgescu. În program: Concertul în la minor de Edvard Grieg.

1934

- Susţine concerte la Castelul Peleş din Sinaia şi la Palatul Cotroceni de la Bucureşti (unde îl întâlneşte pe Arthur Rubinstein) în beneficiul acţiunilor caritabile iniţiate de Regina Maria.

- Pe 25 aprilie 1934, îşi prezintă în cadrul unui concert organizat de Societatea Compozitorilor Români Sonatina pentru pian şi vioară, împreună cu violonistul Anton Adrian Sarvaş.

- Câştigă Premiul I la Concursul de Compoziţie „George Enescu” cu Suita simfonică „Şătrarii”.

- La invitaţia lui Alfred Cortot, se înscrie la Şcoala Normală de Muzică, din Paris unde studiază cu Yvonne Lefébure (pian) şi Paul Dukas (compoziţia).

1935

- Pe 25 februarie 1935 are loc un concert la Şcoala Normală de Muzică, dirijat de George Enescu. Cu acest prilej este prezentată în primă audiţie şi Sonata în fa diez minor pentru pian de George Enescu, în interpretarea lui Dinu Lipatti.

- Îl întâlneşte pe pianistul Edwin Fischer, care îl ascultă în piese de Bach, Brahms şi Chopin, îl încurajează şi îl apreciază pentru nivelul înalt al interpretării.

- Dinu Lipatti susţine primul său recital la Şcoala Normală din Paris, în ziua înmormântării profesorului său, Paul Dukas – 20 mai 1935. În deschidere, a cântat Coralul „Jesus bleibet meine Freude” de J. S. Bach, care nu figura în programul iniţial. Recitalul a reprezentat un adevărat eveniment în viaţa muzicală franceză.

- Începe să compună o Fantezie pentru pian şi orchestră.

19

- Începe cursurile de compoziţie cu Nadia Boulanger, la sfatul lui Mihail Jora.

- Începe să compună un Concert pentru pian şi orchestră.

- Pe 27 octombrie 1935 susţine un recital la Radio Geneva, în care cântă lucrări de Beethoven, Ravel şi Bach, într-un recital în compania Cvartetului Manhattan, organizat la Conservator. Recitalul se reia şi la Montreux.

1936

- Pe 23 ianuarie, la Bucureşti, Mihail Jora dirijează la Bucureşti Suita simfonică „Şătrarii”, într-un concert transmis în direct la Radio Bucureşti.

- Pe 4 martie 1936 are loc prima audiţie la Paris a Sonatei în mi minor pentru vioară şi pian de Dinu Lipatti, cu Lola Bobescu la vioară şi autorul la pian, într-un concert organizat de Alfred Cortot sub egida Asociaţiei amicale a Şcolii Normale de Muzică.

- Pe 17 martie 1936 susţine un recital la Cercle Interallié transmis la Radio, în care interpretează lucrări de Brahms şi Chopin.

- În luna iunie Lipatti participă la Festivalul organizat de Asociaţia Triton la Bucureşti, consacrat compoziţiilor lui George Enescu, în care cântă Sonata nr. 1 în fa diez minor.

- Pe 31 martie 1936 termină Concertino în stil clasic pentru pian şi orchestră.

- În toamnă susţine un recital împreună cu George Enescu, la Ateneul Român. În program: Beethoven, Franck şi Sonatina pentru vioară şi pian de Dinu Lipatti.

- Concertul de deschidere a stagiunii 1936-1937 la Filarmonica din Bucureşti îl are ca solist pe Dinu Lipatti, în Concertul nr. 20 în re minor de Mozart, cu cadenţele lui Lipatti şi în Capriccio de Stravinski.

1937

- Cântă adesea cu Nadia Boulanger în concertele pentru două piane.

- Face înregistrări pentru Casa Columbia.

20

- Continuă cursurile de pian cu Alfred Cortot şi de compoziţie cu Nadia Boulanger.

- În vara anului 1937, în cadrul Expoziţiei Internaţionale de la Paris, George Enescu dirijează secţiunea Cheful din Suita simfonică „Şătrarii”, într-un program de muzică românească. Ca pianist, Lipatti cântă ca solist sau în formaţii camerale, în piese de Nottara, Klepper, Negrea şi Lazăr. Alcătuieşte împreună cu Lola Bobescu şi Antonio Janigro un Trio, împreună cu care va susţine ulterior numeroase turnee de concerte.

- Suita simfonică „Şătrarii” primeşte Medalia de Argint a Republicii Franceze.

- În octombrie 1937, Dinu Lipatti apare ca solist al Filarmonicii din Bucureşti, în Concertul în Mi bemol major de Liszt, sub bagheta dirijorului George Georgescu.

- Susţine un recital împreună cu George Enescu la Ateneul Român, cu lucrări de Mozart, Beethoven şi Enescu.

1938

- La sfârşitul lunii ianuarie 1938 finalizează înregistrările Valsurilor op. 52 de Brahms, în compania Nadiei Boulanger şi a unui cvartet vocal.

- Realizează un turneu de concerte în Italia.

- La 16 februarie 1938 susţine un recital, în organizarea lui Alfred Cortot şi a Asociaţiei amicale a Şcolii Normale de Muzică. În program: lucrări de Bach, Mozart, Chopin, Brahms, George Enescu, Mihail Andricu, Mihail Jora, Marcel Mihalovici şi Nocturna pe o temă moldovenească de Dinu Lipatti.

- Frecventează cursul de dirijat susţinut de Diran Alexanian la Şcoala Normală de Muzică din Paris.

21

1939

- Pe 19 ianuarie 1939 Asociaţia amicală a Şcolii Normale de Muzică din Paris organizează un concert cu lucrările compozitorilor Cesare Brero, Dinu Lipatti (Sonatina pentru vioară şi pian – la vioară André Proffit) şi Bernard Schulé.

- Susţine concerte sub bagheta lui Charles Munch, un altul împreună cu prietena sa, pianista Clara Haskil.

- Pe 29 martie 1939 susţine un recital la Sala Pleyel din Paris, cu lucrări de Bach, Beethoven, Brahms, Byrd, Chopin, Poulenc şi Stravinski, care îl consacră drept un pianist matur, un interpret de excepţie.

- La începutul lunii mai are loc un concert de muzică românească la Sala Pleyel din Paris. Pe afiş figurează şi Simfonia concertantă pentru două piane şi instrumente de coarde de Dinu Lipatti, interpretată de autor şi de Clara Haskil, ca solişti. Dirijează Charles Munch.

- Devine membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor, publicând o serie de cronici în Ziarul „Libertatea”.

- În luna iulie o întâlneşte pentru prima oară pe viitoarea sa soţie, Madeleine Cantacuzino, la o serată muzicală ce a avut loc în casa inginerului Ion Cantacuzino.

- În octombrie Dinu Lipatti şi George Enescu susţin un recital la Ateneul Român, cu lucrări de Fauré, Mozart şi Beethoven.

- George Enescu dirijează, în cadrul Expoziţiei Mondiale de la New York, la Opera Metropolitan, secţiunea Cheful din Suita simfonică „Şătrarii” într-un concert de muzică românească.

- Pe 18 noiembrie 1939, Societatea Filarmonică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca organizează în Sala Colegiului Academic un concert dirijat de Mihail Jora, cu Dinu Lipatti solist. În program: Concertino în stil clasic de Dinu Lipatti.

- Pe 16 decembrie 1939 susţine un recital solo la Ateneul Român, cu lucrări de Bach, Fauré, Chopin, Albeniz, Ravel şi, cu participarea pianistei Smaranda Athanasof, Lipatti îşi prezintă în primă audiţie cele Trei dansuri româneşti pentru două piane. Succesul îl determină să reia recitalul pe 29 ianuarie 1940.

22

1940

- În luna februarie are loc la Radio un concert în care Dinu Lipatti cântă pentru prima oară împreună cu viitoarea sa soţie, Madeleine Cantacuzino. În program lucrări de Mozart-Busoni, Françaix, Berkeley.

- În martie, Dinu Lipatti interpretează Trei nocturne pentru pian, în cadrul unui concert organizat de Societatea Compozitorilor Români.

- Pe 16 aprilie 1940, Dinu Lipatti susţine singurul său concert în calitate de dirijor, la Radio. Programul a cuprins 6 Sonate de Scarlatti, în aranjamentul lui Lipatti pentru cvintet de suflători, Concertul brandenburgic nr.3 în Sol major de Bach şi Concertul în Do major pentru două piane tot de Bach, cu Smaranda Athanasof şi Madeleine Cantancuzino.

1941

- Turneu de concerte, împreună cu Orchestra Filarmonicii din Bucureşti şi dirijorul George Georgescu, în Viena, Praga, Dresda, Leipzig, Berlin, Hanovra, Reisetag, Frankfurt pe Main, Augsburg, München. Lipatti îşi interpretează Concertino-ul în stil clasic.

- Pe 8 martie interpretează împreună cu violonistul Alexandru Theodorescu, Sonatina pentru vioară şi pian, la Ateneul Român.

- Pe 4 mai 1941 are loc prima audiţie românească a Simfoniei concertante pentru două piane şi orchestră de coarde. Dirijor: George Georgescu. Solişti: Madeleine Cantacuzino şi Dinu Lipatti. În program figurează, de asemenea, Concertul în do minor pentru două piane şi orchestră de Bach.

- Pe 8 mai 1941 se cântă la Ateneul Român, în concertul aniversar al Societăţii Compozitorilor Români susţinut de Orchestra Radio dirijată de Ionel Perlea, momentul „Chef cu lăutari” din Suita „Şătrarii”.

- În luna august, cântă într-un concert caritabil, la Ateneul Român, Concertul în Mi bemol major de Liszt.

- Începe construcţia unei case noi pe moşia de la Fundăţeanca, după planurile lui Dinu Lipatti, ce urma să aibă şi un studio de concert.

- Pe 12 octombrie cântă la Ateneul Român Concertul în re minor de Bach-Busoni, dirijat de George Georgescu.

23

- Turneu în Bratislava, Viena şi Sofia, cu Lipatti solist al Concertino-ului în stil clasic şi al Concertului nr. 20 în re minor de Mozart. Dirijor al orchestrei Filarmonicii - George Georgescu.

- Susţine un recital de sonate în compania lui George Enescu, cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la naşterea lui Mozart.

1942

- Pe 10 februarie 1942 Dinu Lipatti susţine un recital la Ateneul Român cu lucrări de Händel, Scarlatti, Ravel, Liszt, Brahms şi Chopin. La câteva zile după, urmează un nou recital de sonate în compania lui George Enescu. În program: Bach, Fauré şi Suita „Impresii din copilărie” de Enescu în primă audiţie, pe care autorul i-o dedică tânărului pianist cu următoarele cuvinte: „Lui Dinu Lipatti, naşul acestei lucrări, cu nespusă recunoştinţă şi adâncă admiraţie.”

- La sfârşitul lunii februarie, are loc un concert cu lucrări de Dinu Lipatti (3 Nocturne, Sonatina pentru mâna stângă şi Sonatina pentru vioară şi pian, cu concursul violonistului Alexandru Theodorescu)

- În luna martie este invitat să susţină un recital la Berlin, cu un mare succes. Urmează recitaluri şi concerte la Viena, Roma, Pisaro, Trieste.

- Pe 11 octombrie concertează la Filarmonica din Bucureşti sub bagheta dirijorului George Georgescu. Interpretează Concertul de Grieg. Urmează un ultim recital solo pe care îl va susţine în ţară, cu lucrări de Bach, Scarlatti, Chopin, Schubert, Debussy, Ravel şi de Falla.

- Pe 19 decembrie susţine un recital de Sonate împreună cu George Enescu.

1943

- Înregistrează împreună cu dirijorul Hans von Benda Concertino-ul în stil clasic.

- Pe 15 ianuarie cântă Concertul de Liszt împreună cu Orchestra Filarmonicii din Berlin şi dirijorul Wolfgang Brückner.

24

- Susţine recitaluri la Leipzig, Viena, Bratislava, în acest ultim oraş realizând şi înregistrări.

- Pe 16 februarie cântă Concertul de Liszt la Ateneul Român, sub conducerea dirijorului Willem Mengelberg şi acompaniat de Orchestra Radio.

- Pe 25 februarie Lipatti reia Concertul de Liszt la Sofia. Dirijor Saşa Popov.

- În luna martie face înregistrări în studiourile Radiodifuziunii Române cu lucrări de George Enescu: Toccata şi Bourrée din Suita op. 10, Sonatele nr. 2 şi 3 pentru vioară şi pian, cu Enescu la vioară.

- Pe 7 mai interpretează Concertul în re minor de Bach, sub bagheta dirijorului Ionel Perlea, la Ateneul Român.

- Susţine un recital la Institutul Francez de Înalte Studii în care, pe lângă opusuri franceze, include şi Sonata a III-a pentru pian de George Enescu.

- Pe 18 octombrie înregistrează la Berna Sonata a III-a pentru pian de George Enescu.

- În toamnă părăseşte România pentru ultima oară. Potrivit programărilor cântă pe 13 septembrie la Stockholm (lucrări de Bach-Busoni şi Chopin), pe 25 septembrie la Radio Helsinki şi susţine un recital pe 26 septembrie, recital pe 14 octombrie la Zürich. La o zi după recitalul de la Zürich cântă la Radio un program pentru două piane, împreună cu Madeleine, alcătuit din lucrări de Enescu şi Lipatti (Dansuri româneşti). Seria de recitaluri continuă la Geneva, Berna, Lausanne, Neuchâtel şi Lucerna.

- Apar primele semne ale unei boli încă nediagnosticate şi care îl determină să anuleze concertele programate în decembrie la Viena, Bratislava şi Bucureşti.

1944

- Pe 1 aprilie este numit profesor la Conservatorul din Geneva.

- Este diagnosticat la Geneva cu „infecţie ganglionară netuberculoasă”.

25

- Îşi regăseşte forţele pentru a susţine o serie de concerte şi recitaluri: pe 5 august la Gstaad cântă Concertul în mi minor de Chopin, sub bagheta dirijorală a lui Scherchen, pe 12 august recital la Montana, 28 septembrie recital la Frauenfeld, pe 15 octombrie la Vevey, pe 31 octombrie la Berna cântă Concertul de Liszt şi Concertul în re minor de Mozart, pe 12 noiembrie la Fribourg cântă Chopin, pe 5 decembrie Concertul în Sol de Ravel şi Concertul în Re major de Haydn la Zürich.

1945

- Continuă seria de recitaluri şi concerte: pe 16 ianuarie la Bâle cântă Concertul de Liszt, iar pe 19 februarie şi 21 februarie lucrări de Franz Liszt şi Frank Martin la Geneva şi Lausanne ş.a.

- Susţine concerte (dirijate de Charles Munch) şi recitaluri în Elveţia.

1946

- Continuă să concerteze în Elveţia, însă este nevoit să-şi anuleze turneul în S.U.A. din cauza problemelor de sănătate.

- Casa de discuri Columbia îi propune să realizeze înregistrări, cu onorarii comparabile cu cele ale marilor interpreţi ai epocii.

- Sfârşitul anului înseamnă un turneu în Belgia, împreună cu Madeleine şi tenorul Hugues Cuenod; urmează Paris, Neuchâtel, Lausanne, Zürich, Lucerna.

1947

- Pe 16 februarie cântă cu mare succes Concertul de Grieg la Paris, într-un eveniment organizat de Societatea de concerte.

- Amână aproape toate concertele de la Londra, din cauza unei noi crize. Susţine un singur concert şi înregistrează pentru Casa Columbia Sonata în si minor şi Nocturna nr. 8 în Re bemol major de Chopin, Coralul în Sol major de Bach şi Sonata „Pastorala” de Scarlatti. Înregistrarea Sonatei de Chopin (de care Lipatti s-a arătat nemulţumit) obţine Premiul Academiei Charles Cros.

26

- Proiectează formarea unui trio împreună cu violoncelistul Antonio Janigro şi violonistul Arthur Grumiaux şi o serie de concerte în Elveţia şi Italia, care vor fi susţinute parţial.

- Medicii Edmond Sarasin şi Henri Dubois-Ferrière îi comunică diagnosticul: limfogranulomatoză malignă (boala lui Hodgkin).

- În aprilie susţine recitaluri la Roma, Torino, Milano.

- În mai cântă cu Antonio Janigro, pe care îl prezintă publicului de la Lausanne, Berna şi Zürich.

- Realizează înregistrări de probă pentru Casa Jecklin, la Zürich, împreună cu Antonio Janigro, cu lucrări de Bach, Beethoven, Chopin, Fauré, Ravel, Rimski-Korsakov. Probele au fost cedate Casei Columbia conform dorinţei lui Lipatti. Cinci dintre cele şase discuri au putut fi recuperate şi editate în CD de Casa Archiphon, Germania, în 1995, la iniţiativa lui Mark Ainley (cercetător canadian).

- Pe 6 iunie, Lipatti interpretează Concertul în Mi bemol major de Liszt, Andante spianato şi Marea poloneză op. 22 de Chopin, la Teatrul Mare din Geneva, sub conducerea dirijorală a lui Ernest Ansermet. Concertul a avut scop caritabil, fondurile adunate fiind alocate Crucii Roşii elveţiene şi copiilor din România.

- Tot în iunie se stinge din viaţă Theodor Lipatti, tatăl lui Dinu, iar acesta din urmă nu îi poate fi alături în ultimele clipe.

- Deşi slăbit de boală, susţine două concerte la Samaden şi Silvaplana, sate de lângă Saint Moritz.

- Cântă la Lucerna Concertul în re minor KV466 de Mozart, sub bagheta dirijorului şi compozitorului Paul Hindemith.

- Susţine un recital Chopin în beneficiul românilor, victime ale războiului, şi organizează un concert în propria sa casă cântând la două piane, cu Madeleine, Concertul nr. 3 de Bartók.

- În septembrie înregistrează la Londra Coralul în Sol major de Bach, Sonata în Mi major L.23 de Scarlatti, Sonetul lui Petrarca nr.104 de Liszt şi Concertul de Grieg, dirijat de Alceo Galliera. Tot în Anglia, Lipatti cântă de două ori la Radio.

27

- Urmează apariţii la Hilversum şi la Haga, cu Concertele în re minor de Bach şi în Sol major de Ravel. Olandezii îi propun să se stabilească definitiv în Ţările de Jos.

- La întoarcerea în Elveţia, are o nouă criză de boală.

1948

- Apar discurile înregistrate la Londra, iar vânzările depăşesc aşteptările producătorilor.

- În lunile februarie şi martie realizează un turneu bogat în concerte în Elveţia.

- În luna mai desfăşoară un turneu de concerte în Marea Britanie, Ţările de Jos şi Franţa.

- Înregistrează la Londra Concertul în la minor de Schumann, sub conducerea dirijorală a lui Herbert von Karajan.

- Dă o atenţie specială cursurilor sale, susţinute la Conservatorul de la Geneva.

- Recital la Engadine, în vara anului 1948.

- Se internează într-o clinică din Geneva pentru o serie de şedinţe cu raze X, apoi, în luna septembrie, încearcă un nou vaccin – anatoxina H – fără niciun rezultat.

- Deşi starea sa de sănătate este precară, există proiecte pentru susţinerea a 60 de concerte, turnee în Anglia, Portugalia şi Spania, Elveţia, Olanda, Belgia, Italia. Se negociază contracte pentru susţinerea unor concerte în Australia şi SUA.

1949

- În primele zilei ale anului Dinu Lipatti se căsătoreşte cu Madeleine Cantacuzino (născută Dannhauer), care fusese nevoită să aştepte terminarea unui lung proces de divorţ.

28

- Din cauza problemelor tot mai grave de sănătate, Dinu Lipatti demisionează pe 4 aprilie 1949 din postul de profesor al Conservatorului de Muzică din Geneva şi promite că va susţine anual, câte un curs extraordinar de aproximativ o lună. Clasa sa de pian este preluată de Nikita Magaloff.

- În luna aprilie termină lucrarea Aubade pentru cvartet de suflători.

- Amână concertele programate în S.U.A.

- Apar complicaţii ale bolii; continuă transfuziile şi şedinţele cu raze X.

- Este exclus din Uniunea Compozitorilor din România, în urma instaurării noului regim.

- La iniţiativa directorului Conservatorului din Geneva, Henri Gagnebin, i se oferă o subvenţie în valoare de 2 800 de franci elveţieni.

1950

- La începutul anului, se întoarce la Geneva după aproape 10 luni de absenţă din viaţa muzicală.

- Pe 7 februarie cântă la Zürich Concertul în mi minor de Chopin cu Otto Ackermann şi pe 22 februarie, la Geneva, Concertul de Schumann cu Ernest Ansermet.

- Începe lucrul la un curs de interpretare pentru Conservatorul din Geneva.

- În iunie se stabileşte la Chêne-Bourg, aproape de Geneva, într-o casă oferită de prietenii săi. Tot aceştia îi pun la dispoziţie şi un pian Steinway.

- Are loc botezul fiicei lui Igor Markevitch, iar Dinu Lipatti este naş.

- Prin eforturile unui grup de muzicieni importanţi (Munch, Sacher, Stravinski, Menuhin), Lipatti primeşte din S.U.A. un nou medicament – cortizon – care îi oferă iluzia unei îmbunătăţiri a stării sale de sănătate.

- Prietenul şi doctorul lui Lipatti, Dubois-Ferrière, anunţă Casa Columbia, prin directorul său artistic Walter Legge, că Lipatti este într-o formă foarte bună şi că ar putea să realizeze seria de înregistrări planificate.

29

- Între 2 şi 12 iulie Dinu Lipatti înregistrează la Geneva: Valsurile, Mazurca op. 50 nr. 3 de Chopin, Partita în Si bemol major şi Siciliana de Bach, Sonata KV310 în la minor de Mozart şi trei corale de Bach, printre care şi Jesus bleibet meine Freude. Se naşte un nou proiect de înregistrări (Bach, Beethoven, Schumann), pentru luna octombrie a anului 1950 care nu a mai putut fi realizat niciodată.

- Pe 23 august susţine ultimul său concert cu orchestră – la Lucerna. Cântă Concertul în Do major de Mozart, dirijat de Herbert von Karajan.

- Pe 16 septembrie susţine recitalul devenit legendar din cadrul Festivalului de la Besançon, ultimul din carieră. În program: Partita în Si bemol major de Bach, Sonata KV310 în la minor de Mozart, două Impromptu-uri de Schubert şi Valsurile de Chopin. După al 13-lea vals, nu are puterea să mai cânte ultimul vals din program şi, după o lungă pauză, reintră în scenă şi cântă Coralul „Jesus bleibet meine Freude” (Isus rămâne bucuria mea) de Bach – cântecul său de lebădă.

- Întors la Chêne-Bourg, este doborât din nou de boală.

- La 24 septembrie, după 7 ani de încercări de a părăsi România, Ana Lipatti reuşeşte să ajungă la Geneva pentru a-şi revedea fiul.

- Dinu Lipatti se stinge din viaţă în data de 2 decembrie, la Chêne-Bourg, unde este acum mormântul său.

__________

- În prezent, pe locul ultimei sale locuinţe din Chêne-Bourg, s-a construit un cartier verde denumit Parc Dinu Lipatti. La Bucureşti, cel mai mare liceu de artă se numeşte Dinu Lipatti, iar Conservatorul din Geneva, Şcoala Normală de Muzică din Paris şi Universitatea de Muzică din Bucureşti au fiecare câte o sală care îi poartă numele.

- Înregistrările sale sunt unanim considerate repere ale artei pianistice din toate timpurile. În 2010, la Cannes, imprimările sale au primit Premiul special MIDEM acordat cu prilejul Anului Chopin, la secţiunea „Best Ever”, fiind considerate de juriul de profesionişti cele mai bune înregistrări cu lucrări de Chopin ale tuturor timpurilor.

MIHAIL JORA 1881 – 1971

31

I. Corespondenţa dintre

DINU LIPATTI şi MIHAIL JORA

33

Samois, 2 Septembrie 1934

Iubitul meu Profesor,

Sosit în Paris încă dela 7 August, gândul meu nu a încetat o clipă să sboare spre Dvs., iar acum, profitând de un moment liniştit, Vă scriu aceste rânduri.

Noi actualmente suntem la Samois, o localitate superbă, în apropierea Fontainebleau-ului, unde, pe lângă un aer minunat, mai avem şi o linişte absolută. Suntem în pensiune la un mare hotel al cărui confort nu lasă nimic de dorit. Avem la dispoziţie chiar şi un piano, aşa încât a mea technică nu va suferi de fel cât timp vom sta aici.

Cu compoziţia nu prea o duc bine : mult aşteptata sonată pentru piano nu s-a produs încă. Şi ce mult mi-ar fi plăcut să mă prezint la toamnă Maeştrilor de aici cu încă o lucrare nouă !

Dar poate că nu e timpul pierdut : dacă voi lucra - şi sper că am să lucrez serios -, voi fi gata până la 15 Octombrie. Acum să vedem şi Dumnezeu cât de darnic va fi cu mine în privinţa inspiraţiei.

Cu suita stau destul de bine : am revizuit şi trecut pe curat primele două părţi, iar acum încep să curăţ şi Cheful, aşa că până la 20 Sept. voi termina şi cu Şătrarii.

*

Dvs. ce mai faceţi ?

Dar Doamna Jora ?

Aţi petrecut bine această vacanţă ? Îmi închipui că aţi avut vreme frumoasă la ţară.

Noi în privinţa aceasta nu ne putem plânge : avem una cum nu se poate mai bună.

Cu sănătatea o ducem, atât eu cât şi ai mei, foarte bine. Avem un program dintre cele mai sănătoase şi ne amuzăm de minune. Dimineaţa tenis, după masă canotaj, iar seara un radio excelent.

Mai cu seamă acesta din urmă e foarte atractiv, în special pentru mine, care n-am mai auzit muzică „bună” de multă vreme.

34

*

Voi face tot posibilul ca viitoarea mea sonată să fie gata până la deschiderea sezonului muzical de aici, în orice caz mi-ar plăcea foarte mult ca, înaintea tuturor, s-o vedeţi şi revizuiţi Dvs., bunul meu Profesor căruia îi datorez totul.

Şi acum închei această scrisoare rugându-Vă să transmiteţi Doamnei respectuoasele noastre salutări.

Dvs. primiţi Vă rog din parte-mi cele mai profunde sentimente de recunoştinţă, precum şi înalta mea stimă şi admiraţia.

Al Dvs. devotat elev,

Dinu

P. S. Vă cer mii de scuze pentru scrisul la maşină; este poate cel mai bun mijloc de a scrie frumos ! !

Familia Lipatti, 1924.

43

Această săptămână nu fac decât să curăţ Concertul de Liszt deoarece Luni 24 Decembrie îl voi executa în faţa Maestrului Cortot. În acea zi ascultă pe elevii care vor să obţină licenţa de concert dela École Normale; ar fi poate singura ocazie de a mă auzi în iarna aceasta.

Ca pianişti am ascultat pe Backhaus24 în Concertul de Beethoven în do minor şi pe Yvonne Lefébure într-un recital de muzică franceză. Primul a fost admirabil, de şi rece ca de obicei, iar a doua cum nu se poate mai bine, în special Debussy.

Ca dirijori am ascultat pe Paul Paray25. Mi-a plăcut foarte mult; a dirijat Simfonia în sol minor de Mozart admirabil.

Şi acum permiteţi-mi Vă rog să Vă urez, atât Dv, cât şi D-nei Jora, sărbători fericite şi un an nou plin de bucurii şi mulţumiri sufleteşti.

Primiţi din parte-mi o nemărginită recunoştinţă precum şi cele mai înalte sentimente de devotament.

Al Dvs. elev,

Dinu

(Ms.) Şi eu vă urez petrecere bună de Sărbători şi Anul Nou cu belşug şi sănătate.

Ana Lipatti

24 Wilhelm Backhaus (1884-1969) – pianist german. A fost recunoscut în mod deosebit ca interpret al lui Beethoven şi al lui Johannes Brahms, fiind foarte apreciat şi ca interpret de muzică de cameră. Bun prieten cu Dinu Lipatti. 25 Paul Paray (1886-1979) – dirijor şi compozitor francez.

44

Paris, 5 Februarie 1935


Pentru lipsa de bună cuvinţă ce am dat dovadă prin lunga mea tăcere faţă de Dvs., aşi merita să fiu aspru pedepsit, nu e admisibil ca într-un răstimp atât de lung să nu fi găsit măcar un moment pentru a Vă scrie.

Îndrăsnesc cu toate acestea să Vă cer iertare şi Vă promit ca cel puţin de acum înainte să fiu corect în ce priveşte corespondenţa.

În ultimul timp am pătimit cu toţii de o mizerabilă gripă care n-a vrut să ne părăsească uşor. Zilele acestea a venit rândul lui tata, care a suferit cel mai mult.

Cu compoziţia o duc aşa de prost încât mi-e şi ruşine să mai vorbesc despre acest capitol. Începusem, după cum ştiţi, o Sonată pentru piano, dar după două pagini m-am oprit. Paul Dukas găsise că tema era bună, dar că începusem a o desvolta chiar din primele măsuri. Îmi spunea : „dacă ai început de pe acum desvoltarea, ce-ai să faci când vei ajunge la pagina 7 ? !”

Şi are perfectă dreptate când spune că expoziţia trebuie să fie cât se poate de clară şi simplă.

Sonata a căzut şi acum am găsit o altă temă pentru un concert de piano şi orchestră, pentru care mă rog mereu lui D-zeu să-mi dea cât mai multă inspiraţie şi să-l termin cât de curând.

Regret cum nu se poate mai mult cele patru luni pierdute în ce priveşte compoziţia, dar merg cu speranţa că de acum înainte mi se va deschide iarăşi calea.

La clasa Maestrului Dukas aduc regulat câte o fugă de fiecare dată sau corale, simple şi variate. Cred că nu-mi poate strica cu nimic această reîmprospătare de ordin technic.

Dela 1 Ianuarie urmez cursul complet de compoziţie, adică şi Joia, când Maestrul predă şi instrumentaţia.

Şi acum să Vă anunţ un lucru care pe mine mă încântă : dela 15 Februarie voi urma cursul de dirijat de la École Normale. E predat de

45

D-nul Alexanian26 şi e sub înalta supraveghere a Maestrului Cortot.

N-aş fi supărat deloc dacă până la sfârşitul acestui an voi putea căpăta şi eu o leacă de baghetă ! Ar fi nostim, nu ?

Să dea D-zeu numai să înceapă, căci răsunetul ce l-a avut această veste printre elevi nu prea a fost grozav; nu sînt înscrişi decât trei : Pauker, un japonez şi eu ! Poate mai târziu să vină şi alţii.

Cu pianul o duc bine : lucrez tot cu D-ra Lefébure. Actualmente Carnavalul de Schumann, Jeux d’eau de Ravel, Images de Debussy şi Sonata 110 de Beethoven.

Astăzi pe când eram la cursul de compoziţie, a venit la mine D-nul Mangeot27 şi m-a tras la o parte spunându-mi următoarele : „Cortot a propus Maestrului Enescu să dirijeze un simfonic la École Normale în seara de 25 Februarie şi cum la insistenţele lui Cortot de a pune în program şi o bucată proprie a răspuns că n-are timpul să lucreze, noi i-am propus să execuţi D-ta Suita sa pentru piano şi a primit cu plăcere”.

Am mulţumit călduros D-lui Mangeot pentru încântătoarea perspectivă, dar i-am spus că suita n-am lucrat-o niciodată şi că pot în locul acesteia să cânt Sonata în fa diez. D-sa a luat notă şi a rămas ca Miercuri seara, la concertul ultim din ciclul Sonatelor de Beethoven dat de Maestrul Enescu, să ne înţelegem asupra programului şi să-mi fixeze Maestrul o zi când să-i pot cânta Sonata. Era un vis de-al meu care s-a realizat mai repede decât m-aş fi aşteptat.

Pe Maestrul Enescu l-am ascultat mai de mult într-un recital.

A cântat sublim !

26 Diran Alexanian (1881-1954) – violoncelist armean. Invitat la École Normale de musique din Paris de către Pablo Casals, Diran Alexanian a predat violoncel, dirijat, muzică de cameră şi a condus orchestra şcolii. Împreună cu George Enescu (vioară) şi Alfredo Casella (pian) a alcătuit un trio, ce a putut fi ascultat în întreaga Europă. A interpretat în primă audiţie Sonata op. 26 nr. 2 în Do major pentru violoncel şi pian de George Enescu şi este cunoscut drept unul dintre cei mai apreciaţi interpreţi ai Simfoniei concertante op. 8 în si bemol minor pentru violoncel şi orchestră din creaţia aceluiaşi compozitor. 27 Auguste Mangeot, unul dintre fondatorii École Normale de musique din Paris, alături de Pablo Casals, Alfred Cortot şi Jacques Thibaud. Instituţia de învăţământ a fost înfiinţată în anul 1919.

46

Sala era aşa de plină încât s-au mai dat vreo sută de locuri şi pe scenă. La sfârşit de-abia am putut pătrunde până la D-lui. A fost extrem de amabil cu mine şi m-a întrebat cum mă simt aici şi cum m-a primit Paul Dukas. De altfel ştia şi dela Dv. noutăţi despre mine.

La despărţire mi-a spus : „nu-i aşa că te simţi bine în mediul acesta, unde fiecare îţi întinde o mână prietenească şi nu se uită la tine cu invidie, cu răutate ?”

Da, Maestre, ai dreptate ! Multă răutate e la noi câteodată ! A cântat apoi la Pasdeloup28 Concertul de Beethoven şi Chaccona de

Bach. A fost admirabil ! N-am avut fericirea să-l ascult acum un an la Bucureşti, tot în

acelaşi concert, execuţie rămasă istorică, aşa încât nu pot face comparaţia; ce pot să spun însă e că de data aceasta a cântat extraordinar !

Miercuri îl vom auzi iarăşi în ultimele sonate de Beethoven, apoi la 14 Februarie în Sonata D-sale în stil popular, la Anale.

Ca pianişti am ascultat pe Edwin Fischer29 în Concertul de Brahms în si bemol. A fost bine, dar nu posedă acest concert, care după mine este unul din cele mai grele şi mai splendide concerte pentru piano, ca Wilhelm Backhaus.

Pe acesta din urmă l-am auzit în do minor-ul lui Beethoven. Îi „cade” foarte bine !

Am mai auzit apoi pe Uninsky30, Grand Prix Chopin, în Concertul de Tschaikowsky. Este o bucată de majolică ! Păcat, căci altfel are o technică formidabilă.

Pe ziua de 9 Februarie dă un recital de muzică poloneză D-nul Iosef Turczynski31. Voi căuta să-l văd şi, în cazul când va sta mai mult la Paris, să-l poftim pe la noi.

28 Orchestra Pasdeloup, fondată în 1861 de Jules Pasdeloup (1819-1887) dirijor francez. 29 Edwin Fischer (1886-1960) – pianist elveţian, unul dintre cei mai apreciaţi interpreţi ai lucrărilor lui Bach şi Mozart. 30 Alexander Uninsky (1910-1972) – pianist american de origine ucraineană. A câştigat Concursul Internaţional Chopin de la Varşovia, ediţia a II-a, 1932. 31 Jozef Turczynski (1884-1953) pianist, pedagog şi muzicolog polonez, care a avut o mare influenţă asupra modului în care s-au interpretat lucrările lui Chopin în prima parte a secolului 20.

47

La D-nul Filip Lazăr n-am fost aici până acum deoarece, după cum V-am scris, a lipsit o lună din Paris iar de când a venit, am căzut cu toţii bolnavi. Poate zilele acestea să-i fac o vizită. Îmi pare foarte rău că n-am putut să-i ascult Concertul pentru piano şi orchestră : era în aceiaşi zi şi la aceiaşi oră cu simfonicul Maestrului Enescu.

*

Dvs. ce mai faceţi ?

Mă gândesc mereu, în tot timpul, cu dor la Dvs., şi-mi aduc aminte cu multă plăcere şi emoţie de frumoasele momente când lucram împreună şi primeam preţioasele Dvs. sfaturi. Dea Domnul să mai revină acele vremuri !

Rugându-Vă să transmiteţi Doamnei Jora respectuoasele mele sărutări de mâini, permiteţi-mi să Vă exprim întreaga mea recunoştinţă.

Al Dvs. devotat,

Dinu

(Ms.) Iubite Dle Jora, eu întotdeauna am trăit în credinţa că Dinu a avut norocul să încapă de mic pe mâinile cele mai bune în ce priveşte educaţia sa muzicală. Astăzi credinţa mea primeşte aci la tot pasul cele mai elocvente şi manifeste confirmări din partea marilor corifei ai Apusului. Toată recunoştinţa şi dragostea noastră, dară, pentru Dta ! Să trăieşti !

Th. C. Lipatti

Cu dragoste.

Cavalerul32

(Ms.) Multe şi afectuoase îmbrăţişări Dnei Jora din parte-mi, iar matale iubite Monsieur Jora cele mai bune amintiri şi cordiale salutări.

Ana Lipatti

32 Nume de alint pentru Valentin, fratele lui Dinu Lipatti.

48

Paris, 26 Aprilie 1935


Sânt un mizerabil, un păcătos !

A trebuit să fiu eu, lipsit de simţire, lipsit de bună cuviinţă, lipsit de toate însuşirile unui om corect, spre a nu Vă scrie timp de trei luni.

Sânt un rătăcit !

Am tot aşteptat clipă cu clipă, zi cu zi pentru a Vă da o veste îmbucurătoare, dar din nenorocire, aceasta nu s-a produs. Sunt în ce priveşte compoziţia, în cea mai neagră mocirlă, graţie lipsei totale de perseverenţă şi de disciplină în idei.

După câteva pagini dintr-o aşa zisă Fantezie pentru piano şi orchestră, n-a mai mers, iar mai zilele trecute, în câteva minute am schiţat o altă temă pentru o lucrare de vioară şi piano.

Aceasta după o şedere de aproape un an într-un mediu muzical de primul ordin ! Iată unde am ajuns !

Maestrului Dukas îi e indiferent dacă lucrez ceva sau nu. În plus e şi bolnav de inimă, aşa că nu vine regulat la clasă. Sunt două motive ce pentru un om n-au nici-o importanţă, dar care pentru mine au avut în măsura pe care o vedeţi.

Mi-aţi lipsit Dvs., mâna energică de fier, care m-aţi condus până acum.

Trebuie să fiu mânat ca un animal, dela spate, cu biciul. E foarte trist, dar acesta e adevărul !

A mai fost şi continuă să fie apoi şi un alt motiv pe care Dvs. l-aţi ghicit mai demult : studiul pianului.

Am fost obligat să primesc oferta amabilă a celor dela Şcoala Normală, de a da un recital. Prepararea acestuia îmi ia aproape tot timpul.

E fixat pentru 20 Mai şi am următorul program : 1. Toccata în do major de Bach-Busoni. 2. Patru Intermezzi de Brahms şi Novelletta în re major de Schumann. 3. Scherzo în do diez, Noctuma în re bemol şi două Étude de Chopin. 4. La vallée des cloches, Alborada del gracioso de Ravel şi Pavana et Bourrée de Enescu.

49

În Iunie iar lucrez pentru că m-am înscris la cursurile de interpretare ale Maestrului Cortot. Iarăşi pianul, peste tot acelaşi lucru !

În momentele acestea regret foarte mult că sânt pianist ! Aş fi lucrat serios compoziţia anul acesta şi n-aş fi ajuns aici dacă nu eram obligat să dau atât de mare importanţă virtuozităţii.

Sânt un nemernic !

Am înşelat toate speranţele bunilor mei Dascăli, am făcut, prin lâncezirea aceasta, mai mult decât o crimă.

Îndrăsnesc cu toate acestea, să vă cer iertare pentru tot ce-am făcut până acum, ştiind cât de bun aţi fost cu mine mereu. Permiteţi-mi să vă urez, atât Dvs. cât şi Doamnei Jora, sărbători fericite, un Paşte frumos şi tot ce inima mea simte pentru bunul meu profesor, căruia îi datorez nemărginită recunoştinţăşi de care nu sânt demn.

Al Dvs. elev devotat,

Dinu

Alfred Cortot şi Dinu Lipatti

50

Paris, 23 Iunie 1935


Indrăsnesc să Vă supăr cu o a treia scrisoare şi credeţi-mă că mi-e foarte greu s-o încep.

Prima v-am scris-o de mult, pe la Paşte, iar a doua la 17 Mai, ziua când am aflat trista veste a morţii bietului meu Maestru Dukas.

A fost o mare lovitură pentru noi toţi. Eu am fost extrem de impresionat. Cu toată strângerea de inimă însă, am fost nevoit să dau recitalul pe care-l hotărâsem pentru 20 Mai.

Nu e nevoie cred, să mai repet cele spuse în scrisorile precedente la adresa mea şi la anul pierdut în ce priveşte compoziţia. Mi-e silă de mine însumi spre a mai deschide un asemenea capitol.

Ştiu prea bine că nu-mi veţi ierta pentru nimic pe lume acest an de trândăvie spirituală. Nici nu îndrăsnesc să v-o cer.

Îl regret prea mult spre a nu avea mari remuşcări. Voi căuta să repar cât mai repede posibil această mare pierdere de timp, compunând imediat ceva, lucrând mereu, chiar cu riscul de a face lucruri mediocre.

Trebuie să ies din mocirla în care m-am înfundat, cât mai e timp !

Altminteri sânt pierdut pentru totdeauna !

Până în momentul de faţă mi-a fost imposibil să compun deoarece mai de mult am avut recitalul, iar acum în urmă Cursurile de Interpretare ale Maestrului Cortot. Ieri le-am terminat în sfârşit şi acum sânt ferm decis să compun mereu, fără întrerupere.

În locul lui Paul Dukas, Şcoala Normală n-a numit pe nimeni, în semn de respect pentru memoria marelui dispărut. D-l Mangeot a rugat însă pe D-ra Boulanger să termine cursul de compoziţie pe anul acesta.

Aşa încât de o lună de zile lucrăm cu D-ei. Este o femeie extraordinară ! O inteligenţă şi o voinţă cum rar se găsesc !

I-am prezentat atât suita, cât şi sonatina şi mi-a spus că găseşte în ele lucruri excepţionale.

Dvs. ce mă povăţuiţi : să lucrez cu D-ei sau nu, de acum înainte ?

52

Duingt, 22 Iulie 1935


Nu v-am răspuns nici până acum la ultima Dvs. scrisoare deoarece am vrut cel puţin de astă dată să mă ţin de cuvânt.

Compun !

Era şi timpul ! !

Am început tot un concert pentru piano şi orchestră. Până acum am lucrat numai o pagină, dar de astă dată sânt ferm decis să-l duc până la sfârşit, orice s-ar întâmpla.

Am început direct cu partea doua, pe care o văd un Scherzo şi care cred c-ar fi cea mai uşor de lucrat, pentru moment. Mi-am format un plan general al întregului concert; voi căuta acum să intru în detaliu şi să „aud” totul, înaintede a-l scrie. Partea întâia (în si minor), deşi ar fi fost normal să fie cea mai bine definită, este în momentul de faţă cam neclară : nu ştiu precis ce va ieşi. Partea doua bănuiesc că va fi puţin ironică, de o ironie uneori burlescă, uneori fină şi cred că va da posibilitate instrumentului solo să-şi spună pe deplin cuvântul, în ce priveşte tehnica. Finalul însă, un Adagio, îl văd într-o culoare cu totul opusă scherzo-ului. Aici simt ceva măreţ, o catedrală, un imn formidabil ce creşte din ce în ce în amploare, un fel de exaltare interioară.

Nadia Boulanger ne spunea mereu când lucram cu ea : „mai degrabă întorceţi-vă la Bach decât la romantici”. Da : mă voi gândi la Bach când voi lucra la finalul acestui concert.

Şi acum nu mai am niciun moment de pierdut : planul e format, timp am suficient, linişte destulă, deci nu-mi rămâne decât să scriu şi să termin, o lucrare ce trebuia să vină de acum un an în lucru. D-zeu să-mi ajute s-o scot bine.

Nici nu Vă închipuiţi ce mult m-a mişcat scrisoarea Dvs., în care aţi fost atât de bun, atât de generos ca totdeauna. Vă mulţumesc din suflet pentru bunătatea ce aveţi faţă de mine mereu.

Îmi pare bine că mă sfătuiţi să lucrez cu Nadia Boulanger. Şi eu am avut acelaşi îndemn dela prima lecţie cu D-ei. Sunt totuşi unii

54

Dela 10 Iulie sântem toţi trei la Duingt, o minunată localitate pe malul lacului Annecy. Avem un aer pur şi o altitudine între 400 şi 2 800 m. Panoramă adorabilă, distracţii destule : tennis, ping-pong, canotaj, pescuit, ascensiuni pe munţi, excursii cu autocarul etc…

Am nimerit la un hotel foarte simpatic, plasat de minune, unde ne simţim ca la noi acasă. Aici vom sta o lună, la Aix-les-Bains două săptămâni, iar restul de vacanţă, la Cannes.

Pe lângă compoziţie, mai lucrez şi materialul de orchestră al suitei. L-am lăsat în părăsire până acum deoarece toate persoanele ce-au ascultat-o, mi-au dat câte un sfat de orchestraţie şi mă gândeam cu groază ce greu e să modifici după ce ai făcut toate ştimele. Am ajuns până la urmă la convingerea că dacă mă voi duce la o sută de muzicanţi, toţi îmi vor spune să modific ceva ! Deci n-am schimbat decât foarte puţine lucruri.

Şi acum închei, mulţumindu-Vă încă o dată pentru scrisoarea ce mi-a adus atâta bucurie şi speranţă.

Vă rog să transmiteţi Doamnei Jora respectuoase sărutări de mâini din parte-mi. Dvs. primiţi Vă rog, cea mai profundă recunoştinţă din partea unul elev devotat,

Dinu

Hotel Bernard Duingt Haute-Savoie

(Ms.) Multe şi afectuoase complimente şi de la mine, iar Dnei Jora cele mai calde îmbrăţişări. Cavalerul Valentin vă îmbrăţişează cu dragoste.

Ana Lipatti

57

Paris, 20 Octombrie 1935


Reîntors în Paris de două săptămâni, gândul meu a sburat tot timpul spre Dvs., dar o răceală stupidă, de care nici până acum n-am scăpat definitiv, m-a tot împiedecat să vă scriu.

Dela Dvs. nu mai am nicio veste de multă vreme. Aţi primit oare vara aceasta o scrisoare cu fotografiile D-lui Lazăr ?

Tata îmi scrie că v-a văzut zilele trecute şi că sânteţi în aşteptarea Şătrarilor. Am să fac tot posibilul să Vă trimit suita cât mai repede, dar nu cred s-o pot face înainte de Crăciun, deoarece mai am încă de lucru solid. Actualmente lucrez trei pagini pe zi şi până în momentul când vă scriu am făcut : toate coardele, pianul, piccola, flauţii şi primul oboi. Îmi rămân deci : oboiul 2, trei clarinete, trei fagoţi, patru corni, patru tromboni, două trompete şi bateria. (Alămurile sper să meargă mai repede.) Neprimind niciun răspuns dela Dvs. în privinţa felului cum să procedez cu instrumentele de suflat, am făcut după cum se obişnuieşte la orchestrele parisiene, adică : fiecare instrument cu ştima sa. V-aş fi recunoscător dacă aţi vrea să-mi spuneţi cum să procedez cu bateria. În ce priveşte toba, cymbalul şi triunghiul, pot face pentru fiecare câte o ştimă sau să fac una singură pentru primele două instrumente ?

Dublurile sânt deja comandate la fotograf. Am cerut să se facă în cantităţile următoare : 7 exemplare pentru violina primă, 6 pentru a doua, 5 pentru violă, 5 pentru violoncel şi 4 pentru contrabas.

Cu compoziţia merg foarte încet din cauza ştimelor acestea, mâncătoare de timp. Marţi mă voi duce la D-ra Boulanger, la curs, să vedem ce sfaturi îmi va da în legătură cu puţinul cât am compus pe vară.

Sâmbăta 26 Octombrie plec în Elveţia pentru câteva concerte la Geneva şi Montreux. Am un impresar foarte cumsecade.

Despre chestia aceasta, vă rog să nu pomeniţi nimic tatei, deoarece s-ar putea speria că plec singur ! !

Îi puteţi spune însă după ce a trecut, adică pe la 5 Noembrie.

Zilele trecute am fost la Maestrul Enescu.

58

Bun ca totdeauna, mi-a acordat imensa bucuria de a-l putea vedea şi a-i primi sfaturile în ce priveşte interpretarea unor bucăţi.

M-a rugat să vă transmit cele mai afectuoase gânduri, în aşteptarea câtorva cuvinte din partea Dvs., închei rugându-Vă să primiţi cele mai profunde sentimente de recunoştinţă şi devotament din parte-mi, iar dela ai mei, cele mai afectuoase salutări.

Al Dvs. devotat,

Dinu

George Enescu şi Dinu Lipatti

59

Paris, 6 Noembrie 1935

Mult iubitul meu Profesor,

Ne unim cu toţii în momentele aceste aspre a Vă ura cu ocazia Sf. Mihail, toate fericirile şi bucuriile posibile.

Vă dorim din tot sufletul sănătate, noroc şi cât mai multă mulţumire sufletească.

Obişnuiţi ca în fiecare an să Vă sărbătorim de aproape, ne vine greu să Vă scriem pe hârtie toata simţămintele noastre. O facem totuşi şi din inimile a tustrei Vă strigăm un „să trăiţi !” .

În lipsa mea a sosit scrisoarea Dvs., din 25 Oct., pe care am citit-o cu mare bucurie la reîntoarcere.

Şătrarii vor sosi neapărat la Crăciun. Poate chiar mai devreme.

Ieri mi-au sosit de la Néocopie Musicale dublurile. Foarte bine executate şi prezentate extrem de frumos. De azi înainte nu voi lucra decât la Néocopie.

Cu compoziţia iată cum stau : pentru moment lucrez câteva bucăţi scurte pentru orchestra de coarde. D-ra Boulanger mi-a comandat o Suită pentru piano, pe care s-o lucrez cât mai repede posibil. Eu însă am început-o pentru coarde. Am stabilit ca în fiecare săptămână să-i aduc o piesă gata făcută. Pentru lecţia de mâine am făcut Preludiul. Azi încep alta, pentru săptămâna viitoare. Şi tot aşa până fac vreo zece.

În fiecare dimineaţă îmi voi face un obicei să lucrez un contrapunct pe 4, 5, 6, 7 sau chiar pe 8 voci.

Acum lucrez „pe comandă”. Ideia o găsesc excelentă, mai cu seamă pentru o fire de tembel ca a mea.

Dacă Dvs. n-aţi fi avut bunătatea să-mi executaţi Suita la 24 Ianuarie, aş fi fost eu obligat să termin materialul de orchestră până la Crăciun ?

Nu !

Aşa voi fi încântat de a-l avea gata la dispoziţie, pentru orice eventualitate.

Turneul în Elveţia a ieşit destul de bine. Dacă publicul n-a fost prea numeros, am avut cel puţin două critici foarte bune şi, la Geneva,

60

un Steinway admirabil. Înaintea concertelor ce am dat la Geneva si Montreux, am cântat şi la radio. Program vechi : Toccata în Do de Bach-Busoni, Sonata op. 53 de Beethoven, La Valée des cloches şi Alborada del gracioso de Ravel.

Publicul ne-a primit bine, şi pe mine şi pe Quatuorul Manhattan, cu care am cântat împreună în aceleaşi seri. Quatorul, deşi american, e admirabil !

Sper ca zilele acestea să primesc dela impresarul meu câteva numere cu criticile ce-am avut. Pe dată ce vor sosi, le voi expedia pe adresa Dvs.

Acum studiez Concertul nr. 2 de D-l Lazăr pe care, după toate probabilităţile, îl voi cânta împreună cu mi minorul de Chopin, sub direcţia lui Cortot.

Maestrul Enescu va dirija pe ziua de 10 Noembrie l’Orchestre Symphonique de Paris36. Ce sărbătoare pentru noi toţi !

Rugându-Vă să transmiteţi Doamnei Jora respectuoase sărutări de mâini dela mine şi Valentin, Vă urăm încă o dată la mulţi ani fericiţi.

Primiţi Vă rog, cele mai profunde sentimente de recunoştinţă şi devotament din parte-mi.

Al Dvs.,

Dinu

(Ms.) Şi eu vă urez belşug şi sănătate. Vă îmbrăţişez afectuos,

Valentin

Mă gândesc adeseori la Dvoastră şi vă urez numai bine să aveţi de ziua Dvs. Cu amiciţie

Ana Lipatti

Afectuoase îmbrăţişări Dnei Jora.

36 Orchestra Simfonică din Paris a fost înfiinţată în 1928 de Winnaretta Singer, Prinţesă de Polignac şi Gabrielle Chanel. I-a avut ca directori muzicali pe Ernest Ansermet, Louis Fourestier şi Alfred Cortot; a susţinut primul concert pe 19 octombrie 1928 la Teatrul Champs-Elysées. A existat până în 1938.

61

Paris, 12 Decembrie 1935


Iarăşi sânt în imposibilitate de a-mi ţine promisiunea : nu voi reuşi să Vă expediez Şătrarii decât pe ziua de 18 Dec., când pleacă spre Bucureşti curierul diplomatic.

Prin poştă, mi-e frică să nu se piardă. La o asemenea eventualitate mă gândesc cu groază deoarece n-aşi mai fi în stare să reconstituiesc partitura.

Vă trimit tot prin valiza diplomatică şi jumătate din material, adică : 3 flauţi, 3 clarinete, 3 fagoţi, 4 corni, 2 trompete, 4 tromboni şi bateria.

Restul de ştime, adică : Oboii, Pianul, Violina 1, viola, cello şi basul, le voi mai ţine aici pentru a le revizui.

Părţile copiate de Vadot sânt foarte reuşite şi n-au conţinut prea multe greşeli. Câtă diferenţă între acestea, scrise de un profesionist şi cele de amator cu caligrafia imposibilă, scrise de mine !

Partea pianului, care e destul de dificilă şi pe care am copiat-o prea mărunt, o voi da mâine lui Vadot s-o copieze clar, încă o dată.

În privinţa concertului din 23 Ianuarie, am două mici rugăminţi a Vă adresa : să puneţi pe programe, în dreptul Şătrarilor, anul 1934 şi să daţi pianistului din orchestră partea pianului s-o studieze acasă, deoarece conţine multe pasagii „sucite”.

Vă mulţumesc dinainte şi aştept cu nerăbdare ziua concertului spre a vă asculta la radio.

Visita Dvs. la Paris ne-a făcut la toţi atât de mare bucurie încât n-am fi dorit alt ceva decât să se prelungească mult de tot. Dar n-a fost posibil.

Sper că aţi făcut un bun voyaj şi aţi ajuns în Bucureşti perfect sănătos. Sunt foarte curios să aflu ce impresie aţi avut la repetiţia concertului Toscanini. Noi l-am auzit la radio, a doua zi.

84

Domniei Sale52 Domnului Mihail Jora

Strada Solon 16 Bucarest

Roumanie



Iertaţi-mă dacă vă scriu atât de puţin. Îmi rezerv însă să Vă trimit în curând o scrisoare cu detalii asupra activităţii mele de aici, momentan quasi-inexistentă din cauzele următoare : 1) nu mi-a sosit dela fabrică pianul Pleyel 2) Vadot nu poate copia nimic până la 11 Februarie căci e foarte ocupat 3) D-ra Boulanger a avut toată săptămâna prinsă şi nu i-am putut prezenta lucrările 4) pe maestrul Cortot n-am reuşit să-l văd încă.

Din fericire starea aceasta de lucruri se va schimba cu totul în cel mult două zile.

Concertul „Triton” va avea loc în seara de 8 Februarie la orele 9 (respectiv 7 la Bucureşti). Voi fi fără îndoială în sală şi am să Vă scriu imediat după.

Cu D-l Mihalovici53 nu am putut lua încă contact.

Chiar azi i-am telefonat şi nu era acasă. Mâine neapărat voi căuta să-l văd căci tot la D-sa e şi dosarul D-nei Perticari şi trebuie să-l arăt Maestrului Cortot.

Acum vă las rugându-Vă să transmiteţi Doamnei Jora omagiile mele respectuoase.

Dvs. primiţi Vă rog din parte-mi cele mai profunde sentimente de afecţiune şi de recunoştinţă.

Al Dvs.,

Dinu

(Ms.) Concertul va fi retransmis prin postul Tour Eiffel, mi se pare.

52 Carte poştală. 53 Marcel Mihalovici (1898-1985) – compozitor francez de origine română. Adept al neoclasicismului, Mihalovici a experimentat o serie de limbaje moderne, alternând serialismul cu influenţele folclorului românesc.

85



Vestea pe care am să v-o dau nu e deloc bună : n-am terminat fuga Toccatei şi acum e prea târziu ca s-o pot face până la 11 Februarie. (Acesta e ultimul termen pentru a putea face materialul. )

V-aş trimite în locul Toccatei Suita clasică, dar nici aceasta n-ar fi posibil din mai multe motive. Trebuie să fac patru partituri : una pentru Dvs., una pentru pianist, una pentru Dl. Bârsan şi una pentru Maestrul Cortot, care vrea cu orice chip să mi-o cânte la 24 Martie aici. Aceste patru partituri ale Suitei clasice, precum şi două materiale de orchestră, revin la peste 1 000 franci francezi, ceia ce ar fi o mare defalcare din suma ce primim lunar.

De aceia mi-aş permite să Vă rog următoarele : n-aţi putea pune pe program numai cele două prime părţi ale Toccatei, executându-le invers, adică întâi Intermezzo-ul şi apoi Preludiul, în cazul acesta le puteţi numi Două piese (sau fragmente) în stil clasic.

Vă previn însă că ambele părţi nu durează mai mult de 6 minute în totul, deci mai puteţi pune ceva în program.

Voi căuta în aceste câteva zile să fac un final liber în locul fugei, dar mă tem că tot e prea scurt timpul. În plus mai am şi nenorocul de a fi lipsit de piano până Miercuri 10 Februarieşi săptămâna viitoare, vreau, nu vreau, trebuie să cânt în public cu D-ra Boulanger 6 valsuri de Brahms pentru două piane.

Cerându-Vă iertare pentru această neaşteptată întorsătură, aştept un răspuns dela Dvs. şi vă rog să primiţi profundele mele sentimente de recunoştinţă şi de devotament.

Al Dvs.,

Dinu

86



Vă rog să mă iertaţi dacă Vă răspund atât de târziu la ultima Dvs. scrisoare. Am fost şi urmez să fiu extrem de prins cu înregistrările Valsurilor şi a Liebeslied-urilor de Brahms.

Propriu zis nu avem mult de înregistrat : patru discuri, adică opt feţe, pierdem însă colosal de mult timp. Aşa spre exemplu, la ultima şedinţă, care a durat dela 8 seara până la 12 1/2 noaptea, n-am făcut decât un disc şi pentru a-l obţine cum se cade, a trebuit să-l reluăm de 18 ori. În Liebeslieders, quatorul vocal e susţinut de Contesa Jean de Polignac, D-na Kedroff şi D-nii Conrad şi Cuénod54. Toţi patru admirabili artişti.

Mai avem zilele acestea încă un disc şi apoi, am terminat. Sânt extrem de mâhnit că V-am cauzat neplăceri în privinţa concertului Dvs. şi vă cer mii de scuze. Mi-am dat seama şi eu, după ce m-am gândit mai bine, că nu face să se execute într-un concert numai primele două părţi din Toccată.

D-nei Lazăr i-am comunicat de mult dorinţa Dvs., cu toate acestea până zilele trecute, când am văzut-o din nou, tot nu expediase partitura Trio-ului de coarde (singurul ce posedă, căci cel de suflători e la Bruxelles). Mi-a făgăduit iarăşi că-l va expedia chiar în ziua aceia, ceia ce cred că va fi făcut. Trio-ul de coarde nu are ştime, acestea fiind la fraţii Pasquier.

Concertul Tritonului, la care s-a executat Quartetul Dvs., a fost un adevărat regal. „Le nouveau quatuor hongrois”55 este format din muzicanţi desăvârşiţi. V-au executat Quartetul în chip admirabil. Scherzo-ul l-au luat repede şi cu o preciziune uimitoare. Publicul foarte călduros, a aplaudat mult.

54 Contesa Jean (Marie-Blanche) de Polignac (soprană), Irène Kedroff (alto), Paul Derenne (tenor), Hugues Cuénod (tenor), Doda Conrad (bas); cei doi tenori au înregistrat alterantiv partida lor. 55 Noul cvartet ungar.

87

Eu lucrez deocamdată mai mult pianul. Concertele din luna Februarie nu prea au fost interesante, aceasta datorându-se în mare parte programelor asociaţiunilor simfonice, cari păcătuiesc prin lipsă de varietate.

Cu D-ra Boulanger lucrez regulat şi acum am luat hotărârea să-i cânt şi lucrările de piano ce voi avea în studiu pe viitor.

La cursurile de cantate lucrăm deocamdată Noces56 de Strawinsky şi Matthäuspassion57. Nocese ceva extraordinar ! Păcat că nu avem patru piane spre a executa această lucrare cum se cuvine.

Pe aici vremea e mai mult ploioasă, temperatura însă e mai atrăgătoare decât cea din România. Valentin lucrează declamaţia cu Dénis d’Inès dela Comedia Franceză şi a început a prinde câte ceva. Mama e încântată de Parisul său mult dorit şi toată ziua e în activitate.

Vă rugăm cu toţii sa transmiteţi afectuoase salutări Doamnei Jora, iar Dvs. primiţi, Vă rog, cele mai profunde sentimente de afecţiune din parte-ne.

Al Dvs. cu tot devotamentul,

Dinu

(Ms.) Primiţi şi dela mine afectuoase salutări şi îmbrăţişări D-nei Jora.

Ana Lipatti

56Les Noces - cantată pentru solişti, cor, 4 piane şi percuţie (1923) de Igor Stravinski, pentru care Dinu Lipatti avea o deosebită admiraţie. (Grigore Bărgăuanu) 57Patimile după Matei, celebrul oratoriu de J. S. Bach.

88

Paris, 6 Mai 1937

Mult iubitul meu Maestru,

E atât de multă vreme de când nu V-am mai scris, încât nu ştiu cum aş putea să mă scuz în ochii Dvs. Sânt atins de o lene chronică în ce priveşte corespondenţa şi nu parvin să mă lecuesc. Vă cer mii de scuze.

Activitatea mea componistică e foarte redusă pentru moment. Am compus mai de mult câteva bucăţi pentru două piane pe cari D-ra Boulanger le-a luat în America să le cânte şi acum de curând am început o Sonată de piano. Tehnica însă mi-o lucrez regulat. Am dat deunăzi un mic recital pentru studenţii americani şi acum mă pregătesc pentru cursurile de interpretare ale Maestrului Cortot. În plus D-ra Boulanger are intenţia să execute L’enfant et les Sortilèges de Ravel (o fantezia-lirică delicioasă) şi eu trebuie să fac orchestra. La cursurile de Interpretare cânt Sonata op. 110 de Beethoven şi 4 Étudede Chopin.

Discurile pe cari le-am făcut la His Masters cu D-ra Boulanger, cred că sânt gata. Sânt tare curios să le aud pe cele definitive. Am înregistrat şi Liebeslieder de Brahms, cu quatuor vocal, dar acestea sânt mai puţin reuşite.

Deunăzi a dirijat Furtwängler58 două simfonice. A fost o minunăţie ! În special Simfonia 7-a de Beethoven, a dirijat-o într-un chip emoţionant.

Ca pianişti am auzit de curând pe Tatiana de Sanzewitch. Admirabilă pianistă !

Am aflat dela Dl. Golestan că mi s-a pus la unul din concertele de muzică românească de aici, Cheful. Bănuiesc cine a fost cu această inimoasă intenţie şi de aceia îmi permit să Vă mulţumesc de mii de ori.

La cursurile de analiză muzicală din anul acesta, am studiat toate Quartetele de Beethoven şi am trăit momente de neuitat. D-ra Boulanger

58 Wilhelm Furtwängler (1886-1954) – dirijor german, director muzical al Filarmonicii din Berlin între anii 1922-1945, 1952-54.

89

soseşte din America la 11 Mai şi dela acea dată, indirect , îmi măresc şi eu activitatea.

Pe Maestrul Enescu l-am văzut de câteva ori de când e la Paris. La ultimul recital n-am putut asista şi mi-a părut foarte rău. Nu ştiu dacă mai cântăm împreună Sonata III-a în stil popular, căci pe program nu e pusă.

N-am să uit niciodată concertele simfonice dirijate la Bucureşti de Maestrul nostru şi nu am decât regretul că nu dirijează şi aici mai des. Închipuiţi-Vă ce comoară nepreţuită ar fi înregistrarea pe discuri a Concertelor Brandenburgheze sub direcţia D-Sale. Nu s-a găsit nimeni să-i propună să facă un asemenea gest de binefacere ? !

Pe la noi vremea e admirabilă şi am început deja a face planuri de vacanţă. Expoziţia tot nu e gata. Se pare că deabia dela 1 Iulie va fi demnă de admirat. Dvs. când veniţi pe la Paris ? Acum ar fi sezonul cel mai indicat…

În aşteptarea unor veşti bune din partea Dvs. Vă rog să primiţi profundele mele sentimente de afecţiune şi de recunoştinţă. Respectuoase sărutări de mâini Doamnei Jora. Mama şi cu Valentin Vă trimit cele mai afectuoase salutări.

Al Dvs. devotat,

Dinu

90

Paris, 30 Iunie 1937


Însfârşit am terminat cu tot felul de concerte şi primul meu gând se îndreaptă spre Dvs.

Am fost atât de bucuros şi de mândru în acelaş timp, la concertele Maestrului Enescu ! A dirijat baletul La piaţă în chip admirabil şi a plăcut mult publicului parisian. La al doilea concert a dirijat şi Cheful meu. La serile de muzică de cameră am cântat două Bagatele de Lazăr, două Dansuri de Nottara şi alte două de Klepper, finalul Sonatinei lui Negrea, Sonatina de vioară a lui Paul Constantinescu, împreună cu Lola Bobescu59, şi Fantezia mea „cosmopolită”, ce, de astă dată, a fost executată admirabil de către Lola şi Antonio Janigro, un extraordinar violoncelist italian. Am terminat şi cu concertele D-rei Boulanger. De altfel cred că pe viitor nu voi mai lua parte la acestea, deoarece îmi răpesc prea mult timp.

Cu pianul stau pe loc pentru moment. Ca proect pentru sezonul viitor am câteva concerte la Bucureşti (prin Decembrie) şi un concert la Roma.

Cu compoziţia merg foarte încet. Cât de mult aş dori să mă retrag undeva şi să închin tot timpul liber acesteia. Am compus mai de mult prima parte a unei Sonate de piano în stil romantic şi acum lucrez la nişte

59 Lola Bobescu (1921-2003) - violonistă. Descendentă dintr-o familie de muzicieni, în 1928 a fost înscrisă la Şcoala Normală de Muzică din Paris. Concomitent, urmează cursurile Conservatorului Naţional de Muzică din capitala Franţei, primind la absolvire „Prix d’Excellence”. În particular, a lucrat cu doi maeştri de talie internaţională, George Enescu şi Jacques Thibaud. Lola Bobescu şi-a făcut debutul internaţional la vârsta de 17 ani, într-un concert susţinut la Paris, împreună cu Orchestra Colonne sub bagheta lui Paul Paray, interpretând Concerto roumain de Stan Golestan. După stabilirea în Belia, în paralel cu activitatea solistică, Lola Bobescu a fost şi profesoară de vioară la Conservatorul din Liège şi la Conservatorul Regal din Bruxelles, iar în anii 1971 şi 1993 a făcut parte din juriul Concursului Internaţionale de vioară „Regina Elisabeta”. A cântat ca solistă cu Filarmonica din Berlin, Orchestrele Colonne, Lamoureux, Concertgebouw, La Suisse Romande, Accademia Santa Cecilia ş. a. În timpul celui de-al doilea război mondial, Lola Bobescu a revenit în România cu regultaritate şi a susţinut concerte în oraşul său natal, Craiova, în Bucureşti, la Radio şi la Ateneu, în Braşov, Iaşi şi Timişoara.

91

Motete pentru cor şi orchestră. Nu sânt sigur, dar am speranţa că voi cânta la Bucureşti Concertino-ul meu în stil clasic.

Dvs. ce mai faceţi ? Când veniţi la Paris ? Nu mi-aţi mai scris de multă vreme, cred c-aţi primit ultima mea scrisoare, acum vreo două săptămâni.

Am citit în „Monde Musical” ce mare succes aţi avut cu Noaptea Sf. Gheorghe. Poate voi avea şi eu ocazia s-o aud la iarnă, în Bucureşti.

Nu ştiu dacă V-am scris c-am organizat un Trio cu Lola Bobescu şi Antonio Janigro. Primul concert îl vom da, dacă nu intervine altceva, la 29 Noembrie, la Salle Chopin. Vom veni poate şi la Bucureşti. Zic „poate”, deoarece aceasta depinde de angajamentul lui Janigro la Filarmonică.

Deocamdată facem propagandă în Italia şi Franţa, ţările unde am avea şanse să debutăm cu noua formaţie.

Ca program vom lucra la început următoarele Trio-uri : Beethoven (nr. 4), Schubert (si bemol) şi Brahms (si major).

Acum închei, rugându-vă să transmiteţi respectuoasele mele sărutări de mâini Doamnei Jora. Dvs. primiţi vă rog, profundele mele sentimente de afecţiune şi de recunoştinţă.

Al Dvs. devotat,

Dinu

92

Paris, 16 Septembrie 1937


Sântem de o săptămână din nou în Paris şi cum am sosit, am început a lucra serios atât programul de recital ce voi da la Bucureşti, cât şi Concertul de Liszt, pe care-l voi cânta la Filarmonică la 14 Octombrie. Ca program de recital am următoarele : Toccata în Do de Bach, Sonata în la minor de Mozart, Sonatina de Casella, un număr Chopin-Brahms şi Pavane et Bourrée de Enescu.

Cu compoziţia stau rău de tot : n-am mai scris nimic de multă vreme şi-mi pare foarte rău. Pentru moment însă n-am ce face, dar cum voi termina cu concertele, reiau acest capitol ce mi-e foarte drag şi pe care-l tratez întotdeauna cu o lene înfiorătoare !

Sânt fericit să ştiu că simfonia Dvs. e aproape gata, poate să am norocul s-o pot auzi cât stau în Bucureşti.

Am să viu cu puţinul ce am scris până acum să Vă arăt, poate printre picături să pot termina unele lucruri.

Concertele mai interesante n-au început încă, au fost cele din săptămâna germană doar, dar pe aceasta n-am prins-o deoarece eram la Samois. Mă bucur mult la ideia că în Noembrie voi asculta toate quartetele de Beethoven executate de quatuorul Lener60. Le-am studiat toată vara şi am fost atât de fericit să pot cunoaşte în detaliu aceste minunăţii ! Cel mai drag din toate (cu toate că e foarte greu să spun că prefer numai unul din aceste splendori) este al 12-lea, în mi bemol.

Aş fi tare curios să ştiu unde se află Maestrul Enescu pentru moment, deoarece vreau să-i cânt Pavane et Bourrée precum şi restul programului, spre a avea binecuvântarea (fapt probabil deoarece nu prea sânt „în formă”).

Acum vă las rugându-Vă să transmiteţi respectele mele Doamnei Jora. Dvs. primiţi, Vă rog, cele mai afectuoase gânduri şi salutări dela ai mei, iar dela mine toată recunoştinţa şi afecţiunea ce Vă port necontenit.

Al Dvs. devotat,

Dinu

60 Cvartet maghiar, fondat în anul 1918 la Budapesta.

93

(Ms.) Atât eu cât şi cavalerul Valentin vă trimitem Dv şi Dnei Jora cele mai afectuoase salutări,

Ana Lipatti

94



După o călătorie destul de lungă, am ajuns cu bine lângă cei doi parisieni şi primul meu gând se îndreaptă spre Dvs., cu urarea ca anul ce vine să vă rezerve numai bucurii, sănătate şi noroc cu carul.

De când am sosit, lucrez regulat programul meu de recital şi mă bucur de pianul ce am aici, care nu se compară cu cel din Bucureşti.

Aştept cu mare nerăbdare ziua de 13 Ianuarie spre a Vă asculta la radio. Numai de V-aş putea auzi bine.

Azi am văzut pe Dl. Mihalovici care mi-a dat o ideie foarte bună şi pe care îmi permit să v-o expun. Îl rugasem să mă înscrie şi pe mine ca membru în Asociaţia Internaţională a Criticilor (cam aşa ceva, nu ştiu precis titlul). Mi-a răspuns că pentru a fi membru trebuie să fiu corespondentul unui ziar din România, unde ar trebui (să) trimit cel puţin trei articole pe an.

Printre alte avantagii, această Asociaţie acordă membrilor ei şi o carte de „intrare liberă” la toate concertele şi spectacolele din Paris, precum şi la Expoziţie, lucru ce mărturisesc că mă atrage foarte mult deoarece aproape zilnic mă duc pe la concerte.

Îmi permit deci să Vă fac următoarea rugăminte, pe care V-aş ruga s-o daţi uitării în cazul când n-ar fi posibil de realizat.

S-ar putea oare să fiu corespondentul ziarului Timpul ?

În cazul acesta mi-aş permite să Vă rog să-mi trimiteţi, fie Dvs., fie Dl. Gafencu61, câteva rânduri cam în felul acesta „Je soussigné Directeur du journal «Timpul», déclare que Mr. D. L. est le correspondant artistique, musical et cinématographique de mon journal à Paris. En foi de quoi je lui délivre le présent certificat. “62

61 Grigore Gafencu (1892-1957) – om politic, diplomat şi ziarist român, deputat, adjunct al Ministrului de Externe în Guvernul Maniu, Ministru de Externe între anii 1938-1940. După Primul Război Mondial a înfiinţat Ziarul „Timpul familiei” care, tradus în limba franceză, a fost distribuit în mai multe ţări. 62 În franceză. Trad : „Subsemnatul Director al ziarului « Timpul », declar că Dl. D. L. este corespondent artistic, muzical şi cinematografic al ziarului meu la Paris. În consecinţă îi eliberez prezentul certificat. “

104

Mai aştept o săptămână, căci am trimis un „ultimatum” lui Boerul72 nostru în privinţa villei, iar apoi decid într-un fel.

Ideea cu Balcic-ul e minunată şi sper să Vă prindă bine două săptămâni de repaus pe coasta mării.

Şi eu aş fi vrut să plecăm prin Franţa aceasta frumoasă, dar nesportivii mei companioni nu vor să facă plimbări în maşină mai mari de 100 km. odată, aşa că până la urmă vom sta tot în Paris de Paşti.

Câteşitrei vă dorim, atât Dvs. cât şi Doamnei Jora, vacanţă plăcută şi vă rugăm să primiţi toată afecţiunea noastră.

Al Dvs. devotat,

Dinu

72 Formulă de alint pentru Theodor Lipatti.

105

Paris, 21 Aprilie 1938


Christos a înviat !

Vă rog să mă iertaţi dacă apelez la Dvs., dar nu văd altă soluţie. Am primit scrisoarea alăturată dela compozitori şi le-am răspuns că dau procură Maestrului meu. Cred că, din moment ce i-am înştiinţat, nu mai e nevoie să vă trimit Dvs. o procură specială.

Sper că vacanţa petrecută la Balcic a fost minunată şi că v-aţi putut odihni bine. Noi am stat în Paris mereu, afară de mici escapade prin împrejurimi n-am fost nicăieri, având mereu un timp imposibil.

Am descoperit un procedeu foarte practic de a reproduce partiturile cu minimum de cheltuială (1 fr. pagina) şi cu maximum de eleganţă, fiind la aspect identic cu muzica imprimată. În loc să copiez Symphonia pe hârtie obişnuită, o scriu cu tuş pe hârtie transparentă (papier calque) după care pot scoate până la o sută de exemplare. Am făcut de probă 4 pagini pe cari Vi le trimit Dvs. după ce le voi examina.

Acum studiez Suita clasică pe care o cânt la 30 Aprilie la Şcoală şi la 10 Mai într-un festival de muzică românească.

Alte noutăţi nu prea am. Furtwängler vine în curând la Paris, pentru două concerte, deasemeni şi Bruno Walter.

Rugându-Vă să transmiteţi respectuoase sărutări de mâini Doamnei Jora, primiţi Vă rog, din partea mamei şi a lui Valentin multe şi afectuoase gânduri bune, iar din parte-mi toată afecţiunea şi recunoştinţa ce Vă port mereu.

Al Dvs. devotat,

Dinu

112

Noutăţi artistice de seamă nu prea am. Tot din cauza lenei am renunţat de câtva timp să mai trimit note la Libertatea şi acum îmi pare rău. Au fost două concerte Furtwängler minunate, iar acum va dirija tot el Siegfried la Opera mare.

Mama şi Valentin Vă roagă la rândul lor să primiţi toate urările lor de fericire. Din parte-mi toată afecţiunea şi recunoştinţa ce vă port necontenit,

Al Dvs. devotat,

Dinu

113

Paris, 12 Mai 1939


Vă cer iertare de mii de ori pentru această enormă tăcere. De câte ori vroiam să vă scriu, survenea câte ceva şi amânam pe a doua zi. Concertele din Martie au ieşit destul de bine şi cred că de data aceasta sunt puţin lansat la Paris. Cu compoziţia însă în tot răstimpul acesta nu prea am scris nimic, afară de vreo 5 Nocturne pentru piano ce termin în momentul de faţă. La 10 Mai am dat în primă audiţie Simfonia concertantă pentru două piane şi coarde, scrisă anul trecut şi rezultatul „sonor” a fost destul de bun. Şeful nu prea grozav, totuşi destul de serios : Mr. Patin. Public destul, succes frumos. Acum mai am câteva sferturi de oră la posturile de radio, unde voi cânta cealaltă Suită pentru două piane solo, precum şi un adorabil Concertino de Jean Françaix73. De Paşti am fost să vizitez celebrele „châteaux de la Loire”74 într-adevăr minunate. Ştiu cât de mult aţi încurajat pe tata prin informaţiunile ce-i dădeaţi în timpurile din urmă. Să sperăm că mai putem trăi câteva luni în linişte. În orice caz, vom veni în ţară la sfârşitul lui Iunie şi, dacă avem pace, la toamnă întreprind o serie de concerte la Bucureşti şi în provincie.

Dvs. ce mai faceţi ? N-am mai avut de mult bucuria să Vă citesc. E drept că nu eu pot face cuiva reproşuri pe acest capitol ! !

Reciteam zilele acestea cântecele Dvs. şi mă gândeam că le-am putea da aici la vre-unul din posturile de radio, dar cum facem să fie traduse în franţuzeşte ? Îmi spuneaţi că există aici o persoană dibace în privinţa aceasta.

La concertul din 10 Mai a luat parte şi o cântăreaţă admirabilă Irène Joachim, nepoata marelui Joachim, o muziciană de primul ordin, ce le-ar putea interpreta minunat.

Primesc azi înştiinţarea reuniunei pentru 21 mai a Soc. Compozitorilor şi, dacă nu Vă supără, V-aş ruga să mă scuzaţi cu această ocazie pentru orice eventualitate, Vă alătur această foaie.

73 Jean Françaix (1912-1997) – pianist şi compozitor francez neoclasic, elev al Nadiei Boulanger. 74 Castelele Loarei.

114

Ce lucruri noi scriaţi în momentul de faţă ?

Când vom cânta la Paris-Mondial (pe undă scurtă că se aude perfect la Bucureşti). Vă voi anunţa la timp. Acum lupt pe mai multe tărâmuri spre a putea obţine, cel puţin dela anul viitor, cât mai multe emisiuni radiofonice. Lucru este destul de greu pentru străini. Totuşi sper să le obţin. Ar fi bine să se mai audă la Paris şi alţi compozitori decât cei doi ce deţin recordul execuţiunilor : am numit pe Golestan şi Mihalovici. Văd că devin răutăcios şi chiar ingrat, deoarece ambii sunt cu mine extrem de amabili şi au căutat în orice ocazie să mă ajute. Totuşi nu mă pot opri să constat că şi-au asigurat „La part du lion”75 ! Însfârşit.

Nu ştiu ce sa mai întâmplă cu Maestrul Georgescu : i-am scris de câteva ori în iarna trecută şi n-am primit nimic dela D-sa. Ştiu că e supărat pe mine din cauză că n-am venit în ţară în toamnă, şi are dreptate, totuşi îmi pare rău să-l ştiu supărat.

Aţi avut ecouri asupra concertelor româneşti din America ?

Încă o dată : iertaţi-mă şi Vă rog să credeţi în expresiunea sentimentelor mele de profundă afecţiune şi respectuos devotament. Mama şi Valentin Vă trimit afectuoasele lor salutări. Sărutări de mâini Doamnei Jora.

Al Dvs. devotat,

Dinu

75 Partea leului.

115

19 August 1939

Stimate şi iubite Maestre,

Am onoarea şi bucuria a Vă face cunoscut că sunt în posesia unui Concerto de piano şi orgă ce-am compus cu iuţeala fulgerului şi pe care sper să-l cânt la Bucureşti, în Octombrie. Mai precis : dela 7 şi până azi, 19 August am lucrat câte 12 ore pe zi şi fără întrerupere la cele patru mişcări ce compun acest concert.

E scris într-o atmosferă puţin românească, dar numai o idee. Însfârşit, aştept cu nerăbdare să vi-l cânt (cu orgă, bineînţeles, căci altminteri n-are nici un rost).

Sunt tare curios să aud impresia Dvs. Vreau să-l dau în primă audiţie la sfârşitul recitalului meu din Bucureşti, care va fi pe la 25 Octombrie. Şi mă tem de un singur lucru : să nu fie… inexecutabil la orgă ! ! Asta ar fi culmea ! !

Dvs. ce mai faceţi şi unde vă odihniţi vacanţa aceasta ? Vă cer mii de scuze de a fi plecat aşa de repede din Bucureşti fără să Vă mai fi văzut, cum aş fi dorit.

Ajunşi aici, tata a suferit un accident ce ne-a întristat mult : şi-a fracturat două degete de la mâna stânga, lovit pe neaşteptate de un cal. Ce îl întristează mai cu seamă, este faptul că nu mai poata cânta deloc la vioară.

Acum e în Bucureşti pentru a treia oară tot din pricina mânei.

Aştept veşti bune dela Dvs. şi Vă doresc odihnă binefăcătoare şi agreabilă.

Sărutări de mâini Doamnei Jora. Ai mei Vă roagă să primiţi numai gânduri bune.

Al Dvs. cu toată recunoştinţa şi profunda afecţiune detotdeauna,

Dinu

116

Bucureşti, 29 August <1939>76

Dragă Dinule,

Întors acasă de la ţară am găsit scrisoarea ta şi sunt fericit să aflu că ai născut atât de uşor Concertul tău p. pian şi orgă. Şi eu sunt nerăbdător să’l aud la întoarcerea ta în Bucureşti.

Îmi pare rău să ştiu că d. Lipatti a suferit un accident atât de displăcut. Spune-i gândul meu prietenesc cât şi respectele mele Dnei Lipatti şi amiciţii lui Valentin, iar pe tine te îmbrăţişez cu drag,

M Jora

76 Scrisoare a lui Mihai Jora adresată lui Dinu Lipatti.

117

8 Octombrie 1939

Mult stimate şi iubite Domnule Jora,

Prea frumoasele Dvs. păreri, apărute deunăzi în ziarul Timpul, despre elevul Dvs. şi fiul meu Dinu, mi-au stors lacrimi de foarte plăcută emoţiune ! Generositatea, cu care îl acoperiţi de elogii, este caracteristică sufletului Dvs. boeresc, înzestrat din belşug cu cale mai frumoase însuşiri.

Ziua aceea mohorâtă de toamnă a fost, în realitate, una din cele mai luminoase şi fericite zile din viaţa lui Dinu, căci din acea zi a încăput el, - spre fericită îndrumare, - în maestrele Dvs. mâini şi talentul său muzical a putut să evolueze în condiţiunile cele mai bune. Şi, atunci, iată de ce, - şi nici că se putea altfel, „acest Făt Frumos, într-ale muzicei, creştea într-o zi cât creştea altul într-un an”…

Să trăiţi, dar, iubite Domnule Jora şi Dumnezeu să Vă răsplătească, cu vârf şi îndesat, tot binele ce aţi făcut elevului Dvs. Dinu, îndrumându-l atât de frumos pe calea succeselor desăvârşite în cariera sa muzicală.

Cu cele mai bune sentimente de recunoştinţă şi de afectuos devotament.

Al Dvs.,

Theodor C. Lipatti

Familia Lipatti împreună cu Corneliu Gheorghiu şi Florica Musicescu, 1937.

118

Com. Glâmbocata Cf. Găeşti DÂMBOVIŢA

Bucureşti, 15 Octombrie 1939

Iubite Maestre,

Iată programul pentru concertul din Cluj pe care mă bucur atât de mult să-l putem face împreună.

Suita clasică pentru piano şi orchestra de cameră Dinu LIPATTI

Allegro moderato (16’) Andante Allegretto grazioso Allegro molto

(la piano : Autorul)

Rondo op. 5 în fa major CHOPIN (8’)

Mazurka op. 41 nr. 2 în mi minor (1’30)

Mazurka op. 41 nr. 4 în la bemol (1’15)

Etude op. 10 nr. 5 în sol bemol (2’30 environ77) (Dinu LIPATTI)

Acum rămâne numai să ştim precis date şi să Vă trimit partitura Suitei mele. Veniţi Luni seara ? Să-mi spuneţi Vă rog toate impresiile, în cele mai mici detalii. Voi avea un piano nou şi moale. O plăcere ! !

Cu cele mai afectuoase şi devotate sentimente,

al Dvs.,

Dinu

77 Aproximativ.

119

Fundăţeanca, 2 Iunie 1940

Iubite Maestre,

De două săptămâni sunt în plină activitate componistică, lucru ce din nefericire la mine survine destul de rar. De data aceasta însă je tiens le bon bout 78 şi nu-l voi mai lăsa. Ar fi copilăresc, pe vremurile acestea atât de întunecate, să clădesc proecte pianistice pentru viitor, nici la toamnă nu pot şti dacă voi cânta sau nu. Deaceia profit „să-mi scot pârleala” pe celălalt tărâm. Vineri am terminat o lucrare destul de importantă ca durată, o Fantezie pentru piano solo şi sunt extrem de nerăbdător să am părerea Dvs. asupra ei. Din păcate e destul de grea din punct de vedere instrumental şi cum, fireşte, nu o am încă „în degete”, nu reuşesc momentan s-o prezint cumsecade.

Aici, admirabil ! Singurul loc în care nu străpung adierile nesănătoase ale întunecatului Occident. Răsboiul nervilor nu există la Fundăţeanca !

Vremea mai mult mediocră. Mama vine aproximativ de 2 ori pe săptămână, cu merinde şi alte fleacuri. Sunt instalat relativ bine, însă mai sunt multe de făcut la conacul acesta atât de neglijat în ultimul timp.

Mă bucur să am cu mine un piano mai onorabil decât în anii trecuţi.

Zilele acestea sper să sosesc în Bucureşti, pentru 48 ore, nu ştiu când deoarece depind de maşina mamei şi de clemenţa atmosferică. Cum sosesc vă telefonez şi poate ne vedem în acest interval. (Sosesc incognito !)

Respectuoase sărutări de mâini doamnei Jora, precum şi Doamnei Gafencu, iar dvs. primiţi, vă rog, expresiunea profundei afecţiuni şi recunoştinţe a „fiului rătăcit” prin meleagurile virtuozităţii şi reîntors acasă.

Al Dvs. devotat,

Dinu

78 Sunt pe drumul cel bun.

126

În vara trecută, am încercat să obţin pentru Silvestri câteva angajamente aici, însă nu a fost chip, din cauza dirijorilor temători de rivalitate, mici la suflet şi la gând. Pentru un instrumentist, situaţia este mult mai uşoară, căci nu se fixează nicăieri şi nu deţine un post administrativ. Am reuşit însă principial să obţin un angajament pentru Silvestri la Société des Concerte du Conservatoire de Paris, cu condiţia ca eu să-i fiu solist (numele său nefiind încă cunoscut acolo), propunere ce am acceptat imediat. Acum rămâne să poată el combina alte concerte în drum (căci nu face să pornească la un drum atât de lung numai pentru un concert).

M-am bucurat de succesele lui şi îi doresc tot la mai mare.

Vă mulţumesc pentru larga înţelegere şi sfatul prietenesc dat lui Dona Flora82 cu ocazia proectului nostru, ce doresc din suflet să se realizeze.

Producţia componistică actuală este relativ săracă. Strawinski mai sec şi anost ca niciodată, cu diverse piese mărunte şi fabricate „la rece”. Din tineri, nici-unul mai răsărit. Marea figură actuală, însă, străluceşte minunat prin ultimele lucrări ale lui Béla Bartòk, singurul mare, foarte mare creator al epocei noastre, care ne-a părăsit prea devreme.

Trecând prin toate crizele de scriitură componistică, din 1920 până în preajma răsboiului, Bartòk şi-a găsit adevărata personalitate de-abia prin 1940, când, cu o fertilitate nemaipomenită, a scris fără răgaz numai capodopere, precum Concertul pentru orchestră, Concertul de vioară, Sonata pentru 2 piane şi baterie (pe care sper s-o dau în curând cu Madeleine) şi, însfârşit, ultima sa lucrare, terminată cu câteva zile înaintea morţii : Concertul nr. 3 pentru piano şi orchestră, pe care-l voi da în primă audiţie în toată Elveţia cu Ernest Ansermet83 în Noembrie viitor. Această ultimă gândire a sa este de o mare frumuseţe şi atât de românească încât reprezintă şi pentru noi un dar neaşteptat.

82 Florica Musicescu, profesoara de pian de la Bucureşti a lui Dinu Lipatti. 83 Ernest Ansermet (1883-1969) - dirijor şi compozitor elveţian, distins prieten al familiei Lipatti.

127

Vă voi vesti când se va transmite concertul nostru, ca să-l puteţi asculta la radio.

AŞ fi fericit să primesc câteva rânduri dela dvs. cu ştiri multe pe care le doresc pe cât se poate de bune.

Vă doresc din suflet tot binele posibil, curaj, şi, rugându-vă să transmiteţi Doamnei Jora omagiile mele respectuoase, vă trimit, împreună cu Madeleine, gândurile noastre afectuoase.

Al Dvs. devotat,

Dinu

128

Genève, le 26 Mars 1948

Très cher Coane Mişucă,

Ne croyez surtout pas que je préfère m’exprimer en français, mais il me semble mieux ainsi. Surtout pardonnez-moi ce grand silence. Votre lettre du 22 janvier m’a vivement ému et réjoui, autant que ce mot puisse avoir encore son ancienne signification quand il s’agit des êtres que l’on aime.

Tant mieux si le papier envoyé est arrivé et a pu vous être utile. Inutile de vous dire combien je désire connaître votre «dernier-né», mais quand et comment ? Je ne doute pas que ce soit une réussite complète, dépassant celles précédentes, pourtant fort belles.

Vous me grondez, à juste titre, de ne rien composer, mais croyez-moi que vous ne faites que retourner le couteau dans la plaie. Du temps heureux (mais dangereux) où je n’avais pas besoin de penser au lendemain, où le pain quotidien m’était assuré, j’aurais pu composer et je ne l’ai pas fait. Maintenant je brûle de le faire et je ne peux plus. Non-pas parce que je suis à sec d’idées, au contraire, il me semble que les souffrances, la vie, cette vie m’en ont procurées d’autres. Mais c’est le temps qui me manque de plus en plus. La carrière de saltimbanque ambulant, qui se développe de la manière la plus heureuse et inattendue pour moi, ne m’a plus laissé de répit même une journée depuis des années. Je sais, vous pourriez à juste titre me dire que si j’avais quelque chose à dire, je l’aurai dit malgré tout. Et à ceci je pense aussi souvent avec une certaine amertume. Enfin, espérons que dans un an je pourrai quand-même m’y mettre et rattraper un peu le temps perdu.

Nous sommes maintenant sur le point de partir à Londres, où cinq concerts importants m’attendent, ainsi que l’enregistrement du Concerto de Schumann avec Karajan. Ensuite Paris, Lyon, Valence, de retour en Suisse encore quelques concerts et nous attendons avec impatience le moment de grimper à 2000 mètres pour calmer un peu notre existence. Mes élèves, au nombre de 12 maximum me prennent deux heures chaque matin de 9 à 11, ensuite travail et encore travail, courrier (environ 4 à 5 lettres par jour). Madeleine est une compagnie merveilleuse, elle cumule les fonctions : merveilleuse gospodină, secrétaire, pianiste (elle joue souvent dans des concerts de lied et de musique de chambre), critique musical pour les enregistrements etc. Cette vie lui plaît beaucoup, néanmoins elle en est souvent fatiguée.

129

Dites à Silvestri, je vous prie, que le concert Silvestri-Lipatti initialement projeté pour le 27 Avril, est remis pour probablement fin octobre à Paris et que celui du 27 Avril est, de toute façon tombé à l’eau. Il y a des taxes si grandes en France, que, même avec une salle entièrement vendue, les associations symphoniques perdent de l’argent. Pour cette raison, aucun concert d’orchestre n’aura plus lieu cette fin de saison à Paris. C’est gai !

Pour toute éventualité, je vous signale les concerts suivants :

- 11 Avril – Concerto Schumann à Londres

- 17 Avril – Symphonique BBC (Concerto non encore fixé)

- 19 Avril – Symphonique Albert Hall – Mozart do major 467

- 20 Avril – Numéro solo BBC 3-e programme, après-midi

Toto que nous voyons souvent, se porte bien, mais il est bien maigre, le pauvre, bien désemparé, très triste et sans aucune ressource de vie.

Il est très touché si vous voulez bien vous intéresser de sa femme.

Il est bien difficile pour lui, un savant déraciné, de trouver un poste, aussi modeste soit-il, dans ce monde haineux, administratif et surpeuplé. Pourtant nous, nous n’avons pas le droit de nous plaindre ici.

Dois-je vous dire combien de fois, le cœur serré, je me souviens des beaux jours de l’adolescence, de nos leçons, de tout ce passé révolu…

Je tenterai de vous faire parvenir un colis, veuillez m’indiquer ce que vous aurez le plus besoin, sans aucune garantie, je ferai tout ce que je peux.

Voici 4 coupons-réponses pour vos lettres, que je souhaite bonnes.

Maintenant je me sauve pour travailler, mais avant de vous quitter, je vous envoie toute ma fidèle affection et mes meilleurs vœux pour vous et Madame Jora, à laquelle je vous prie de présenter mes respectueux hommages.

Votre,

Dinu

130

(Ms.) Cher Ami,

Nos pensées vont souvent, très souvent vers vous – et en ce jour du Vendredi-Saint nous formons des vœux pour nos amis si chers et si lointains. Ne pourriez-vous pas nous envoyer une de vos œuvres, certainement que le Maître Ansermet ou Paul Sacher (petit orchestre celui-ci) seraient très heureux de l’inscrire dans leurs programmes. Dinu a créé en Suisse le 3e Concerto de Bartók, qui a obtenu un vrai triomphe. Il travaille énormément et je dois toujours freiner, car sa santé continue à être très délicate. Vous seriez très heureux de constater combien il est aimé et apprécié. Mais la vie d’artiste n’est pas du tout repos – nous la passons dans les trains ! Pour le moment en Europe, mais bientôt au-delà des mers, si tout va bien. Veuillez me rappeler au bon souvenir de Duduia Lily et croyez, cher Conu’ Mişucă, à la fidèle affection de

Madeleine

Madeleine şi Dinu Lipatti

131

Geneva, 26 Martie 1948

Prea drag Coane Mişucă,84

Să nu credeţi că prefer să mă exprim în franceză, dar mi se pare mai bine aşa. Mai ales iertaţi-mă pentru această lungă tăcere. Scrisoarea dumneavoastră din 22 Ianuarie m-a emoţionat şi bucurat, atât cât aceste cuvinte îşi mai pot păstra vechea semnificaţie când e vorba de fiinţe pe care le iubim.

Cu atât mai bine dacă hârtia trimisă v-a ajuns şi v-a putut fi utilă. Inutil să vă spun cât îmi doresc să îl cunosc pe „cel din urmă născut” al dumneavoastră, însă când şi cum ? Nu mă îndoiesc că este o reuşită completă, care le depăşeşte pe cele precedente, chiar dacă şi ele sunt foarte frumoase la rândul lor.

Mă certaţi şi pe bună dreptate că nu am compus nimic, însă credeţi-mă că nu faceţi altceva decât să răsuciţi cuţitul în rană. În vremea fericită (însă primejdioasă) când nu aveam nevoie să mă gândesc la ziua de mâine, când pâinea cea de toate zilele îmi era asigurată, aş fi putut compune şi nu am făcut-o. Acum ard de nerăbdare să o fac şi nu mai pot. Nu pentru că aş fi în pană de idei, din contră, mi se pare că suferinţele, viaţa, această viaţă, mi-au procurat altele noi. Însă timpul este cel care îmi lipseşte din ce în ce mai mult. Cariera de saltimbanc ambulant, care se dezvoltă de o manieră surprinzătoare şi neaşteptată pentru mine, nu mi-a lăsat – de ani de zile – nici măcar o clipită de răgaz. Ştiu, aţi putea pe bună dreptate să spuneţi că dacă aş avea ceva de zis, aş spune-o orice-ar fi. Şi eu mă gândesc la asta cu o oarecare amărăciune. În fine, să sperăm că peste un an, voi putea totuşi să mă apuc de compus şi să recuperez puţin din timpul pierdut.

Suntem în acest moment pe punctul să pornim la Londra, unde mă aşteaptă cinci concerte importante, precum şi înregistrarea Concertului de Schumann cu Karajan. Apoi Paris, Lyon, Valencia, ne întoarcem în Elveţia pentru câteva concerte şi aşteptăm cu nerăbdare momentul când

84 Probabil Dinu Lipatti alege să scrie în limba franceză din raţiuni ce ţin de cenzura scrisorilor.

132

ne vom sui la 2 000 de metri altitudine să ne liniştim puţin.

Elevii mei, în număr de maxim 12, îmi răpesc două ore în fiecare dimineaţă de la 9 la 11, apoi lucru şi iar lucru, corespondenţă (în jur de 4-5 scrisori pe zi). Madeleine este o soţie minunată, cumulează funcţiile : excelentă gospodină, secretară, pianistă (cântă adesea în recitaluri de lied sau muzică de cameră), critic muzical pentru înregistrările mele etc. Îi place mult această viaţă, chiar dacă adesea o oboseşte.

Transmiteţi-i vă rog lui Silvestri că a fost amânat concertul Silvestri-Lipatti programat iniţial pentru 27 Aprilie. Va avea loc cel mai probabil la sfârşitul lunii Octombrie, iar concertul din 27 Aprilie a picat oricum. În Franţa taxele sunt atât de mari încât, chiar şi cu o sală complet vândută, asociaţiile simfonice tot pierd bani. Din acest motiv nu mai are loc niciun concert cu orchestră în acest final de stagiune la Paris. Vesel !

Pentru orice eventualitate, vă semnalez următoarele concerte :

- 11 Aprilie – Concertul de Schumann la Londra

- 17 Aprilie – Concert simfonic BBC (Concertul de pian nu a fost încă fixat)

- 19 Aprilie – Concert Simfonic la Albert Hall – Mozart do major 467

- 20 Aprilie – Recital solo BBC – programul nr. 3, după-amiaza

Toto85, cu care ne întâlnim des, este bine, însă este foarte slab, sărmanul, foarte dezorientat, trist şi fără nicio resursă de viaţă.

Ar fi foarte mişcat dacă v-aţi interesa de soţia lui.

E foarte dificil pentru el, un savant dezrădăcinat, să găsească un serviciu cât de modest în această lume administrativă suprapopulată şi plină de ură. Totuşi noi înşine nu avem dreptul să ne plângem aici.

Trebuie să vă spun de câte ori, cu inima strânsă, îmi amintesc de frumoasele zile ale adolescenţei mele, de lecţiile dumneavoastră, de tot acest trecut…

85 Constantin Brăiloiu (1893-1958) – etnomuzicolog de talie internaţională, prieten al lui Dinu Lipatti.

133

Voi încerca să vă trimit un pachet, vă rog să îmi spuneţi de ce aţi avea nevoie; fără să vă garantez că voi reuşi, voi face tot ce voi putea.

Iată 4 cupoane de răspuns pentru scrisorile dumneavoastră, pe care mi le doresc pline de veşti bune.

Acum însă fug să lucrez, însă înainte de a vă părăsi, vă trimit toată afecţiunea mea fidelă şi urările mele de bine pentru dumneavoastră şi Doamna Jora, căreia vă rog să îi transmiteţi omagiile mele respectuoase.

Al dumneavoastră,

Dinu

(Ms.) Drag prieten,

Gândurile noastre se îndreaptă adesea, foarte adesea către voi – iar în această Vinere Mare transmitem urări de bine tuturor prietenilor noştri dragi, aflaţi departe de noi. Nu aţi putea să ne trimiteţi una dintre lucrările dumneavoastră, în mod sigur Maestrul Ansermet sau Paul Sacher (orchestră mică în ceea ce-l priveşte), ar fi foarte încântaţi să o înscrie în programele lor. Dinu a obţinut un adevărat triumf cu Concertul nr. 3 de Bartók pe care l-a cântat în primă audiţie în Elveţia. Munceşte enorm, trebuie adesea să îl frânez, căci sănătatea continuă să îi fie foarte delicată. Aţi fi foarte încântat dacă aţi vedea cât de iubit şi apreciat este. Însă viaţa de artist nu e deloc odihnitoare – noi o petrecem în trenuri ! Pentru moment în Europa, însă curând peste mări şi ţări dacă totul va merge bine. Complimentele mele Duduiei Lily şi credeţi, drag Coane Mişucă, în afecţiunea devotată a lui,

Madeleine

134

Domnului86 Mihail Jora

Strada Silvestru 16 Bucarest Roumanie

Genève, 4 Novembre 1948

Très cher Coane Mişucă,

Je n’ai jamais répondu à votre bonne et gentille lettre du 3 août pour le simple motif que depuis 6 mois j’ai subi une grave rechute de la vieille maladie et que maintenant, quoique mieux, je suis loin d’être bien. Pour cette raison j’ai dû renoncer à ma tournée d’automne (20 concerts) qui devait avoir lieu au-delà de la Manche et en Ibérie. Après 70 séances de rayons X, je fais un vaccin qui représente mon dernier espoir et partirai dans 5 jours à la montagne pour un mois. Quand on a la santé on tire le diable par la queue et quand celle-ci cloche, tous les pays vous demandent. Cet été j’ai reçu des contrats p. Australie, Am-sud et nord. Ironie du sort ! Pourtant j’y tiens bon, coûte que coûte. Ai écrit Aubin demandant 6 chansons et rumba : aucune réponse. Ai appris que cette œuvre sera dirigée par Marius Constant à Paris. Suis navré que concert Silvestri-Lip tombé eau, mais il vaut mieux ainsi, car trop d’entraves pour le moment. Pensons à vous souvent, avec le sentiment que vous supposez. Avons revu et entendu Georges E., émouvant mais bien diminué. Il est parti au-delà de l’eau semaine dernière p. 4 mois. Quelle vie, à son âge, balloté par ces imprésarios affreux avec lesquelles je lutte par écrit pour me défendre moi-même.

Ici activité artistique intense tous les domaines : chaque jour une chose intéressante. Bon travail personnel : 80 programmes nouveaux (p. Austral. Il m’en faut 7 progr. réc. et 6 Concertos), 20 vélléités composition hélas toujours entravées par tournées ou maladie. Je n’y renoncerai pas et si dans un an situation matérielle meilleure, je composerai sûrement régulièrement. Mille affectueuses pensées à tous nos amis, hommages respectueux Madame Jora, pour vous notre fidèle et très affectueuse amitié.

Votre

D.

86 Carte poştală.

135

Domnului Mihail Jora

Strada Silvestru 16 Bucureşti România

Geneva, 4 noiembrie 1948

Prea scump Coane Mişucă,

Nu am răspuns scrisorii dumneavoastră atât de bună din 3 August din simplul motiv că de şase luni mi s-a reactivat vechea boală, iar acum, deşi sunt mai bine, sunt departe de a mă fi însănătoşit. De aceea a trebuit să renunţ şi la turneul meu din toamnă (20 de concerte) care trebuia să aibă loc dincolo de Marea Mânecii şi în Peninsula Iberică.

După 70 de şedinţe de raze X, mi se administrează acum un vaccin care constituie ultima mea speranţă, iar peste 5 zile plecăm la munte. Când îţi merge bine cu sănătatea, nu faci decât să tragi mâţa de coadă, iar când eşti bolnav, toate ţările te solicită pentru concerte. În această vară am primit contracte pt. Austr.87, Am-sud şi nord88. Ironia sorţii ! Cu toate astea nu mă las, oricât m-ar costa. Scris lui Aubin cerând 6 cântece şi rumba : niciun răspuns. Aflat că această lucrare va fi dirijată de Marius Constant89 la Paris. Îmi pare rău că a căzut concertul Silvestri-Lip.90, dar e mai bine aşa, căci prea multe obstacole în acest moment. Ne gândim adesea la dumneavoastră cu sentimentele pe care le bănuiţi. Revăzut şi reascultat pe George E.91, emoţionant, însă mult diminuat. A plecat dincolo de mări săptămâna trecută pentru patru luni. Ce viaţă, la vârsta lui, trambalat de aceşti impresari îngrozitori cu care şi eu lupt în scris ca să mă apăr.

Aici, activitate artistică intensă în toate domeniile : în fiecare zi câte un lucru interesant. Muncă personală satisfăcătoare : 80 de

87 Australia. 88 America de Sud şi de Nord; prescurtările îi aparţin lui Dinu Lipatti. 89 Marius Constant (1925 -2004) – Compozitor şi dirijor francez de origine română. A studiat la Conservatorul din Paris cu Nadia Boulanger. 90 Lipatti. 91 George Enescu.

136

programe noi (pentru Austral. îmi trebuie 7 progr. recit. şi 6 concerte), 20 de intenţii de compoziţii – vai ! – împiedicate de turnee sau boală. Nu voi renunţa şi dacă peste un an situaţia materială va fi mai bună, voi compune în mod sigur regulat.

Mii de gânduri afectuoase tuturor prietenilor noştri, omagii respectuoase Doamnei Jora, pentru dumneavoastră prietenia noastră devotată şi plină de afecţiune.

Al dumneavoastră,

D.

FLORICA MUSICESCU 1887 – 1969

139

II. Corespondenţa dintre

DINU LIPATTI şi FLORICA MUSICESCU

141

Viena, 26 Mai 1933

Iubita mea Maestră,

Conform promisiunii Vă fac un mic jurnal de călătorie.

Joi la orele 2½ am ajuns la Viena cu bine, mulţumit şi odihnit. Astăzi de dimineaţă am fost la Casinoul Militar luând toate informaţiile necesare. Am schimbat foaia cu bucăţile ce prezint la Concurs cu cea mai mare uşurinţă; despre acompaniator mi s-a spus că-l voi avea dupe examenele eliminatorii. Eu voi avea prima probă Luni 29, deci voi cânta înainte de a veni Dvs. ; aceasta mă supără grozav, deoarece nici piane nu avem ca lumea : nişte vechituri, scoase din circulaţie, introduse în mici cămăruţe goale, producând zgomote infernale şi amestecându-se bucăţile mele cu ale vecinului. Singură fabrica Bösendorfer are piane bune, fiind însă tot atât de populată.

Nu se mai poate închiria nici un pian deoarece toate sunt concesionate Concursului. Aştept o ocazie şi sper o îmbunătăţire a situaţiei.

Pe Statu-Palmă92 n-am văzut-o până acum; dacă i-aş şti adresa m-aş duce s-o văd cum se acomodează cu situaţia aceasta.

La examenul eliminator voi cânta desigur Bach; mai mult nu cred, deoarece nu este timp.

Dvs. aţi putut aranja chestia cu plecarea ?

Sper că până la venirea Dvs., Concursul ne va pune la dispoziţie piane ceva mai bune. Deocamdată vom cânta şi noi cum vom putea, mutându-ne de la Bechstein la Bösendorfer, la Blüthner etc.

92 Nume de alint pentru pianista Maria Fotino (1912-1996). După ce a studiat cu Florica Musicescu, în 1932 a plecat la Akademische Hochschule für Musik din Berlin, unde i-a fost studentă lui Edwin Fischer şi - după 1934 - a urmat cursurile Conservatorului din Paris. Artistă longevivă, a cântat împreună cu mari interpreţi ai lumii, inclusiv cu George Enescu. A cântat Suita op. 10 în Re major a lui Enescu la vârsta de 16 ani în prima emisiune în direct a Radio-ului românesc, în 1 noiembrie 1928. Legătura cu această instituţie a rămas constantă peste timp, fiind angajată ca pianistă, maestru de sunet şi apoi, din 1953, ca solistă.

147

Va fi ea în stare să înlocuiască, măcar o clipă, într-o infimă măsură, studiile şi exerciţiile noastre de odinioară ?

Mulţumindu-vă încă odată, închei, rugându-Vă să primiţi din parte-mi cele mai respectuoase sărutări de mâini şi întreaga mea recunoştinţă.

Al Dv. supus elev,

Dinu

P. S. Despre Statu-Palmă ce mai ştiţi ? E în Bucureşti sau s-a întors în Paris ? N-am mai aflat noutăţi despre dânsa.

Maria Fotino 1913 – 1996

148

Paris, 16 Ianuarie 1935

Iubita mea Maestră,

Este inadmisibil ca într-un răstimp atât de mare să nu fi găsit măcar un moment pentru a Vă scrie, de aceea nici nu mai îndrăznesc să Vă cer scuze.

Nu pot decât să mă consider ca un individ lipsit de bună cuviinţă faţă de bunii săi Maeştri şi aceasta este un lucru impardonabil.

Şi doar am destule noutăţi a Vă spune !

Să încep cu cele mai vechi.

În ajunul Crăciunului am cântat la École Normale Concertul de Liszt în faţa Maestrului Cortot şi a tuturor profesorilor de piano de acolo.

Înainte de a începe m-a întrebat dacă l-am executat până acum în public şi la răspunsul meu afirmativ a spus : „Păcat ! În acest caz nu voi face altceva decât să aplaud şi cred că nu acesta e rolul meu aici !”

Am cântat cam nervos. Cu toate acestea i-a plăcut foarte mult; mi-a spus în câteva rânduri că „e remarcabil executat”. După ce am terminat a deschis notele şi a început a-mi arăta câteva lucruri interesante.

Cu începere de la partea a treia (Scherzo) măsurile 22-23 le-ar fi vrut mai libere, mai capricioase. Tot în Scherzo măsurile 146-161 mi-a spus că în loc de tril să fac tremolo (în genul tremolo-ului ce precede ultima gamă din Coda concertului), deoarece numai aşa poate să sune clar şi puternic.

Acelaşi lucru şi în Final, măsurile 70-72. Mai departe, măsurile 80-85 mi-a spus să execut ossia, nu originalul. Aceasta tot pentru motivul mai sus arătat.

Mai mi-a arătat apoi multe schimbări de text, adăogate ulterior de Liszt.

Când am terminat mi-a spus că ţine să mă asculte în ceva nou, preparat de curând. Îi voi cânta la 23 Ianuarie Carnavalul de Schumann, pe care deocamdată îl lucrez de zor.

149

Lecţiile cu D-ra Lefébure merg bine. I-am cântat acum două săptămâni Carnavalul de Schumann; i-a plăcut ca linie generală. Mi-a atras atenţia asupra fiecărui pasagiu şi a adăugat că cel mai mic lucru să fie la locul său.

Mîine i-l voi cânta pentru a doua oară.

M-a ajutat mult şi faptul că l-am ascultat chiar pe Maestrul Cortot executându-l la primul din concertele-conferinţe referitoare la Schumann ce le va da în iarna aceasta.

Cu studiul o duc bine. Ca exerciţii zilnice am părăsit deocamdată Principiile Raţionale99 şi fac din L’étude consciente de Émil Frey100. Apoi vine rândul lui taica Czerny101 pe care nu-l părăsesc deloc.

Aceasta din punct de vedere tehnic.

Bucăţi noi nu am început a lucra deoarece m-a ţinut pe loc mai demult Concertul de Liszt, iar acum Carnavalul.

După ce voi cânta Maestrului Cortot voi începe neapărat Sonata în re minor de Beethoven şi poate vreunul din Concertele de Bach.

*

Luni seara am fost la recitalul Maestrului Enescu. A cântat admirabil !

Nemaifiind bilete cu o săptămână înainte s-au dat vreo sută de locuri pe scenă.

A fost un delir !

99 Referire la volumul Les Principes rationnels de la technique pianistique (Principiile raţionale ale tehnicii pianistice), o lucrare didactică scrisă de Alfred Cortot, apărută în 1928 la Editura Salabert. 100 L'étude consciente du piano : données techniques fondamentales (Studiul conştient al pianului : date tehnice fundamentale) de Émil Frey (1889-1946). Autorul a fost compozitor, pianist şi profesor elveţian şi a devenit muzician al Casei Regale din România, începând cu anul 1907. George Enescu i-a dedicat Sonata nr. 1 op. 24 în fa diez minor. 101 Carl Czerny (1791-1857) – pianist şi profesor, elev al lui Beethoven. Autor a numeroase studii pentru pian.

150

La sfârşit am reuşit cu mare greutate să spargem zidul de francezi entuziaşti şi să pătrundem până la D-lui. A fost cu mine cum nu se poate mai amabil. M-a întrebat cum mă simt aici şi cum m-a primit Paul Dukas. Apoi mi-a spus : „nu-i aşa că te simţi bine, din punct de vedere moral, în acest mediu, unde fiecare îţi întinde o mână prietenească şi nu se uită cu invidie, cu răutate la tine ?”

Da, foarte multă răutate şi invidie mocneşte în sufletele câtorva meschine persoane de la noi spre a scorni asemenea lucruri, răspândite până şi în străinătate, la adresa acestui mare om !

Câtorva din românii ce au venit să-l asculte le-a spus : „Nu sunt nebun, lucrez însă ca un nebun !”.

La rugămintea noastră de a-l vedea într-una din zilele acestea ne-a răspuns că pentru moment îi este imposibil; deabia are timpul să mănânce.

Peste două săptămâni însă va fi mai liber şi atunci va putea fi văzut. Cântă la École Normale, la 2 şi 6 Februarie, toate Sonatele de Beethoven, iar la 14 Februarie Sonata D-sale în stil popular, la Anale.

*

Mi-a făcut mare plăcere să văd pe D-ra Teodoru şi îmi pare bine că nu pleacă în ţară până la 23 Ianuarie când voi cânta la Éc. Normale.

Nu ştiu ce impresie i-am făcut din punct de vedere pianistic cu ocazia primei vizite, dar ştiu că în seara aceea Carnavalul n-a ieşit tocmai grozav !

Concerte bune nu prea am avut în ultimul timp. Mai demult am ascultat pe D-ra Lefébure în : Temă şi Variaţiuni de Fauré, Sonatina de Maurice Emmanuel, 3 Preludii de Debussy, Variaţiuni de Paul Dukas şi Le Tombeau de Couperin de Ravel.

A fost cum nu se poate mai bine : Preludiile de Debussy au fost admirabile !

Backhaus acelaşi mare tehnician, îi vine de minune Beethoven, dar e… insuportabil de rece !

Am ascultat zilele trecute pe pianistul Uninsky, Grand Prix Chopin.

167

Seara la orele 20, 30 am executat acelaşi program, în aceiaşi ordine ca la Geneva, adică Quatuor de Haydn, Toccata de Bach, un Quatuor de Hindemith şi cel în Do de Beethoven.

Sala destul de simpatică. Pianul însă îngrozitor ! Îi sărise toţi dinţii de bătrâneţe ! O rablă cum numai în pivniţa Conservatorului nostru îi putem găsi perechea !

Public ca vai de lume ! Puţinul însă care a fost ne-a chemat şi pe mine şi pe Quatuorul Manhattan de multe ori. Eu am dat un Coral de Bach ca bis.

În comparaţie însă cu concertul de la Geneva, acesta mi s-a părut o farsă. Ce să facem ! Vorba Maestrului Cortot : când începe cineva o carieră artistică, trebuie să facă multe sacrificii şi - mai cu seamă - să fie foarte răbdător.

La radio am cântat înaintea acestor două concerte, dar n-am cântat grozav, ştiţi Dv. ce repulsiune am eu când e vorba să cânt în faţa microfonului. Mă simt foarte jenat, lucru ce nu mi se întâmplă într-o sală publică. Mi-a părut rău că am luat iarăşi prea repede prima parte din Sonata de Beethoven şi n-am cântat-o aşa cum o stabilisem ca mişcare, în ultimele zile.

Acum lucrez la mi bemolul şi Concertele de Chopin şi […] D-l Lazăr. Mr. Paray nici până acum, după o lună de zile, nu mi-a trimis un

cuvânt. Voi mai încerca prin Kiesgen şi dacă nu reuşesc nici atunci, renunţ

definitiv. Maestru Enescu va dirija la 10 Noembrie, l’Orchestre Symphonique de

Paris. Ce fericire ! Zilele trecute Dl. Lazăr a fost la Maestrul nostru pe care l-a rugat

să dirijeze un simfonic la soc. „Triton”. Maestrul a acceptat şi la rugămintea D-lui Lazăr de a executa una din Sonatele pentru piano, i-a spus că „Lipatti execută Sonata în fa diez mai bine decât mine”.

Aşa că voi avea marea onoare şi bucurie să mai cânt odată acea splendidă Sonată. Concertul va avea loc în luna Mai, la Salle Gaveau. Maestrul va dirija şi apoi îmi pare că va cânta Sonata a III-a pentru violină, cu Szigeti.

168

Cuca116 a venit la noi chiar în ziua când am primit de la Dv. c. p.117 expediată din Sinaia. Ne-a făcut mare bucurie la toţi sosirea lui Cuca.

Este tot acelaş Statu-Palmă, sincer, modest (prea modest chiar) şi plin de calităţi.

Vă dau cuvântul meu că voi face tot posibilul s-o ajut, în limitele putinţelor mele. Acum mă ocup serios să-i caut o lecţie. Am s-o prezint tuturor şefilor cărora am fost şi eu prezentat de când sunt pe aici, vom merge împreună pe la concerte, iar la Maestru Maeştrilor118, fără îndoială că va veni şi ea.

Înainte de a pleca la Geneva am văzut-o de două ori numai de când m-am întors n-a mai dat semn de viaţă. Îi voi telefona chiar astăzi să vedem ce mai face.

Îmi pare rău că nu este „în formă”; de lucrat însă nu poate lucra prea mult şi nici nu trebuie s-o ia repede din loc.

Sunt revoltat contra stupidului regulament al Conservatorului de aici care interzice elevilor să se producă în public cât timp urmează cursurile.

Altminteri, graţie D-lui Lazăr, Cuca ar fi putut cânta imediat sau la Poulet sau la Lamoureux. Deasemeni pe la Şcoala Normală ar fi putut face multe lucruri frumoase. Păcat !

Şi ruşine Conservatorului pentru regulamente atât de deplasate secolului în care trăim !

Statu-Palmă doreşte să se înscrie la cursurile de analiză muzicală ale D-rei Boulanger. Excelentă idee !

Eu lucrez cu D-ra Boulanger la Şcoală de două ori pe săptămână şi acasă odată pe săptămână. În plus de aceasta, în fiecare Miercuri mă duc la Cursurile de cantate ce le ţine tot la D-ei acasă. Cu un asemenea program de lucru e imposibil să nu profit maximum de la această mare şi extraordinară inteligenţă !

116 Nume de alint al pianistei Maria Fotino. 117 Prescurtare de la Cartea poştală. 118 Lipatti se referă la George Enescu.

177

Am ascultat pe Gieseking într-un recital. A cântat o Partită de Bach, Kinderszenen de Schumann, Sonata 101 de Beethoven şi la urmă Debussy şi Ravel. În acestea din urmă e de neîntrecut.

În domeniul muzicii noi am ascultat Concertul pentru violină de Prokofieff şi alte lucrări de Florent Schmitt şi Pierre-Octave Ferroud.

Lucrările nu m-au entuziasmat prea mult. Charles Munch a dirijat admirabil.

Pe ziua de 5 Martie îmi cânt Sonatina la Şcoală, cu Lola Bobescu. Îmi pare că va cînta şi Maestrul Enescu, nu sunt sigur însă. La 25 Martie, Lola îmi va cânta iarăşi Sonatina cu o doamnă Brisson, la piano. Concertul va fi organizat de D-l Golestan.

Acum compun o Toccată pentru 2 flauţi, 2 corni, şi coarde. Nadia Boulanger mi-a spus s-o termin degrabă deoarece vrea s-o cânte la Contesa de Polignac, unde dirijează în fiecare săptămână un concert. Sunt încântat să mi se comande în compoziţie deoarece pe lângă plăcerea de a mă auzi, mai câştig şi prin faptul că trebue să lucrez.

Vă mulţumesc foarte mult pentru „cuvântul introductiv” al D-lui Ciomac, dar nu trebuia să Vă deranjaţi atât de mult pentru chestia aceasta.

În privinţa sănătăţii, daţi-mi voe să Vă rog să luaţi o mică doză de repaus, cel puţin pentru o săptămână. Cred că V-am spus în ultima scrisoare că Nadia Boulanger a fost extrem de surmenată şi n-a mai putut, cu toată extraordinara voinţă, continua cursurile. Acum în sfârşit s-a decis să plece la ţară pentru câteva zile. N-ar fi oare nemerit s-o imitaţi ?

Eu de ieri am încăput în ghiarele gripei. Asta mă plictiseşte grozav. Stau în casă înfofolit până la gât, iau la droguri şi… compun. Tare aşi vrea să-mi treacă până Vineri, deoarece sunt invitat la Rothschild.

Vă cer iertare pentru „stilul” acestei scrisori, pesemne că din cauza temperaturii nu mai am nici o continuitate în idei.

178

Primiţi Vă rog din partea alor mei cele mai afectuoase salutări, iar de la mine cele m-ai profunde sentimente de recunoştinţă şi afecţiune.

Al Dv. devotat,

Dinu

(scris cu cerneală)

Multe sărutări de la Martie din post.

(dactilografiat)

În privinţa „profesoratului”, nici gând n-am să dau lecţii. Am un prieten, Bernard Petit, fost ofiţer de marină, care cântă de bine de rău la pian şi care ţine foarte mult să aibă „sfaturile” mele în lucrările ce studiază. Acesta este singurul meu „elev” !

193

Paris, 17 Ianuarie 1939

Mult iubita mea Maestră,

Vinovat, din ce în ce mai vinovat şi totuşi n-am un moment cu adevărat liniştit în care să stau de vorbă cu Dv, aşa cum aş vrea. Însfârşit, en attendant132 Vă dau pe fugă diferitele noutăţi ale săptămânii. Întâi concertul de azi de la Cercle care mi-a venit pe neaşteptate. A mers bine, binişor, însfârşit, pentru cât am lucrat, nu s-a prezentat prea rău. Sala plină şi foarte călduroasă (peste 30 de grade !). Am avut un piano Pleyel foarte bun. Entuziasmat de cum am cântat n-am fost, dar omul trăeşte mereu cu speranţa să facă mai bine aşa că nu descurajez. Toate forţele însă le voi concentra pentru recital (29 Mars, Salle Chopin hélas !133 căci Salle Gaveau nu mai era liberă până în Mai). Sper să am însă multă lume ceia ce va face mult mai „plin” decât în Salle Gaveau. Micile „concerte” de la posturile de radio au mers convenabil însă fără mare interes artistic. În plus de tracul ce am deobicei (şi de care lupt mereu să mă scutur) de câte ori cânt la microfon, fără public, sunt puţin paralizat în interpretare, am veşnic impresia „ireparabilului”. Cu alte cuvinte, publicul, din fericire, mă dispune şi mă face puţin mai inteligent, ajutându-mă să colorez şi să simt mai mult lucrarea interpretată, decât într-un studio rece şi nemilos.

Poimâine seară avem concertul de compoziţii proprii, să vedem cum va ieşi. Cu atâţia Ambasadori pe cap nu ştiu dacă până la urmă nu ieşim şi cu vreun atentat ! !

La Prinţesa voi da recitalul, sper, sau la 7 sau la 8 Februarie şi voi cânta Fantezia în la minor de Bach (pe care Vă voi trimite s-o daţi lui Cornel134 s-o înveţe), piesele de Byrd, nişte variaţiuni de John Bull (16-e siècle) foarte interesante şi deloc cunoscute, Sonata lui Strawinsky şi La Danse russe din Petruşka, numărul Chopin ce l-am cântat azi la Cercle Interallié şi la urmă… trei Sonate de Scarlatti.

Acum nu fac decât să lucrez la pian. Am ajuns în jurul a 5 şi 6 ceasuri pe zi. Evident că biata compoziţie a rămas de căruţă. Ce să-i fac ? !

132 „între timp”. 133 „vai!” 134 Referire la pianistul Corneliu Gheorghiu.

194

Aveţi mare dreptate cu studiatul rarissimo, este singura metodă sănătoasă şi cinstită de a fixa lucrarea. Din păcate uşurinţa cu care înregistrez bucăţile devine un inconvenient căci mă împinge mereu să lucrez repede şi astfel pierd mai mult timp decât în un esprit lent135. Lucrez totuşi de câteva luni mult mai rar şi sper să nu mă opresc aici.

Scrisoarea Dv. din urmă mi-a făcut mare bucurie, ca deobicei, şi sunt bucuros să ştiu că familia Dv. s-a mutat la Bucureşti. Ne-a scris şi tata ce plăcere i-a făcut vizita Dv. de curând. Desigur că m-aţi vorbit de rău !

Mă bucur mereu de progresele lui Cornel. Bravo pentru Concertul de Mozart, din păcate nu mai putem auzi Radio-Bucureşti, căci pe unda acestuia emite un alt post parizian.

Aş fi încântat să pot cânta cu D-na Athanasoff136, şi chiar în afară de Simfonia mea; pe dată ce voi avea un exemplar de partiţiune (reducere din păcate nu prea am) Vă voi trimite unul, pe care ar fi să-l vadă în prealabil D-l Jora, căci nu i-am mai dat de mult compoziţii proprii şi ţin să am şi părerea D-sale. Cu Clara Haskil137 cânt des pe aici, mai cu seamă la radio avem diferite concerte (6 Martie) dar în ţară bineînţeles că această colaborare rămâne mai problematică. Acum sunt ambalat de o sud-americană, v-am mai vorbit de ea, care mă minunează nu atât ca interpretare cât ca posibilităţi aproape nelimitate de a învinge toate dificultăţile technice din literatura pianului. Dealtfel Joi seara cânt cu ea Suita la două piane pe care o cântă mai frumos decât mine.

Concertul de muzică românească a ieşit bine, a fost de altfel şi înregistrat de „Radio 37”, public mult dar de proastă calitate artistică, eu am fost bine dispus şi a ieşit totul după dorinţă. Sonatina mea a plăcut şi a fost bine executată de un tânăr violonist, André Proffit.

Eu credeam că la Bucureşti este aproape imposibil de ascultat posturile franţuzeşti, dar constat că-mi cereţi preciziuni aşa că mă execut : din păcate curând nu mai am nici o dată, aştept mâine

135 „un temperament lent”. 136 Smaranda Athanasoff – pianistă. A cântat împreună cu Dinu Lipatti, în primă audiţie, la 16 decembrie 1939 cele Trei dansuri pentru două piane, la Ateneul Român. 137 Clara Haskil (1895 – 1960) – pianistă născută în România, prietenă apropiată şi parteneră de scenă a lui Dinu Lipatti. A cântat la Paris, împreună cu Dinu Lipatti, în primă audiţie, la 10 mai 1939, Simfonia Concertantă pentru două piane şi orchetră de coarde.

195

confirmarea unor programe ce-am trimis la Paris P. T. T. şi la Radio Paris. La 6 Martie (Tour Eiffel) cânt cu Clara Haskil Variaţiunile de Brahms pe o temă de Haydn şi un adorabil Allegro în la minor de Schubert (pentru 4 mâini).

Dar până atunci mai avem ! Cum primesc confirmări, Vă voi anunţa la timp. Zilele acestea şi până la recitalul de la Prinţesă voi fi foarte ocupat de programul ce mi-am ales.

Ca noutăţi din afară : Horowitz, deşi le Figaro îl anunţase astă vară ca fiind decedat, a reluat seria concertelor şi va da primul său recital după o lungă convalescenţă, în seara de 10 Februarie la Salle Pleyel. Se pare că nu se mai găseşte nici un loc. Desigur că voi sta pe scenă.

Cortot este în Paris şi a reluat seria conferinţelor la Annale, asupra lui Chopin. Tot în formă, dar cam obosit fiziceşte. Altfel amabil ca de obicei : mi-a obţinut un concert la Radio Bruxelles pentru la 20 Martie foarte bine plătit şi mai cu seamă interesant pentru viitoarele mele concerte în Belgia.

Schnabel138 a cântat dumnezeeşte la Soc. Schubert între care Sonata în si bemol major (ultima) a fost punctul culminant al recitalului său. Este un foarte mare artist. Am fost mirat de numărul restrâns care l-au admirat în seara aceia. În fond ce puţin e înţeles şi iubit Schubert ! Aici ca şi aiurea ! Păcat !

Backhaus va cînta la Colonne, Borowsky a cântat se pare extrem de frumos tot la Colonne. Y. Lefébure în Concertul de Ravel a avut mare succes. Munch a acceptat, însfîrşit, să cînt cu el, mi minorul de Chopin, în locul nesuferitelor Variaţiuni simfonice de Franck.

Vă mulţumesc pentru toate urările ce-mi trimiteţi. Da, bine ar fi să devin mai curajos, căci multe neplăceri mi se trag din timiditatea mea exagerată. Espérons toujours !139 Până atunci, primiţi Vă rog, respectuoase sărutări de mâini de la mine şi Valentin, iar de la mama cele mai afectuoase gânduri bune.

Al Dv. devotat şi recunoscător,

Dinu

138 Arthur Schnabel (1882-1951) - pianist austriac, specializat în repertoriul beethovenian şi schubertian. 139 Sperăm mereu!

196

Paris, 30 Martie 1939

Mult iubita mea Maestră,

Ieri însfârşit am terminat şi cu recitalul. Am cântat destul de bine, însă eu personal n-am fost entuziasmat. În Bach nu se stabilise încă contactul cu publicul, de la Beethoven însă am început a mă încălzi şi a mers relativ bine până la urmă. De ce mă pot plânge este că nu am putut să prepar în linişte acest concert şi că am avut o avalanşe de concerte în Martie, aşa că ieri seara am cântat cu un mic arrière-goût140 de teamă. Sală destul de plină, pian foarte bun. Opiniile unanime şi satisfăcătoare, însfârşit, bine că s-a terminat. Ajunsesem în ultimul timp aşa de nervos încât credeam că <îl voi> ajunge pe… Horowitz. El se pare că este în plină formă actualmente şi că şi-a reluat avântul din tinereţe. Dealtfel îl voi auzi astă seară la Salle Pleyel. De ce mă bucur mult este că nu mai am trac sau aproape deloc. Asta e deja un mare pas. Scuzaţi-mi stilul dar sunt complet abrutizat. Bis-urile au fost trei sonate de Scarlatti. Sonata Lui Strawinsky a plăcut, asta mi-a făcut plăcere. În general publicul a fost foarte călduros. Acum îmi acord 10 zile de vacanţă. Plec în automobil de Paşte să vizitez les châteaux de la Loire141 în compania unei melomane blonde. Poate îmi inspiră o Symphonie ! !…

Ca să revin la recital : n-a mers rău, dar aş fi putut să fiu şi mai spiritual dacă nu eram prea obosit. E drept că publicul niciodată nu poate vedea sau presimţi ceia ce executantul îşi propune să dea; nu vede decât ceia ce dă în momentul când este pe scenă. Tare mult aş vrea să ajung ziua în care să fiu pe deplin mulţumit şi cu conştiinţa complect împăcată, însfârşit, poate să vină !

En attendant142 trebuie să-mi schimb felul de a lucra, căci tot am impresia că lucrez prea repede. Uşurinţa cu care învăţ se întoarce tot contra mea. Spre ex. : se pare că prima parte din Sonata de Beethoven a fost cam repede, deşi îmi propusesem să nu o cânt prea mişcat. De !

140 uşoară senzaţie! 141 castelele Loarei. 142 Până atunci

197

Se pare că celebrul Francis Planté143 lucra astfel : foarte rar şi extrem de suplu, toate bucăţile şi le trecea în pianissimo chiar pasagiile de bravură. Astfel, spunea el, economiseşti forţe nebănuite şi ai timpul să hotărăşti inflexiunile dinamice şi expresive din părţile de expresie. Eu cred că este un bun sistem. Şi acum înainte de a încheia, Vă urez de Florii toate fericirile posibile, sănătate din belşug, noroc mult şi viaţă lungă, triumfătoare precum şi o pleiadă de viitori celebri pianişti. Şi mai cu seamă multă, multă sănătate. Ai mei Vă roagă să primiţi şi urările lor de fericire.

La mulţi ani, iubită Maestră ! Şi iertaţi pe zăpăcitul, dar devotatul şi recunoscătorul Dv. discipol care Vă păstrează aceleaşi sentimente de profundă afecţiune, admiraţie şi recunoştinţă.

Dinu

143 Francis Planté (1889-1934) - unul dintre cei mai importanţi pianişti ai Franţei ai începutului de secol XX şi unul dintre primii pianişti care a făcut înregistrări.

198

Paris, 16 Mai 1939

Mult Iubita mea Maestră,

Iar nu V-am mai scris de o mie de ani, dar nici Dv. nu vreţi să-mi daţi ştiri mai des, ca odinioară. Îmi închipui însă că trebue să fiţi acum foarte ocupată şi obosită, cu apropierea examenelor, concertelor şi audiţiilor. Cum mai merge Cornel, face mari progrese ?

Zilele trecute mi-a făcut mare plăcere telefonul Hildei Jerea144, sosită de curând la Paris. A asistat la concertul de muzică românească unde am cântat cu Clara Haskil şi orchestra, Simfonia mea concertantă. Şeful prost, însă în seara concertului s-a deşteptat şi lucrarea a mers mult mai bine decât mă aşteptam. Acum prepar un mic recital pentru Le Mans (24 Mai) unde voi cânta iară Toccata de Bach, un număr de Chopin şi Suita de dansuri la două piane de mine precum şi Concertino lui Jean Françaix cu el la două piane. La 5 Iunie cânt iar cu Clara tot Suita mea şi la sfîrşitul lui Iunie am obţinut o jumătate de oră la postul Paris-Mondial pe undă scurtă (ce se aude minunat la Bucureşti). Facem festival franco-român; în program : iar ( !) Suita mea, două dansuri de Andricu şi Concertino de Françaix. Vă anunţ la timp căci de data aceasta sunt multe şanse să ne puteţi auzi. Apoi la sfârşitul lui Iunie vom avea marea plăcere să Vă revedem, căci sosim în ţară. Trebue să fiu în formă, căci altminteri mă luaţi la bătaie. În România vom sta vreo şase luni, dacă e pace. Am enorm de multe proiecte artistice. În primul rând „Filarmonica” (deşi între noi fie zis, sunt cam îngrijat de tăcerea maestrului Gogu. Are dreptate să fie supărat pe mine, căci mereu i-am făcut, fără să vreau, mizerii. Dacă îl vedeţi la întoarcerea sa din America, poate căutaţi să vedeţi ce sentimente mai are faţă de mine. Aş fi profund dezolat să-l fi supărat rău (din cauză că n-am putut veni toamna trecută).

Ce-ar fi să cânt Concertul în la major de Liszt şi Suita mea clasică ? Apoi pentru recital am fixat următorul program : Toccata din Suita în re major de Enescu, Sonata ultimă în si bemol major de Schubert, Scherzo Nr. 4 în mi major, Mazurca do diez minor şi două Étude de Chopin, două Étude

144 Hilda Jerea (1916-1980)- pianistă şi compozitoare. Discipolă a maeştrilor Florica Musicescu şi Mihail Jora, la fel ca Lipatti.

199

de Debussy, şase admirabile Nocturne de Poulenc145 şi Étude-caprice de Dohnanyi.

Dacă se întimplă să mai dau un al doilea recital, aş face : Sonata op. 53 de Beethoven, cea în fa diez minor de Enescu şi cea în si minor de Chopin. Ce spuneţi de aceste proecte ?

Zilele trecute mi s-a vorbit de o carte minunată : La Musique et la Psycho-Physiologie de Marie Jaëll146, precum şi de alte două volume tot de ea : Le Toucher et le Mécanisme du Toucher 147. Se pare c-a fost una din discipolele lui Liszt. Ce m-a impresionat a fost apropierea şi afinitatea ce cred că există (din spusele persoanei care mi-a vorbit de Marie Jaëll) între această pianistă şi… Maestra mea. Deabea aştept să citesc aceste volume şi am să caut să Vi le procur şi Dv.

Zilele trecute am compus câteva nocturne pentru piano solo pe care le-am şi cântat la Radio-Cité. O veste ce mi-a făcut mare plăcere. Maestrul Enescu a scris impresarului său că la anul nu vrea să mai cânte cu nimeni, afară de două excepţii : cu Ciampi148 şi cu mine. Deci voi cânta cu Maestrul la Paris !

Cum ajung la Bucureşti îmi comand un Steinway nou. De bucurie o să cânt zi şi noapte pe el ! Ce spuneţi de alt pian năzdrăvan pentru recitalul meu din Ianuarie viitor la Paris. În partea întâia (40 minute) cânt singur diferite lucruri ce voi executa în prealabil la Bucureşti. Apoi, în partea a doua cânt Suita mea la două piane, apoi Suita clasică ce voi aranja pentru 3 piane, iar ca încheere un Concerto pentru patru piane ce va trebui neapărat să scriu pe vară. Cred că va fi ceva mai puţin obişnuit. În

145 Francis Poulenc (1899-1963) - compozitor şi pianist francez, membru al „Grupului celor şase”. 146 Muzica şi Psiho-fiziologia de Marie Jaëll, Paris, 1896. 147 Le toucher, enseignement du piano … basé sur la physiologie, Paris, 1895 (Tuşeul – învăţarea pianului…bazată pe fiziologie) şi Le mécanisme du toucher, Paris, 1897 (Mecanismul tuşeului). 148 Marcel Paul Maximin Ciampi (1891-1980) – pianist şi profesor francez. Elev şi partener de muzică de cameră al lui Enescu. Compozitorul i-a dedicat Sonata op. 24 nr. 3 în Re major, iar Ciampi a interpretat-o în primă audiţie la Salle Gaveau, în Paris, la data de 6 decembrie 1938.

200

definitiv uzez de această stratagemă pentru a putea să mă impun ca executant. Şi în acelaş timp dau o mână de ajutor şi compozitorului.

Acum închei lista „proectelor” în speranţa că voi primi totuşi câteva rânduri de la Dv. Mama şi Valentin vă roagă să primiţi afectuoasele lor gânduri bune. Sărutări de mâini din partea elevului Dumneavoastră recunoscător,

Dinu

213

încălzit omeneşte. Am un salon delicios pe seama mea unde am închiriat un pian şi unde lucrez acum un program nou : Sonata Liszt, Concertul italian, Preludii Debussy, alte Scarlatti, Concert Tschaikowsky şi fa minor Beethoven etc.

Sunt dornic să ştiu ce mai faceţi, cum v-aţi reluat activitatea, cum vă simţiţi şi ce planuri aveţi.

Al Dv. cu toată recunoştinţa şi afecţiunea omagii respectuoase întregei familii,

Dinu

Madeleine vă roagă să primiţi gândurile sale afectuoase precum şi multe urări de fericire pentru anul ce vine.

Vă doresc din suflet un an nou fericit, aducător de pace, sănătate şi rodnic în succese artistice. Îmi închipui că inauguratoarea simfonicilor este în plină ascendenţă şi că a avut un succes binemeritat.

Dinu şi Madeleine Lipatti

214

Montana, le 28 Février 1944

Très chère Mademoiselle,

Excusez-moi de vous écrire à la machine et en Français, d'autant plus que le mien est très approximatif, mais c'est le moyen le plus sûr pour que ces lignes vous parviennent vite.

Je ne pourrai vous dire combien j'ai été heureux d'avoir de vos nouvelles, surtout depuis un si grand silence. Je souhaite de tout cœur que les douleurs rhumatismales soient déjà passées, mais si elles persistent encore, essayez de faire 2-3 injections avec la Betaxine "forte", qui a donné dans un cas analogue, des résultats vraiment extraordinaires. Je crois qu'on le trouve facilement en Roumanie, toutefois si le produit est épuisé, écrivez-moi ou télégraphiez plutôt et je tâcherai de vous le faire envoyer d'ici.

Quant à ma santé, je n’ai vraiment pas eu de chance depuis mon arrivée en Suisse. Le 20 Octobre je tombe malade à Lucerne, croyant être victime d’une Intoxication, vers le 23 Novembre je recommence une poussée de fièvre qui dure environ 20 jours et tout de suite après la nouvelle année une troisième s’installe et me détermine de partir pour un mois à la montagne. Le 12 Janvier donc je suis parti pour Montana, un endroit admirable, unique en Suisse, éternellement ensoleillé, à 1500 mètres, où j’espérais recouvrer ma santé. Sur place, à la suite de nombreuses plaques radiographiques on vient de constater que j’ai un point de congestion au poumon droit et que par conséquent je dois mener pendant quelques mois une vie plus que calme et saine pour éviter ainsi une future maladie de poumons. On me permet de jouer mais à condition d’espacer au moins de trois semaines mes concerts. C’est pour ceci que depuis quelques semaines j’ai été abattu et n’ai pu répondre plutôt à votre lettre.

Je suis navré d’apprendre que n’ayez rien su de la belle entrevue avec notre cher Edwin Fischer. Dès que nous sommes arrivés à Lucerne (vers le 17 Octobre), je me suis précipité dans une cabine téléphonique pour l’appeler. Il me répond aimablement et nous fixe un rendez-vous pour le lendemain. Entre temps je tombe malade, il s’intéresse à ma santé et enfin après trois ou quatre jours nous prenons le bateau pour aller à Hertenstein. C’est d’ailleurs le seul moyen pour l’atteindre dans sa charmante retraite. Inutile de vous dire que le paysage est féérique et empreint d’une sérénité qui vous détache du monde entier. Il nous attend au débarcadère, gai, souriant. Nous montons à pied vers sa maison et il nous raconte que sa mère de 80 ans qui a

215

subi la majeure partie des bombardements de Berlin où leur maison, son piano, sa bibliothèque et tout leur avoir, n’existent plus, est venue, faute de logement, habiter avec lui à Hertenstein. “Ma maison n’est qu’un piano et autour des murs”, nous dit-il moqueusement. Enfin nous arrivons devant une ravissante petite villa parterre, propre et sympathique comme une maisonnette de poupée. La vue est majestueuse. Nous prenons le thé sur la terrasse et ensuite je lui joue la Waldstein et d’autres petites choses. Il me suit attentivement ensuite commence ses remarques et s’installe au piano. Il joue le Final de la Waldstein (me disant avoir aimé ma façon de le jouer mais en m’attirant l’attention sur la façon audacieuse dont Beethoven exige que l’on emploie la pédale forte).

Et là je crois que Fischer a raison quand il dit que le do majeur du début (et chaque fois qu’il se répète dans les autres tonalités) doit résonner, grâce à cette pédale, à travers les autres harmonies. L’effet paraîtra curieux au premier abord, mais le public est saisi sans savoir au juste par quoi j’en ai fait l’expérience au dernier récital de Berne.

Ensuite il joue la première Sonate de Schubert en la mineur qu’il doit jouer à Vienne. Il vient seulement de l’apprendre et les doigts sont incertains. Il nous demande gentiment « croyez vous qu’elle sera prête en deux semaines » (nous éclatons de rire) évidemment. Et puis la Suite de Haendel en ré (que je joue aussi avec une allure de roi et un petit Schubert si émouvant que nous avons les larmes aux yeux. Il s’emballe, s’échauffe, sa mère (une musicienne remarquable à laquelle il doit la persévérance de son beau métier) le regarde tendrement et c’est ainsi que s’achève cette journée où nous avons failli rater le dernier bateau et que nous aurions voulue interminable. Je le supplie de nous recevoir le lendemain, mais il refuse : des répétitions avec un chœur, il craint de fatiguer sa mère. Mais il nous répète que sa maison nous est ouverte chaque fois que nous pourrions venir le visiter. Entre temps j’ai appris qu’il a été nommé professeur au Conservatoire de Lucerne et j’attends à peine d’y aller pour quelques semaines avec le si bémol de Brahms (bien entendu !) et mon nouveau répertoire que j’ai dû malheureusement interrompre mais que je reprendrai dans quelques jours à Genève. Je viens de recevoir une lettre charmante de sa part, écrite dans un français gauche et touchante de bonté. Il me croit (comme tout le monde du reste) véritablement malade des poumons et me dit combien il est triste, mais que je ne dois pas désespérer, car presque tous les artistes qui ont sérieusement travaillé ont dû prendre un “temps de respire”, et qu’il tâchera de venir me voir à Montana ( !) tout en me priant de lui dire de quoi ai-je besoin afin qu’il me procure tout ce que je

216

désire. Quel cœur généreux ! Il vient de donner un récital à Genève auquel malheureusement je n’ai pu assister, et j’ai eu la douloureuse surprise de lire des critiques effroyables sur ce concert. Notamment celle d’un certain Moser, qui se fait un point d’honneur de démolir tous les artistes et grâce auquel ceux-ci ne veulent plus mettre les pieds à Genève, est inconcevable. Est-il possible de dire sur Fischer que “dans une si lamentable forme pianistique on devrait lui interdire de monter l’estrade” ? ? ? Par des amis communs j’ai appris qu’il a quitté Genève furieux et triste à la fois. Mais n’y-a-t-il pas des Moser un peu partout ?

J’ai tant de choses à vous raconter, mon Dieu, par quoi commencer ?

Un beau jour le Directeur du Conservatoire de Genève vient me voir et me demande si je ne voudrais pas accepter la succession d’Alexandre Mottu pour le cours supérieur et de virtuosité au Conservatoire. Comme pour mille raisons j’envisageais un séjour plus prolongé en Suisse, j’ai évidemment accepté ; une semaine après le Comité réuni m’accepte à l’unanimité pour cette cathèdre, à ma grande émotion, pour y enseigner au moins 2 ans.

Donc le Conservatoire fait les démarches nécessaires auprès des autorités fédérales pour m’accorder le permis de séjour et celui de travail.

Mais entre temps mes futurs « chers collègues » du Conservatoire apprennent la chose et se coalisent pour entraver les plans du Comité. Ils ont fait même une pétition officielle à la police de Berne pour exprimer leur indignation et mécontentement et pour exiger le refus de mes permis. Et ils ont si bien fait qu’au début les autorités ont fait leur jeu. Mais entre temps un groupe de musiciens influents ont pris ma défense d’une façon si énergique qu’ils ont annulé la démarche de l’opposition et réussi à obtenir l’approbation. Ceci est d’autant plus touchant que ces musiciens (parmi lesquels Ansermet, Frank Martin le compositeur, Gagnebin le Directeur du Conservatoire) se sont mis mal avec tout le corps professoral de Genève. Il ne reste encore qu’une formalité à la police des étrangers à Berne pour que je puisse prendre mon rôle au sérieux. Ce sera, probablement d’ici quelques semaines. N’est-ce pas amusant ? Mais comme ce poste ne me permet pas de vivre en Suisse, j’ai sollicité à Bucarest, par des amis dévoués, d’être nommé Délégué-Adjoint au Bureau International d’Education à Genève et j’apprends que ma nomination est faite. Il était temps car avec tous ces traitements je suis devenu plus pauvre que Job.

En Mars je jouerai à Zurich le Concerto de Haydn en ré majeur (auquel j’ai fait des cadences) et mon Concertino (vous ne m’avez rien écrit si vous avez trouvé les

217

disques de celui-ci et si vous les trouvez bons). Le 31 du même mois je jouerai le Chopin mi mineur dans un grand gala à Genève avec Ansermet (mon Dieu ce qu’ils vont me foudroyer, mes “amis”, pourvu que je puisse reprendre les forces jusqu’alors). Le concert sera radiodiffusé par Radio-Sottens qu’on attrape facilement à Bucarest. Probablement vers 21 heures à Bucarest.

J’ai rencontré ici un pianiste très doué, Nikita Magaloff qui espère concerter en Roumanie. Il a beaucoup admiré ma sonorité et comme je lui ai beaucoup parlé de vous, il brûle de faire votre connaissance. En ce moment, par Costache Popa, je tâche de persuader Backhaus de faire une tournée en Roumanie.

Gleseklng possède déjà mon Concertino. Je ne veux plus retarder l’envoi de cette lettre. Je vous écrirai bien entendu après chaque concert du mois de mars. Et espère avoir de vos bonnes nouvelles.

Madeleine, qui est une infirmière épatante me charge de vous transmettre ses affectueuses pensées. Avec mes plus dévoués sentiments et toute mon affection.

Votre Dinu

218

Montana, 28 Februarie 1944

Prea scumpă Domnişoară,

Îmi cer scuze că vă scriu la maşină şi în această limbă, cu atât mai mult cu cât franceza mea este foarte aproximativă, însă este mijlocul cel mai sigur pentru ca aceste rânduri să vă parvină cât mai repede.

Nu vă pot spune cât am fost de bucuros să primesc scrisoarea dumneavoastră atât de bună, cât de emoţionat şi fericit să primesc veşti de la dumneavoastră, mai ales după o atât de lungă tăcere.

Îmi doresc din tot sufletul ca durerile reumatice să vă fi trecut, însă dacă ele persistă, încercaţi să faceţi 2-3 injecţii cu Bexatine „forte”, care a dat într-un caz analog rezultate cu adevărat extraordinare. Cred că se găseşte uşor în România, însă dacă totuşi produsul este epuizat, scrieţi-mi sau telegrafiaţi-mi mai degrabă şi voi încerca să vă trimit tratamentul de aici.

Cât despre sănătatea mea, nu am avut noroc dela sosirea mea în Elveţia. În 20 Octombrie m-am îmbolnăvit la Lucerna; crezându-mă victima unei intoxicaţii, în 20 noiembrie am avut un nou puseu de febră care a durat în jur de 20 de zile şi imediat după Anul Nou un al treilea episod se instalează şi mă obligă să mă retrag timp de o lună la munte. Pe 12 Ianuarie am plecat deci spre Montana, un loc admirabil, unic în Elveţia, mereu însorit, aflat la 1500 de metri altitudine, unde am sperat să îmi recapăt sănătatea. Acolo, după numeroase radiografii, tocmai şi-au dat seama că am un punct de congestie la plămânul drept, astfel că de acum trebuie să duc pentru câteva luni un regim de viaţă cât mai liniştit pentru a evita o boală de plămâni. Mi s-a dat voie să cânt, însă cu condiţia să nu dau mai mult de un concert la trei săptămâni. Acesta este motivul pentru care am fost cam abătut în ultimele săptămâni şi nu am putut răspunde mai curând scrisorii dumneavoastră.

Îmi pare rău să aflu că nu aţi ştiut nimic de frumoasa noastră întrevedere cu Edwin Fischer. Cum am ajuns la Lucerna (spre 17 Octombrie), m-am oprit la prima cabină telefonică pentru a-l suna. Îmi răspunde amabil şi ne propune o întâlnire chiar pentru a doua zi. Între timp mă îmbolnăvesc, el se interesează de sănătatea mea şi în fine după trei sau patru zile luăm vaporul pentru a merge la Hertenstein. E de altfel,

231


Grand succès Paris ainsi que partout Suisse. Profonde reconnaissance, affection, heureuses Fêtes

Lipatti


Mare succes la Paris, ca de altfel peste tot în Elveţia. Profundă recunoştinţă, afecţiune, Sărbători fericite

Lipatti

170 Telegramă.

232

Montana, le 24 Février 1946

Chère Mademoiselle et amie,

A tout hasard je tente ma chance, avec l’espoir que ces lignes vous parviendront. Tout d’abord il me faut vous dire combien souvent nous pensons à vous, combien souvent Dinu évoque votre enseignement. Votre souvenir nous est très cher. Que de choses se sont passées depuis que nous nous sommes quittés. Parmi les heureuses, il y a cette ascension de Dinu. Si je vous en parle c’est que je sais l’affection que vous lui portez. Dès le début de notre séjour en Suisse, il a bénéficié d’attentions particulières et maintenant je n’exagère en rien si je vous affirme qu’il est considéré comme un des tout grands ! Son talent s’épanouit de jour en jour, les souffrances multiples par lesquelles il a été éprouvé, ont mûri son cœur. Dernièrement encore, il a été très malade, à la suite d’un traitement aux rayons, combiné avec une opération. Toujours ses ganglions qui le tracassent. Mais cette fois il a mal supporté le traitement, ayant d’affreux maux de tête, des vertiges, des nausées, tout un cortège de misères. Heureusement qu’il est rétabli, mais il doit faire très attention car sa santé n’est guère résistante. Cette saison il a donné beaucoup de concerts, environ 20 jusqu’à présent. Vous avez été mise au courant des concerts à l’étranger ; à Paris, aussi bien qu’à Bruxelles il a obtenu de magnifiques succès. Il vient de recevoir des offres de „His Master’s ” pour enregistrer 6 faces et contrat d’exclusivité pour deux ans, avec les même conditions que Casals et Cortot. Ce dernier, après une certaine interruption va reprendre son activité, malgré la perte de la vue à un oeil. Dinu l’a vu et C. a été très gentil avec lui. Casals a donné de merveilleux concerts l’automne passé, et nous allons l’entendre sous peu, dans une séance de sonates avec Clara Haskil. Celle-ci donne aussi de très beaux concerts, elle joue surtout le Mozart d’une façon inouïe. Mais pour en revenir à „notre Maestro”, il se prépare à jouer (pour la 4-e fois) à Berne avec orchestre, le concert de Grieg et un Scherzo de Chopin. Je vais télégraphier à ses parents qui certainement vous avertiront. De Berne nous partirons directement pour Paris. Il y joue le 17 mars le concerto de Liszt, mi bémol, avec l’orchestre Lamoureux et Bigot, le 29 mars il donne un récital à la salle du Conservatoire. Deux chorals de Bach, trois Scarlatti, la sonate en si mineur de Chopin, 2 intermezzi de Brahms, Sonnet et Leggierezza de Liszt, Soirée dans Grenade, Alborada et la Danse du Feu. Il joue ce vieux programme, car le nouveau qui comprend les études symphoniques de Schumann, le fatigue trop. De Paris nous rentrons en Suisse pour q. q. jours puis nous allons à Milan et Turin. Des récitals pour la saison prochaine il s’agit d’aller faire une longue tournée en Espagne, en Portugal, plus un mois en Belgique, à Paris

233

de nouveau avec Charles Munch. Londres aussi va se préciser. Tout s’annonce très brillamment, pourvu que sa santé soit bonne, c’est un perpétuel et immense souci pour moi. Je m’ingénie à lui faciliter l’existence, à le soigner de mon mieux, et j’espère réussirai.

Mais je vous parle de nous, sottement, je ne vous raconte que les faits alors qu’il y aurait tant de choses à dire… hélas ce serait trop long. En tout cas, sachez, chère grande amie, que nous vous aimons très sincèrement et chaque fois que Dinu a bien travaillé il me dit «Florica serait contente». Oui, vous seriez contente et fière de votre fils spirituel lorsque des salles entières trépignent et hurlent d’enthousiasme. C’est alors surtout que je pense à vous, et Dinu sait qu’il vous doit tout, il l’a même déclaré dernièrement à la presse ! J’essayerai d’envoyer cet article à ses parents.

De tout coeur je souhaite que vous soyez confiante et heureuse, que votre santé et celle de ceux qui vous sont chers, soient bonnes.

Dites, je vous prie, à nos amis communs, que nous n’oublions personne.

Je vous embrasse, chère Mademoiselle, et Dinu se joint à moi.

Madeleine

P. S. Ecrivez-nous au nom de Dinu au Conservatoire de Genève, on espère avoir bientôt de vos bonnes nouvelles.

Dimanche prochain nous allons entendre Backhaus dans le si bémol de Brahms. Dinu va le travailler cet été.

234

Montana, 24 Februarie 1946

Stimată Domnişoară şi prietenă,

Îmi încerc pentru orice eventualitate norocul în speranţa că aceste rânduri vă vor parveni. În primul rând trebuie să vă spun cât de des ne gândim la dumneavoastră şi cât de des evocă Dinu învăţăturile dumneavoastră. Amintirea dumneavoastră ne este foarte dragă.

Câte lucruri s-au întâmplat de când ne-am despărţit. Printre cele fericite, se află această ascensiune a lui Dinu. Dacă vă vorbesc despre asta este pentru că ştiu afecţiunea pe care i-o purtaţi. Încă dela începutul şederii noastre în Elveţia a avut parte de o atenţie deosebită. Acum nu exagerez cu nimic dacă afirm că este considerat unul dintre cei mari ! Talentul lui înfloreşte pe zi ce trece, suferinţele multiple prin care a trecut i-au maturizat sufletul. Chiar recent a fost din nou foarte bolnav după un tratament cu raze, combinat cu o operaţie. Mereu aceşti ganglioni care îl tracasează… Însă de această dată a suportat greu tratamentul, având oribile dureri de cap, ameţeli, greţuri şi un cortegiu întreg de necazuri.

Din fericire este restabilit acum, însă trebuie să fie foarte atent, căci nu are o sănătate foarte rezistentă. În această stagiune a dat foarte multe concerte, în jur de 20 până acum. Sunteţi la curent cu concertele în străinătate; la Paris ca şi la Bruxelles a obţinut un succes magnific. Tocmai a primit oferte să înregistreze pentru His Master’s Voice : 6 feţe şi un contract în exclusivitate pentru doi ani, bucurându-se de aceleaşi condiţii precum Casals şi Cortot. Acesta din urmă îşi va relua activitatea după o oarecare întrerupere datorată pierderii vederii la un ochi. Dinu l-a vizitat şi C. a fost foarte drăguţ cu el. Casals a dat câteva minunate concerte toamna trecută şi vom merge să îl ascultăm curând într-o sesiune de Sonate cu Clara Haskil. Şi ea dă concerte foarte frumoase, cântă mai ales piesele de Mozart într-un chip nemaiauzit. Însă pentru a reveni la „Maestrul” nostru - se pregăteşte să cânte pentru a patra oară cu orchestra la Berna, Concertul de Grieg şi un Scherzo de Chopin. Le voi telegrafia părinţilor lui care vă vor preveni în mod sigur. Dela Berna plecăm direct la Paris. Va cânta acolo în data de 17 Martie Concertul de Liszt în mi bemol alături de orchestra Lamoureux şi Bigot171, iar în 29 Martie

171 Eugène Bigot (1888-1965) – dirijor francez; între anii 1935 şi 1950 a îndeplinit funcţia de dirijor principal al Orchestrei Lamoureux.

247

mi bemolul de Mozart, K. 271, proaspăt pregătit pentru acest mic concert de munte unde nu mă aşteptam să dau peste un asemenea „crocodil”.

Am făcut maximum ce puteam pentru o primă execuţie, ceia ce însă este departe să egaleze interpretarea ulterioară. Schnabel a fost însă foarte drăguţ şi până la plecarea noastră l-am văzut zilnic, i-am cântat Sonata în fa diez a lui Enescu pe care a apreciat-o, Cadenţele mele pentru diverse Concerte, apoi mi-a cântat Cadenţele sale pentru aceleaşi Concerte şi mi-a arătat o mulţime de lucruri interesante. Acum suferă de mania compoziţiei şi nu se mai ocupă serios de pian. Va cânta la 14 August la Zürich sol majorul de Beethoven.

Şi acum, după toate aceste pălăvrăgeli, să-mi descarc inima şi să vă împărtăşesc un proect ce mocneşte în mine de luni de zile şi la care vă rog să-mi răspundeţi precis. Tot făcând pe dădaca la Geneva, m-am gândit cu jale ce păcat că extraordinarul dar şi marea ştiinţă ce întruchipaţi să rămână închise în frontiere fără repercusiune, când aici există un contact cu toate ţările şi o emulaţie atât de mare. Deşi gândul meu comportă dificultăţi enorm de mari, mă gândesc totuşi serios dacă, putându-le învinge, n-aţi accepta o clasă de curs superior şi de virtuozitate la Conservatorul din Geneva. Dumnezeu ştie că v-aţi făcut cu prisos datoria naţională. Iar realizarea unei asemenea eventualităţi, departe de a reprezenta o „părăsire de misiune”, ar fi considerată, dimpotrivă, ca o minunată realizare artistică de interes românesc. Căci, în situaţia actuală, eforturile celor ce merită să reprezinte ţara nu pot avea loc decât în Occident.

Nu vreau să vorbesc cu Directorul Gagnebin decât după ce voi primi răspunsul Dv. Chestiunea trebue bine chibzuită şi luată metodic. Aici, dificultăţile consistă în : obţinerea unui permis de şedere la Geneva, eliberat de autoritatea cantonală, apoi autorizaţia de lucru eliberată de Poliţia federală dela Berna. Dacă Conservatorul cere insistent numirea Dv. (având în prealabil aprobarea în majoritate a Comitetului Conservatorului), poliţia va fi cred, mai puţin severă acum decât a fost mai înainte, în timpul războiului, când frontierele erau aproape inaccesibile din cauza dezastrului. Iar la noi, va trebui, îmi închipui, viza de ieşire cu autorizaţia de a lua cu sine cele necesare, apoi obţinerea unei garanţii sigure că Conservatorul din Bucureşti nu va lua acest lucru în

254

Foarte mişcat de scrupulele pe care vi le faceţi de teamă să nu ne cauzaţi probleme materiale, este rândul meu să vă spun că dacă câştigam suficient, v-aş fi invitat sine die şi nu aţi avea motive să vă ocupaţi cu grijile vieţii, căci cele două mari dorinţe actuale sunt să vă aduc aici pe dumneavoastră şi pe mama mea. Însă vai ! pentru moment câştig doar cât să putem trăi toţi trei fără să putem economisi, cântând 50 de concerte pe stagiune şi tocmai de aceea nu pot din păcate în acest moment să vă spun : „lăsaţi totul, mă ocup eu”. Şi tot din acelaşi motiv mi-am permis să vă sugerez să păstraţi o poartă deschisă după plecarea dumneavoastră în aşa fel încât să nu fie definitivă, cel puţin anul acesta.

Mi-aş dori mai ales să nu comit o mare imprudenţă spunându-vă acest lucru : faceţi toate formalităţile şi în ultimul moment veţi fi liberă şi dacă veţi considera că nu câştigaţi nimic la contrapartidă, invocaţi un motiv de forţă majoră şi nu veniţi.

Altfel spus : vor fi suficiente obstacole, nu e cazul să le măriţi numărul prin indecizia dumneavoastră de a veni.

Familia Wallfisch180 a plecat ieri la Londra, fericiţi şi strălucitori, plini de speranţă şi de proiecte. Au prins ultimul tren, căci există temeri în privinţa unei rupturi a relaţiilor. Ea m-a convins că vă trebuie rapid un paşaport, trebuie să o vedeţi pe soţia pianistului R. Mihail181. Vă mai semnalez un punct important : este vorba despre faimoasa carte roşie pe care trebuie să o aibă orice călător ieşind din ţară şi despre care nimeni nu ştie nimic la Bucureşti. Din cauza absenţei ei, familia Wall. a rămas câteva zile în Austria dezorientată şi angoasată. Cât despre Marie-Louise - nici ea nu o avea şi a trecut ca prin miracol. Pentru a

180 Ernst Wallfisch (1920-1979) – violist născut în Germania şi Lory Wallfisch (1922-2011) - pianistă născută la Ploieşti, elevă a Floricăi Musicescu. Cei doi muzicieni s-au căsătorit în noiembrie 1944, iar Yehudi Menuhin a fost cel care i-a ajutat să emigreze în SUA, devenind cetăţeni americani în anul 1953. Apropiaţi ai lui George Enescu şi ai soţiei sale, Maruca, soţii Wallfisch au contribuit în mod constant şi profund la cunoaşterea creaţiei lui Enescu în SUA. 181 Radu Mihail (1911-1950) – pianist român, elev al Floricăi Musicescu şi al Constanţei Erbiceanu. Unul dintre cei mai importanţi pianişti ai primei jumătăţi a secolului 20. S-a perfecţionat la École Normale de Musique din Paris şi a susţinut o serie de recitaluri în care a promovat şi muzica românească (George Enescu, Filip Lazăr, Mihail Andricu, Stan Golestan etc).

255

obţine această carte roşie (pentru zonele ocupate) va trebui să mergeţi la misiunea militară americană din Str. Oţetari nr. 3, Bucureşti. Cu acest permis vă prezentaţi la Viena (aici optaţi pentru calea ferată) la Comandamentul american, ca să obţineţi o altă carte roşie în patru limbi. Dacă la Bucureşti militarii americani vă creează dificultăţi pentru permisul militar, va trebui să cereţi permisul şi cartea roşie la Comandamentul francez de la Viena. Va trebui de asemenea să aveţi la dumneavoastră 12 poze format pentru paşaport. Luaţi bilete pentru prânz pe drum. Luaţi de asemenea o scrisoare scrisă de o personalitate rusă, scrisă în rusă, în care să fiţi recomandată şi în care scopul călătoriei dumneavoastră să fie clar stipulat. Această scrisoare vă va fi utilă pentru controlul rus din zona austriacă. Iată ce m-a însărcinat Lory să vă transmit.

Dacă preferaţi vaporul, drumul va fi mai lung, însă veţi putea lua mai multe lucruri la dumneavoastră, iar în acest caz nu trebuie să uitaţi viza franceză (tranzit), necesară pentru ruta Marseille-Lyon-Lausanne, asta dacă nu cumva doriţi să debarcaţi într-un port italian şi să veniţi în Elveţia pe ruta Milano-Lugano-Lausanne. Şi în privinţa aceasta veţi avea nevoie de informaţii : orarele vapoarelor, costurile călătoriei, facilităţi, dificultăţi etc.

Cât despre „musca în lapte” vor fi în mod cert muzicanţi care nu vă vor putea suferi.

Dar ce înseamnă asta în comparaţie cu o muncă magnifică ce vă aşteaptă într-o ţară al cărei nivel de cultură şi dorinţă de a învăţa sunt atât de ridicate şi unde nu există nici măcar un singur pedagog ?

În concluzie, nu vreau să vă fac să faceţi un pas greşit, dar îmi doresc din tot sufletul să vă avem alături în Occident; dacă peste o lună sau două vedeţi că jocul nu merită efortul, atunci în acest caz şi numai în acest caz, veţi amâna călătoria pentru mai târziu, lăsându-vă o poartă deschisă aici. Doar vă sfătuiesc să nu întârziaţi prea mult cu formalităţile.

Despre mine un singur cuvânt, turneul belgian a mers destul de bine, poimâine începe seria de recitaluri elveţiene şi voi fi mai liniştit abia după 17 Decembrie. Trebuie să reiau Liszt A, Mozart d, Grieg pentru Londra şi sunt destul de supărat cu această ruptură de relaţii, căci aveam programate înregistrări cu orchestra acolo, în studiourile lor magnifice.

256

Însă asta este, esenţialul este să lucrez şi să dau tot ce pot, aici sau altundeva, nu contează. Noul nostru apartament - delicios, putem lucra până la miezul nopţii. Concerte : în fiecare seară câte unul, e o nebunie pentru un oraş de 130 000 de locuitori. Menuhin revine în Mai, cvartete excelente, încet-încet vedem defilând în Elveţia toate vedetele atrase de puterea francului ! ! Enescu a ajuns cu bine : Hotel St. Moritz, New York City. Îi voi scrie.

Acestea fiind zise, vă rog să mă scuzaţi pentru această scrisoare descusută şi în zig-zag. Vă sărutăm cu toată afecţiunea,

Al dumneavoastră,

Dinu

267

obişnuieşte să facă muzică şi perspectiva de a avea pe cineva căruia ar fi nevoit să îi acorde prioritate în faţa pianului îl nelinişteşte. Păcat, însă nu face nimic, vom găsi altă soluţie.

Conservatorul din Lausanne a depus deja cererea pentru viza dumneavoastră la Poliţia Federală a Persoanelor Străine de la Berna, precum şi la Poliţia de Canton de la Lausanne. Toate formalităţile privind autorizaţia dumneavoastră de lucru au fost de asemenea îndeplinite.

Vă sfătuiesc (dacă mi-o permiteţi) să acceptaţi clauza prin care Conservatorul vă cere exclusivitate de predare pe durata contractului.

Cei 500 de franci obţinuţi pentru călătorie nu vă pot fi trimişi uşor. Dacă găsesc posibilitatea de a vă trimite aceşti bani prin cineva din România o voi face în ziua în care totul va fi stabilit, iar cei 500 de franci vă aşteaptă aici în Elveţia.

Concertele mele (în număr de 16 din Septembrie şi până acum) s-au oprit alaltăieri cu recitalul din Lausanne, iar acum mă încălzesc pentru concertele de Grieg (pe care trebuie să îl înregistrez la Londra în Februarie), Liszt La major, Mozart re minor şi Poloneza briantă şi Andante spianato.

Se pare că Wallfisch-ii au avut un mare succes la Londra din câte îmi spune Clara Haskil. Şi ea a obţinut aprobarea publicului londonez. Wall. vor pleca în data de 29 a acestei luni în America, din câte se pare.

Ieri am aflat că fratele meu s-a căsătorit şi doreşte să plece în Ianuarie la Paris cu soţia sa. Când mă gândesc că biata mea mamă va rămâne singură şi că nu am încă posibilitatea să o aduc în Elveţia !

În speranţa că scrisoarea dumneavoastră nu va fi categorică în negare şi că vom găsi totuşi un mijloc de a ieşi la liman, vă adresez alături de Madeleine, urările noastre cele mai afectuoase cu ocazia sărbătorilor şi vă sărutăm cu toată recunoştinţa.

Al dumneavoastră,

Dinu

268

Genève, le 10 Février 1947

Chère Dona Flora,

Depuis plus d’une semaine je désire vous écrire d’abord «affaire», ensuite et surtout «nouvelles», mais comme je n’y arrive pas, je me contente (et vous me pardonnerez) de vous écrire en hâte ce mot.

Ces derniers temps j’ai eu la vie dure : beaucoup de concerts, donc un perpétuel va-et-vient et maintenant, le véritable grand effort ne fait que commencer, car le 13 nous partirons pour Paris (j’y joue le Grieg le 16 à 18 h, retransmis peut-être) ensuite Londres où, pendant deux semaines je me produirai presque chaque soir. En voici les dates : 20, 21, 22 Février : Grieg sur disques (avec Galliera) ; 23, 28 : Grieg, Albert Hall; 26 et 2 Mars : 2 récitals, 3 Mars ré mineur Mozart, toujours à Londres. Et entre ces dates, pour rendre la vie plus douce : des disques solo.

7 Mars : récital Paris, 11 Mars Mozart ré mineur Bâle (20 h. Béromunster), ensuite quelques récitals suisses et du 29 Mars au Avril 14 Concerts en Italie, un peu partout. En Mai : 3 séances avec Janigro à Lausanne, Zurich et Berne et encore quelques récitals suisses. Et puis… basta.

Hélas, ma puissance de travail est plus grande que ma résistance physique, car, malgré un état général satisfaisant, je viens de subir une quatrième crise ganglionnaire, il y a 3 jours. Cela tombe très mal, car depuis avant-hier j’ai dû commencer dare-dare les rayons X, qui me fatiguent beaucoup. Ce n’est nullement un traitement indiqué pour mes concerts de Londres, avec 39 de fièvre, où personne ne saurait de quoi il s’agit. Car, imaginez-vous, c’est une maladie mystérieuse et ces fameux médecins genevois ont décliné leur savoir. On soigne les effets, mais on n’arrive sas à anéantir la cause.

J’ai vu récemment Mr. Pochon qui m’a instamment prié de vous faire savoir que la Police Cantonale des étrangers à Lausanne a donné avis favorable à la demande du Conservatoite vous concernant et que maintenant il y a grand espoir que la Police Fédérale des étrangers à Berne fasse de même, à condition que vous-même vous fassiez sans retard la demande de visa à la Légation de Suisse à Bucarest, en joignant le contrat. C’est dans ce sens que je vous ai télégraphié en quittant Mr Pochon. Je lui ai également fait part, aussi adroitement que j’ai pu, de votre désir concernant les leçons privées. Il m’a rappelé ce que je savais par ma

269

propre expérience à Genève, soit qu’aucun étranger n’obtient en Suisse un permis de travailler en dehors d’une institution et que le fait d’omettre de votre contrat les leçons privées aurait énormément entravé les autorisations, qui actuellement sont en bonne voie. J’ai alors posé le cas de l’élève très doué mais très pauvre et celui de l’élève très riche. Il m’a répondu que le premier vous êtes libre de le prendre gratuitement et que pour le second, Mr. Pochon vous donne dès maintenant son autorisation (privée) de lui donner des leçons privées, chez vous, en dehors du Conservatoire, en tant qu’exception. Autrement dit, si un riche Anglais ou Américain se présente et veut prendre des cours chez vous, personne ne vous reprochera de le faire, puisque ce cas est, généralement, moins fréquent et, s’il se produit, il peut sensiblement augmenter vos revenus.

Quant aux autres, ils ne pourront pas payer beaucoup plus que 25 frs. l’heure en privé chez vous et dans ce cas, il vaut mieux les laisser au Conservatoire. Mr Pochon est prêt à voue donner satisfaction sur tous les points du contrat que voue aimeriez modifier Mais il préfère, vis-à-vis de son Comité, vous accorder ces édifications de détails ultérieurement, à votre arrivée, et ne pas refaire le texte du contrat maintenant, car ces Messieurs du Comité pourraient, sans vous connaître, croire que vous (et moi) nous finirons par soustraire la majeure partie des élèves du Conservatoire pour les transformer en „élèves privés”. Ce qui ne sera pas le cas, puisque la majorité des élèves ne peuvent pas souvent, payer régulièrement des cours privés. Maintenant nous voici sur le problème vital du coût de la vie en Suisse. Celle-ci, malheureusement, a beaucoup augmenté. Il vous faudra compter, pour vivre bien mais modestement, entre 500 et 550 frs par mois, dans une pension. Donc, les 4000 frs, assurés par le Conservatoire représentent une base, un point de départ, mais nullement une assurance totale. Ces 4000 serviront, plutôt, pour les premiers mois, quand, forcément, vous n’aurez que quelques élèves. Il me semble inutile de vous dire que si le standard de mes cachets était plus élevé, je serai près de vous aussi à ce point et vous ne risqueriez rien. Si j’aurai la santé, j’espère y arriver, mais en attendant c’est encore bien difficile.

Avec 12 élèves vous pouvez être à Lausanne en toute sécurité matérielle. Combien en avez-vous maintenant à Bucarest ? Combien pouvez-vous en prendre ?

De ceux que je couve (de près et de loin) pour vous, il y aura certainement 7 à 8 qui viendront tout de suite. Par la propagande du Conservatoire (et par la mienne je mettrai dans la notice biographique de chacun de mes récitals) nous finirons par avoir le reste. Et voici rien que pour le début, car ensuite les choses

270

vont très facilement dans ce pays où une valeur de votre importance ne pourra que susciter le plus grand intérêt.

Evidemment, ce n’est pas l’engagement rêvé. Mais ceci l’Europe actuelle ne peut plus l’offrir. Pour moi le problème se pose de cette manière : 1) la vie à Bucarest devient très difficile, il faut venir ici; 2) si les conditions de vie là-bas s’améliorent, au point de redevenir presque normales, alors il faudra naturellement réfléchir avant de partir vers Lausanne, car malgré le très puissant désir de vous y voir installée, je ne voudrais, dans cette seconde hypothèse, vous faire sortir d’un joli appartement pour aller dans une pension et rétrograder de quelques degrés le niveau de votre vie habituelle dans les temps normaux. Ceci, donc, est à vous de décider et Madeleine vous écrira de Londres (ici elle trime la pauvre sans relâche) pour vous donner des détails sur la vie ici.

J’ai oublié de vous dire que le 25 Mars je jouerai le Mozart C-dur à Zurich (KV467) et que vous pourriez également m’entendre à 20 h. Béromunster.

Mon programme de récitals jusqu’à Noël a été : 4 Préludes et Fugues Bach du Clavecin (G-dur, f-moll II, cis-moll Cis-dur I) la Waldstein, Tombeau de Couperin et pour finir 4-e Ballade, Nocturne ré bémol, Valse la bémol Chopin. Maintenant pour Londres et l’Italie j’ai remplacé les 4 Bach par «notre» Toccata C-dur (Busoni), j’ai ajouté 3 Scarlatti avant la Waldstein et pour fini Sonate h-moll Chopin. On est plus à l’aise dans ses vieux habits pour les grandes épreuves. Et la Suisse est pour moi un champ d’expérience. On apprend énormément en jouant en public. Maintenant j’ai envie, en Mai, de travailler pour la prochaine saison : 3-e Suite anglaise g-moll Bach, Sonate op. 31 nr. 2 d-moll Beethoven, Sonate (ou Sonatine) Bartók, 6 Préludes, 3 Etudes Chopin et pour finir 2 Albeniz ou 2 Liszt (pas encore fixé). Si vous avez une idée, donnez-la-moi, je vous prie. Ici déferlement d’étoiles, tout le monde se précipite vers la Suisse. Gieseking, libéré, reviendra, Cortot hué en France, s’établit à… Lausanne en redevenant suisse ( ! !) Braïlowsky, Menuhin, Szigeti revient aussi, mais en général c’est bien pauvre comme production : les grands sont trop vieux, les jeunes ne valent pas autant que la génération d’avant. J’ai été réinvité par le Concours de Genève, mais j’ai décliné l’honneur : à d’autres cette expérience, elle me suffit.

Les disques de l’été passé ont été annulés. Le Directeur de Columbia m’écrit pour me féliciter et me proposer toute une nouvelle série d’enregistrements,

271

en m’affirmant que mon jeu, l’accoustique et le piano étaient de 1-er ordre, mais que, à cause de la chaleur du mois d’Août pendant le voyage des cires de Zurich à Londres, celles-ci sont arrivées gondolées et il faudra tout recommencer. Tant pis, mais aussi tant mieux : je tâcherai, en écoutant les disques gondolés, d’y corriger ce qui ne me plaira pas et puis j’aurai à Londres un des plus merveilleux Steinway d’Europe, paraît-il. Quelle joie !

Partout ces pianos de concert deviennent chaque jour plus mauvais.

Avis important : si vous introduisez de suite votre demande suisse et si on obtient à Berne votre permis, nous pouvons avant votre arrivée faire la propagande et vous communiquer dès le printemps le nombre approximatif d’élèves que vous pourriez avoir à la rentrée de Septembre 1947. Ceci éviterait beaucoup les risques et diminuerait nos éventuelles craintes.

Bravos p. Katz. Idem pour Silvestri. Je m’occuperai de vous donner à leur égard les informations désirées.

Je vous embrasse mille fois et vous

Tenez les pouces pour mes concerts à Londres.

Avec toute mon affection,

Dinu

272

Geneva, 10 Februarie 1947 Scumpă Dona Flora,

De peste o săptămână doresc să vă scriu întâi pentru „afaceri”, apoi pentru noutăţi, însă cum nu reuşesc, mă mulţumesc (sper că mă veţi ierta) să vă scriu aceste rânduri grăbite.

În ultimul timp am avut dificultăţi : multe concerte, un du-te vino continuu, iar acum, adevăratul efort nu face decât să înceapă, căci pe data de 13 plecăm la Paris (voi cânta Concertul de Grieg între orele 16:00 la 18:00, va fi poate retransmis), apoi la Londra unde, timp de două săptămâni, voi concerta aproape în fiecare seară. Iată datele : 20, 21, 22 Februarie : înregistrarea Concertului de Grieg (cu Galliera); 23, 28 : Grieg Albert Hall; 26 Februarie şi 2 Martie : 2 recitaluri, 3 Martie - re minor Mozart, tot la Londra. Şi între aceste date - pentru ca viaţa să fie şi mai dulce : înregistrări pentru un disc solo.

Pe 7 Martie - un recital la Paris, 11 Martie Mozart re minor la Basel (ora 20:00 Béromunster), apoi câteva recitaluri în Elveţia, iar din 29 Martie şi până pe 14 Aprilie - concerte în Italia, mai peste tot. În Mai : trei sesiuni cu Janigro la Lausanne, Zürich şi Berna şi încă câteva recitaluri în Elveţia, apoi… basta.

Puterea mea de muncă este - vai ! - mai mare decât rezistenţa mea fizică, căci în ciuda unei stări generale satisfăcătoare, tocmai am trecut prin cea de-a patra criză ganglionară în urmă cu trei zile.

Asta pică foarte rău, căci de alaltăieri a trebuit să reîncep repede-repejor razele X care mă obosesc foarte tare. Nu este deloc un tratament indicat în ajunul concertelor mele la Londra cu 39 febră cauzată nimeni nu prea ştie de ce. Căci închipuiţi-vă că este o maladie misterioasă şi aceşti faimoşi medici genevezi nu ştiu despre ce este vorba. Efectele sunt tratate, dar nu reuşim să anihilăm cauza.

L-am văzut recent pe Dl. Pochon care m-a rugat să vă transmit că Poliţia Cantonală pentru persoane străine dela Lausanne a dat un aviz favorabil cererii Conservatorului în ceea ce vă priveşte şi acum speră ca şi Poliţia Federală pentru persoane străine de la Berna să facă acelaşi lucru, cu condiţia ca şi dumneavoastră să depuneţi neîntârziat cererea de viză la Legaţia elveţiană de la Bucureşti, ataşând contractul. În acest sens v-am telegrafiat imediat ce m-am despărţit de Dl. Pochon. I-am transmis de asemenea, de o manieră cât se poate de diplomatică dorinţa dumneavoastră de a da lecţii particulare. Mi-a amintit de ceea ce ştiam

295

Car ce x temps peut être élastique, aussi. Du côté suisse vous pouvez désormais compter sur la plus totale sécurité de séjour. Et vis-à-vis de vous-même et de vos intérêts à Bucarest, ce x temps comme du reste la décision de ce départ, doit être déterminé uniquement par le degré de difficultés actuelles et futures dans notre pays. Je vous ai déjà écrit, il me semble, que dans cette affaire il n’y a que deux possibilités :

a) tout s’améliore chez nous - aucune nécessité de venir ici.

b) tout s’aggrave chez nous - venez de suite.

Vous ne pouvez et vous ne devez grignoter votre vie en mille et exténuantes besognes de tous les jours, véritables corvées qui n’ont rien avec la Musique.

Maintenant, en dernier lieu, votre beau scrupule, que j’admire mais que je ne partage pas entièrement, l’impossibilité de quitter votre famille. En quoi, au juste, lui êtes-vous matériellement utile, en quoi votre présence là-bas (sauf effectivement) peut alléger le fardeau de la vie actuelle à vos soeurs, neveux et nièces. Il me semble, au contraire, qu’étant ici, vous pourriez, après un certain temps, leur être effectivement plus utile qu’en restant à Bucarest. Voilà ce que je pense, mais il se peut que je me trompe.

Cet après-midi séance spéciale avec Pochon, je tâcherai de le déterminer d’obtenir de son Comité une très sensible augmentation de la garantie minime.

Il m’a dit tantôt au téléphone que vous pouvez venir quand vous voulez, le plus vite sera le mieux, mais comme les formalités locales dureront aussi pas mal de temps, il faudrait envisager le commencement de vos cours ici pour le 2-ème sémestre, soit vers la mi-février 1948.

Je poserai la question de votre logement ici ; très importante.

Je me permets donc en conclusion, de vous prier chaleureusement de commencer de suite les formalités locales pour votre visa de sortie et pour la préparation de ce départ.

Le 6 septembre, Mr Pochon m’a exprimé son désir de faire augmenter le minimum à 3000 frs. Je lui ai demandé 6000. Maintenant attendons !… Pour finir quelques brèves nouvelles. Lucerne avec Hindemith (Mozart re minorul) fut en partie insatisfaisant, puis qu’il ne dirige pas bien, que l’orch. est crispé pour cette raison. J’ai mal joué et le regrette vivement. Les concerts de l’Engadin par contre - bien. Maintenant je chauffe le Bartók, le Ravel, Bach d-moll et Grieg, ce

296

dernier pour les disques à Londres, ainsi que 2 progr. récital. Mercredi, je reprends ma classe, refuse toute nouvelle inscription, ne garde que 8 heures par semaine. Jouerai avec BBC-Londres (3-e programme) les jours suivants : 21 et 26 sept, ainsi que Hilversum (Hollande), le 14 oct. le ré mineur de Mozart. Les Wallfisch ont écrit longue lettre, travaillent beaucoup, sont assez contents pour début. Me réjouis revoir Enesco à Paris, lors de mon récital p. les sinistrés roumains, le 21 Oct. J’aimerais lui proposer de donner ensemble un concert (lui au pupitre), qu’en pensez-vous ?

Madeleine vous écrira avant départ, j’aime mieux vous envoyer vite cette lettre sans la sienne. Je vous embrasse mille fois, espère de tout coeur résultat favorable, écrivez-moi un mot brûle de savoir ce que vous décidez.

Votre,

Dinu

297

Geneva, 5 Septembrie 1947 192 Str. Chaudronniers nr. 7

Scumpă Dona Flora,

După patru săptămâni petrecute la Engadine la 2000 de metri altitudine, şi o săptămână tropicală la Lucerna, ne-am întors de câteva zile la Geneva, având mii de lucruri de rezolvat înaintea plecării în Anglia, Olanda, Franţa timp de cinci săptămâni.

În această dimineaţă am primit un telefon de la Pochon care m-a bucurat enorm. Dragă Dona Flora, am câştigat bătălia de partea elveţiană, poliţia federală tocmai a anunţat Conservatorul din Lausanne că sejurul şi activităţile dumneavoastră în Elveţia sunt autorizate începând de astăzi şi că vor trimite viza dumneavoastră la Legaţia de la Bucureşti.

Vă mărturisesc că primăvara trecută aproape că am pierdut orice speranţă cu ocazia refuzului federal şi în general datorăm vigilenţei şi fermităţii Dlui. Pochon această întoarcere la 180 de grade.

Ştiu, mă veţi acuza că vă plictisesc cu o propunere care - în ochii dumneavoastră şi numai pentru moment - nu vă pare de actualitate. Fie !

Însă ştiţi dumneavoastră oare câţi din ai noştri ar da o avere pentru a primi hârtia elveţiană pe care o veţi primi dumneavoastră zilele acestea ?

Veţi riposta că nu aveţi cu 20 de ani mai puţin. Dar sunteţi sigură că aveţi vârsta pe care pretindeţi că o aveţi ? Eu susţin contrariul, exact aşa cum consider că Toscanini, după ce l-am văzut lucrând, nu are mai mult de 50 de ani. Cu alte cuvinte, acest argument este nul !

Rămâne suma fixă minimă. Pochon însuşi mi-a făcut nişte aluzii legate de acest capitol crucial şi este prea inteligent ca să nu recunoască faptul că suma trebuie crescută. Deci iată următoarea bătălie pe care trebuie să o câştig acum pentru dumneavoastră ! Cât despre lecţiile private, cea mai mare elasticitate administrativă vă va permite să acţionaţi cum veţi dori.

192 Conţinut : 4 pagini, 4 cupoane de răspuns şi un articol de jurnal.

298

În ceea ce priveşte apartamentul dumneavoastră de la Bucureşti, îmi imaginez că puteţi găsi un membru al familiei, o persoană de mare încredere care ar putea începe să locuiască cu dumneavoastră de pe acum şi căreia îi veţi lăsa apoi spaţiul pentru un anumit timp.

Acest timp poate fi şi el flexibil. Dinspre partea elveţiană puteţi conta pe cea mai mare securitate a sejurului dumneavoastră. Faţă de dumneavoastră şi interesele dumneavoastră la Bucureşti, acest timp, ca şi decizia de a pleca, trebuie determinat numai de gradul dificultăţilor actuale şi viitoare din ţara noastră. V-am şi scris deja mi se pare, că în această chestiune nu există decât două posibilităţi.

a) totul se va ameliora - nicio necesitate să veniţi aici,

b) totul se va agrava - veniţi degrabă aici.

Nu puteţi şi nu trebuie să vă consumaţi cu mii de lucruri de făcut, corvezi care nu au nimic de-a face cu Muzica.

Acum în ultimul rând, frumosul dumneavoastră scrupul pe care îl admir, dar nu îl împărtăşesc în întregime : imposibilitatea de a vă părăsi familia. Cu ce le sunteţi dumneavoastră utilă din punct de vedere material, cu ce anume prezenţa dumneavoastră acolo poate uşura povara vieţii actuale a surorilor, nepoţilor şi nepoatelor dumneavoastră ? Mi se pare, din contră, că de aici veţi putea după un anumit timp, să le fiţi mult mai utilă decât rămânând la Bucureşti. Iată ce gândesc, deşi e posibil să mă înşel.

În această după-amiază - şedinţă specială cu Pochon, voi încerca să îl determin să obţină din partea Comitetului o mărire a garanţiei minime.

Mi-a spus la telefon că puteţi veni când doriţi, cu cât mai repede, cu atât mai bine, însă cum formalităţile locale vor dura şi ele destul, va trebui să vă gândiţi să începeţi cursurile aici în cel de-al doilea semestru, adică la mijlocul lui Februarie 1948.

Voi pune aici întrebarea legată de locuinţa dumneavoastră : este foarte importantă.

327


Très chère Dona Flora,

Malgré mon désir de vous télégraphier ce matin, je me contente, il vaut mieux, de vous dire par cette lettre toute mon affection et vous souhaiter, ainsi que M. et ma mère, tout le bonheur possible (encore de nos jours), bonne santé d’abord, courage et une vie meilleure.

Nous avons pensé beaucoup à vous ces derniers temps, votr lettre concernant le Schumann m’a fait un bien immense, je regrette que le concert du 16 crt, n’a pas été retransmis, mais je crois que je ne l’ai pas trop mal joué et maintenant, en tout cas, je ne redoute plus ce Concerto. Espérons que pour les disques il pourra être digne de ce que je souhaite et ce que vous attendez de lui (et de moi !).

Nous sommes rentrés depuis 48 heures, pendant dix jours j’ai refait la Suisse en long et en large, de Bartok à Winterthur (très bien) un récital au Locle, ce Schumann à Bâle qui a eu un succès énorme ( !) et enfin un récital Bach-Chopin à Berne, partout accueil enthousiaste. Si à Berne j’avais un piano moins rébarbatif, je pourrais y donner davantage.

Maintenant recueillement avant le départ pour Londres, où 6 concerts importants, en plus des disques avec Karajan, m’attendent. A tout hasard je vous signale : 11 Avril après-midi Karajan et moi Schumann, 13 Avril Glasgow BBC Ecossaises, Chopin mi mineur, 17 Avril BBC Londres 3-e programme (Concerto non encore fixé) et 20 Avril après-midi BBC 3-e progr. un No. solo.

Avez-vous reçu un colis pareil à celui reçu par les miens ? Je vous en enverrai après-demain encore, dites-moi seulement ce que vous préférez.

Comment va votre santé ? Inutile de vous dire mon grand chagrin de la non-réalisation du projet chéri. Pochon en est, lui aussi, effondré. Mais qui sait, en tout cas rien de définitif dans le sens négatif n’a été fait, du moins de notre côté ici. Attendons encore un peu.

Vu Backhaus hier chez nous, de retour d’Amérique du Sud. Succès énorme, mais beaucoup de fatigue. Harcèlement continuel entre des hommes d’affaire ignobles qui, dans le meilleur des cas, permettent à l’artiste de recevoir le 20% de son succès matériel. C’est vraiment triste. Dire qu’il faudra que j’ouvre bien les yeux dans quelques jours, quand j’espère définitiver mon contratvers là-bas !

328

Notre vie est très agitée, nous ne savons plus où donner de la tête, mais malgré toute cette dépense d’énergie, combien le travail serait beau et intéressant s’il n’y avait pas continuellement cette angoisse permanente que nous portons dans nos coeurs pour d’autres.

Igor Markéwitch, le compositeur, devenu depuis la guerre magnifique chef d’orchestre, a remporté des triomphes en Suisse et nous sommes heureux de l’avoir connu si bien ces derniers temp de pouvoir travailler ensemble la saison prochaine un peu partout. C’est un musicien remarquable et il fera une carrière merveilleuse si sa santé le permet.

M. a reçu une gentille lettre de Smara, elle lui écrira, du reste je laisse à M. la place pour donner de nos nouvelles moins imparfaitement que moi-même. Avez-vous reçu la pâte dentifrice ? Et le chocolat ? Je vous enverrai bientôt les cahiers Microcosmos j’espère qu’ils vous parviendront. Maintenant je file, selon ma mauvaise habitude, pardon, je laisse la machine à M. et vous embrasse mille fois, avec tous mes bons voeux et vous dise à très bientôt.

Votre,

Dinu

329

Geneva, 21 Martie 1948

Prea scumpă Dona Flora,

În ciuda dorinţei mele de a vă telegrafia în această dimineaţă, mă mulţumesc - este mai bine aşa - să vă transmit în această scrisoare toată afecţiunea şi să vă urez, alături de Madeleine şi mama mea toată fericirea posibilă (încă în zilele noastre), multă sănătate întâi de toate, curaj şi o viaţă mai bună !

Ne-am gândit mult la dumneavoastră în ultimul timp, scrisoarea dumneavoastră apropo de Schumann mi-a făcut imens de mult bine, regret că nu a fost transmis concertul din 16 Martie, însă cred că nu l-am cântat prea rău, iar acum în orice caz nu mă mai tem atât de mult de acest concert. Să sperăm că pentru discuri va putea fi la înălţimea aşteptărilor mele de la el (şi de la mine !).

Am revenit după 48 ore. Am refăcut turul Elveţiei timp de 10 zile în lung şi în lat, cu Bartók la Winterthur (foarte bine), un recital la Locle, acest Schumann la Basel care a avut un succes enorm şi în fine un recital Bach-Chopin la Berna. Peste tot am fost primit cu entuziasm. Dacă la Berna aveam un pian mai puţin respingător, puteam să dau mai mult. Acum, reculegere înainte de plecarea la Londra, unde am 6 concerte importante, în afară de discurile cu Karajan. Pentru orice eventualitate vă semnalez : 11 Aprilie, după-amiaza cu Karajan - Schumann; 13 Aprilie Glasgow BBC Scoţia cu Chopin - mi minor; 17 Aprilie BBC Londra - programul nr. 3 (concertul nu a fost fixat încă); iar pe 20 Aprilie după-amiza BBC programul nr. 3 - un moment solistic.

Aţi primit şi dumneavoastră un pachet ca acela pe care l-au primit ai mei ? Vă voi trimite mâine din nou, spuneţi-mi numai ce anume preferaţi. Cum vă merge cu sănătatea ? Inutil să vă descriu marea mea durere în faţa imposibilităţii materializării planului nostru drag. Pochon este la rândul lui dărâmat. Însă cine ştie ? În orice caz nimic definitiv în sensul negativ nu s-a întâmplat, cel puţin de aici. Să aşteptăm încă puţin.

L-am primit ieri la noi pe Backhaus, întors din America de Sud. Succes enorm, însă foarte obositor. E hărţuit încontinuu de oameni de afaceri oribili care, în cel mai bun caz, îi lasă artistului 20% din succesul lor material. Este realmente trist. Când mă gândesc că trebuie să deschid bine ochii peste câteva zile când va trebui să definitivez contractul meu de acolo !

330

Viaţa noastră este foarte agitată, nu ştim pe unde să ne mai scoatem cămaşa, însă în ciuda acestei cheltuieli de energie, cât de frumos ar fi lucrul dacă nu ar exista această angoasă permanentă pe care o purtăm în inimă gândindu-ne la alţii.

Igor Markewitch, compozitorul devenit după război un magnific dirijor, s-a bucurat de mari triumfuri în Elveţia şi suntem fericiţi că vom putea lucra împreună stagiunea viitoare mai peste tot. Este un muzician remarcabil şi va avea o carieră minunată dacă sănătatea i-o va permite.

M. a primit o scrisoare drăguţă dela Smara; îi va răspunde curând şi o voi lăsa de altfel pe M. să vă trimită veşti mai puţin imperfect decât mine de altfel. Aţi primit pasta de dinţi ? Şi ciocolata ? Vă voi trimite în curând caietele dela Mikrokosmos, sper că vă vor parveni.

Acum am fugit, după prostul meu obicei, îmi cer scuze, îi las maşina de scris lui M. şi vă sărut de mii de ori cu toate urările de bine.

Pe curând,

Al dumneavoastră,

Dinu

331

3 Mai 1948


J’ai la conscience lourde envers vous car j’ai failli à mes devoirs de reporter… pour être exacte, je dois vous avouer que de Londres j’avais fait un bulletin de l’activité artistique du Maestro, qu’à cette lettre il voulait ajouter ses impressions, il l’a prise et… je viens de la retrouver - mais je préfère vous donner de suite les dernières nouvelles. Il a joué, en récital, à Pleyel, cette vilaine grande salle - qui fort heureusement était pleine - il était dans un grand soir, malgré sa nervosité qui est excessive chaque fois qu’il se présente devant ce public parisien si gâté et si difficile. Il a commencé par des Bach; la Toccata en ré majeur, puis 4 préludes et fugues du Clavecin bien tempéré, et 2 chorals figurés (il a dû bisser le sol majeur). Je ne puis vous dire comment il a joué, si ce n’est que la salle en était bouleversée, tous ces gens, ces belles dames parées, ont été pris d’un remuement (recueillement), d’une émotion qu’on se serait cru dans une église. Ensuite il a donné 2 études et la Barcarolle de Chopin - en seconde partie les Etudes symphoniques et enfin je ne sais combien de bis. Les gens ne voulaient plus partir. Les paroles que je continue d’entendre de tous côtés me donnent une joie infinie, et je ne puis pas ne pas vous en faire part. Aussi bien Nadia Boulanger que tous les musiciens que nous connaissons déclarent qu’il est le seul à apporter ce message de beauté, de grandeur - à Londres de même l’impression a été profonde, et les critiques ont insisté sur le fait que en plus d’un admirable pianiste, il est un grand musicien - c’est si différent de ce que l’on a l’habitude d’entendre de ces virtuoses d’Amérique où plus rien n’existe que la technique, le côté extérieur. Il est vrai qu’il a fait des progrès immenses, qu’il est en possession de son instrument comme jamais jusqu’ici, et que son assurance convainct tout le sonde » il ne doute plus de lui, n’hésite plue - et il donne à pleines mains, en parfait serviteur de la musique.

Nous sommes vraiment très heureux aussi bien de la réussite que de la manière dont on l’a compris. Le séjour à Londres très agréable - nous attendons avec impatience les épreuves du Concerto de Schumann avec Karajan - (qui l’a accompagné divinement, après avoir été assez peu commode au début) il «sent» ce concerto d’une manière quelque peu différente de Dinu - K. insist sur le caractère d’intimité et souhaitait une fusion complète entre le piano et l’orchestre - il faut dire que le II-e mouv. envisagé de la sorte est un des plus beaux lieds qui soit. Le récital de Londres a été un grand succès, la salle était pleine quoique étant sa première apparition devant ce public - et il a réagi comme des latins. Les concerts à l’Albert

332

Hall me déçoivent toujours - ce n’est pas une salle mais un hangar pour avions, l’acoustique mauvaise, et puis on entend trop peu, l’audition vous arrive de trop loin - même les tutti forte d’orchestre sont de maigres mezzo-forte - par contre on entend parfaitement les pianissimi - et il faut dire que le son si pur de Dinu portait admirablement - surtout dans le Mozart. Car il a joué deux fois - à une semaine de distance. A la B . B. C. il a joué la Waldstein - et toujours à la B. B. C. (mais cette fois il nous a fallu aller en Ecosse à Glasgow - 10 hr. de train) le Concerto de Chopin. Ce fut aussi un grand soir malgré la fatigue du voyage. Il a enregistré, à part le Schumann, la Barcarolle et Alborada - pour cette dernière je suis assez perplexe - car il était fatigué - c’est une tension nerveuse que l’on peut difficilement imaginer - ce soin constant de la perfection technique entrave parfois la liberté d’expression. Nous avons eu d’excellentes nouvelles pour la vente des disques - c’est une source de revenus pas à dédaigner - et cela aide énormément un artiste à se faire connaître.

Maintenant je suis seule à Paris, chez une amie - il est allé jouer à Lyon et à Valence et revient demain soir pour rencontrer l’envoyé de Columbia (le grand trust des imprésarios des USA qui désire l’entendre. Il va falloir ces prochains jours décider dans quel continent nous irons l’année prochaine. J’envisage avec inquiétude ces départs lointains, craignant toujours pour la santé - le dernier traitement a laissé des traces, en ce sens qu’il a le bras gauche très enflé - il me disait en riant «eh bien, Florica serait contente maintenant, mes basses sont formidables !» Il devrait pouvoir se reposer un peu, hélas ce n’est pas possible - nous arrivons le 6 au matin a Genève et le 7 au soir il joue, un récital, à Montreux et les concerts se suivent impitoyablement. J’ai hâte d’être en juillet à Sils - il jouera aussi mais sera plus tranquille et enfin, nous resterons sur place. Ces continuels déplacements sont très fatigants à la longue.

A notre retour à Genève je dois m’occuper de meubler notre grenier - car notre propriétaire reprend tous ses meubles, nous n’aurons que les amies ! J’avais supplié Touchiky de faire le nécessaire pour expédier les caisses de maman - car vous penser que nous ne pouvons tout acheter - voudriez-vous lui téléphoner et lui demander ce qu’il en est de cette expédition ? C’est un besoin urgent et je ne comprends pas pourquoi elle ne me répond même pas. Il en est de même pour mes papiers de divorce - il faut absolument en finir avec cette histoire qui n’a que trop traîné. Je vous remercie d’avance de ce que vous voudriez bien faire pour nous. Les nouvelles de Moaca (Cucoana) (Couca) sont meilleureset j’en suis si heureuse car Dinu se fait toujours tant de souci pour elle et pour son frère - la bonté de Dinu est un continuel

333

émerveillement pour moi, mais c’est pourquoi il joue comme il joue… Nous avons hier reçu vos cartes - tant mieux si tout vous est parvenu - si vous avez besoin de quelque chose dites-le je vous l’enverrai de suite. Mr. Pochon nous demande de vos nouvelles, et n’a pas perdu l’espoir - qu’en pensez-vous ? peut-on espérer ?

A Londres nous avons entendu Celibidache- Grand talent - Mr. Constant était là avec sa femme - nous l’avons vue à Paris après le récital - nous ne l’avons jamais entendue - mais on s’en méfie un peu. Hier au soir nous avons eu le privilège d’entendre Nadia Boulanger qui, avec Soulima Stravinsky, ont joué la dernière œuvre de Stravinsky le ballet Orphée - une oeuvre très hermétique mais nullement indifférente - cependant il faut plusieurs auditions pour en juger vraiment.

J’ai connu le jeune chef américain Bernstein - qui remporte des triomphes à New-York - je l’ai entendu en tant que pianiste - il a des dons extraordinaires et un dynamisme effarant - oui mais si on lui demandait de jouer une fugue de Bach, que se passerait- il ? Entendu Youra Gouller, quelle déception… son jeu est aussi fané que son visage.

Je termine cette longue lettre en vous embrassant avec toute ma fidèle affection - et en vous priant de me rappeler au bon souvenir de nos amis.

Madeleine

Mon affection à Smărăndiţa, Radu et Lisette - Je leur écrirai bientôt.

Paris est merveilleux comme toujours - mais la vie y est bien difficile. Toto est ici - toujours famélique et insaisissable…

Nous pensons à vous, nous parlons de vous, vous faites partie de notre vie.

334

3 mai 1948

Prea scumpă Dona Flora,

Am mustrări de conştiinţă faţă de dumneavoastră, căci nu mi-am respectat misiunea de reporter… ca să fiu precisă, trebuie să vă mărturisesc că la Londra v-am întocmit un buletin al activităţii Maestro-ului, care voia să îşi adauge impresiile la acea scrisoare, a luat-o şi… abia ce-am regăsit-o. Însă prefer să vă dau de îndată cele mai noi veşti. A avut un recital la Pleyel, această sală nesuferită, care din fericire a fost plină - a fost o seară măreaţă, în ciuda emoţiilor excesive pe care le are mereu de fiecare dată când se prezintă în faţa acestui public parizian atât de capricios şi dificil. A început cu Bach : Toccata în Re major, apoi 4 Preludii şi Fugi din Clavecinul bine temperat şi 2 Coraluri (a trebuit să cânte la bis pe cel în Sol major). Nu vă pot descrie cum a cântat. Sala a fost bulversată, toţi aceşti oameni, toate aceste dame gătite au fost cuprinse de o reculegere, de o emoţie, că ne-am fi putut crede într-o biserică. Apoi a cântat 2 studii şi Barcarola de Chopin - în cea de-a doua parte Studiile simfonice şi în final nu ştiu câte bisuri. Oamenii nu mai voiau să plece. Cuvintele pe care le aud din toate părţile îmi dau o bucurie infinită şi nu pot să nu vă scriu despre asta. Nadia Boulanger, ca toţi muzicienii de altfel, declară că el este singurul care aduce acest mesaj de frumuseţe, de măreţie; şi la Londra impresiile au fost profunde, iar criticii au insistat asupra faptului că în afară că este un pianist admirabil, este şi un mare muzician - este atât de diferit de ceea ce avem obiceiul să auzim la virtuozii din America. Acolo nimic nu există dincolo de tehnică, de aspectul exterior. Este adevărat că a făcut progrese imense, că îşi cunoaşte instrumentul mai bine ca niciodată şi că siguranţa lui convinge pe toată lumea, nu se mai îndoieşte de el, nu mai ezită, se dăruieşte cu toată inima, ca un perfect slujitor al muzicii.

Suntem la fel de fericiţi de reuşită, ca şi de maniera sa de a o înţelege. Şederea la Londra a fost foarte agreabilă, aşteptăm cu nerăbdare probele pentru Concertul de Schumann cu Karajan (care l-a acompaniat într-un mod divin, după ce la început nu a fost deloc comod. Simte Concertul acesta de Schumann altfel decât Dinu). K. insistă asupra caracterului intim - trebuie spus că partea a II-a sub viziunea aceasta este cel mai frumos lied posibil. Recitalul de la Londra a avut un mare succes, sala a fost plină, chiar dacă era la prima apariţie în faţa acestui public şi a reacţionat ca un popor latin. Concertele de la Albert Hall mă dezamăgesc mereu - nu este o sală, ci un hangar de avioane. Acustica este proastă şi

343

impresarul lui mă anunţă că va fi în Anglia la acel moment şi că totul cade. Ciudată atitudine ! În fine ! Îmi cer scuze că nu v-am trimis încă Bartók-ul cerut, o să o fac fără greş acum. De asemenea vă trimit un colet dacă asta nu vă complică viaţa acolo. Ne gândim atât de des la dumneavoastră, vorbim despre dumneavoastră cu atâţia oameni care ajung să vă cunoască foarte bine prin intermediul amintirilor noastre. Ne dorim cu ardoare ca totul să vă meargă bine, scrieţi-ne când veţi putea, puţin şi des. Mulţumim pentru cartea poştală. Însă aşteptăm mai mult.

Vă sărut de mii de ori cu multă afecţiune şi vă urez multă sănătate, succes şi pe curând poate totuşi.

Al dumneavoastră,

Dinu

Dinu Lipatti, Clara Haskil şi Wilhelm Backhaus

344

Genève 11 Sept. 1948197

Je suis heureuse de pouvoir vous donner de bonnes nouvelles. Le corbeau va beaucoup mieux mais il a été malade. Toute activité suspendue pour quelque temps. Mais il reprend un peu son travail. Avec quelle joie… et pour nous cela semble miraculeux de le revoir à la maison et de l’entendre ! Merci de votre lettre. On vous écrira longuement bientôt. Nous vous embrassons avec toute affection.

D. M.

Geneva, 11 Septembrie 1948

Sunt fericită să vă pot da veşti bune. Corbului198 îi merge mult mai bine, însă a fost destul de bolnav. Orice activitate suspendată pentru un timp. Îşi reia încet-încet lucrul. Cu câtă bucurie… Iar pentru noi e aproape miraculos să îl avem din nou acasă şi să îl ascultăm. Vă mulţumim pentru scrisoare. Vă vom scrie mai pe larg în curând. Vă sărutăm cu afecţiune.

D. M.

197 Carte poştală ilustrată. 198 Nume de alint pe care i-l dă Madeleine lui Dinu Lipatti.

345

Genève le 28 Octobre 1948


Pourquoi ce si long silence, savez-vous que cela nous peine de ne rien savoir de vous depuis… des mois ? ? Je vous avais lancé une carte dans la joie de pouvoir vous donner de meilleures nouvelles de mon corbeau. L’avez-vous reçue ? Après ce moment heureux, nous avons passé encore une fois par de teribles inquiétudes car il y a eu une petite récidive de la maladie qui a pu être enrayée à temps. Je puis dire que ce fut un rude coup, mais je crois qu’il est, maintenant, vraiment dans une bonne voie. Il continue à se ménager, mais en profite pour travailler ferme, et si le mieux continue comme ces derniers jours» nous pouvons espérer partir pour Londres où il a des concerts très importants. Il a renoncé à la première partie de la tournée qui comportait des concerts avec orchestre en Ecosse, mais il était encore trop faible et les docteurs lui ont interdit cette fatigue. A Londres, il donne un récital à Covent-Garden (Chopin), un concert à l’Albert Hall, et plusieurs émissions à la B. B. C., avec et sans orchestre. De là il s’agit d’aller en Portugal et à côté, mais tout dépend de son état de santé. Cette maladie l’a terriblement mûri et son jeu y a gagné encore plus de profondeur. Chaque note a un sens, il me semble l’entendre parler. Avez-vous eu l’occasion d’entendre son enregistrement de Schumann ? Il a été transmis par plusieurs postes de radio. Il serait très désireux de savoir ce que vous en pensez. La grande réussite c’est l’Alborada, le meilleur de ses enregistrements je crois. S’il a le temps il ira encore mettre un peu de musique «en conserve». C’est très intéressant pour plus tard et aide beaucoup à vous faire connaître par delà les mers, et comme il est question d’y aller la saison prochaine, cela peut être utile.

Il est aussi question d’aller en Australie, le contrat est en voie d’élaboration, et sera bientôt signé, mais tout, évidemment, dépend de sa santé. Après ce terrible été qui n’a été fait que d’inquiétudes, nous avons joui des dernières semaines d’automne qui ont été miraculeusement belles. Il pleut maintenant, le brouillard est là, mais on reste bien sagement dans notre petit grenier qui est devenu encore plus gentil depuis que nous y avons nos choses. On ne pense pas à toutes les nouvelles inquiétudes, à quoi bon ? On attend.

Au revoir, chère Dona Flora, écrivez-nous vite, nous avons hâte de vous lire. Nous espérons que votre santé est bonne. Rappelez-nous au bon souvenir de nos amis communs.

Veuillez dire à Smărăndiţa, Lisette et Radu que je les embrasse et pense à eux.

Madeleine

346

Geneva, 28 Octombrie 1948

Scumpă Dona Flora,

De ce această tăcere, nu ştiţi oare cât ne întristează să nu ştim nimic de dumneavoastră de… luni de zile ? V-am trimis o carte poştală bucuroasă să vă pot da veşti mai bune despre corbul meu. Aţi primit-o ? După acel moment fericit, am trecut din nou printr-o serie de mari nelinişti, căci are loc o mică recidivă a bolii, care a putut fi eradicată prin raze X la timp. Pot să spun că a fost o lovitură dură, însă acum chiar cred că este pe calea cea bună. Continuă să se menajeze, dar profită pentru a lucra şi dacă totul merge bine putem spera să plecăm la Londra unde are concerte foarte importante. A renunţat la prima parte a turneului care includea concerte cu orchestra în Scoţia, însă era prea slăbit şi doctorii i-au interzis acest efort. La Londra dă un recital la Covent-Garden (Chopin), un concert la Albert Hall şi mai multe transmisiuni la BBC cu şi fără orchestră. De acolo este vorba să mergem în Portugalia şi primprejur, însă totul depinde de starea lui de sănătate. Această boală l-a maturizat foarte mult, iar interpretările au câştigat şi mai mult în profunzime. Aţi avut ocazia să ascultaţi înregistrarea cu Schumann ? A fost transmisă la mai multe posturi de radio. Şi-ar dori foarte mult să ştie ce părere aveţi. Marea reuşită este Alborada, cea mai bună înregistrare a sa cred. Dacă va avea timp, va merge să mai pună puţină muzică „la conservă”. Este foarte interesant pentru mai târziu şi ajută mult la câştigarea unui renume dincolo de mări. Iar cum este vorba să mergem acolo stagiunea viitoare, ar putea fi util.

Se pune de asemenea problema să mergem în Australia, contractul este în curs de elaborare şi va fi semnat curând. Însă totul depinde în mod evident de sănătatea lui. După această vară teribilă plină de nelinişti ne-am bucurat de ultimele săptămâni de toamnă care au fost miraculos de frumoase. Acum plouă, e ceaţă, însă rămânem cuminţi în mansarda noastră, care a devenit şi mai drăguţă de când avem lucrurile noastre aici. Nu ne gândim la noile motive de îngrijorare, la ce bun ? Aşteptăm.

La revedere, dragă Doamnă Flora, scrieţi-ne repede, abia aşteptăm să vă citim. Sperăm că sănătatea dumneavoastră este bună. Salutări prietenilor noştri comuni.

Transmiteţi-i vă rog Smărăndiţei, lui Lisette şi lui Radu că îi sărut şi că mă gândesc la ei.

Madeleine

361

Genève, le 7 Avril 1950207


Un mot pour vous dire que nous pensons à vous et pour vous souhaiter bonne fête et vous envoyer toute notre profonde affection Pardonnez mon grand silence j’ai passé de nouveau par de pénibles mois. Rechute, complications osseuses, tachicardie, etc. Actuellement beaucoup mieux, je sors d’un long traitement radiologique qui m’a horriblement anémié, malgré tout j’ai donné sept concerts, rentrée triomphale, salles combles.

Espère pouvoir faire disques en Mai. Les forces diminuées mais comme je suis de plus en plus dégagé, le son reste grand. Je ne peux plus travailler 2 heures de suite, mais si on contourne l’obstacle, la vie vaut encore la peine d’être vécue. J’aimerais tant savoir comment vous allez, santé, travail, etc.

Dites-nous aussi des nouvelles de Radu, Smara, Risette.

Le maître infatigable rentre ville lumière ces jours-ci. Ils vivent dans deux chambres faute d’argent. Triste. A 33 ans cela est moins grave qu’à 70, Toto bien. Il doit venir par ici ces jours.

Backhaus nous a donné un si bémol Brahms magistral. J’aimerais pourtant travailler en été plutôt le ré mineur, il y a tellement plus de musique. Mad et moi vous écrirons lettre détails bientôt. Affectueusement,

Votre

Dinu

207 Carte poştală simplă.

364

Geneva, 14 Iulie 1950

Prea dragă Dona Flora,

O scrisoare de opt pagini mi-aş dori să vă scriu, ci nu o carte poştală, însă între timp măcar aceste câteva rânduri ca să vă spun că de o lună iau un medicament minunat - Cortizon - care m-a pus din nou pe picioare şi sunt ca înaintea maladiei, studiez 5-6 ore pe zi la pian, 40 de minute de mers pe jos, apetit feroce şi vitalitate pe de-a-ntregul regăsită; nici medicii nu îşi revin din uimire. Tocmai am terminat un lucru pasionant : timp de două săptămâni am înregistrat aici pentru Columbia toate Valsurile de Chopin, Partita nr. 1 de Bach, Sonata în la minor de Mozart, 3 Coraluri şi Siciliana de Bach pe un minunat Steinway. Mai ales Bach şi Mozart au ieşit de minune. Cum aş putea să vă fac să le ascultaţi ? Mad. nu mai poate de câtă muzică a ascultat, am fost amândoi sub tensiune, dar am avut parte de recompense.

Din 6 Iunie ne aflăm la ţară, într-o casă - viaţă sănătoasă şi în ciuda tuturor chinurilor îmi recapăt pofta de viaţă. În Octombrie Columbia revine pentru o altă serie : Waldstein, Toccata Bach-Busoni, Studiile Simfonice de Schumann.

Ascultaţi-mă dacă puteţi de la Lucerna pe 23 August (Beromünster) la ora 20:00 - Mozart do 467 cu Karajan şi pe 16 Septembrie la Besançon pe undele franceze - recital. Ne-am dori atât de mult să ştim cum vă merge. Vorbim atât de des despre dumneavoastră cu prietenii noştri muzicieni. Spuneţi-ne cum a fost recolta pianistică a clasei dumneavoastră în acest an ? Ce se mai alege de prietenii noştri ? Katz îmi imaginez că a crescut din toate punctele de vedere. De la Marele Maestru nicio veste, cântă pentru a-şi câştiga viaţa, destul de precar. Toto e la Panam (Paris), lucrează şi el. Nadia B. va veni câteva zile la noi la sfârşitul lui Iulie. Vă sărutăm cu drag,

al dumneavoastră,

D.

365

Chêne, le 3 Septembre 1950


Combien souvent nos pensées vont vers vous, et cependant des mois passent sans qu’on vous écrive - mais vous savez bien qi ce n’est pas de l’oubli - tout simplement que la vie est ainsi faite qu’elle vous laisse peu de temps pour ce qui vous tient souvent le plus au coeur. Mon mari vous a écrit quelle heureuse transformation s’est opérée pour la santé grâce a ce médicament miraculeux - si la maladie, hélas, n’est pas encore vaincue, au moins n’a-t-il plus ces fièvres, ces douleurs qui l’anéantissaient - maintenant on a commencé un nouveau remède qui vient directement d’outre Atlantique - il est le premier en Europe à l’avoir reçu.

On espère beaucoup, que ceci combiné avec la Cortisone et le traitement aux rayons X enrayera cette vilaine maladie. Il a repris son entrain, sa bonne humeur, et son travail - tandis que je vous écris il «épluche» la Sonate de Strawinsky, qu’il met dans son prochain programme (le 7-e). Je ne sais s’il vous a écrit qu’il a reçu de plusieurs amis, un splendide Steinway, aussi de Hambourg, de 2m 11 - donc un vrai grand piano - qui sonne merveilleusement - dont la mécanique est parfaite sans être trop facile- pour le travail il a son vieux Steinway, qui celui-là est nettement réticent - c’est bon pour les doigts et aussi il garde le nouveau pour «jouer» le soir. Il y a quelques jours il a joué à Lucerne - l’avez-vous entendu (le concerto en do maj. de Mozart) - avec Karajan - vous auriez été aussi émue que moi de voir cette salle délirante d’enthousiasme - quelques jours avant il avait été très mal et l’approche de ce concert était un sujet d’angoisses supplémentaires - c’est à peine l’avant-veille du concert que la fièvre est tombée (on avait le Cortisone pour faire d’autrès piqûres). Maintenant il se prépare à jouer à Besançon un récital, dans le cadre du festival international, le 16 sept, à 4 1/2-, c’est radio-diffusé par les postes français. Nous sommes dans l’attente des épreuves des disques faits en juillet - la Sonate de Mozart et la Partita en si bémol, cela sortira en long playings, ces nouveaux disques qui durent environ 30 minutes chaque face - ce sera le premier disque fait en Europe qui paraîtra sous cette forme - il est question d’aller chez Shakespeare début octobre si tout va bien - car avec mon mari on ne peut guère faire de projets à longue échéance - mais on espère toujours - nous avons traversé de si sombres moments et Dieu nous a aidés à en sortir.

Voulez-vous dire à Mişucă que nous pensons beaucoup à lui très affectueusement - que si on ne lui écrit pas c’est pour ne pas le déranger ! Nous sommes heureux d’apprendre que les nôtres se portent bien - et que votre santé s’est

366

rétablie - nous avons eu des échos enthousiastes du concert de Katz à Arad. S’il joue à la radio faites-le nous savoir nous serions ravis de l’entendre - si j’ai bonne mémoire il est doué d’une nature poétique - chose rare surtout chez les jeunes - tous ceux que l’on entend sont pourvus de techniques brillantes et avec rien d’autre !

Depuis juin nous habitons une charmante vieille maison, spacieuse, qui se trouve dans un grand jardin - le tout abandonné depuis des années - ce sont des amis qui nous l’ont prêtée, mais elle était vide et il n’a fallu faire un déménagement, essayer de frayer des passages dans les herbes folles qui avaient tout envahi !

Mon mari se sent si bien ici, qu’il ne rêve que d’y rester - cela va se décider ces prochains jours - et nous sommes assez inquiets car il est venu des gens pour louer. Le grand chagrin serait que si nous retournons dans notre grenier on ne pourra prendre le nouveau piano, et puis il y a quatre étages à monter - et évidemment moins d’air - ici D sort tous les jours faire sa promenade dans le jardin - et s’il est fatigué il s’installe sur la terrasse.

Dernièrement nous avons eu la visite de Toto venu pour quelques jours à Genève - sombre et famélique comme toujours. - Sa vie est très difficile - heureusement que sa mère est très gentille et s’occupe bien de lui; il vient de nous écrire qu’il partait pour l’Espagne - pas pour s’y établir comme tant d’autres… s’ils ne préfèrent pas l’Afrique - mais on ne veut pas penser à ces choses ici on espère encore.

A ma honte je dois vous dire que je ne travaille presque plus - mais ces derniers mois j’ai été entièrement absorbée par mon rôle d’infirmière car même dans les moments les plus tragique je n’ai pas voulu que D aille en clinique - heureusement que je puis lui faire les piqûres - certaines fois j’en faisais 5 ! !

Cuénod, le ténor, m’a proposé d’enregistrer avec lui des lieder peu connus de Schubert. Mais la période ne me convient pas car c’est au moment où nous espérons aller pour que D. enregistre le Concerto en mi de Chopin avec Galliera. Pour fermer (février) un concert est prévu avec Furtwängler à l’Albert Hall - le Schumann. Il y a encore beaucoup de projets dans l’air mais dépend de la santé de mon mari.

Voulez-vous dire à Smărăndiţa que je pense à elle, qu’elle me pardonne si je l’ai laissé si longtemps sans nouvelles mais vraiment j’étais si abattue, si découragée, qu’il m’était impossible de tenir une plume en mains. Maintenant il y a une lueur d’espoir et on s’y accroche.

371

Genève, le 14 Sept. 1950209

Très, très, Chère,

Un mot seulement pour vous dire que nous pensons tous les deux à vous et moi spécialement depuis que, miraculeusement remis sur pieds, je retrouve petit à petit ma vitalité artisanale et me forces musculaires, ce qui se traduit par une plus ample sonorité et l’espoir de rejouer, quand même, dans un an les pièces de bravoure que je croyais à jamais interdites depuis cette maudite maladie. Avez-vous reçu la lettre de Mad ? Comment allez-vous ?

Une carte please !

J’ai très envie ce matin de suivre le conseil du fils de M-me Donafl et envoyer à celle-ci les disques de son enfant. Essayons toujours et dites à cette dame que si, après frais de réception déduits et après usage, elle trouve son compte à les placer chez des amateurs de ce genre, qu’elle le fasse sans hésiter car son fils lui en enverra d’autres et il sera ainsi heureux d’abord de les lui faire connaître et ensuite de savoir qu’ainsi cette dame en bénéficiera matériellement. Je vous embrasse et attends nouvelles. Je jouerai environ 2 fois par mois.

Votre

D.

209 Carte poştală simplă.

372

Geneva, 14 Sept. 1950

Foarte, foarte draga noastră,

Un cuvânt numai pentru a vă spune că ne gândim amândoi la dumneavoastră mai ales de când sunt din nou pe picioare în mod miraculos, regăsesc vitalitatea artizanală şi forţele mele musculare, ceea ce se traduce printr-o sonoritate amplă şi speranţa de a cânta din nou peste un an piese de bravură pe care le credeam pe veci interzise de la declanşarea blestematei acesteia de boli. Aţi primit scrisoarea de la Mad. ? Ce mai faceţi ? O carte poştală, please !

Am foarte mare poftă să urmez în această dimineaţă sfatul fiului D-nei Donafl. şi să-i trimit acesteia discurile copilului ei. Să încercăm mereu şi spuneţi-i aceste dame că dacă după cheltuieli de recepţie deduse şi după folosire găseşte convenabil să le plaseze la amatori ai genului, să o facă fără ezitare, căci fiul ei îi va trimite altele şi va fi astfel fericit în primul rând să i le aducă la cunoştinţă şi apoi să ştie că ele îi vor putea fi utile din punct de vedere material. Vă sărut şi aştept noutăţi. Voi cânta de aproximativ două ori pe lună.

Al dumneavoastră,

D.

NADIA BOULANGER 1887 – 1979

375

III. Corespondenţa dintre

DINU LIPATTI şi NADIA BOULANGER

379

Fundatzeanca, le 9 Août 1936

Chère Mademoiselle,

Depuis deux semaines seulement nous nous sommes installés à l’une de nos terres.

La région est presque montagneuse et le temps, malgré les chaleurs qui règnent dans tout le reste du pays, est très agréable.

Pour le moment je ne fais rien. J’accumule seulement des forces nouvelles pour la saison prochaine et je ne recommencerai le travail qu’au mois de Septembre.

J’espère que ma lettre de Bucarest Vous a trouvée encore à Paris.

Au sujet de mon récital, je crois que je finirai par ne pas le donner. Il me prendrait trop de temps et je n’aurais ensuite une minute de libre pour composer. En tout cas, je travaillerai sûrement le programme que je Vous ai envoyé de Bucarest.

Vous plaît-il dans l’ordre actuel ?

Je serais si heureux d’avoir quelque lignes de Vous mais je n’ose pas l’espérer. Je sais combien Vous travaillez et à quel point c’est difficile de répondre à tous ceux qui Vous écrivent.

Mes parents Vous prient de recevoir leurs affectueux souvenirs.

Permettez-moi, chère Mademoiselle, de Vous exprimer encore une fois mes plus profonds sentiments de reconnaissance, ainsi que mes hommages respectueux.

Votre tout dévoué,

Dinu Lipatti

Mon adresse actuelle est : Comuna Glâmbocata, Judeţul Dâmboviţa, prin Oficiul Găeşti

380

Fundăţeanca, 9 August 1936

Stimată Domnişoară,

De două săptămâni ne-am instalat pe una dintre moşiile noastre.

Cum ne aflăm într-o regiune nu departe de munţi, vremea este foarte agreabilă şi suntem la adăpost de căldurile resimţite în restul ţării.

În momentul de faţă nu fac aproape nimic; acumulez forţe pentru stagiunea care urmează, iar de lucru nu mă voi reapuca decât în Septembrie.

Sper ca scrisoarea pe care v-am trimis-o de la Bucureşti V-a găsit încă la Paris.210

În ceea ce priveşte recitalul, cred că voi sfârşi prin a-l anula. Mi-ar lua prea mult timp să îl pregătesc şi nu mi-ar mai rămâne niciun minut pentru a compune. În orice caz voi studia numai programul pe care vi l-am trimis de la Bucureşti.

Cum vi se pare în ordinea actuală ?

M-aş bucura foarte mult să primesc câteva rânduri de la Dumneavoastră, dar nu îndrăznesc să sper că îmi veţi putea scrie. Ştiu cât de mult lucraţi şi cât ar fi de dificil să le răspundeţi tuturor celor care vă scriu.

Părinţii mei vă trimit cele mai calde salutări.

Permiteţi-mi stimată Domnişoară, să-mi exprim cele mai profunde sentimente de recunoştinţă odată cu omagiile mele respectuoase.

Al dumneavoastră devotat,

Dinu Lipatti

Adresa mea actuală este : Comuna Glâmbocata, Judeţul Dâmboviţa, prin Oficiul Găeşti.

210 Scrisoarea din Bucureşti, la care se referă Dinu Lipatti, nu se află în colecţia Bibliotecii Naţionale din Paris.

381

Bucarest, le 24 Novembre 1936


Il y a long temps que je ne Vous ai plus donné de mes nouvelles et je regrette profondément. J’espère que ma lettre, envoyée à Cauterets, Vous y a trouvée encore.

Depuis, bien des choses ont surgi dans mon activité. D’abord, les deux concerts que j’ai donnés à Bucarest, dont le premier avec Georges Enesco. Nous avons joué, dans un récital à l’Athénée Roumain, la 10-ème Sonate de Beethoven, celle de Franck et ma Sonatine à moi.

Je crois qu’il serait difficile de ne pas faire «un parfait ensemble» lorsqu’on joue avec un grand artiste comme Enesco. Et si j’en crois aux critiques des musiciens, il paraît que j’ai réussi à mener à bonne fin la tâche difficile qui m’avait été donnée de jouer à côté de ce grand magicien.

Le 12 Novembre j’ai joué au premier concert symphonique de la saison dirigé par Georges Georgesco, le Concerto en ré mineur de Mozart et le Capriccio de Strawinsky. J’ai été heureux de constater combien le Capriccio a plu à notre public ! L’orchestre, malgré le nombre restreint des répétitions, s’est bien tiré d’affaire.

A présent je suis pris d’assaut de toutes parts de donner aussi un récital, mais je me refuse obstinément et je m’enferme chez moi pour recommencer le travail componistique. Le Trio est fini depuis le mois d’Octobre et je le jouerai avec de très bons partenaires, à la “Musique Nouvelle”. Malheureusement il n’est pas encore entièrement copié à la plume.

Pour le moment je n’ai qu’un seul désir : celui d’achever les anciennes choses, c’est à dire la Toccata et la Suite classique. S’il n’y avait pas eu entre temps ces concerts, j’aurais certainement composé autre chose de nouveau. Mais il faut bien que je fasse, de temps en temps, pacte de bonne alliance avec le piano aussi !

Notre séjour en Roumanie a dû encore se prolonger, à cause des nouvelles difficultés concernant les devises étrangères imposées par notre gouvernement. Nous espérons quand même revenir en France vers le 10 Janvier 1937. J’attends avec une telle impatience ce retour !

Mes parents me chargent de Vous transmettre leurs très affectueux souvenirs. Recevez de ma part aussi, je Vous prie chère Mademoiselle, mes sentiments de profonde et infinie reconnaissance, ainsi que mes hommages respectueux.


Dinu Lipatti

12, Boulevard Lascar Catargi Bucarest III

382

Bucureşti, 24 Noiembrie 1936


Regret profund că am lăsat să treacă atâta timp fără să vă trimit veşti. Sper că scrisoarea pe care v-am trimis-o la Cauterets211 v-a parvenit înainte de plecare.

Multe lucruri au apărut de atunci în activitatea mea. În primul rând cele două concerte de la Bucureşti, între care cel dintâi alături de George Enescu. Am prezentat împreună la Ateneul Român Sonata nr. 10 de Beethoven, pe cea de Franck şi apoi propria mea Sonatină.

Cred că ar fi dificil să nu formezi un duo perfect atunci când te afli pe scenă alături de un mare artist precum George Enescu. Iar dacă e să mă iau după remarcile muzicienilor, se pare că am reuşit să duc cu bine la capăt dificila misiune ce mi-a fost dată - aceea de a cânta împreună cu acest mare magician.

Pe data de 12 noiembrie am prezentat în deschiderea stagiunii Concertul în re minor de Mozart şi Capriccio-ul de Stravinski, cu dirijorul George Georgescu. M-am bucurat să constat succesul pe care l-a avut Capriccio-ul în rândul publicului ! Iar orchestra, în ciuda numărului mic de repetiţii, s-a descurcat foarte bine.

Actualmente toată lumea mă asaltează cerându-mi să dau un recital, dar refuz cu încăpăţânare şi mă încui în birou pentru a relua compoziţia. Trioul este gata încă din luna Octombrie şi îl voi prezenta numai cu muzicieni foarte buni la Societatea de Muzică Nouă212. Din păcate nu este încă în întregime transcris în cerneală.

În acest moment nu îmi doresc decât un singur lucru : acela de a termina ceea ce am lăsat neîncheiat, cu alte cuvinte Toccata şi Suita clasică213. Dacă nu s-ar fi interpus aceste concerte, cu siguranţă aş fi compus ceva nou între timp. Dar trebuie totuşi din când în când sa fac un pact de bună alianţă şi cu pianul.

211 Staţiune montană în sud-vestul Franţei. 212 „Musique Nouvelle” - asociaţie muzicală din Paris. 213 “Suite classique” este primul titlu dat de Dinu Lipatti cunoscutei sale compoziţii Concertino în stil clasic pentru pian şi orchestră de cameră.

383

A trebuit să ne prelungim şederea în România din cauza noilor dificultăţi privind devizele impuse de Guvernul nostru. Sperăm totuşi să revenim în Franţa în jurul datei de 10 ianuarie 1937. Aştept cu nerăbdare să mă întorc acolo.

Părinţii mei mă însărcinează să vă transmit salutările lor afectuoase. Primiţi şi din partea mea, stimată Domnişoară, sentimentele mele de profundă şi infinită recunoştinţă, precum şi omagiile mele respectuoase.


Dinu Lipatti

Bulevardul Lascăr Catargi nr. 12, Bucureşti III

384

Bucarest, le 23 Décembre 1936


Tout d’abord permettez-moi de Vous souhaiter tous les bonheurs possibles pour la nouvelle année et en principal une parfaite santé.

J’espère que ma dernière lettre, où je Vous décrivais les deux concerts que j’ai donnés à Bucarest, Vous est parvenue.

Je suis si heureux à l’idée que d’ici peu je Vous verrai et que je serai de nouveau à Paris ! En effet, nous espérons y être vers le 12 Janvier. Mon père mène toujours la grande bataille contre ceux qui accordent si difficilement les devises étrangères, mais je crois que les choses vont s’arranger jusqu’à la fin.

Je pense avec plaisir aux beaux concerts qu’on peut avoir à Paris, quoique chez nous aussi il y a eu, depuis l’automne, une série de grands virtuoses et chefs d’orchestre. J’ai connu personnellement Molinari, qui dirige à l’Augusteo de Rome et qui, après m’avoir entendu jouer, m’a promis quelques engagements à Rome.

C’est un très scrupuleux chef d’orchestre et - surtout - très autoritaire. On m’a dit qu’il est aussi un admirable pianiste.

Rubinstein nous a donné un récital et cinq Concertos avec l’orchestre Philharmonique. Il a été dans une forme extraordinaire !

J’aime beaucoup cette qualité de piano et je trouve que, depuis quelques années, ce grand virtuose est encore en progrès !

Les jours derniers j’ai déjeuné avec le pianiste allemand Wilhelm Kempff, qui est un magnifique musicien. Il a joué avec l’orchestre les Concertos en fa mineur de Bach, en ré mineur de Brahms, en mi bémol de Beethoven et l’adorable ré mineur de Mozart.

Il n’est pas si pianiste que Rubinstein, mail il est très profond et extrêmement sensible. Lui, aussi, m’a dit qu’il m’arrangera un récital et deux concerts symphoniques dans deux ans, quand il sera de retour à Berlin.

Il y a quelque jours, j’ai fini, enfin !, la Suite classique.

D’ailleurs il était temps !

Hier soir j’ai joué mon Trio à l’Association de la Musique Nouvelle, avec deux musiciens assez bons. Nous le jouerons encore une fois à la Radio de Bucarest le soir du 19 Décembre. Une pareille musique, même bien exécutée, peut paraître bizarre à la première audition.

385

Ici il fait un temps superbe, ensoleillé, comme le printemps.

Nous tâcherons d’en prendre une petite réserve avant de partir pour Paris !

Mes parents me chargent de Vous transmettre leurs plus affectueux souvenirs. Recevez, chère Mademoiselle, je Vous prie, mes plus profonds sentiments de reconnaissance, ainsi que mes hommages respectueux.


Dinu Lipatti

12 Bd. Lascar Catargi Bucarest III

386

Bucureşti, 23 Decembrie 1936


În primul rând permiteţi-mi să vă transmit toate urările de bine pentru noul an şi mai ales multă sănătate !

Sper că aţi primit ultima mea scrisoare, cea în care v-am descris cele două concerte pe care le-am avut la Bucureşti.

Sunt foarte bucuros că nu peste mult timp vă voi revedea şi voi fi din nou la Paris ! Sperăm să revenim acolo pe 12 Ianuarie. Tatăl meu se luptă în continuare cu cei care acordă cu atâta dificultate vizele străine, dar cred că lucrurile se vor aranja până la urmă.

Mă gândesc cu plăcere la minunatele concerte la care voi putea asista la Paris, deşi şi aici, la Bucureşti, am putut urmări în această toamnă o serie de mari virtuozi şi dirijori. L-am cunoscut personal pe Molinari214 care dirijează la Augusteo, la Roma şi care, după ce m-a ascultat cântând, mi-a promis câteva concerte în capitala Italiei.

Este un dirijor foarte scrupulos şi - mai ales - foarte autoritar. Am înţeles că ar fi şi un mare pianist.

Rubinstein a susţinut un recital solo şi cinci concerte alături de Orchestra Filarmonică. A fost într-o formă extraordinară !

Îi apreciez foarte mult calităţile interpretative şi găsesc că de câţiva ani încoace, acest mare virtuoz încă mai progresează !

Zilele trecute am luat masa cu pianistul german Wilhelm Kempff, un magnific muzician. A cântat alături de orchestră Concertele în fa minor de Bach, în re minor de Brahms şi în mi bemol de Beethoven, dar şi adorabilul Concert în re minor de Mozart.

Nu este atât de „pianist” precum Rubinstein, însă rămâne foarte profund şi extrem de sensibil. Şi el mi-a promis că îmi va aranja un recital şi două concerte peste doi ani, când va fi revenit la Berlin.

214 Bernardino Molinari (1880-1952) - dirijor italian, directorul artistic al concertelor organizate în sala Augusteo din Roma.

395

Tatăl meu mă însărcinează să vă transmit omagille lui respectuoase. Primiţi şi din partea mea, stimată Domnişoară, sentimentele mele de profundă recunoştinţă şi de admiraţie.

Al dumneavoastră mereu devotat,

Dinu Lipatti

Bulevardul Lascăr Catargi nr. 12 Bucureşti III

396

Paris, le 23 Février 1938

9 RUE SAINT-ROMAIN VI-e


De nouveau en retard avec ma lettre !

Et pourtant je pense si souvent à Vous, aux magnifiques moments quand, avec quelle joie, je recevais Vos si précieux conseils, à Vos superbes concerts, enfin à tout ce qui Vous rappelle à ma mémoire. Je Vous prie respectueusement de me pardonner.

Après mon concert à Rome, j’ai donné aussi un récital à Paris, ou j’ai eu un public très sympathique et communicatif. A Rome de même, le public a été fort enthousiaste et j’ai pu collectionner, le lendemain de mon concert, six articles très favorables. Combien on gagne, au point de vue expérience, après un concert en public ! Cette année je suis bien décidé de jouer le plus souvent possible.

Pour le concert au Cercle Interallié, je n’ai pas fait encore le programme. C’est pour cela que je ne puis Vous le présenter aujourd’hui, mais il sera certainement fixé jusqu’au 15 Mars, le jour de Votre retour, qui me réjouit beaucoup. D’ailleurs Janigro, qui est en Roumanie en ce moment, n’a pu m’envoyer le sien non plus.

Comment allez-Vous, chère Mademoiselle ? Comme les américains doivent être heureux de Vous avoir parmi eux ! Peut-être avez Vous eu l’occasion d’y rencontrer Georges Enesco ?

En Vous priant encore de me pardonner ce silence involontaire, recevez, chère Mademoiselle, l’expression de mes profonds sentiments d’admiration et de dévouement. Mes parents Vous présentent leurs affectueuses salutations.

Votre

Dinu Lipatti

397


Strada St. Romain nr. 9, Paris VI


Din nou întârzii cu scrisoarea mea !

Şi totuşi mă gândesc atât de des la Dumneavostră, la minunatele momente când primeam - cu câtă bucurie - preţioasele dumneavoastră sfaturi, mă gândesc la superbele dumneavoastră concerte, în fine la toate amintirile pe care le am alături de dumneavoastră. Vă rog să mă iertaţi pentru întârziere.

După concertul dela Roma, am avut un recital şi la Paris, unde m-am bucurat de un public entuziast, plin de simpatie şi comunicativ. Şi la Roma publicul a fost foarte entuziast şi am putut număra, a doua zi, şase articole foarte favorabile. Cât de mult se poate câştiga din punct de vedere al experienţei după un concert public ! Sunt decis să cânt cât de des posibil în acest an.

Nu am alcătuit încă programul concertului pe care îl voi avea la Cercle Interallié, de aceea nu vi-l pot prezenta astăzi; însă va fi în mod cert fixat până la data de 15 Martie - când vă veţi întoarce, ceea ce mă bucură nespus. De altfel nici Janigro, care este acum în România, nu a putut să îmi trimită programul său.

Cum vă merge, stimată Domnişoară ? Cât de bucuroşi trebuie să fie americanii să vă aibă printre ei. Poate veţi avea prilejul să îl întâlniţi pe George Enescu acolo ?

Vă rog din nou să mă iertaţi pentru această tăcere involuntară şi primiţi, stimată Domnişoară, sentimentele mele de admiraţie şi devotament. Părinţii mei vă adresează salutările lor afectuoase.

Al dumneavoastră,

Dinu Lipatti

398

Le 23 Janvier 1939

9, RUE ST ROMAIN, PARIS, VI-e


Je ne puis Vous dire combien je me sens fautif et combien j’ai honte de Vous écrire si tard !

Seulement je sais que Vous êtes tellement bonne et que Vous me pardonnerez, peut- être, ce grand silence involontaire. Je viens de passer une période de travail pianistique très chargée (de nombreux quarts d’heure à la radio et des concerts différents), dont le programme va continuer en s’augmentant jusqu’au mois de Mars (Société des Concerts, Pasdeloup, le récital)… Enfin, je suis content de pouvoir faire cela, d’autant plus que j’ai réussi en grande partie de me débarrasser du fâcheux trac que j’avais à chaque concert.

La séance du Cercle Interallié s’est assez bien passée, malgré la rapidité avec laquelle nous l’avons organisée. Ni Mr. Charmy, ni moi, ne savions que c’était décidé pour le mois de Janvier. A ce sujet permettez-moi de Vous remercier vivement encore une fois.

Ma Suite pour deux pianos partira dans les bagages de M-elle Dieudonné et je suis énormément touché que Vous avez pensé à moi - et très fier de la savoir exécutée par Vous. Dans le concert de l’autre soir, elle a fait une bonne impression, surtout son final.

Combien Vous devez être prise, chère Mademoiselle, par l’extraordinaire activité que Vous avez en ce moment ! En demandant de Vos nouvelles au 36 r. Ballu, j’aurais un peu l’impression de Vous suivre là-bas et de Vous applaudir à chaque concert.

En Vous remerciant profondément pour toutes Vos délicates et gentilles pensées, je Vous prie de recevoir, chère Mademoiselle, mes sentiments de respectueuse affection et de grande admiration. Ma mère Vous prie d’accepter aussi toutes ses affectueuses pensées.

Votre dévoué

Dinu Lipatti

399

23 Ianuarie 1939

Strada St. Romain nr. 9, Paris VI

Prea stimată Domnişoară,

Nu vă pot descrie cât mă simt de vinovat şi jenat să vă scriu cu o asemenea întârziere !

Însă ştiu cât sunteţi de bună şi sper că mă veţi ierta poate pentru tăcerera involuntară. Am avut o perioadă de lucru foarte intensă (numeroase intervale de 15 minute la radio şi diverse concerte) şi totul se va aglomera mai departe până în luna Martie (Societatea de concerte, Pasdeloup, recital)218… În fine, mă bucur să pot face toate aceste lucruri, cu atât mai mult cu cât am scăpat de tracul resimţit de dinaintea fiecărui concert.

Recitalul dela Cercle Interallié s-a petrecut destul de bine în ciuda grabei cu care l-am organizat. Nici eu, nici Dl. Charmy nu am ştiut că fusese fixat pentru luna Ianuarie. Permiteţi-mi cu această ocazie să vă mulţumesc încă o dată.

Suita mea pentru două piane va pleca în valiza Drei. Dieudonné219; sunt extrem de mişcat de faptul că v-aţi gândit la mine - şi foarte mândru că această piesă va fi interpretată de Dumneavoastră. Deunăzi, în cadrul concertului a făcut o impresie foarte bună, mai ales la final.

Cât de prinsă trebuie să fiţi, stimată Domnişoară, de extraordinara activitate pe care o desfăşuraţi în acest moment ! Când m-am dus după veşti în strada Ballu nr. 36, am avut impresia de a vă urmări şi de a vă aplauda după fiecare concert.

218 „Société des concerts” - orchestra Conservatorului din Paris, fondată în 1828 şi înlocuită în 1967 prin „Orchestre de Paris”. Dirijor permanent în 1939 - Charles Munch (1891-1968). „Pasdeloup” - orchestră fondată la Paris în 1861. Dirijor permanent în 1939 - Albert Wolff (1884-1970). 219 Annette Dieudonné, eleva Nadiei Boulanger de la vârsta de 13 ani, a devenit colaboratoarea sa ca profesoară de solfegiu, apoi prietena ei cea mai apropiată, până la sfârşit.

400

Mulţumindu-vă profund pentru toate gândurile dumneavoastră delicate, vă rog să acceptaţi sentimentele mele de respectuoasă afecţiune şi de mare admiraţie. Şi mama mea vă trimite gânduri afectuoase.


Dinu Lipatti

412

21 Avril 1940 36 rue Ballu

Mon chèr Dinu,

J’ose à peine encore vous écrire - je m’en veux tant de mon silence - mais je pars pour 10 jours demain - et ne veux plus différer une réponse… si tardive.

Que de choses on devrait se dire - mais le temps est compté - et il faut seulement que vous sachiez que vous me manquez beaucoup - et que je suis très heureuse de vos succès.

Ici, au milieu de la tragédie, on voit des choses si belles, qu’elles mettent de la lumière et de la grandeur là où l’horreur pourrait tout envahir - et j’ai compris la splendeur de la vie des officiers, des soldats qui donnent tout, et plus encore, pour défendre leur foi et accomplir leur devoir, humainement.

Je compte vraiment vous écrire bientôt - mais sachez en tout cas que je suis de tout coeur avec vous.

Nadia Boulanger

413

21 Aprilie 1940 Str. Ballu nr. 36

Dragul meu Dinu,

Abia îndrăznesc să vă scriu - nu-mi pot ierta tăcerea îndelungată - însă mâine plec pentru zece zile - şi nu vreau să mai amân răspunsul şi aşa tardiv.

Câte lucruri ar fi de spus, însă minutele îmi sunt numărate, şi trebuie să ştiţi doar că îmi lipsiţi mult şi sunt foarte bucuroasă de succesele dumneavoastră.

Aici, în miezul tragediei vedem totuşi atâtea lucruri frumoase care aduc lumină şi grandoare acolo unde ororile ar putea pune cu totul stăpânire - şi am înţeles splendoarea vieţii ofiţerilor şi soldaţilor care dau totul şi chiar mai mult pentru a-şi apăra credinţa şi pentru a-şi îndeplini datoria într-un chip uman.

O să vă scriu curând negreşit - însă aflaţi că sunt alături de dumneavoastră din toată inima.

Nadia Boulanger.

414

Mademoiselle Nadia Boulanger 230 36 Rue Ballu Paris (9-e),

France, (via Berlin) Bucarest, le 28 Décembre 1941


Seriez-vous encore à Paris ? Je viens d’apprendre qu’on peut y écrire et mon premier geste est de vous adresser ces lignes, pour vous dire que je ne cesse de penser avec affection et reconnaissance à vous, que j’existe encore, en parfaite santé, que je veux surtout vous lire, avoir de vos nouvelles. Nous sommes tous à Bucarest. Je joue souvent, seul et avec Enesco. Je compose aussi. Nous attendons la fin de cette guerre et le jour où nous pourrions de nouveau revoir nos chers amis de Paris. Cella Delavrancea et son mari en parfaite santé. Je n’ai aucune nouvelle de J. Françaix. Est-ce que Mr. Strawinsky est en France ? J’espère vous lire bientôt et, dans le cas ou vous seriez à l’étranger, de recevoir au moins q. q. lignes de ceux qui y sont restés, pour savoir ou vous êtes. Les miens vous envoient leur respectueux souvenirs et moi je vous prie d’accepter mes plus affectueux et dévoués sentiments.

Dinu Lipatti

Bd. L. Catargi 12 Bucarest Roumanie

230 Carte poştală.

415

Domnişoarei Nadia Boulanger Str. Ballu nr. 36, Paris (9e),

Franţa (via Berlin)

Bucureşti, 28 Decembrie 1941


Oare sunteţi încă la Paris ? Tocmai am aflat că est posibil să trimitem scrisori în Franţa şi primul meu gest a fost să vă adresez aceste rânduri pentru a vă spune că nu am încetat să mă gândesc cu afecţiune şi recunoştinţă la dumneavoastră, că sunt încă în viaţă, ba chiar într-o formă foarte bună şi că îmi doresc mai ales să primesc veşti de la dumneavoastră.

Noi suntem cu toţii la Bucureşti. Cânt des, singur sau alături de Enescu. De asemenea, găsesc timp pentru a compune. Aşteptăm sfârşitul acestui război şi ziua în care îi vom putea revedea pe dragii noştri prieteni de la Paris. Cella Delavrancea şi soţul ei sunt foarte bine. Nu am nicio veste de la J. Françaix. Dl. Stravinski este încă în Franţa ?

Sper să vă citesc curând, iar în cazul în care sunteţi în străinătate, mi-aş dori să primesc câteva rânduri măcar de la cei rămaşi la Paris, pentru a şti unde vă aflaţi.

Părinţii mei vă trimit salutările lor respectuoase, iar eu vă rog să acceptaţi sentimentele mele cele mai afectuoase şi respectuoase.

Dinu Lipatti

Bd. L. Catargiu nr. 12 Bucureşti - România.

416

Mademoiselle Annette Dieudonné 231 C/o M-elle Nadia Boulanger

36 Rue Ballu, Paris (près de la Place de Clichy)

FRANCE

le 21 Janvier 1945


Je serais trop heureux d’avoir de vos nouvelles et de savoir si Mademoiselle Boulanger va bien, si elle rentrera bientôt en France, si nous pourrions la revoir.

Je suis établi en Suisse depuis Octobre 1943, où j’ai une classe supérieure de piano au Conservatoire de Genève, tout en donnant beaucoup de concerts. Que sont devenus tous nos amis communs de la rue Ballu ? Ecrivez-moi, je vous prie; j’en serais trop content. Le soir du 21 Février à 20 h. 30 (heure suisse) vous pourriez m’écouter par radio-Sottens dans un concert public dirigé par Mr. Ansermet (Liszt mi bémol et Ballade de Frank Martin no. 22, première audition).

Avec mes plus dévoués et amicaux sentiments,

votre Dinu Lipatti

Conservatoire de Musique, Place Neuve, Genève, Suisse

J’espère venir à Paris en Mai pour un concert (2 semaines).

Dinu Lipatti


421

Geneva, 18 Mai 1946

Stimată domnişoară,

Permiteţi-mi să vi-l prezint pe tânărul Wolkonski233, fire foarte muzicală şi interesantă, căruia am încercat într-o perioadă foarte scurtă să îi impun disciplină în studiul pianului. M-aş bucura imens dacă ar putea lucra sub îndrumarea dumneavoastră.

Cum părinţii lui se vor instala cu el la Paris, nu pot să le recomand pe nimeni în afară de dumneavoastră.

De-ar putea profita de această minunată şansă.

Vă mulţumesc din nou pentru primirea generoasă pe care mi-aţi făcut-o şi vă trimit sentimentele mele de vie şi profundă recunoştinţă.

Madeleine mi se alătură şi vă prezintă la rândul ei gândurile ei respectuoase.

Al dumneavoastră,

Dinu Lipatti

233 Andrei Volkonski (1933-2008) - pianist, clavecinist şi compozitor rus, laureat al Conservatorului din Moscova. A condus o reputată formaţie corală de muzică veche, înainte de a se stabili definitiv în Occident.

424

GRAND HOTEL LOCARNO le 8 Septembre 1946


Vos deux lettres du 1-er et 2 Septembre m’ont ému et rendu confus à la fois.

Car je constate que mes Mélodies vous ont causé beaucoup de tracas et en suis littéralement navré.

Gardez, naturellement, le manuscrit; pour moi il n’a aucune importance sauf celle - et grande - d’être désormais chez vous Et ensuite, envoyez-moi, je vous prie, à Genève (Conservatoire) 2 copies tirées de la manière qui vous semblera la moins encombrante pour vous et dont le prix vous sera acquitté à mon nom par Mr. Kiesgen (Wagram 21-25), auquel j’écrirai à ce sujet aujourd’hui.

Mes concerts parisiens, desquels dépend mon prochain voyage en France, sont actuellement très vagues.

Il se peut que je joue à la Société des Concerts les 15/16 Février, mais en repartant de suite (vers Bruxelles) pour revenir à Paris (récital) vers le 7 Mars et repartir le 9 pour jouer le 10 Mars avec orchestre à Bâle.

Si ces projets se réaliseront, je suis avec joie disposé de vous seconder dans l’un de vos merveilleux concerts dont je garde, malgré les années une image si belle et tellement vivante.

Madeleine et moi vous prions de recevoir nos très affectueux et dévoués messages.

Votre

Dinu Lipatti

425

Grand Hotel Locarno 8 Septembrie 1946


Cele două scrisori ale dumneavoastră de pe 1 şi 2 Septembrie m-au emoţionat şi m-au tulburat în acelaşi timp.

Căci constat că Melodiile mele v-au provocat o grămadă de necazuri, lucru pentru care îmi pare foarte rău.

Păstraţi manuscrisul, pentru mine nu are nicio importanţă în afară de aceea - foarte mare - de a se găsi la dumneavoastră. Apoi v-aş ruga dacă se poate, să îmi trimiteţi două copii realizate în aşa fel încât să nu vă cauzez niciun deranj. Preţul vă va fi achitat în numele meu de către Dl. Kiesgen (Wagram 21-25), căruia îi voi scrie în privinţa asta chiar azi.

Concertele mele pariziene, de care depinde următoarea mea călătorie în Franţa, rămân foarte vagi.

Este posibil să cânt la Societatea de Concerte în 15 şi 16 Februarie, însă apoi plec imediat (la Bruxelles) pentru a reveni la Paris pentru un recital înspre 7 Martie. Apoi plec din nou pe 9 la Basel unde am un concert cu orchestra în data de 10 Martie.

Dacă aceste proiecte se vor materializa, cu mare bucurie v-aş seconda într-unul dintre minunatele dumneavoastră concerte a căror imagine, în ciuda anilor care trec, rămâne atât de frumoasă şi vie.

Madeleine şi cu mine vă rugăm să primiţi salutările noastre afectuoase şi devotate.

Al dumneavoastră,

Dinu Lipatti

426

Genève le 28.9.46


Je suis extrêmement touché de toute la peine que vous avez prise pour mes chansons; je viens de les recevoir et vous en remercie beaucoup. J’espère que Monsieur Kiesgen se sera mis à votre disposition pour régler les photocopies; ayez l’obligeance de me dire si cela a été fait.

Cela a été un grand encouragement pour moi que l’intérêt que vous voulez bien porter à mes chansons; je désirerais vivement composer, malheureusement le rythme actuel de ma vie ne me permet pas de soustraire ces moments qui me seraient si précieux ! Je vous en prie, ne parlez pas de remords; les chansons sont là, et Madeleine et Cuénod ont commencé à les travailler.

Je viens maintenant avec une très grande prière. Je désire donner un récital à Paris le printemps prochain, et je n’ai pas de salle. J’espérais obtenir, comme la saison dernière, la salle du Conservatoire; hélas, Monsieur Kiesgen m’écrit que cette salle est réservée uniquement aux auditions de la section Art Dramatique, et qu’on ne la loue plus. J’en suis absolument navré, car je considère cette salle comme la meilleure de Paris pour un récital; aussi, je viens abuser de votre inépuisable bonté pour vous prier d’intervenir en ma faveur auprès des MM. les Directeurs du Conservatoire et du Comité, afin que l’on m’accorde cette salle. Bien entendu que j’aquitterai ce que l’on me demandera, tout comme l’an passé. Si je ne pouvais avoir cette salle, je me verrai forcé de renoncer à donner mon récital à Paris, et je regretterai vivement, après l’accueil et l’intérêt qui m’ont été accordés la dernière fois. Néanmoins je ne pourrai faire autrement, car Mr. Kiesgen me propose la salle Pleyel, que je considère infiniment trop grande pour un récital et impossible à remplir cette saison. En plus je ne jouerais pas avec plaisir dans cet hangar pour avions ! On ne peut songer à louer le Théâtre des Champs-Elysées, car Kiesgen me dit qu’ils ne respectent pas leurs engagements (Thibaud est resté sans salle). Je vous dis tout ceci afin que vous puissiez plaider ma cause, avec tous les arguments. Mais je sais que votre bonté saura encore bien mieux dire tout ce qu’il faut ! Je vous en suis très reconnaissant d’avance, et vous prie de bien vouloir me lancer un mot pour m’avertir du résultat de votre intervention. La date du récital serait le 7.3.47, ou si cette date était déjà réservée que ce soit le 6.3. ou le 8.3.47.

Je vous demande pardon de vous importuner avec cette prière, mais je compte sur vous, et sur votre bienveillance.

Madeleine se joint à moi pour vous dire toute notre respectueuse affection

Votre dévoué,

Dinu Lipatti

433

Vom fi la Paris în jurul datei de 23 Aprilie; în orice caz vă vom telefona de îndată ce ajungem.

Madeleine mi se alătură pentru a vă trimite salutările noastre afectuoase.


Dinu Lipatti

Soţii Lipatti în faţa carului de înregistrări al casei Columbia.

434

La Moubra, le 8 Janvier 1949 Montana sur Sierre,

Valais


Mes plus chers voeux et affectueuses pensées vont vers vous pour cette nouvelle année; qu’elle soit aussi belle et pure que la joie que vous nous donnez, à Madeleine et à moi, chaque fois que nous avons le privilège de vous avoir près de nous.

Grâce à vos conseils que j’ai suivis à la lettre, j’ai retrouvé presque entièrement ma santé, en décommandant d’abord tous les concerts d’automne et en prenant des vacances copieuses dans ce cadre magnifique, à 1500 mètres d’altitude. Merci de tout mon coeur pour la sage résolution que vous m’avez fait prendre !

Fin janvier je reprendrai les concerts, d’abord en Suisse, ensuite en Hollande et Belgique, en y jouant six fois le 3-e Concerto de Bartók avec Igor. Le fait de sentir chaque jour une amélioration et surtout de pouvoir travailler me donne des ailes.

Igor, qui aura la chance de vous revoir dans deux jours à Paris, me donnera a son retour de vos nouvelles. Je les souhaite aussi bonnes que possible et en attendant la joie de vous revoir bientôt, nous vous adressons nos très affectueux et dévoués sentiments.

Votre reconnaissant

Dinu

435

La Moubra, 8 Ianuarie 1949 Montana sur Sierre

Valais


Cele mai calde urări şi afectuoase gânduri le îndrept către dumneavoastră pentru acest nou an. Să fie la fel de frumos şi pur precum bucuria pe care ne-o oferiţi mie şi Madeleinei de fiecare dată când avem privilegiul de a fi alături de dumneavoastră.

Graţie sfaturilor dumneavoastră, pe care le-am urmat la literă, mi-am recăpătat sănătatea aproape în întregime. Am anulat toate concertele prevăzute pentru toamnă şi mi-am luat o vacanţă însemnată pe care o petrec într-un cadru magnific, la o altitudine de 1500 de metri. Vă mulţumesc din toată inima pentru înţeleapta decizie pe care m-aţi făcut să o iau !

La sfârşitul lui ianuarie voi relua concertele, mai întâi în Elveţia, apoi în Olanda şi Belgia. Voi cânta de şase ori Concertul nr. 3 de Bartók împreună cu Igor239.

Simt că îmi cresc aripi graţie faptului că simt o ameliorare zilnică a sănătăţii mele şi mai ales posibilităţii de a lucra.

Igor, care va avea şansa de a vă revedea peste două zile la Paris îmi va da noutăţi despre dumneavoastră la întoarcere. Sper să fie numai veşti bune. În aşteptarea unei revederi pe care o sperăm grabnică, vă adresăm sentimentele noastre pline de afecţiune şi devotament.

Cu recunoştinţă,

Dinu

239 Este vorba de Igor Markevitch.

436

Annexe Clinique Colline 7 Chemin Thury



Comment me faire pardonner mon grand silence ?

Votre si affectueuse lettre expédiée de Londres m’a vivement touché et si je ne vous ai pas répondu c’est que j’étais dans un piteux état. Depuis ma santé s’est nettement améliorée, mais ce sera encore très long jusqu’au moment heureux ou je pourrai reprendre mon travail. J’ai eu le privilège de recevoir par l’Institut Curie à Paris un merveilleux médicament dont je suis, je crois, le seul à expérimenter en Europe sous sa forme nouvelle. Il s’agit du gaz moutarde d’azote qui jusqu’ici était administré dans ma maladie sous forme injectable et qui provoquait un tas de désagréments, tandis que par voie buccale il este devenu presque inoffensif, quoique toujours aussi efficace. Depuis 15 jours les progrès sont évidents et si cela continuera nous gardons le ferme espoir de vaincre définitivement cette tenace maladie.

Dans une semaine, maximum 10 jours, nous partirons à Montana sur Sierre, en Valais, à la Clinique la Moubra, un endroit merveilleux placée à 1500 mètres d’altitude. Nous serions si heureux si vous pouviez y passer quelque semaines. Je suis persuadé que vous en serez heureuse.

Voici donc ce que je me permets de vous proposer. Je demanderai au Docteur Eugène Ducrey, le propriétaire de cette clinique, avec votre permission préalable, de vous considérer la pension au même prix amical qu’il nous l’accorde à nous, c’est à dire 18 francs suisses par jour.

Une fois ceci obtenu, il vous faudra obtenir un transfert par clearing de Paris à Montana, afin d’avoir des francs suisses à meilleur compte. Je sais qu’on peut facilement obtenir cette autorisation pour raisons de santé. Cette clinique est située dans un cadre merveilleux, ayant à ses pieds toute la chaîne de montagnes, sans en être écrasée.

C’est une maison pour les maladies osseuses et pour des faux-malades comme nous; il ne s’agit donc pas d’une maison de pulmonaires. Chaque chambre a un balcon au sud; il y a tout le service médical qu’on désire et cela sans aucune obligation de l’accepter si les pensionnaires ne le désirent pas. Wilhelm Backhaus, entraîné par nous, y a passé en Janvier quelques semaines et il a été si content que maintenant il fait déjà le projet d’y retourner en Janvier prochain. Lui, il se porte

443

La Moubra Montana, 20 Aprilie 1949

Prea scumpă Nadia,

Există sentimente pe care niciodată nu aş şti să le traduc în cuvinte, mai cu seamă cele puternice şi contradictorii pe care le resimt azi. Întâi acest mare gol, această mare tristeţe de a vă şti deja atât de departe, iar apoi bucuria imensă în faţa acestui capital spiritual pe care ni l-aţi lăsat în dar, oglindire a minunatului dumneavoastră spirit, a inimii dumneavoastră generoase, care ne apropie cu o treaptă în plus de dumneavoastră. Vă mulţumesc din toată inima !

Doamna Lucy Rudolph tocmai mi-a telefonat şi mă roagă să vă transmit următorul mesaj :

Profesorul Ruedi va reveni din Olanda la Zürich doar în seara zilei de 26 Aprilie şi vă va putea primi a doua zi dacă şederea dumneavoastră în Elveţia v-o va permite (Mi-aş dori din tot sufletul să puteţi rămâne şi să sacrificaţi o zi pentru această consultaţie). În cazul în care vă decideţi să acceptaţi această consultaţie, va trebui să îi telefonaţi cât de repede Dnei Rudolph la numărul 051-23-82-74 la Zürich (Str. Scheideggs nr. 44, Zürich II), care în acest caz, va lua legătura cu cumnatul său, Ruedi şi în funcţie de programarea obţinută, va fi încântată să vă primească la ea în cadrul vizitei dumneavoastră la Zürich. (Dispune şi de un garaj.)

Lucy Rudolph mă însărcinează de asemenea să vă înştiinţez că Dr. Ruedi va fi absent de la sfârşitul lunii August până în Octombrie pentru o serie de conferinţe în America de Sud. Trag concluzia că s-ar bucura să vă consulte acum sau în cel mai rău caz, înainte de plecarea sa în America de Sud. Consultaţiile Dr. Ruedi au loc mereu în secţiunea sa de la Spitalul din Zürich. Toate detaliile suplimentare vă vor fi oferite de Lucy dacă îi telefonaţi.

Mesajul dumneavoastră „de prudenţă”, ritmat, pe care l-am descifrat în această dimineaţă sub umbrelă m-a umplut de bucurie, dar nu şi de remuşcări, căci vreau să îmi ţin promisiunea fermă faţă de dumneavoastră, păstrând principiul unei activităţi cerebrale mai importante în detrimentul risipirii în activităţi fizice dăunătoare (ce frumoasă decizie !).

444

Iar acum că vă pot scrie fără prea multe reţineri, vă implor să ne trimiteţi câteva cuvinte despre starea dumneavoastră de sănătate, despre călătoria dumneavoastră, iar apoi promiteţi-mi că nu vă veţi supăra primind kilograme de proze şi de partituri din partea vorbăreţului incorijabil care sunt.

Cele mai afectuoase urări vă însoţesc, alături de fidela şi profunda noastră afecţiune.

Al dumneavoastră,

Dinu

445

Soyez la bienvenue, très chère Mademoiselle ! Nous vous attendons avec impatience. 241

Nos. 79 et 80

DINU LIPATTI

7, rue des Chaudronniers Genève

Fiţi binevenită, prea scumpă Domnişoară ! Vă aşteptăm cu nerăbdare.

Nr. 79 şi 80

DINU LIPATTI

Str. Chaudronniers nr. 7, Geneva.

241 Carte de vizită.

446

La Moubra Montana, le 11 Mai 1949

Très chère Nadia,

Si nous n’avons pas répondu de suite à vos deux si bonnes lettres, à vos cartes de Moulins, c’est pour pouvoir vous donner de meilleurs nouvelles sur ma santé. Voici une semaine depuis que je vais nettement mieux, après avoir subi une bien vilaine période, vers la fin avril, avec grosse fièvre et tout ce qui s’ensuit. C’est effrayant combien on est dépendant de cette chose périssable et si imparfaite qu’est notre corps.

J’admire tant les êtres qui arrivent à le dominer et l’oublier.

Mais vous, par ce séjour près de nous, qui restera dans nos coeurs comme un vrai miracle de bonté et d’intelligence, vous avez réussi à me donner non seulement une confiance que je n’avais plus, mais aussi une sérénité qui aujourd’hui m’aide à franchir les étapes plus facilement. Rien que d’évoquer votre image, et Dieu sait que je le fais souvent, je sens que je deviens moins méchant et alors toute chose prend sa signification et vient vers moi plus facilement. Quant à Madeleine, elle s’est attachée à vous en quelques semaines plus qu’en vingt ans. Et depuis votre départ il nous est pénible de voir des gens, tellement votre image est vive et incompatible avec le reste. Mais, je sens que vous allez me gronder. Tant pis, il fallait que je vous dise ce que je pense.

Ma farce pour quatuor à vent est finie depuis le 21 avril, mais la copie de cette Aubade dure plus que son élaboration. J’ai envoyé à Paul Sacher pour sa fête les deux premiers mouvements, lui promettant le reste pour le 15 mai, comme les romans-feuilleton ! Pour le moment je finis de remémorer une Sonatine pour piano (main gauche) que j’avais écrite déjà à Bucarest et dont l’unique exemplaire s’est égaré là-bas ; ensuite je m’attaquerai avec l’aide de Dieu à une série de mélodies et a une surprise pour vous. Mais n’en parlons pas avant de l’avoir noir sur blanc !

J’ai reçu coup sur coup une lettre charmante de Marguerite von der Mühl et un téléphone de Lucy Rudolph, la première me disant combien elle a regretté de vous avoir vue si peu de temps et la seconde me remerciant du privilège que nous lui avons procuré de faire votre connaissance.

Elle m’a bien spécifié que le Professeur Ruedi lui a dit que votre affection n’est pas du tout grave, qu’elle est d’ordre général et qu’avec les quelques indications qu’il vous a données vous pourriez suivre par votre médecin de Paris un traitement qui certainement améliorera beaucoup l’état actuel.

447

Je le souhaite de tout coeur, car vous ne pouvez pas être ainsi entravée indéfiniment. Je pense avec anxiété à votre programme, à tous ces concerts que vous nous annonciez et je souhaite qu’au moins un, de temps en temps, puisse ne pas se réaliser, pour pouvoir vous donner un moment de répit.

Igor m’a téléphoné souvent; il a renoncé à la composition cet été pour préparer sa tournée sud-américaine et en attendant il veut réaliser l’Offrande musicale. A ce sujet il insiste beaucoup que je réalise la partie de la basse chiffrée du cembalo, mais cela ne me tente pas beaucoup. Outre que je n’ai aucune expérience en la matière, j’ai trop le désir de composer, après tant d’années d’arrêt, pour me lancer dans un travail pareil.

Il fait un temps superbe, mais très froid : le matin -3 degrés, ce qui nous empêche de vivre sur les balcons.

Chère Nadia, toutes nos affectueuses pensées sont avec vous : nous vous tiendrons au courant de révolution de mon état, sachant combien vous y participez. Soyez tranquille : je serai sage. Du reste je le suis beaucoup plus depuis votre séjour ici.

Madeleine me charge de vous transmettre ses bien dévouées pensées et moi-même vous prie de recevoir ma profonde et respectueuse affection.

Votre,

Dinu

448

La Moubra Montana, 11 Mai 1949

Prea scumpă Nadia,

Dacă nu am răspuns imediat celor două scrisori ale dumneavoastră şi a vederilor de la Moulins, este pentru că am aşteptat să am veşti mai bune despre sănătatea mea.

Iată că se face o săptămână de când îmi merge mult mai bine, după o perioadă destul de rea pe la sfârşitul lui Aprilie, cu febră mare şi tot ceea ce decurge din asta.

E înspăimântător cât suntem de dependenţi de acest lucru efemer şi imperfect care este corpul nostru. Am atâta admiraţie pentru cei care îl domină şi reuşesc să uite de el.

Însă prin şederea dumneavoastră atât de aproape de noi rămasă pe veci în inimile noastre ca un miracol de bunătate şi înţelepciune, aţi reuşit să îmi redaţi nu doar încrederea care dispăruse, dar şi o seninătate care astăzi mă ajută să trec mai uşor prin toate aceste etape. Doar evocându-mi imaginea dumneavoastră, şi Dumnezeu ştie cât de des se întâmplă asta, simt că devin mai puţin răutăcios, iar atunci toate lucrurile îşi află sensul. Iar Madeleine s-a ataşat în câteva săptămâni de dumneavoastră, cum nu a făcut-o în douăzeci de ani. De la plecarea dumneavoastră ne e greu să întâlnim cunoştinţe, într-atâta de vie a rămas imaginea dumneavoastră şi incompatibilă cu tot restul. Simt că mă veţi certa. Asta este, trebuia să vă spun ce gândesc.

Farsa mea pentru cvartet de suflători242 este gata din 21 Aprilie, însă copia acestei Aubade durează mai mult chiar decât elaborarea sa. I-am trimis lui Paul Sacher de ziua lui primele două părţi, promiţându-i restul pentru data de 15 Mai, întocmai precum romanele foileton. În acest moment sfârşesc a-mi aminti o Sonatină pentru pian (mâna stângă), pe care o scrisesem la Bucureşti şi al cărei singur exemplar s-a rătăcit acolo. Apoi, cu ajutorul lui Dumnezeu, mă voi apuca de o serie de melodii şi de o surpriză pentru dumneavoastră. Dar să nu vorbim despre asta înainte de a avea totul negru pe alb.

242 Este vorba de ultima compoziţie de anvergură a lui Dinu Lipatti - Aubade pentru cvartet de suflători, publicată în 1958 la New York (Rongwen Music, Inc. ).

467

Înţeleg perfect că vă este dificil să veniţi acum şi în ciuda tristeţii noastre, ne înclinăm în faţa faptelor. Însă mare grijă, Nadia, în ziua în care îmi va fi posibil să vă invit câteva săptămâni undeva la munte, atunci mă tem că veţi fi prizoniera noastră !

În ultimele seri am citit partitura de la Orfeu252 şi este minunată ! Cum se poate spune despre aceste pagini că ar fi convenţionale şi temperate ? Aceată muzică este la fel de strălucitoare şi de revoluţionară precum Le Sacre du printemps253; numai un surd sau un orb n-ar putea simţi asta. Numai că în Sacre violenţa lui Strawinsky se îndreaptă către alţii, în vreme ce în ultimele lui opere se îndreaptă către el însuşi. Acest sacrificiu face ca muzica lui să fie încă şi mai mare ! E nemaiauzită forţa concentrată într-o lucrare precum Orfeu, cu mijloacele reduse la extrem. Din punctul acesta de vedere găsesc cartea lui Théodore Strawinsky254, precum şi conferinţa pe care a dat-o în Elveţia de o limpiditate şi profunzime remarcabile.

Igor a venit recent să ne vadă şi trebuie să vă spun că albumul său Verdi înregistrat la Londra, la His Master’s Voice este o reuşită admirabilă din toate punctele de vedere. Va fi în mod sigur evenimentul anului în privinţa asta.

Însă sunt un vorbăreţ insuportabil; vă rog să mă scuzaţi şi să primiţi, dragă Nadia, cele mai calde urări pentru anul 1950 precum şi salutările noastre călduroase.

Al dumneavoastră recunoscător,

Dinu

Uitam să vă spun că mă simt foarte bine, lucru care ne bucură. „Însă acum atenţie la odihnă !” aţi spune dumneavoastră. Şi vă simt deja reproşurile apăsând asupra conştiinţei mele.

252Balet compus de Igor Stravinski, ce a avut premiera la data de 28 Aprilie 1948 la New York. 253Celebru balet compus de Igor Stravinski, prezentat în premieră la Paris, la data de 29 mai 1913. 254 Théodore Stravinski (1907-1989) - pictor, fiul lui Igor Stravinski.

468

7, RUE DES CHAUDRONNIERS GENEVE

Le 31 Janvier 1950

Très chère Nadia,

Cuénod vient de me dire que vous avez eu la bonté de présenter avec lui mes mélodies. Je vous en suis reconnaissant et cela me fait penser que je vous ai promis une suite à ces quatre petits riens, promesse que je n’ai jamais tenue.

J’ai reçu une très touchante lettre de Madame Paul Valéry, qui m’est précieuse par l’amitié et l’encouragement qu’elle me témoigne. Il s’agit de l’impression ressentie en écoutant l’autre jour, par vous et Cuénod, ma mélodie sur Les Pas.

Si ce tyran qu’est mon métier ne me tenait étroitement, je crois que je passerai mon temps à gribouiller trois quart de ma vie. Mais maintenant que je vais mieux, les rares concerts fixés doivent être respectés. Et ainsi la vie va. L’autre soir ce fut à Lucerne, le Chopin mi mineur; énorme succès et, je dois dire, pas la moindre trace d’angoisse, mais au contraire : uniquement la joie de donner. Dans quelques jours, le même Chopin à Zűrich, et après, Genève-Lausanne dans le Schumann. Et puis Paris 19 Mars.

De ma mère, les nouvelles sont bien meilleures, dans un sens. Après six semaines de prison pour avoir pris avec elle une broche de rien du tout et un faux collier de perles, elle a été relâchée; seulement tous ses visas, pendant ce temps, ont expiré. Et, à Bucarest, le bruit a couru qu’il s’agissait de gros trafic d’or ( !), ce qui a valu à mon frère de le faire jeter hors de tout emploi. Voilà la vraie, cocasse et tragique situation. Et d’ici il ne m’est possible que de prier et attendre. Mais quoi ?

Et maintenant, dans un tout autre ordre d’idées, permettez-moi de vous soumettre un cas.

Il y a deux ans, je recevais la visite d’un jeune musicien, Dominique Béchet, alors discothécaire à la Radiodiffusion française, qui, enthousiasmé paraît-il par mes quelques disques, est venu me voir, me connaître, et, ayant pour tout potage que 6000 frs. par mois, il a entrepris le voyage de Paris à Genève à pieds ! Je n’en croyais pas mes oreilles. Six mois plus tard, même exploit et uniquement pour me parler, pour que je lui parle.

Et de ces deux brefs entretiens j’ai compris qu’il s’agissait d’un coeur simple mais pur, d’un être vaincu par la vie mais riche en vie intérieure. Et puis, de nouveau aucune nouvelle jusqu’à ce matin, quand j’apprends qu’il a dû quitter son misérable poste (ou plus exactement son poste misérablement rétribué), étant malade. Il se trouve

469

à l’hôpital Henri Rousselle (Pavillon Esquisol) 1. rue Cabanis PARIS 14-e, démoralisé, sans aucune ressource. J’ai tout de suite prié quelqu’un de lui faire parvenir une petite somme, mais je crois que ce dont il aurait le plus besoin c’est d’une courte visite et d’un encouragement. Puis-je vous prier de demander de ma part à Annette Dieudonné, dans un de ses moments libres, de faire un saut pour voir Béchet, lui prêter éventuellement une ou deux partitions à lire dans son lit et lui dire qu’on pense à lui ? Pardonnez-moi cette indiscrétion, mais, connaissant votre admirable coeur, je sais que vous trouverez ma requête naturelle. L’adresse de Béchet, chez lui, est : 7 Square de la Dordogne Paris 17-e.

Et puisque je pense à Annette Dieudonné, je ne puis m’empêcher de lui recommander d’aller voir (avec ses radiographies) une femme extraordinaire qui, par des mouvements musculaires, des respirations rythmées et par des torsions progressives, a fait des miracles en matière de redressement dorsal. Moi-même, dix fois plus touché dans ce domaine qu’Annette Dieudonné, je désire tenter l’expérience au printemps, afin de redonner de la vitalité à ce corps récalcitrant.

Il s’agit de Lizica Codreanu, 8 rue d’Anjou Paris, qui est très prudente et qui s’abstiendra d’agir au cas ou elle (ou les médecins d’Annette Dieudonné) estimeront qu’il y aurait le moindre risque.

Il va de soi que, si cela serait nécessaire, je donnerai une lettre pour Lizica Codreanu, qui est une de mes compatriotes.

Et maintenant il ne me reste qu’à vous dire que nous avons très dor de vous (cela veut dire en roumain : «nostalgie d’une personne aimée») et que nous serions fous de joie si réellement vous pourriez venir quelques jours en Suisse vers la mi-avril.

Merci, chère Nadia, pour tout ce que vous nous donnez et croyez à la très affectueuse et dévouée amitié de vos deux

Madeleine et Dinu

470

Str. Chaudronniers nr. 7 Geneva

31 Ianuarie 1950

Prea scumpă Nadia,

Cuénod tocmai mi-a spus că aţi avut bunătatea de a prezenta împreună cu el melodiile mele. Vă sunt foarte recunoscător; asta îmi aminteşte că nu m-am ţinut de promisiunea pe care v-am făcut-o, aceea de a scrie o urmare pentru aceste mici nimicuri.

Am primit o scrisoare foarte emoţionantă de la Doamna Paul Valéry, la care ţin mult pentru toată prietenia şi încurajarea pe care mi le arată. Îmi vorbea despre impresia resimţită ascultând în urmă cu câteva zile interpretarea voastră a cântecului pe versurile poeziei Paşii.

Dacă meseria mea tiranică de pianist concertist mi-ar fi permis-o, cred că mi-aş petrece trei sferturi din viaţă scriind. Însă acum că mă simt mai bine, rarele concerte fixate trebuie ţinute. Şi aşa trece viaţa. Alaltăieri seară am cântat mi minorul de Chopin la Lucerna; un mare succes şi - trebuie să o spun - nicio urmă de angoasă, ba din contră, am simţit numai bucuria de a dărui. În câteva zile voi cânta la Zürich acelasi Chopin, apoi Schumann la Geneva şi Lausanne, iar pe 19 Martie voi fi la Paris.

De la mama mea veştile sunt cumva mai bune. După şase săptămâni în închisoare pentru că a luat cu ea o broşă ieftină şi un colier din perle false, a fost eliberată. Numai că între timp toate vizele obţinute au expirat. Iar la Bucureşti s-a răspândit zvonul că ar fi încercat să facă trafic cu aur. Asta a făcut ca fratele meu să nu fie eligibil pentru niciun fel de post. Iată adevărata situaţie. Iar de aici nu pot face altceva decât să mă rog şi să aştept.

Iar acum, într-o cu totul altă ordine de idei, permiteţi-mi să supun atenţiei dumneavoastră următorul caz :

În urmă cu doi ani am primit vizita unui tânăr muzician - Dominique Béchet, pe vremea respectivă discotecar la Radiodifuziunea franceză. A venit să mă vadă, să mă cunoască, entuziasmat se pare de cele câteva discuri ale mele. Având numai 6000 de franci pe lună, a venit de la Paris la Geneva pe jos ! Nu mi-a venit să-mi cred urechilor. Şase luni mai târziu, acelaşi lucru, numai ca să mă vadă, să-mi vorbească şi să îi vorbesc.

471

Din aceste două întrevederi am înţeles că este vorba de un suflet simplu şi pur, de o fiinţă învinsă de viaţă însă extrem de bogată spiritual. Apoi, nicio veste până în această dimineaţă, când am aflat că a trebuit să îşi părăsească postul atât de mizerabil (sau mai bine zis atât de mizerabil retribuit), deoarece este bolnav. Se află la Spitalul Henri Rousselle (Pavilionul Esquisol) pe strada Cabanis nr. 1 în arondismentul 14, demoralizat şi fără nicio resursă. Am rugat deja pe cineva să îi trimită o mică sumă, însă cred că mai mult decât orice, are nevoie de o scurtă vizită şi de o încurajare. Aţi putea, vă rog să o rugaţi din partea mea pe Anette Dieudonné ca atunci când ar avea un moment liber, să treacă să îl vadă pe Béchet şi să îi ducă nişte partituri, spunându-i că ne gândim la el ? Iertaţi-mi această indiscreţie, dar cunoscându-vă admirabila inimă, ştiu că veţi găsi rugămintea mea firească. Adresa de domiciliu a lui Béchet este Scuarul Dordogne nr. 7, Paris VII.

Şi pentru că tot vorbeam de Annette Dieudonné, nu mă pot împiedica să îi recomand să meargă cu radiografiile ei la o femeie extraordinară; prin mişcări musculare, respiraţii ritmice şi prin torsiuni progresive a făcut miracole în ceea ce priveşte postura spatelui. Eu însumi, de zece ori mai afectat de această problemă decât Annette Dieudonné, doresc să încerc experienţa asta în toamnă ca să redau vitalitate acestui corp recalcitrant.

Este vorba de Lizica Codreanu, a cărei adresă este strada Anjou nr. 8 la Paris, care este foarte prudentă şi care nu va interveni dacă ea sau medicii lui Annette Dieudonné vor considera că ar exista un risc cât de mic.

E de la sine înţeles că dacă este necesar, îi voi trimite o scrisoare compatrioatei mele, Lizica Codreanu.

Acum nu îmi mai rămâne decât să vă zic că ne este tare dor [în română în text] de dumneavoastră (în română cuvântul „dor” s-ar traduce prin „nostalgie pentru o persoană dragă”) şi că am fi înnebuniţi de bucurie dacă aţi putea veni să cântaţi în Elveţia spre mijlocul lunii Aprilie.

Vă mulţumesc, dragă Nadia pentru tot ceea ce ne oferiţi şi credeţi în prietenia plină de afecţiune şi de devotament pe care v-o poartă ai dumneavoastră,

Madeleine şi Dinu

472

Touché et confus, 255

DINU LIPATTI

vous remercie vivement pour toutes vos bontés et vous prie de croire à l’expression de sa reconnaissante affection

GENEVE

Emoţionat şi tulburat,

DINU LIPATTI vă mulţumeşte pentru toată bunătatea dumneavoastră şi vă roagă să primiţi expresia afecţiunii sale plină de recunoştinţă.

GENEVA

255 Carte de vizită.

473


Très chère Nadia,

J’ai tardé à vous écrire, attendant un mieux. Le voici : depuis quelques jours la fièvre baisse, le coeur redevient plus normal, l’état général est meilleur et la radiothérapie agit très efficacement. Il reste néanmoins une grosse fatigue due aux rayons, qui cessera dès la fin du traitement.

J’ai entrevu les Reymond lors de mon récital à Neuchâtel; ils sont exquis.

Henri Gagnebin m’a apporté la mauvaise nouvelle de votre incertitude quant au séjour en Suisse. Comment vous sentez-vous ? Mon Dieu, pourquoi n’ai-je la possibilité de vous détourner vers Montana !

Hélas, je suis prisonnier à Genève jusqu’au 15 août, à cause des rayons. Je souhaite de tout mon coeur vous voir quand même et surtout vous savoir pour quelque temps loin de vos occupations.

Madeleine et moi vous embrassons très affectueusement.

Votre

Dinu

474

Geneva 23 Martie 1950

Prea scumpă Nadia,

Am întârziat să vă scriu aşteptând să mă simt mai bine. Iată că momentul a venit : de câteva zile febra mi-a scăzut, ritmul cardiac revine la normal, starea generală mi s-a îmbunătăţit şi radioterapia este eficace. Resimt totuşi o mare oboseală după aceste şedinţe, dar va înceta la sfârşitul tratamentului.

I-am văzut pe Reymonzi la recitalul meu de la Neuchâtel, sunt minunaţi.

Henri Gagnebin256 mi-a dat vestea rea despre incertitudinea cu privire la călătoria dumneavoastră în Elveţia. Cum vă simţiţi ? Dumnezeule mare, de ce nu am posibilitatea să vă propun un popas la Montana !

Din păcate rămân prizonier la Geneva până la 15 August din cauza radioterapiei. Îmi doresc din tot sufletul să vă revăd totuşi şi mai ales, să vă ştiu pentru o vreme departe de ocupaţiile dumneavoastră.

Madeleine şi cu mine vă îmbrăţisăm cu drag,

Al dumneavoastră,

Dinu

256 Henri Gagnebin (1886-1977) - compozitor elveţian, a fost directorul Conservatorului din Geneva în perioada în care Dinu Lipatti a trăit în Elveţia. Este printre primii muzicieni elveţieni care au intuit marele talent al pianistului român, sprijinindu-l în repetate rânduri. Imediat după sosirea lui la Geneva, Gagnebin i-a propus postul de profesor de pian la „cursul superior de virtuozitate” şi s-a luptat cu consiliul profesoral şi cu autorităţile elveţiene pentru a obţine toate aprobările. Tot Henri Gagnebin a avut iniţiativa unei substanţiale subvenţii publice acordate lui Dinu Lipatti în 1949 împreună cu un Album cuprinzând semnăturile celor care au contribuit.

481

5 Av. Bel-Air Chêne-Bourg

6-46-64 Genève, le 24 Juin 1950

Très chère Nadia,

Anxieux de vos nouvelles de santé, j’ai essayé, mais en vain, d’avoir des précisions par des tiers. Comment allez-vous actuellement ? Je vous supplie une carte, deux mots.

Après une période horrible, je reviens à la vie grâce à la Cortisone, médicament merveilleux, et au séjour à la campagne, dans une ravissante maison avec grand parc. Votre chambre vous attend. A quand ?

Dans une semaine je commencerai les disques à Genève avec Legge. Je ne puis vous dire la joie de retrouver chaque jour le chemin de la guérison. Madeleine et moi pensons sans cesse à vous avec l’affection de toujours et vous supplions de ne pas vous fatiguer.

Pardon pour ce griffonnage.

Votre très fidèle et respectueux,

Dinu

482

Av. Bel-Air nr. 5 Chêne-Bourg

(6-46-64)257

Geneva, 24 Iunie 1950

Prea dragă Nadia,

Îngrijorat de sănătatea dumneavoastră, am încercat - în zadar însă - să obţin preciziuni de la terţi. Cum vă simţiţi acum ? Vă implor - o carte poştală, două cuvinte.

După o perioadă oribilă, revin la viaţă graţie Cortizonului, medicament-minune şi a şederii la ţară, într-o frumoasă casă cu un parc mare. Camera dumneavoastră vă aşteaptă. Pe când vă vom vedea ?

Într-o săptămână voi începe înregistrările cu Legge. Nu vă pot descrie bucuria resimţită văzând că mă însănătoşesc pe zi ce trece. Madeleine şi cu mine ne gândim la dumneavoastră fără încetare şi cu aceeaşi afecţiune ca întotdeauna şi vă implorăm să nu vă obosiţi.

Îmi cer scuze pentru aceste măzgăleli.

Al dumneavoastră fidel şi respectuos,

Dinu

257 În luna iunie 1950 familia Lipatti s-a mutat la Chêne-Bourg, o suburbie a Genevei, într-o mică vilă oferită de nişte buni prieteni, înconjurată de o mare grădină care l-a încântat pe Dinu. Astăzi pe locul acestei case - ultimul domiciliu al artistului - se află un cartier de mici blocuri înconjurate de verdeaţă, numit Parcul Dinu Lipatti.

483

5 Av Bel-Air Chêne-Bourg (Genève : 6-46-64)

Geneve, le 29 Juin 1950

Très chère Nadia,

Les Igor sont d’accord pour fixer le baptême le 23 ou 24 juillet, selon vos indications. Veuillez me faire savoir quel jour vous convient le mieux.

Ce sera intime, chez nous ; vous habiterez, si vous le permettez, dans notre maison de campagne, avec nous.

Ma santé va toujours très bien et Madeleine rayonne de joie. Dans 2 jours nous commençons les disques, qui prendront fin le 13 juillet. Le 15 je joue à Berne, et ensuite : repos total.

Quelle joie de vous avoir entendue. Je vous embrasse avec toute ma tendresse.

Respectueusement,

Votre

Dinu

Nadia Boulanger, Allegra Markevitch şi Dinu Lipatti.

484

Av. Bel-Air nr. 5 Chêne-Bourg, Geneva

29 Iunie 1950

Prea scumpă Nadia,

Igorii sunt de acord să fixeze botezul în 23 sau 24 Iulie, în funcţie de indicaţiile dumneavoastră. Aţi putea să îmi spuneţi care zi vă convine mai mult ?258

Va fi o ceremonie intimă, la noi; dacă sunteţi de acord, veţi putea locui cu noi, în casa noastră de la ţară.

Cu sănătatea îmi merge în continuare foarte bine, iar Madeleine radiază de bucurie. Peste două zile începem înregistrările discurilor până pe 13 Iulie. În 15 Iulie cânt la Berna, iar apoi - odihnă totală.

Ce bucurie să vă fi auzit. Vă sărut cu drag. Cu respect,

Al dumneavoastră,

Dinu

258 Este vorba de botezul fiicei lui Igor Markevitch, Allegra, pentru care Dinu Lipatti a fost solicitat ca naş. Botezul a avut loc la 23 iulie în casa din Chêne-Bourg, unde Nadia Boulanger a locuit câteva zile cu această ocazie.

485

Genève, le 1 Août 1950

Très chère Nadia,

Voici les plaques; je souhaite qu’elles puissent vous apporter la suppression totale des ennuis.

Si, pour n’importe quel médicament ou conseil médical, je pourrais vous aider, n’hésitez pas de me le demander, car, vous le savez, nous vivions entourés de médecins, sur une montagne pharmaceutique.

Comment avez-vous voyagé ?

J’espère que le retour ne vous a pas trop fatigué, avec tout ce qu’une absence comporte de fastidieux.

Je ne peux pas vous dire à quel point votre court séjour chez nous a été un cadeau du Ciel. Puisse ces moments se répéter bien souvent. (Et Sienne ne pas avoir lieu !)

Ma santé continue sur le même bon chemin; après demain on arrête la Cortisone, dans l’espoir de la reprendre pour quelques jours avant le concert de Lucerne.

Je n’ai pas encore entre mes mains les photos du baptême; il parait qu’elles sont merveilleuses. Dès leur arrivée, je vous en enverrai une série.

Chère Nadia, je vous supplie de ne pas trop vous fatiguer Et si vous pouvez nous donner de bonnes nouvelles de votre santé, faites-le sans retard.

Madeleine et moi vous envoyons nos très affectueux messages.

Votre dévoué,

Dinu

486

Geneva, 1 August 1950

Prea scumpă Nadia,

Iată radiografiile; sper ca ele să aducă sfârşitul tuturor necazurilor dumneavoastră.

Dacă v-aş putea fi de ajutor cu vreun sfat medical sau vreun medicament, nu ezitaţi să mă înştiinţaţi, după cum ştiţi, trăim înconjuraţi de doctori, pe un munte de medicamente.

Cum aţi călătorit ?

Sper ca drumul de întoarcere să nu vă fi obosit, cu tot deranjul pe care îl presupun absenţele.

Nu vă pot descrie în ce măsură şederea dumneavoastră cu noi a fost un cadou din ceruri. Numai dacă aceste momente s-ar putea repeta cât mai des ! (fără ca Siena să aibă loc).

Sănătatea mea continuă să fie pe drumul cel bun; poimâine oprim Cortizonul cu speranţa de a relua tratamentul câteva zile înaintea concertului de la Lucerna259.

Încă nu am fotografiile de la botez, însă se pare că sunt minunate. Cum le primesc, vă voi trimite o serie.

Dragă Nadia, vă implor să nu vă obosiţi prea mult. Şi dacă puteţi să ne daţi veşti bune despre sănătatea dumneavoastră, vă rog să o faceţi fără întârziere.

Madeleine şi cu mine vă trimitem cele mai calde gânduri.


Dinu

259 Concertul de la Lucerna a fost ultima apariţie a lui Dinu Lipatti cu orchestra. A interpretat la 23 august, în sala Kunsthaus, Concertul pentru pian şi orchestră în do major, K.V. 467, de Mozart, cu propriile sale cadenţe, acompaniat de Herbert von Karajan O înregistrare de amator a concertului a fost publicată de casa Columbia în 1961, apoi reimprimată pe compact disc în 1988.

493

Mademoiselle Nadia Boulanger262 36 Rue Ballu

PARIS (9-e ) FRANCE

Genève le 4 Octobre 1950

Très chère Nadia,

Juste un mot griffonné sur cette carte pour vous dire que je vous aime beaucoup, que je n’ai plus de fièvre, que je respire encore comme scaphandrier, mais d’une manière plus civilisée que samedi dernier et que vous ne devez plus du tout être inquiète à mon sujet, le danger étant définitivement écarté.

Madeleine et moi vous embrassons avec toute notre affection.

Votre Dinu

Domnişoarei Nadia Boulanger Str. Ballu nr. 36 Paris IX, Franţa

Geneva, 4 Octombrie 1950

Prea scumpă Nadia,

Doar un cuvânt mâzgălit pentru a vă spune că vă iubesc mult, că nu mai am febră, că respir încă precum un scafandru, însă mai civilizat ca sâmbăta trecută şi că nu trebuie să vă mai faceţi griji pentru mine, pericolul a fost definitiv înlăturat.

Madeleine şi cu mine vă îmbrăţisăm cu afecţiune.

Al dumneavoastră,

Dinu


495

Mademoiselle Nadia Boulanger263 36 Rue Ballu PARIS 9-e, FRANCE

Genève, le 9 Octobre 1950 Très chère Nadia,

Ce fut bel et bien une grosse septicémie que je couve depuis début septembre et qui n’a pu se manifester à cause de la Cortisone.

Après 2 jours affreux, hier consultation avec Bickel, arrêt de la Cortisone, 2 millions pénicilline et 4 gr. Aureomycine par jour, et avec cela je serai sur pied dans une semaine.

Aucun concert d’ici 2 mois. Nous pensons à vous avec toute notre tendresse; je suis heureux d’exister sur

cette terre en même temps que vous. Merci pour tout ce que vous nous donnez. Je vous embrasse tendrement, ainsi que Mad.

Votre Dinu

Domnişoarei Nadia Boulanger Str. Ballu nr. 36, Paris IX, Franţa

Geneva, 9 Octombrie 1950 Scumpă Nadia,

A fost de fapt vorba despre o septicemie care trenează din Septembrie, dar care nu s-a putut manifesta din cauza cortizonului.

După două zile înfiorătoare, am fost consultat ieri de către Bickel, am oprit cortizonul, primesc 2 milioane de penicilină şi 4 gr. de Aureomycine pe zi. Asta mă va pune din nou pe picioare într-o săptămână.

Niciun concert prevăzut pentru următoarele două luni. Ne gândim la dumneavoastră cu cea mai mare afecţiune. Sunt

fericit să vă fiu contemporan. Vă mulţumesc pentru tot ceea ce ne oferiţi. Vă îmbrăţişez cu drag, ca şi Mad. Al dumneavoastră,

Dinu


496

5, AVENUE DE BEL-AIR CHENE-BOURG (GENEVE)

le 15 octobre 1950

Ma très chère Nadia,

Je voudrais tellement que vous soyez tranquille à mon sujet, car voici trois jours depuis que tout danger est passé et que je vais nettement mieux. Bien sûr, il reste encore ce souffle court qui me réduit à vivre tantôt au lit, tantôt dans le fauteuil, mais les bronches finiront par céder aussi, car la septicémie fut vraiment de grande classe et tout l’organisme y a participé.

Je ne peux vous dire combien les photos que vous nous avez envoyées nous font plaisir et combien votre pensée nous touche. Merci de tout mon coeur et Mad de même.

Oui, le prétexte de retourner à Genève serait surtout pour nous une source inespérée de lumière, mais je sais, hélas, que vous êtes maintenant prise dans l’engrenage parisien et qu’il faudra vous arracher de là-bas pour vous retrouver. Mais j’y parviendrai, car je retrouve chaque jour un peu de ma vitalité perdue.

Je me suis permis, selon votre suggestion, de demander à Loulou Lombard de vous téléphoner dès son arrivée à Paris et de vous dire que, si cela ne vous dérange pas, vous pouvez lui confier l’argent en question, puisque son père sera de retour dans quelques jours à Genève.

Je suis en pleine Poétique musicale et je pense ainsi doublement à vous. Hier ce fut Le Sacre; Ansermet, plein de vie et de précision, l’a fait, ma foi, très bien.

Je vous embrasse mille fois, chère Nadia, avec toute ma profonde affection, ainsi que Madeleine; et surtout ne me répondez pas : nous nous téléphonerons un de ces soirs.

Ne vous fatiguez pas trop, je vous en supplie.

Votre désormais sage

Dinu

497

Av. Bel-Air nr. 5 Chêne-Bourg, Geneva

15 Octombrie 1950 Draga mea Nadia,

Mi-aş dori atât de mult să vă liniştiţi în ceea ce mă priveşte, căci iată că s-au făcut trei zile de când mă simt mult mai bine. Bineînţeles rămân cu această problemă de respiraţie, care mă constrânge să rămân în pat sau în fotoliu; dar şi bronhiile vor ceda, căci septicemia a fost realmente puternică şi tot organismul a participat.

Nu vă pot spune cât de mult ne-am bucurat să primim fotografiile trimise şi cât de mult ne emoţionează gândurile voastre. Vă mulţumesc din tot sufletul şi eu şi Mad.

Da, într-adevăr pretextul reîntoarcerii la Geneva ar fi mai ales pentru noi o sursă nesperată de lumină, însă ştiu cât sunteţi de prinsă în angrenajul parizian şi că pentru a vă avea alături trebuie să vă smulgem de acolo. Însă voi reuşi, căci simt cum pe zi ce trece regăsesc din vitalitatea pierdută.

Mi-am permis conform sugestiei dumneavoastră, să o rog pe Loulou Lombard264 să vă telefoneze cum ajunge la Paris pentru banii aceia, deoarece tatăl ei se va întoarce în câteva zile la Geneva.

Mă aflu în plină Poetică muzicală 265, astfel că mă gândesc de două ori mai mult la dumneavoastră. Ieri am ascultat Le Sacre 266; Ansermet, plin de viaţă şi preciziune, l-a dirijat foarte bine, pe cuvântul meu.

Vă îmbrăţişez de mii de ori, dragă Nadia, cu cea mai profundă afecţiune şi eu, şi Madeleine; mai ales nu îmi răspundeţi la această scrisoare, ne vom auzi la telefon într-una dintre aceste seri.

Nu vă obosiţi prea tare, vă implor. Al dumneavoastră de acum cuminte,

Dinu

264 Louise-Antoinette Lombard (1924-2008) Elevă a lui Dinu Lipatti şi a Nadiei Boulanger la Conservatorul din Geneva şi apoi directoarea unei agenţii de impresariat. 265 Volum semnat de Igor Stravinski (cu colaboratorii săi Alexis Roland-Manuel şi Pierre Souvtchinsky), în anii 1939-40, apărut mai întâi în limba franceză, în anul 1942, cu titlul Poétique musicale şi tradus în limba engleză în 1947 - Poetics of Music. 266 Este vorba de lucrarea lui Igor Stravinski Le Sacre du printemps (1913).

499

le 24 XI 50

Ma très chère Nadia,

Il a fallu que je sois détruit comme je le suis pour ne pas pouvoir répondre à vos messages si affectueux. Je vous aime tendrement et votre pensée de ces dernières semaines a été pour moi un grand soutien. Je suis loin d’avoir vaincu, mais le vrai danger est loin. Par contre les nerfs sont on ne peut plus bas.

En effet, un soir je me suis précipité au piano, comme vous l’avez prévu. Vous me connaissez si bien ! Toute ma pensée est près de vous et votre photo près du lit m’aide aux moment difficiles. Je vous embrasse,

Dinu

500

24 XI 50267

Draga mea Nadia,

A trebuit să fiu distrus aşa cum sunt acum ca să nu pot răspunde mesajelor dumneavoastră atât de pline de afecţiune. Vă iubesc foarte mult şi gândurile dumneavoastră au fost pentru mine de un mare sprijin de-a lungul săptămânilor care au trecut. Sunt departe de a fi învins <boala>, însă adevăratul pericol este departe. Cu moralul însă, sunt la pământ.

Într-adevăr într-o seară m-am precipitat în faţa pianului, exact aşa cum aţi prevăzut. Mă cunoaşteţi atât de bine ! Toate gândurile mele sunt către dumneavoastră, iar fotografia dumneavoastră pe noptieră mă ajută în momentele dificile.

Vă sărut,

Dinu

267 Ultima scrisoare, cu o săptămână înainte de a muri. Dinu Lipatti e conştient de gravitatea situaţiei, dar încearcă să nu piardă speranţa. E adevărat că Maladia lui Hodgkin era aproape eradicată în urma tratamentului, dar organismul ajunsese prea slăbit şi lipsit de mijloacele naturale de apărare. Cauza decesului lui Dinu Lipatti la 2 decembrie 1950 a fost o septicemie şi nu maladia sa de fond, limfogranulomatoza malignă. În ceea ce priveşte aluzia lui Dinu Lipatti la faptul că într-o seară s-a precipitat la pian, e vorba de ultima dată când marele artist, foarte bolnav, a coborât cu greu din camera sa în salonul casei pentru a-şi lua rămas bun de la instrumentul său. Madeleine Lipatti povesteşte cu nespusă emoţie momentul în care l-a surprins cântând primul Preludiu de Chopin, apoi mişcarea lentă a Pastoralei de J. S. Bach, transcrisă de el în august 1950 după originalul pentru orgă (cf. Souvenirs, în In memoriam Dinu Lipatti, op. cit. ) (Grigore Bărgăuanu).

501

Ultimul recital de la Besançon (16 septembrie 1950). Foto: Michel Meusy.

503

Indice de persoane

Albeniz, Isaac ............................................................ 170, 270, 274, 323, 326, 347, 348 Alexanian, Diran ........................................................................................... 45, 155, 156 Ansermet, Ernest60, 126, 130, 133, 174, 216, 217, 221, 249, 277, 288, 313, 319, 416,

417, 496, 497 Ax, Emanuel ................................................................................................................. 275 Bach, Johann Sebastian46, 48, 52, 53, 60, 73, 87, 92, 97, 141, 142, 145, 149, 153,

154, 155, 156, 157, 158, 163, 167, 169, 176, 177, 182, 184, 185, 193, 196, 198, 202, 205, 232, 235, 237, 238, 241, 243, 245, 246, 249, 270, 274, 275, 276, 277, 281, 282, 284, 286, 289, 290, 295,299, 305, 308, 313, 318, 323, 326, 327, 329, 331, 333, 334, 336, 338, 341, 342, 347, 348, 349, 350, 351, 352, 355, 356, 363, 364, 384, 386, 410, 449, 500

Bach, Ph. Emm. ............................................................................................................. 78 Backhaus, Wilhelm43, 46, 150, 195, 212, 217, 221, 233, 235, 237, 242, 245, 249,

323, 326, 327, 329, 349, 350, 351, 352, 353, 354, 361, 362, 436, 439 Bartók, Béla 130, 133, 237, 238, 241, 242, 270, 274, 277, 281, 284, 285, 288, 290,

295, 299, 313, 319, 322, 323, 325, 326, 329, 339, 343, 351, 352, 434, 435, 488, 490

Beethoven, Ludwig van40, 43, 45, 46, 60, 63, 81, 88, 91, 92, 149, 150, 154, 155, 156, 163, 167, 173, 176, 177, 191, 196, 199, 212, 213, 215, 219, 227, 228, 237, 241, 242, 247, 270, 274, 275, 277, 313, 318, 323, 326, 381, 382, 384, 386, 393, 394, 488, 490, 491, 492

Boulanger, Nadia7, 8, 11, 12, 13, 50, 51, 52, 57, 59, 67, 68, 69, 71, 73, 75, 79, 81, 84, 85, 87, 88, 90, 96, 101, 113, 135, 156, 168, 171, 172, 176, 177, 180, 182, 183, 184, 185, 187, 188, 189, 191, 331, 333, 334, 336, 347, 348, 353, 354, 355, 356, 399, 409, 412, 413, 414, 415, 416, 417, 432, 449, 459, 484, 487, 488, 489, 490, 492, 493, 495

Brahms, Johannes11, 40, 46, 48, 85, 86, 88, 91, 92, 97, 98, 99, 145, 153, 154, 157,

504

158, 173, 179, 184, 195, 215, 219, 227, 228, 232, 233, 235, 275, 281, 306, 309, 312, 317, 338, 341, 357, 358, 359, 360, 361, 362, 384, 386

Branco, Pedro de Freitas ............................................................................................ 145 Brăiloiu, Constantin124, 129, 132, 227, 228, 239, 244, 281, 314, 319, 333, 336, 353,

354, 361, 362, 363, 364, 366, 369 Busoni, Ferruccio ............... 48, 60, 157, 158, 270, 274, 313, 318, 357, 358, 363, 364 Byrd, William ............................................................................................... 193, 403, 404 Casadesus, Robert............................................................................... 143, 156, 237, 242 Chapuis, Jacques ................................................................................. 464, 466, 475, 476 Chopin, Frederic37, 46, 48, 53, 60, 68, 88, 91, 92, 97, 144, 145, 150, 151, 153, 154,

155, 157, 158, 164, 167, 169, 173, 174, 179, 183, 193, 195, 198, 199, 212, 217, 221, 227, 228, 232, 234, 237, 238, 241, 243, 246, 249, 259, 262, 270, 274, 276, 277, 282, 283, 288, 292, 293, 306, 309, 313, 319, 321, 322, 323, 324, 325, 326, 327, 329, 331, 332, 334, 335, 338, 341, 345, 346, 347, 348, 349, 350, 351, 352, 355, 356, 357, 358, 363, 364, 366, 369, 401, 402, 431, 432, 468, 470, 500

Ciomac, Emanoil .......................................................................................... 67, 177, 179 Cloëz, Gustave .................................................................................................. 67, 68, 70 Constant, Marius ................................................................ 134, 135, 279, 280, 333, 336 Cortot, Alfred36, 37, 43, 45, 49, 50, 53, 60, 63, 68, 74, 84, 85, 88, 101, 103, 106,

108, 143, 144, 148, 149, 151, 152, 154, 158, 159, 160, 161, 167, 168, 169, 170, 172, 173, 174, 176, 183, 184, 195, 232, 234, 238, 242, 270, 274, 281, 323, 326

Cuénod, Hubert ........ 86, 285, 290, 366, 369, 426, 427, 457, 459, 468, 470, 475, 476 Debussy, Claude ................... 40, 43, 45, 101, 145, 150, 177, 182, 199, 213, 237, 241 Desouches, Nadia ................................................................................................160, 406 Dieudonné 398, 399, 416, 417, 469, 471 Dukas, Paul 9, 35, 39, 42, 44, 46, 48, 50, 53, 146, 150, 152 Enescu, George42, 45, 47, 48, 57, 60, 63, 72, 74, 77, 78, 81, 83, 89, 90, 92, 97, 101,

103, 111, 135, 141, 146, 149, 151, 152, 153, 157, 161, 163, 164, 167, 169, 172, 173, 174, 177, 179, 180, 184, 189, 190, 191, 198, 199, 201, 205, 242, 246, 247, 248, 252, 254, 256, 257, 259, 260, 262, 275, 277, 279, 280, 281, 286, 290, 292, 293, 296, 299, 306, 307, 309, 310, 322, 325, 358, 370, 381, 382, 393, 394, 396, 397, 401, 402, 407, 409, 414, 415

Fauré, Gabriel ............................................................................ 150, 183, 237, 241, 248 Ferroud, Pierre-Octave ............................................................................ 37, 51, 80, 177 Fischer, Edwin46, 101, 120, 141, 154, 169, 212, 214, 215, 216, 218, 220, 227, 228,

229, 230, 237, 242, 259, 262 Fotino, Maria .................................... 141, 168, 169, 170, 173, 176, 183, 187, 188, 282

505

Fournier, Pierre ................................................................................... 306, 309, 313, 318 Françaix, Jean .................................................... 113, 198, 388, 389, 407, 409, 414, 415 Frey, Emil 149 Furtwängler, Wilhelm88, 105, 112, 174, 182, 239, 244, 306, 309, 312, 317, 318, 322,

325, 366, 369 Gafencu, Grigore ................................................................................................... 94, 119 Gagnebin, Henri .............................. 216, 221, 247, 473, 474, 488, 489, 490, 491, 492 Gédalge, André .............................................................................................................. 71 Georgescu, George ..... 36, 79, 103, 114, 165, 190, 191, 300, 301, 382, 389, 394, 409 Gieseking, Walter................................................ 38, 101, 177, 222, 239, 243, 270, 274 Golestan, Stan ............................................................. 40, 41, 42, 88, 90, 114, 177, 254 Grieg, Edvard232, 234, 252, 255, 259, 265, 267, 268, 272, 276, 284, 288, 295, 299,

302, 303, 305, 308, 313, 318, 322, 324, 325, 339, 342, 355, 356, 357, 358

Haciaturian, Aram ....................................................................................................... 275 Haydn, Joseph98, 167, 195, 216, 221, 227, 228, 237, 241, 259, 284, 288, 312, 317,

339, 342 Hindemith, Paul ........................... 73, 78, 167, 174, 184, 283, 288, 295, 299, 313, 318 Horowitz, Vladimir38, 40, 63, 144, 159, 173, 195, 196, 237, 242, 246, 275, 286, 290 Janigro, Antonio ..... 81, 90, 91, 99, 101, 103, 268, 272, 279, 280, 284, 289, 396, 397 Jora, Mihail 7, 8, 9, 10, 33, 38, 41, 47, 51, 56, 60, 62, 63, 65, 68, 69, 70, 72, 74, 76,

77, 78, 80, 81, 82, 83, 84, 87, 89, 91, 92, 93, 96, 97, 98, 100, 102, 104, 105, 107, 109, 114, 115, 116, 117, 119, 122, 123, 124, 127, 129, 133, 134, 135, 136, 165, 170, 171, 187, 190, 191, 194, 198, 205, 206, 223, 225, 248, 279, 394

Karajan, Herbert von128, 131, 239, 244, 322, 325, 327, 329, 331, 334, 347, 348, 363, 364, 365, 368, 431, 432, 486

Katz, Mîndru ..................................................... 271, 275, 285, 290, 363, 364, 366, 369 Kempff, Wilhelm ............................................................... 173, 192, 239, 243, 384, 386 Laval, Jacques .......................................................................................................431, 432 Lazăr, Filip 41, 42, 47, 51, 55, 56, 57, 60, 63, 67, 74, 77, 80, 86, 90, 164, 167, 168,

174, 179, 188, 254 Lefébure, Yvonne ............. 36, 42, 43, 45, 99, 149, 150, 151, 152, 153, 155, 160, 195 Levitzki, Mischa ........................................................................................................... 144 Lévy, Lazare 146, 161, 281 Lipatti, Ana 41, 47, 54, 60, 64, 72, 78, 87, 93, 112, 114, 151, 162, 171, 175, 186, 459 Lipatti, Madeleine8, 11, 13, 124, 125, 126, 127, 128, 130, 132, 133, 202, 203, 211,

213, 217, 222, 223, 225, 227, 228, 229, 230, 233, 235, 236, 237, 238, 240, 241, 242, 243, 245, 259, 262, 265, 267, 270, 274, 276, 279, 280,

506

282, 286, 291, 296, 299, 300, 301, 307, 310, 315,320, 323, 329, 333, 336, 337, 340, 344, 345, 346, 348, 349, 355, 356, 359, 360, 361, 363, 367, 370, 371, 420, 421, 424, 425, 426, 427, 428, 431, 433, 434, 435, 437, 439, 446, 447, 448, 449, 452, 453, 454, 455, 456, 457, 458, 459, 460, 461, 462, 463, 469, 471, 473, 474, 475, 476, 477, 478, 481, 482, 483, 484, 485, 486, 488, 490, 491, 492, 493, 496, 497, 500

Lipatti, Theodor ........................................................................... 47, 104, 117, 152, 203 Lipatti, Valentin54, 56, 60, 64, 72, 87, 89, 93, 105, 112, 114, 116, 123, 165, 169, 184,

185, 190, 195, 200, 223, 225, 228, 238, 243, 278, 300, 301, 311, 316, 457, 460, 462, 463

Liszt, Franz 36, 43, 53, 63, 92, 144, 145, 148, 149, 151, 153, 155, 156, 157, 173, 198, 199, 208, 213, 227, 228, 232, 234, 238, 242, 243, 252, 255, 259, 265, 267, 270, 274, 283, 288, 305, 308, 393, 394, 401, 402, 416, 417

Lourié, Arthur-Vincent ............................................................................................... 102 Magaloff, Nikita .................................................. 10, 212, 217, 221, 286, 290, 357, 358 Mangeot, Auguste .................................. 45, 50, 53, 152, 153, 154, 158, 159, 174, 179 Markevitch, Igor ....................................................... 145, 188, 189, 408, 410, 435, 484 Martin, Frank .................................................... 216, 221, 227, 228, 237, 241, 416, 417 Mihalovici, Marcél ............................................................................84, 94, 97, 100, 114 Molinari, Bernardino ...........................................................................................384, 386 Monteux, Pierre ...................................................................................................145, 160 Mozart, Wolfgang Amadeus7, 43, 46, 75, 78, 79, 83, 92, 97, 129, 132, 144, 164, 176,

180, 184, 190, 191, 194, 201, 205, 227, 228, 232, 234, 237, 238, 241, 243, 247, 252, 255, 259, 265, 267, 268, 270, 272, 274, 276, 281, 283, 292, 293, 295, 299, 307, 310, 313, 319, 322, 325, 332, 335, 347, 348, 349, 350, 351, 352, 357, 358, 363, 364, 365, 368, 381, 382, 384, 386, 393, 394, 486, 491, 492

Munch, Charles ..................... 53, 98, 99, 101, 106, 160, 177, 195, 233, 235, 339, 399 Musicescu, Florica7, 8, 10, 11, 75, 77, 124, 126, 141, 162, 198, 202, 203, 204, 254,

354 Paray, Paul 43, 90, 96, 157, 160, 163, 164, 167, 172, 179, 180 Pauker 35, 40, 45 Perlea, Ionel 100, 111, 179 Polignac, Contesa de ............................................................................ 86, 177, 188, 189 Polignac, prinţesa de .................................................................................... 60, 106, 404 Popa, Costache .......................................................................... 123, 206, 217, 221, 320 Poulenc, Francis .......................................................................................... 199, 407, 409 Prokofieff, Serghei ................................................................................ 37, 146, 164, 177 Ravel, Maurice45, 48, 60, 79, 88, 99, 103, 145, 150, 160, 163, 164, 177, 195, 227,

507

228, 236, 241, 295, 299, 305, 308, 313 Rogalschi, Theodor ....................................................................................................... 42 Rubinstein, Arthur ............ 37, 144, 169, 183, 237, 242, 246, 275, 306, 309, 384, 386 Sacher, Paul 130, 133, 238, 243, 249, 284, 288, 315, 320, 446, 448, 450, 451 Salquin, Hédy .......................................................................................................453, 454 Sanzewitch, Tatiana de .................................................................................................. 88 Scarlatti, Domenico154, 193, 196, 213, 232, 235, 237, 238, 241, 243, 249, 270, 274,

276, 305, 308, 338, 341 Schmitt, Florent ..................................................................................................... 51, 177 Schumann, Robert45, 48, 53, 68, 74, 79, 128, 129, 131, 132, 148, 149, 153, 155, 157,

158, 170, 177, 232, 235, 322, 324, 325, 327, 329, 331, 334, 335, 337, 338, 339, 340, 341, 345, 346, 347, 348, 349, 350, 357, 358, 359, 360, 363, 364, 366, 369, 431, 432, 468, 470

Strauss, Richard.............................................................................................................. 40 Strawinsky, Igor37, 62, 63, 68, 71, 75, 78, 79, 83, 87, 101, 102, 108, 145, 182, 184,

193, 196, 365, 381, 382, 403, 404, 414, 415, 464, 467, 497 Szigeti, Joseph ...................................................................... 74, 167, 270, 274, 309, 318 Toscanini, Arturo ......... 38, 40, 61, 169, 174, 182, 237, 242, 245, 294, 297, 312, 318 Turczynski, Iosef .......................................................................................................... 46 Ţincoca, Remus ........................................................................................................... 452 Uninsky, Alexander ............................................................................................... 46, 150 Volkonski, Andrei........................................................................................................ 421 Wolff, Albert ........................................................................................................145, 399

509

Notă asupra ediţiei

Corespondenţa oricui, fie şi a unui artist de anvergură universală precum Dinu Lipatti, rămâne expresia unui gest personal, privat, de intimitate, chiar şi dincolo de trecerea în domeniul public odată cu scurgerea deceniilor. Nu ştim dacă Dinu Lipatti ar fi agreat publicarea scrisorilor sale, aşa cum nu avem argumente nici pentru contrariul acestei atitudini. De aceea, respectul şi fidelitatea faţă de text, în forma sa interbelică, în acea limbă română cu care au trăit Dinu Lipatti şi contemporanii săi, au fost în gândul nostru atunci când am redactat corespondenţa în forma de faţă. Subliniem că textul trebuie preţuit în primul rând în substanţa, în spiritul lui, şi mai apoi în forma sa, aşa cum s-a păstrat, nealterată. S-au păstrat punctuaţia folosită de Lipatti şi ortografierea cu majusculă a lunilor anului, chiar şi la traducerile în română ale scrisorilor sale în franceză.

Considerăm, pe de altă parte, că neaducerea la zi a unor forme de cuvinte înseamnă un plus de culoare în lectura corespondenţei.

În situaţiile în care am considerat necesar, am adăugat textului scrisorilor anumite note cu explicaţii privind persoanele (cu precădere din lumea muzicală) pomenite de Dinu Lipatti în scrisori, cu accent pe conexiunile dintre aceştia şi activitatea autorului, în special şi cu peisajul muzicii româneşti, în general.

Mulţumiri se cuvin domnului Grigore Bărgăuanu pentru materialul oferit şi pentru informaţiile întotdeauna extrem de utile, domnului Corneliu Rădulescu pentru acribia corecturilor şi editorului, Matei Bănică.

Mulţumim pianistei şi regizoarei Alice Barb, directorul fondator al Centrului Cultural „Casa Artelor”, instituţie culturală finanţată de Primăria Sector 3, fără de care acest proiect nu s-ar fi putut realiza.

Monica Isăcescu şi Ştefan Costache

scrisori - v27 crono€¦ · 1939, document unic în prezent şi o scrisoare adresată lui jora în...

Documents