scoli si curente macroeconomice

6
MACROECONOMIE-CURS I TEORII MACROECONOMICE Şcoala clasică ● Macroeconomia Keynesiană ● Monetarismul Şcoala clasică Economia clasică s-a creat sub inflenţa filozofiei iluministe şi a doctrinei ordinii naturale. Analizele economiştilor clasici nu s-au concentrat cu precădere pe forţele cererii şi ofertei, ci pe crearea şi distribuirea veniturilor. Unul dintre principalele elemente ale teoriei economice clasice il reprezintă funcţionarea automată a pieţelor prin auto-reglare. Principalele prescripţii de politică economică se regăsesc în doctrina «laissez-faire» considerată deopotrivă şcoală de gândire economică şi politică potrivit căreia problemele economice pot fi rezolvate datorită tendinţei naturale către echilibru- tendinţă inerentă sistemului liberei iniţiative. Fundamentele teoretice ale liberalismului economic se regăsesc în Avuţia Naţiunilor 1776 scrisa de Adam Smith. Către sfârşitul sec XIX, ideea autoreglării economiei s-a extins şi s-a constituit economia neoclasică; reprezentanţi: Friedrich von Hayek, Ludwig von Mises,– se susţine că mecanismele de piaţă sunt suficient de puternice să învingă şocurile externe şi să conducă rapid economia către un echilibru general. Elementul central al economiei neoclasice îl constituie Legea lui Jean Baptiste Say- «oferta crează propria cerere» (în acest caz nu ar mai fi posibile crizele de supraproducţie).

Upload: mirela-adela

Post on 27-Sep-2015

66 views

Category:

Documents


5 download

TRANSCRIPT

Macroeconomie

MACROECONOMIE-CURS ITEORII MACROECONOMICE

coala clasic Macroeconomia Keynesian Monetarismul

coala clasicEconomia clasic s-a creat sub inflena filozofiei iluministe i a doctrinei ordinii naturale. Analizele economitilor clasici nu s-au concentrat cu precdere pe forele cererii i ofertei, ci pe crearea i distribuirea veniturilor.Unul dintre principalele elemente ale teoriei economice clasice il reprezint funcionarea automat a pieelor prin auto-reglare.Principalele prescripii de politic economic se regsesc n doctrina laissez-faire considerat deopotriv coal de gndire economic i politic potrivit creia problemele economice pot fi rezolvate datorit tendinei naturale ctre echilibru- tendin inerent sistemului liberei iniiative.Fundamentele teoretice ale liberalismului economic se regsesc n Avuia Naiunilor 1776 scrisa de Adam Smith. Ctre sfritul sec XIX, ideea autoreglrii economiei s-a extins i s-a constituit economia neoclasic;reprezentani: Friedrich von Hayek, Ludwig von Mises, se susine c mecanismele de pia sunt suficient de puternice s nving ocurile externe i s conduc rapid economia ctre un echilibru general.Elementul central al economiei neoclasice l constituie Legea lui Jean Baptiste Say- oferta creaz propria cerere (n acest caz nu ar mai fi posibile crizele de supraproducie).Modelul neoclasic a evoluat pn n anii `30. Teoria neoclasic nu a mai putut explica natura i cauzele crizei, nefiind m posibilitatea de a oferi politici corective.

Macroeconomia KeynesianJ.M. Keynes i constituirea macroeconomiei moderne(Keynes- fondatorul intervenionalismului statului n economie)

Criza anilor 30 a pus n eviden limitele principiului laissez-faire. Teoria general a lui Keynes reprezint o critic a gndirii clasice i neoclasice, i creaz o construcie teoretic nou care n numele liberalismului politic propune politici economice active.Teoria lui Keynes marcheaz o ruptur fa de economia liberal i fa de modul su concurenial-tradiional. Teoria lui Keynes demonstreaz c echilibrul macroeconomic nu echivaleaz automat cu valorificarea deplin a factorilor de producie.Contribuiile majore ale Keynesismului pot fi evideniate pe 3 planuri: promovarea unui nou set de concepte n analizele macroeconomice; instituirea unui management guvernamental al economiei; propunerea unor prescripii de natur economic (sau politico-economic) regsite sub denumirea de management al cererii.Pentru aceasta Keynesismul este considerat prima coal modern de macroeconomie.Keynes propune analiza economiei n integralitatea sa, respectiv ca economie agregat. Aceast ramur a economiei este cunoscut ca macroeconomie, n cadrul creia se evideniaz rolul cererii agregate ca element principal n determinarea nivelului omajului.Teoria Keynesist asigur un fundament teoretic raional pentru intervenia Guvernului.Se consider c numai intervenia statului poate, prin creterea cererii globale efective (consum+ investiii) s conduc la ocuparea deplin a forei de munc.Modelul utilizat de Keynes l-a reprezentat economia nchis (adic fr flux-reflux din exterior), teoria sa fiind valabil pe termen scurt.n esen, Keynesismul reprezint doctrina interveniei statului n caz de recesiune sau stagnare, oferindu-i acestuia o nou legitimitate- noi competene, reglarea activitii economice (valabil in perioada ulterioar crizei).Concepia economic a lui Keynes, cel mai mare economist al sec XX a fost larg promovat de rile capitaliste dezvoltate.Pn la jumatatea anilor 70 (cei 30 de ani glorioi- cum ziceau francezii)- se nregistreaz performane macroeconomice caracterizate prin niveluri nalte i stabile de cretere i de ocupare a forei de munc. Ca urmare a apariiei stagflaiei, teoria keynesist nu mai ofer soluii adecvate, sunt create condiiile pentru trecerea la o nou coal de gndire economic: MONETARISMUL

Scoala monetarista

n anii '60,Milton Friedmana nfiinat monetarismul. Monetarismul a aprut ca o reacie teoretic la ortodoxia keynesist, dominant n anii 50 n macroeconomie. Monetarismul se nscrie n tradiia colii de la Chicago, care ncepnd cu 1930 a susinut cu fermitate principii incomparabile cu orice form de keynesism, dintre care cele mai semnificative ar fi: piaa concurenial este cea mai bun form de organizare economic; componentele economice sunt explicate de teoria neoclasic a preurilor; statul trebuie s se abin de la a modifica resursele unei economii.Astfel, tradiia gndirii liberale i monetariste de la Chicago a constituit punctul de referin al elaborrii monetarismului. Anii 70 sunt anii de glorie ai monetarismului i totodat sunt anii de triumf ai liberalismului[footnoteRef:1]. [1: http://www.contabilizat.ro Teorii, curente i coli de gndire economic din a doua jumtate a secolului al XX-lea,]

Monetaritii susin c inflaia este ntotdeauna de origine monetar i c nu exist o problem a alegerii pe termen lung ntre inflaie i omaj. Sub aparenta uniformitate a monetarismului se ascund diverse opinii i curente, ale cror concluzii sunt uneori divergente. Astfel n timp ce Friedman este adeptul ratelor de schimb flotante, Hayek se pronuna pentru ratele de schimb fixe.Monetarismul standard al colii de la Chicago este profund marcat de contribuiile lui Milton Friedman. Friedman deine un loc special n monetarism i pentru c studiile i analizele sale dedicate monetarismului au influenat de o manier decisiv micarea monetarist. Dac se pomenete de piaa liber ntr-o convorbire oarecare exist toate ansele ca omul de rnd, dac nu cumva aude pentru prima oar de aa ceva, s identifice n ntregime termenul cu numele lui Milton Friedman. Sunt muli ani de cnd profesorul Friedman este necontenit rsfat, deopotriv de onorurile presei i de ale economitilor profesioniti; i - n aparent opoziie fa de ortodoxia keynesian - s-a afirmat o coal de friedmanii i monetariti.