Scopul regulilor Incoterms

Scopul regulilor „Incoterms" este acela de a pune la dispozitie un set de reguli internationale pentru interpretarea celor mai frecvent folosite conditii comerciale In comertul exterior. Astfel ambiguitatea interpretarilor diferite ale acestor conditii, in diferite tari, poate fi evitata sau cel putin redusa intr-o masura considerabila.

In mod frecvent, partile contractante nu cunosc diferitele practici comerciale in vigoare in tarile partenerilor. Aceasta poate da nastere la nelntelegeri, controverse si litigii, cu toate pierderile de timp si bani pe care acestea le genereaza. Pentru a rezolva aceste probleme, Camera Internationale de Comert, a publicat, (pentru prima data in 1936), un set de reguli pentru interpretarea conditiilor comerciale. Aceste reguli au fost cunoscute ca „Incoterms 1936". In 1953, 1967, 1980 si, respectiv 1990, s-au facut modificari si completari cu scopul de a reactualiza regulile conform practicilor comerciale internationale curente.

О noua metoda de prezentare a conditiilor Incoterms

In cadrul activitatii de amendare desfasurata de Echipa Camerei Internationale de Comert, ea a propus о alta maniera de prezentare a conditiilor comerciale, pentru о interpretare si intelegere mai corecta si mai usoara. Conditiile au fost grupate in patru categorii distincte: 1) conditia unica conform careia vanzatorul pune marfurile la dispozitia cumparatorului in spatii proprii (conditia „E": Ex works); 2) conditiile „F", conform carora vanzatorul trebuie sa livreze marfurile unui caraus numit de cumparator (conditiile „F": FCA, FAS si FOB); 3) conditiile „C", conform carora vanzatorul este obligat sa asigure transportul, dar fara sa isi asume riscul pierderii sau avarierii marfurilor si fara sa suporte costurile suplimentare datorate evenimentelor survenite dupa incarcare si expediere (CFR, CIF, CPT si CIP); 4) conditiile „D", conform carora vanzatorul trebuie sa suporte toate costurile si riscurile aferente transportului marfurilor pana in tara de destinatie (DAF, DES, DEQ, DDU si DDP).

In continuare, in cadrul celor 4 conditii, obligatiile respective ale partilor au fost grupate sub 10 titluri, fiecare titlu cu referire la vanzator oglindind pozitia cumparatorului in aceeasi problema. Schema noii clasificari:

INCOTERMS 1990

Grupul E - plecarea EXW EX Works Franco fabrica

Grupul F –Transportul principal neplatit

FCA FASFOB

Free carrier

Free Alongside Free On Board

Free On Board

Franco transportator

Franco d-ea lungul vasului

Franco bord

Grupul С –Transportul principal plat it

CFR

CIF

CPT

CIP

 

Cost and Freight

Cost, Insurance and Freight

Carriage Paid To

Carriage and Insurance Paid To

Cost si navlu

Cost, asigurare si navlu

Transport platit pana la

Transport si sigurare platite pana la

Grupul D DAF

DES

DEQ

DDU

DDP

Delivered at Frontier

Delivered Ex Ship

Delivered Ex Quay

Delivered Duty Unpaid

Delivered Duty Paid

Franco frontiera

Franco nava nedescarcat

Franco chei

Franco destinatie nevamuit

Franco destinatie vamuit

 

Franco transportator... loc numit (FCA)

Dupa cum s-a spus, conditia FCA poate fi folosita ori de cate ori vanzatorul isi indeplineste obligatia de a preda marfurile unui caraus numit de cumparator. Este posibil ca aceasta conditie sa fie folosita si pentru transportul maritim, in toate cazurile in care incarcatura nu este predata la nava prin metoda traditionala, peste balustrada vasului. Conditia obisnuita, FOB, nu este adecvata in cazul in care

vanzatorul trebuie sa predea marfurile la un terminal de transport inainte de sosirea navei, deoarece el ar trebui atunci sa suporte toate riscurile si costurile survenite din momentul in care nu mai are nici о posibilitate de a controla marfurile sau de a da instructiuni referitoare la custodia lor.

Trebuie subliniat ca in conformitate cu conditiile „F", vanzatorul are obligatia de a preda marfurile pentru transport conform instructiunilor cumparatorului, din moment ce cumparatorul este cel care face contractul de transport si numeste carausul. Altfel, nu este necesar sa se precizeze in textul conditiei modalitatea de predare a marfurilor de catre vanzator carausului. Totusi, pentru a da comerciantilor posibilitatea de a folosi FCA ca о conditie „F" atotcuprinzatoare, se vor da explicatii cu privire la modalitatile uzuale de livrare pentru diferitele modalitati de transport.

De asemenea, nu este necesara о definire a „carausului", deoarece cumparatorul este cel care informeaza pe vanzator in legatura cu persoana careia trebuie sa i se livreze marfurile in vederea transportului. Totusi, deoarece atat carausul cat si documentul de transport sunt de о mare importanta pentru comercianti, preambulul la conditia FCA contine о definitie a carausului. In acest context, trebuie notat ca termenul „caraus" se refera nu numai la intreprinderea care realizeaza efectiv transport ci si la intreprinderea care se angajeaza sa intermedieze sau sa realizeze transportul, atat timp cat о astfel de intreprindere isi asuma, pentru transport, responsabilitatile unui caraus. Cu alte cuvinte, termenul de „caraus" include atat carausii care executa efectiv, transportul, cat si pe cei contractanti. Deoarece pozitia unui expeditor de marfa variaza, in acest context, de la о tara la alta si conform practicilor de expediere a marfurilor, preambulul contine mentiunea ca vanzatorul are, desigur, obligatia de a urma instructiunile cumparatorului in ceea ce priveste livrarea marfurilor catre un expeditor de marfuri, chiar daca expeditorul refuza sa se accepte indatoriri de caraus, iesind astfel din sfera de definire a „carausului".

Conditiile „C" (CFR, CIF §i CIP)

Conform conditiilor „C", vanzatorul are obligatia de a contracta transportul in conditii obisnuite, pe propria cheltuiala. Prin urmare, locul pana unde el trebuie sa plateasca costurile de transport trebuie specificat in mod expres dupa conditia „C" respectiva. Conform conditiilor CIF si CIP vanzatorul trebuie de asemenea sa asigure marfa si sa suporte costurile de asigurare. Deoarece punctul de impartire a costurilor se refera la tara de destinatie, conditiile „C" sunt considerate frecvent, in mod eronat, contracte pana la sosire, prin care vanzatorul nu este eliberat de nici un risc sau cost pana cand marfurile nu au ajuns efectiv la punctul convenit. Totusi, trebuie precizat, de cat mai multe ori posibil, ca grupul de conditii „C" are aceeasi natura cu conditiile „F", prin aceea ca vanzatorul indeplineste contractul in tara de incarcare sau expediere. Astfel, contractele de vanzare in conditiile „C", ca si contractele in conditiile „F" intra in categoria contractelor de incarcare.

In timp ce vanzatorul are obligatia sa plateasca costurile normale pentru transportul marfurilor pe о ruta obisnuita si intr-un mod obisnuit pana la locul de destinatie convenit, riscul de pierdere sau avariere a marfurilor, precum si costurile suplimentare rezultate din evenimente care apar dupa ce marfurile au fost predate in vederea transportului cad in sarcina cumparatorului. Prin urmare, conditiile „C", spre deosebire de toate celelalte conditii, contin doua puncte „critice", unui pentru impartirea costurilor si unui pentru transferul riscurilor. Din acest motiv, mentionarea obligatiilor vanzatorului, adaugate la conditiile „C", cu referire la un moment dupa punctul „critic" mentionat anterior pentru transferul riscurilor, trebuie facuta cu cea mai mare grija. Esenta conditiilor „C" este eliberarea vanzatorului de orice risc si cost dupa ce acesta si-a indeplinit contractul prin contractarea transportului si predarea marfurilor catre caraus si prin furnizarea asigurarii conform conditiilor CIF si CIP.

Este de asemenea posibil ca vanzatorul sa convina cu cumparatorul sa incaseze plata in cadrul unui credit documentar prin prezentarea la banca a documentelor de expediere. Ar fi contrar modalitatii obisnuite de plata in comertul international ca vanzatorul sa fie obligat sa suporte riscuri si costuri ulterioare momentului cand plata a fost facuta, prin credite documentare sau in alt mod, la incarcarea si expedierea marfurilor.

Este de la sine inteles insa, ca vanzatorul va trebui sa suporte toate costurile datorate carausului, indiferent daca navlul se plateste inainte de incarcare sau este platibil la destinatie, cu exceptia costurilor aditionale care pot rezulta din evenimente ulterioare incarcarii si expedierii.

Daca se obisnuieste, incheierea mai multor contracte de transport implicand transbordarea marfurilor in locuri intermediare, cu scopul de a ajunge la destinatia convenita, vanzatorul are obligatia sa plateasca toate aceste costuri, inclusiv orice costuri generate de transbordarea dintr-un mijloc de transport in altul. Daca, insa, carausul si-a exercitat dreptul conform unei clauze de transbordare, sau

unei alte clauze similare, cu scopul de a evita obstacole neasteptate (i.e., gheata, aglomerari, tulburan de munca, ordine guvemamentale, conflicte armate sau alte evenimente de aceeasi natura), orice cheltuiala suplimentara rezultata va fi platita de cumparator.

Se intampla frecvent ca partile sa doreasca sa stabileasca masura in care vanzatorul se va obliga sa furnizeze un contract de transport care sa includa cheltuielile de descarcare. Cum aceste cheltuieli sunt in general cuprinse in navlu atunci cand marfurile sunt transportate pe linii de navigatie regulate, contractuli de vinzare prevede, de cele mai multe ori, ca marfurile sa fie transportate pe astfel de linii sau cel putin in „conditii de cursa regulata". In alte cazuri, se adauga mentiunea „descarcat" dupa CFR sau CIF. Nu este recomandabil sa se foloseasca prescurtari dupa conditiile „C", in afara de cazurile in care, in timpul respectiv de comert, intelesul termenilor este foarte clar si acceptat de partile contractante sau este reglementat de legi in domeniu. In orice conditii, vanzatorul nu trebuie si nici nu poate, fara sa schimbe insasi natura conditiilor „C", sa-si asume vre-o obligatie cu privire la sosirea marfurilor la destinatie, deoarece riscul pentru orice intarziere in timpul transportului este asumat de cumparator. Astfel, orice obligatie cu privire la timp trebuie in mod necesar sa se refere la locul de incarcare sau expediere.

Se intampla, in comertul cu marfuri generale, ca marfurile sa fie cumparate in timp ce ele sunt transportate pe nave si ca, in astfel de cazuri, cuvantul „pe ара" sa fie adaugat dupa conditia comerciala. Deoarece riscul de pierdere sau avariere a marfurilor in astfel de cazuri, trece conform conditiilor CFR si CIF, de la vinzator la cumparator, pot aparea dificultati de interpretare. О posibilitate ar fi aceea de a mentine intelesul obisnuit al conditiilor CFR si CIF cu privire la dividerea riscurilor intre vanzator fi cumparator. Cealalta posibilitate ar fi sa se accepte ca momentul aparitiei riscului sa coincida cu data la care contractui de vanzare este incheiat.

Prima posibilitate este cea practica deoarece este, in general, imposibil sa se precizeze starea marfurilor in timp ce ele sunt transportate. Din acest motiv, Conventia Natiunilor Unite din 1980 asupra Contractelor de Vanzare Internationale de Marfuri, articolul 68, stipuleaza ca „daca circumstantele о impun, riscul este asumat de cumparator din momentul in care marfurile au fost predate carausului care a emis documentele care materializeaza contractul de transport". Exista totusi о exceptie de la aceasta regula, atunci cand „vanzatorul stia sau ar fi trebuie sa stie ca marfurile au fost pierdute sau avariate si nu a anuntat acest lucru cumparatorului". Astfel, interpretarea unei conditii CFR sau CIF la care se adauga mentiunea „pe ара" va depinde de legea aplicabila contractului de vanzare. Este recomandabil ca partile sa precizeze legea aplicabiia si orice solutie care ar rezulta din aceasta. In caz de dubiu, este recomandabil ca partile sa clarifice problema in contractul lor.

Prevederea "la bord" conform conditiilor FOB, CFR si CIF

Contractui de transport va stabili obligatiile incarcatorului sau expeditorului cu privire la predarea marfurilor carausului, in vederea transportului. Trebuie retinut ca FOB, CFR, si CIF mentin practica traditionala a livrarii marfurilor la bordul vasului. In timp ce, in acceptia traditionala, punctul

de livrare a marfurilor potrivit contractului de vanzare coincide cu  punctul  predarii marfurilor pentru transport,

tehnicile de transport actuate ridica problema sincronizarii intre contractul de transport si contractul de vanzare. In prezent marfurile sunt de obicei livrate de vanzator carausului inainte ca ele sa fie Incarcate pe vas sau, uneori, chiar Inainte ca nava sa fi ajuns In port. In astfel de cazuri se recomanda comerciantilor sa foloseasca conditii „F" sau „C" care sa impuna predarea marfurilor pentru transport la bord, si anume FCA, CPT sau CIP in loc de FOB, CFR si CIF.

Conditiile „D" (DAF, DES, DEQ, DDU §i DDP)

Dupa cum s-a spus, prin natura lor, conditiile „D" sunt diferite de conditiile „C" deoarece vinzatorul, potrivit conditiilor „D", este raspunzator de sosirea marfurilor la locul sau punctul de destinatie convenite. Vinzatorul trebuie sa suporte toate riscurile si costurile generate de ducerea marfurilor Ia acel loc sau punct. Prin urmare, conditiile „D" sunt contracte de sosire, in timp ce conditiile „C" sunt contracte de incarcare.

Conditiile „D" se impart in doua categorii distincte. Conform DAF, DES si DDU vanzatorul nu are obligatia sa livreze marfurile vamuite la import, in timp ce conform DEQ si DDP vanzatorul are aceasta obligatie.

Deoarece DAF este frecvent folosita In traficul feroviar, unde este practic sa se obtina un document direct de transport de cale ferata acoperind tot parcursul, pana la destinatie, si sa se stabileasca asigurarea pentru acelasi parcurs, conditia DAF are о prevedere In acest sens In A8. Trebuie subliniat, totusi, ca obligatia vanzatorului de a ajuta cumparatorul In obtinerea unui astfel de document de transport este riscul si cheltuiala cumparatorului. In mod similar, orice costuri de asigurare referitoare la perioada ulterioara livrarii de catre vanzator a marfurilor la frontiera cad In sarcina cumparatorului.

Conditia DDU a fost introdusa In versiunea prezenta, 1990, a Incoterms. Aceasta conditie indeplineste о functie importanta ori de cate ori vanzatorul urmeaza sa livreze marfurile in tara de destinatie fara indeplinirea formalitatilor vamale si fara plata taxelor vamale la import.

Aceasta conditie este recomandabila si potrivita ori de cate ori vamuirea la import nu reprezinta о problema - cazul tarilor membre ale Pietei Comune. Totusi, in tari unde formalitatile la import pot fi dificile si de durata, poate fi riscant pentru vanzator sa-si asume obligatia de a livra marfurile dincolo de punctul de vamuire. Desi, potrivit conditiei DDU paragrafele B5 si B6, cumparatorul va suporta toate riscurile si costurile suplimentare ce pot rezulta din neindeplinirea obligatiei sale de a realiza formalitatile vamale la import, se recomanda vanzatorului sa nu foloseasca conditia DDU in tari in care sunt posibile

INFO UTILE | Ce inseamna INCOTERMS? Un acronim pentru INternational COmmerce TERMS (TERMENI DE COMERT INTERNATIONAL). Reprezinta un ansamblu de reguli, norme elaborate de Camera de Comert International din Paris in anul 1936, reguli internationale pentru interpretarea celor mai uzitati termeni comerciali din comertul international.

De-a lungul timpului, regulile INCOTERMS au fost completate si revizuite in anii 1953, 1967, 1976, 1980 si 1990. Ultima varianta INCOTERMS a fost publicata in 2000.

In orice contract de vanzare international se pune problema stabilirii modalitatilor de livrare, a transferului riscurilor si a repartizarii intre vanzator si cumparator a cheltuielilor aferente transportului marfurilor (asigurarea marfii, contravaloarea transportului).

Incoterms reprezinta termenii comerciali international acceptati ce definesc si statueaza cadrul in care cumparatorul si vanzatorul isi desfasoara rolul in privinta transportului de marfa, proprietatea asupra marfii, asigurarea marfii.

Din punct de vedere juridic regulile Incoterms sunt facultative si dependente de vointa partilor, partenerii putand sa includa in contract si alte dispozitii speciale.

Intr-un contract, actiunea Incoterms este limitata la drepturile si obligatiile precise impuse partilor cu privire la livrarea marfurilor vandute.

Sunt 13 reguli Incoterms, fiecare regula fiind exprimata printr-o prescurtare de trei litere, ce reprezinta un tip de vanzare

internationala de marfuri:

*EXW* (Ex Works) - Proprietatea si riscul trec la cumparator, inclusiv plata costurilor de transport si asigurari, chiar de la usa vanzatorului. Utilizat pentru orice mod de transport

*FCA* (Free Carrier) - Proprietatea si riscul sunt ale cumparatorului, el trebuind sa plateasca costurile de transport si asigurari, in momentul din care vanzatorul livreaza bunurile catre transportator.  Vanzatorul este obligat sa incarce bunurile in vehiculele de transport, fiind obligatia cumparatorului aceea de a receptiona bunurile sosite.

*FAS* (Free Alongside Ship) - Proprietatea si riscul trec catre cumparator, impreuna cu costurile de transport si asigurari, o data bunurile descarcate din vehiculele de transport de catre vanzator.  Folosit pentru transportul maritim si pentru cel pe apa continental.  Taxele de export ii revin vanzatorului.

*FOB* (Free On Board) - Vanzatorul si-a indeplinit obligatia de livrare a marfii in momentul in care aceasta a trecut balustrada navei (copastia) in portul de incarcare convenit. Aceasta inseamna ca toate costurile si riscurile de pierdere sau de avariere a marfii incepand din acest moment se suporta de catre cumparator. Vanzatorul indeplineste formalitatile vamale de export.

*CFR* (Cost and Freight) - Vanzatorul angajeaza nava, o incarca si o duce in portul de destinatie convenit.

*CIF* (Cost, Insurance and Freight) - Vanzatorul increditeaza marfa navei navlosita de el, achitand navlul pana la portul de destinatie convenit, inclusiv costul asigurarii riscului de pierdere si avariere a marfii pe timpul transportului maritim.

*CPT* (Carriage Paid To) - Proprietatea, riscul si costurile de asigurari trec catre cumparator in momentul livrarii catre transportator de catre vanzator. Vanzatorul plateste transportul pana la destinatie.  Utilizat pentru orice mod de transport.

*CIP* (Carriage and Insurance Paid To) - Transport si asigurare platite pana la: pe langa CPT vanzatorul asigura marfa, in numele si pe contul cumparatorului, contra riscurilor minime de avariere si pierdere.

*DAF* (Delivered at Frontier) - Vanzatorul pune marfa la dispozitia cumparatorului la frontiera convenita si indeplineste formalitatile de vamuire la import. Utilizat pentru orice mod de transport

*DES (*Delivered Ex Ship) - Vanzatorul suporta cheltuielile si riscurile aducerii marfii in portul de destinatie, punand-o la dispozitia cumparatorului la bordul navei, nevamuita pentru import. Utilizat numai pentru transport maritim si naval continental

*DEQ* [Delivered Ex Quay (Duty Paid)] - Livrat franco chei: pe langa DES, vanzatorul plateste vama in tara cumparatorului

*DDU* (Delivered Duty Unpaid) - Vanzatorul si-a indeplinit obligatia de livrare in momentul in care marfa a fost pusa la dispozitia cumparatorului, nedescarcata de pe mijlocul de transport si nevamuita la import, la locul de destinatie convenit. Vanzatorul suporta costurile si riscurile legate de aducerea marfii in locul convenit (mai putin taxele vamale, taxele si alte speze oficiale necesare realizarii importului), precum si cheltuielile si riscurile in legatura cu indeplinirea formalitatilor vamale de export.

*DDP* (Delivered Duty Paid) - La fel ca la DDU, cu diferenta ca vanzatorul suporta si taxele vamale aferente marfii.

[top] Realizat de Concept24

Noţiune

INCOTERMS este un acronim pentru INternational COmmercial TERMS ceea ce înseamnă Termeni de Comerţ Internaţional.

În orice contract de vânzare se pune problema stabilirii modalităţilor de livrare, a transferului riscurilor şi a repartizării între vânzător şi cumpărător a cheltuielilor aferente transportului mărfurilor (cheltuieli privind asigurarea mărfii, contravaloarea transportului).

Este anevoioasă rezolvarea acestor formalități de fiecare dată prin inserarea în contract a clauzelor detaliate cuprinzând reglementarea tuturor acestor aspecte. De aceea practica a imaginat o metodă de a scurta drumul până la încheierea contractului, recurgând la termeni comerciali ce condensează într-o formă cat mai simplificată posibil, situaţiile cele mai uzuale.

Free On Board (FOB)

De exemplu, stipulând simplu intr-un contract că marfa urmează a fi vandută „FOB Hamburg”, părţile au vrut să spună că:

vânzatorul trebuie să încarce şi să expedieze marfa pana in portul Hamburg să suporte cheltuialile de încărcare să expedieze marfa folosind transportul maritim

să suporte riscurile până în momentul îmbarcării

În timp ce cumparatorului ii incumba următoarele obligaţii:

să plătească cheltuielile de navlosire să suporte riscurile din momentul îmbarcării mărfii

[modifică] Crearea Incoterms

Emblema Camerei Internaţionale de Comerţ cu sediul la Paris

Uzanţele comerciale au fost la origine, proprii vânzarilor maritime iar înţelesul lor era diferit in functie de loc, de port (maritim sau fluvial), sau de ţară. Acest fapt crea dificultăţi în ceea ce priveşte cunoasterea lor de către părţi, care nu ştiau exact întinderea obligaţiilor lor, deoarece uzanţele cunoşteau accepţiuni variate în funcţie de portul în care se aplicau. De exmplu, o vanzare FOB implica intr-un port obligatia vanzatorului de a incarca marfa la bordul navei, in timp ce intr-un alt port, se impunea numai sa aduca marfa la chei, langa nava. Ori aceste diferente erau stanjenitoare si erau surse de neintelegeri intre parti, fiind extrem de dificil de stabilit care a fost intentia initiala a partilor

Pentru a înlătura aceste inconveniente Camera Internaţională de Comerţ de la Paris , incepand cu anul 1920 a avut iniţiativa si a întreprins codificarea termenilor comerciali cei mai uzuali.

Prima codificare a avut loc in anul 1936, a fost revizuită in anul 1953, completata in 1967, 1976, 1980 şi 1990. Varianta cea mai recenta datează din 1999 fiind publicata in anul 2000 sub titulatura de Incoterms 2000 [1].

[modifică] Utilizarea INCOTERMS

Incoterms conţin un preambul în care se arată că prevederile acestor reguli nu se impun voinţei parţilor ( nu au deci caracter obligatoriu), partenerii având libertatea să insereze în cuprinsul contractului alte dispozitii speciale. Cele doua parţi se pot referi la Incoterms ca baza a contractului lor dar pot prevedea anumite modificări sau adăugiri în funcţie de natura mărfurilor care fac obiectul contractului. Aplicarea Incoterms fiind facultativă este dependentă de voinţa partilor.

Adoptarea de către p ele a conditiilor de livrare reglementate prin aceste uzanţe nu comportă alte formalităţi precizări decât simpla înscriere in contractul de vânzare internaţională a clauzei alese, urmată de indicarea denumirii prescurtate a regulii:

F.O.B. Incoterms 2000 C.I.F. Incoterms 2000 F.A.S. Incoterms 1990

[modifică] Incoterms 2000

Grupa E o EXW - Ex Works - Franco fabrică (Presupune obligaţii minime pentru vânzător care trebuie să pună marfa la

dispoziţia cumpărătorului la sediul său fără a răspunde de încarcarea mărfii în mijlocul de transport al cumpărătorului. Cumpărătorul suportă toate riscurile pe care le comportă preluarea mărfii şi transportarea acestora la destinaţie)

Grupa F o FCA - Free Carrier - Franco transportatoro FAS - Free Along Ship - Franco de-a lungul vasuluio FOB - Free on Board - Franco la bord. (Vânzătorul trebuie să livreze mărfurile unui anumit transportator cu

care cumpărătorul are încheiat un contract de transport. Din momentul livrării mărfii, cumpărătorul suportă toate riscurile.)

Grupa C o CFR - Cost and Freight - Cost şi navluo CIF - Cost, Insurance, and Freigt - Cost, asigurare şi navluo CPT - Carriage paid to - Transport plătit până la

o CIP - Carriage and Insurance paid to - Transport şi asigurare plătite până la

Grupa D o DAF - Delivered at Frontier - Franco frontierăo DES - Delivered ex Ship - Franco navă nedescărcat (numai pe căi navigabile)o DEQ - Delivered ex Quay - Franco Chei (numai pe căi nevigabile)o DDU - Delivered Duty Unpaid - Franco destinaţie nevămuito DDP - Delivered Duty Paid - Franco destinaţie vămuit (maxim de obligaţii care-i revin vânzătorului)

[modifică] Legături externe