George Bacovia

n. 17 septembrie 1881,Bacău – d. 22 mai 1957, București

Avocat de profesie , Bacovia ar fi putut ocupa diverse funcţii importante în administraţie, dar fiind o fire timidă şi destul de reticentă la valurile vieţii , se mulţumeşte cu o slujbă de funcţionar.

Adevărata sa chemare este poezia. Se căsătoreşte cu Agatha Grigorescu (profesoară de franceză şi prozatoare). Are un fiu, Gabriel Bacovia.

Poetul, bolnav fiind, se stingedin viaţă în 1957.

Cel mai mare poet simbolist român!

Bacovia a dus o existenţă retrasă, fiind marcat sufleteşte de monotonia vieţii din târgurile de provincie, cu atmosferă sufocantă, obositoare.

În opera lui întâlnim toate instrumentele tehnicii simboliste.

George Bacovia este unul dintre cei câţiva mari poeţi ai perioadei interbelice, remarcabil prin capacitatea de a sintetiza, într-o opera poetică destul de restrânsă, aproape toate temele şi modalităţile de expresie ale unui curent literar, simbolismul.

Temele fundamentale ale simbolismului se conturează, se nuanţează şi se amplifică, până la conturarea unui univers inconfundabil în peisajul liricii românesti moderne.

Poezia lui Bacovia exprima o stare depresiva specifica unui intelectual proletar, cu o structura sufleteasca ultrasensibila, de aceea poate fi incadrata si in directia simbolismului depresiv.

Universul poeziei sale este ca o cupola de plumb sub care domneste nelinistea, spaima de nefiinta, de izolare: ”De-atatea nopti aud plouand / Aud materia plangand/ Sunt singur si ma duce-un gand/ Spre locuintele lacustre .”

Temele poeziei bacoviene

MOARTEA, element predominant în poeziile lui Bacovia, provoacă rareori panică fiind de obicei dorită şi așteptată ca remediu al bolii existenţiale de care suferă poetul.

IUBIREA nu mai este proiectată ca idealitate, ca formă a perfecţiunii, ci este trăită ca un sentiment exagerat, anemic şi condamnat fatalmente la eşec. Iubirea nu este prezentată în concordanţă cu o natură complice, orcotitoare.

Motivele poeziei bacoviene

Motivul singurătăţii: solitudinea devine un sentiment sumbru, apăsător, asociat cu spaţiul camerei (izolarea) sau cu spaţii exterioare (parcul, străzile sau oraşul de provincie).

Motivul oraşului deprimat constituie fundalul pe care sunt proiectate impostazele umane specifice poeziei bacoviene: copii si fecioare bolnăvicioase, o palidă muncitoare, poetul rătăcind fără sens şi făcând gesturi absurde.

Cromatica Gama de culori este restrânsă în poezia lui Bacovia,centrată pe câteva motive tipic simboliste:urâtul, plictisitul, tristeţea, monotonia.

Esenţial sugestivă,culoarea,în loc să reliefeze obiectul,dimpotrivă,estompează conturul,îl dizolvă într-un fluid unic,capabil să impună o anumită stare de spirit.

Culorile,ca şi intrumentele muzicale,au rolul de a sugera o stare sufletească.

Semnificatia culorilor

GALBENUL, culoare a bolii şi a mizeriei.

NEGRUL sugerează carbonizarea, trecerea în lumea anorganică.

ALBUL alcătuieşte un tablou sumbru, deprimant.

VIOLETUL caracterizează adeseori apusurile de soare, fiind specific anotimpului de toamnă.

“În poezie m-a obsedat întotdeauna un subiect de culoare. Pictură a cuvintelor sau audiţie colorată. Pictorul întrebuinţează în meşteşugul său culorile alb, roşu, violet. Le vezi cu ochii. Eu am încercat să le redau cu inteligenţă prin cuvinte. Fiecărui sentiment îi corespunde o culoare.”

George Bacovia

Volume de succes!

Epitaf "Aici sunt eu un solitar, Ce-a râs amar și-a plâns mereu. Cu-al meu aspect făcea să mor, Căci tuturor păream suspect."