scoala de solomonie 1

Antoaneta OlteanuAntoaneta OlteanuAntoaneta OlteanuAntoaneta OlteanuAntoaneta Olteanu✦

ªcoala de solomonieªcoala de solomonieªcoala de solomonieªcoala de solomonieªcoala de solomonieDivina¡ie ¿i vråjitorie în context comparat

Redactor: Eugenia Petre

© Editura PAIDEIA, 1999Str. Bucur nr. 18, sector 4,75104 Bucure¿ti, România

tel.: (00401) 330.80.06 / 330.16.78fax: (00401) 330.16.77

Descrierea CIP a Bibliotecii Na¡ionale

OLTEANU, ANTOANETA

ªcoala de solomonie : divina¡ie ¿i vråjitorie în context

comparat / Antoaneta Olteanu. - Bucure¿ti : Paideia, 1999616 p. ; 20 cm.Bibliogr.ISBN 973-9368-58-1

ªcoala de solomonie

Divina¡ie ¿i vråjitorie

în context comparat

Antoaneta OlteanuAntoaneta OlteanuAntoaneta OlteanuAntoaneta OlteanuAntoaneta Olteanu

PPPPPAIDEIAAIDEIAAIDEIAAIDEIAAIDEIA

Bunicii mele

Preminte Solomon multe a fåcut. El avea o buruianå care dacå arfi båut cineva se fåcea din båtrân tânår ¿i mai mult nu maiîmbåtrânea, ¿i multe altele; aceea ce-a aråtat el l-a învå¡at peprietenul såu, care se aflå înscris pe icoanå la spi¡erie, nu e nici azecea parte din câte ¿tia el; ¿i le-ar fi spus pe toate, dar dacå a våzutcå fac oamenii a¿a cu el, de ciudå a luat lådi¡a cu plantele ¿i leacurilecele minunate ¿i le-a aruncat pe apå.

Iatå de ce m-am consacrat magiei,Ca spiritul prin gurå ¿i putereSå-mi reveleze o parte din mistere!Ca asudând amar så nu mai fiuSilit a spune ce nici eu nu ¿tiu;Ca astfel så descopår cu temeiCe ¡ine lumea strânså-n sinea ei,Så-i våd semin¡ele, puteri preasfinte,Så nu mai scurm zadarnice cuvinte.

Goethe, Faust, 10

Omul care ¿tie toate, i se zice cå are spiridu¿: parcå-i spune spiridu¿ulla ureche, a¿a le spune de bine!

CUVÂNT ÎNAINTE

Necuratul nu se aratå decât celor care ¿tiu de dânsulNiculi¡å-Voronca, 491

D E CE O LUCRARE DE DEMONOLOGIE consacratå vråjitoriei? Cred cåla aceastå întrebare este u¿or de gåsit un råspuns, chiar ¿i învremurile noastre. De la prezen¡a din ce în ce mai familiarå a

anun¡urilor publicate în cotidiene centrale de cåtre „vråjitoare“ specializateîn probleme spinoase ale omului contemporan, fie ele ghicitoare,descântåtoare sau fermecåtoare, pe care suntem tenta¡i så le consultåm –de¿i ne asiguråm noi în¿ine cå nu credem în presupusele puteri supraumanecu care se împåuneazå – pentru a cåpåta, totu¿i, råspunsul dorit (de fapta¿teptat ¿i confirmat de multe alte informa¡ii), pânå la sondarea ¿tiin¡ificå,la fel de obstinantå, mai ales a viitorului, prin intermediul divina¡iei „clasice“(astrologie, cartoman¡ie, tarot, chiroman¡ie ¿.a.), sau pânå la aplicarea magieisimpatetice în acelea¿i scopuri oraculare (så nu uitåm nici de aprindereafuri¿å a unei lumânåri în situa¡iile de crizå, care-i asigurå omului un pic dinlini¿tea mult-visatå), ocultatå de forme mai mult sau mai pu¡in noi, aruncatåîntr-un con de umbrå de triumful „iresponsabil“ al ¿tiin¡ei, magiacontemporanå cunoa¿te ¿i aståzi, ca ¿i odinioarå, forme surprinzåtor de bineconservate, ancorate într-un sistem de credin¡e care gåse¿te încå explica¡iipentru multe din nelini¿tile noastre.

Datoritå pericolului pe care-l prezintå în general performerii magiei, aputut fi posibilå ¿i men¡inerea, chiar dacå se poate vorbi de unele fluctua¡ii,respectului acordat de membrii societå¡ii care nu îndråzneau så intre înconflict deschis cu depozitarii unor cuno¿tin¡e atât de temute. Chiar de laînceputuri a apårut o distinc¡ie clarå între practicile ¿i reprezentan¡ii magiei:vorbim de divina¡ie, în¡eleaså ca o consultare mai mult sau mai pu¡in activå

8 ªcoala de solomonie

a viitorului, ce înså nu putea fi schimbat, în cazul în care datele nu eraumågulitoare; atunci când magicianul nu putea så råmânå pasiv, în expectativåla por¡ile cunoa¿terii, din ale cårei fructe gustase, el se hotåra så încerce sådepå¿eascå grani¡ele comune ¿i så sileascå divinitå¡ile implicate så-¿irevizuiascå atitudinea sau, mai mult, så le pedepseascå prin încheierea depacte sau de simple contacte cu adversarele acestora, cu zeitå¡ile infernale,oricare ar fi fost ele.

Biblia cre¿tinå a fost cea care a avut o influen¡å covâr¿itoare asupradestinelor magiei ¿i vråjitoriei, împotriva cårora s-a pronun¡at vehement:„Så nu mânca¡i cu sânge; så nu vråji¡i, nici så ghici¡i“ (Leviticul, 19, 26);„Så nu alerga¡i la cei care cheamå mor¡ii, pe la vråjitori så nu umbla¡i ¿i sånu vå întina¡i cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru“ (Leviticul, 19, 31);„Dacå vreun suflet va alerga la cei ce cheamå mor¡ii ¿i la vråjitori, ca så sedesfrâneze în urma lor, Eu voi întoarce fa¡a Mea împotriva sufletului aceluia¿i-l voi pierde din poporul lui“ (Leviticul, 20, 6); „Så nu se gåseascå la tinede aceia care trec pe fiul sau pe fiica lor prin foc, nici prezicåtor, sau ghicitor,sau vråjitor, sau fermecåtor. Nici descântåtor, nici chemåtor de duhuri, nicimag, nici de cei ce gråiesc cu mor¡ii. Cåci urâciune este înaintea Domnuluitot cel ce face acestea, ¿i pentru aceastå urâciune îi izgone¿te DomnulDumnezeul tåu de la fa¡a ta“ (Deuteronomul, 18, 10-12). Fermitatea pe carea dovedit-o în fa¡a celor care puteau submina religia oficialå a statului afost aceea¿i, din Antichitate pânå în vremea Inchizi¡iei: „Pe vråjitori så nu-ilåsa¡i så tråiascå!“ (Ie¿irea, 22, 18); „Bårbatul sau femeia, de vor chemamor¡i sau de vor vråji, så moarå neapårat: cu pietre så fie uci¿i, cå sângeleeste asupra lor“ (Leviticul, 20, 27); „Iar proorocul care va îndråzni så gråiascåîn numele Meu ceea ce nu i-am poruncit Eu så gråiascå, ¿i care va gråi înnumele altor dumnezei, pe un astfel de prooroc så-l da¡i mor¡ii“(Deuteronomul, 18, 20).

¥n pofida diferen¡elor pe care le-au dezvoltat magia divinatorie ¿ivråjitoria în istoria umanitå¡ii, putem contura un element comun: tenta¡iaextrem de mare a ocultului, care în acest caz simboliza de fapt Gnoza,Cunoa¿terea adevåratå. Pe de altå parte, fiind vorba de cunoa¿tere, de putereascunså ochilor profani, s-a încercat limitarea accesului la aceste domenii.¥ncå din Antichitate se conturaserå tagme de magicieni specializa¡i,preo¡i-hierofan¡i care puteau oferi novicilor informa¡ia la care ace¿tia puteauavea acces. Cu rare excep¡ii, cunoscåtorii, ghicitorii sau magicienii, eraubårba¡i. Dacå era vorba de un sistem organizat sau de persoane care-¿icâ¿tigaserå de pu¡in timp independen¡a, tradi¡ia le atribuia peste tot bårba¡ilor

9Cuvânt înainte

accesul ¿i la aceste forme de cunoa¿tere. De aceea, ghicitorii-magicieni erauîn general tolera¡i, consulta¡i în caz de nevoie, dar vråjitoarele erau în modconstant redutabile, ocolite, fiind solicitate doar în situa¡ii extreme (cumerau angajarea pentru såvâr¿irea unor crime sau eliberarea de farmeceletrimise de alte vråjitoare). ¥n acest sens, nici Evul Mediu, nici Rena¿terean-au fost marcate de o schimbare radicalå de opticå. Cåutåtorii de adevår(printre care se numårau ¿i alchimi¿tii) erau bårba¡i, dar numai vråjitoareleerau cele prigonite ¿i condamnate pentru erezii care mai de care maisofisticate. Nici în societå¡ile tradi¡ionale, mai apropiate de celecontemporane, situa¡ia nu se deosebe¿te major: bårba¡ii „demonici“ suntvracii ¿i solomonarii – primii sunt adevåra¡i luptåtori împotriva maleficului,ceilal¡i, filosofi decåzu¡i, sunt într-adevår „pica¡i din cer“. Imaginea acestorråtåcitori neîn¡ele¿i, cunoscåtori ai Cår¡ii, este frapant de asemånåtoare cucea a ereziarhilor bogomili: la începutul secolului al XI-lea, ereziabogomilicå, prezentå în provincia bizantinå Opsikion din Asia Micå, îinumea pe eretici phoundaites (< lat. funda „traistå“). Ace¿ti „tråistari“umblau cu cer¿itul, adunându-¿i pomenile în traistå (Culianu, 1998, 71). ¥nfelul acesta, pânå ¿i temu¡ii solomonari, care seamånå uluitor de mult cu„tråistarii“ de mai sus, nu sunt altceva decât ni¿te cåutåtori de adevårneîn¡ele¿i, gre¿it interpreta¡i de semenii lor.

¥n fa¡a acestei polarizåri masculin/feminin, nu este surprinzåtor cå femeile,rudele simbolice ale fiin¡elor periculoase, sunt ¿i primii clien¡i ai practicilormagice (cum sunt farmecele de dragoste); a¿a cum se ¿tie, în mare parte ¿ivråjitoria este o întreprindere femininå. ¥n lumina acestor credin¡e, caracterulfemeii este adeseori pus sub semnul întrebårii sau denun¡at. Se întâmplå deseorica virginitatea miresei så fie verificatå în timpul ritualului nun¡ii, dar nimeninu întreabå ¿i de cea a mirelui. Povara puritå¡ii este plasatå pe umerii femeii,care trebuie så men¡inå normele sociale ¿i, implicit, patriliniaritatea. ¥n ultimåinstan¡å, diavolul ¿i dorin¡a sunt douå elemente supuse prin for¡a voin¡eipatriarhale manifestatå prin Dumnezeu ¿i bårbat (Kligman, 52). ¥n acest fel,femeia este dintotdeauna marginalizatå ¿i condamnatå de fapt så subziste peseama artificiilor de tot felul, ocolind cu abilitate interdic¡iile impuse desocietatea bårba¡ilor. Ostracizatå din cauza acceptului dat la såvâr¿ireapåcatului originar, era ¿i firesc ca femeia så fie mai apropiatå de ¿arpeleademenitor, de diavolul care îi oferå în realitate Cunoa¿terea ratatå cândva,ajunså acum apanaj numai al bårba¡ilor. Aici este vorba, ca în multe situa¡iiînfå¡i¿ate fragmentar de mitologia popularå, de ecourile unor mai vechi sistemeale cunoa¿terii. Observåm ca un laitmotiv obstinant lupta dintre douå mari


puteri, cea a luminii ¿i cea a întunericului, pentru suprema¡ia asupra universuluiuman (a se vedea, în volumul de fa¡å, paginile consacrate pactului, cår¡ii).Dumnezeu, eroul legendelor populare, a fåcut de multe ori gre¿eli ireparabile,n-a fost un creator prea generos, perpetuând o decådere a statutului fiin¡eiumane pe care, o datå ini¡iatå, n-a mai putut s-o înfrâneze. Pornind numai dela episoadele cosmogonice ale creårii lumii sau a omului, diavolul-nefârtateste cel care apare consecvent în preajma rebutului crea¡iei divine, pe care,plin de grijå, îl înso¡e¿te în permanen¡å. ¥n zadar Dumnezeu vrea så-¿iråscumpere orbirea datoratå mâniei de moment (råpirea pactului încheiat cudiavolul ¿.a.), adevåratul ståpân vegheazå neobosit, încuviin¡ând uneori tacit„pierderea“ supu¿ilor. ¥n acest sens trebuie în¡eles ¿i episodul pe larg discutatîn aceastå lucrare – este vorba de veghea ritualå a mor¡ilor – dracul îi vâneazåpe oameni ¿i îi atrage în tot felul de capcane, ¿i în virtutea faptului cå ei îiapar¡in, cå i-au fost fura¡i pe nedrept de Dumnezeu (se face apel, pentru a firecunoscu¡i, la episodul legendar al scufundårii în Oceanul primordial, în urmacåruia, atât creatorul – dracul –, cât ¿i crea¡iile sale au dobândit ca semndistinctiv påmântul de sub unghii).

Fårå a spune prin aceasta cå natura umanå este prin excelen¡å unademonicå, a¿a cum sugereazå anumite legende populare, vrem så rea¿ezåmpozi¡ia femeii, din cea de pactizant cu du¿manul într-una de subordonaresau, mai bine zis, de comunicare cu Creatorul de care a fost îndepårtatå.Tot în acest sens trebuie så vorbim ¿i despre tragismul vråjitorului, caredecurge dintr-o plasare aleatorie sub semnul unei elec¡iuni faste sau nefaste,chiar înainte de na¿terea persoanei în cauzå, deci, în afara manifestårii uneialegeri con¿tiente. Acest motiv se regåse¿te în parabola apei vii ¿i a apeimoarte: „Sunt douå bu¡. Una cu apå jie, alta cu apå morte. Au cepuri diunde så slobode câte on ptic. Unii ajung de så scaldå într-o bute, aceia uåritråiesc pânå-i lume, uåri mor coptii. Båtrânii care så scaldå în butea cu apåjie så fac coptii“ (Chita-Pop, 245). Luåm astfel cuno¿tin¡å de tragismul celorvii, condamna¡i la un destin ce se poate manifesta ciclic. Când vorbim despreun destin dramatic, cel mai frecvent ne vine în minte drama celui mort, carea fost rupt din via¡a pe care, bunå-rea, o ducea printre semeni. Fårå så fievorba despre moartea strigoiului, deci de demonia mor¡ii, orice plecare dintrecei vii este resim¡itå dureros, atât în ceea ce-i prive¿te pe apropia¡i, cât ¿i pecel decedat: „Câ¡i oameni întâlne¿ti în via¡å! Le vorbe¿ti, le surâzi, gole¿ticu ei o halbå de bere, cân¡i. Dar o datå ce omul s-a culcat sub o cruce, s-asfâr¿it, nu mai existå! S-a culcat ¿i tace. Tace. ªi dacå auzim pe cineva cumne råspunde, asta nu vine din fundul mormântului, este numai din cauzå cå

11Cuvânt înainte

visåm. Uneori vine câte cineva så stea de vorbå cu noi. Sau så se preumbleaici sau acolo. Sau poate cå råmâne a¿ezat. Ca ¿i cum n-ar fi fost mort. Sauia ¿areta ¿i chiar începe o muncå sau alta. Exact ca un viu. Ca un adevåratviu, nu ca un mort. De ce, nu se ¿tie nimic despre acest lucru, dar un mort,în vis, nu este våzut niciodatå în mormântul såu, nici måcar în sicriul încare este culcat în timpul slujbei pentru mor¡i. ¥n vise, mor¡ii merg, sunta¿eza¡i în fa¡a unui cårucior, vå fac semne cu mâna. Exact ca ni¿te viiautentici. Poate tocmai din aceastå cauzå Domnul a dåruit visul omului,pentru ca el så-i vadå, ca ¿i cum ei ar fi cu adevårat vii, pe cei care nu maisunt, dar pe care îi e tare dor så-i revadå un pic“ (Youozas Baltouchis, LaSaga de Youza – lituanianå; cf. Schmitt, 7). ¥ntr-adevår, nu putem så nuapreciem dramatismul mor¡ii, dar nu trebuie så uitåm nici tragismul viuluicondamnat la izolare prin na¿tere, a¿a cum se întâmplå cu vråjitorii. ¥nvirtutea aceluia¿i påcat originar care a fåcut din femeia vråjitoare vasaluldiavolului este explicatå ¿i venirea pe lume a umanului demonizat, marcatde prezen¡a unor elemente distinctive specifice (coadå, cåi¡å, pår, din¡i etc.).Poate cå o deosebire între demonologia/vråjitoria occidentalå ¿i cea orientalåconstå tocmai în tragismul, în predestinarea ce-i înconjoarå pe to¡i demoniisau demoniza¡ii (mai pu¡in cei ajun¿i în acest stadiu în urma ini¡ierii), care,prin na¿terea într-un anumit moment nefast, sau prin supunerea lor, prinintermediul ursitoarelor sau a moa¿ei, prin interferen¡a demonilor de tot felul(draci, muma-pådurii etc.) ajung så îngroa¿e rândurile duhurilor nelini¿titecare-i atacå la rândul lor pe oamenii ce nu au depus suficient efort pentrua-i scåpa de acest cumplit blestem. Tot un asemenea blestem originar trebuieså-i fi vizat ¿i pe mor¡ii nelumi¡i, pe cei care au murit în circumstan¡e tragice,mult înainte de expirarea termenului alocat lor la na¿tere. Aici nu mai estevorba de alegere, de manifestare con¿tientå a unei dorin¡e eretice detranscendere a condi¡iei obi¿nuite. ¥n loc så-¿i ducå existen¡a pa¿nicå,modestå, ace¿ti oameni, fårå a putea face ceva împotriva acestui destin, s-autrezit în postura de slujitori ai diavolului, ai unui patron deloc de invidiat.¥n aceste condi¡ii, de ce se încearcå oare culpabilizarea lor? Cu ce sunt eivinova¡i? Sunt vinova¡i cå, atunci când bate ceasul fatal, se transformå înanimale ¿i atacå oamenii, îl cheamå în ajutor pe ståpânul lor demonic saucå î¿i actualizeazå cuno¿tin¡ele neobi¿nuite primite prin na¿tere? Håituireaunor asemenea oameni, cunoscu¡i mai ales sub numele de vârcolaci,reprezenta¡i uneori ca o categorie distinctå de vråjitori, este nedreaptå, ¿i,în acest caz, reac¡ia victimelor este perfect îndreptå¡itå. „¥nvierea“ de dupåmoarte a strigoilor este ¿i ea de temut, dar, pânå la urmå, totul este o chestiune


de neglijen¡å – nu din partea lor, ci din partea celor care, încå de la na¿teresau, în cel mai råu caz, de la moartea viitorului strigoi-vampir, nu au luatpu¡inele måsuri care puteau avea un rezultat. ¥n situa¡ia disperatå cândoamenii înfrico¿a¡i încearcå så stopeze tardiv evadårile din mormânt alemortului (care, a¿a cum vom vedea din fragmentul de mai jos, nuinten¡ioneazå så le facå råu semenilor), trezit ¿i el dintr-o datå într-o lumeostilå – a viilor sau a mor¡ilor –, singurul care are efectiv de suferit, asupracåruia se desfå¿oarå rituri sângeroase – este demonizatul. Textul la care nereferim este un exemplum în francezå, extras dintr-o colec¡ie de predicimanuscrise de la începutul secolului al XV-lea. Povestea se petrece înBretagne. Un brutar, mort de curând, revine noaptea så-¿i ajute so¡ia ¿i copiii,plåmådind aluatul împreunå cu ei ¿i încurajându-i la muncå. Familia luifuge, îngrozitå, neapreciind generozitatea ¿i solidaritatea mortului, în vremece vecinii aleargå pentru a vedea „minunea“. Ei îl alungå pe mort fåcândzgomot, dar acesta revine curând ¿i aruncå cu pietre în ei. Ocolind drumurile,el sose¿te acoperit de noroi pânå la coapse, ceea ce îi spore¿te aspectulînspåimântåtor. Oamenii se întreabå dacå este vorba „despre un mort saudespre un spirit råu“. ¥n sfâr¿it, se decid så deschidå mormântul, unde îlgåsesc pe mort „plin de noroi pânå la genunchi ¿i pânå la coapse, a¿a cumîl våzuserå mergând pe drum“. Mai întâi acoperå groapa, dar se pare cåacest lucru nu e de ajuns spre a-l împiedica pe mort så revinå. Atunci eidecid så-i zdrobeascå picioarele, ceea ce pune capåt definitiv råtåcirilormortului (Schmitt, 181). ªi acest demonism nu se opre¿te aici: „Toatesufletele celor prefåcu¡i în strigoi se vor întrupa, dupå un anume timp de lamoarte, iarå¿i în oameni, de care uneori nu se vor putea deosebi întru nimic.Ei vor tråi în acele pår¡i unde nimeni nu-i poate cunoa¿te ¿i unde nu-i poateîntâlni om sau câine nåscut într-un loc cu dân¿ii, sau om ori câine nåscutînaintea Pa¿tilor. De îndatå ce un asemenea câine îi va sim¡i sau îi va întâlniun asemenea om, asemenea strigoi vor muri pe loc ¿i pentru totdeauna“(Pamfile, 1997, 124).

Pornind înså pe aceastå pantå elegiacå, så nu uitåm un adevår: mor¡iinu au altå existen¡å decât aceea pe care cei vii ¿i-o imagineazå pentru ei(Schmitt, 9). Ignoran¡a genereazå Nelini¿tea ¿i Spaima. Nelini¿tea sesolidificå asemeni ce¡ii dense ¿i întåre¿te Gre¿eala. Gre¿eala î¿i creeazåpropria ei Materie ¿i se pregåte¿te så instaleze în ea un substitut contrafåcutal Adevårului. Påmântul este rodul împåtritei alian¡e Nelini¿te-Spaimå-Gre¿ealå-Uitare, spun cuvintele lui Irineu, în Evanghelia Adevårului(apud Culianu, 1998, 154).

13Cuvânt înainte

***

Ignoran¡a nu este singura care poate da na¿tere unor asemeneareprezentåri, dramatice sau nu. De partea cealaltå, Cunoa¿terea era ¿i eadåtåtoare de elanuri cu o orientare nefastå. Spre deosebire de Occident, înEuropa råsåriteanå filonul cult este slab reprezentat în credin¡ele populare.Cre¿tinismul, de¿i opunându-se unei påtrunderi a min¡ilor profane în ceeace era considerat a fi apanajul sacrului, al divinului (Petru din Sicilia spunea:„Erezia începe când laicii încep så citeascå ¿i så comenteze Scripturile“, apudCulianu, 1998, 49), a fost generatorul a ceea ce mai târziu poate fi numitdemonismul Cår¡ii. Apar sporadic amulete care îi feresc pe purtåtori dedemonii bolilor, de diavol; veghea ritualå a mor¡ilor se desfå¿oarå exclusivsub semnul citirii rituale a evangheliilor, cu deosebire în scop apotropaic,pentru a nu mai vorbi de apogeul Cår¡ii în credin¡ele referitoare la solomonari.Mai mult, Biserica a tolerat masiv practicile magice populare – o parte aacestora se desfå¿ura chiar cu acordul tacit al preo¡ilor de ¡arå. Aici nu avemde-a face cu o asiduå vânåtoare de vråjitoare, ci cu „angajarea“ preotului decåtre ¡åranii care deturnau practici ¿i gesturi liturgice în interesul personal.

Dar poate cea mai însemnatå contribu¡ie pe care Biserica ¿i-a adus-oîn constituirea reprezentårilor demonice populare a fost imaginea luiSolomon, patronul neîncoronat al vråjitorilor, care a generat, în folclorulromânesc, imaginea solomonarilor – magicienii cul¡i, ¿coli¡i – precum ¿ia solomoniilor – actele magice realizate de vråjitoare. Sub semnul luiSolomon ne-am plasat acest volum, în care am adunat credin¡e disparate cecontureazå, într-un areal la prima vedere arid, o profunzime de reprezentåriconsecvente ale vråjitorului, våzut ca parte componentå a unui întreg sistem.Fa¡å de Occident, pentru care maleficiile se desfå¿urau aproape exclusiv înprezen¡a sau sub supravegherea diavolului sau a unui vråjitor „autorizat“,Råsåritul Europei cunoa¿te o mai mare liberalizare a practicilor magice:cel care ªTIA putea face SINGUR orice. Asemeni miticului Solomon,fiecare vråjitor era un bogat depozitar al unor cuno¿tin¡e pierdute, primiteuneori sub forma unei ini¡ieri sofisticate într-o nu mai pu¡in miticå ªcoalåde Solomonie/ªoloman¡å. Printr-o alegere con¿tientå sau nu, chiar de lana¿tere se realiza selec¡ia viitorilor candida¡i la ini¡ierea demonicå, pentrua fi continuatorii demni ai în¡elepciunii solomoniene. Cu începere dinsecolul I, regele Solomon e socotit maestrul-nepereche al tuturor vråjitorilor.Flavius Josephus, nåscut în 38, scrie despre împåratul Solomon: „Acest regeadmirabil a compus cinci mii de imnuri ¿i versuri, pe lângå trei mii de


parabole, începând de la isop pânå la cedru ¿i continuând cu animalele, cupåsårile, cu pe¿tii ¿i cu toate câte se târåsc pe påmânt. Cåci Dumnezeu îlînzestrase cu darul de a pricepe firea ¿i însu¿irile lor, despre care a scris ocarte; ¿i se folosea de aceste cuno¿tin¡e spre a alcåtui, pentru bineleoamenilor, diferite leacuri, printre care ¿i acela care avea puterea de a alungademonii fårå så îndråzneascå så se întoarcå vreodatå. Acest chip de a-i gonie încå foarte întrebuin¡at la cei din neamul meu. Am våzut astfel pe un evreu,numit Eliazar, care, în fa¡a împåratului Vespasian, a fiilor såi ¿i a mai multorcåpitani ¿i osta¿i, a vindecat pe mai mul¡i îndråci¡i. Lega de nasul celuiîndråcit un inel, în care era vârâtå o rådåcinå de care se servea împåratulSolomon în acest scop, ¿i, îndatå ce o sim¡ea demonul, îl trântea la påmântpe bolnav ¿i o rupea la fugå. Recita apoi acelea¿i cuvinte pe care le låsaseSolomon în scris ¿i, în numele acestui împårat, poruncea demonului så nuse mai întoarcå. Dar, pentru a aråta ¿i mai bine efectul vråjilor sale, a umpluto canå ¿i a poruncit demonului s-o trânteascå la påmânt, spre a dovedi prinaceasta cå a ie¿it din cel îndråcit; iar demonul se supuse. Am amintit aceaståîntâmplare pentru ca nimeni så nu se mai îndoiascå de ¿tiin¡a extraordinaråcu care Dumnezeu înzestrase în mod particular pe împåratul Solomon“(Antiquités judaïques, VIII, 2, apud Candrea, 1947, 92).

Solomoniile române¿ti se refereau cu deosebire la un cumul decuno¿tin¡e pe care îl poseda ini¡iatul. ¥ntr-un hronograf românesc din secolulal XVIII-lea, publicat de M. Gaster, se spune: „ªi au aflat Solomon firea atot ce iaste în lume, a oamenilor, a dobitoacelor, a pasirilor, a gadinilor, ape¿tilor, a ierbilor, a jivinilor ¿i a câte ¿tim cå sunt în lume pe supt ceriu ¿ipre påmânt, ¿i în ape, toate cu în¡elepciunea sa le-au aflat, care în¡elepciuneîi era datå de la Dumnezeu. A¿ijderea ¿i planitele, ¿i crângurile, ¿i toatåtocmala ceriului ¿i de supt ceriu ¿tia, ¿i cum va lega pre diavoli ¿i cum îi vachema pe numele lor ¿i toate vråjile. A¿ijderea toate leacurile ¿i toatedoftoriile ¿i toate ierbile, care de ce leac era. Toate acestea le-au cunoscutSolomon cu în¡elepciunea sa, ¿i de la Solomon au fost apucat filosofii eline¿tidoftorii. ªi cu acele ierbi ¿i leacuri ce aråtase Solomon så tåmåduia to¡ioamenii din toate boalele. Cå de lovea boala pe vr’un om, el så ¿i lecuia cuacele ierbi ce le dedeaså scrisoare Solomon, cât de o vreme mai uitasåoamenii a så închina lui Dumnezeu ¿i a se ruga pentru boale, pânå ståtuîmpårat Iezechie, ¿i, våzând cå au påråsit oamenii a så închina ¿i a se rugalui Dumnezeu pentru boale, au trimis de au strâns toate cår¡ile acealea ¿ile-au aruncat în foc de au ars; ¿i încå dentru acealea învå¡åturi a lui Solomonsunt doftorii pânå aståzi“ (idem, 93). A¿a cum men¡ioneazå în continuare

15Cuvânt înainte

I. A. Candrea, distrugerea cår¡ilor lui Solomon, amintitå de hronografulromânesc, este exageratå întrucâtva. Lexicograful grec Suidas aminte¿te doarcå regele din Iuda, Ezechias, care a domnit în secolul al VIII-lea î.H., adistrus o singurå carte a lui Solomon, såpatå la poarta templului, carecuprindea leacuri împotriva bolilor (este vorba de o culegere de descântece).Este interesant cå legendele solomoniene s-au påstrat ¿i la alte popoare, cumar fi arabii, „care le-au înfrumuse¡at mult ¿i le-au dat atâta crezare, încât aufost trecute ¿i în Coran. Astfel, în «Sura Prorocilor», Allah declarå, pringura lui Mahomed: «Lui Solomon i-am dat în ståpânire vântul puternic care-lducea, dupå porunca lui, în ¡ara pe care noi am binecuvântat-o...; ¿i i-amdat în ståpânire demonii aceia care se puteau scufunda în mare så-i pescuiascåde acolo mårgåritare ¿i så-i mai facå ¿i alte slujbe...»“ (cap. XXI, vers. 81-82,apud Candrea, 1947, 94).

Un alt element interesant este circula¡ia motivelor legendelorsolomoniene. Asemeni basmelor populare, cårora adesea le sunt asimilate,aici întâlnim motivul obiectelor-ajutoare fantastice: „Solomon-împårat aveani¿te cai nåzdråvani ¿i poseda unele lucruri pe care nici un om de pe påmântnu le mai avusese înaintea lui, ¿i nici la cei care au tråit dupå dânsul nu s-aumai våzut. Avea, între altele, o sabie, o za, un scut, o oglindå, un inel, o pecete,un tron ¿i un covor. Nimic nu putea så stråbatå zaua pe care o purta; cu sabialui biruia pe ori¿icine, iar scutul îl punea la adåpost de toate farmecele. Cândfreca inelul pe care îl purta în deget i se îndeplinea orice dorin¡å. Tronul pecare ¿edea în palatul lui era sprijinit de duhuri în chip de animale, ¿i-i ¡ineauumbrå påsårile de pe baldachin. Covorul pe care-l avea era vråjit: dacå sea¿eza pe el, singur sau înso¡it de al¡ii, când îi poruncea, îl ducea într-o clipåla locul dorit, oricât de mare ar fi fost depårtarea“ (Candrea, 1947, 95).

¥ntr-o legendå din nordul Moldovei se poveste¿te cå Solomon ar fi fostfiul lui Adam ¿i al Evei ¿i cå, dupå moartea tatålui såu, s-ar fi îndrågostit demama sa, asemeni miticului Oedip. Eva l-ar fi blestemat cu cuvintele: „«Såajungi înaltul cerului ¿i fundul mårii, ¿i numai atunci så fii iertat deDumnezeu ¿i de mine.» Solomon î¿i ia lumea în cap ¿i ajunge pânå la mare.Se a¿azå pe ¡årmurile ei ¿i începe så plângå. Deodatå iese din apå un pe¿temare ¿i-l întreabå: «Ce plângi, Solomoane?» – «Ia, îmi plâng påcatele, cåuite cum m-a blestemat mama...» – «Sui pe mine, îi zise pe¿tele, cåci teduc eu în fundul mårii. Numai så iei un odgon ¿i så te legi bine de mine.»Acesta era împåratul pe¿tilor. L-a luat cu el pânå în fundul apei ¿i Solomona cules de acolo mårgåritare ¿i pietre scumpe. Când a ie¿it din mare, s-a dusiar acaså, a pândit când nu era mumå-sa acolo, le-a pus toate pe maså ¿i a


fugit iar. Dupå aceste nestimate, Eva a cunoscut cå fiu-såu a fost în fundulmårii. Pleacå Solomon mai departe ¿i ajunge lângå o stâncå. Se a¿azå jos¿i-l podide¿te iarå¿i plânsul. Vine o påjuroaicå ¿i-l întreabå: «De ce plângi,Solomoane?» ¥i poveste¿te ¿i ei blestemul ce apaså asupra lui. «Så-mi cau¡idouåsprezece ialovi¡e de mâncare ¿i så-mi aduci douåsprezece poloboacede apå, ¿i så-mi dai când mi-o fi foame ori sete, ¿i eu te voi duce la cer.»Solomon a adus toate cele ce-i ceruse påjuroaica ¿i ea l-a suit la cer. Ajunsacolo, a pus mâna pe un fluiera¿ de aur ce era pe masa lui Dumnezeu ¿i,dupå ce s-a scoborât iar pe påmânt, l-a adus Evei, ca semn cå a fost în cer,¿i atunci ea l-a iertat“ (idem, 97). O astfel de încercare-limitå este întâlnitå¿i în legendele ruse, care povestesc cum a ie¿it regele Solomon din iad,amintindu-ne de eroii iste¡i ai snoavelor române¿ti: Dumnezeu s-a dus îniad dupå ce a murit ¿i i-a eliberat de acolo pe to¡i, i-a dat afarå din iad ¿i i-atrimis în ceruri. Acolo, în iad, era ¿i preaîn¡eleptul Solomon. El zice:„Doamne, pe mine de ce nu m-ai luat? ªi eu vreau så ies de aici.“ „–Tu,Solomoane, e¿ti ¿i viclean, ¿i în¡elept, o så ie¿i singur!“ ªi Dumnezeu aplecat. Preaîn¡eleptul Solomon a våzut cå era de råu: puteai så råmâi aicipentru totdeauna. ªi-a pus el la båtaie toatå în¡elepciunea sa ¿i s-a pus pegândit. S-a gândit el ce s-a gândit, a luat un stânjen ¿i a început så måsoare.„Asta, zice el, e pentru bisericå, asta pentru clopotni¡å“, ¿i a måsurat el a¿atot iadul. Atunci au început dracii a zice: „O så ne ia tot iadul, mai bine så-lgonim de aici.“ ªi l-au alungat: „Du-te – i-au zis – hai, pleacå; n-avemnevoie de tine aici“ (Azbelev, 365).

Fie cå vorbim de peripe¡iile lui Solomon sau de imitatorii acestuia,epigoni umili, fie cå vorbim de celelalte tipuri de reprezentåri mitologice cucare opereazå magia ¿i vråjitoria, dincolo de fatalitatea impuså na¿terilor„blestemate“, exista o solu¡ie pentru a evita asemenea tulburåri ale echilibruluifragil al vie¡ii oamenilor: „Cea mai bunå protec¡ie împotriva farmecelor esteså nu crezi, adicå voin¡a deliberatå de a ie¿i din sistem, în afara cåruia nupoate exista nici vråjitor, nici victimå“, dupå cum spunea Claude Lévi-Strauss.Mai mult, fie cå era vorba de o influen¡å accentuatå a Bisericii, fie cå era oexperien¡å de via¡å, nimic nu putea scuza comportamentul blasfematoriu alsemenilor. ªi teoria influen¡ei demonice, ¿i cea a fatalismului na¿terii pot fireduse, în ultimå instan¡å, la o atitudine pur umanå: „Ce drac mai mare, mairåu ¿i mai fårå inimå î¡i trebuie, ca omul?“

Capitolul 1

DIVINAºIA ¥N ANTICHITATEA GREACÅ ªI ROMANÅ

¥ntrucât e sfânt, misterul trebuie så fie ceva moral ¿i, prin urmare,un obiect din domeniul ra¡iunii pe care l-am putea cunoa¿te în chipsuficient pentru uzul practic; dar întrucât e mister, nu e accesibilra¡iunii speculative, cåci dacå ar fi, ar putea fi ¿i comunicabil tuturor¿i, prin urmare, ar putea fi demonstrat exterior ¿i public.

Kant

Se vede deci cå toate lucrurile la romani erau puse în legåturå cudivinitatea, iar nebågarea de seamå a prezicerilor ¿i obiceiurilorstråbune romanii nu o îngåduiau nici în cele mai mari izbânzi,socotind cå este mai de pre¡ lucru pentru salvarea cetå¡ii caconducåtorii så cinsteascå cu frica pe zei, decât så învingå du¿manii.

Plutarh, Marcellus, III

I MPORTANºA MANTICII ÎN ANTICHITATE este evidentå, atât în domeniulvie¡ii religioase, cât ¿i în cel al specula¡iei filosofice. Gânditoriigreci, de exemplu, admiteau în principiu divina¡ia, care prin

diversele sale aspecte, permitea aflarea viitorului, încercându-se însådelimitarea domeniului acesteia de practicile vulgare, considerate ca neavândnici un fundament real. Astfel, dacå Platon, cum vom vedea, recunoa¿te extazulprofetic, Aristotel se aratå neîncrezåtor fa¡å de orice procedeu de acest tip.Stoicii, la rândul lor, considerându-i pe zei prea buni pentru a le refuzaoamenilor un bun atât de pre¡ios, cum era divina¡ia, nu negau existen¡a acesteia.O datå cu Epicur divina¡ia trece printr-o perioadå de negare: din moment cenu existå Providen¡å ¿i din moment ce Universul este organizat dupå legiimuabile, divina¡ia nu-¿i mai avea rostul în acest sistem (Bloch, 12).

Divina¡ia este o „magie contemplativå“, fiind în acela¿i timp o filosofie,o acceptare inevitabilå a destinului, cåutarea gândirii divine; påtrunderea


în adâncurile Inteligen¡ei supreme pentru a se conforma inten¡iilor acesteia,pentru a se supune voin¡ei acesteia (Massonneau, 17). Studiul divina¡iei aratåde altfel cå aceastå ¿tiin¡å supranaturalå este cel mai adesea aplicatåinvestigårii trecutului sau a prezentului decât celei a viitorului, fapt cecontureazå caracterul ei pasiv: oamenii nu vorbeau; în loc så punå întrebårireferitoare la problemele arzåtoare, ei a¿teptau ca divinitatea så fie cea careså ia cuvântul. ªi aceastå disponibilitate a divinului, nu mereu pe în¡elesultuturor, era concretizatå în cele mai neînsemnate revela¡ii. Divina¡iatradi¡ionalå nu pretinde så ofere o cunoa¿tere anticipatå a viitorului, cifurnizeazå informa¡ii asupra unor date care scapå în mod normal percep¡ieioamenilor. Se a¿teaptå de la ea în mod esen¡ial revela¡ii despre agen¡ii ¿ifor¡ele care conduc, în secret, articularea evenimentelor. Se merge la ghicitorca så se afle cum poate fi contracarat un anumit fapt supåråtor sau cum sepoate favoriza apari¡ia încå nesigurå a unui eveniment fericit. Deci, nimicnu este fixat dinainte. Viitorul råmâne imperceptibil, dar existå mijloace dea anula sau deturna for¡ele adverse ¿i de a le atrage pe cele favorabile. Odivina¡ie duce inevitabil la prescrip¡ii de comportament magic sau sacrificial.¥n ceea ce prive¿te deosebita preocupare a anticilor pentru divina¡ie, A.Bouché-Leclercq remarca: „Aceastå laturå a sentimentului care animapoliteismul greco-roman este credin¡a într-o revela¡ie permanentå, acordatåde zei oamenilor, credin¡a într-un fel de sprijin intelectual oferit spontan ¿iob¡inut u¿or, datoritå cåruia societatea ¿i indivizii î¿i puteau regla actele cuo pruden¡å supraumanå“ (Bouché-Leclercq, I, 7). ¥n acest sens, divina¡iaapare ca rezultat al unei idei religioase – credin¡a în Providen¡å – sau, maiprecis, credin¡a în existen¡a unei divinitå¡i inteligente ¿i în posibilitateastabilirii unor legåturi reciproce între oameni ¿i aceasta (idem).

Ceea ce inten¡ionåm så abordåm în capitolul de fa¡å nu este întregulsistem pe care-l formeazå divina¡ia în Antichitatea greacå ¿i romanå, ci acelecomponente ale lui care-i marcheazå caracterul spontan. Vorbim astfel deindivizi izola¡i sau în grupuri restrânse, inspira¡i, recipiente ale voin¡ei divine,¿i nu de asocia¡ii religioase, de oracole. Legåtura dintre cele douå categoriide personal profetic este, evident, foarte strânså, de filia¡ie. Ghicitoriiindependen¡i – membri indispensabili ai societå¡ii – au premers asocia¡iilorreligioase ¿i oracolelor; când acest lucru a fost posibil, au continuat så existe¿i dupå instituirea sistemului divina¡iei oficiale. ¥ncå de la primele lormanifeståri, practicile divinatorii au fost caracterizate de disjungerea de riturisau culturi (cf. Bouché-Leclercq, II, 2; 5). Aceea¿i situa¡ie poate fi remarcatå¿i în domeniul, mai larg, al mitologiei. Apari¡ia zeilor, a panteonului, într-un

19Divina¡ia în Antichitatea greacå ¿i romanå

cuvânt, a mitologiei institu¡ionale, a fost un rezultat al sistematizåriicredin¡elor disparate, complementare, privitoare la un domeniu mai mareal realitå¡ii, proces caracterizat în primul rând printr-un antropomorfismaccentuat, ¿i el utilizat din ra¡iuni de economie.

Divina¡ia se plaseazå la limita dintre lumea umanului ¿i a sacrului, asupranaturalului, prin procedeele ¿i prin personalul de deservire încercândså atenueze ¿ocurile ce ar putea apårea în punctele de contact, cauzate dedescårcårile de energie din planul transcendent. Zeul aten¡ioneazå, då de¿tire, porunce¿te, dar omul, limitat fiind în capacitå¡ile sale de comunicarecu lumea cealaltå, are nevoie de sprijin. Astfel, pendulând între magie ¿iartå, ¿tiin¡å, se contureazå chipul celui care se constituie în elementul delegåturå, în instrumentul indispensabil de comunicare de care au nevoiereprezentan¡ii celor douå lumi. Asemeni magicianului, vråjitorului dinepocile ulterioare (în acele situa¡ii când întâlnim o similitudine a actelor –avem în vedere mai ales practicile cu caracter oracular, care, nota bene,puteau fi îndeplinite ¿i de persoane nespecializate1 ), ghicitorul – pentru a-lnumi astfel pe cel ce este eroul principal al practicilor divinatorii – nu esteo persoanå specializatå (în sensul formalizårii, al institu¡ionalizårii). Tradi¡iajuca de multe ori un rol important în dobândirea calitå¡ilor necesarepracticårii divina¡iei, dar cel mai des se poate vorbi de o tradi¡ieexperimentalå (v. Bouché-Leclercq, II, 9-13). Individualizarea este evidentåmai ales când ne referim la un element distinctiv al referen¡ilor – avem învedere starea de inspira¡ie, de exaltare, de posedare, ce se soldeazå cel maiadesea cu viziuni temporare sau cu dobândirea, pentru toatå via¡a, a unorcalitå¡i excep¡ionale (cf. darul profetic, suprauman, capacitatea de a facefarmece, de a trimite boli etc., pe care vråjitoarele le-au primit de la diavol;puterea de a vindeca, pe care descântåtoarele române o au de la iele etc.).Numårul mare ¿i variat al practicilor divinatorii din Antichitate î¿i gåse¿teexplica¡ia într-un fel de nevoie profundå ¿i constantå a naturii umane dea-¿i depå¿i limitele ¿i de a ¿ti cât mai mult, de a poseda mai multå informa¡ie,fa¡å de cât dispune în stare normalå, în legåturå cu destinul såu.

1 De exemplu, în folclorul românesc, practici oraculare din categoria numitå magiaprimei zile, performate la Anul Nou, Pa¿te etc.; practici de ursitå, utilizate de fete întimpul sacru al sårbåtorilor, cu o bogatå încårcåturå magicå (Sfântul Vasile, Pa¿te, SfântulGheorghe etc.).


1. Divina¡ie naturalå vs. Divina¡ie experimentalå Divina¡ie naturalå vs. Divina¡ie experimentalå Divina¡ie naturalå vs. Divina¡ie experimentalå Divina¡ie naturalå vs. Divina¡ie experimentalå Divina¡ie naturalå vs. Divina¡ie experimentalå

O primå distinc¡ie care s-a fåcut în interpretarea practicilor divinatoriiantice este între divina¡ie naturalå ¿i divina¡ie experimentalå.

Divina¡ia naturalå are ca obiect observarea ¿i interpretarea semnelorcare apar fårå efort deliberat: visele, cântecul ¿i zborul påsårilor, liniilemâinilor, fazele lunii, cometele, furtunile ¿i alte preziceri erau adeseaconsiderate semne de noroc sau de nenoroc.

Divina¡ia experimentalå cere o ac¡iune deliberatå, cum ar fi aruncareazarurilor pentru a ob¡ine un sfat în iubire, practici de prognosticare în cazulbolnavilor, pentru a afla dacå vor tråi sau vor muri.

2. Divina¡ie artificialå vs. Divina¡ie naturalå Divina¡ie artificialå vs. Divina¡ie naturalå Divina¡ie artificialå vs. Divina¡ie naturalå Divina¡ie artificialå vs. Divina¡ie naturalå Divina¡ie artificialå vs. Divina¡ie naturalå

Cicero, în tratatul såu De Divinatione1, definea divina¡ia drept omodalitate de a cunoa¿te ¿i de a prevedea evenimente care au loc întâmplåtor.Acestea se împart în douå categorii, care constituiau cele douå tipuri distinctede divina¡ie:

Divina¡ia artificialå (mantikª, úntecnoj, tecnikª; divinatio artificiosa)depinde în parte de circumstan¡ele în care se desfå¿oarå, în parte – deîndelungata lor studiere. Ea cuprinde astrologia, auspiciile, haruspiciile,divina¡ia prin intermediul semnelor, minunilor, fulgerului, tunetului ¿i altorfenomene naturale2. Astfel, divina¡ia artificialå ar desemna tehnicile deobservare ¿i de interpretare a fenomenelor naturale, tehnici stabilite pentrua descoperi, pornind de la semnele selec¡ionate, sensul ascuns al mi¿cåriilucrurilor. Aceastå artå, cultivatå la diferite popoare în condi¡ii climatice ¿igeografice variate, a luat forme specifice de-a lungul timpului. Ceea ce esteînså important, fie cå vorbim despre divina¡ie artificialå, fie despre ceanaturalå, este veridicitatea semnelor. ¥n Republica (382 e), Platon sus¡ineteza imuabilitå¡ii semnelor divine: blamabile nu erau acestea, ci gre¿ita lorinterpretare, de care numai oamenii erau vinova¡i: „Zeul este, a¿adar, pede-a-ntregul sincer ¿i adevårat, în faptå ¿i vorbå, ¿i nici el însu¿i nu-¿i schimbå1 Cicero însu¿i fusese augur; în cartea sa Despre republicå î¿i fåcuse cunoscutå opiniafavorabilå riturilor augurale ¿i auspiciilor.2 La greci terminologia era diferitå: shmeãon – semn divinator în general; oÑwn“j –semn transmis prin intermediul påsårilor; f£sma – aplicat fenomenelor meteorologice;töraj – semn, minune care produce groazå (cf. Bloch, 15-16).


înfå¡i¿area, nici pe al¡ii nu-i în¿alå, fie prin vedenii, fie trimi¡ând cuvintesau semne, nici în timp de veghe, nici în vis.“

Divina¡ia naturalå (mantikª, •tecnoj, ¢dÖdaktoj; divinatio naturalis)se realiza, dupå Cicero, prin intermediul viselor ¿i al profe¡iilor fåcute depersoane inspirate (De Divinatione, I, XLIX, 340-342). Ea desemneazåinspira¡ia de origine divinå, manifestatå prin vise sau viziuni, precum ¿italentul de a cerceta indiciile profetice sau instinctul de a prevedea viitorul.Divina¡ia naturalå ar fi radical diferitå de arta divinatorie, pentru cå profe¡iileinspirate de zei erau proferate într-o stare de exaltare psihicå (per furorem),corespunzând unei mi¿cåri libere a sufletului, stråinå ra¡ionamentului. Printreexemplele alese de Cicero se numårå cel al sibilei Casandra: când formuleazåprofe¡ia, nu ea este cea care vorbe¿te, ci zeul, care a påtruns în trupul ei.

¥n divina¡ia naturalå se stabile¿te un raport direct între spirite ¿i sufletulales (sau care prezintå aptitudini pentru acest raport). Viziunile ¿i profe¡iileformulate în momentele de exaltare (semnalând trecerea într-o altå stare)sunt completate de vise, pentru cå, în timpul somnului, sufletul se despartede trup ¿i de materialitatea sim¡urilor, întâlnind temporar universul spiritelor(cf. ¿i credin¡elor referitoare la mobilitatea sufletului vråjitoarelor – deci,al personajelor demonice în general). Pe lângå starea de somn, caretransmite profe¡iile prin intermediul viselor, momentele de exaltare, deposedare divinå, daimonicå constituie cel mai important element aldivina¡iei naturale. ¥n Phaidros (244 a-b) Platon face apologia nebuniei,în¡eleaså ca o stare propice comunicårii cu zeii: „Adevårul e cå dintrebunuri, cele mai de pre¡ se nasc din nebunia cea datå nouå în dar de cåtrezei. Iat-o pe profeteasa din Delfi sau pe preotesele de la Dodona; în sfântalor smintealå i-au ajutat pe greci în multe ¿i minunate feluri, fie cå era vorbade interesul câte unuia, fie de acela al cetå¡ilor; în schimb, cålåuzite dera¡iune, abia de au fåcut vreun lucru bun, dacå nu chiar nimic. Ce så maispunem de Sybilla ¿i de ceilal¡i to¡i, care prin zeiescul dar de a stråvedeacu duhul i-au ajutat pe mul¡i, dezvåluindu-le ce îi a¿teaptå în viitor ¿imânându-i cåtre o purtare în¡eleaptå?“

¥n continuare, Platon face o ierarhizare a procedeelor divinatorii, pentrua aråta importan¡a deosebitå ce trebuie acordatå stårii de exaltare, de posedare(244 d-e): „ªi cu cât arta de a vedea cu duhul (mantike) stå mai presus decâtcea auguralå (oionistike) atât prin desåvâr¿ire, cât ¿i prin venera¡ia cu caree privitå – la fel se întâmplå ¿i cu numele ¿i îndeletnicirea care purced deaici – tot cu atât, dacå e så-i credem pe cei din vechime, stå mai presusnebunia care ne vine de la zeu pe lângå omeneasca chibzuin¡å.“


Divina¡ia naturalå, ca formå directå de contact între lumea sacrului ¿icea a oamenilor, a fost ¿i ea surprinså de Platon (Timaios, 71 e): „Dreptsemn cå divinitatea înså¿i a dåruit prevestirea slabei min¡i omene¿ti stå faptulcå, atâta vreme cât omul e ståpân pe mintea lui, el nu e în stare de inspiratå¿i veridicå prevestire, ci numai fie în timpul somnului, când puterea lui deîn¡elegere se aflå înlån¡uitå, fie datoritå vreunei boli profetice, fie când,inspiratå de divinitate, se aflå abåtutå de la starea ei fireascå. Iar omuluiaflat în starea sa normalå, îi revine så în¡eleagå, dupå ce ¿i le-a amintit, celerostite, în vis sau în veghe, de cåtre for¡a prevestirii ¿i a inspira¡iei, ¿i,ra¡ionând asupra tuturor nålucirilor astfel våzute, så deslu¿eascå cum anume¿i pentru cine dau ele semn al unui råu sau al unui bine, fie el viitor, trecutsau prezent.“ ¥n ceea ce prive¿te statutul celor care practicå divina¡ia(în¡eleaså aici ca interpretare a viselor), Platon scrie în continuare: „De aici¿i rânduiala de a-i institui pe cei din tagma interpre¡ilor drept judecåtori aiprofe¡iilor inspirate; unii îi numesc înså prevestitori chiar pe ace¿ti interpre¡i,ignorând complet faptul cå ei sunt doar tâlcuitori ai tainelor din oracole ¿iviziuni, fårå så fie ei în¿i¿i prevestitori, ¿i cå cel mai corect ar fi så poartenumele de interpre¡i ai prevestitorilor.“

3. Magie divinatorie Magie divinatorie Magie divinatorie Magie divinatorie Magie divinatorie

O altå distinc¡ie importantå ce trebuie fåcutå este delimitarea domeniuluimagiei divinatorii, în care revela¡ia viitorului este avutå prin intermediul uneifiin¡e supranaturale, dar care se caracterizeazå în acela¿i timp ¿i prin gradulmai mare de activism al celui ce performeazå ritul. Antichitatea cunoa¿temulte exemple de tipuri de practici divinatorii ce se bucurå de o aten¡ie maimare sau mai micå, în func¡ie de popula¡ia care le practicå. Semnele (divine)sunt manifeståri evidente ale irup¡iei sacrului în domeniul profanului, prinintermediul cårora oamenii pot afla informa¡ii de maximå importan¡å pentruvia¡a lor. ¥ntr-una din primele încercåri de sistematizare a practicilor divinatoriidin Antichitate, în care se pun în balan¡å argumentele pro ¿i contra divina¡ieiîn general, De Divinatione, Cicero, care sesizase preferin¡a contemporanilorpentru un tip sau altul de divina¡ie, î¿i exprimå pårerea conform cåreia„caracterul ¡årii determinå tipul de divina¡ie adoptat de locuitori. De exemplu,egiptenii ¿i babilonienii, care populeazå suprafe¡e plane, deschise, unde niciun deal nu le îngråde¿te contemplarea cerului, ¿i-au consacrat în întregimeaten¡ia astrologiei. Etruscii, înså, posedând, prin natura lor, un temperamentreligios foarte påtima¿ ¿i împåmântenind obiceiul sacrificårii frecvente a


victimelor, ¿i-au consacrat aten¡ia studiului måruntaielor, haruspicinei (...).¥nså arabii, phrigienii ¿i cilicienii, în principal ocupându-se cu cre¿tereaanimalelor, umblå mereu prin mun¡i, peste câmpii, iarna ¿i vara, ¿i, din aceaståcauzå, le-a fost mai u¿or så studieze cântecul ¿i zborul påsårilor“(De Divinatione, I, XLII, 322-324).

Pentru Platon, mantica inspiratå era demnå de încredere, deoarece erasemnul påtrunderii influxului divin în anumite suflete, privilegiate. Platoneste de fapt adeptul manticii apolinice (Vicaire, 349). La Platon (Omul politic,290 c-d), cei care practicau divina¡ia erau considera¡i „interpre¡i ai zeilor pelângå oameni“. ¥ncadra¡i în categoria slujitorilor, îndeletnicirile acestora,foarte variate, sunt indispensabile bunului mers al cetå¡ii, datoritå împletiriiaspectului politic cu cel religios: „Chipul preotului ¿i al prezicåtorului sunta¿a de pline de demnitate ¿i se bucurå de atât de mare faimå, din cauzaimportan¡ei îndeletnicirilor lor, încât în Egipt nici nu este cu putin¡å så existerege fårå putere religioaså, iar dacå totu¿i se întâmplå så ajungå prin for¡åvreunul din altå påturå socialå decât cea a preo¡ilor, el trebuie trecut din aceeaîn aceasta; chiar ¿i la greci, adesea, celor mai mari demnitå¡i li se încredin¡eazåcele mai importante sarcini în legåturå cu îndeplinirea anumitor sacrificii.ªi, de fapt, ¿i la voi este cât se poate de evident ceea ce spun eu acum; cåci,celui devenit rege datoritå sor¡ii, se spune cå i se atribuie cele mai importante¿i mai tradi¡ionale dintre sacrificii“ (subl. noastrå – A.O.).

Posibilitatea de a avea acces la cuno¿tin¡e imposibil de atins de cåtrefiecare muritor, precum ¿i de a stabili un contact cu lumea divinului, de adeveni purtåtor de cuvânt al acestuia, exista, cu siguran¡å, în viziuneaanticilor. Ea se materializa la fiin¡ele umane, prin intermediul inspira¡iei,eventual al posedårii de cåtre reprezentan¡ii divinului, zei sau daimoni. ¥nBanchetul (188 c-d), Platon pårea så fie de acord cu divina¡ia în måsura încare, indirect, aceasta era un mijloc de cunoa¿tere: „iatå de ce aceastå artåeste, ca så zic a¿a, fåuritoarea prieteniei dintre zei ¿i oameni, ¿i de ce prietenia,pe care ea o stabile¿te prin cunoa¿terea legåturilor de atrac¡ie, ¡inte¿te såimpunå oamenilor respectul legii divine ¿i pietatea“. ¥n aceastå calitate,divina¡ia era de fapt rezultatul interpunerii demonilor între lumea zeilor ¿icea a oamenilor. Divina¡ia, ca artå de realizare a iubirii, se materializeazåîn persoana Erosului. Intermediarul dintre zei ¿i oameni avea puterea „de atålmåci ¿i împårtå¿i zeilor cele ce vin de la oameni, ¿i oamenilor ceea ce levine de la zei. Am numit: rugåciuni ¿i jertfe din partea oamenilor; porunci¿i råsplatå pentru jertfe, din partea zeilor (...). De la daimon purcede ¿i toatå¿tiin¡a viitorului; de la arta preo¡ilor cu privire la jertfe, la ini¡ieri, ladescântece, la toatå prorocia ¿i la vråji (202 e; subl. noastrå – A.O.)“.


Sacrul se manifestå întotdeauna ca o realitate de cu totul alt ordin fa¡åde cea cu care suntem obi¿nui¡i. Sacrul, acest ganz andere, cum era numit deRudolf Otto, se relevå omului, care nu face decât så ia cuno¿tin¡å de aceaståexisten¡å independentå de el. Cealaltå realitate, semnalatå prin impulsuriizolate, hierofanii, manifeståri, apari¡ii ale sacrului, apare ca o intruziune înlumea obi¿nuitå, cunoscutå, a profanului. Oricine, înså, poate recunoa¿tefulgurantele apari¡ii ale sacrului prin cunoa¿tere. Dacå ¿tii, dacå e¿ti ini¡iat,po¡i så vezi lumea cu al¡i ochi, te po¡i feri de inerentele pericole sau po¡i ceresprijinul fiin¡elor supranaturale, atât de periculoase pentru un neofit.

Acest altceva se manifestå la toate nivelurile realitå¡ii. De regulå, sacruleste unic: „Tot ceea ce este insolit, singular, nou, perfect sau monstruos devineun recipient pentru for¡ele magico-religioase ¿i, dupå împrejuråri, un obiectde venera¡ie sau de teamå, în virtutea sentimentului ambivalent pe care-lprovoacå statornic sacrul“ (Eliade-2, 1992, 32). Tot ceea ce este nou,necunoscut, atrage dupå sine instituirea tabuului. Existen¡a unor animalemiraculoase, de¿i marcate de prezen¡a monstruosului, fåcea ca ele så fieconsiderate un reprezentant clar al divinului, al sacrului, mai ales atunci cândconstituiau, singure sau înso¡ite de alte elemente, semne, prevestiri. Un episodinclus de Titus Livius în cronica sa De la fundarea Romei (XXXV, 21) neprezintå o serie de incidente cu valoare auguralå, sacrå: „Pânå så plece consulii¿i praetorii în provinciile lor, s-a fåcut o slujbå publicå de ispå¿ire pentrusemne ¿i aråtåri. S-a dat de veste cå, în Picenum, o caprå a fåtat deodatå ¿aseiezi ¿i la Arretium s-a nåscut un copil cu o singurå mânå; la Amiternum aplouat cu påmânt, la Formii poarta ¿i zidul au fost lovite de tråsnet, ¿i ceeace stârnea cea mai mare spaimå era faptul cå un bou al consulului Cn.Domitius a rostit urmåtoarele cuvinte: «Roma, ai grijå de tine!» S-au fåcutslujbe publice pentru celelalte semne ¿i aråtåri: haruspicii au dat poruncå caboul så fie påzit ¿i hrånit cu grijå.“ Ambivalen¡a pe care o presupune sacrulface explicabilå ¿i atitudinea oamenilor fa¡å de aceste semne. Dacå uneorianimalele miraculoase erau luate în grijå, alteori erau ucise: „¥n Carinae doiboi domestici s-au urcat pe scåri, ajungând pânå la acoperi¿ul de ¡iglå.Haruspicii au dat poruncå ca ace¿ti boi så fie ar¿i de vii, iar cenu¿a lor så fiearuncatå în Tibru“ (Titus Livius, XXXVI, 37)1.1 Acela¿i lucru era valabil ¿i în cazul na¿terilor umane monstruoase. ¥n Etruria ¿i, maitârziu, la Roma, hermafrodi¡ii erau închi¿i de vii într-un sicriu ¿i arunca¡i în mare:„Se povesteau ¿i na¿teri neobi¿nuite în diferite locuri; la sabini s-a nåscut un copil, fåråa se ¿ti dacå este båiat sau fatå; tot la fel s-a gåsit un copil hermafrodit de 16 ani. LaFrusino s-a nåscut un miel cu cap de porc; la Sinuessa, un porc cu cap de om. Toateaceste ciudå¡enii ale naturii au pårut îngrozitoare ¿i prevestitoare de rele, dar lumea s-a


De cele mai multe ori, semnele prin care se fåcea cunoscut viitorul eraunumeroase, ele ¡inând de fapt de mai multe subdomenii ale magiei divinatorii.Suetonius, de exemplu, spune cå moartea lui Caligula a fost anun¡atå de semnevariate: „S-au întâmplat multe minuni înainte de moartea lui. ¥n Olimpia,statuia lui Jupiter, pe care hotårâse s-o desfacå ¿i s-o ducå la Roma, a râs a¿ade puternic, încât au cåzut la påmânt uneltele pentru demontarea ei, iarlucråtorii au fugit. A venit imediat un oarecare Cassius ¿i a spus cå lui i s-aporuncit în vis så sacrifice un taur lui Jupiter. La Capua, Capitoliul a fosttråsnit la idele lui Marte, iar la Roma, la fel, capela lui Apollo Palatinul. Uniiexplicau minunea aceasta aråtând cå se va întâmpla o mare nenorocireîmpåratului din partea gårzii sale. Cealaltå minune prevestea un nou asasinatal unui om de seamå ca ¿i cel de odinioarå, întâmplat în aceea¿i zi.Consultându-l pe astrologul Sylla asupra viitorului såu, acesta, citindhoroscopul, a spus cå o moarte sigurå se apropie. Sor¡ii din Antium l-au sfåtuitså se fereascå de Cassius. Din aceastå cauzå, trimise delegat în Asia så ucidåpe Cassius Longinus, atunci proconsul, uitând cå pe Cherea îl chema totCassius. ¥n ajunul mor¡ii sale viså cå sta în cer lângå tronul lui Jupiter ¿i cåacesta, împingându-l cu degetul cel mare de la piciorul drept, l-a aruncat pepåmânt...“ (Suetonius, Caius Caesar Caligula, LVII, 193-194).

Iulius Caesar, înaintea lui, nu punea mare pre¡ pe aceste credin¡e„de¿arte“: „nici o supersti¡ie religioaså nu-l abåtea sau nu-l întârzia de laplanul lui“ (Suetonius, Caius Iulius Caesar, LXI, 33). Mai mult, de¿i, spuneistoricul, „moartea apropiatå i se prevesti lui Caesar prin semne evidente“,acesta a continuat så arate „dispre¡ religiei“, de¿i prin toate mijloaceledivinatorii destinul såu îi era adus la cuno¿tin¡å: „Aruspiciul Spurinna, întimp ce sacrifica un animal, l-a sfåtuit så se fereascå de o primejdie, ce-lamenin¡a înainte de idele lui Marte. Cu o zi înainte de acelea¿i ide ale luiMarte, påsåri de diferite feluri, ie¿ite dintr-o pådure vecinå, urmårirå unsfredelu¿, o micå pasåre ce se refugiase în sala Pompeia a Senatului, cu oramurå de lauri în cioc, ¿i acolo îl sfâ¿iarå (...). Jertfindu-se multe animale¿i negåsind la nici unul semne favorabile zeilor, a intrat la Senat, în dispre¡ulreligiei, râzând de Spurinna ¿i fåcându-l mincinos cå idele lui Marte au venit

temut îndeosebi de hermafrodi¡i ¿i de aceea s-a poruncit så fie azvârli¡i în mare, a¿a cums-a mai întâmplat cu asemenea mon¿tri, ¿i în timpul consulilor C. Claudius ¿i M. Livius“(Titus Livius, XXXI, 12; cf. ¿i XXXIX, 22).

Ritualul de expiere era poruncit chiar de cår¡ile sibiline: „Preo¡ii decemviri, la poruncaSenatului, au cercetat cår¡ile sibiline cu privire la aceastå aråtare. Consultând cår¡ile,decemvirii au cerut så se såvâr¿eascå acelea¿i ceremonii, care mai fuseserå fåcute pentruaceste minuni“ (idem).


fårå så se întâmple nici o nenorocire. La acestea, Spurinna i-a råspuns: Ideleau sosit, dar n-au trecut“ (idem, LXXXI, 43-44). ªi, într-adevår, semnelecere¿ti, care anticipau destinul eroului nostru, au avut dreptate.

Situa¡ia lui L. Æmilius Paulus este cu totul alta (cf. Plutarh, L. ÆmiliusPaulus, III): „Fiind preot al colegiului a¿a-zi¿ilor auguri, cårora romanii ledau în grijå sarcina prezicerii dupå zborul påsårilor ¿i dupå semnele cere¿ti,în a¿a måsurå s-a dat dupå obiceiurile stråbune ¿i ¿i-a însu¿it pietatea aråtatåzeilor de cåtre vechii romani, încât a dovedit cå auguratul, considerat pânåatunci mai mult o demnitate ¿i râvnit mai ales pentru faima lui, era, înrealitate, una dintre cele mai înalte ¿tiin¡e (...). ¥n acest fel, Æmiliusîndeplinea orice amånunt cu pricepere ¿i râvnå, påråsind orice altå ocupa¡iecând se îndeletnicea cu auguratul, ¿i nu låsa nimic nefåcut, nici nu aduceavreo înnoire, ci întotdeauna se deosebea de colegii lui de augurat ¿i cu privirela îndeplinirea unor amånunte, ¿i le aråta cå, chiar dacå se crede cå divinitateaeste îngåduitoare ¿i nu se supårå pentru neglijen¡e de amånunt, pentru cetateînså iertarea ¿i trecerea cu vederea în astfel de lucruri este primejdioaså.“

Vom exemplifica în rândurile de mai jos principalele forme de divina¡iecultivate de Antichitatea greacå ¿i romanå1 , considerate de noi specifice

1 Este greu de realizat o trecere în revistå exhaustivå a procedeelor divinatorii utilizate,în Antichitate sau mai târziu. Cu toate acestea, pentru ne face o idee asupra varietå¡iiprocedeelor utilizate, vom prezenta în continuare câteva tipuri men¡ionate într-o sursådin secolul al XVII-lea (apud Robbins, 102-103): alektryonoman¡ia (cu ajutorul coco¿uluisau a altei påsåri), alfitoman¡ia (cu ajutorul mâncårii, al fåinii sau al tårâ¡elor),aritmoman¡ia (prin intermediul cifrelor), astragaloman¡ia (prin intermediul zarurilor),aeroman¡ia (aer), botanoman¡ia (plante), gastroman¡ia (sunete scoase de stomac),geoman¡ia (påmânt), hidroman¡ia (apå), giroman¡ia (dupå învârtirea unui glob sau a unuicerc), dactiloman¡ia (dupå degete), demonoman¡ia (dupå instigarea demonilor maleficisau a duhurilor), idoloman¡ia (idoli, figuri, chipuri), ihtioman¡ia (pe¿ti), capnoman¡ia(fum), ceroman¡ia (cearå topitå), cartoman¡ia (dupå scrierea pe hârtie), catoptroman¡ia(oglinzi), cakkaboman¡ia (vase de aramå), cefalonoman¡ia (cap de mågar fript),chiroman¡ia (mânå), cleroman¡ia (sor¡i), coscinomantia (sitå), cristaloman¡ia (sticlå),critoman¡ia (boabe de cereale), lampadoman¡ia (dupå lumina lumânårilor ¿i a låmpilor),lecanoman¡ia (vas cu apå), libanoman¡ia (arderea tåmâiei), litoman¡ia (pietre),logaritmoman¡ia (dupå tabela logaritmilor), macharoman¡ia (cu ajutorul cu¡itelor, alsåbiilor), necroman¡ia (interogarea cu ajutorul mor¡ilor), oinoman¡ia (vin),omphiloman¡ia (dupå forma buricului), oniroman¡ia (vise), onomatoman¡ia (nume),ornitoman¡ia (dupå zborul ¿i ¡ipetele påsårilor), piroman¡ia (foc), podoman¡ia (picioare),psihoman¡ia (dupå sufletul omenesc, dupå înclina¡ii, dorin¡e, preferin¡e religioase saumorale), sicoman¡ia (boabe de struguri), spataloman¡ia (piele, blanå, oase, excremente),sternoman¡ia (piept ¿i burtå), scioman¡ia (umbre), teoman¡ia (Sfânta Scripturå),


mentalitå¡ii antice ¿i care, într-o mai mare sau mai micå måsurå, se regåsesc,alåturi de practici mult mai specializate, în repertoriul celor care mai târziuvor deveni „vråjitori“: în timpul lui Numa Pompilius, „ceremoniilereligioase publice ¿i particulare au fost supuse hotårârilor pontificelui,pentru ca poporul så aibå pe cine consulta ¿i pentru ca nici o pårticicå dindreptul divin så nu fie tulburatå prin påråsirea datinilor stråmo¿e¿ti ¿iintroducerea altora stråine. Acest pontifice trebuia så dea låmuriri, nu numaiîn legåturå cu cultul zeilor cerului, ci ¿i cu slujbele de înmormântare, cufelul în care pot fi împåca¡i zeii mani, så arate ce prevesteau fulgerelecåzute, sau despre alte semne care cereau sacrificii de ispå¿ire. Pentru asmulge zeilor aceastå tainå, Numa a håråzit lui Jupiter Elicius un altar peAventin ¿i a întrebat, prin auguri, pe zeu care erau semnele care cereauispå¿ire“ (Titus Livius, I, 20; subl. noastrå – A.O.).

Arta fulguralå (servare c½lum, de c½lo, ex c½lo) avea ca obiectivobservarea semnelor care apåreau în spa¡iile celeste: semnalarea, interpretarea,atragerea ¿i îndepårtarea fulgerelor, ale altor semne meteorologice (ansambluldoctrinelor respective este con¡inut în libri fulgurales). Så vedem cum erareflectatå arta fulguralå în sursele vremii: „Dupå înfrângerea sabinilor, domnialui Tullus ¿i întreaga putere romanå au ajuns în plinå glorie. Atunci s-a anun¡atregelui ¿i senatorilor cå pe muntele Alban a plouat cu pietre. De¿i faptul eragreu de crezut, au fost trimi¿i oameni care så vadå la fa¡a locului acea minune.Chiar în fa¡a lor au cåzut din cer nenumårate pietre, întocmai ca o grindinågrea ¿i deaså, mânatå de vânt spre påmânt. Li s-a pårut chiar cå, din dumbravade pe culmea muntelui, aud un glas deslu¿it care-i îndeamnå pe albani så-¿icontinue a-¿i face sacrificiile dupå datinile stråmo¿e¿ti (...). A råmas de atunciun obicei îndåtinat ca, ori de câte ori se veste¿te o minune, så se ¡inå sårbåtoritimp de nouå zile“ (Titus Livius, I, 31). Dupå mårturia lui Plinius cel Båtrân(Hist. Nat., II, 140), regele taumaturg Porsenna a deturnat lovitura unui fulgerasupra monstrului Volta1 . Acest talent era mo¿tenit din epoca arhaicå etruscå,dar el poate fi întâlnit mai târziu ¿i la haruspicii romani. Autorul bizantinJohannes Laurentius Lydus a consemnat în Liber de ostentis et calendariagraeca omnia un calendar bronhoscopic, de origine etruscå, tradus în latinåde Nigidius Figulus ¿i din latinå în greacå de Lydus însu¿i. Acest calendareste de fapt un gromovnic, în care se indica semnifica¡ia tunetelor pentru

terioman¡ia (comportamentul animalelor), tiroman¡ia (închegarea brânzei/ a laptelui),tufroman¡ia (cenu¿å) ¿.a.1 Vetus fama Etruriae est impetratum, Volsinios urbem agris depopulatis subeuntemonstro quod vocavere Voltam [fulmen] evocatum a Porsina suo rege (apud Bloch, 58).


fiecare zi a anului. ¥n general, benefic era considerat fulgerul care apårea pefundalul unui cer senin, evident, într-un moment în care era în curs dedesfå¿urare o ac¡iune asupra caracterului cåreia putea så influen¡eze, cel maifrecvent un sacrificiu sau un ritual de consultare a voin¡ei divine1: „ªi semnulîntâmplat la jertfå a fost divin: în timp ce Æmilius aducea jertfå la Amphipolis,iar victima era sacrificatå, un tråsnet a cåzut pe altar, a aprins ¿i a consacratjertfa“ (Plutarh, L. Æmilius Paulus, XXIV).

Denis din Halikarnassos îl prezintå pe Romulus apelând la acest ritual:„Dupå ce a fixat ziua în care va consulta cerul referitor la puterile sale,Romulus, când a venit vremea, s-a trezit în zori ¿i a ie¿it din cort. Atunci,stând în picioare, dupå ce a fåcut sacrificii a¿a cum prevedeau riturile, i-arugat pe Jupiter ¿i pe al¡i zei, sub protec¡ia cårora fusese întemeiatå colonia,în cazul în care le-ar fi fost pe plac ca ora¿ul så fie guvernat de el, så-i trimitåsemne cere¿ti favorabile. O datå ce a terminat rugåciunea, s-a våzut un fulgerdescårcându-se de la stânga spre dreapta. Or, romanii considerau cå fulgerelecare se deplasau de la stânga la dreapta sunt favorabile...“ (apudBouché-Leclercq, IV, 206).

ªi la Homer întâlnim aceea¿i valorizare a fulgerelor sau a tunetelor:

„Eu unul vå spun cå marele Zeus ne deteToatå-nvoirea în ziua când o¿tile noastre-n coråbiiSe înluntrarå så ducå pierzare ¿i moarte la Troia;El fulgera de-a dreapta vådind o prielnicå piazå“ (Iliada, II, 340 sq.)

sau

„Iar Ulise...Cel iscusit, îndatå ce-a pus mânaPe arcul mare, peste tot cu ochii îl cercetå (...).Iar cerul bubui atunci prin nouriVådind un semn bun: se bucurå UliseDe piaza care domnul îi trimise“ (Odiseea, XXI, 525 sq.).

Valorizarea negativå, punitivå a fulgerului ¿i tråsnetului era de asemeneao ipostazå fireascå a ambivalen¡ei sacrului. Titus Livius include în cronicasa o scenå deosebit de gråitoare: „Se spune cå însu¿i regele [Tullus], totråsfoind prin cår¡ile lui Numa, ar fi gåsit acolo istorisirea unor sacrificiifåcute în tainå în cinstea lui Jupiter Elicius. Regele a vrut så le îndeplineascåsingur, pe ascuns; nerespectând înså tipicul slujbei, nici în ce prive¿te1 „... Când mai cåzurå altdat’ din seninå tårie mai multe

Tråsnete, când ca atunci mai lucit-au cometele spaimei“ (Vergilius, Georgicele, I,487-488).


pregåtirea, nici în ce prive¿te desfå¿urarea sacrificiului, nu numai cå nu acåpåtat nici un semn din partea zeului, ba dimpotrivå, Jupiter s-a mâniat,trimi¡ându-i un tråsnet pentru cålcarea orânduielilor sacrificårii, iar regele,lovit de fulgerul acestuia, s-a mistuit în para focului cu caså cu tot“1 (I, 31).Alteori, apari¡ia fulgerului era încadratå în categoria semnelor prevestitoare:„Dar acum se produseserå diferite minuni: pe muntele Albanus, un micchivot al Herei, a¿ezat cu fa¡a spre råsårit pe o maså, se întoarse singur cufa¡a spre apus; o stea luminoaså bråzda cerul de la nord spre sud; un luppåtrunse în ora¿; un cutremur avu loc; mai mul¡i cetå¡eni furå lovi¡i detråsnete; un bubuit îngrozitor se auzi sub påmânt în câmpia latinå. Ghicitorii,care încercau så previnå urmårile acestor semne funeste, spuneau cå odivinitate se mâniase cumplit pe locuitorii Romei, deoarece ace¿tia î¿iconstruiserå locuin¡ele particulare pe locuri sacre sau pe locuri impure pentruun asemenea scop“ (56 î.H., Cassius Dio, I, XXXIX, 20, 334).

¥n gândirea mitologicå, marcarea sacrå a spa¡iului este deosebit devariatå. ¥n ceea ce prive¿te fulgerele, orice punct (obiect, fiin¡å etc.) atinsde focul cerului (fulguritum) era consacrat. Pentru a-i feri pe neini¡ia¡i depericolul contaminårii cu energia descårcatå de fulger (efectul imediat erapierderea ra¡iunii), se såvâr¿ea fulmen condere – îngroparea fulgerului.Credin¡a toscanå conform cåreia fulgerul nu putea coborî în adânculpåmântului mai mult de cinci picioare poate fi o mårturie privitoare laîngroparea ritualå a fulgerului (cf. Bouché-Leclercq, IV, 51-52). Despresåge¡ile preistorice, de fier sau de bronz, gåsite îngropate în ogoare, ¡åraniicredeau cå sunt întruchiparea materialå a tråsnetului; acesta se afundå înpåmânt nouå stânjeni când cade, ¿i în fiecare an se ridicå la suprafa¡å cu unstânjen, a¿a cå dupå nouå ani iese la suprafa¡å, sub forma acestor såge¡i2

(Papadima, 34).1 O mårturie mai preciså, ce pune accent pe aceea¿i valoare de instrument punitiv pecare o avea fulgerul: „Tot poporul într-un glas l-a ales consul pe Marcellus, hotårându-seintrarea lui numaidecât în func¡ie. Pe cînd el î¿i lua în primire consulatul, fiindcå s-aauzit tunând, augurii chema¡i au dat låmuriri spunând cå alegerea lui Marcellus s-a fåcutcu cålcarea rânduielilor religioase“ (Titus Livius, XXIII, 31).2 Existau înså ¿i explica¡ii ale fenomenelor naturii lipsite de orice mistificare. Referitorla fulger, Seneca: afirma: „Iatå unde nu cådem de acord cu toscanii, experimenta¡i îninterpretarea fulgerelor. Noi spunem cå acestea se produc pentru cå din ciocnirea norilorizbucne¿te fulgerul; dupå ei, ciocnirea se face tocmai pentru a da na¿tere exploziei. Pentrucå ei leagå totul de divinitate, sunt convin¿i nu numai cå fulgerele anun¡å viitorul prinfaptul cå s-au format, ci ¿i cå ele se formeazå pentru cå trebuie så anun¡e viitorul“ (Seneca,Naturales quaestiones, II, 32).


De multe ori lovitura de fulger era înso¡itå ¿i de cutremurareapåmântului. Cutremurele, la rândul lor, erau considerate a fi mesaje divine:„Când Agesipolis a devenit matur ¿i a luat domnia, primii dintrepeloponesieni cu care s-a råzboit au fost argeenii. Pe când î¿i conduceaarmata prin mijlocul Tegeii în Argolida, argeenii au trimis un sol care såîncheie pace cu Agesipolis dupå ceremonialul din stråbuni, între dorieni.Dar el nu numai cå nu a admis propunerile, ci a înaintat în interiorul ¡årii,devastând-o. Atunci zeul a provocat un cutremur [cutremurul dinaintea uneiac¡iuni era, desigur, o prevestire n. n. – A. O.], dar Agesipolis nu s-a gânditnici atunci så-¿i retragå oastea, de¿i lacedemonienii (la fel ca ¿i atenienii) –mai mult decât ceilal¡i greci – se temeau de semnele cere¿ti. Dar în timp ceAgesipolis î¿i a¿ezase tabåra sub zidurile Argosului, cutremurele aucontinuat cu mai multå tårie, iar câ¡iva dintre solda¡ii lui au fost uci¿i detråsnete; al¡ii ¿i-au pierdut min¡ile din cauza tunetelor. ¥n urma acestorîntâmplåri el a fost silit så se retragå din Argolida“ (Pausanias, III, 5, 8).

¥n strânså legåturå cu acest domeniu este puså ¿i interpretarea semnelorcere¿ti („Vespasian – 79 – a avut unele semne prevestitoare ale sfâr¿ituluisåu. O cometå care s-a aråtat timp îndelungat, monumentul funerar al luiAugustus ale cårui por¡i s-au deschis de la sine“; Cassius Dio, III, LXVI,17, 275), în special a eclipselor: „Când s-a fåcut noapte ¿i, dupå cinå, s-audus cu to¡ii la somn ¿i la odihnå; deodatå, luna, care se afla, plinå, sus peboltå, a început så se întunece, ¿i lumina påråsind-o, ¿i-a schimbat culoarea¿i a dispårut cu totul. ªi în timp ce romanii, cum le este obiceiul, chemaulumina lunii båtând din alåmuri ¿i ridicând spre cer multe focuri cu tåciuni¿i cu tor¡e, macedonenii nu procedau la fel, ci frica ¿i spaima le cuprinsesetabåra ¿i, în ¿oaptå, pe la mul¡i mergea vorba cå eclipsa aratå fantoma regelui.Dar Æmilius nu era cu totul ne¿tiutor ¿i necunoscåtor al eclipselor, care, înperioade definite, aduc luna în mersul ei în umbra påmântului ¿i o ascund,pânå când, stråbåtând zona întunecatå, este iarå¿i luminatå de fa¡a soarelui.Totu¿i Æmilius, atribuind o mare putere divinitå¡ii ¿i fiind iubitor de jertfe¿i sensibil la divina¡ie, de îndatå ce a våzut luna clarå, i-a sacrificatoptsprezece vi¡ei“ (Plutarh, L. Æemilius Paulus, XVII).

Thucydides ne oferå un exemplu asemånåtor de comportament în fa¡aeclipsei: „... Dar tot ¿ovåind ei så porneascå pe mare, când toate eraupregåtite, s-a produs o eclipså de lunå când tocmai pe cer era lunå plinå.Marea majoritate a atenienilor, gândindu-se la eclipså, cereau comandan¡ilorså råmânå pe loc, iar Nicias, care de altfel era cam prea aplecat spre divina¡ie¿i spre supersti¡ie, a spus cå nu se va delibera nimic mai înainte de a sta pe


loc douåzeci ¿i ¿apte de zile, pânå så se punå în mi¿care a¿a cum spuneauprezicåtorii. A¿adar, atenienii au råmas pe loc, de¿i mai înainte erau gata såplece“ (Thucydides, VII, 50, 4)1. O nara¡iune din a doua jumåtate a secoluluial IV-lea î.H. aratå o evolu¡ie a mentalitå¡ii: interesa¡i de semnifica¡ia eclipseierau numai oamenii simpli, solda¡ii, nu ¿i conducåtorii acestora, careîncercau så le ofere, prin intermediul ghicitorilor oficiali, o explica¡ie¿tiin¡ificå a fenomenului natural (cf. Plutarh, Via¡a lui Dion, 24): „¥n toiuldezordinii produse de aceste tulburåri în armata lui Vitellius, apari¡ia uneieclipse de lunå în timpul nop¡ii contribui la sporirea confuziei. Luna nunumai cå se acoperise de umbre (ceea ce pentru cei slabi de inimå era destulca så-i sperie), dar cåpåtå ¿i o culoare sângerie, neagrå chiar, precum ¿i altenuan¡e sinistre“ (69, Cassius Dio, III, LXV, 11, 255). Seneca, în NaturalesQuaestiones, încearcå ¿i el så-i convingå pe contemporanii såi de caracterulnatural al fenomenului respectiv ¿i så înlåture supersti¡iile: „Acum, ca sårevin la scopul lucrårii mele, ascultå ce ¿tiu despre focurile pe care aerul lepoartå dintr-o parte în alta a cerului [comete, meteori¡i]. Am våzut o minuneasemånåtoare ¿i în preajma mor¡ii lui August ¿i în timpul lui Seian; iar lamoartea lui Germanicus a avut loc o prevestire asemånåtoare. A¿adar, tue¿ti atât de råtåcit încât crezi cå zeii ne trimit semne prevestitoare ale mor¡ii?Sau soco¡i cå pe påmânt existå ceva atât de însemnat încât toatå lumea trebuieså afle despre pieirea lui“ (Seneca, 203).

Astrologia (genethlialogia) avea ca obiectiv stabilirea destinelor umaneîn func¡ie de pozi¡ia astrelor în clipa na¿terii (horoscop fiind numit punctulexact cåruia îi era ata¿at destinul persoanei respective). Se spune cå etiopieniiau fost primii care au inventat astronomia, împår¡ind anul în luni ¿ianotimpuri, reglând durata anului dupå mi¿carea soarelui ¿i lunile dupåmi¿carea lunii. ¥mpår¡ind parcursul soarelui în douåsprezece pår¡i, ei aureprezentat cu ajutorul figurii unui animal fiecare din constela¡iile prin caretrecea soarele. Concep¡ia zodiacului a fost cu siguran¡å cunoscutå pe la anul700 î. H., dar horoscoapele sunt mai târzii – începând din secolul al III-lea.Lumea musulmanå, sub dinastia abbasidå, începând din secolele al VIII-lea¿i al IX-lea, mo¿tene¿te cuno¿tin¡e astrologice de la vechea Mesopotamieprin intermediul autorilor greci din epoca elenisticå, în principal prinintermediul lui Ptolemeu (secolul al II-lea). ¥n aceastå lume musulmanå din1 Cf. ¿i Tacitus, Anale, I, 28: „Pe un cer senin s-a våzut cå deodatå luna påle¿te.Neputând så-¿i explice cauza, solda¡ii au luat aceasta ca pe o prevestire asupra situa¡ieiprezente, asemuind eclipsa astrului cu nefericirile lor ¿i crezând cå cele ce fåceau ei vorie¿i cu bine dacå zei¡a î¿i va recåpåta strålucirea ¿i limpezimea...“


secolele al IX-lea ¿i al X-lea s-a fåcut apropierea dintre astrologie ¿i magie.Eficacitatea unui talisman, a unei formule, a unei re¡ete magice, în afaracon¡inutului lor, va fi sporitå, chiar condi¡ionatå, de momentul astrologic alrealizårii sale.

Astrologia stabile¿te raporturi de cauzalitate între astre, pe de o parte,¿i evenimentele terestre ¿i activitå¡ile umane, pe de altå parte. Fie cautåpredic¡ii ¿i se prezintå ca o tehnicå (desenul hår¡ii cerului ¿i interpretarea)empiricå ¿i descriptivå, stråduindu-se så ajungå la o formulare sistematicåa coresponden¡ei ce existå între evenimente recurente, fie e orientatå maimult spre evocarea simbolicå; filosofia vede în naturå o mare carte alegoricåa cårei unitate ¿i ordine ¡ine de o re¡ea de coresponden¡e ¿i analogii, ¿i atuncise prezintå mai curând ca o formå de în¡elepciune, în cåutarea marilor ciclurifundamentale (Pont-Humbert, 41-42).

Bineîn¡eles, nu to¡i anticii credeau cu aceea¿i u¿urin¡å în cuvinteleghicitorilor1 . Tacitus poveste¿te o întâmplare din via¡a lui Tiberius,deosebit de exigent fa¡å de prevestirile astrologilor (tradi¡ia spune cå els-ar fi ini¡iat mai târziu în aceastå artå sub îndrumarea lui Thrasillus, pecare îl pomene¿te ¿i episodul de mai jos): „De câte ori consulta un astrologîntr-o chestiune de acest fel, el alegea vreun pridvor înalt al casei ¿itovårå¿ia unui singur libert. Acesta, ne¿tiutor de carte ¿i voinic, o luaînainte, prin locuri neumblate ¿i pråpåstioase (casa era clåditå pe stânci),conducându-l pe acela a cårui ¿tiin¡å Tiberius hotårâse s-o punå laîncercare. Dacå se ivea vreo bånuialå de vorbe de¿arte sau de în¿elåtorie,îl arunca pe ghicitor, la întoarcere, în marea de dedesubt, ca så nu existenici un ¿tiutor al secretului. A¿adar, Thrasillus, dus pe acelea¿i stânci, dupåce-l impresionase pe Tiberius care-l iscodea, dezvåluindu-i iscusit tot ceprivea conducerea lui ¿i viitorul, a fost întrebat dacå ¿i astrologul î¿i fåcusehoroscopul ¿i ce-i aråtau lui acel an ¿i acea zi. Acela, calculând pozi¡iileastrelor ¿i distan¡ele, ¿ovåi la început, apoi se sperie ¿i, cu cât examinamai adânc, cu atât mai mult tremura de uimire ¿i de fricå; în cele din urmå,strigå cå-l amenin¡å o primejdie, nelåmuritå pentru el ¿i poate chiar ultima.Atunci Tiberius, îmbrå¡i¿ându-l, îl felicitå cå poate prevesti pericolele ¿i-lasigurå cå va råmâne nevåtåmat; luând drept oracol tot ce spunea acela, îlluå pe lângå el printre cei mai intimi prieteni“ (Tacitus, Anale, VI, 21).1 Tacitus (Anale, II, 27) ne spune despre Marcus Libo Drudus: „Firmius Catus, unsenator dintre prietenii intimi ai lui Libo, îl împinse pe acest tânår nesocotit ¿i înclinatspre toate aiurelile, så se încreadå în promisiunile chaldeilor, în misterele magilor ¿i chiarîn tålmåcitorii de vise“.


Este interesant ¿i comentariul pe care îl face Tacitus în continuareaanecdotei incluse de el în Anale (VI, 22): „Dar eu, de câte ori audvorbindu-se despre aceste chestiuni ¿i de altele asemenea, nu pot spunehotårât dacå via¡a omului se desfå¿oarå dupå o lege a destinului ¿i dupå onecesitate imuabilå, sau la voia întâmplårii (...). Mul¡i au pårerea, adâncîntipåritå, cå zeii nu se preocupå nici de na¿terea, nici de sfâr¿itul nostru,nici, într-un cuvânt, de noi, oamenii; de aceea, zic ei, cei buni au parte denenorociri ¿i cei råi de bucurii. Al¡ii, dimpotrivå, cred cå este o legåturåîntre destin ¿i întâmplårile vie¡ii, dar aceasta nu este determinatå de mersulstelelor, ci de principiile ¿i de corela¡iile cauzelor naturale; ¿i totu¿i, zeiine laså nouå alegerea felului de via¡å care, o datå ales, determinå ordinea,inevitabilå, a evenimentelor (...). De altminteri, celor mai mul¡i oameninu li se poate scoate din minte ideea cå viitorul cuiva e hotårât chiar de lana¿tere ¿i, dacå unele se întâmplå altfel decât i-a fost scris, vina o poartå¿arlataniile prezicåtorilor, care prezic ce nu ¿tiu; se pierde astfel încredereaîntr-o ¿tiin¡å care ¿i-a dat serioase dovezi atât în vremea veche, cât ¿iîntr-a noastrå“ (subl. n. – A. O.). Tot Tacitus, dar, de aceastå datå, vådindclar dezaprobare, denun¡å sprijinul pe care-l acordau lui Vespasianusmagii: „Dupå cuvântarea lui Marcianus, ceilal¡i se strânserå ¿i mai curajo¿iîn jurul lui Vespasianus: îl îndemnau ¿i îi vesteau profe¡iile ghicitorilor ¿imersul stelelor. El nu era stråin de astfel de credin¡e de¿arte, ca unul care,ajungând apoi ståpân, a avut pe lângå el un astrolog, pe un oarecareSeleucus, ca sfetnic ¿i ghicitor“ (Istorii, II, 78). Mai târziu se contureazåreprezentårile legate de steaua înso¡itoare, de „îngerul“ protector: „Aceaståcoinciden¡å, pe cât se pare, se datora unui daimon pe care soarta îl håråziselui Tiberius cât avea så tråiascå“ (21, Cassius Dio, III, LVII, 20, 70).

Arta auguralå (auspicia) reprezenta divina¡ia în zborul (alites) saucântecul påsårilor (oscines). Semnele prevestitoare pe care le oferea zborulpåsårilor, ce se bazau în principal pe o opozi¡ie fundamentalå din domeniulsacrului – stânga/dreapta – au fost dintotdeauna un indiciu explicit pentrureu¿ita ac¡iunii pe care o inten¡iona cel ce consulta augurii. ¥nså forma ceamai simplå de divina¡ie era oferitå de înså¿i prezen¡a, în situa¡ii deosebite,a påsårii, fårå a se face în mod deosebit o precizare referitor la specia acesteia;semnificativå era prezen¡a ei într-un mediu sau într-un moment nespecific,fapt ce impunea natura divinå a påsårii, interpretatå fårå echivoc drept unmesager care nu trebuia så fie ignorat: „Un semn îmbucuråtor pentru FabiusValens ¿i pentru oastea pe care o conducea la råzboi a fost, chiar în ziuaplecårii, ivirea unui vultur ce zbura lin înaintea coloanei, ca ¿i cum le-ar fi


aråtat calea; ¿i pânå departe se tot auzeau strigåtele de bucurie ale osta¿ilor,cåci zborul lin al påsårii neînfricate era socotit ca o prevestire neîndoielnicåa unei mari izbânzi“ (Tacitus, Istorii, I, 62).

Dacå în fragmentul de mai sus accentul cade pe ac¡iune – pasårea caantemergåtor, i.e. înso¡itor al oamenilor pe drumul ales, deci semn cådivinitatea aprobå întru totul respectiva misiune, episodul ce urmeazåimpune ca semn prevestitor tot prezen¡a nefireascå a påsårii1, ceea ce facenotå discordantå fiind de aceastå datå excesul – pasårea nu-¿i påråse¿teu¿or locul –, care se încheie o datå cu ducerea la bun sfâr¿it a misiunii sale:moartea celui despre care a dat de ¿tire: „Oamenii locului povestesc cå, înziua când s-au båtut la Bedriacum, o pasåre nemaivåzutå s-a a¿ezat într-opådurice umblatå de lângå Regium Lepidum, ¿i cå apoi nu s-a speriat ¿inici n-a putut fi gonitå de oameni sau de celelalte påsåri din jur pânå cândOtho nu ¿i-a curmat firul vie¡ii; atunci s-a fåcut nevåzutå; ¿i cei ce socoteautrecerea timpului au spus cå începutul ¿i sfâr¿itul acestei aråtåri s-auîntâmplat deodatå cu moartea lui Otho“ (Tacitus, Istorii, II, 50). „O bufni¡åse a¿ezå din zbor mai întâi pe templul Concordiei, pentru ca apoi, de aici,så treacå pe toate celelalte temple, cele mai sacre, ca så zic a¿a; în cele dinurmå, izgonitå de peste tot, pasårea se instalå pe låca¿ul Geniului Poporului,de unde n-a putut fi nici prinså, nici alungatå decât seara târziu (...). Romanii,våzând ¿i auzind câte se întâmplau, ¿i-au amintit, privitor la timpurile încare tråiau, de prezicerea legatå de apari¡ia unui ¿arpe înaripat. ¥n Etruria,într-adevår, cu pu¡in timp mai înainte, un dragon bicefal, lung de 85 de co¡i,s-a aråtat pe nea¿teptate ¿i dupå ce-a såvâr¿it mult råu, a fost lovit de tråsnet“(32 î. H., Cassius Dio, II, L, 8, 241).

Homer ne oferå un exemplu de interpretare a zborului påsårii, în acestcaz de bun augur:

„... Abia vorbi ¿i-n clipå Departe de tovarå¿i ¿i-apucându-lLa dreapta lui zburå atunci un uliu, De mânå,-i zise: «Tinere, acest uliuSol iute zburåtor al lui Apollon. Cu voia unui zeu din dreapta zboarå.O porumbi¡å-ncåtu¿ase-n gheare Eu l-am våzut din fa¡å ¿i-n¡eles-amªi-o tot smulgea ¿i-mprå¿tia din pene Cå e un semn. O caså mai domneascåLa mijloc între Telemah ¿i navå. Nu-i alta cum i-a voastrå în Itaca»“Teoclimenos îl pofti pe-acesta (Odiseea, XV, 690 sq.).

1 A se vedea acela¿i rol decisiv, electiv, al påsårii, ¿i într-un basm românesc: „Dregåtoriicei mari ia un porumbel alb nevinovat, îl încarcå cu cordele foarte frumoase cu tot felulde fe¡e, îl aruncå în sus ¿i pe cine s-o låsa porumbelul, pe acela îl face împåratul lor“(P. Ispirescu, Cei trei fra¡i împåra¡i, Bucure¿ti, 1882, p. 153).


Stânga reprezintå tot ceea ce este anormal, nefiresc, un semn al lumiiceleilalte1. ªi moartea era marcatå de prezen¡a acestei opozi¡ii. La pomeni,sârbii distribuiau mâncarea de la dreapta la stânga. Când se apropiau desicriu, veneau tot din partea stângå. Mortul era pus în sicriu din dreapta, iarcrucea era purtatå la cimitir pe umårul stâng. Mi¿carea de la dreapta la stânga,la fel ¿i privirea care avea aceea¿i direc¡ie, erau considerate sacralizate,simbolizând moartea. Se credea cå sufletele celor mor¡i, în drumul lor sprecealaltå lume, ajungeau la o råspântie, unde se bifurcau douå drumuri: celdin dreapta ducea la Câmpiile Elizee, celålalt, din stânga, ducea în Tartar.ºiuitul urechii stângi era, la multe popoare, un semn råu, prevestitor al mor¡iisau al altor nenorociri, alåturi de zbaterea ochiului stâng etc. Pentru a seafla dacå un bolnav mai avea zile de tråit sau nu, se lua o bucå¡icå de pânzådin hainele lui ¿i se arunca într-un vas cu apå, se amesteca de trei ori ¿i apoise uitau în ce direc¡ie se va îndrepta: dacå o lua la dreapta, era semn devindecare, la stânga – de moarte.

Ca de obicei, a¿a cum am våzut, nu toatå lumea aproba o practicådivinatorie sau alta. Pe lângå prevestirea lui Teoclimenos, la Homer întâlnimremarca dispre¡uitoare a lui Hector:

„Zeii atunci negre¿it luatu-¡i-au mintea, de-mi vii tuSå må înve¡i ca så nu mai ¡iu seama de vrerea lui Zeusªi så må iau dupå zborul de påsåri cu aripi întinse.Nu vreau de ele så ¿tiu, nu-mi paså de zboarå la dreaptaSpre råsårit ori la stânga spre-apus...“ (Iliada, XII, 225 sq.).

Pentru început, în cazul efectuårii practicilor divinatorii augurale, trebuiastabilit cadrul concret, orizontul de a¿teptare al ritualului propriu-zis. Pentruaceasta era nevoie de respectarea instruc¡iunilor rituale (aici în variantåumbricå): „Ceremonia începe prin studierea påsårilor, ru¿uli¡a ¿i ståncu¡a1 Eroii mitologici stângaci sunt prin tradi¡ie persoane consacrate. De exemplu, chiar ¿iconform tradi¡iei cre¿tine, în credin¡ele române¿ti ¿i ale slavilor din sud se spune cå Sf.Ilie are numai mâna ¿i piciorul stâng (Mu¿lea-Bârlea, 396; Ciau¿anu, 71). Predominan¡apår¡ii stângi, cåreia i se atribuie puteri deosebite, se observå în numeroase practici rituale.Pentru a scåpa de drac, românii spun cå trebuie så te love¿ti cu mâna stângå, pentru cå„necuratul se acioleazå ¿i pe la oameni, el stå pe mâna ¿i pe piciorul stâng“. Dar dacådai în cineva cu mâna stângå, „de se întâmplå în a¿a minutå, îl omori“ (Ciau¿anu, 222).Chiar dupå na¿tere, copilul poate fi ferit de pericolul de a deveni stângaci, dacå se respectåurmåtoarele prescrip¡ii: când mama alåpteazå pentru prima oarå, ea nu trebuie så ¡inåcopilul cu mâna stângå ¿i nici så-i dea så sugå de pe partea stângå, spun românii. Lafrancezi se fac stângaci acei copii care calcå pentru prima datå pe påmânt cu piciorulstâng (idem, 364) ¿.a.m.d.


din dreapta, ciocånitoarea ¿i co¡ofana din stânga. Cel care va vedea påsårileacestea dinspre sine cåtre auspiciant så zicå: «eu spun cå dacå tu vezi ru¿uli¡ala dreapta, ståncu¡a la dreapta, ciocånitoarea la stânga, co¡ofana la stânga,påsårile zburåtoare la stânga ¿i påsårile cântåtoare la stânga – este semnfavorabil». ªi auspiciantul så mai spunå: «Eu le våd, ru¿uli¡a la dreapta,ståncu¡a la dreapta, ciocånitoarea la stânga, påsårile zburåtoare la stânga ¿ipåsårile cântåtoare la stânga, cum cå sunt semne bune pentru mine, pentrupoporul iguvian, în acest templu». Când cel care studiazå påsårile cântåtoareî¿i va lua locul, så nu facå nici un zgomot, så nu facå så cadå ceva, ¿i cel carele observå så nu se întoarcå din drum. Dacå se face vreun zgomot sau dacåceva cade jos, ziua este defavorabilå“1 (cf. Bouché-Leclercq, IV, 170-171).

¥n cazul în care procedeul divinator al auspiciei era încurajat se impunearespectarea cu stricte¡e a ritualului acceptat de tradi¡ie pentru a primiinforma¡iile pe care într-adevår dorea så le transmitå divinitatea. Gre¿eli maimici sau mai mari atrågeau dupå sine complica¡ii atât de neprevåzute, cuconsecin¡e atât de grave, încât, mai ales când interesele statului erau în joc, serecurgea la anularea falselor prescrip¡ii (evident, cu pierderea prestigiului celuiîn cauzå). Mai jos oferim, în versiunea lui Plutarh, comentariul unei asemeneagre¿eli de ritual: „Obiceiul era astfel: când un conducåtor ¿edea în afara cetå¡ii,închiriind o caså sau o colibå ca så observe påsårile, dar era silit de vreo cauzåoarecare så se întoarcå în cetate, când nu erau încå semne temeinice, trebuiaså lase cåsu¡a închiriatå mai înainte ¿i så închirieze alta, din care avea så înceapåobservarea din nou. Asta îi scåpase, dupå cum se vede, lui Tiberius ¿iproclamase consuli pe bårba¡ii aminti¡i [Scipio Nasica ¿i C. Marcius –n. n. A. O.] folosindu-se de douå ori de aceea¿i caså. Mai în urmå, dându-¿iseama de gre¿ealå, a adus-o la cuno¿tin¡a Senatului, care n-a trecut cu vedereao gre¿ealå atât de micå, ci a scris consulilor, iar ei au påråsit provinciile, s-auîntors degrabå la Roma ¿i au depus slujba“ (Plutarh, Marcellus, V)2.1 Este persclo aveis aseriater enetu; parfa curnase dersva, peiqu peica merstu...Poei angla aseriato eest, eso tremnu serse arsfesture chveltu: Stiplo aseriaia parfa dersva,curnaco dersva, peico mersto, peica mersta: mersta auvei, mersta angla esona...

Arsfertur eso anstiplatu: Ef aserio. Parsfa dersva, curnaco dersva, peico mersto, peicamesrta; merta aveif, merstaf anglaf esona mehe, ijoveine, esmei stahmei stahmeitei...

Sersi pirsi sesust poi angla aseriato est, erse neip mugatu, nep arsir andersistu: nersacourtust porsi angla anseriato iust. Sve mujeto fust, ote pisi arsir andersesust, disleralinsust... (Tab., VI, a, 1-5).2 Cf. ¿i „¥n aceea¿i vreme înså, doi preo¡i cu foarte mare vazå au fost destitui¡i dinslujbå, anume Cornelius Cethegus, pentru cå dåduse måruntaiele victimei împotrivaorânduielii, iar Quintus Sulpicius, pentru cå, în timp ce aducea jertfa, i-a cåzut de pecap tichia cu coamå, pe care o poartå a¿a-zi¿ii flamini“ (Plutarh, idem).


Istoria romanå cunoa¿te multe cazuri de sfidare a destinului, denerespectare a semnelor trimise de divinitate sau, din nou, de proastainterpretare a acestora. Dar mai gravå era mistificarea rezultatului, chiar dacåera fåcutå, cum spune cronica, cu un scop nobil. Så ne aducem aminte deepisodul celebru din råzboiul împotriva samni¡ilor, inclus de Titus Livius înDe la fundarea Romei (X, 40): „... Papirius se sculå în tåcerea nop¡ii ¿i trimiseaugurul så cerceteze auspiciile. Nu era fiin¡å omeneascå în tabårå så nu ardåde dorin¡a de a ¿ti dacå trebuie så porneascå la luptå; ¿i comandan¡ii ¿i osta¿iide rând erau la fel de încorda¡i (...). Dorin¡a de luptå a tuturor dådea fiori ¿iinimilor celor care luau parte la auspicii, cåci, de¿i puii nu voiau så piguleascå,paznicul lor s-a încumetat så rosteascå o minciunå, vestind pe consul cåpuii månâncå cu o poftå nebunå (subl. noastrå – A. O.)1. Consulul însåveste¿te voios cå auspiciile sunt deosebit de prielnice ¿i cå lupta romanilorva fi desfå¿uratå cu sprijinul zeilor. Då apoi semnalul de începere a båtåliei(...). ¥n timp ce comandantul era concentrat cu toatå fiin¡a lui la alcåtuireaplanului de luptå, s-a iscat o vrajbå între paznicii puilor, în legåturå cuauspiciile luate în acea zi, care vrajbå a fost auzitå ¿i de cålåre¡ii romani;ace¿tia, socotind cå nu trebuie så treacå cu vederea un asemenea temei, audat de veste lui Sp. Papirius, fiul fratelui consulului, cå socoteala cu acesteauspicii nu e prea limpede“. Comentariul pe care îl face Titus Livius estesemnificativ pentru locul deosebit pe care îl ocupa divina¡ia (aici: auspicia)în societatea romanå din momentul surprins. Dacå se luau måsuri represiveîmpotriva augurilor, acest lucru se întâmpla tocmai pentru a pedepsi reauainten¡ie: „Acest tânår, care se nåscuse înainte de ivirea pe lume a învå¡åturilorcare au dispre¡ pentru zei (subl. noastrå – A.O.), a cercetat cum stau lucrurile,pentru a nu aduce la cuno¿tin¡a consulului ceva nedovedit, ¿i în urmå i-a datde ¿tire. Papirius Cursor i-a spus nepotului såu: «Cinste ¡ie pentru vitejia ta¿i sim¡ul tåu de prevedere! Dacå cel însårcinat cu auspiciile mi-a adus lacuno¿tin¡å un neadevår, pe capul lui så cadå toatå izbeli¿tea ¿i urgia!»“ Faptulcå hotårârea de a-i condamna la moarte pe auguri (trimiterea lor în primalinie) fusese luatå corect este subliniat de semnele de încurajare trimise dedivinitate: „¥nainte de a scoate strigåtele de luptå ¿i de a se porni la atac,paznicul puilor sacri, izbit din întâmplare de o lance, s-a pråbu¿it înainteasteagurilor. Când s-a dat de ¿tire consulului aceastå întâmplare, el a spus:«Zeii iau parte la båtålie. Capul vinovat ¿i-a luat pedeapsa». Atunci cândconsulul rostea aceste cuvinte, un corb a croncånit tare în fa¡a consulului(subl. noastrå – A. O.; semnul era de douå ori favorabil: pasårea confirma

1 Tripudium solistimum: puii sunt atât de såtui, încât laså så le cadå gråun¡ele din cioc.


prin viu grai sus¡inerea zeilor, ce era dublatå de locul apari¡iei omenului: înfa¡å); Papirius, voios de acest auguriu, declarå cå aståzi mai mult ca oricândîn trecut, zeii sprijinå faptele omene¿ti, ¿i porunci så sune trâmbi¡ele ¿i så sescoatå strigåtele de luptå“.

Din fondul legendar care explicå puterea miraculoaså a auspiciilor ¿iinfailibilitatea prevestirilor acestora exemplificåm un episod memorabil:„Pentru cå Romulus fåcuse acest lucru [stabilirea componen¡ei centuriilor],cercetând mai întâi zborul påsårilor, Attus Navius, un vestit augur pe vremeaaceea, s-a opus planului lui Tarqinius, spunându-i cå nu se poate schimbanimic din ceea ce existå ¿i nici înfiin¡a ceva fårå a consulta mai înainteauspiciile. Regele, mâniat ¿i vrând så-¿i batå joc de preten¡iile augurului, arfi råspuns: «Hai, cere påsårilor så vezi dacå se poate face ceva din ceea ceam eu acum în gând!» Navius a cercetat auspiciile ¿i a declarat cå da. «Eibine, a spus regele, asta am avut de gând: ca tu så tai o piatrå cu un cu¡it. Iapiatra asta ¿i vezi dacå po¡i face ceea ce ¡i-au prezis påsårile tale». Atunciaugurul, fårå så ¿ovåie, a tåiat piatra în douå, spune legenda (...). De bunåseamå, de aci înainte auspiciile ¿i func¡ia augurilor au dobândit atâta trecereîn ochii poporului ¿i ai cârmuitorilor statului, încât nu se mai întocmea nimicnici în vreme de pace, nici de råzboi, pânå nu se cercetau mai întâi auspiciile“(Titus Livius, I, 36). Astfel, consulii î¿i începeau anul nou al magistraturiilor prin consultarea augurilor (Cicero, De divin., II, 35, 74), pe 1 ianuariesau poate chiar în noaptea de 31 decembrie. Vechea ceremonie Auguriumsalutis se desfå¿ura cu scopul de a ob¡ine mai întâi asigurarea zeilor cårugåciunile cetå¡ii vor fi primite favorabil, ¿i, nu în ultimul rând, protec¡ialui Jupiter. Acest rit a cåzut, ca ¿i altele, în desuetudine, spre sfâr¿itulRepublicii, dar a fost repus în drepturi de Augustus (Suetonius, Aug., XXXI;Cassius Dio, XXXVII, 24-25): augurium maximum quo salus populi romanipetitur ¿i, dupå o întrerupere de 25 de ani, reluat în 49 în timpul guvernåriilui Claudiu (Tacitus, Anale, XXII, 24).

Ritualul desfå¿urat în diminea¡a calendelor lui ianuarie era semnificativatât pentru însemnåtatea practicilor augurale în societatea romanå, cât ¿ipentru jalonarea unei istorii a credin¡elor referitoare la „magia primei zile“(praefigurationes), credin¡e påstrate cu sfin¡enie pânå în zilele noastre.(Aceastå credin¡å în puterea hotårâtoare a evenimentelor asupra vie¡iiîmpåra¡ilor la 1 ianuarie este atestatå pânå la cre¿tinarea statului roman,în secolul al IV-lea.) Pregåtindu-se pentru deschiderea sårbåtorii, noii consuliî¿i puneau insignele ¿i, în fa¡a clientelei lor reunite, mul¡imea fiind îmbråcatåîn haine de sårbåtoare, treceau pragul casei lor, inaugurând astfel în mod


simbolic trecerea noului timp. Pe jos, îmbråca¡i în toga picta, preceda¡i delictori care ¡ineau noile fascii, de cavaleri pede¿tri, înconjura¡i de senatori,urma¡i de jil¡ul curùl, ei urcau pe Capitoliu. Acolo îi ofereau lui Jupiter unsacrificiu constând în tauri albi ¿i-¿i exprimau promisiunile solemne pentrucetate (Meslin, 24; cf. Titus Livius, IX, 8, 1; XXII, 1, 6; Ovidiu, Fastele, I,79; Pont., IV, 23-42). ¥n acela¿i moment temporal propice interpretåriiviitorului se puteau decoda ¿i semnele nefaste: Nero, se spune, gråbindu-sela 1 ianuarie 68 så celebreze sacrificiul zeilor lari, a våzut, în cådereanea¿teptatå a statuilor acestora, un avertisment al propriului lui sfâr¿it, omenîntårit de repetarea altor douå semne, în aceea¿i zi, în timpul desfå¿uråriiauspiciilor ¿i în timpul nuncupatio votorum (v. Suetonius, Nero, XLVI, 3-4).La fel, cåderea coroanei lui Galba, când oferea, la 1 ianuarie al anuluiurmåtor, sacrificiul tradi¡ional lui Jupiter Optimus Maximus, a fost ¿i eainterpretatå ca o anun¡are a mor¡ii lui apropiate (Suetonius, Galba, XVIII,4; cf. Meslin, 34). Aceea¿i valoare auguralå se atribuia ¿i unor acte ritualede mai micå amploare, desfå¿urate în locuin¡ele private din antica Romå(care s-au påstrat ¿i ele, sub formå de supersti¡ii, ¿i în societå¡ile ulterioare).Romanii spuneau cå de 1 ianuarie nu trebuia så la¿i o maså în întregimegoalå, deoarece ea înså¿i este un res sacra. Aceastå horror vacui se explicåfoarte u¿or: o maså goalå, în aceastå zi reputatå ca auspicatissimus, erasemnul nefast al unei goliri apropiate, al såråciei ¿i al foametei. Printr-oopozi¡ie logicå, ritul mensa fortuna este apotropaic: împodobind masa cutot ce dore¿te så aibå, chiar din abunden¡å, se îndepårteazå aceaståamenin¡are (Meslin, 71-72).

Divina¡ia prin intermediul coco¿ilor (alektryonoman¡ia, Grecia, Romaimperialå) s-a dezvoltat ca urmare a credin¡ei cå pasårea poseda un instinctdivinator natural, ce o fåcea så presimtå perturba¡iile atmosferice. Sacrificiulunui coco¿ avea, în anumite localitå¡i, reputa¡ia de a proteja de grindinå.Divina¡ia consta în a contura câteva caractere pe påmânt, în plasarea unuibob de grâu în fiecare dintre ele ¿i în examinarea ordinii în care pasåreaciugulea aceste boabe (Massonneau, 36)1. Romanii cuno¿teau ¿i ei un1 L. C½lius Antipater, în capitolul de Anale intitulat C. Flaminius nesocote¿te semneledivine, aratå însemnåtatea divina¡iei: „Dupå purificarea ¿i trecerea în revistå a armatei,el [C. Flaminius] ¿i-a dus tabåra spre Arretium ¿i pe când î¿i conducea legiunile contralui Hanibal, deodatå cåzu ¿i el ¿i calul såu fårå nici o cauzå vizibilå. El n-a ¡inut seamåde acest semn, de¿i, dupå pårerea cunoscåtorilor, era o în¿tiin¡are så nu înceapå lupta.Luându-se auspiciile, augurul a fost de pårere så se amâne ziua începerii luptei, cåci elvåzuse cå puii sfin¡i sunt agita¡i ¿i cå låsau så le cadå gråun¡ele din gurå. Atunci Flaminiusl-a întrebat ce trebuia så facå dacå puii vor continua så nu månânce, augurul råspunzându-i


procedeu asemånåtor, al cårui agent erau påsårile alites sau oscines în general,numit auspicia ex tripudiis, când era urmårit mai ales apetitul respectiveipåsåri. Dacå pasårea, când mânca, scåpa câteva boabe din gurå, tripudiumsollistimum oferea un prognostic favorabil (cf. Bouché-Leclercq, IV, 203).

Haruspicina. Divina¡ia în måruntaiele påsårilor (extispicina) –interpretarea viscerelor: splina, stomacul, rinichii, inima, plåmânii, ficatul:„¥n ziua a optsprezecea dinaintea calendelor lui februarie, pe când Galbaaducea o jertfå în fa¡a templului lui Apollo, haruspicele Umbricius îi fåcucunoscut cå måruntaiele jertfei prevestesc nenorociri, capcane apropiate ¿iun du¿man la palat“ (Tacitus, Istorii, I, 27; cf. ¿i Titus Livius: „Cu prilejulsacrificiului, unul din consuli n-a gåsit la cea dintâi victimå jertfitå lobuldin dreapta al ficatului“ – XXX, 2). Så vedem acum un alt exemplu, bazatpe aceea¿i ambivalen¡å a sacrului: „Luând deci [Marcellus] pe prezicåtor, apornit så aducå jertfå zeilor ¿i, la cåderea primei victime, prezicåtorul i-aaråtat cå ficatul nu are cap. Când a adus al doilea rând de jertfe, nu numaicapul ficatului a prezentat o mårime neobi¿nuitå, dar ¿i toate celelaltemåruntaie erau grase ¿i se credea cå frica inspiratå de prima victimå nu-¿iavea rostul. Dar prezicåtorii au spus cå mai mult se tem ¿i sunt tulbura¡i deaceastå bunåstare a måruntaielor, deoarece semnele bune se aråtaserå lacele mai urâte ¿i mai jigårite victime, ceea ce face ca schimbarea så paråcu totul ciudatå“ (Plutarh, Marcellus, XXIX; subl. noastrå – A.O.).

¥n situa¡iile în care nu se ¡ine cont de mesajul prevestirii, aceasta sepoate repeta, pânå la luarea ei în seamå: „Lui Gracchus i s-a aråtat o triståprevestire: înainte de a pleca din ¡inutul Lucaniei, dupå ce a såvâr¿it jertfa,doi ¿erpi, târându-se pe furi¿, s-au apropiat de måruntaiele victimei ¿i i-aumâncat ficatul, dar când au fost zåri¡i, au dispårut repede din fa¡a privirilor.Din aceastå privire, în vreme ce din îndemnul haruspicelui se repetausacrificiile, ¿i pe când måruntaiele erau observate cu mai multå luare-aminte,se spune cå ¿erpii [furi¿ându-se] ¿i a doua, ¿i apoi a treia oarå, dupå ce aumu¿cat din ficat, au plecat nesupåra¡i. De¿i haruspicii au declarat cå aceastå

cå trebuie så stea lini¿tit: «Frumoase auspicii, i-a replicat Flaminius, dacå va trebui såa¿tept pânå le va fi foame puilor ¿i så nu fac nimic când vor fi såtui» ¿i porunci îndatå såse ridice steagurile ¿i armata så-l urmeze. ¥n timpul acesta stegarul primei companii dehasta¡i, neputând så smulgå steagul din påmânt ¿i neajungând la nici un rezultat, nici cuajutorul mai multor solda¡i, lucrul a fost anun¡at lui Flaminius, dar el, dupå nelegiuitulsåu obicei, n-a voit så ¡inå seamå de acest avertisment. Astfel, dupå trei ore, armata luia fost måcelåritå ¿i el însu¿i ucis“ (L. C½lius Antipater, 30-31; apud Cicero, DeDivinatione, I, XXXV, 306-307).


minune îl prive¿te pe comandant ¿i i-au atras aten¡ia så se fereascå de oameniiascun¿i ¿i de sfaturi aidoma lor, totu¿i nici o prevedere n-a putut clåtinahotårârea apropiatå a ursitei“ (Titus Livius, XXV, 16).

Sortilegi (manipularea sor¡ilor): cuvintele erau scrise sau, mai degrabå,hazardul era cel ce scria cuvântul hotårâtor prin intermediul unor litere (pentruutilizarea sor¡ilor au råmas celebre cetå¡ile Caere, Falerii, Praeneste, Antiumetc.). Se mai utiliza, de asemenea, divina¡ia prin interpretarea unor versuridin Homer, Vergiliu sau a unor versete din Sfânta Scripturå (Massonneau, 17).Sor¡ii erau ni¿te tåbli¡e påstrate strâns, legate cu ni¿te panglici, pe care erauscrise cuvinte care deveneau profetice o datå ce erau alese, trase „la sor¡i“.¥n 218, la Caere, ¿i în 219, la Falerii, legenda spune cå sor¡ii au vorbit singuri(cei din Caere s-au desfåcut din legåtura care-i ¡inea strân¿i, iar la Falerii acåzut din acest fascicul un singur sort; cf. Bouché-Leclercq, IV, 146). ¥n ceeace prive¿te sor¡ii de la Praeneste, Cicero men¡ioneazå în tratatul såu DeDivinatione apari¡ia acestor instrumente divine: „Arhivele din Praeneste spuncå un cetå¡ean onorabil ¿i distins, Numerius Suffucius, a primit prin viserepetate ¿i, în cele din urmå, amenin¡åtoare, porunca de a tåia o stâncå într-unanume loc. ¥nfrico¿at de aceste viziuni, el a trecut peste ironiile concetå¡enilorsåi ¿i s-a pus pe treabå. Atunci a våzut cum prin tåietura provocatå au ie¿it laluminå sor¡ii care cuprindeau, gravate pe lemn de stejar, caracterele alfabetuluiprimitiv...“ (Cicero, De Divinatione, II, 41). Ca ¿i în cazul desfå¿urårii altorpractici divinatorii, era nevoie så se respecte ritualul stabilit de tradi¡ie; înnici un caz nu trebuia for¡atå mâna soartei (aici: a sor¡ilor). ¥n timpul luiTiberius oracolul din Praeneste era frecvent consultat. Odatå Tiberius a vrutså consulte sor¡ii la Roma, astfel cå a poruncit ca ace¿tia så fie sigila¡i închivotul care-i adåpostea ¿i så fie adu¿i în cetate. Dar, spune legenda, când adeschis chivotul, sor¡ii dispåruserå ¿i n-au mai fost våzu¡i pânå când chivotula fost dus înapoi în templu (cf. Suetonius, Tiberius, 63).

Oracolele sibiline: Sibyllini Libri erau la Roma cår¡ile ce cuprindeaudestinele ora¿ului, fiind utilizate în toate circumstan¡ele importante:consultatorul lor (ini¡ial duumviri sacris faciundis) putea primi sfaturi pentruie¿irea din situa¡ii dificile, depå¿irea unor calamitå¡i, atunci când ceremoniilecultuale obi¿nuite nu reu¿eau så potoleascå mânia zeilor: „¥n acel an apeleau crescut considerabil ¿i Tibrul a inundat pår¡ile joase ale ora¿ului. ¥n jurulpor¡ii Flumentane s-au pråbu¿it în ruinå câteva case; poarta Caelimontanaa fost lovitå de tråsnet; de asemenea, zidul din jur a fost izbit în mai multelocuri. A plouat cu piatrå ¿i la Aricia, ¿i la Lanuvium, ¿i pe Aventin. De la


Capua s-a dat de veste cå un uria¿ roi de viespi a zburat prin for ¿i s-a a¿ezatîn templul lui Marte. Pentru aceste semne ¿i aråtåri decemvirii au primitporuncå så cerceteze cår¡ile sibiline; s-au oficiat slujbe de nouå zile, s-aurânduit rugåciuni publice ¿i ora¿ul a fost purificat“ (Titus Livius, XXXV, 9).

Aulus Gellius include printre povestirile neobi¿nuite din Nop¡ile atice¿i nara¡iunea intitulatå Cår¡ile sibiline, în care prezintå întâlnirea dintreSybilla din Cumes ¿i Tarquinius Superbus, întâlnire care a marcat instituireaacestei noi practici divinatorii1: „Iatå ce se spune în vechile anale desprecår¡ile sibiline. O båtrânå, stråinå ¿i necunoscutå, a venit la regele TarquiniusSuperbus aducând cu ea nouå cår¡i, despre care zicea cå con¡in oracoledivine ¿i cå vrea så le vândå. Tarquinius întrebând cât costå, femeia a ceruto sumå exagerat de mare. Regele, crezând cå båtrâna ¿i-a pierdut min¡iledin cauza vârstei, începu så râdå. Atunci ea a¿ezå în fa¡a lui o micå vatråcu jåratic, arde trei din cele nouå cår¡i ¿i-l întreabå dacå vrea så cumperecu acela¿i pre¡ pe celelalte. Dar Tarquinius, râzând din nou ¿i mai tare, spunecå aceastå båtrânå e cu adevårat nebunå. Femeia aruncå îndatå în foc altetrei cår¡i ¿i, cu acela¿i calm, întrebå din nou pe rege dacå vrea så le cumperecu acela¿i pre¡ pe celelalte trei care mai råmåseserå. Atunci Tarquiniusdevine serios ¿i începe så reflecteze ¿i, în¡elegând cå aceastå statornicie ¿iîndråznealå nu meritå så fie dispre¡uite, cumpårå ultimele trei cår¡i råmasecu acela¿i pre¡ care-i fusese cerut pentru toate cår¡ile. ªi e în afarå de oriceîndoialå cå aceastå femeie, dupå ce a plecat de la Tarquinius, n-a mai fostvåzutå nicåieri dupå aceea. Cele trei cår¡i, care au fost închise în sanctuarulunui templu, au fost numite sibiline, ¿i ori de câte ori cvindecemvirii2 trebuie1 Sibile era numite preotesele posedate, asemeni Pythiei, ståpânite de accese violente,trecåtoare, de entuziasm profetic (cf. Bouché-Leclercq, II, 135). Cercetåtorii (Klausen,Bouché-Leclercq ¿.a.) întrezåresc originea acestor profetese în spiritele apelor, ale aerului,ale pådurilor (personificåri ale elementelor naturale), pe baza informa¡iilor care ateståprezen¡a lor în medii specifice acestor duhuri (påduri, vegeta¡ie în general, izvoare etc.);de aici ¿i posibila evolu¡ie a lor în personaje de prim rang într-un alt domeniu al magieidivinatorii – hidroman¡ia.2 Cår¡ile sibiline au fost a¿ezate în Capitoliu, iar paza lor a fost încredin¡atå la doi cetå¡eniilu¿tri. Mai târziu, numårul paznicilor a ajuns la zece (367 î. H.), mai apoi la cincisprezece(cvindecemviri). Preo¡ii se îngrijeau de îndeplinirea sacrificiilor pe care le ordonau cår¡ile,în special de lectisternia (prânzuri oferite zeilor) ¿i de supplicationes (rugåciuni demul¡umire aduse zeilor). Cår¡ile sibiline au ars în anul 83 î. H., dar au fost reconstituiteîn anul 76, romanii mergând mai apoi în diverse ora¿e din Italia, Grecia ¿i Asia Micå,unde existau profe¡ii sibiline. Faptul cå erau scrise în limba elenå ne trimite cu gândul lamen¡ionarea lor în operele homerice, în care Sibilele sunt profetese de pe muntele Ida,care prevesteau viitorul.


så întrebe zeii nemuritori despre afacerile statului, ei le consultå ca pe unoracol“ (Aulus Gellius, 256-257).

Este interesant de observat atitudinea sfidåtoare, în acela¿i timpneîncrezåtoare ¿i pu¡in temåtoare a lui Tarquinius: oferta stråinei nu l-asurprins nicicum pe acesta, care a reac¡ionat mai ales la aflarea pre¡ului cerutpentru cele nouå cår¡i de oracole. Interesul fa¡å de obiectul vânzårii estemen¡inut, de¿i cumpåråtorul continuå seria jignirilor (nota bene – de douåori nerespectuos: o datå fa¡å de oracolele divine, pentru care î¿i manifeståinten¡ia de a le cumpåra; a doua oarå fa¡å de mesager: o astfel de apari¡iemascatå a reprezentantului divinitå¡ii era consideratå fireascå în acelevremuri, fapt sus¡inut ¿i de respectul fa¡å de practica divina¡iei prinintermediul oracolelor). Tarquinius Superbus înså, fårå a o venera pe„båtrâna stråinå ¿i necunoscutå“, „care n-a mai fost våzutå nicåieri dupåaceea“, – divinitate sau mesager al acesteia –, intrå în jocul practicat deregulå de neini¡ia¡i în contact cu sacrul. Abia la a treia ofertå a båtrânei eleste receptiv, ironia ¿i curajul de la început transformându-se treptat în pietate¿i venerare sacrå (de¿i istoricul ne spune cå statornicia ¿i îndråzneala båtrâneierau cele care nu meritau så fie dispre¡uite). Cumpårarea ritualå este încheiatå¿i tradi¡ia acestei practici divinatorii devine o realitate.

Cu timpul cår¡ile originale au fost completate. ¥n Tacitus, Anale (VI, 12),citim: „Senatorii au discutat apoi raportul lui Quintilianus, tribun al plebei,despre o carte a Sibilei: cvindecemvirul Caninius Gallus ceruse ca ea så fieadmiså printre celelalte cår¡i ale aceleia¿i profetese ¿i så se dea o decizie aSenatului în aceastå privin¡å (...). Totodatå, pentru cå multe profe¡iineîntemeiate se råspândeau sub acel nume celebru, el amintea cå Auguststabilise un anume termen pânå când acestea trebuiau prezentate pretorului¿i cå nici un particular nu avea voie så le ¡inå la el, ceea ce ¿i stråmo¿iino¿tri au decis dupå incendiul Capitoliului în råzboiul cu alia¡ii“.

Uneori oracolul î¿i întemeia råspunsul pe principiul similitudinii: „Acestan, norocos în multe privin¡e, n-a fost în måsurå så aducå mângâiere pentruromani, care n-au fost cru¡a¡i totu¿i de o pacoste, ciuma, care a fåcut pråpådîn ora¿ ¿i la ¡arå. Nåpasta care s-a abåtut pe capul locuitorilor a fost aidomaunei urgii. S-a mers ¿i s-au consultat cår¡ile sibiline, ca så se vadå când securmå molima sau ce leac ar putea fi gåsit prin milostivirea zeilor. S-a gåsitînsemnat în aceste cår¡i cå Æsculap trebuie adus din Epidaurus la Roma.Totu¿i, consulii n-au putut îndeplini cele rânduite în aceastå privin¡å,deoarece i-a împiedicat råzboiul; în schimb, în cinstea lui Æsculap s-ausåvâr¿it slujbe publice vreme de o zi“ (Titus Livius, X, 47).


¥n descrierea pe care Dio Cassius o face unui oracol mai pu¡in obi¿nuiteste incluså o observa¡ie finalå deosebit de interesantå, legatå de limiteledivina¡iei: „Un lucru m-a uimit mai presus de orice, ¿i anume vâlvåtaia de foccare ¡â¿ne¿te din påmânt în apropiere de fluviul Aous [în Epir]. Focul nu seîntinde în ¡inuturile învecinate ¿i nici nu pârle¿te ogorul care-l nutre¿te. Nicimåcar nu-l usucå. ¥n imediata apropiere po¡i vedea cum înverze¿te iarba ¿icresc arbori. O datå cu cåderile abundente de ploaie, para focului se înte¡e¿te ¿icre¿te în înål¡ime. Din aceastå cauzå, locul poartå numele de Nymphaion; aicis-a instituit ¿i un oracol, care este consultat astfel: se ia tåmâie ¿i se roste¿tepåsul care te doare, apoi tåmâia descântatå se aruncå în foc; dacå ceea ce dore¿tise va împlini – focul mistuie tåmâia; de se întâmplå ca tåmâia så se împrå¿tieafarå din cercul limbilor de foc, flacåra izbucne¿te în direc¡ia ei ¿i o consumå.Dimpotrivå, dacå î¡i este håråzit ca dorin¡a så nu se împlineascå, tåmâia nu seapropie nicicum de vâlvåtaie, nici chiar atunci când ajunge în mijlocul flåcårilor.Focul se retrage ¿i se îndepårteazå. Aceste fenomene se petrec întocmai înambele cazuri, indiferent de ceea ce dore¿ti så afli, cu excep¡ia mor¡ii ¿i acåsåtoriei, evenimente cu privire la care nimånui nu-i este îngåduit så întrebeoracolul când vor avea loc“ (Cassius Dio, I, XLI, 45, 455-456).

Visele constituiau procedeul cel mai obi¿nuit prin intermediul cåruiase produceau contactele cu divinul. Pausanias relateazå o astfel decomunicare îndelungatå cu divinitatea, aflatå la grani¡a cu incuba¡ia: „Despreacest Epimenides se spune cå mergând o datå pe câmp, a intrat într-o pe¿terå¿i a adormit ¿i nu s-a trezit decât peste patruzeci de ani. Dupå aceaståîntâmplare a compus versuri ¿i a purificat ora¿e“ (Pausanias, I, 14, 4, 60).Visul divinator se produce spontan1; mai târziu se încerca ob¡inerea unorvise profetice prin intermediul procedeului numit incubatio, adicå în urmasomnului (dormitului) ritual în templu2: „Aceia care au venit så consulte1 Valerius Maximus, în povestirea Visul cavalerului Haterius Rufus, spune: „Pe cândaveau loc la Siracuza jocuri de gladiatori, el [H. Rufus] s-a våzut în vis stråpuns de mânaunui re¡iar, ¿i a doua zi în timpul spectacolului povesti acest vis spectatorilor a¿eza¡ilângå el. Apoi întâmplarea fåcu ca, în vecinåtatea cavalerului, så intre un re¡iar cu unmirmilon. Våzând chipul celui dintâi, Rufus zise cå acela era re¡iarul de care crezuse cåa fost ucis ¿i îndatå voi så plece. Dar vecinii såi, alungându-i teama prin vorbele lor,cauzarå moartea acestui nenorocit. Cåci re¡iarul, îmbrâncindu-l pe mirmilon în acel loc,îl culcå la påmânt ¿i, voind så-l loveascå dupå ce-l doborî, stråpunse ¿i pe Haterius cu oloviturå de sabie ¿i-l omorî“ (Valerius Maximus, 54).2 Visele ståteau ¿i la originea terapiei miraculoase: divina¡ia iatromanticå se bazeazåtocmai pe visele trimise de divinitate pacientului care practica incubatio în templul zeului;cei care explicau simbolismul viselor erau preo¡ii, care transformau mesajul ocultat înprescrip¡ii medicale eficiente.


oracolul se supun mai întâi unei purificåri, aducând o jertfå lui Amfiaraos¿i tuturor acelor ale cåror nume se aflå gravate pe altar alåturi de al såu.Dupå aceasta îi jertfesc un ¡ap, a cårui piele o a¿tern; apoi se culcå deasupraacesteia a¿teptând så viseze ceva“ (Pausanias, I, 34, 3, 106).

O datå cu trecerea timpului, cu precådere în Roma imperialå,interpretarea viselor devine o profesiune. O povestire incluså de Cicero înciclul De Divinatione ne aratå importan¡a ¿i precizia ¿tiin¡ei tålmåcirii viselorpentru antici: „La ce bun så reamintesc aici, dupå istoria per¿ilor scriså deDinon, cum au tålmåcit magii un vis marelui Cirus? Cirus a visat o datå cåsoarele se afla la picioarele sale. ¥n zadar încercase de trei ori så-l prindå cumâinile, spune Dinon, cåci, rostogolindu-se neîncetat, îi aluneca ¿i, pânå laurmå, chiar a dispårut. Magii, care la per¿i erau socoti¡i ca oameni în¡elep¡i¿i învå¡a¡i, i-au spus cå prin aceastå întreitå încercare de a prinde soarele i seprezicea cå va domni treizeci de ani, ceea ce s-a întâmplat întocmai, cåci ela atins vârsta de ¿aptezeci de ani, având patruzeci când a început sådomneascå“ (Cicero, De Divinatione, I, XXIII, 274). Tot Cicero ne oferå unalt exemplu celebru de previziune prin intermediul viselor (de aceastå datånu în registru simbolic, ci explicit, visul furnizând nu aluzii, imagini simbolice,poetice, ci mesaje directe): „Citim în Platon cum cå Socrate, pe când era laînchisoare, i-a spus prietenului såu Criton: «Voi muri peste trei zile, pentrucå am visat o femeie de o rarå frumuse¡e care mi-a rostit numele ¿i a spusacest vers din Homer: tertia te Phthiae tempestas laeta locabit». ªi istoriane spune cå moartea s-a produs a¿a cum a prezis“ (idem, I, XXV, 280).

Sufletul este cel care are acces, în starea de somn, la realitå¡ile divine1,el este mesagerul destinului. Platon, în Timaios (71 d), împårtå¿e¿te aceaståconvingere: „Acea parte a sufletului care î¿i are såla¿ul în preajma ficatului(n.b. – ficatul este de asemenea un element important în executareapracticilor divinatorii, în calitatea sa de recipient al sacrului – cf. haruspicina– n.n. A.O.) /.../ petrece, în timpul nop¡ii, cu exerci¡iul prevestirii prin vise“.

¥n practica obi¿nuitå, divina¡ia haruspicilor cuprindea de multe ori ¿iinterpretarea viselor, alåturi de tålmåcirea altor semne: „Se istorise¿te cåacolo [la Capua], în timpul somnului, ambilor consuli le-a apårut în vis chipulunui om, cu o înfå¡i¿are neobi¿nuitå, întrecând orice fåpturå omeneascå prinstrålucirea lui, care a rostit urmåtoarele cuvinte: «¥ntr-una din båtålii va trebuiså cadå jertfå însu¿i comandantul, iar în cealaltå o armatå va fi jertfitå în

1 La musulmani, chiar Profetul apare în vis credincio¿ilor såi ¿i då instruc¡iuniconform cuvântului lui Allah: „Cel care må vede în vis må vede cu adevårat“(Pont-Humbert, 345).


cinstea zeilor mani ¿i a zei¡ei Mame a Påmântului. Acel popor ¿i acea tabåråcâ¿tiga-va biruin¡a, a cårei cåpetenie jertfi-se-va într-un atac nåvalnic asupralegiunilor vråjma¿e!» Dupå ce consulii ¿i-au povestit unul altuia visele, auhotårât så aducå jertfe zeilor un numår de vite, ca så le îmblânzeascå mânia,¿i în acela¿i timp au apelat ¿i la haruspicii, pentru ca, dacå prevestirile suntaidoma cu vedeniile din timpul somnului, oricare dintre cei doi consuli såfie gata så împlineascå vrerea ursitei...“ (Titus Livius, VIII, 6).

Divina¡ia necromanticå constituia evocarea sufletelor mor¡ilor. Erao rezultantå a cultului mor¡ilor, care se întemeia pe teama supersti¡ioaså ceo aveau primitivii fa¡å de mor¡i, despre care se credea cå î¿i continuå via¡adupå moartea påmânteascå. Moartea separa trupul de suflet; acesta deveneao umbrå ce lua forma pe care o avusese trupul în clipa mor¡ii. Manii(termenul generic care desemneazå sufletele mor¡ilor, cårora li se fåcea uncult public ¿i unul domestic) î¿i luau locul printre di inferi, zeii infernali,subterani, opu¿i zeilor superiori.

Toate credin¡ele populare distingeau, în func¡ie de felul mor¡ii, mai multecategorii de suflete: cele ale persoanelor moarte de moarte naturalå, carefuseserå incinerate sau îngropate conform legilor comunitå¡ii respective (juramanium, quiescentes animae), care deveneau spirite protectoare ale familiilor,ale locuin¡elor, ale localitå¡ilor, ¿i asupra cårora necroman¡ii ¿i vråjitorii nuaveau nici o putere, ¿i sufletele mor¡ilor necura¡i (cei care nu aveau morminte,cei pieri¡i în urma unei mor¡i violente, premature; larves, lemures). Cei dinurmå erau condamna¡i så råtåceascå ve¿nic sau cel pu¡in pânå la îndeplinireaunui anumit soroc, ståpâni¡i de urå ¿i de dorin¡å de råzbunare fa¡å de ceiråma¿i în via¡å. ¥n aceastå calitate a lor, de instrumente docile de råzbunare,ei erau folosi¡i de vråjitori în practici cu caracter magico-divinator.

Astfel, exista convingerea cå aceste suflete råtåcitoare pot slujiîntr-adevår drept instrumente pentru aflarea viitorului. Posidonius afima cåsunt trei motive pentru care oamenii aflå în vis inten¡iile divinitå¡ii:

– din cauzå cå sufletul, datoritå naturii sale divine, poate prevedea oserie de evenimente;

– în al doilea rând, aerul/eterul este plin de suflete nemuritoare, carepoartå pecetea adevårului, cu care se pot stabili contacte ¿i care pot furnizacelor interesa¡i date despre destin, despre viitor;

– în al treilea rând, zeii în persoanå converseazå cu oamenii în timpulsomnului, transmi¡ându-le acestora informa¡ii pre¡ioase, necunoscute,evident din viitor (cf. Cicero, De Divinatione, I, XXX, 294).


Modalitå¡ile prin care puteau fi captate aceste suflete, hoinare sau nu(pentru cå sunt numeroase situa¡iile în care sufletele invocate erau adusechiar din lumea cealaltå, unde î¿i gåsiserå fiecare adåpostul), erau variate,dar esen¡ialå era, fårå îndoialå, ofranda ce trebuia aduså pentru a câ¿tigabunåvoin¡a umbrei ce se dorea a fi chestionatå. Alteori, contactul se realizaprin intermediul unor stimuli vegetali. Brebenocul ¿i virtu¡ile sale magicesunt bine cunoscute. E suficient så se arunce câteva crengi în foc ¿i så serecite câteva formule ca så se vadå apårând în fum fa¡a deceda¡ilor pe careai dorit så-i vezi (Pont-Humbert, 336).

Un prim exemplu de divina¡ie necromanticå este oferit de Eschil, înPer¿ii. Så vedem în ce consta ritualul înfåptuit de solicitant: „De-aceeamå-ntorc din caså fårå car ¿i fårå strålucirea dinainte [recrearea stårii dedoliu, ca semn al venerårii mortului], ca så-i aduc pårintelui fiului meu, dinsuflet binevoitor, liba¡iile ce alinå mor¡ii: laptele alb ¿i dulce la båut al uneivaci neprihånite-n jug, atotscânteietoarea miere stoarså de lucråtoareaflorilor, albina, prinos de apå curgåtor din ¿ipot feciorelnic, ¿i-aceastå båuturåneamestecatå, luminoaså, din mumå câmpeneascå, dintr-o vi¡å veche, ¿irodul cu mireasmå bunå a måslinului bålai, care-¿i întinde via¡a frunzelortot anul, ¿i împletite flori, vlåstare ale gliei roditoare... [elementelecomponente ale ofrandei]“ (Eschil, 109-110).

Chiar dacå se cunosc cazurile unor mor¡i „nemul¡umi¡i“, adesea„nelumi¡i“, care abia a¿teaptå så-¿i påråseascå låca¿ul temporar saupermanent pentru a se bucura de ocazia revenirii pe påmânt, nu numai pentrua se råzbuna pe cei care i-au frustrat de plåcerile vie¡ii, în situa¡ia divina¡ieinecromantice, foarte des umbrele sunt profund nemul¡umite cå au fosttulburate; în cazuri mai fericite, cum este cel surprins în rândurile de maijos, sufletul celui dus se bucurå cå mai are o ¿anså de a fi alåturi de ceidragi. Impresionante sunt cuvintele (umbrei) lui Dareios din aceea¿i piesåa lui Eschil: „Chiar pe so¡ia mea o våd lângå mormânt, må tulbur ¿i-i primescliba¡iile binevoitor. Iar nu departe de mormântul meu vå tângui¡i ¿i voi, ¿iplânsetele voastre ascu¡ite, care de¿teaptå duhurile mor¡ilor, må cheamåjalnic. De-acolo nu se pleacå prea u¿or, pentru cå zeii din adâncuri ¿tiu maibine så apuce, decât så sloboadå. Eu, totu¿i, am venit, având destulå trecerela ei. Gråbi¡i-vå, så nu må-nvinuiascå de zåbavå...“ (idem, 112-113).

Existau cazuri în care spiritele celor mor¡i intrau în legåturå cu semeniilor încå tråitori nu numai pe cale spiritualå, prin intermediul visului. De celemai multe ori întâlnim informa¡ii referitoare la materialitatea acestor spirite.Ele iau o înfå¡i¿are mai mult sau mai pu¡in obi¿nuitå, înfrico¿åtoare adesea


pentru ceilal¡i (avem în vedere de fiecare datå marcarea lor sacrå: så nu uitåmcå aceste duhuri nu mai apar¡in lumii obi¿nuite; trecerea în cealaltå starepresupune transformåri semnificative, „înfrico¿åtoare“ sau, mai bine zis,nelini¿titoare pentru cei vii). ¥n scrisorile sale, Plinius cel Tânår include opovestire despre o caså cu stafii: „Era la Atena o caså foarte mare ¿i bunå delocuit, dar cu nume råu ¿i pustie. ¥n cea mai adâncå tåcere a nop¡ii se auzeaun zgomot de fier lovit de un alt fier, ¿i, dacå ascultai mai cu aten¡ie, un zgomotde lan¡uri care pårea cå vine mai întâi de departe ¿i apoi se apropie. ¥n curândse vedea o stafie asemenea unui båtrân foarte slab ¿i pråpådit, care avea obarbå lungå, pårul zbârlit, fiare la picioare ¿i la mâini, pe care le scutura într-unmod oribil. De aici, nop¡i îngrozitoare ¿i fårå somn pentru cei care locuiau înaceastå caså: insomnia aducea boala, ¿i boala, mårind spaima, era urmatå demoarte, cåci în timpul zilei, de¿i fantoma nu mai apårea, amintirea chipuluiei le-o punea mereu înaintea ochilor, ¿i teama trecutå producea o alta nouå. ¥nsfâr¿it, casa fu påråsitå ¿i låsatå în întregime fantomei (...). Filosoful Athenador,venind la Atena, (...) se instaleazå acolo (...). La începutul nop¡ii, o tåcereadâncå domne¿te în aceastå caså, ca de altfel pretutindeni. Apoi, aude fiarelovindu-se de fiare, lan¡uri care zornåiau (...). Ea [fantoma] sta în picioare ¿i-lchema cu degetul (...). Atunci, fårå så mai întârzie, se scoalå, ia lumina ¿i ourmeazå. Fantoma mergea cu un pas domol, ca ¿i cum ar fi fost împovåratåde lan¡uri. Dupå ce ajunse-n curtea casei, deodatå dispåru ¿i låså acolo pefilosoful nostru, care, adunând ierburi ¿i frunze, le puse în locul unde fusepåråsit, spre a-l putea recunoa¿te. A doua zi, el se duce la magistra¡i ¿i-i roagåså ordone så sape în acel loc. Se sapå ¿i acolo gåsesc oase vârâte ¿i strânse înlan¡uri, oase pe care trupul, putrezit de timp ¿i de påmânt, le låsase fårå carne¿i roase de lan¡uri. Dupå ce le adunarå cu grijå, le îngroparå în våzul lumii. ªide când mortul a fost înmormântat dupå datina ob¿teascå, n-a mai tulburatlini¿tea acestei case“ (Plinius cel Tânår, 252-253).

Tot ca o varietate a divina¡iei necromantice putem considera ¿i viseleprofetice care aveau drept eroi spirite ale mor¡ilor, aici instrumente alesacrului, prin intermediul cårora se transmit celor vii semnale de avertizare:„Conform aceluia¿i C½lius, Gaius Gracchus a spus mai multor persoanecå fratele lui Tiberius i-a apårut în vis pe când candida la func¡ia de chestor¿i-i spunea: «Så ¿tii, oricât ai încerca så-¡i depå¿e¿ti destinul, vei muri deaceea¿i moarte ca a mea». Aceasta s-a întâmplat înainte ca Gaius så fie tribunal poporului, ¿i C½lius scrie cå el însu¿i a auzit aceasta de la Gaius, carespusese aceasta ¿i altora“ (Cicero, De Divinatione, I, XXVI, 284).

Dacå, în exemplul oferit de Plinius cel Tânår, intrarea în normalitate,în cazul nostru îngroparea, conform tradi¡iei, a råmå¿i¡elor celui care a


devenit suflet råtåcitor, se realizeazå întâmplåtor, datoritå perseveren¡eieroului povestirii, pornit så dezlege o tainå mai veche, pe calea viselor sepot transmite, a¿a cum se ¿tie, atât întâmplåri, mesaje din viitor, dar ¿i dinprezent. „Doi prieteni din Arcadia, ce cålåtoreau împreunå la Megara, auînnoptat unul la un han, iar cel de-al doilea în casa unui prieten. Dupå ce aucinat ¿i s-au dus la culcare, al doilea cålåtor a visat în toiul nop¡ii cå tovarå¿ulsåu de cålåtorie îl implora så-i vinå în ajutor, deoarece hangiul inten¡ionaså-l omoare. Foarte înfrico¿at la început de acest vis, mai apoi recåpåtându-¿ilini¿tea, î¿i zise cå n-are de ce så se teamå ¿i se duse la culcare. Când aadormit, aceea¿i persoanå i-a apårut din nou în vis ¿i i-a spus: «Dacå num-ai ajutat când eram în via¡å, te implor så nu permi¡i ca trupul meu såråmânå neîngropat. Am fost ucis de hangiu, care mi-a aruncat trupul într-ocåru¡å ¿i l-a acoperit cu balegå. Te implor så fii diminea¡å la poarta cetå¡ii,înainte ca el så påråseascå cetatea». Pe deplin convins de cel de-al doileavis, l-a gåsit diminea¡å pe cåru¡a¿ la poarta cetå¡ii, ¿i când l-a întrebat ce areîn cåru¡å, acesta a început så fie cuprins de spaimå. Arcadianul a luat apoitrupul tovarå¿ului såu mort din cåru¡å, a reclamat crima autoritå¡ilor ¿ihangiul a fost pedepsit“ (Cicero, De Divinatione, I, XXVII, 286).

Cel mai cunoscut episod în care este naratå invocarea sufletelor mor¡iloreste întâlnit în Odiseea (XI, 30-49). Pentru ca mor¡ii så fie evoca¡i era nevoiede realizarea practicilor sacrificiale. ¥nså jertfele aduse mor¡ilor trebuiau såfie aduse într-un spa¡iu specific, sacralizat, în preajma unei por¡i de accesîn lumea cealaltå, pentru a u¿ura cålåtoria sufletelor. Mai era nevoie,bineîn¡eles, de respectarea condi¡iei temporale, o condi¡ie sine-qua-nonpentru acest tip de ritual. Så urmårim desfå¿urarea ritualului de evocare asufletelor mor¡ilor:

„... O apucaråmPânå la Ocean, pânå ce furåmLa locul unde ne spusese Circe. /condi¡ionarea spa¡ialå/Acolo Evriloh ¿i Perimedeºinurå cele douå jertfe-aduse.Eu sabia-mi tråsei atunci din teacå,Såpai o groapå de un cot în cruceªi mor¡ilor turnai într-însa paos:’Nainte fuse mied, apoi vin dulceªi dup-aceea apå. Peste eleFåinå albå presårai. /sacrificiul preliminar/Pe urmåMå tot rugai de ¡estele de¿arteAle mor¡ilor, le juruii cå-n ¡arå


Sosind, le voi jertfi la mine-acasåO vacå stearpå, vita cea mai bunå,ªi pe altar le voi ticsi tot felulDe bunåtå¡i ¿i cå lui TiresiasDeosebit jertfi-voi un berbeceCu totul negru, fala turmei noastre. /sacrificiul complet; rit funerar/Iar când urai ¿i må rugai acoloNoroadelor de umbre, pusei mânaPe oi ¿i le-njunghiai în groap-aceea,ªi ciuruia într-însa sânge negru...“

¥n rândurile care urmeazå facem cuno¿tin¡å cu tipurile de suflete carepot fi contactate. Din cauza faptului cå evocarea mor¡ilor presupune, defapt, o tulburare a sufletelor de pe lumea cealaltå, un amestec nedorit dinpartea umanului, jertfele de câ¿tigare a bunåvoin¡ei acestora n-ar fi fostsuficiente pentru asigurarea unui råspuns, a unei atitudini favorabile dinpartea acestora (sufletele ar fi avut un comportament ostil, malefic). Eranevoie, de fapt, de o jertfå suplimentarå, de un sacrificiu complet, careaminte¿te de practicile funerare efectuate în cazuri deosebite. ¥ntr-adevår,pot fi tulburate numai sufletele care nu cunosc încå odihna ve¿nicå, sufletelepersoanelor care ¿i-au pierdut via¡a accidental, înainte de vreme, care n-aubeneficiat de un ritual de înmormântare sau de pomenire. De aceea Ulisefågåduie¿te umbrelor un supliment de jertfå, ce ar asigura acestoramul¡umirea sufleteascå. Enumerarea sufletelor sosite din Infern nefurnizeazå cheia în¡elegerii ritului sacrificial de mai sus:

„Atunci din beznå s-adunå mul¡ime ªi mul¡i stråpun¿i de suli¡i ferecate,De suflete de mor¡i, feciori ¿i neveste, Bårba¡i råpu¿i în luptå, to¡i cu armeMo¿negi sårmani ¿i fragede copile ¥nsângerate...“Cu pieptul de curând cuprins de jale (XI, 50-56).

Tovarå¿ul de luptå al lui Ulise, Elpenor, care se contureazå mai întâidin mul¡imea umbrelor („¥ntâi s-apropie de mine umbra Tovarå¿ului meuElpenor, care Nu fuse încå astrucat sub glie, Cåci trupul lui pe loc îlpåråsisem Neplâns ¿i ne-ngropat în casa Circei...“, XI, 68-72;subl. noastrå A.O.), dupå ce îi comunicå eroului informa¡ii pre¡ioase, îisolicitå explicit îndeplinirea riturilor de lini¿tire:

„Te rog så-¡i aminte¿ti de mine, doamne, Ci så må-nscrumi cu armatura-mi toatåSå nu må la¿i ’napoi la despår¡ire ªi så-mi durezi mormânt pe malul mårii,Neplâns ¿i ne-ngropat, ca så nu superi Ca soarta mea s-o ¿tie ¿i urma¿ii...“Pe zei cumva cu asta pentru mine, (XI, 98-104).


Fårå îndoialå, practicile de acest tip nu se doreau neapårat a fi ocompletare a ritualurilor de pomenire a celor mor¡i, un ritual deînmormântare târzie ¿i, deci, o fixare în spa¡iu a sufletelor råtåcite.„Umbrele“ (care, de multe ori, numai umbre nu erau, putând fi „readuse“în trupul care le apar¡inuse pânå nu demult, formând adevårate „cadavrevii“) erau aduse cu brutalitate înapoi pentru a oferi, cu o ultimå suflare,informa¡iile necesare. ¥ntr-o istorisire a lui Heliodor, Theagene ¿i Haricleea(cca. secolul III) este descriså pe larg o asemenea practicå „neagrå“ dedivina¡ie necromanticå. Cartea VI ne-o aratå pe Haricleea în compania unuipreot egiptean pe nume Calasiris, deghiza¡i în cer¿etori, urmårind-o pe obåtrânå vråjitoare. Dispunând de cadavrul fiului ei, vråjitoarea îl folose¿teîn cadrul ritualului men¡ionat. „Luna, care abia se ridica, lumina påmântulcu o luminå puternicå. Era a treia zi dupå lunå plinå. Calasiris, epuizat dincauza vârstei ¿i a cålåtoriei, a adormit. Haricleea, pe care gândurile o ¡inuseråtreazå pânå atunci, a fost martora unei scene diabolice, familiarå egiptenilor.Båtrâna mamå, crezând cå nimeni nu o va deranja sau vedea, a început såsape o groapå în påmânt. La dreapta ¿i la stânga ei a aprins douå fåclii,între care a pus trupul fiului ei. Apoi a luat pe rând de pe un trepied aflat înpreajmå-i trei cupe de lut, pe care le-a vårsat în groapå: una era cu miere,cea de-a doua cu lapte ¿i a treia cu vin. Ea a mai luat apoi o pråjiturå defåinå care închipuia un om, a împodobit-o cu laur ¿i mårar ¿i a aruncat-o îngroapå. ¥n sfâr¿it, ea a luat un pumnal ¿i, agitându-l cu mi¿cåri frenetice, îiadresa lunii ni¿te invoca¡ii într-o limbå barbarå ¿i ciudatå. Ea ¿i-a fåcut oincizie în mânå, a adunat sângele cu o creangå de laur ¿i a stropit cu elfocul. Dupå ce a realizat alte practici nu mai pu¡in uimitoare, ea s-a aruncatpeste cadavrul fiului ei, i-a murmurat la ureche nu ¿tiu ce incanta¡ii, ¿iaceastå vråjitoare a reu¿it så-l trezeascå ¿i så-l facå så se ridice în picioare.Haricleea, care pânå atunci asistase la spectacol nu fårå o oarecare teamå,n-a putut så nu contemple, nu fårå un frison de oroare, o asemenea minune.¥nspåimântatå, ea l-a trezit pe Calasiris, pentru a vedea ¿i el ce se întâmpla.Ei ståteau în întuneric, nevåzu¡i. Vedeau foarte bine scena, luminatå de joculflåcårilor, ¿i puteau chiar, datoritå distan¡ei mici la care se aflau, så în¡eleagåcuvintele båtrânei, care acum, cu voce tare ¿i inteligibilå, îi punea întrebåricadavrului. Ea îl întreba dacå fratele lui, fiul råmas în via¡å, va revenibine-sånåtos. Nu i-a ie¿it nici un cuvânt din gurå, dar a fåcut un semn dincap, pe care mama putea så-l interpreteze drept un råspuns favorabil, apois-a pråbu¿it brusc ¿i s-a culcat cu fa¡a la påmânt. Ea a întors atunci cadavrulpe spate ¿i, departe de a renun¡a så ob¡inå un råspuns clar, a reluat cu ¿i


mai mare vigoare mijloacele de constrângere pe care le utilizase,¿fichiuindu-l cu incanta¡ii ¿i agitând pumnalul, când spre foc, când spregroapå. Ea l-a mai trezit o datå ¿i, când acesta s-a ridicat, i-a pus aceea¿iîntrebare ¿i l-a obligat så-i råspundå, nu prin semne echivoce, ci prinintermediul unor cuvinte clare.

¥n timp ce båtrâna se deda acestor practici, Haricleea l-a rugat imediatpe Calasiris så încerce så ob¡inå ¿i el un råspuns privitor la Theagenes. El arefuzat, spunând cå este martorul unui spectacol degradant ¿i cå, dacåcircumstan¡ele îl obligau så fie martor, un profet nu trebuia nici så ia parte,nici så asiste la asemenea vråjitorii. Profe¡ii nu-¿i exercitå arta lor divinatoriedecât prin intermediul unor sacrificii rituale ¿i rugåciuni sfinte (subl. ns.A.O.), låsându-i pe profani så se înjoseascå, så se târascå, în adevåratul sensal cuvântului, pe påmânt ¿i pe cadavre, pentru a exercita necroman¡iaegiptenilor, pentru care, din întâmplare, a fost oferit un exemplu.

El încå mai vorbea, când cadavrul, cu o voce surdå ¿i rågu¿itå, carepårea så vinå din påmânt sau din stråfundurile unei pe¿teri, rostea acestecuvinte: «Am avut milå de tine pânå acum, o, mama mea, de¿i tu violentezinatura umanå, profanezi sfintele legi ale Parcelor ¿i încerci så tulburi ceeace este imuabil prin arta ta vråjitoreascå. Am suportat pentru cå mor¡ii în¿i¿imai påstreazå oarece respect pentru pårin¡ii lor. Dar tocmai tu må obligi sårenun¡ la aceasta. Tu nu te mul¡ume¿ti, ca la început, cu ni¿te practicinecuviincioase. Cutezan¡a ta diabolicå acum nu mai are limite. Nu-¡i estesuficient cå, prin vråjile tale, må ridic ¿i-¡i fac un semn cu capul, tu vrei såfaci un cadavru så vorbeascå. Tu ai neglijat så må îngropi ¿i m-ai împiedicatastfel så må amestec cu alte suflete defuncte, pentru cå nu ai vrut decât så teserve¿ti de mine. Aflå acum ceea ce am ezitat så-¡i spun. Fiul tåu nu vareveni bine-sånåtos ¿i tu înså¡i nu vei putea evita o moarte sângeroaså. Tu¡i-ai petrecut existen¡a punând în practicå aceste ritualuri-sacrilegii; soartale rezervå tuturor celor care se dedau la a¿a ceva o moarte violentå, pe careo vei sim¡i ¿i tu pe pielea ta»“... (apud Bernand, 278-280).

Un alt exemplu celebru de divina¡ie necromanticå este cel inclus deFrazer în lucrarea sa, Folclorul în Vechiul Testament. Este vorba de episodulintitulat „Saul la Vråjitoarea din Endor“ (pp. 344-361). De¿i practicadivina¡iei fusese interziså, Saul î¿i ia inima în din¡i ¿i o abordeazå pe celebravråjitoare: „Prezi-mi viitorul invocând un mort ¿i aratå-mi-l pe cel care-¡ivoi spune“. Dar femeia protestå ¿i-i aminti vizitatorului, în care nu-lrecunoscu pe Saul, de proclama¡ia regelui datå împotriva vråjilor ¿ivråjitoarelor, spunându-i cå ea î¿i riscå via¡a acceptând cererea lui. Dupå ce


i-au fost înlåturate temerile, vråjitoarea se puse pe lucru ¿i examinå cu aten¡ieun burduf din piele de caprå aparent gol. Curând, dupå aerul ei råtåcit, seputea bånui cå ea vede ceva ce vizitatorii ei nu vedeau. Regele o întrebå cevede. «Eu våd, spuse ea, un Dumnezeu care se ridicå din påmânt». «Ce chipare el?» ªi ea råspunse: «E un båtrân care urcå ¿i este înfå¿urat într-o manta».Saul în¡elese cå era sufletul lui Samuel ¿i, înclinându-¿i fa¡a spre påmânt,se prosternå. Dar sufletul îl întrebå aspru: «De ce m-ai tulburat?» Saul îiråspunse: «Sunt într-o mare cumpånå; filistenii må atacå ¿i Dumnezeu m-apåråsit. Nu mi-a råspuns nici prin profe¡i, nici prin vise. ªi te-am chemat catu så-mi spui ce så fac». Dar monarhul gåsi un suflet tot atât de dur ¿iimplacabil ca ¿i profetul când fusese în via¡å, aråtându-¿i mânia contraregelui care nu-i ascultase poruncile. Cu o voce necru¡åtoare, båtrânul întrebåpe cel care-l ruga tremurând, cum îndråznea el, påråsit de Dumnezeu, såconsulte un profet al lui Dumnezeu?...

Practica necroman¡iei era, probabil, comunå evreilor ¿i altor ramuriale rasei semite. Despre aceasta se face o aluzie evidentå în al doilea cânt alepopeei lui Ghilgame¿. Acest erou este reprezentat plângând la moarteaprietenului såu, Eabani. ¥n durerea lui el îi implorå pe zei så facå så se înal¡epentru el sufletul prietenului mort. Dar, una dupå alta, divinitå¡ile se declaråneputincioase în a-i acorda ceea ce el a cerut. ¥n cele din urmå el se adresålui Nergal, zeul mor¡ilor, cu aceste cuvinte: „Deschide camera mor¡ii ¿ideschide påmântul, pentru ca spiritul lui Eabani så iaså din påmânt ca oadiere“. Zeul ascultå cu bunåvoin¡å rugåmintea. El deschise camera mor¡ii¿i spintecå påmântul. Scoase spiritul lui Eabani din påmânt, ca o adiere. Cuspiritul astfel invocat din abis Ghilgame¿ converseazå ¿i aflå de starealamentabilå a mor¡ilor în lumea Infernului...

Probabil cå în Grecia anticå invocarea umbrelor n-a fost practicatå denecroman¡i oriunde. Nu se practica decât în anumite puncte prin care seconsidera cå se poate comunica direct cu lumea Infernului, cu treceri saudeschideri prin care spiritele puteau så urce sau så coboare când erau invocatesau trimise înapoi. Aceste locuri erau numite oracolele mor¡ilor, ¿i numaiacolo, din câte se cunoa¿te, era permis så se stabileascå o legåturå cu umbrelemor¡ilor. Unul din aceste oracole se gåsea la Aornum, în Thesprotia, undemuzicianul legendar Orfeu chema zadarnic sufletul iubitei sale Euridice. ¥nunele oracole grece¿ti se comunica cu sufletele mor¡ilor în timpul somnului,ca în oracolul ghicitorului Mopsus, în Cilicia. Plutarh ne spune cåguvernatorul Ciliciei, sceptic în materie de religie ¿i prieten al epicureilorcare-¿i båteau joc de supranatural, se hotårî într-o zi så punå la încercare


oracolul. ¥n acest scop, el scrise o întrebare pe o placå ceratå, fårå a spunenimånui ceea ce a scris, o sigilå ¿i o încredin¡å unui orb, cu porunca de aduce întrebarea oracolului. Omul, urmând obiceiul, dormi în acea noapteîn templul lui Mopsus, ¿i a doua zi spuse guvernatorului cå a avut un vis. Is-a pårut cå vede aproape de el un om frumos, care a deschis gura ¿i, dupåce a pronun¡at un singur cuvânt, negru, dispåru imediat. Prieteniiguvernatorului, care se întrunirå pentru a persifla mesagerul din lumeacealaltå, nu puteau så-¿i explice acest mesaj. Dar, de îndatå ce guvernatorulîl auzi, cåzu în genunchi într-o pozi¡ie de devo¡iune. Ra¡iunea acestei atitudiniatât de neobi¿nuite se explicå atunci când sigiliul fu scos de pe placa ceratå¿i con¡inutul ei fu citit cu voce tare. ¥ntr-adevår, întrebarea pe careguvernatorul o scrisese era aceasta: „Så sacrific un taur alb sau unul negru?“Acest råspuns îi zgudui pe filosofii epicurei ¿i, în ceea ce-l prive¿te peguvernator, el sacrificå taurul negru ¿i venerå sufletul ghicitorului Mopsuspânå la sfâr¿itul zilelor sale.

Poetul Lucan ne-a dat povestea plictisitoare a unei întrevederi pe careSextus Pompeius, fiul lui Pompei cel Mare, ar fi avut-o cu o vråjitoarethesalianå înaintea båtåliei de la Pharsala. Dornic så cunoascå rezultatulråzboiului, acest fiu, nedemn de un tatå atât de mare, cum spune Lucanînsu¿i, ar fi recurs nu la oracolele legitime ale zeilor, ci la artele nedemneale vråjitoriei ¿i necroman¡iei. La cererea sa, o vråjitoare ticåloaså, care tråiaîn mijlocul mormintelor, readuce la via¡å un cadavru råmas fårå mormânt,¿i sufletul, rea¿ezat momentan pe tabernacol, vorbe¿te despre agita¡ia pecare a våzut-o printre umbre la apropierea catastrofei care se va abate curândasupra poporului roman. Dupå ce s-a achitat de mesajul de moarte, el cere,ca pe o favoare deosebitå, så-i fie permis så moarå a doua oarå ¿i cu adevårat.Vråjitoarea îi acceptå cererea, îi construie¿te un rug, cadavrul se urcå perug fårå nici un ajutor ¿i se preface în cenu¿å.

¥ntr-o notå accentuat satiricå, Lucian din Samosata ne descrie cum serealiza mai târziu divina¡ia necromanticå, oferindu-ne ¿i el date pre¡ioasedespre ritualurile care se practicau cu acest prilej. Pentru început este descrisritualul de purificare, care preceda orice practicå magicå în care se încercastabilirea unui contact cu lumea cealaltå: „Må hotårâi så plec la Babylon,spre a cere sprijin vreunuia dintre magi, ucenici ¿i urma¿i de-ai lui Zoroastru.Auzisem despre ace¿tia cum cå, mul¡umitå vråjilor ¿i ini¡ierii lor, deschidpor¡ile lui Hades ¿i coboarå în låca¿ul mor¡ilor pe cine vor, aducându-l apoinevåtåmat îndåråt (...). Ducându-må magul cu el, de îndatå ce s-a ivit lunanouå, m-a îmbåiat timp de douåzeci ¿i nouå de zile în Eufrat. Mergea


dis-de-diminea¡å cu mine la fluviu ¿i, privind cåtre soare atunci când råsårea,rostea multe cuvinte, pe care nu prea le în¡elegeam. ªi dupå cum la jocuricrainicii cei nepricepu¡i vorbesc repede de nici nu po¡i deslu¿i ce spun, tota¿a cuvânta ¿i magul; totu¿i, avea aerul cå invocå anumi¡i demoni. Dupå cesfâr¿ea cu descântecele, må scuipå de trei ori în fa¡å (...). Apoi, dupå ce m-avråjit cu totul ¿i s-a mai învârtit câtva timp în jurul meu, pentru ca nålucirileså nu-mi aducå nici o våtåmare, m-a condus iarå¿i acaså la el, astfel ini¡iat,¿i mi-a cerut så merg de-a-ndåratelea“ (Lucian, Menipp sau evocareamor¡ilor, 6-7, 148-149).

¥n continuare, pe lângå riturile cu caracter apotropaic, destinateprotejårii practicantului, care, în calitatea sa de fiin¡å vie, era deosebit devulnerabil în fa¡a spiritelor mor¡ilor (a¿a cum am våzut, în general ostile),trebuia så aibå loc ¿i rituri sacrificiale, propi¡iatorii: „Tocmai se iviserå zorii,când coborâråm pe malul fluviului Eufrat. Ne pregåteam acum s-o pornim,cåci magul pregåtise o luntre, animale de jertfå, lapte amestecat cu miere ¿itot ce-i putea fi de folos la ini¡ieri (...). Såparåm o groapå, iar oilor le tåiaråmberegata; apoi împrå¿tiaråm sângele pe marginea gropii. Magul, cu o fåclieaprinså în mânå, nu-¿i mai ¿optea descântecele, ci striga cât îl ¡ineau puterile,invocând de-a valma pe to¡i demonii, Pedepsele, Erinyile, «pe noptaticaHecate ¿i pe înfrico¿åtoarea Persefone»; el amesteca în chemårile sale vorbebarbare foarte lungi ¿i nedeslu¿ite. Deodatå întreg locul unde ne aflam secutremurå ¿i, datoritå descântecelor, påmântul se cråpå...“ (idem, 150).

Dar, dupå cum vom vedea, destul de devreme lumea anticå începe såcondamne, så ia în derâdere temutele „practici magice“. Icaromenipp saucålåtoria dincolo de nori a lui Lucian din Samosata ne oferå un exempluelocvent de negare a finalitå¡ii divina¡iei, a imposibilitå¡ii audierii, ca sånu mai spunem – a rezolvårii tuturor practicilor cu caracter magicdezvoltate de oameni: „ªi cum ståteam noi a¿a de vorbå, iatå cå ne treziråmîn locul unde, a¿ezându-se, Zeus poate auzi rugåciunile. Erau acolo maimulte porti¡e, care semånau cu deschizåturile pu¡urilor de la noi ¿i careaveau ni¿te capace. Alåturi de fiecare deschizåturå se afla câte un tron deaur. Mergând la prima porti¡å, Zeus deschise capacul ¿i plecå urechea larugåmin¡ile oamenilor. Ei înål¡au rugi din toate pår¡ile lumii ¿i cereau atâtealucruri ¿i atât de felurite, cå nici nu-¡i po¡i închipui. Apropiindu-mi ¿i euurechea, ascultai – alåturi de Zeus – tot ce-l rugau oamenii. Iatå cum sunauaceste rugi: «Vai, Zeus, rogu-te så må faci rege!» sau: «Få så-mi creascåceapa ¿i usturoiul!». Pe unul l-am auzit glåsuind: «Zeilor, ce bine-ar fi så-mimoarå tata în curând!» (...). Rugåmin¡ile drepte le låsa så se urce prin


deschizåtura oblonului ¿i le a¿eza la dreapta, iar pe cele nelegiuite leîndepårta neîndeplinite ¿i sufla deasupra lor, în jos, ca ele nici måcar så nuse poatå apropia de cer (...). Fråmântând îndeajuns în minte rugåciunile,trecu så se a¿eze pe tronul de-alåturi ¿i la porti¡a a doua. ªi-a plecat capul¿i a stat så asculte juråmintele. Pe când le asculta, zdrobi cu tråsnetu-i peHermodor epicureul. Merse apoi så stea pe tronul al treilea, de unde î¿iîndreptå luarea-aminte la prezicerile ce se fac dupå zvonuri, dupå zgomote¿i dupå zborul påsårilor...“ (Lucian, Icaromenipp..., 140-141).

Capitolul 2

VRÅJITORIA ANTICÅ

La por¡ile celor boga¡i sosesc ghicitori-colindåtori ¿i proroci, care îiconving pe ståpâni cum cå stå în puterea lor – putere ce o ob¡in de lazei prin jertfe ¿i descântece – så vindece, prin praznice ¿i serbåri,påcatul cuiva sau al stråmo¿ilor. ªi mai fågåduiesc, dacå cinevadore¿te lovirea vreunui vråjma¿, cå prin cheltuialå micå îl vor våtåma,deopotrivå pe drept ¿i pe nedrept, prin vråji ¿i cu ajutorul duhurilor,sus¡inând cå ei pot så-i înduplece pe zei ca ace¿tia så-i slujeascå.

Platon (Republica, 364 b-c)

MMMMM AGIA (akkad. imga „preot“ > asir. maga „sacerdot“ > grec.mageÖa „vråjitorie, farmece“ > lat. magus „preot persan“;chaldeean Maghdim „înaltå în¡elepciune, filosofie sacrå“)

este un sistem de ceremonii ¿i ac¡iuni determinate de credin¡a în putereamagului de a ac¡iona asupra realitå¡ii obiective cu ajutorul for¡elorsupranaturale ¿i prin mijloace oculte sau paranormale. Magia presupuneexisten¡a unor for¡e în naturå, pe care invoca¡ia magicå le poate obliga såac¡ioneze în favoarea omului sau împotriva lui. Actul magic intervenea, deobicei, cu ocazia oricårei activitå¡i sau ac¡iuni importante, al cårei rezultatnu sta cu certitudine în puterea omului (Malinowski, 40).

A¿a cum etimologia cuvântului o aratå, magia a avut, în Antichitate, uncu totul alt statut. Magia semnificå, din punct de vedere etimologic, „¿tiin¡å¿i religie a magilor“, magii fiind un trib ce fåcea parte din confedera¡ia mezilor,trib din care erau recruta¡i preo¡ii sectei lui Zoroastru (Massonneau, 5). Magiaera o institu¡ie oficialå, de stat, magii fiind socoti¡i solii zeilor (la chaldeeni,egipteni, iranieni, în America precolumbianå etc.). Ei puteau så lupte împotrivaråului, så atenueze mânia zeilor ¿i atacurile demonilor, practicile vråjitorilor.Pe lângå aceasta, ei mai practicau medicina magicå, arogându-¿i, de asemenea,


capacitatea de a opri soarele ¿i luna din mersul lor, de a produce tråsnetul, dea provoca sau preîntâmpina catastrofe. Dupå Plinius cel Båtrân, medulOsthanes, tovarå¿ al lui Xerxes (secolul al V-lea î.H.) a fost primul tâlcuitoral lui Zoroastru „care a trezit interesul grecilor pentru aceastå ¿tiin¡å...“ Unsecol mai târziu (cca. 330 î.H.), dupå cucerirea Alexandriei, un preot chaldeeandin Babilon, Berosius, s-a stabilit în insula Cos ¿i a întemeiat ¿coalagreco-romanå, numitå chaldeeanå. Mai târziu, prin intermediul Greciei, magiapersanå ¿i asiro-chaldeeanå a påtruns ¿i la Roma (Massonneau, 6). ªcoala luiPitagora, cu deosebire, a contribuit ¿i ea la alimentarea magiei romane.

Spre deosebire de divina¡ie, cu care se aseamånå destul de mult în ceeace prive¿te practicile utilizate (bazate pe acelea¿i principii generale ¿i adeseafåcând parte din acela¿i sistem de reprezentare a lumii), magia este consideratåo ¿tiin¡å activå, o extindere a activitå¡ii ¿i a ini¡iativei umane în detrimentullibertå¡ii divine (Bouché-Leclercq, I, 18). Departe de a fi contemplativå ¿isupuså, ea este în cea mai mare parte activå ¿i violentå. ¥ndreptatå cåtre viitor,ea încearcå så ajungå la un obiectiv, så-i constrângå pe zei, så for¡eze legilenaturii, atât pentru a evita nenorocirile (magie albå), cât ¿i pentru a le produce(magie neagrå). Astfel, bona carmina erau destinate prevenirii sau îndepårtåriidezechilibrelor (în cazul medicinei magice, a magiei meteorologice), în timpce mala carmina erau maleficiile (cele care produceau deochiul, boli etc.).Zeii cårora li se adreseazå sunt zei infernali, suflete ale mor¡ilor, adicå influen¡einferioare ¿i impure, respinse de religie.

Magicianul, sau – cum este numit adesea – vråjitorul este agentulriturilor magice, fie el un profesionist sau nu. Se observå frecvent cå unelerituri magice pot fi såvâr¿ite ¿i de nespeciali¿ti. A¿a sunt leacurile båbe¿ti,din medicina magicå ¿i din toate practicile rurale îndeplinite de mai multeori pe parcursul vie¡ii agricole; la fel, riturile de vânåtoare sau de pescuit.Cu alte cuvinte, persoane consacrate sau nu, puteau pune în practicå un întregsistem de acte magice pentru a contribui, dupå puteri ¿i dupå nevoi, la bunulmers al lucrurilor. Ele desfå¿urau practici cu caracter de propi¡iere (în general– captatio benevolentiae), apotropaic, oracular, terapeutic. ¥ncå din celemai vechi timpuri, magicienii s-au ocupat de tåmåduire, de crearea condi¡iilorfavorabile desfå¿urårii vie¡ii oamenilor. Cuvintele pe care le rosteaumagicienii (invoca¡ii – „descântecele“) erau adresate for¡elor benefice aleuniversului (în general astrelor) ¿i le solicitau acestora sprijin ¿i protec¡ie înfa¡a duhurilor nefaste, a mor¡ii, bolilor, pierderii fertilitå¡ii. Mai târziu, asupraacestor agen¡i a început så planeze îndoiala: s-a format convingerea cåmagicianul nu numai cå folose¿te cuno¿tin¡ele de care dispune în scopuri

59Vråjitoria anticå

profilactice, propi¡iatorii, apotropaice; el poate, de asemenea, så abuzezede puterile sale, trimi¡ând asupra semenilor boli, moarte, provocând la rândullui dezechilibrele împotriva cårora prin firea lucrurilor el trebuia så lupte.

***

Fermecåtorul m-a fermecat cu farmecul lui; – fermecåtoarea m-afermecat cu farmecul ei; vråjitorul m-a vråjit cu vraja lui; vråjitoaream-a vråjit cu vraja ei; magiciana m-a vråjit cu vraja ei; cel ce aruncåsor¡ii a tras ¿i a impus soarta nemiloaså; fåcåtorul de filtre astråpuns, a înaintat ¿i a fost prins în curså fierbându-¿i iarba; fieca zeul Foc, eroul, så le risipeascå farmecele!

Lenormant, 56

Vom încerca så prezentåm în rândurile de mai jos principalele acte cucaracter magic întreprinse de vråjitoarele din Antichitate. ¥n general,informa¡iile utilizate în prezentul capitol sunt furnizate de opere literare, încare, de regulå, materialul etnologic îndepline¿te un rol secundar. Ampreferat totu¿i acest tip de exemple datoritå bogå¡iei imaginilor – deosebitde plastice ¿i reprezentative în acela¿i timp pentru mentalitatea omului antic.La limita dintre credin¡å ¿i respingere vehementå a fabula¡iilor uneiimagina¡ii bogate, povestirile supersti¡ioase cuprinse în romane ¿i povestiri,precum ¿i motivele cvasi-fantastice în jurul cårora se brodeazå unele crea¡iipoetice celebre se fac ecoul unor fråmântåri ale filosofilor sau ale oamenilorsimpli, pu¿i în fa¡a explicårii unor situa¡ii terifiante. Dacå deta¿area depracticile pur divinatorii se putea face cu o mai mare u¿urin¡å (a se vedea,de exemplu, interven¡iile lui Lucian din Samosata ¿i ale lui Seneca, pentrua nu da decât câteva exemple ilustre), caracterul manifest activ al practicilormagice vråjitore¿ti era mai greu de negat. Chiar dacå nu existau certitudiniîn ceea ce prive¿te rezultatul actelor respective, asocierea unor elementedisparate ale unor vechi rituri oficiale, varii credin¡e supersti¡ioase popularereferitoare la puterea deosebitå a unor componente ale lumii vegetale sauanimale, teama ancestralå în fa¡a necunoscutului ostil, care-i fåcea pe oameniså-¿i ia precau¡iile necesare în preajma unor poten¡iali råufåcåtori („ce-ar fidacå s-ar întâmpla într-adevår toate câte se spun?“) a fåcut posibilåviabilitatea practicilor magice ¿i a setului de credin¡e legate de ele(practicieni, agen¡i magici, elemente ale acestui univers).


1. Practici magice Practici magice Practici magice Practici magice Practici magice

Vom începe prezentarea tipurilor de practici magice întâlnite înAntichitate cu cele aflate într-o legåturå strânså cu sistemul divina¡iei, atâtde råspândit la toate popoarele antice. Desacralizarea treptatå a vechilorpractici divinatorii, ce a atras dupå sine apari¡ia unui sistem paralel, care,de multe ori, reprezenta o variantå simplificatå, „pe în¡elesul tuturor“, aritualurilor oficiale, a fåcut så aparå arta auguralå alternativå, mult maiincisivå ¿i mai deschiså realitå¡ilor cotidiene.

Pentru început, men¡ionåm practicile

1.1. Practici cu caracter oracular

Aflat în imediata apropiere a oamenilor, u¿or de gåsit când ace¿tia aveaunevoie de el, magicianul oferea, asemeni preo¡ilor ¿i augurilor (înså fiindmult mai familiar, cu o mai mare în¡elegere pentru cel aflat la ananghie),toate informa¡iile de care oamenii aveau nevoie. Prin faptul cå se puneanecondi¡ionat în slujba semenilor, magicianul-ghicitor avea în generalconota¡ii faste: „... Dezvåluie tainele destinului, aråtând ce zi trebuie så alegipentru a face o cåsåtorie fericitå, pentru a pune în mod durabil temelia uneicase, ce zi e prielnicå unui negustor pentru încheierea unei afaceri, în ce ziun cålåtor va gåsi mai multå lume pe drum, sau care alta e mai potrivitåpentru o cålåtorie pe mare“ (Apuleius, 45). Spre deosebire de practiciledivinatorii tradi¡ionale, acum devenite oficiale, vråjitorul î¿i atingea scopurileprin invocarea ¿i cointeresarea zeitå¡ilor infernale, utilizând în acela¿i timpun întreg arsenal de mijloace ¿i obiecte magice aflate sub semnul tainei, almisterului, foarte apropiate de ceea ce va fi numit magie neagrå.

¥n afarå de tradi¡ionala interpretare a viselor sau citirea corectå asemnelor augurale trimise de divinitate (care începeau så fie considerate dedomeniul trecutului, din cauza unei viteze de reac¡ie mai mici), invocarea¿i, uneori, evocarea divinitå¡ilor protectoare, de la care se putea primi unråspuns foarte clar, la obiect, în clipa aleaså de solicitant, cåpåta din ce înce mai mult teren. ¥n Egipt, de exemplu, sugestia ¿i hipnotismul au jucatrolul principal în cazul evocårii zeilor ¿i a spiritelor cu ajutorul unui medium.¥n ceea ce-l prive¿te pe medium, acesta nu putea fi decât un båiat curat,care n-a cunoscut încå o femeie. Vråjitorul trebuie så-l punå la încercarepentru a verifica dacå are calitå¡ile necesare, pentru cå nu orice båiat castputea fi un bun medium. Dacå båiatul pårea potrivit, magicianul îi fåcea


rost mai apoi de amulete care så-l protejeze de orice pericol în timpul evocåriispiritelor ¿i începea ritualul printr-o formulå în care îi ruga pe zei så-ifavorizeze întreprinderea. Dupå ce a fåcut toate pregåtirile necesare, el îlhipnotizeazå pe båiat. Iatå cum: „El aprinde un felinar într-o cameråîntunecatå, îl a¿azå pe båiat în fa¡a felinarului, astfel încât ochii lui închi¿iså fie îndrepta¡i cåtre acesta. Apoi vine lângå el, în picioare, sau stå în spatelelui, î¿i apleacå capul deasupra celui al båiatului ¿i spune formula potrivitåde ¿apte ori, lovind u¿or capul båiatului. Apoi îl întreabå: «Vezi lumina?»ªi când båiatul råspunde: «Våd lumina», îl întreabå tot ce dore¿te sau îl punepe båiat pe burtå în fa¡a unui vas care con¡ine ulei, astfel încât capul båiatuluiså se gåseascå deasupra vasului. Apoi båiatul î¿i deschide ochii, ¿i vråjitorulcare stå în picioare, lângå el, cu capul aplecat cåtre capul båiatului, spuneformula magicå de ¿apte ori, apoi îi porunce¿te båiatului så-¿i deschidå ochii.Pentru ca båiatul så cadå cât mai repede în somnul hipnotic, vråjitorul ardeîntr-un cazan, pe lemn de måslin, fie tåmâie, fie alte materiale odorante, fiechiar substan¡e fetide, destinate så producå o impresie sugestivå ¿i asupravråjitorului, ¿i asupra mediumului. Lumina felinarului sau strålucireasuprafe¡ei uleiului luminat pot fi înlocuite de lumina soarelui care råsaresau de luna plinå. Când båiatul a råspuns la toate întrebårile pe care i le-apus vråjitorul, atunci el este trezit din somnul hipnotic printr-o formulåmagicå în care zeii sunt solicita¡i så-l aducå pe båiat în starea naturalå“ (Lexa,I, 108-109). ¥n cazul în care magicianul nu dorea sau nu putea apela lasprijinul unui medium, putea chestiona singur divinitatea tutelarå. ¥na¿a-numitul Papirus egiptean demotic de la Londra ¿i de la Leyden, dinsecolul al III-lea, întâlnim câteva Instruc¡iuni pentru chestionarea lunii:

„A. Se poate întreba singur sau [prin intermediul unui] båiat. Dacå vreiså întrebi singur, fric¡ioneazå-¡i ochii cu fard verde ¿i fard negru, stai înpicioare pe un loc ridicat pe acoperi¿ul casei tale ¿i adreseazå-te lunii cândochiul divin este plin, începând cu data de 15 a lunii lunare, fiind propicetrei zile. Apoi så reci¡i formula urmåtoare de ¿apte sau de nouå ori pânåcând î¡i va apårea ¿i ¡i se va adresa:

B. «Hei Sax, Amon, Sax, Abrasax! Tu e¿ti luna, ståpânul suprem alstelelor pe care le-ai creat. ¥n¡elegi ce-¡i spun ¿i så ac¡ionezi conformcuvintelor mele! Apari! Than, Thana, Thanatha» (sau: «Thei») este numelemeu adevårat!

Vei zice acestea de nouå ori ¿i-¡i va apårea“ (Lexa, II, 139).


1.2. Practici de magie meteorologicå

Practicile oraculare circumscrise domeniului magiei meteorologiceaveau un caracter ambivalent. ¥n situa¡ia în care ele sunt inten¡ional malefice,pot fi incluse în categoria vråjilor. De multe ori înså magicianul îndeplineadin nou func¡ia augurului, a preotului care intervenea pe lângå divinitatepentru a ob¡ine îndeplinirea dorin¡elor påmântenilor. ¥n aceastå categorieincludem atât rituri magice performate de amatori, cât ¿i rituri alespeciali¿tilor: „¥nainte, femeile în straie lungi urcau în picioarele goale colinape care se aflå templele zeilor, cu pårul despletit, cu inima curatå ¿i cereaude la Jupiter apå. De îndatå se ¿i pornea så plouå cu gåleata“ (Petronius, 103).

Dio Cassius poveste¿te cå un preot egiptean numit Harnouphis „aintervenit într-un moment decisiv în råzboiul pe care-l purta Marc Aureliusîn 172 î.H. împotriva quazilor, undeva în Moravia; barbarii tåiaseråaprovizionarea cu apå a romanilor ¿i armata suferea de sete, slåbind ¿i pårândcå urma så fie masacratå de cåtre adversari, când s-a pornit dintr-o datå ofurtunå teribilå, asupra romanilor a cåzut o ploaie abundentå ¿i i-a revigorat.Se spunea chiar cå fulgerul ¿i grindina cådeau asupra quazilor, care erau acumînspåimânta¡i (...). ¥n Europa centralå, chiar la sfâr¿itul secolului II,Harnouphis, asemeni confra¡ilor såi vråjitori din Egipt, un adevårat «aducåtorde ploaie» din Africa tropicalå, ¿tia så producå furtuni invocându-l pe patronulatotputernic al magicienilor din valea Nilului, cel care dupå dorin¡å face såplouå sau împrå¿tie norii, marele Thoth...“ (LXXI, 8, 4).

Lumea greco-romanå avea speciali¿tii såi, care puteau ståpânifenomenele meteorologice (producerea sau alungarea ploii, producerea saualungarea grindinei, a norilor, vânturilor). Se spune cå Tarchon, primuldiscipol al lui Tages, putea så-¿i fereascå locuin¡a de furtuni puternice, degrindinå, prin înconjurarea ei cu butuci de vi¡å de vie albå. Pentru a alungafurtunile nimicitoare Tages însu¿i amplasase pe stâlpii de hotar capete demågar (cf. Bouché-Leclercq, IV, 56). Producerea eclipselor era, fårå îndoialå,o practicå nefastå, împotriva firii, care de fiecare datå stârnea panicå printreoameni. Dacå realizarea altor acte magice era la fel de impresionantå, eclipsaînsemna revenirea la haosul primordial, aneantizarea. Tocmai teama fåråmargini, groaza pe care o încercau oamenii în fa¡a unor astfel de fenomenenaturale a contribuit semnificativ la prestigiul mare al vråjitoarei antice.„... Sunt de ajuns câteva cuvinte obscure, încet mormåite de un vråjitor,pentru ca râurile cele repezi så se întoarcå la izvorul lor, marea så råmânå-nnemi¿care, încåtu¿atå, vânturile så înceteze de a mai bate, soarele så se


opreascå-n loc, luna så facå spumå, stelele så fie culese de pe cer, ziua sådisparå ¿i noaptea så dureze-n veci“ (Apuleius, 17). Tot în romanul luiApuleius, Mågarul de aur, despre o vråjitoare de temut, Pamfila, concetå¡eniispuneau: „Cu ajutorul unor be¡i¿oare, pietricele ¿i cu alte nimicuri de acestfel, peste care suflå, ea poate så arunce toate astrele de pe bolta cerului înadâncurile Tartarului ¿i så cufunde lumea în haosul stråvechi“ (idem, 39).Cele mai de temut erau vråjitoarele tesaliene, despre care se credea cå între¡inlegåturi foarte strânse cu luna. Acestea, prin intermediul vråjilor lor, eliberauastrul nop¡ii din ghearele balaurului care vroia s-o înghitå în timpul eclipselor.

Alteori, eclipsa avea o conota¡ie suplimentarå, impietatea oamenilorfiind cea care a surprins astrul nepregåtit în fa¡a farmecelor: „Pe un cer senins-a våzut cå deodatå luna påle¿te. Neputând så-¿i explice cauza, solda¡ii auluat aceasta ca o prevestire asupra situa¡iei prezente, asemuind eclipsaastrului cu nefericirile lor ¿i crezând cå cele ce fåceau ei vor ie¿i cu binedacå zei¡a î¿i va recåpåta strålucirea ¿i limpezimea. Ca urmare, au începutså facå zgomot mare din obiecte de aramå1, fåcând så råsune trâmbi¡ele ¿igoarnele; se înveseleau ¿i se întristau, dupå cum luna le pårea maistrålucitoare sau mai întunecatå. Dar dupå ce ni¿te nori care se iviserå auacoperit-o vederii, ei au crezut cå a dispårut în întuneric: cum min¡ile, odatå înspåimântate, sunt înclinate spre supersti¡ie, încep så se jeleascå,spunând cå li se preveste¿te o suferin¡å ve¿nicå ¿i cå zeii ¿i-au întors fa¡a dela ispråvile lor“ (Tacitus, I, 28).

Horatius, în Epoda XVII, face un elogiu unei vråjitoare celebre, Canidia,men¡ionând câteva din domeniile în care erau active farmecele acesteia:

„Må dau plecat de-acuma ¿tiin¡ei måiestrite pe cår¡ile de vråjuri ce fac stelele viice ai ¿i în genunche te jur pe cea cumplitå din cer så cadå stinse“mårire a Dianei, pe-a Iadului domnii, (Horatius, I, 1-5)2.

1 Prezen¡a obiectelor de aramå nu este deloc întâmplåtoare. Romanii credeau cåvråjitoarele pot opri soarele în loc ¿i pot schimba mersul lunii dacå lovesc într-un cazande aramå ¿i rostesc cuvinte magice.2 Iam iam efficaci do manus scientiae

supplex et oro regna per Proserpinaeper et Dianae non movenda numinaper atque libros carminum valentiumrefixa caelo devocare sidera...


2. VråjiVråjiVråjiVråjiVråji

Vråjile, spre deosebire de practicile magice cu caracter propi¡iator,oracular sau apotropaic incluse în primul capitol, sunt inten¡ional malefice.Am våzut, existau magicieni buni ¿i magicieni råi. Dar valoarea termeniloropozi¡iei bun/råu se schimbå în func¡ie de perspectiva pe care o avem asuprarealitå¡ii. Ceea ce era benefic pentru cineva (atragerea puterii fertile pepåmânturile vråjitorului, de exemplu), era, implicit, malefic, nefast pentrucelålalt (care înregistra o pierdere). ¥n general, în domeniul magiei este greude vorbit de acte exclusiv malefice ¿i exclusiv benefice: important eraunghiul de vedere din care erau privite lucrurile. Bunåstarea, fericirea,împlinirea celui care performa actul respectiv nu însemnau numai revenireala o stare ini¡ialå, perturbatå de diligen¡ele fermecåtorului; întotdeauna elemarcau depå¿irea unei limite ¿i, implicit, ruperea unui alt echilibru din naturå.Considerarea practicilor magice drept malefice se face din perspectivavictimei, a celui care suferå de pe urma ac¡iunii magicianului.

2.1. Trimiterea bolilor

Ciuma, epidemiile în general, epilepsia (posedare), apoplexia saunebunia erau maladiile frecvent atribuite supranaturalului sau umanuluidemonic. ¥n cele ce urmeazå vom prezenta înså, din aceea¿i perspectivå aambivalen¡ei, numai practici magice cu caracter apotropaic, respectivterapeutic (aici: de exorcizare). A¿a cum am mai men¡ionat, definitorie eraîncrederea de care se bucura magicianul respectiv în comunitate. Faptul cåera un specialist, un ini¡iat, de exemplu în medicina magicå, impunea, ca ocondi¡ie sine qua non, familiarizarea cu reprezentårile legate de trimitereabolilor, pentru a putea mai apoi så le vindece. Magicianul era, deci, nu numaiun vraci, un descântåtor, ci ¿i, la nevoie, un fermecåtor.

Evident, ca peste tot, era vorba de o specializare îngustå, fiecare magiciandispunând, în fond, de o putere limitatå: „Psyllii (africani din regiunea Syrtelor,treceau drept mari me¿teri în prepararea contraotråvurilor) sunt numai bårba¡i,nici o femeie nu se na¿te cu acest dar. Ei pot într-o clipitå, înainte ca moarteaså se producå, så sugå dintr-o ranå tot veninul unei mu¿cåturi de ¿arpe, oricarear fi specia acestuia, fårå ca ei în¿i¿i så fie câtu¿i de pu¡in afecta¡i. Psyllii senasc unii din al¡ii ¿i dovedesc cå progenitura este într-adevår a lor, fie aruncândde îndatå nou-nåscutul printre ¿erpi, fie aruncându-i scutecele în mijloculjivinelor. Târâtoarele nu fac nici un råu pruncului ¿i, când simt scutecele lui,cad în amor¡ire“ (Cassius Dio, II, LI, 14, 288).


¥n cazul în care boala deja se declan¿ase, el, asemeni descântåtoarelorde pretutindeni, pune în aplicare toate mijloacele posibile pentru a alungademonul bolii sau ac¡iunea maleficå propriu-ziså (dacå era vorba detrimiterea unor farmece de cåtre alt vråjitor). „Exorcistul se învârtea de treiori în jurul bolnavului, fie stropindu-l cu apå lustralå, fie cu o tor¡å de rå¿inå,de lemn de pin sau de sulf aprins. Ceremonia mai cuprindea sacrificii deporci sau de câini, în func¡ie de zeitatea cåreia i se adresa (Ceres sau Hekate).Urma partea magicå propriu-ziså a tratamentului: exorcistul începea overitabilå luptå cu spiritul malefic, pentru a-l constrânge så abandonezetrupul posedat. El rostea formulele solemne ¿i misterioase ale incanta¡iei:poruncå, impreca¡ii, amenin¡åri; îl adjurå pe demon cu numele zeului careare o putere superioarå asupra lui; implorå divinitatea pentru a-l elibera pebolnav de atacurile demonului etc.“ (Massonneau, 84).

O altå serie de practici des utilizate erau practicile apotropaice careasigurau protec¡ia oamenilor (dar ¿i a animalelor, a plantelor) în fa¡aagresiunii malefice. Pentru a fi ferit de deochi, doica scuipa de trei ori îngura copilului adormit, când intra în caså un stråin, de teamå ca acesta sånu-l deoache (Plinius cel Båtrân, Natur. hist., XXVIII, 7). O altå practicåapotropaicå în cazul deochiului era mânjirea celui sensibil cu praf ¿i scuipat.¥n Satyricon, Encolpius poveste¿te cum a fost tratat de deochi: „Baba a scosdin sân un ghem de fire de a¡å de felurite culori ¿i l-a råsucit în jurul gâtuluimeu. Apoi a amestecat pu¡in praf cu scuipat, l-a luat pe vârful degetuluimijlociu ¿i m-a însemnat cu el pe frunte“ (p. 263)1.

¥n cazul în care practicile se doreau a fi negative (producerea de boli,neplåceri etc.), mijloacele magice de care uza vråjitorul erau complexe,deosebit de virulente, tocmai pentru a se asigura de reu¿ita opera¡iunii. Unpapirus demotic (PGM XIV, 1182-1187) ne prezintå modalitatea prin carese poate trimite nebunia unui bårbat sau unei femei: „Farmec pentru a facenebun un bårbat sau o femeie. Trebuie så lua¡i pårul bårbatului sau al femeiirespective, împreunå cu pårul unui mort; trebuie så le lega¡i la un loc ¿i såle lega¡i de trup astfel încât så vå dea libertate“ (apud Bernand, 329). Alteoriopera¡iunea era mai simplå (în ceea ce prive¿te numårul actelor magice;probabil cå prezen¡a formulei scrise era consideratå mai mult decât suficientåpentru ob¡inerea rezultatului dorit). Pentru a-i produce cuiva insomnie, „seia o scoicå ¿i se scrie: IPSAÉ IAÔAI, få-o pe cutare, fiica lui cutare, så steaculcatå fårå så doarmå din cauza mea“ (PGM VII, 374-376; idem, 329-330).1 hoc peracto carmine ter me iussit expuere terque lapillos conicere in sinum, quosipsa praecantatos purpura inuoluerat, admostisque manibus temptare coepit inguinumuires. Dicto citius nerui paruerunt imperio, manusque aniculae ingenti motu repleuerunt.


2.2. Atacarea nou-nåscutului ¿i a femeilor însårcinate sau lehuze

„Când eram încå un båiat pletos, cåci din copilårie am dus via¡a celordin Chios, a murit favoritul ståpânului nostru; pe Hercule, fusese unadevårat mårgåritar, un båiat chipe¿ ¿i desåvâr¿it în toate privin¡ele!A¿adar, pe când maicå-sa, sårmånica, îl bocea, ¿i noi, mai to¡i, eramcuprin¿i de triste¡e, dintr-o datå se pornirå så ¿uiere strigiile, de puteaicrede cå un câine vâneazå un iepure. Era pe acolo un cappadocian lung,îndråzne¡, nu glumå, ¿i care avea multå putere: ridica în bra¡e un taurînfuriat. Omul åsta, sco¡ându-¿i sabia din teacå, a deschis u¿a, s-a nåpustitafarå ¿i, cu bra¡ul stâng înfå¿urat cu grijå, a stråpuns pânå la plåsele unadin muierile astea, cam pe aici – så påzeascå zeii locul din trupul meu pecare-l ating acum. Auzim un geamåt ¿i – nu mint – pe strigi tot nu lezårim. ¥nså matahala noastrå de om se întoarce ¿i se azvârle în pat. Totcorpul îi era mânjit de parcå l-ar fi båtut cineva cu biciul: de bunå seamå,îl atinsese mâna ticåloaså a strigei. Noi am închis u¿a ¿i ne-am întors latreaba noastrå. Numai cå, îmbrå¡i¿ând corpul fiului såu, mama l-a atins ¿ia sim¡it sub degete o mogâldea¡å fåcutå din paie. Nu avea nici inimå, nicimåruntaie, nimic: vezi bine, strigile înhå¡aserå copilul ¿i puseserå în locullui o påpu¿å de paie. Trebuie så må crede¡i, sunt vråjitoare care umblånoaptea ¿i întorc totul cu susul în jos. Ce så mai vorbim, huiduma aia deom, a¿a lung cum era, dupå treaba asta nu ¿i-a mai recåpåtat niciodatåsånåtatea. Ba chiar dupå câteva zile a murit din pricina smintelii care-lcuprinsese“ (Petronius, 136-137).

¥n alte cazuri, ac¡iunea nefastå a vråjitoarelor se poate limita lacondamnarea la o sarcinå eternå: „Altådatå, pe so¡ia însårcinatå a unui amantal ei, pentru cå, nenorocita, rostise în båtaie de joc câteva cuvinte de ocaråla adresa ei, [vråjitoarea] i-a încuiat pântecele ¿i, întârziindu-i rodul, acondamnat-o la o sarcinå ve¿nicå. Dupå socoteala tuturor, sunt opt ani decând såråcu¡a î¿i poartå povara, cu burta a¿a de umflatå, ca ¿i cum ar fi gataså nascå un elefant“ (Apuleius, 22).

2.3. Provocarea mor¡ii

O poten¡are a agresiunii malefice descriså mai sus o constituie moartea.Boala, de¿i gravå, putea så-¿i afle remediile prin stråduin¡a unor magicienibuni. Moartea înså era definitivå. Moartea putea fi provocatå prin mai multetipuri de acte magice: vorbim de o ucidere simbolicå (indirectå) ¿i de ucideredirectå, nemijlocitå:


2.3.1. UCIDEREA SIMBOLICÅ

Tradi¡ional, uciderea simbolicå se realiza prin simularea mor¡ii cuajutorul unor obiecte specifice din arsenalul vråjitorului, ¿i anume tåbli¡ele¿i statuetele magice.

Uciderea prin defixioTåbli¡ele magice sunt lamele rectangulare de plumb, în general gravate

foarte simplist. Adesea dispunerea literelor sau a semnelor este nefireascå:astfel, un numår al acestor formule se citesc de la dreapta la stânga, altelesunt prescurtate sau posedå semne bizare ¿i nume incomprehensibile.Aceste lamele de plumb, de dimensiuni reduse, sunt rulate sau pliate ¿i deregulå sunt stråpunse de unul sau mai multe cuie. Cuiul constituie un mijlocnu numai pentru a închide acest soi de bilet, ci ¿i pentru a aråta putereavoin¡ei redactorului, necesitatea dorin¡ei exprimate, starea de aservire lacare vrea så-l aducå pe destinatar etc. Termenul latinesc defixio, caredesemneazå acest obiect, exprimå tocmai acest act de învåluire, desubjugare. ¥n limba greacå el este numit katádesmos, care înseamnå‘legåturå’ (< katadéõ „a lega strâns“). Nici alegerea plumbului nu a fostîntâmplåtoare. Este vorba de un metal deosebit de maleabil, rezistent, care,mai mult, are ¿i culoarea gri, a mor¡ii, la care face aluzie Plinius cel Båtrân(Hist. nat., XI, 114). ¥n cazul uciderii prin defixio, magicianul înscrianumele victimei pe lamela de plumb, tabella defixionis, dupå care rosteaformulele magice. Spunea apoi cå-l leagå, cå-l înlån¡uie pe cel al cåruinume era scris pe tåbli¡å. Dupå aceea tåbli¡a era rulatå sau pliatå ¿istråpunså de unul sau mai multe cuie. Tåbli¡a era puså într-un loc considerata se afla în puterea zeilor infernali: morminte ale mor¡ilor prematuri (aori),locuri în care bântuiau spiritele mor¡ilor fårå de mormânt, mai ales alecelor îneca¡i etc. Tacitus a inclus în cronica sa informa¡ii referitoare laasemenea practici: „S-au gåsit resturi de corpuri omene¿ti scoase dinpåmântul din preajma zidurilor, formule magice ¿i blesteme cu numelelui Germanicus såpat pe ni¿te tåbli¡e de plumb, oase pe jumåtate arse,mânjite cu sânge stricat, ¿i alte fåcåturi prin care se credea cå sufletelesunt afurisite så ajungå la zeitå¡ile infernului“ (Tacitus, II, 70). Pe o tåbli¡åde plumb descoperitå la Tebessa, în Algeria, probabil din sec. I î.H., putemciti: „O leg pe Saturnina, îi leg de spiritul ei un [råu?] amar, o leg îndescenden¡a ei; fie ca så nu ajungå la Saturnina decât amåråciune ¿i oroare,pânå în ziua în care Saturnina va ajunge pe patul mor¡ii; ...la Saturnina. Ofac pe Saturnina så piarå de nebunie din clipa aceasta, acum, în veci,


imediat, repede, repede, repede. O tai toatå în bucå¡i, repede, pentru vecie,repede, repede, repede1“ (Bernand, 316).

Uciderea prin „învåluire“Uciderea prin învåluire se deosebe¿te de procedeul de mai sus prin

faptul cå se bazeazå pe utilizarea statuetelor, a figurinelor care-o înfå¡i¿eazåpe victimå, o modalitate mai sigurå de a-i produce acesteia våtåmåriledorite, deoarece la legomen, „sigilat“ prin intermediul cuielor înfipte întåbli¡å, se adåuga ¿i direc¡ionarea plasticå a invaziei maleficului. ¥n acestcaz se realiza efigia din cearå a persoanei vizate; dupå care statueta eralovitå, stråpunså de cuie ¿i de ace, i se rupeau membrele, ¿i, în sfâr¿it, eraaruncatå în foc. Procedeul realizårii unor statuete în timpul ritualurilormagice de invocare era întâlnit ¿i la magicienii egipteni. De exemplu,pentru a-¿i asigura sprijinul divinitå¡ii, vråjitorul, adresându-i-se zeuluiAnoup, fabricå statueta lui îmbibatå în sânge ¿i în lapte de lup, ¿i evocå,prin intermediul unui felinar, spiritul lui zeului, pe care-l face så intre înaceastå statuetå (Lexa, I, 110).

Pentru a-¿i pune în practicå vråjile ce-l vizeazå pe du¿manul såu,magicianul egiptean face o statuetå de cearå care-l reprezintå pe acesta.Scriind pe statuetå numele adversarului såu ¿i punându-l în legåturå cuoriginalul viu, el i-a dat o parte din spiritul celui din urmå. Astfel vråjitorulface un dublu al du¿manului såu, aflat integral în puterea lui. Dacå acestas-ar opune, vråjitorul l-ar putea constrânge prin farmece så se supunå voin¡eilui, asemeni unui servitor adevårat. Deoarece spiritul acestei a doua fiin¡eface parte din spiritul fiin¡ei vii, omul respectiv va fi subiectul acelora¿iståri ca ¿i statueta: când spiritul statuetei sim¡ea durere, spiritul omului oîncerca ¿i el, ¿i acest om executa ce hotåra spiritul statuetei (idem, I, 105).Så vedem în continuare, cum era utilizat substitutul uman din cearå înmitologia romanå. La Horatius, în Epoda XVII, întâlnim, în spovedaniavråjitoarei, referirea la „påpu¿ile de cearå“:

1 Specificå vråjitorilor romani era men¡ionarea, în cuprinsul farmecelor pe care lerosteau – fie cå era vorba de vråji sau de desfaceri –, a dorin¡ei exprese de îndeplinireimediatå a gândurilor lor. De aceea întâlnim repetarea de douå sau de trei ori aadverbelor repede sau imediat, cu precådere în finalul formulei, pentru a-¿i asiguraastfel succesul neîntârziat al vråjii. Cf. ¿i în vråjile române¿ti de ursitå: „Cåta¡i-l, /Cerca¡i-l, / Curând, / Mai curând, / ¥n astå searå, / Desearå, / ¥n astå noapte, / Denoapte...“ (Marian, 1996, 13).


„eu (...) dau via¡å, cum tu ai vrut s-o ¿tii,påpu¿ilor de cearå ¿i, prin vråjitorii,la-a mor¡ilor cenu¿å ¿i farmeci de iubire pot face...“ (I, 75 sq.)1.

Pentru a spori puterea magicå a farmecului, statueta de cearå era înso¡itåde tåbli¡a de plumb; ele se depozitau împreunå, cel mai adesea într-unmormânt. O statuetå (care se påstreazå la Muzeul Luvru) reprezintå o femeienudå, stând cu mâinile la spate, în genunchi ¿i stråpunså de treisprezeceace. Femeia are un ac în creier, douå în urechi, douå în ochi, unul în gurå,unul în hipocondru2, douå în mâini, douå în pår¡ile sexuale, douå în tålpi(Bernand, 292). Conform scriitorului arab Ibn-Khaldoun, care a tråit însecolul al XIV-lea, aceastå practicå era încå foarte folositå de vråjitoriinabateeni din Eufratul Inferior, mo¿tenitori ai multor tradi¡ii mai mult saumai pu¡in corupte ale vechilor locuitori, ¿i despre care vorbe¿te în calitatede martor ocular: „Am våzut, cu ochii no¿tri, unul din ace¿ti indivizi, carefåcea imaginea unei persoane pe care dorea s-o vråjeascå. Aceste imaginise compun din lucruri ale cåror calitå¡i au o anumitå legåturå cu inten¡iile ¿iproiectele operatorului; ele reprezintå simbolic, cu scopul de a uni ¿i despår¡i,numele ¿i calitå¡ile celui care va fi victima lui. Magicianul roste¿te apoicâteva cuvinte asupra imaginii pe care o a¿azå în fa¡a lui, care-i oferåreprezentarea realå sau simbolicå a persoanei pe care vrea s-o vråjeascå;apoi suflå ¿i scuipå pu¡inå salivå ¿i în acela¿i timp face så vibreze organelecare-l ajutå så rosteascå literele acestei formule nefaste; atunci el întinde oa¡å deasupra acestei imagini simbolice, pe care a adus-o în acest scop, ¿i-iface un nod, pentru a da de ¿tire cå ac¡ioneazå cu hotårâre ¿i cu tårie, cåface un pact cu demonul care-i e asociat în aceastå opera¡ie, în clipa în carescuipå, ¿i pentru a aråta cå ac¡ioneazå cu o inten¡ie bine hotårâtå de a întårifarmecul. Acestor procedee ¿i acestor cuvinte nefaste li se adaugå un spiritråu care, învåluit în salivå, iese din gura operatorului. Mai multe spirite releies la luminå ¿i rezultatul este cå magicianul aruncå asupra victimei saleråul pe care i-l dore¿te“ (Lenormant, 58).

Figurinele din recuzita vråjilor atestå de-a lungul întregii Antichitå¡icredin¡a în puterea magicå a legåturilor. Reprezentarea modernå este o efigie1 An quae movere cereas imagines,

ut ipse nosti curiosus, et poloderipere crematos excitare mortuosdesiderique temperare pocula...

2 ¥n greacå, hipocondru desemneazå locul sub cartilagiul care reune¿te ultimele douåcoaste. Acest cartilagiu corespunde apendicelui xiphoid, care influen¡a sexualitatea.


stråpunså, o defixio1. Anticii au cunoscut mai multe astfel de metode: figurinede plumb contorsionate sau stråpunse, figurine de cearå (care sunt maidegrabå un mijloc de a constrânge o fiin¡å animatå). Dar cel mai des utilizatåera o efigie înlån¡uitå, a¿a cum s-au descoperit numeroase exemplare dinplumb, cu mâinile ¿i cu picioarele împiedicate prin intermediul unor legåturisofisticate, cu bra¡ele legate pe piept sau la spate prin intermediul unor firegroase de plumb, de fier sau de bronz, având uneori un cui de fier înfipt înpiept sau în spate. Ele sunt adesea înso¡ite de tåbli¡e ce cuprind execra¡iimagice ¿i, în alte cazuri, încuiate într-o cutie de forma unui co¿ciug(Delcourt, 23). Sofronius, patriarhul Ierusalimului între 629-638, descrieîn via¡a sfin¡ilor Cyrrus ¿i Ioan povestea unui oarecare Teofil, pe care undu¿man l-a îmbolnåvit prin intermediul unei figurine ce avea mâinile ¿ipicioarele legate, statuetå ce a fost aruncatå mai apoi în mare. Din fericire,prietenii descoperå efigia ¿i rup legåturile, fapt ce-i redå sånåtatea lui Teofil(Patrol. Gr., t. LXXXVI, col. 3542 sqq, apud Delcourt, 24). Legåturile erauîntr-adevår, în Antichitate, foarte utilizate. ¥n Grecia zeul era legat în tottimpul anului cu un fir de lânå, care era dezlegat în ziua consacratå lui, laSaturnalii, în decembrie. Hefaistos îi face mamei sale un dar magic, un tronînzestrat cu legåturi invizibile. „Ea s-a bucurat de acest dar, când s-a a¿ezatîn el, s-a ¿i våzut imediat înlån¡uitå. ªi nu era nimeni care putea s-o dezlege“(Delcourt, 86).

2.3.2. UCIDEREA DIRECTÅ

Se realiza adesea prin otråvire (filtre)2. Filtrele, po¡iunile otråvitoaresunt în general un laitmotiv în povestirile despre magicieni ale Antichitå¡ii¿i, de ce nu, ¿i ale Evului Mediu. Dar cine n-a auzit, totu¿i, de Medeea,Circe, atât de vestite în me¿te¿ugul de combinare a plantelor magice? Diodordin Sicilia (90-cca 30 î.H.), în lucrarea sa Biblioteca istoricå, face o adevåratåbiografie a marilor vråjitoare ale vremurilor vechi: „Mitologia poveste¿tecå Helios a zåmislit doi fii, pe Aietes ¿i Perses, amândoi vesti¡i prin cruzimealor. Aietes a fost rege în Colhida, iar celålalt în Chersonesul Tauric. 2. Persesa fost tatål Hecatei, care ¿i-a întrecut pårintele prin cutezan¡a ¿i nelegiuireaei. Fiindcå-i plåceau mult vânåtorile, – când se întâmpla så nu vâneze nimic– ucidea oameni cu såge¡ile-i. ªi cum ajunsese foarte iscusitå în a amestecaotråvurile ce pricinuiesc moartea, se spune cå ar fi descoperit ceea ce numim1 Glosarul lui Philoxenos redå defixio prin katádesmoi, adicå un cuvânt latin ce evocåcuiul printr-un cuvânt grec ce se referå la legåturå.2 „Numantina (...) fusese acuzatå cå luase min¡ile so¡ului ei prin farmece ¿i båuturivråjite“ (Tacitus, IV, 22).


„aconitul“. Puterea fiecårei otråvi Hecate o punea la încercare punând otravaîn mâncarea pe care o dådea stråinilor. ªi, având o mare iscusin¡å, ¿i-a otråvitmai întâi tatål, ajungând astfel reginå. Mai apoi clådi un templu Artemidei¿i porunci så fie jertfi¡i zei¡ei to¡i stråinii care trågeau la mal coråbiile în¡ara ei. ¥n chipul acesta a devenit vestitå pentru cruzimile sale. 3. Aietes secåsåtori cu Hecate ¿i avu cu ea douå fiice – pe Circe ¿i pe Medeea – ¿i unfiu, pe Aigialeus. Circe, îndeletnicindu-se cu cercetarea otråvurilor, descoperifel ¿i chip de rådåcini care aveau atâtea însu¿iri, încât nu-¡i vine a crede cåputea fi adevårat. Ea învå¡ase multe taine de la mama sa, dar ¿i mai multe ledescoperi prin stråduin¡a ei. A¿a stând lucrurile, Circe nu putea fi întrecutåde nimeni în nåscocirea otråvurilor...“ (Diodor, IV, XLV, p. 297). Aparentulton justi¡iar nu reu¿e¿te så mascheze adevåratele inten¡ii ale vråjitoarelor:„... Medeea spuse cå purta cu ea asuprå-i multe otråvuri cu ciudate însu¿iri,otråvuri pe care le nåscociserå ¿i mama ei, Hecate, ¿i Circe – sorå-sa. Amai aråtat cå ea nu se slujise niciodatå de ele pentru a pune capåt vie¡ii unuiom, dar cå acum îi era u¿or så le foloseascå spre a-i pedepsi pe vinova¡i...“(idem, IV, L, p. 302).

O caracterizare plasticå a procedeului magic de otråvire prin intermediulierburilor este fåcutå de Horatius, în Satira a VIII-a:

„¥mi sunt nesuferite acele vråjitoare, De câte ori s-aratå råtåcitoarea lunåCe-s me¿tere-n descântec, în filtre-otråvitoare ªi vin så strângå oase ¿i foi deªi-n farmece, cu care pe-atâ¡ia zåpåcesc. måtrågunå...“ (II, 26 sq.)1

Nu pot så le ¡in calea ¿i nici så le gonesc,

La rândul lui, Platon, în Legile (XI, 932-933 d; apud Bernand 111-112),se pronun¡a vehement împotriva celor ce utilizau filtrele magice, letale saunu: „Dintre toate tipurile de a face råu unui seamån prin intermediul drogurilor[pharmákoi] le-am men¡ionat pe cele letale; în ceea ce prive¿te daunele maimici care pot fi produse voluntar ¿i deliberat, prin intermediul båuturilor, alalimentelor sau al unguentelor, n-am spus încå nimic (...) Oamenii cunoscdouå procedee de otråvire. Unul, pe care-l vom descrie cu toatå claritatea,dåuneazå trupului prin ac¡iunea naturalå a altor corpuri. Celålalt, care faceuz de unele farmece [magganeíais], de incanta¡ii [epôidaîs] ¿i de ceea ce1 cum mihi non tantum furesque feraeque suetae

hunc vexare locum curae sunt atque labori,quantum carminibus quae versant atque venenishumanos animos. Has nullo perdere possumnec prohibere modo, simul ac vaga luna decorumprotulit os, quin ossa legant herbasque nocentes.


este numit ligaturi [katadésesi], îi convinge pe cei care îndråznesc så doreascåså-i facå råu aproapelui cå pot în mod real så facå aceasta ¿i-i face så creadåpe al¡ii cå ei, înzestra¡i cu o putere magicå, le fac tot råul pe care li-l doresc (...).Vom formula deci urmåtoarea lege asupra farmecelor [péri pharmakeías]:Oricine va arunca asupra altuia, pentru a-i face råu, lui sau oamenilor lui, unråu care nu antreneazå moartea, sau pentru a le face, animalelor sau stupilorlui, un råu mortal sau nu, dacå este vraci ¿i va fi convins så arunce sor¡ii, vafi pedepsit cu moartea; dacå este un om simplu, tribunalul va decide cepedeapså sau amendå va trebui så primeascå. Oricine va avea reputa¡ia de avåtåma prin intermediul ligaturilor [katadésesin], al farmecelor [épagõgaîs]sau al incanta¡iilor [épôidaîs] ¿i al altor vråji, dacå este ghicitor sau interpretal semnelor, va fi condamnat la moarte; dacå este profan în ale divina¡iei[áneu mantikès], dar convins så arunce sor¡ii [pharmakeías], va fi tratat cumeste spus mai sus; deoarece, ¿i pentru el, tribunalul va decide ce pedeapsåsau amendå meritå“.

Uciderea prin înjunghiere (necroman¡ie) era ¿i ea destul de utilizatå.¥n general evocarea mor¡ilor la mormintele lor era consideratå încå dinAntichitate crimå de magie. Vråjitorul le evoca spiritul, îi constrângea så-iråspundå la întrebåri ¿i så realizeze maleficiile dorite. Adesea manii, astfelinteroga¡i, erau cei ai unei victime umane, de preferat un copil, ucis în acestscop de necromant (Massonneau, 99). Horatius, în Epoda V, 87-96, cuprindeblestemul unui copil ucis în acest scop:

„Vråjile pot så clinteascå dreptul ¿i nedreptul, darnu ¿i-al råzbunårii dar:

vå voi blestema cu-un blestem groaznic, neputând så cadåchiar de i-a¡i da orice pradå.Ca o Furie de noapte, când ucis pieri-voi eu,vå voi sta în drum mereu,

umbrå, vå voi rupe-obrajii cu lungi unghii arcuite,cum sunt Manilor ursite,¿i pe inimile voastre tulburate-am så på¿esc,somnul o så vi-l gonesc...“ (ed. cit., p. 309).

Tot Horatius (Satira a VIII-a) este cel care ne oferå detalii semnificativeasupra desfå¿urårii ritualului necromantic:

„Våzut-am pe Canidia într-un cernit ve¿mânt,Cu pa¿i descul¡i, cu pårul ¿i poalele în vânt,¥n urlete-nso¡ind-o Sagana cea båtrânå,


Mai galbene ca moartea târându-se-n ¡årânå,Au scormonit påmântul cu unghiile lor,ªi, sfâ¿iind cu din¡ii un negru miel prior,Tot sângele-l vårsarå în groapa cea afundå,Ca umbrele din lumea de veci så le råspundå“ (II, 32 sq.)1.

Ca de obicei, ritualul presupunea mai multe tipuri de acte magice (aici:executarea figurinei de cearå). Invocarea mor¡ilor se fåcea pentru a se ac¡ionaasupra obiectelor impregnate de vrajå:

„Ce så vå spun anume? Cum umbrele chemateSchimbarå cu Sagana cuvinte-nfrico¿ate,Cum babele, o barbå de lup au îngropat,ªi-un dinte de nåpârcå, cu spatele vårgat,Cum flåcårile chipul de cearå îl topirå...“ (idem, 54 sq.)2

2.4. Realizarea unor farmece de dragoste

Prin vråjile utilizate, fermecåtoarele abordau douå subdomenii alemagiei: magia iubirii, când se avea în vedere suscitarea sau restabilirea uneiafec¡iuni durabile, adesea între so¡ ¿i so¡ie; ¿i magia sexualå, care avea cascop nu afec¡iunea durabilå, ci atrac¡ia sexualå (temporarå). Papirusulegiptean de la Haouârah, din sec. II-III, cuprinde o incanta¡ie al cårei obiectivapare foarte clar: este vorba de a atrage asupra unei femei, al cårei numeeste mutilat, dragostea unui anume Eutychès, a cårui mamå se nume¿teZosimè. Invoca¡ia este fåcutå în trei reprize. Prima datå nu se indicå cui îieste adresatå, dar fårå îndoialå cå spiritului mortului (nekudaimôn) înmormântul cåruia a fost închis farmecul; a doua oarå lui Abrasax, a treiaoarå lui Adonai. Textul este scurt, dar de o mare intensitate: „A¿a cumTyphon este du¿manul lui Helios, tot la fel så fie cuprins sufletul lui Eutychès,1 Vidi egomet nigra succinctam vadere palla

Canidiam pedibus nudis passoque capillo,cum Sagana maiore ululantem: pallor utrasquefecerat horrendas adspectu. Scalpere terramunguibus et pullam divellere mordicus agnamcoeperunt; cruor in fossam confusus, ut indeManes elicerent animas responsa daturas.

2 Singula quid memorem? quo patco alterna loquentesumbrae cum Sagana resonarit triste et acutum,utque lupi barbam variae cum dente colubraeabdiderint furtim terris, et imagine cerealargior arserit ignis...


cel care a fost nåscut de Zosimè, de dragostea pentru..., care a fost nåscutåde ...dîo. Abrasax, învåluie-i inima ¿i sufletul lui, lui Eutychès, de dragosteapentru el, Eutychès [sic], pe care l-a fåcut Zosimè, acum, repede, repede,chiar în aceastå clipå ¿i în astå zi. Adonai, învåluie sufletul lui Eutychès,precum ¿i inima lui, de iubire pentru..., pe care a nåscut-o..., acum, repede,repede, chiar în aceastå clipå ¿i în astå zi“ (Bernand, 287-288).

O tåbli¡å de plumb gåsitå tot la Haouârah ¿i care se påstreazå la muzeuldin Cairo, poartå ¿i ea înscris un farmec de dragoste. De aceastå datåîndrågostitul este cel care vrea så învåluie inima celei pe care o dore¿te.Posidônios, fiul lui Thsénoubasthis, vrea så-i stârneascå iubirea lui Hérônous,fiicå a lui Ptolemais, ¿i se adreseazå spiritului unui mort, în mormântul cåruia¿i-a aruncat mesajul destinat divinitå¡ilor infernale. Iatå textul tåbli¡ei de laHaouârah: „Vå încredin¡ez [acest farmec] vouå, zeilor subterani ¿i zei¡elorsubterane, Pluton Uesmigadoth ¿i Korè Éroschigal ¿i Adonai, numi¡i deasemenea Barbaritha ¿i Hermes subteran, Thoth ¿i Anubis, ¿i ¡ie, puterniculePsériphtha, cel care ¡ine cheile Hadesului, ¿i vouå, spiritelor subterane, båie¡i¿i fete mor¡i prematur, tineri ¿i tinere, an de an, lunå de lunå, zi de zi, noaptede noapte, orå de orå. Implor toate spiritele care se aflå în acest loc: ajuta¡iacest spirit care se aflå aici. Treze¿te-te pentru mine, spirit al defunctului, oriceai fi tu, bårbat sau femeie, ¿i du-te în fiecare loc, în fiecare cartier, în fiecarecaså1, ¿i leag-o pe Hérônous pe care a nåscut-o Ptolemais, pentru minePosidônios, nåscut de Thsénoubasthis, pentru ca ea så nu mai aibå nici un felde plåcere alåturi de un alt bårbat în afara mea, Posidônios, astfel ca Hérônousså nu poatå nici så månânce, nici så bea, nici så iubeascå, nici så reziste, niciså råmânå lini¿titå, nici så-¿i afle odihna departe de mine, Posidônios.

Pe [numele] cel[ui] care, auzindu-i numele påmântul se deschide,fluviile ¿i mårile auzindu-i numele strålucesc, te implor, spirit al mortului,orice ai fi, bårbat sau femeie, pe Barbaramcheloumbra, BarouchambraAdonaios ¿i pe Abrathabrasax Sesengenbarpharagès ¿i pe Iaôlôa PakeptothPakebraoth Sabarbariaôt Marei cel celebru ¿i pe Marmaraiôth ¿i peMarmaraôth Marmarachta Amarza Marcibaiôth. Ascultå-må, spirit almortului, orice ai fi tu, ¿i du-te peste tot, în fiecare cartier, în fiecare caså ¿iadu-mi-o pe Hérônous, cea nåscutå de Ptolemais, ¿i împiedic-o så månânce¿i så bea. N-o låsa pe Hérônous så cunoascå un alt bårbat în afara mea,Posidônios, nåscut de Thsénoubasthis, ¿i trage-o de pår pe Hérônous, trage-o

1 Cf. rom.: „... Prin toate ¡årile, / Prin toate ¡inuturile, / Prin toate ora¿ele, / Printoate satele, / Prin toate câmpiile, / Prin toate dumbråvile, / Pe toate drumurile...“(Marian, 1996, 12).


de vintre cåtre mine, Posidônios, în orice clipå a anului, din noapte sau dinzi, pânå când Hérônous va veni la mine, Posidônios, ¿i så faci astfel ca easå nu må påråseascå pânå la moarte ¿i ca så o posed, pe ea, pe Hérônous,cea nåscutå de Ptolemais, ¿i ca ea så-mi fie supuså mie, lui Posidônios, celnåscut de Thsénoubasthis, pentru tot timpul vie¡ii mele, acum, repede,repede. Dacå tu înfåptuie¿ti aceasta pentru mine, eu te voi elibera.“

Pe lângå logos, re¡eta magicå cuprindea ¿i o praxis: trebuia så fiemodelate figurine, la care era ata¿atå tåbli¡a, dupå care toate erau puse înmormânt: „Farmec minunat pentru a lega: se ia cearå sau lut, se modeleazåpe roata olarului douå figurine, una de bårbat ¿i una de femeie. Så facifigurina de bårbat în forma unui Ares înarmat, care ¡ine o spadå în mânastângå ¿i pe care o îndreaptå spre clavicula dreaptå a figurinei feminine,care are mâinile la spate ¿i care stå în genunchi, dupå ce ai ata¿at elementulmagic de capul sau de gâtul ei. Apoi scrie pe figurina femininå ce vrei såob¡ii: iséê Iaô ithi bridô lôthiôn neboutosoualeh; pe urechea dreaptå: ouermêchan; pe urechea stângå: libaba ôimathotho; pe fa¡å: amounabrêo; peochiul drept: ôrormothio aêth; pe celålalt ochi: choboue; pe clavicula dreaptå:adeta merou; pe bra¡ul drept: enepsa enesgaph; pe celålalt bra¡: melchioumelchiedia; pe mâini: melchamelchou aêl; pe piept, numele femeii pe carevrei så o ademene¿ti, împreunå cu numele mamei ei, ¿i pe inimå: balaminThôouth; ¿i sub pântece: aobês aôbar; ¿i pe pår¡ile ei naturale: blichianeoiouôia; ¿i pe fesele ei: pissadara; pe cålcâiul de la piciorul drept: elô; pecelålalt cålcâi: elôaioe. Apoi iei treisprezece ace de bronz, le pui unul încreier, spunând: «¥¡i stråpung, Cutare, creierul»; pui douå din ele în urechi,douå în ochi, una în gurå, douå în hipocondrii, una în mâini, douå în pår¡i,douå în cålcâie, spunând o datå: «Eu stråpung cutare membru al lui cutare,ca ea så nu-¿i mai aminteascå de altå persoanå în afarå de mine, cutare».Apoi se ia o tåbli¡å de plumb ¿i se scriu aceste cuvinte ¿i se recitå fåråîntrerupere, apoi se leagå tåbli¡a de figurine cu un fir de ¡esut, fåcând treisute ¿aizeci ¿i cinci de noduri ¿i spunând, a¿a cum ai spus: «Abraxas, ¡ine!»Pune totul, la apusul soarelui, lângå un mormânt al unui mort prematur saual unui om asasinat, punând de asemenea ¿i flori de sezon. Discursul scris¿i recitat este urmåtorul...“ (Bernand, 289-294).

2.4.1. FARMECE DE DESPÅRºIRE

Cum så despar¡i un bårbat de o femeie ¿i o femeie de so¡ul eiA¿a cum se întâmplå de regulå în magia egipteanå, cea mai sigurå cale

prin care magicianul î¿i putea asigura efectul favorabil al vråjii erareconstituirea stårii mitologice primordiale, prin trimiterea ab originem a


eroilor vråjii, sub chipul marilor zeitå¡i ale panteonului egiptean. ¥n episodulsecund, analogia dintre cele douå situa¡ii prezentate trebuia så garantezeatragerea pedepsei ¿i asupra påcåto¿ilor umani:

„1. Hei, hei! Foc, foc! Geb, transformându-se în taur, a tråit cu [fata]mamei lui Tefnet o datå ¿i încå o datå. Inima tatålui såu s-a umplut de mânieîmpotriva lui; mânia celui al cårui suflet este foc, ¿i al cårui corp este ocoloanå, va inunda de flåcåri tot påmântul astfel cå mun¡ii vor arunca foc.

2. Mânia tuturor zeilor ¿i a tuturor zei¡elor, a marelui Viu, Lalat,Bareshak ¿i Belkesh, fie ca ea så cadå asupra lui N., fiu al lui N., ¿i N., fiicåa lui N. Trimite¡i focul în inima lui ¿i flåcåri în camera lui de culcare! [A¡â¡a¡i]fårå oprire vâlvåtaia mâniei în inima lui, pânå ce o va arunca din casa sa peN., fiicå a lui N. Fie ca ea så-¿i stârneascå mânia în inima ei! Fie ca ea sådevinå respingåtoare! Stârni¡i plângeri, blesteme, triste¡i ¿i certurineîntrerupte între ei pânå ce unul se va despår¡i de celålalt pentru a nu semai împåca niciodatå!

3. La rå¿inå, ..., mirt, adaugå vin, få o statuetå a lui Geb, care ¡ine înmâna sa un sceptru...“ (Lexa, II, 142).

Transformarea sentimentelor persoanei iubite, care impunea ¿i practicide chemare, de aducere a acesteia, era principala preocupare a vråjitoarelorspecializate în acest domeniu al magiei. Ca ¿i în practicile magice folositedouå milenii mai târziu, vråjitoarele ac¡ionau prin activarea legilorcontiguitå¡ii (folosirea unor elemente care fuseserå cândva în contact cupersoana vizatå, care fåceau posibilå ac¡ionarea acesteia de la distan¡å):„Descântând ni¿te måruntaie care încå palpitau, se pregåti pentru unsacrificiu turnând peste ele când apå de izvor, când lapte de vacå, când mierede la munte. Fåcu ¿i liba¡iuni de vin amestecat cu miere. Apoi, împletind cuputere ¿i înnodând presupusul pår al tânårului beo¡ian, îl arse pe cårbuniaprin¿i împreunå cu o mare cantitate de parfumuri“ (Apuleius, 71-72). Odescriere la persoana I a unor farmece de dragoste este cuprinså în EglogaVIII a lui Vergilius (pp. 42-43). Pentru început, sunt prezentate principaleleingrediente necesare realizårii farmecului, cu valoare propi¡iatorie:

„Pune panglica de lânå pe altar ¿i adu-ncoaceApa! Ierburile grase ¿i tåmâia tu le iaªi le-aprinde! Eu acuma pe-un amant voi încercaSå mi-l scot din min¡i cu-a mele vråji ¿i farmece cumplite.“

O parte din obiectele cu valoare magicå se bucurå de o putere deosebitå,datoritå utilizårii lor anterioare în situa¡ii asemånåtoare:


„Aste ierburi veninoase care-n Pont au fost culeseMeris mi le-a dat (pe-acolo ele cresc a¿a de dese!).¥l våzui chiar eu pe Meris cum, cu ierburi, se fåceaLup ¿i se båga-n pådure, holdele cum le muta,Ba-l våzui sculând ¿i mor¡ii din adâncuri de morminte...“

Fårå îndoialå, o putere deosebitå o au cuvintele magice, carmina,capabile så orienteze for¡ele oculte dezlån¡uite de vråjitor în direc¡ia doritå:

„Vrajå, din ora¿ pe Dafnis tu acaså mi-l trimite!Cu descântece ¿i luna de pe cer po¡i s-o cobori,Circe prefåcu pe so¡ii lui Ulise-n râmåtori,Crapå ¿arpele în iarbå dacå cineva-l vråje¿te.Vrajå, din ora¿ pe Dafnis tu acaså mi-l porne¿te!“

Actul magic propriu-zis este destul de complicat, presupunândcombinarea unor elemente speciale, fiecare având o deosebitå putere magicå.Acesta se bazeazå pe o trimitere, urmatå de o legare. Firele (a cåror cromaticåse încadreazå în simbolica magiei – erau albe, ro¿ii ¿i negre) înconjurau oefigie sau o statuetå a celui cåruia îi era destinatå vraja:

„Eu te leg cu nouå fire, câte trei, în trei culori,ªi cu chipul tåu altarul îl înconjur de trei ori:Numårul cel nepereche zeilor din cer le place.Adu-mi, vraja mea, pe Dafnis, din ora¿ mi-l adu-ncoace!Cu trei noduri, Amarilo, leagå firele ¿i zi:«Legåturile iubirii eu acum le-nnod aci».Vrajå, din ora¿ pe Dafnis tu acaså mi-l porne¿te!“

Ca o regulå generalå, complexitatea practicii magice decurge ¿i dinînsumarea mai multor secven¡e, care ilustreazå principiul magiei simpatetice,secven¡e destinate poten¡årii actului magic practicat:

„Cum la foc se moaie ceara ¿i cum lutul se-mpietre¿te,El de doru-mi så se moaie, împietrit la alt amor!Presurå fåina! -ncinde laurul pârâitor!Cum må arde el, mi¿elul, eu ard laurul în parå (...).Aste straie, care-odatå, ca pe-o scumpå chezå¿ie,Mi le-a fost låsat perfidul, ¡i le-ncred acuma ¡ie,Pragule! Pe Dafnis sunt datoare så mi-l dea.Adu-mi din ora¿ pe Dafnis, adu-mi-l, tu, vraja mea!“

Versurile se referå la douå elemente, care figureazå inima celui cåruiai se face vraja. Magiciana vrea ca inima iubitului ei så fie insensibilå (de lut)la dragostea altei femei ¿i så se topeascå de iubire (precum ceara) pentru


ea. O descriere asemånåtoare a actului vråjirii este realizatå în idila II a luiTeocrit, Vråjitoarele. Dupå toate probabilitå¡ile, idila a fost compuså îninsula Cos dupå 264 î.H., în epoca de maturitate a lui Teocrit. Simeta, eroinaacestei idile, e de o condi¡ie umilå. Påråsitå de Delfis, un june efeb de carese îndrågostise, ea încearcå prin vråji så-l aducå din nou lângå ea pe tânårulnecredincios. ¥n partea întâi a idilei sunt prezentate opera¡iile magice pecare le fac noaptea, la lumina lunii, cele douå „vråjitoare“, Simeta ¿isclava ei, Tèstilis:

„Tèstilis, tu! Buruienile unde-s, ¿i laurii? Då-mi-i!Cinge ¿i cupa aceasta cu ro¿ie lânå de oaie!Am så vråjesc pe iubitul meu cel fårå de inimå, careNici n-a mai dat pe la mine, mi¿elul, de douåsprezeceZile, ¿i nici nu mai ¿tie de-s moartå ori încå sunt vie,Nici nu-mi mai bate de-atuncea la u¿å, hainul! ªi Erosªi Afrodita aiurea i-au dus u¿uratica minte.Mâni diminea¡å m-oi duce la dânsul, chiar eu, la palestraLui Timagèt ca så-l våd, ¿-o så-l cert pentru ceea ce-mi face.¥nså acuma lega-l-voi cu farmece. Tu stråluce¿te-mi,Lunå, frumos, cåci pe tine te chem eu în ¿oaptå, zei¡o,ªi pe Hecate din Iad, de care se tem ¿i cå¡eii,Printre morminte de mor¡i ¿i prin cheaguri de sânge când vine.Slavå dar ¡ie, -nfricatå Hecate, ¿i tu pân’ la urmåStåi de m-ajutå ¿i få buruienile-aceste så fieCa ¿-a’ Medeei ¿-a’ Circei ¿i-a’ Perimedei bålanei.

Adå-mi tu iar, capîntorturå, adå-mi iubitul acaså!Orzul în foc mai întâi så se mistuie! Haide, presarå-l,Tèstilis! Nenorocito, ah! unde ¡i-s min¡ile? Oareªi de batjocura ta am ajuns, ticåloaso? Presarå,Haide, ¿i spune: «eu oasele lui, a’ lui Delfis, le presur».

Adå-mi tu iar, capîntorturå, adå-mi iubitul acaså!Delfis pe mine må chinuie, vai! ¿i eu pentru DelfisArd o crengu¡å de laur, ¿i cum se aprinde crengu¡aªi pârâind a ¿i ars, de nu vezi din ea nici cenu¿a,Astfel ¿i Delfis în flåcåri så-¿i mistuie carnea pe datå!

Adå-mi tu iar, capîntorturå, adå-mi iubitul acaså!Cum, cu-ajutorul zei¡ei topesc eu ceara aceasta,Så se topeascå de dor, chiar acuma, ¿i Delfis din Mindos!Cum învârte¿te-Afrodita aceastå sfârleazå de-aramå,Delfis de-asemenea så se-nvârteascå la u¿å, la mine!


Adå-mi tu iar, capîntorturå, adå-mi iubitul acasåIatå, voi arde tårâ¡a [fåinå > pulbere]. O! Artemis, care ¿i poartaIadului cea de o¡el ai urnit-o ¿i tot ce mai esteTare pe lume... Ia! Tèstilis, câinii cum urlå-n cetate!E la råspânteni zei¡a: tu repede sunå arama!

(...)

Adå-mi tu iar, capîntorturå, adå-mi iubitul acaså!Eu påusez [fac liba¡ii] de trei ori ¿i de trei ori, slåvito, a¿a zic:«Ori cå-i femeie, -ori bårbat acel ce se culcå cu dânsul,Delfis så-l uite, a¿a cum, în ostrovul Dia, odatå,Oamenii zic cå Teseu a uitat pletoas-Ariadnå».

Adå-mi tu iar, capîntorturå, adå-mi iubitul acaså!Este-n Arcadia o buruianå ce-i zic ipomanå:Iepele iu¡i dac-o pasc, ¿i mânzoacele umblå turbate:Tocmai a¿a ¿i pe Delfis så-l våd, ¿i în casa aceasta,Din lucitoarea palestrå fugind, ca nebunul så intre!

Adå-mi tu iar, capîntorturå, adå-mi iubitul acaså!Delfis pierdu de la mantia lui ciucura¿ul acesta:Eu îl destram ¿i-l arunc în flacåra mistuitoare.Vai mie! vai! blestematule Eros, de ce-ai supt tu oareCa lipitoarea din baltå, tot sângele negru din mine?

Adå-mi tu iar, capîntorturå, adå-mi iubitul acaså!Mâni ¡i-oi aduce så bei salamandrå pisatå de mine.Tèstilis, ia tu acuma fiertura aceasta ¿i freacåPragul de sus de la u¿a lui Delfis, cât încå e noapte,Scuipå ¿i spune: «eu oasele lui i le frec, a’ lui Delfis».Adå-mi tu iar, capîntorturå, adå-mi iubitul acaså!“

¥n Dialogi Meretrici, Lucian din Samosata (secolul al II-lea) includeconversa¡ia a douå curtezane, Melitta ¿i Bacchis, care, påråsite de iubi¡iilor, i-au adus înapoi prin intermediul practicilor magice: „Cunosc o sirianå,încå foarte robustå pentru vârsta ei, o magicianå foarte puternicå. Ea estecea care m-a împåcat cu Phanias, care, ca ¿i Charinus al tåu, s-a certat cumine pentru un fleac. Dupå patru luni de absen¡å, aceasta, prin farmecelesale, mi l-a adus înapoi pe necredincios (...). Ea nu ia mult: cere numai odrahmå ¿i o pâine. Mai trebuie de asemenea så-i duci sare, ¿apte oboli,pucioaså ¿i o fåclie. Båtrâna mai toarnå ¿i pu¡in vin într-un vas ¿i-l pune lafiert. Trebuie încå så faci rost de un obiect care a apar¡inut iubitului tåu: ohainå, încål¡åminte, câteva fire de pår (...). Ea le va agå¡a de un par, va dafoc pucioasei dedesubt, va presåra sare pe jar rostind în acela¿i timp numele


voastre, al tåu ¿i al lui Charinus; apoi, sco¡ând o bilå din sân, o va face så seînvârteascå ¿i-¿i va rosti cu rapiditate farmecul, care cuprinde mai multecuvinte barbare ce-l vor face så dea în clocot; (...) ¿i curând dupå aceastaPhanias, în pofida repro¿urilor tovarå¿ilor lui, în pofida rugåmin¡ilor luiPhebis, cu care tråia, a revenit la mine, adus de puterea farmecului“(Lucian, 290). Farmecul de dragoste trebuia så fie continuat de un act magicde supunere a adversarului, realizat de aceastå datå de „victimå“: „Båtrânamea m-a mai învå¡at un secret, pentru a-i provoca lui Phanias ura cea maiputernicå împotriva lui Phebis. Trebuia så pândesc urma pa¿ilor acesteitinere, så o acopår punând piciorul drept peste urma piciorului ei stâng ¿ipiciorul stâng peste urma piciorului ei drept ¿i så spun: «Eu på¿esc pestetine, eu sunt deasupra ta»“ (ibidem).

Un episod (nereu¿it) de utilizare a unui filtru de dragoste este întâlnitîn Epoda V a lui Horatius: însumarea unor ingrediente deosebit de puternice– „foc de negri chiparo¿i,/ smochini din morminte sco¿i,/ pene de la buhanop¡ii, ouå-n sânge tåvålite/ de la broa¿te înrâite/ ¿i cu ierburi în Iolcos ¿i-nIviria cåtate,/ ¡åri în veninuri bogate,/ ¿i cu oase ce din gura câinilor flåmânzis-au scos“1 – nu au reu¿it så ducå la bun sfâr¿it actul magic al vråjitoarelorCanidia ¿i Sagana (este vorba, de fapt, de o întrecere între puterile diferitelorvråjitoare, din care eroinele noastre au ie¿it învinse):

„... ¿i el doarme-acum în patul uns cu-un suc ce då uitare,de ibovnice gând n-are!ah! ah, umblå! de o altå vråjitoare, mai cu rost,smuls din farmecu-mi a fost“2.

Puterea noului filtru este descriså cu lux de amånunte, încât fie ¿i numaienumerarea efectelor acestuia îl face o armå de temut:

„Varus, ah, amar vei plânge când prin filtruri noi, stråine,ai så fugi iar înspre mine

1 iubet sepulcris caprificos erutasiubet cupressos funebreset uncta turpis ova ranae sanguineplumamque nocturnae strigisherbasque, quas Iolcos atque Hiberiamittit venenorum ferax,et ossa ab ore rapta ieiunae canis...

2 indormit unctis omnium cubilibusoblivione paelicum;a! a! solutus ambulat veneficaescientioris carminae...


¿i-atunci mintea ta pribeagå, chiar de mar¿ii te-ar vråji,înapoi n-o mai veni;

eu ¡i-oi face, ¡i-oi da însåmi o mai tare båuturå,så nu må mai vezi cu urå,¿i din jos de måri ¿edea-vor cerurile mai curând,sus påmântul råmânând,

de nu-i arde pentru mine de amor, precum în oalåarde mohorâta smoalå“ (Horatius, I, 17-82)1.

Vom încheia prezentarea practicilor magice de aducere a ursitului, deîntoarcere a iubirii, prin men¡ionarea unui farmec egiptean, în vechea coptå,datând de la sfâr¿itul secolului al III-lea sau al IV-lea, asemånåtor în principiucu textele române¿ti de ursitå (efectele nefaste ale vråjii asupra femeii,lamenta¡ia, interven¡ia ajutorului divin, restabilirea stårii ini¡iale):

„1. Eset mergea la amiazå vara în mun¡i,având fa¡a acoperitå de funingine,ochii plini de lacrimi,inima plinå de durere.Bunicul ei Thowt vine la ea ¿i o întreabå:«Ce ai tu, fata mea Eset,de ¡i-e fa¡a acoperitå de funingine,de ochii-¡i sunt plini de lacrimi,inima plinå de suspine[¿i tu e¿ti fårå ¿or¡?]Re¡ine-¡i lacrimile din ochi!»Ea i-a råspuns zicând:«Nu må for¡a, tatål meu, babuinule Thowt!Babuinule Thowt, tatål meu!Am ie¿it din casa mea [a femeilor]¿i am aflat-o [pe sora mea] Nebthet dormind cu Ousirew,

1 Non usitatis Vare potionibus,o multa fleturum caput,ad me recurres nec vocata mens tuaMarsis redibit vocibus;

maius parabo, maius infundam tibifastidienti poculumpriusque caelum sidet inferius mari,tellure porrecta super,

quam non amore sic meo flagres utibitumen atris ignibus.


care este fratele meu, fiul mamei mele!»El îi zise: «Este o coabitare sub ochii tåi, fiica mea Eset!»Ea îi zise: «Este o coabitare sub ochii tåi, tatål meu, babuinule Thowt![Este] o concepere, tatål meu, babuinule Thowt!Eu...........................»El îi zice: «Ridicå-te, fata mea Eset,du-te la sud de Ne, la nord de Ebot........................»2. Belf, fiu al lui Belf, care ai picioarele de aramå,cålcâiele de fier, fixate cu cuie duble de fier,care ai......... un cap, picioare iu¡i,o limbå înnodatå ¿i o sabie u¿oarå!Adu-mi-o, scåldatå în sângele lui Ousirew,¿i då-l în mâinile lui Eset............!Acest foc misterios, ............,numai foc, numai suspin,numai plâns, numai......pe care tu l-ai fåcut în aceastå tigaie de foc,suflå-l în inimå ¿i în ficat,în rinichi, în buric ¿i în pântecele lui N., fiicå a lui N.!Du-o în casa lui N., fiu al lui N.¿i aceasta så-i dea în mâna lui ce are în mâna ei,în gura lui, ceea ce este în gura ei, în trupul lui ceea ce este în trupul ei,în sexul lui ceea ce este în sânul ei!Repede! Repede! Acum, acum!“ (Lexa, II, 155-157).

2.5. Luarea manei (puterii, fertilitå¡ii) câmpurilor, animalelor etc. 1

Prin intermediul unor practici magice din aceastå categorie, recolteletreceau de pe un câmp pe altul, ¿oarecii erau trimi¿i pe påmânturiledu¿manilor pentru a distruge recoltele etc. Vråjitorii etiopieni se låudau cåaveau puterea de a aduce recolte rele în Egipt ¿i de a schimba lumina zileiîn întunericul nop¡ii (cf. Basmul demotic al lui Siousire, apud Lexa, I, 136).Acuza¡ia de vråjitorie, mai precis de îmbogå¡ire prin intermediul farmecelor,i-a fost aduså de exemplu libertului C. Furius Cresimus. „Sco¡ând dintr-unfoarte mic ogor recolte cu mult mai îmbel¿ugate decât vecinii såi din ogoaremai întinse, era mult invidiat ¿i acuzat cå atrage recoltele altora prin vråji.Fiind citat pentru acest motiv în fa¡a poporului de cåtre edilul curúl SpuriusAlbinus ¿i temându-se så nu fie condamnat când tribul såu va merge la vot,el a adus în for tot materialul såu de lucru, a adus pe sclavii såi, oameni1 Legea din 321 a lui Constan¡iu autoriza înså practicile magice pentru agriculturå.


voinici bine hråni¡i ¿i bine îmbråca¡i, unelte de fier perfect lucrate, sapegrele, fiare de plug solide, boi såtui. «Romani, spuse el dupå aceea, iatåvråjile mele, fårå så mai pun la socotealå cå n-a¿ putea så vå aråt nici såaduc în for oboselile mele». La aceste cuvinte el a fost achitat în unanimitate“(L. Calpurnius Piso Censorius Frugi, 28-29).

2.6. Metamorfozele

Metamorfozårile realizate de vråjitoare constituiau de asemenea unmotiv de teamå. Despre aceea¿i Pamfila din romanul lui Apuleius aflåm:„Pe cei mai pu¡in binevoitori, pe care-i urå¿te din cauza dispre¡ului ce-i aratå,într-o clipå îi transformå în pietre, în berbeci, în oi sau în orice alt animal, iarpe al¡ii îi distruge de tot“ (Apuleius, 40). Dar metamorfoza putea avea caobiect înså¿i persoana vråjitoarei (motivul transformårilor ¿i al zborului lasabat care a încins spiritele în timpul prigoanei Inchizi¡iei, întemeiat pecredin¡a larg råspânditå a mobilitå¡ii sufletului magicianului). Tot în cartealui Apuleius, Mågarul de aur, întâlnim descrierea procedeelor magiceefectuate de vråjitoarea Pamfila pentru a se transforma în pasåre: „Mai întâi,Pamfila î¿i lepådå toate hainele de pe ea, apoi deschise o lådi¡å ¿i scoase deacolo mai multe cutii. Såltå capacul uneia dintre ele ¿i luând o anumitå alifie,o frecå mult în palme ¿i se unse cu ea pe tot corpul, de la unghiile picioarelorpânå în vârful pårului. Dupå ce vorbi îndelung cu lampa ei în cuvintemisterioase, î¿i scuturå pu¡in mådularele, care începurå så tremure ¿i så selegene u¿or ca valurile. Mai întâi îi apåru un puf moale, apoi i-au crescutpene puternice, nasul i se încovoie, unghiile i s-au strâns luând formå degheare. Pamfila s-a transformat în bufni¡å. ¥n aceastå stare, dupå ce a scosun ¡ipåt jalnic, încercå, pu¡in câte pu¡in, så se înal¡e de la påmânt ¿i, curând,ridicându-se în sus, î¿i luå repede zborul, afarå din camerå“ (Apuleius, 74).

Fenomenul metamorfozårii era frecvent întâlnit în nara¡iunile populare,chiar dacå nu era privit mereu cu aceea¿i încredere. Ovidiu (Metamorfoze,XV, 356 sq.) se referå, cu våditå neîncredere, la persoanele care se puteautransforma în påsåri: „¥n ¡inutul hiperborean Pallene tråiesc oameni care,dupå ce se cufundå de nouå ori în lacul Triton se acoperå cu un strat sub¡irede pene. Eu unul nu cred acest lucru; se spune, totu¿i, cå femeile scite auputerea de a face acela¿i lucru, ungându-¿i membrele cu o alifie magicå“.¥n strânså legåturå cu aceste reprezentåri legate de suflet se aflå credin¡eleîn metamorfozarea oamenilor în lupi. Vârcolacii, oamenii-lup reprezintå oipostazå a sufletului sau, alteori, a trupului vråjitorilor sau al persoanelordespre care se bånuia cå se îndeletnicesc cu magia. O nara¡iune din sec. I


referitoare la metamorfozå întâlnim în romanul Satyricon al lui Petronius.Aici este înfå¡i¿atå pe larg practica magicå specificå de transformare în lup¿i, în acela¿i timp, este surprinså teama oamenilor fa¡å de aceste fiin¡e:„... L-am convins pe un oaspete al nostru så meargå cu mine cale de cincimile. Era un soldat tare ca Orcus. Am luat-o la picior cam pe la cântatulcoco¿ului; luna strålucea ca soarele la amiazå. Am ajuns printre morminte;omul nostru s-a dat de o parte printre pietrele funerare, iar eu, dupå ce m-ama¿ezat jos, am început så îngân o melodie ¿i så numår pietrele acelea. Apoi,cînd m-am uitat la tovarå¿ul meu, el tocmai se dezbråca ¿i î¿i punea hainelela marginea drumului. Eram ca ¿i mort de fricå. Mi s-a tåiat råsuflarea despaimå: înghe¡asem tot. Dar el, dupå ce a urinat în jurul hainelor sale, s-aprefåcut deodatå în lup. Så nu crede¡i cå glumesc: n-a¿ min¡i nici pentru oavere întreagå. ¥nså, a¿a cum începusem så spun, dupå ce s-a prefåcut înlup, s-a pornit så urle ¿i a fugit în codru. Mai întâi, nici nu ¿tiam pe ce lumemå aflam; pe urmå m-am apropiat så ridic de pe jos boarfele lui; înså ele seschimbaserå în piatrå. Cum de n-am murit de fricå? Totu¿i am scos sabiadin teacå ¿i am tot tåiat la umbre pe tot drumul, pânå ce am ajuns la casaprietenei mele. Am intrat la ea ca o stafie, gata-gata så-mi dau duhul.Sudoarea îmi ¿iroia printre umeri, ochii mi se împåienjeniserå. Cu câtågreutate mi-am venit în fire! Melissa mea s-a mirat la început cå umblampe drumuri la o orå atât de târzie ¿i mi-a spus: «Dacå ai fi venit mai înainte,ne-ai fi dat, cu siguran¡å, o mânå de ajutor; cåci un lup a intrat în gospodårianoastrå ¿i ne-a fåcut harcea-parcea toate oile, de parcå ar fi fost måcelar.Totu¿i nu ¿i-a båtut joc de noi nepedepsit, chiar dacå a scåpat cu fuga. Unuldin sclavii no¿tri l-a rånit la gât cu o lance». Când am auzit ¿i astea, n-ammai putut închide ochii toatå noaptea ¿i, cum s-a luminat de ziuå, am luat-ola goanå spre casa ståpânului meu Gaius, întocmai ca un cârciumar jefuitde tâlhari. Când am ajuns în acel loc în care se schimbaserå în piatråve¿mintele, n-am mai gåsit decît o dârå de sânge. Acaså înså, soldatul nostruzåcea în pat, ca o vitå bolnavå, ¿i un medic îi îngrijea gâtul. Am priceput cåsoldatul era un pricolici“ [versipella] (Petronius, 134-135).

Transformarea în vârcolac este totdeauna temporarå, chiar dacå durataeste variabilå: nouå ani în Arcadia, dupå Pausanias ¿i Plinius; ¿apte ani sauo perioadå anume din ¿apte ani în ¿apte ani, în Irlanda medievalå;douåsprezece zile în ¡årile germanice ¿i baltice. Transformarea este precedatåde gesturi de naturå ritualå: vârcolacul se dezbracå ¿i î¿i atârnå hainele decrengile unui stejar (Plinius) sau le pune pe påmânt, urinând în jurul lor(Petronius); pe urmå trece un iaz (în Arcadia, dupå Plinius) sau un fluviu.


2.7. Iluzionarea sim¡urilor

Conform mårturiilor cronicarilor, vråjitoarele Antichitå¡ii, asemenicelor din Evul Mediu sau din societå¡ile târzii, puteau realiza, prinintermediul practicilor lor, o în¿elare a sim¡urilor martorilor neaviza¡i sau apersoanelor cårora le erau destinate în mod expres practicile. Diodor dinSicilia: „Dupå ce-¿i unse pårul cu anumite alifii ca så-l cårun¡eascå, [Medeea]fåcu în a¿a fel încât fa¡a ¿i trupul så-i parå zbârcite, ¿i oricine ar fi våzut-oså creadå cå avea în fa¡a ochilor o femeie foarte în vârstå (...). Apoi Medeea,slujindu-se de unele leacuri doftorice¿ti, fåcu så se iveascå chipurile unorbalauri, pe care pretindea cå-i adusese zei¡a [Artemis], prin våzduh, din ¡arahiperboreenilor, ca så tragå în gazdå la palat...“ (IV, LI, pp. 302-303). Sau,mai departe: „Mitologia ne poveste¿te cum Medeea a tåiat în bucå¡i berbecul,l-a fiert ¿i, apoi, prin diferite leacuri privirea fetelor a fost a¿a de fermecatå,încât din cazan le-a apårut imaginea unui miel...“ (IV, LII, p. 303).

De foarte multe ori toate practicile malefice atribuite vråjitoarelor erauireale; de fapt, profanul avea doar iluzia metamorfozårii, a ducerii la bunsfâr¿it a actului magic. La Apuleius1, în romanul Mågarul de aur, neconfruntåm cu un pasaj memorabil, puternic marcat de ambiguitate, în carenu ¿tim niciodatå sigur dacå vråjitoarea ¿i-a pus în practicå maleficiile saunumai s-a jucat cu eroul nostru. Så dåm cuvântul eroului romanului: „Tocmaiadormisem, când, deodatå, cu o loviturå prea zgomotoaså ca så po¡i credecå må cålcau ho¡ii, u¿ile s-au deschis sau, mai degrabå, au fost aruncate lapåmânt, dupå ce ¡â¡ânile fuseserå complet sfårâmate ¿i smulse de la locullor (...). Våzui intrând douå femei mai în vârstå. Una ¡inea în mânå o lampåaprinså, cealaltå un burete ¿i o sabie scoaså din teacå“ (Apuleius, 23-24).

Eroul povestirii, Aristomenes, este apoi martorul uciderii tovarå¿uluisåu, Socrates: „Apoi, sucind la dreapta capul lui Socrates, îi înfipse în parteastângå a grumazului sabia toatå, pânå la mâner, ¿i în momentul când sângeleîncepuse så ¡â¿neascå, ea î¿i apropie un burduf, ¿i-l låså så curgå cu atâtabågare de seamå, încât nu pierdu nici o picåturå. Toate astea le-am våzut cuochii mei. ªi desigur, ca så nu uite nimic din ritul sacrificiului, prea sim¡itoarea1 ¥ncå din secolul al III-lea reputa¡ia lui Apuleius a fost atât de mare, încât numelelui a devenit sinonim cu „vråjitor“ ¿i „fåcåtor de minuni“, desigur în legåturå cuprocesul de vråjitorie împotriva cåruia el s-a apårat cu succes (Apologia). Scriitoriicre¿tini din secolul al III-lea ¿i al IV-lea, mai ales Sfântul Augustin, au cåutat så explicetitlul de vråjitor ¿i fåcåtor de minuni în sensul cå Apuleius ar fi fost sub influen¡aspiritelor rele, a demonilor. De asemenea, se ¿tie cå scriitorul fusese, la rândul lui, preotini¡iat în diferite misterii.


[vråjitoare] Meroe î¿i introduse adânc mâna dreaptå, prin ranå, pânå-nmåruntaiele lui ¿i, scormonind prin ele, trase afarå inima nenorocitului meuprieten“ (idem, 25). Aristomenes, înspåimântat, se pregåte¿te så fugå, darare impresia (probabil halucina¡ie auditivå, de aceastå datå) cå pazniculhanului îl acuzå de uciderea prietenului. Dupå ce eroul nostru s-a întors încamerå, dupå o încercare nereu¿itå de sinucidere (frânghia de care încercaseså se spânzure s-a rupt), „Socrates, nu ¿tiu dacå din cauza cåderii noastre saua strigåtelor asurzitoare ale paznicului, se de¿teptå ¿i såri cel dintâi în picioare“(ibidem, 27). Aventura iluzionårii continuå, Aristomenes mai având de câtevaori prilejul så-l vadå mort pe prietenul såu, în pofida încercårilor sale disperatede a gåsi o explica¡ie ra¡ionalå celor întâmplate: „Eu må uitai cu multåluare-aminte ¿i îngrijorare la gâtul tovarå¿ului meu, la locul unde våzusemcå i se înfipsese sabia. Nebunule, îmi spun eu, ame¡it desigur de prea multåbåuturå, ai adormit ¿i ai visat cele mai ciudate lucruri. Iatå-l pe Socrates:n-are nici o zgârieturå, e sånåtos, teafår. Unde e rana? Unde e buretele? ¥ntr-uncuvânt, rana aceea a¿a de adâncå, din care ¡â¿nea atât sânge?“ (ibidem, 28).Procedeul iluzionårii poate fi extins asupra ambilor eroi – victimå ¿i martor.Socrates, cel care dåduse atâta båtaie de cap tovarå¿ului såu, îi spulberåacestuia iluzia normalitå¡ii pe care încerca så ¿i-o creeze: „Cu toate acestea,¿i eu am visat în noaptea asta cå mi se tåia capul. Am sim¡it o durere cumplitåîn grumaz ¿i mi s-a pårut cå mi se smulge inima. ªi acum respir greu,genunchii îmi tremurå, må clatin când umblu ¿i a¿ dori så månânc ceva, caså mai prind putere“ (ibidem). Dupå masa copioaså aventura ajunge laparoxism. Ne¡inând seama de avertismentul (real?!) al vråjitoarei, care, înnoaptea de pominå, îi oprise sângerarea cu ajutorul unui burete („Tu, carete-ai nåscut în mare, fere¿te-te de a trece printr-un râu“), Socrates „se ridicå,porni spre râu ¿i, cåutând o clipå un loc potrivit pe mal, se låså pe genunchi¿i se aplecå înainte, arzând de neråbdare så-¿i apropie gura de apå. ¥ncå nuatinsese bine cu vârful buzelor suprafa¡a apei, când våzui deschizându-i-sela gât o ranå profundå, ¿i din ea ie¿ind deodatå, cu pu¡ine picåturi de sânge,buretele acela cu care fusese astupatå. ¥n sfâr¿it, Socrates nu mai era decâtun cadavru (...). Jelind pe sårmanul meu tovarå¿ atât cât permiteaîmprejurarea, îl îngropai lângå râu“ (idem, 29).

Evident, iluzionarea este condi¡ionatå de „pregåtirea“ psihologicå apersoanei care o tråie¿te. Aceasta a¿teaptå ca anumite evenimente, pe de oparte incredibile, dar întru totul în firea lucrurilor pentru o parte a semenilorsåi, så aibå loc; tocmai pe aceastå a¿teptare se ¿i bazeazå mecanismulpsihologic al iluzionårii. Eroul principal al romanului Mågarul de aur,


Lucius, ascultând povestirile tovarå¿ilor såi de cålåtorie, î¿i activizase toatereprezentårile legate de lumea demonicului. Faptul cå se afla într-un loccare la tot pasul oferea mårturii despre activitatea magicienilor contribuiala receptarea viitoarelor evenimente drept verosimile: „Må gândeam cå måaflu în mijlocul Thesaliei, ¡arå vestitå în tot universul prin me¿te¿ugulvråjitoresc, ¿i cå cele povestite de excelentul meu tovarå¿ de drum,Aristomenes, s-au petrecut în cuprinsul acestui ora¿. Cu toate acestea,ne¿tiind încotro så-mi îndrept dorin¡ele ¿i curiozitatea, må uitam la fiecarelucru cu cea mai mare aten¡ie. Din tot ceea ce vedeam în ora¿, îmi închipuiamcå nimic nu era a¿a cum se înfå¡i¿eazå în realitate. Mi se pårea cå absoluttotul se metamorfozase prin puterea infernalå a unor descântece. Astfel,pietrele de care må loveam, în închipuirea mea erau oameni împietri¡i,påsårile pe care le auzeam, oameni acoperi¡i cu pene, arborii de dincoace ¿ide dincolo de zidurile ora¿ului, ¿i ace¿tia erau tot oameni încårca¡i cu frunze,iar apele izvorau din trupurile omene¿ti; credeam cå statuile ¿i icoanele eraugata så porneascå, zidurile så vorbeascå, boii ¿i celelalte vite de acela¿i felså facå profe¡ii...“ (Apuleius, 36).

2.8. Atacarea/mutilarea mor¡ilor

Teama fa¡å de mor¡i, precum ¿i credin¡ele referitoare la puteriledeosebite ale acestora, mai ales în calitate de ajutoare nepre¡uite alevråjitorilor (v. cap. consacrat divina¡iei necromantice în Antichitate) seexplica foarte u¿or prin prisma reprezentårilor sufletului, ale posibilei vie¡ide dupå moarte în mitologia greacå. Grecii numeau daimon aceaståpersonificare a sufletului care exista în fiecare om; ei îl considerau o fiin¡åmai mult sau mai pu¡in personalå. Daimonul a fåcut obiectul unui cult, maiîntâi lunar, apoi anual, în chiar ziua intrårii sale în trup, adicå la aniversareazilei de na¿tere. Aceasta este originea acestei sårbåtori aniversare; ea doreaså-l adore pe daimonul care ac¡iona în om. Conform credin¡ei generale,daimonul unui om nu înceteazå så ac¡ioneze când acesta înceteazå din via¡å,ci råmâne legat de cadavru, continuând så-¿i manifeste efectele, în mod dual,în sens favorabil, util, ¿i în sens ostil, periculos. Ei încercau så-i facå putereainofensivå, dar se mai încerca de asemenea så fie fåcutå ¿i utilå. ¥n legåturåcu reprezentarea nefastå a activitå¡ii sufletului celui decedat, grecii cuno¿teauobiceiul mutilårii mor¡ilor, maschalismos, destinat slåbirii (puterii) celui carea sucombat în urma unui omor, pentru a nu-i dåuna uciga¿ului(Pfister, 188-189). Mor¡ii råu inten¡iona¡i î¿i påråseau uneori mormintelepentru a merge så le facå råu oamenilor. Este cunoscut textul egiptean care


cuprinde episodul unei mame nelini¿tite care vede în umbrå spectrul uneifemei cu fa¡a întoarså, ce se strecoarå în casa ei ¿i o vede luând rolul depaznic pe lângå nou-nåscut. Ea spune: „Ai venit så-mi îmbrå¡i¿ezi copilul?Nu-¡i permit så-l îmbrå¡i¿ezi. Ai venit så lini¿te¿ti copilul? Nu-¡i permit så-llini¿te¿ti. Ai venit så-l hråne¿ti? Nu-¡i permit så-l hråne¿ti. Ai venit så-l iei?Nu-¡i permit så-l iei“. ªi moarta „n-a mai ¿tiut pentru ce a venit“. De aceeamama roste¿te diminea¡a ¿i seara, deasupra amuletei pe care o aga¡å la gâtulcopila¿ului, cuvintele urmåtoare: „¥nal¡å-te, o Ré, înal¡å-te. Dacå ai våzut-ope aceastå moartå venind la NN, moarta, femeia... nu trebuie så-mi ia copilulîn bra¡ele ei. Ré, ståpânul meu, este cel care må salveazå. Nu te dau, nu daupovara mea ho¡ului ¿i hoa¡ei din împårå¡ia mor¡ilor“ (Bernand, 37).

Fie cå era produså de vråjitori sau nu, mutilarea unui cadavru eraconsideratå în Antichitate o pedeapså cumplitå, ce viza condamnareasufletului persoanei respective la nelini¿te ve¿nicå. Mutilarea cadavrului fåceaimposibilå îngroparea ritualå ¿i, de aici, transformarea sufletului defunctuluiîntr-un suflet råtåcitor. Amintim în acest sens legenda lui Deiphobus, fiul luiPriam, cåruia Menelaus, sfåtuit de Ulise, i-a tåiat nasul, urechile ¿i mâinile,dupå ce îl ucise, pentru ca sufletul så-i råtåceascå ve¿nic (Eneida, II, 336). ¥nThesalia, dupå spusele lui Apuleius, se organiza paza mor¡ilor, de teamaac¡iunii vråjitoarelor, „care rupeau cu din¡ii bucå¡i din chipul cadavrelor, pecare le folosesc în opera¡iile lor magice“. Se spunea, astfel, cå din morminte¿i de pe ruguri se iau unele resturi ¿i bucå¡i de cadavre, spre a se pregåti celorvii o moarte îngrozitoare. Eroul romanului, Lucius, aflå mai multe amånuntedespre aceastå priveghere: „Mai întâi, trebuie så veghezi toatå noaptea cucea mai mare aten¡ie, având ochii la pândå ¿i bine deschi¿i, necontenit a¡inti¡iasupra cadavrului, fårå så-i îndepårtezi, sau chiar så-i întorci o clipå în altåparte, fiindcå aceastå blestematå vråjitoare se schimbå în tot felul de animale,se strecoarå târându-se pe furi¿, ¿i ar fi în stare så în¿ele u¿or chiar ochiisoarelui ¿i ai dreptå¡ii. ¥n adevår, ele iau chip de påsåri, de câini, de ¿oareci ¿ichiar de mu¿te. Apoi, prin farmecele lor îngrozitoare, îngroapå pe påzitor însomn (...). Dacå diminea¡a påzitorul nu då în primire corpul întreg, tot ceeace s-a tåiat sau lipse¿te din el, e nevoit så înlocuiascå cu o bucatå egalå decarne ce i se taie din obraz“ (Apuleius, 51).

2.9. Varia (imobilizare sau deplasare în spa¡iu, în locuri greu accesibile)

„¥n cele din urmå, din cauza råului ce fåcuse acestei femei ¿i multoraltora, indignarea a devenit ob¿teascå ¿i gloata s-a hotårât s-o pedepseascå,a doua zi, foarte aspru, omorând-o cu pietre. Meroe, fåcând ni¿te farmece


lugubre deasupra unei gropi (...), i-a zåvorât pe to¡i în casele lor, printr-otainicå putere care înfrânse chiar ¿i voin¡a zeilor. Astfel, timp de douå zileîntregi, ei n-au reu¿it så sfarme încuietorile, nici så spargå u¿ile, ce så maispun, nici chiar så gåureascå pere¡ii. ¥n cele din urmå, înclinându-se în fa¡asoartei, to¡i au strigat într-un glas, jurând în chipul cel mai solemn cå nu sevor atinge de ea, ¿i cå-i vor da ajutor, ¿i o vor salva, dacå cineva ar avea altegânduri. Cu aceste condi¡iuni, ea se låså înduplecatå ¿i a iertat cetatea. Darpe acela care a¡â¡ase mul¡imea în contra ei, l-a transportat în puterea nop¡ii,cu caså cu tot, a¿a încuiatå cum era, adicå cu ziduri, cu båtåtura cur¡ii, chiar¿i cu toate temeliile, la o sutå de mile de acolo, într-o cetate a¿ezatå pe vârfulunui munte râpos ¿i cu totul lipsit de apå. ªi cum casele locuitorilor eraulipite una de alta ¿i nu mai era loc pentru noul musafir, ea îi azvârli casadincolo de poarta ora¿ului ¿i plecå“ (Apuleius, 22-23).

Acestea sunt, foarte sumar prezentate, cele mai frecvente practicimagice utilizate de vråjitorii antici. De¿i enumerate fårå o comentare specialå(încadrarea într-un sistem mai larg de ritualuri, din care ele nu constituiaudecât ni¿te elemente componente), nu putem så nu men¡ionåm perenitatealor. ¥n plan diacronic, este greu de gåsit deosebiri majore între actele magiceantice ¿i cele din celebrul Ev Mediu sau chiar din a¿a-numitele societå¡itradi¡ionale (mergând pânå în secolul XX). Pe lângå men¡inerea schemelorstructurale ale actelor magice, a legilor fundamentale ale magiei simpatetice,observåm identitå¡i ¿i la nivelul reprezentårilor mitologice (demonice) maiconcrete, materializate în imaginea vråjitoarei, a instrumentarului magic alacesteia ¿.a.m.d., încât ne vine greu så nu spunem cå totul este „ca la noi“.ªi, tot ca ¿i noi, anticii au încercat ¿i ei så demonteze, utilizând un ton maisobru sau mai lejer, credin¡ele „de¿arte“, supersti¡ioase ale semenilor lor.Pentru a ie¿i din hå¡i¿ul practicilor magice nefaste ale vråjitoarelor antice,så ne distan¡åm, asemeni lui Luciliu (Contra supersti¡iei), de iluzionårile„¿arlatanilor“:

„... De aste iele [lamii] påmântene, de Faun ¿i de Numa scoase(Pe seama lor ce nu se pune?), îi intrå teama pânå-n oase.Precum copiilor le pare orice statuie cå tråie¿te,Drept adevår socoate gloata tot ce eresul nåscoce¿te:El då un suflet ce nu este acestor chipuri de aramå,Iluzii ¿i minciuni de¿arte, sårmane må¿ti de panoramå!“ (Satirici, 17).

Capitolul 3

V¢NÅTOAREA DE VRÅJITOARE:

SCURT ISTORIC AL MAGIEI ªI VRÅJITORIEI

P E LÂNGÅ ASPECTUL PASIV pe care-l relevå ini¡ial magia – omul esteun simplu martor al intruziunilor diverselor for¡e în universullui –, activismul ei capåtå relativ repede aspecte contradictorii:

magicianul, cel care ¿tie, cel care poate influen¡a sau chiar ståpâni acestefor¡e înfrico¿åtoare, poate folosi ¿tiin¡a lui într-un sens pozitiv sau negativ(îi poate apåra pe semeni, sau, dimpotrivå, le poate face råu). ¥n Antichitatemagia, dezvoltatå pe suportul credin¡ei, dar ajunså mai apoi la periferiaacesteia, era consideratå drept o ¿tiin¡å activå, o extindere a activitå¡ii ¿i aini¡iativei umane în detrimentul libertå¡ii divine (Bouché-Leclercq, I, 18).A¿a cum am våzut în capitolele consacrate vråjitoriei ¿i divina¡iei însocietå¡ile greacå ¿i romanå, zeii cårora li se adreseazå vråjitoarele sunt celmai adesea zei infernali, suflete ale mor¡ilor, adicå influen¡e inferioare ¿iimpure, respinse de religie. Din cauza acestor implica¡ii, în cea mai mareparte faste, nu putea fi vorba de o ie¿ire deliberatå din sistem, toatå lumea,vråjitori/magicieni ¿i clien¡i având nevoie unul de celålalt ¿i, împreunå, deperpetuarea magiei înse¿i.

¥ncå de la asiro-babilonieni putem observa pozi¡ia însemnatå pe careo ocupa magia în cadrul religiei oficiale. Så nu uitåm cå, de fapt, ¿i gr.mágos (pl. mágoi < iran. < v. persan) semnifica, în accep¡ia lui Herodot,un „preot care interpreteazå visele“. Cele mai vechi texte în care mágosapare cu semnifica¡ia „vråjitor, taumaturg, fermecåtor“ coboarå pânå însec. V î.H. (Bernand, 45). La asiro-babilonieni, zeii aveau templele lor,deservite de marii preo¡i. Regele era mare-preot al zeului na¡ional, ceilal¡imari-preo¡i fiind consacra¡i, ale¿i prin semne; ei erau numi¡i en „ståpân“(enu, în semiticå) ¿i sangu, cu sensul de „administrator al templului“. Acestcler se diviza în conjuratori sau magicieni care puteau så alunge demonii(mašmaš), ghicitori pentru aflarea viitorului (paazu, baru) ¿i dascåli.


Conjuratorii-exorci¿ti utilizau incanta¡iile fie împotriva spiritelor rele, fieîmpotriva strigoilor, fie împotriva vråjitorilor, fie, în sfâr¿it, împotrivabolilor. Dar vråjitorul-magician, Kaššapu, cel care manipuleazå scuipatul¿i veninul, râhû, cel care ac¡ioneazå, epišu, sahiru, cel care închide (prinfermecare) este de asemenea de temut, asemeni spiritelor care îl slujesc.Prin tradi¡ie, femeia este mai dotatå decât bårbatul în ceea ce prive¿tefarmecele ¿i vråjitoria. Vråjitoarea asirianå, Kadištu, este numitå deasemenea ištaritu, prostituata care „degradeazå“ prin maleficiile ei.Legendele care îi învåluie pe vråjitorii ¿i pe vråjitoarele din Chaldeea suntîn mod uimitor asemånåtoare cu cele care-i au ca eroi pe magicienii dintoate timpurile ¿i din toate locurile: aura de mister care le învåluie adevåratullor nume, agilitatea uimitoare, darul celei de-a doua vederi, ac¡iunea asupraelementelor, pactul cu demonii etc. Ei ac¡ioneazå noaptea ¿i au capacitateade a deochea, posedând ochiul råu al lui šêdu (Marquès-Rivière, 86-87).

ªi magia akkadianå se sprijinå pe credin¡a în nenumårate spiritepersonale råspândite pretutindeni, confundate cu obiectele pe care leînsufle¡esc sau, uneori, distincte de acestea. Spiritele råspândite peste totsunt råspunzåtoare de fenomenele naturii, dirijeazå ¿i conduc tot ce mi¿cå.Ele produc binele ¿i råul care stau la baza mi¿cårilor celeste, ståpânescanotimpurile ¿i ordinea acestora, fac så sufle vânturile, så cadå ploile, producprin ac¡iunea lor fenomenele atmosferice, faste sau nefaste; tot ele îi daupåmântului fecunditatea, îl fac så germineze ¿i så dea roade plantelor,guverneazå na¿terea ¿i men¡inerea vie¡ii fiin¡elor ¿i, de asemenea, trimitmoartea ¿i bolile. Spiritele rele sunt ¿i ele peste tot råspândite, ca ¿i celebune: în cer, pe påmânt ¿i în aer, ele se aflå în opozi¡ie unele cu celelalte ¿ise luptå cu înver¿unare. Alternarea victoriilor ¿i a înfrângerilor lor întrerupecursul firesc al lucrurilor în lume prin catastrofe nea¿teptate. Culegerile deimnuri fac un laitmotiv din necesitatea respectårii riturilor de propi¡iere,sanc¡ionând intrarea în legåturå cu spiritele rele prin intermediul practicilormagiei negre, în locul contactårii demonilor fa¿ti, prin intermediul riturilorconsiderate sfinte ¿i pioase, prin intermediul magicienilor autoriza¡i. Peaceastå concep¡ie dualistå se sprijinå întregul edificiu al magiei sacre, almagiei privite ca un comer¡ sfânt ¿i legitim, stabilit prin intermediul riturilorde origine divinå între om ¿i fiin¡ele supranaturale care-l înconjoarå din toatepår¡ile (Lenormant, 135-137).

Magia egipteanå, mult mai elaboratå, este o teurgie nåscutå dindoctrinele unei filosofii teologice deja rafinate, plecând ¿i ea de la cultulunei religii a naturii, la care se adaugå coruperea supersti¡ioaså a unei religii

93Vânåtoarea de vråjitoare

înalte. Existå numeroase mituri ce subliniazå importan¡a Egiptului îndescoperirea magiei, mai toate avându-l ca erou principal pe Thoth, ini¡ialzeu local din Khmonou (aståzi Achmounein, în Egiptul Mijlociu, ora¿ numitHermoupolis de cåtre greci). Mitul îl considerå inventatorul scrierii ¿i, prinurmare, al tuturor ramurilor ¿tiin¡elor ¿i artelor care depind de aceasta.Acestui zeu i se mai atribuie originea magiei, a medicinei, a astronomiei, ateosofiei ¿i a alchimiei. Thoth este întâiul magician, pentru cå el ¿tie sårosteascå formulele magice cu intona¡ia doritå (Bernand, 24). Dintr-oformulå care se roste¿te în timpul ritualului axat pe manipulareaa¿a-numitului inel magic al lui Hermes aflåm pozi¡ia pe care o aveaatotputernicul Thoth, ce avea la degetul såu mic întreg universul, pe care îlrecrea ritual: „Eu sunt Thoth, inventator ¿i ini¡iator al mijloacelor magice¿i al scrierii magice. Vino aici la mine, tu care e¿ti sub påmânt, ridicå-tepentru mine, cel mai mare demon, Noun al infernului, ¿i voi, zei din Nounai infernului, pentru cå eu sunt Heron, cel care se bucurå de marea faimå,ochiul ibisului, ochiul ¿oimului ¿i ochiul fenixului, care cålåtore¿te învåzduh, înve¿mântat în noroi... ¿i în piele... Dacå nu ¿tii ce este în sufleteletuturor egiptenilor, elenilor, sirienilor ¿i etiopienilor ¿i ale altor triburi sauneamuri, dacå nu ¿tii trecutul ¿i viitorul, dacå nu ¿tii nimic despre arta ¿iocupa¡iile lor, despre lucrårile ¿i modul lor de a tråi, despre numele lor ¿idespre numele ta¡ilor ¿i ale mamelor lor, ale fra¡ilor ¿i ale surorilor ¿i alemor¡ilor lor, atunci voi vårsa sângele Kynocephalului [zeul egipteanAnoupew] negru în vasul meu, fårå så-mi fac mie råu, voi pune vasul peun piedestal nou, voi arde sub el osul ¥necatului [Osiris] ¿i în portul Bousirisvoi striga numele celui care va råmâne trei zile ¿i trei nop¡i în fluviu; ¥necatcare, dus de curentul fluviului, a fost aruncat în mare; care a fost învåluitde valurile mårii ¿i de norii aerului. Pântecele lui ¿i tot trupul lui va fi mâncatde pe¿ti, pentru cå nu voi opri pe¿tii så-l månânce ¿i ei nu-¿i vor închidegurile. Voi smulge de la mama lui orfanul [Horus] care nu mai are tatå.Axul påmântului va fi aruncat jos ¿i cele douå capete se vor reuni, sudul vadeveni nord...“ (Lexa, 162-163). ¥ncå din secolul al IV-lea î.H. grecii îldesemnau pe zeul egiptean Thoth cu numele Hermes MercuriusTrismegistos. Lactan¡ius vorbe¿te despre el ca despre un zeu deosebit deputernic: „Hermes afirmå cå cei care-l cunosc pe zeu sunt apåra¡i deatacurile demonilor ¿i cå ei nu se supun nici måcar Sor¡ii“. A¿a cum îlcontureazå textele magice, Thoth este magicianul prin excelen¡å, în acela¿itimp creator ¿i executant, hierofant ¿i protector. ¥ntr-un cuvânt adresat deIsis lui Horus se spune referitor la Hermes: „El a contemplat universul


lucrurilor ¿i våzând, a în¡eles, ¿i în¡elegând, a avut puterea de a manifesta ¿ide a revela. Ceea ce a gândit, a scris; ceea ce a scris, în mare parte a tåinuit,printr-o tåcere în¡eleaptå ¿i vorbind pe ocolite, astfel încât, câtå vreme lumeava dåinui, aceste lucruri så nu poatå fi descoperite. ªi astfel poruncindu-lezeilor, fra¡ii såi, så-l urmeze, a urcat la stele. ¥nså a låsat ca urma¿ pe fiul såu¿i mo¿tenitorul cuno¿tin¡elor sale, Tat, ¿i pu¡in mai târziu pe Asclepios...“(Fecioara lumii, 134). O continuatoare a ¿tiin¡ei magice a lui Thoth-Hermesse dovede¿te a fi Isis, care continuå dezvåluirea de mai sus, explicând cum adevenit ea de¡inåtoarea marilor taine: „Atunci, în prezen¡a celor care-lînconjurau, Hermes s-a dezvinovå¡it, pentru cå nu dezvåluise întreagaînvå¡åturå fiului såu, din pricina tinere¡ii acestuia. ¥nså Eu [Isis], ridicându-må,l-am privit cu ochii mei, care våd secretele nevåzute de la începuturilelucrurilor ¿i, în cele din urmå, am în¡eles limpede cå simbolurile sacre aleelementelor Cosmice erau ascunse împreunå cu secretele lui Osiris...“(idem, 134). Potrivit tradi¡iei egiptene, Isis ar fi nåscocit multe leacurifolositoare sånåtå¡ii omului, fiind iscusitå în ale medicinei. Pentru acestmotiv, dupå ce dobândi nemurirea, Isis î¿i aflå o mare desfåtare în a tåmåduipe oameni. „Muritorilor care-i cereau ajutorul ea le aråta în timpul somnuluileacul cel mai potrivit, astfel vådindu-¿i marea bunåvoin¡å fa¡å de oricineî¿i îndreaptå ruga cåtre ea... Celor suferinzi zei¡a li se ivea în vremeasomnului, îi ajuta så scape de dureri ¿i-i tåmåduia în chip uimitor pe ceicare-i dådeau ascultare. Mul¡i bolnavi în privin¡a cårora medicii nu maitrågeau vreo nådejde cå s-ar putea tåmådui, fiind boala lor atât de grea, auscåpat mul¡umitå lui Isis. Mul¡i orbi sau schilozi, dupå ce au alergat sådobândeascå ajutorul zei¡ei, s-au våzut tot atât de sånåto¿i cum fuseserå laînceput. Tot Isis descoperi ¿i mijlocul prin care omul poate ajunge nemuritor.Cu ajutorul acestuia pe fiul såu Horus nu numai cå l-a înviat, dupå ce a fostucis prin uneltirile Titanilor – le¿ul lui fusese gåsit sub apå –, dar Isis i-adåruit nemurirea... El a învå¡at de la Isis, maicå a sa, me¿te¿ugul tåmåduirilor¿i al ghicitului, ajungând binefåcåtor al neamului omenesc, mul¡umitåoracolelor sale ¿i datoritå tåmåduirilor“ (Diodor din Sicilia I, XXV, p. 41).

Din punctul de vedere al reprezentårilor, religia greacå constituie unansamblu mai abstract decât universul magiei. Prin intermediul miturilorgrece¿ti este exprimatå o în¡elepciune care, pentru cå n-a gåsit încå o formåde discurs filosofic, nu este mai pu¡in coerentå. Magia, dimpotrivå, nupåråse¿te lumea experien¡ei concrete, a rezultatului tangibil. ¥n loc sådefineascå un ideal care justificå sacrificiile ¿i care protejeazå interdic¡iile,lumea vråjitorului nu cunoa¿te decât satisfac¡ia ¿i råzbunarea imediatå.


Reprezentarea magicå tinde spre elaborarea unei savoir-faire, ¿i nu a uneifilosofii, a unei etici, cum este cazul religiei. De aceea vråjitoria se referåmai ales la ¿tiin¡e ca astronomia, farmacopeea, geologia etc. decât la principiifilosofice sau morale (Bernand, 74-75). ªi Plinius cel Båtrân (23-79)surprinde aceastå legåturå a magiei cu lumea concretå, realå: „Magia... s-anåscut ini¡ial din medicinå, ¿i acest lucru e în afara oricårei îndoieli; ¿i, subaparen¡a de a avea ca obiect sånåtatea noastrå, ea s-a suprapus ca o altåmedicinå, mai profundå ¿i mai sfântå. ¥n al doilea rând, cu promisiunilecele mai mågulitoare ¿i cele mai seducåtoare ea a atins domeniul religiei,în legåturå cu care neamul omenesc este aståzi încå foarte orb. ¥n sfâr¿it, eaa fost încorporatå în arta astrologicå; or, orice om este dornic de a-¿i cunoa¿teviitorul ¿i orice om crede cå aceastå cunoa¿tere î¿i are originea în ceruri...Astfel, ¡inând legate spiritele cu o întreitå legåturå, magia s-a ridicat la oasemenea înål¡ime încât aståzi ea chiar prevaleazå la un numår de popoare,iar în Orient porunce¿te regilor regilor. Fårå îndoialå cå în Orient a fostinventatå, în Persia, de cåtre Zoroastru“ (Hist. nat., XXX, apud Bernand, 53).O legåturå asemånåtoare, care include magia atât în rândul ¿tiin¡elorconcrete, ale trupului, cum este medicina, cât ¿i între cele ale sufletului,este eviden¡iatå de Socrate în Charmide: „... Când m-a întrebat dacå ¿tiuleacul pentru durerea de cap, i-am råspuns, nu fårå oarecare stingherealå,cå îl ¿tiam. – Care este acest leac? m-a întrebat. I-am råspuns cå era o plantå,la care se adaugå o incanta¡ie [épôidè dé tis tôi pharmakôi]...“. Mai departeSocrate precizeazå cå incanta¡ia nu se aplicå unei singure pår¡i a corpului, ciasupra întregului corp. ªi adaugå: „Aceasta este incanta¡ia noastrå. Amînvå¡at-o, în armatå, de la un medic trac, unul din discipolii lui Zalmoxis care,spunea, ¿tie så-i facå pe oameni nemuritori. Acest trac mi-a spus cå greciiaveau dreptate så vorbeascå a¿a cum î¡i spun, dar Zalmoxis, a adåugat el,regele nostru, care este un zeu, afirmå cå dacå ochii nu pot fi vindeca¡iindependent de cap, nici capul independent de trup, acest trup la rândul lui nupoate fi tåmåduit decât împreunå cu sufletul ¿i cå, dacå medicii greci suntneputincio¿i în fa¡a celei mai mari pår¡i a bolilor, aceasta se datoreazånecunoa¿terii ansamblului; la fel, atunci când întregul este bolnav, partea nupoate fi vindecatå“ (Platon, Charmide, 155 d-156 d; apud Bernand, 120-121).

¥n fragmentul de mai sus din Platon este adus în prim-plan un alt termencare-l desemneazå pe magicianul-vråjitor, pharmakeús, phármakos (de laphármakon „iarbå, o plantå cu uz medicinal ¿i magic“; drog; apudP. Chantraine), pharmakeùs desemnând un „preparator de drog, un otråvitor,un magician“ (Sofocle, Platon, Plutarh); pharmakís „magicianå, vråjitoare“


(Aristofan, Demostene). Mai mult, pharmakós era „victima expiatorie“, omulpe care cetatea îl expulzeazå de pe teritoriul ei pentru a se purifica de oriceimpuritate, pentru a preveni sau a anihila în acest fel o calamitate naturalåcare s-ar putea dezlån¡ui în scopuri punitive. Acela¿i pharmakòs „magician“apare ¿i în Biblie. ¥n Ie¿irea (7, 11-12) asiståm la confruntarea magicienilorfaraonului cu Moise ¿i Aaron: „Atunci a chemat ¿i Faraon pe în¡elep¡iiEgiptului ¿i pe vråjitori [toùs sophistàs Aigyptou kaì toùs pharmakoús] ¿i aufåcut ¿i vråjitorii egiptenilor [oi epaoidoì tôn Aigyptíon] asemenea lucru cuvråjile lor [taîs pharmake’as autôn]. Fiecare din ei ¿i-a aruncat toiagul ¿i s-afåcut ¿arpe. Dar toiagul lui Aaron a înghi¡it toiegele lor“ (cf. Bernand, 47-48).Acest episod introduce diferen¡a dintre ac¡iunea magicå ¿i miracol, care,din punct de vedere teologic este un atribut numai al lui Dumnezeu.Coranul atribuie ¿i el origini divine magiei. ¥ngerii au legåturi strânse cu magiaa cårei origine, dupå Coran (2, 102), provine de la doi îngeri din Babel, Harût¿i Marût, care au descoperit magia ¿i i-au învå¡at pe oameni. Este vorba,evident, de o magie negativå, pentru cå i-au învå¡at numai ce este råu.

Statutul magicianului, din persoanå demnå de cea mai mare încredere,din preot oficial, mesager al divinului, se schimbå destul de repede,ajungând så desemneze un proscris, un practicant neoficial, obscur, al unorrituri cândva indispensabile bunului mers al cetå¡ii. Se observå o pierderetreptatå a credibilitå¡ii: „La Roma sau în împrejurimile ora¿ului, pe de oparte, s-au întâmplat în iarna aceea mai multe minuni, iar, pe de altå parte,s-au zvonit multe [vrute ¿i nevrute], dându-li-se cu nesocotin¡å crezare,a¿a cum se întâmplå de obicei când sufletul omului e ståpânit de teamareligiei. Mersese vestea cå «un copila¿ de ¿ase luni, nåscut din pårin¡i liberi,a strigat în pia¡a de legume: triumf!»; cå în oborul de vite, un taur se urcasesingur pânå la catul al treilea ¿i, speriat de zarva fåcutå de cetå¡eni, s-aaruncat jos de acolo; cå pe cer s-au aråtat ni¿te limbi luminoase de foc închipul unor nave; cå templul Speran¡ei ce se aflå în pia¡a de legume a fostlovit de tråsnet; cå în Lanuvium, suli¡a Junonei s-a mi¿cat de la sine; cå uncorb a zburat în templul Junonei ¿i s-a a¿ezat chiar deasupra altarului; cåîn ¡inutul Amiternium s-au våzut ni¿te stafii, cu chipuri de oameni, îmbråcateîn straie albe, dar nimeni nu s-a putut apropia de ele; cå în Picenum a plouatcu pietre; cå, la Caere, tablele cu oracolele destinului s-au mic¿orat de lasine, iar în Gallia, un lup i-a smuls unui osta¿ din strajå sabia din teacå,fugind cu ea“ (Titus Livius, XXI, 62).

¥ncå în societatea mesopotamianå, faptul de a pricinui cuiva un råuprin mijloace magice era considerat o crimå. Codul lui Hammurabi(sec. al XVIII-lea î.H.) ¿i codul asirian (a doua jumåtate a mileniului


al II-lea î.H.) tratau, printre altele, ¿i despre aceste delicte. „Dacå cineva,bårbat sau femeie, se îndeletnice¿te cu farmecele ¿i, prins asupra faptului,este dovedit vinovat, så fie dat mor¡ii“ (Reiner, 77). Legile asirieneprevedeau pedeapsa cu moartea pentru cei dovedi¡i ca vråjitori. ¥n Iudeea,ca ¿i în Egipt, magicienii erau pedepsi¡i cu moartea. ¥n Ie¿irea se poate citi(22, 18): „Pe vråjitori så nu-i låsa¡i så tråiascå“. Pedeapsa obi¿nuitå eramoartea prin lapidare. Platon spune în Legile sale (cartea XI): „Cel careprin legåturi (noduri), incanta¡ii, farmece ¿i alte vråjitorii se pregåte¿te såfacå råu, dacå e ghicitor sau interpret al prezicerilor, så fie ucis. Dacå nu,el va fi pedepsit dupå voia judecåtorului“.

¥nainte de a trece la prezentarea unor etape marcate de scådereaprestigiului practicilor divinatorii, nu atât a popularitå¡ii, cât a sus¡ineriioficiale, consideråm cå este necesar så amintim atitudinea pe care a luat-oClaudius în fa¡a Senatului roman: „Apoi Claudius a fåcut un raport în Senatasupra colegiului haruspicilor, spre a nu låsa så se stingå din nepåsare ¿tiin¡acea mai veche din Italia: «Adeseori, zicea el, în împrejurårile grele alestatului, romanii au apelat la ei; prin sfatul lor au fost restabilite ceremoniile¿i au fost practicate apoi conform ritualului; mai marii etruscilor, fie de lasine, fie la îndemnul senatorilor romani, au påstrat aceastå ¿tiin¡å ¿i autransmis-o familiilor lor, ceea ce acum se întâmplå mai greu, din pricinaindiferen¡ei generale fa¡å de frumoasele deprinderi ¿i, totodatå, fiindcå seextind cultele stråine. ¥n prezent, starea statului este înfloritoare; dar trebuieså aducem mul¡umiri bunåvoin¡ei zeilor, ca nu cumva ceremoniile noastresacre, pe care le-am respectat când eram în primejdie, så fie date uitårii».S-a redactat apoi o decizie a Senatului prevåzând ca pontifii så vadå ce anumetrebuie men¡inut ¿i întårit din ritualul haruspicilor“ (Tacitus, Anale, XI, 15;subl. noastrå – A.O.).

La Roma, Legea celor Douåsprezece Table, pedepsea vråjirea, legarearecoltelor. Mai târziu pretorii, Senatul, împåra¡ii i-au reprimat cu severitatepe chaldeeni (astrologi), pe matematicieni, pe vråjitori ¿i ghicitori1. Existauînså cazuri când numai reaua inten¡ie a magilor era pedepsitå: „Statuia

1 „¥n privin¡a izgonirii din Italia a astrologilor, s-a redactat o decizie a Senatului, asprå,dar fårå rezultat“ (Tacitus, Anale, XI, 52). ¥n 139 pretorul Cornelius Hispallus i-a alungatpe chaldeeni din ora¿ ¿i le-a poruncit în plus så påråseascå Italia în zece zile (apudBouché-Leclercq, IV, 325). De notat cå astrologii (chaldeii) mai fuseserå izgoni¡i ¿i deTiberius: „S-au luat apoi decizii ale Senatului de izgonire din Italia a astrologilor ¿i amagilor: dintre ace¿tia, Lucius Pituanius a fost aruncat de pe Stânca Tarpeianå, iar pe PubliusMarcius consulii l-au pedepsit så fie scos dincolo de poarta Esquilinå ¿i, dupå ce au poruncittrompetelor så sune, så fie executat dupå vechiul obicei“ (Tacitus, Anale, II, 32).


viteazului Horatius Cocles, care fusese ridicatå la Roma în comi¡iu, fiindlovitå de tråsnet, s-au chemat din Etruria haruspici pentru a purifica locultråsnit prin sacrificii de ispå¿ire oferite zeilor. Dar ei, care erau cu gând råu¿i du¿månos fa¡å de poporul roman, au început så înlåture efectele acesteirele prevestiri prin ceremonii potrivnice. Ei au sfåtuit cu råutate så se mutestatuia într-un loc mai jos, înconjurat de o mul¡ime de case care opreau dintoate pår¡ile lumina soarelui. Sfatul le-a fost urmat, dar în urmå s-a descoperitperfidia lor. Fiind adu¿i în fa¡a poporului, au mårturisit crima ¿i au fost uci¿i.S-a recunoscut, ¿i probe evidente au aråtat în urmå, cå statuia trebuia a¿ezatåîntr-un loc înalt. Atunci numaidecât ea a fost mutatå într-un loc mai ridicat,în pia¡a unde se aflå templul lui Vulcan, ¿i în urma acestei schimbåri poporulroman s-a sim¡it bine ¿i fericit. ¥n amintirea perfidiei haruspicilor etrusci ¿ia pedepsirii lor s-a fåcut acest vers de spirit, pe care copiii îl cântå în totora¿ul: Un sfat råu aduce nenorocire aceluia care-l då“ (Annales maximi,Statuia lui Horatius Cocles. Perfidia haruspicilor etrusci, 25-26).

Mai târziu, Diocle¡ian ¿i Maximian au interzis categoric astrologia (ArsMathematica), iar Constantin, în Constitu¡ia sa de la 1 februarie 319 ¿i încea de la 15 mai 319, a proscris haruspiciile. De fapt, erau interzise doarsacrificiile domestice, în timp ce arta oficialå a haruspiciilor, arta fulguralå¿i haruspicina erau aprobate dacå se desfå¿urau în templele ¿i edificiilepublice. ¥n caz contrar, preotul care le-ar fi slujit ar fi fost ars de viu,consultantul – deportat pe o insulå, ¿i toate bunurile confiscate1. De uninteres deosebit se bucurå încå oniroman¡ia. Constan¡iu, în edictul såu din25 ianuarie 357, condamnå atât magia, cât ¿i divina¡ia: haruspicii,matematicienii, hariolii, augurii, ghicitorii, magii etc. Dupå precizårile ¿irevenirile întreprinse de Valentinian (371, care disjungea haruspicinade magie2), Valens (Imperiul de Råsårit) ¿i Theodosius, Codul lui Iustinianne oferå o nouå perspectivå asupra magiei: reputa¡ia magicienilor era aceeade otråvitori (de¿i magia meteorologicå era admiså, întrucât provocarea ploii1 „Nici un haruspiciu så nu se apropie de pragul altui om, chiar ¿i pentru un motiv stråinde divina¡ie; ci orice prietenie cu oameni de acest fel, oricât de veche ar fi, trebuie så fieruptå. Haruspiciul care va intra într-o caså, alta decât a sa, va fi ars, iar cel care-l va atrageprin promisiuni ¿i cadouri va fi, dupå ce i se va confisca averea, trimis pe o insulå. Astfel,cei care vor dori så se supunå supersti¡iilor lor vor putea exercita în public ritul respectat.Cel care denun¡å înså o asemenea crimå nu este, dupå noi, un delator, ci un om demn derecompenså“ (Cod. Theod., IX, 16, 1, apud Bouché-Leclercq, IV, 334-335).2 Se spune cå, la începutul guvernårii sale, Valentinian suferea de o boalå pe care oatribuia maleficiilor du¿manilor. A¿a s-ar explica cele douå edicte îndreptate împotrivamagiei ¿i sacrificiilor nocturne (cf. Bouché-Leclercq, IV, 344).


sau aducerea timpului frumos era de interes general). Este interesant deobservat, în aceastå perioadå, diversitatea practicilor divinatorii, carecuno¿teau multe inova¡ii. ¥n timpul guvernårii lui Valens, demascarea unuipresupus complot (func¡ionari care ar fi vrut så afle care va fi succesorulacestuia), s-a soldat cu un nou val de persecu¡ii ale celor ce practicaudivina¡ia. Mårturia uneia din persoanele implicate în acest scandal (pe numeHilarius) ne oferå informa¡ii interesante referitoare la evolu¡ia sincreticå apracticilor divinatorii: „Am construit, mårinimo¿i judecåtori, din vårgu¡ede aur, sub înspåimântåtoare auspicii, aceastå funestå måsu¡å pe care ovede¡i, asemånåtoare trepiedului de la Delphi ¿i, dupå ce am sfin¡it-o, potrivitritualului, prin rugåciuni, cântece cu sens ascuns ¿i pregåtiri multe ¿i felurite,am pus-o în mi¿care. Felul de a o întrebuin¡a, ori de câte ori se cer råspunsuriîn lucruri tainice, este acesta. Se a¿azå în mijlocul unei camere purificatepretutindeni ¿i unse cu mirodenii arabice, iar deasupra i se pune o tavårotundå ¿i tot curatå, fåcutå cu me¿te¿ug din diferite materii metalice. Pemarginea acestei tåvi sunt gravate cele douåzeci ¿i patru de litere alealfabetului la distan¡e egale, bine måsurate, una de alta. Cineva îmbråcat înhaine de in ¿i, de asemenea, în sandale de in, legat cu o panglicu¡å de jurîmprejurul capului, purtând în mânå o ramurå de arbore sfânt ¿i invocândprin cântece speciale divinitatea autoare a prezicerilor, conduce în picioaretot ceremonialul. ºinând deasupra tåvii atârnat un inel foarte sub¡ire, fåcutdintr-un fir din care se face pânza de corabie ¿i sfin¡it dupå învå¡åturilemistice, acest inel la intervale distincte cade pe fiecare din literele care-latrag, pânå ce formeazå, ca råspunsuri la întrebåri, versuri eroice, cu ritm ¿imåsurå, întocmai cum sunt cele pythice sau cele date de oracolelebranchizilor. Fiindcå la întrebarea noastrå, cine va urma împåratului de acum,ni s-a råspuns cå va fi unul distins din toate punctele de vedere, ¿i inelul aformat douå silabe, THEO, la adaosul ultimei litere, unul din cei de fa¡å astrigat «Theodorus!», necesitatea fatalå a prezicerii dictându-i acest nume.Altå întrebare nu s-a mai pus, cåci era clar pentru noi cå acesta era indicatde oracol“1 (Ammianus Marcellinus, XXIX, 1, 29). Abia dupå cre¿tinare,în Imperiu a fost pronun¡atå pedeapsa cu moartea împotriva oricårei persoanecare ar fi practicat magia, ce devenea astfel un delict grav.

Pentru a încheia aceastå rapidå trecere în revistå a modificårilorsemnificative înregistrate de statutul magicianului în lumea greacå ¿i romanå,vom aduce un ultim exemplu din perioada cre¿tinå a Imperiului Roman, oadevåratå predicå a lui Pseudo-Origene îndreptatå împotriva divina¡iei, a

1 De fapt, Theodosius va fi cel care va ajunge împårat.


magiei în general: „To¡i oamenii pio¿i trebuie så ¿tie cå augurii, divina¡iile,mijloacele de apårare, farmecele damnabile sunt capcane ¿i în¿elåciuni alediavolului, råmå¿i¡e ale idolatriei, iluzii ¿i påcate ale sufletului. Dar oameniidin vremea noastrå au recurs la farmece ¿i fermecåtori, se folosesc de ligaturi¿i de mijloace de protec¡ie, utilizeazå maleficiile, scriu unele caractere pehârtie, pe plumb sau pe staniu ¿i le leagå de o parte bolnavå a corpului. Al¡iise folosesc de farmece împotriva mu¿cåturilor ¿erpilor ¿i împotriva atacurilordemonului ¿i a blasfemiilor; al¡ii îi farmecå pe fermecåtorii în¿i¿i, ¿i ace¿tiasunt fermeca¡i. Tot aici adaugå credin¡a în strånut, studierea påsårilor laîntâlnirea cu acestea, a cântecului lor“... (Marquès-Rivière, 149;cf. P. Batiffol, La littérature grecque, Paris, 1897)1.

Prezen¡a elementului demonic, cel care face legåtura între lumeaumanului ¿i cea a supranaturalului, se contureazå, încå din primele încercåride definire a magiei, drept un element de referin¡å care va strânge în jurullui, mai târziu, toate reprezentårile legate de vråjitorie (magia neagrå). ¥ntr-olucrare celebrå din secolul al VII-lea, Etimologiile, Isidor din Sevilla defineaastfel magia: magia este un artificiu oferit oamenilor, în numeroase locuri ¿iepoci, de cåtre „îngerii cei råi“ sau demoni. El spune cå magii (magicienii)sunt în general recunoscu¡i ca malefici (råufåcåtori) pentru cå ei comit crimeoribile, perturbå spiritele, ucid oamenii prin intermediul farmecelor ¿i-i în¿alåprin iluzii (Kieckhefer, 16). Enumerarea procedeelor magice practicate înaceastå perioadå marcheazå, dupå cum se vede, încå o puternicå înrâurire acredin¡elor antice, de¿i din ce în ce mai pregnant se contureazå reprezentårilecre¿tine ale problemei. Isidor din Sevilla men¡ioneazå urmåtoarele tipuri demagie: geoman¡ia (o formå de divina¡ie care utilizeazå påmântul);hidroman¡ia (care avea ca element de bazå apa); aeroman¡ia (aerul);piroman¡ia (focul); incanta¡ia (formulele verbale); augurii, auspiciile (zborul,cântecul påsårilor etc.); necroman¡ia (reînvie ¿i chestioneazå mor¡ii);astrologia (studiazå pozi¡ia astrelor) ¿.a.m.d. Din cauza acestei apropieri desupranaturalul malefic, ¿i în perioada urmåtoare s-au conturat, în diferite

1 O predicå atribuitå Sfântului Éloi oferå informa¡ii ¿i în legåturå cu mentalitateapopula¡iilor din Galia referitor la acest subiect: „Fra¡ii mei, så nu påstra¡i nici un obiceiprofan al pågânilor; så nu-i consulta¡i pe caraios, nici pe ghicitori, nici pe vråjitori, nici pefermecåtori... nimeni så nu aga¡e la gâtul unui om sau al unui animal filactere, chiar oferitede fe¡e biserice¿ti ¿i a¿a-zi¿i sfin¡i sub pretextul cå ele con¡in fragmente din Scripturå...Nici o femeie nu trebuie så aga¡e ambrå, succinos, la gâtul såu... ¥n caz de boalå, så numerge¡i så cåuta¡i fermecåtori, ghicitori, vråjitori, ¿arlatani ¿i så nu pune¡i filactere diabolicela fântâni, copaci ¿i la råspântiile drumurilor...“ (citat Dict. Arch. Chrèt.).


societå¡i, persecu¡ii ale magicienilor. Legea vizigo¡ilor pedepsea cu amenzi,închisoare sau exil practicarea magiei. Biserica, la rândul ei, îi excomunicape magicieni (Conciliul din Agda, 506, Torino, 567, Toledo, 693 etc.). Legeamerovingianå era destul de blândå: Fredegonda a fåcut excep¡ie, pedepsindu-lsever pe galo-romanul Mummolus ¿i exilându-l la Bordeaux, unde a muritîn urma torturilor (a fost acuzat cå i-a omorât copiii prin magie). ¥n LiberP½nitentialis a arhiepiscopului Teodor de Canterbury (668-690) pedeapsatipicå pentru vråjitorie era condamnarea la un post pe un anumit interval detimp (Robbins, 28). Carolingienii, influen¡a¡i de Bisericå (Conciliul dinPaderborn, în 785), pronun¡å pedeapsa cu moartea împotriva vråjitorilor.Totu¿i, în mod tradi¡ional, pedeapsa ecleziasticå era excomunicarea: Bisericaurma doctrina canonului Episcopi (905), care considera magia drept o iluziediabolicå (Maxwell, 147). ¥n timpul regelui Atelstan (925-939), în Anglia,se prevedea pedeapsa cu moartea pentru crimele cu ajutorul vråjilor. Maitârziu, Wilhelm Cuceritorul (1066-1087) a înlocuit aceastå pedeapså cu exilul(Robbins, 28). ¥n råsåritul Europei, mai precis în Rusia, dupå cre¿tinarea carea avut loc în secolul al X-lea, în Regulamentul lui Vladimir cel Sfânt(980-1015), între faptele ce cådeau sub inciden¡a judecå¡ii biserice¿ti senumårau: vråjitoria, manipularea plantelor de leac, farmecele ¿i ghicitul. Estecunoscut faptul cå în 1024 mul¡imea le-a lin¿at pe „femeile cele rele“ dinregiunea Suzdalului, iar, în 1071, din cea a Rostovului (Gol¡man, 121).

¥n secolul al XII-lea, teologul Hugues de Saint-Victor distingea deasemenea tipuri de magie care conservau liniile directoare trasate înAntichitate: mantica, în care intrau necroman¡ia, divina¡ia prin cele patruelemente (påmântul, aerul, focul ¿i apa); mathematica: haruspiciile, augurii,horoscopul; sortilegium: cercetarea sor¡ilor; maleficium: vråjitoria;prestigium: iluzia. Erau considera¡i malefici (vråjitori) „cei care prindescântece, legåturi demonice sau alte forme de leacuri nelegiuite comitacte oribile cu ajutorul ¿i prin încurajarea demonului“ (Kieckhefer, 16). ¥nacela¿i secol, letopise¡ele ruse men¡ioneazå ¿i ele nelegiuiri comise devråjitori la îndemnul diavolului: „Anul 6632 (1124): s-au ridicat vråjitoriimincino¿i în Suzdal ¿i au båtut copii, femei, la porunca diavolului ¿i ademonilor, pentru cå ace¿tia ¡in grânele ¿i trimit foamete, ¿i a fost tulburaremare, ¿i foamete era în toatå ¡ara...“ (Saharov, 16). Celebrul cålåtor ¿inegustor arab Abu-Hamid al-Gharnati, în trecere prin Kiev în 1153, descrie„proba apei“ pe care trebuiau s-o treacå presupusele vråjitoare ruse:„¥n aceastå ¡arå, femeile båtrâne sunt acuzate de vråjitorie cam la douåzecide ani o datå, ceea ce stârne¿te o emo¡ie generalå în sânul popula¡iei. Sunt


prinse ¿i adunate la un loc toate suspectele pentru a fi aruncate în marelefluviu care trece pe acolo, cu gleznele ¿i mâinile legate. Cele care plutescsunt declarate vråjitoare ¿i arse; cele care se duc la fund sunt disculpate deorice bånuialå de vråjitorie ¿i eliberate“ (Klanczay, 224). Dupå cum se vede,de¿i având un ascendent demonic, vråjitoria nu fusese consideratå o erezie.O primå tentativå a avut loc în anul 1144, când papa Lucius II s-a pronun¡atnesigur ¿i neconvingåtor în legåturå cu necesitatea unei pedepse potrivitepentru erezie. Cu toate acestea, peste patru ani a promulgat prima inchizi¡ieepiscopalå ¿i a poruncit episcopilor så organizeze anchete sistematice(inquisitio) în cazul devierilor de la învå¡åtura oficialå a Bisericii(Robbins, 176). ¥n curând s-a observat cå inchizitorii locali nu corespundrespectivei sarcini, ¿i papa Inocen¡iu III îi numea pe inchizitori de la Vatican,dându-le puteri depline, ce depå¿eau drepturile administratorilor locali.

Angela de La Bart a fost prima femeie arså pentru „vråjitorie“, laToulouse, în 1275 – spun sursele occidentale. La Carcassone femeia arecunoscut cå are un copil fåcut cu diavolul, nåscut cu cap de lup ¿i cu coadåde ¿arpe ¿i cå, pentru a-l hråni, trebuia så fure copii. ¥n Histoire de Languedocse spune cå aceastå femeie a fost arså în 1274 (Robbins, 435). Totu¿i, victimeale rugului au cåzut încå mai înainte vråjitoarele din Rusia. ¥n 1227, dupåspusele cronicarului, în Novgorod patru vråjitori au fost adu¿i în curteaarhiereului ¿i ar¿i, în pofida opozi¡iei boierilor; mai apoi au fost arse la Permîncå zece vråjitoare (Zabâlin, 186). Fårå ca Biserica ortodoxå ruså såsanc¡ioneze drastic fenomenul vråjitoriei, a¿a cum se petrecea în acelmoment în Vest, dupå o nouå perioadå de foamete la Vladimir, între 1271¿i 1274, episcopul Serapion taxa drept „supersti¡ios“ obiceiul de a atribuiflagelurile naturii vråjitoarelor (Klanczay, 224). Trebuie så spunem cåatitudinea autoritå¡ii religioase fa¡å de vråjitori ¿i vråjitorie (magie neagrå)s-a modificat o datå cu sfâr¿itul secolului al XII-lea, sub efectul a douå cauze,legate între ele: pe de o parte, afirmarea ereziei valdenzilor ¿i albigenzilor;pe de altå parte, o voin¡å crescândå de evanghelizare. Concret, la cererealui Konrad von Marburg, primul inchizitor oficial al Germaniei, papaGrigore al IX-lea a publicat succesiv douå bule (din 1232 ¿i 1233) careenumerau toate crimele fåptuite de secta împotriva cåreia lupta Konrad. Eravorba – credeau inchizitorul ¿i pontiful – de o societate secretå în carenovicii sårutau fundul unui broscoi râios ¿i al unei pisici negre, ¿i seprosternau în fa¡a unui bårbat palid, slab ¿i rece ca ghea¡a. La aceste întruniridiabolice, participan¡ii îl adorau pe Lucifer, se dedau la cele mai neru¿inatedezmå¡uri sexuale, iar de Pa¿te primeau ostia pentru ca apoi s-o scuipe pe


gunoaie (Delumeau, II, 264-265). Iatå conturatå tipologia a ceea se va numicurând „sabatul“ ¿i, opuså cre¿tinismului, o antireligie amenin¡åtoare.Includerea practicilor de magie albå, de fapt, de magie în general, în celede magie neagrå, cumulate cu profanarea Bisericii, au început så fie un loccomun în descrierea practican¡ilor lor, a vråjitorilor. Joseph Hansen(Zauberwahn, Inquisition und Hexenprozess im Mittelalter und die Enstehlungder grossen Hexenverfolgung, München, 1900) ¿i Henry Charles Lea(The History of the Inquisition in the Middle Ages, New York, 1883) au avansatideea cå Inchizi¡ia, ¿i nu vråjitoarele, au inventat vråjitoria la mijloculsecolului al XIV-lea: „Persecu¡ia contagioaså a vråjitorilor ¿i vråjitoarelore un produs al teologiei medievale, al institu¡iilor ecleziastice ¿i al proceselorintentate magiei de papalitate ¿i Inchizi¡ie. Acestea, sub influen¡ademonologiei scolastice, au fost tratate la fel ca procesele împotriva ereziei“(apud Eliade-2, 1997, 91). Este înså interesant faptul cå asemenea locuricomune atribuite vråjitoriei occidentale, care au constituit punctul forte alacuzelor Inchizi¡iei, se regåsesc ¿i în areale izolate, îndepårtate: „De fapt,toate elementele asociate vråjitoarelor europene sunt – cu excep¡ia lui Satan¿i a sabatului – revendicate de yoghinii ¿i de magicienii indo-tibetani. ªidespre ei se crede cå zboarå prin aer, devin invizibili, ucid de la distan¡å,ståpânesc demoni ¿i stafii ¿.a. Mai mult decât atât, unii sectan¡i indieniexcentrici se laudå cå încalcå toate tabuurile religioase ¿i regulile sociale;cå practicå sacrificiul uman, canibalismul ¿i tot felul de orgii, inclusiv rela¡iisexuale incestuoase, cå månâncå excremente, animale gre¡oase ¿i cådevoreazå cadavre umane“ (idem, 92).

Pânå în 1350 (când la Toulouse ¿i Carcassone au fost ar¿i 600 de oameniacuza¡i de erezie) domeniul vråjitoriei cuprindea farmecele, reminiscen¡eale unor supersti¡ii încå foarte råspândite, toate având o origine pågânå. ¥nprimele treisprezece secole vråjitoria a fost pedepsitå cu moartea numai dacådåunase cumva; ghicitul ¿i descântatul erau asimilate prostitu¡iei ¿i sepedepseau în acela¿i fel. ¥n bula din 1258 papa Alexandru IV le permiteainchizitorilor så-i ancheteze pe fermecåtori, atunci când ¿tiin¡a lor intra încontradic¡ie cu dogmele credin¡ei. Se pune astfel întrebarea: de ce Inchizi¡iaa sim¡it imperios nevoia transformårii vråjitoriei în erezie? ¥n preajma anului1320 vânåtoarea ereticilor albigenzi, sau oricum s-ar fi numit ei, se încheiase¿i anchetatorii „råmåseserå fårå obiectul anchetei“ (Robbins, 220).¥ntr-adevår, se pare cå vråjitoria a fost inventatå pentru a acoperi un gol.¥ntre anii 1350 ¿i 1400 diferite tribunale le permiteau inchizitorilordominicani så închege teoria magiei ca trådare a lui Dumnezeu, care era


consideratå în epocå „cea mai serioaså ¿i mai mare dintre toate crimele“. ¥ngeneral, în secolul al XIV-lea legile biserice¿ti au acordat o aten¡ie mai maredomeniului farmecelor. ¥n 1310 Conciliul din Trèves a interzis ghicitul,po¡iunile de dragoste, invocarea duhurilor ¿i alte opera¡iuni asemånåtoare.Dar aceste legi nu prevedeau încå pactul cu diavolul ¿i zborurile la sabat(de¿i unele men¡iuni referitoare la aceste acuze s-au înregistrat în uneleprocese de la Toulouse; Robbins, 219). ¥n 1371 în Anglia, un bårbat arestatpentru vina de a poseda un craniu, un cap de mort ¿i o carte de vråjitorie(grimoire), a fost eliberat dupå ce a promis cå nu va mai practica ritualurimagice (idem, 28). Nici cunoscu¡ii stregoni, luptåtori pentru fertilitate, nuerau învinui¡i de crime teologice cunoscute: se fåceau vinova¡i doar dedistrugerea recoltelor ¿i de proferarea de vråji asupra copiilor. Abia în 1634(dupå 850 de procese ¿i denun¡uri înaintate Inchizi¡iei din Aquileia ¿iConcordia) întâlnim prima acuza¡ie aduså acestor vråjitori pentru celebrareasabatului diabolic tradi¡ional (Eliade-2, 1997, 97).

Dacå un secol în urmå Biserica ruså nu sanc¡iona prea drasticsupravie¡uirea unor reminiscen¡e pågâne, în secolul al XIV-lea se face sim¡itåo concertare a atacurilor îndreptate împotriva celor care practicau vechi riturimagice, mai ales cå ele erau îndreptate ¿i împotriva membrilor familiei¡arului. ¥n Codicele Paisie se spune: „Al¡ii se ploconesc focului ¿i pietrelor,¿i râurilor, ¿i izvoarelor, ¿i bereginiam [duhuri ale apelor], ¿i copacilor. ªinu numai înainte, în pågânåtate, ci mul¡i ¿i acum, numindu-se cre¿tini. ªisar peste foc, încålzesc båile pentru cei mor¡i ¿i-i cheamå så se spele. Ei î¿izic cre¿tini, dar dupå fapte sunt cu totul altcumva. Ce fel de cre¿tini sunt ei,dacå pleacå urechea la prevestirile dupå stele, dupå glasul påsårilor, cred învråjitorie ¿i ghicit, în vise, pun lumânåri la izvoare“... (Slovo sv. otca IoannaZlatoustago o tom, kako pervoe pogani susce verovali v idoly i treby imklali (Po Pais’evskomu sborniku, apud Cerepanova, 194-195). Fiulcneazului Ivan Kalita, Simion cel Mândru (1340-1353) s-a despår¡it de primasa so¡ie pe motiv cå i se pårea cå fusese vråjitå. ¥n biografia cneazului sescrie cu acest prilej: „ªi marii cneaghine Eupraksia i-au fåcut farmece lanuntå: ståtea ea în pat cu marele cneaz ¿i ea îi pårea lui ca moartå“. ¥n secolulal XV-lea, într-un mesaj adresat de mitropolitul Fotie locuitorilorNovgorodului (1410), se încerca declan¿area unei campanii educative demaså îndreptate împotriva vråjitorilor, care trebuia så fie convin¿i så renun¡ede bunå voie la maleficiile lor: „Så-i învå¡a¡i ca så nu mai asculte tot felulde basne, så nu le mai primeascå pe babele rele [i.e. vråjitoare], nici noduri,nici descântece, nici ierburi, nici farmece, ¿i dacå fac acestea, în acest fel


î¿i vor atrage mânia Domnului. ªi unde se aflå babe rele, învå¡a¡i-le, ca såînceteze ¿i så se cåiascå de acestea“ (Cerepanova, 196).

¥n prima jumåtate a secolului al XV-lea, în Pskov, în timpul uneiepidemii, au fost arse douåsprezece vråjitoare. La Suzdal, episcopul Serapionprotesteazå împotriva obiceiului de a le atribui vråjitoarelor plågile ¿i de ale omorî: „Vå tot ¡ine¡i de obiceiul pågân al vråjitoriei, crede¡i ¿i arde¡ioamenii de vii. ¥n ce cår¡i, în ce scripturi a¡i citit voi cå foametea apare pepåmânt în urma vråjitoriei? Dacå voi crede¡i aceasta, atunci de ce le da¡ifoc vråjitorilor? Implora¡i-i, supune¡i-vå lor, aduce¡i-le ofrande pentru a numai produce epidemii, pentru a da drumul ploii, pentru a aduce cåldura,pentru a face påmântul fertil. Vråjitorii ¿i vråjitoarele ac¡ioneazå prin putereademonilor numai asupra celor care se tem de ei, iar asupra celora care aucredin¡å puternicå în Dumnezeu n-au nici o putere. Deplâng råtåcirea voastrå,vå implor, întoarce¡i-vå de la lucrurile acestea pågâne. Legile divineporuncesc ca un om så fie condamnat la moarte dupå ascultarea mai multormartori, ¿i nu så fie aduså ca martor apa, zicând: «Dacå se scufundå – estenevinovatå, dacå nu se scufundå – este vråjitoare». Dar oare diavolul,våzând atâta necredin¡å, n-o poate ¡ine la suprafa¡å ca så nu se înece,fåcându-vå astfel så vå pierde¡i sufletele?“

¥n schimb, în vestul Europei, în secolul al XV-lea, mania vråjitorieiatinsese apogeul. De aceea Inchizi¡ia îi vâna cu asiduitate pe vråjitori,considerându-i pe cei ce se ocupau cu farmecele drept eretici, dezi¿i deDumnezeu, ¿i, prin urmare, såvâr¿ind cea mai gravå crimå posibilå. PapaInocen¡iu VIII a promulgat Bula din 4 decembrie 1484 împotriva vråjitoriei¿i a oricåror fel de rela¡ii cu duhurile necurate. Dupå apari¡ia acestui decret,slujitorii ferven¡i ai papei au început så ac¡ioneze cu atâta asiduitate, cå perug începeau så fie arse grupuri întregi de a¿a-zi¿i vråjitori. Acest Papå aîncredin¡at prigoana vråjitorilor unei comisii speciale a tribunalului Inchizi¡iei,ai cårei pre¿edin¡i erau Jakob Sprenger, profesor de teologie la Köln, ¿iinchizitorul H. Institoris. Rigurosul profesor a luat imediat în primireconducerea acestei comisii de anchetå ¿i judecatå a vråjitoriei. Roduleforturilor acestui fanatic învå¡at a fost celebrul Malleus Maleficarum sauCiocanul vråjitoarelor. ¥ncå de la elaborarea acestei lucråri ea a fostconsideratå un adevårat cod de anchetå ¿i judecatå a vråjitorilor. Copiiitrebuiau så-¿i denun¡e pårin¡ii, fra¡ii pe fra¡i; so¡ii trebuia så se dema¿te unulpe celålalt. Mai mult, o informa¡ie, chiar fårå martori, era suficientå pentru aaresta ¿i judeca, prin torturå. Aceastå prigoanå a fost pregåtitå de o serie deinterpretåri demonologice anterioare. Formicarius (Furnicarul – 1435-1437),


prima lucrare demonologicå în care se insistå asupra rolului femeii învråjitorie, avându-l drept autor pe Johann Nider, descrie activitateamagicienilor: vråjitorii ¿i vråjitoarele fac farmece, stârnesc furtuni, distrugogoarele, se închinå lui Lucifer ¿i se duc la sabat pe calea våzduhului.Femeile magiciene se specializeazå în prepararea filtrelor de dragoste, råpiride copii ¿i antropofagie. ªi, ca o caracteristicå generalå, to¡i ¿i toate facparte dintr-o sectå demoniacå în sânul cåreia Dumnezeu este renegat(Delumeau, II, 269). Jean Vincent (cca. 1475), în tratatul Contre les artsmagiques et ceux qui disent que ces artifices n’ont aucune efficacité, afirmala rândul lui cå magia depinde de ajutorul diabolic: „Existå, fårå îndoialå,puteri miraculoase în ierburi, pietre ¿i ape, pe care demonii le pot folosipentru a produce efecte necunoscute semenilor, realizând pulberi sau po¡iunipe care le oferå vråjitorilor în urma unui pact semnat cu ei. Dar, pentru cåace¿tia se laudå cå pot întrerupe, prelungi sau accelera dupå placul lorefectele unor asemenea po¡iuni sau pulberi, evident cå pactul cu demonuleste mai eficient în aceste lucruri decât orice putere activå a unui obiectfolosit în mod natural“ (apud Kieckhefer, 18-19). Demonologii secoluluial XV-lea ¿i mai ales cei din secolul al XVI-lea, cu Jean Bodin în frunte,au inventat propriu-zis figura vråjitorului demonic, colorând-o într-omanierå satanicå pe cea a vraciului, magicianul local, în acela¿i timp temut¿i apreciat în toate satele din Europa Evului Mediu. ¥n aceastå epocå, înprocesele intentate lor, vråjitorii erau acuza¡i în mod obi¿nuit pentruurmåtoarele fapte: 1. Pactul cu demonul ¿i renun¡area la Dumnezeu, lacredin¡å ¿i la botez; 2. Marcarea trupului cu semnul diavolului, loculsemnului devenind insensibil la durere; 3. Declan¿area furtunilor în aer ¿iîn alte elemente, ceea ce ar fi provocat sterilitå¡i ¿i maladii extraordinare ¿inenaturale; 4. Participarea la sabat ¿i comiterea a nenumårate impietå¡i;legåturile criminale cu diavolul (Muchembled, 127). Elemente ce amintescde pactul diabolic sunt men¡ionate în Stoglav, culegere de legi a Soboruluibisericesc de la Moscova din 1551, ce cuprinde o sutå de capitole: „Uniinu se poartå dupå dreptate, ¿i batjocorind crucea o sårutå, bat måtånii, varsåsânge, ¿i atunci vråjitorii ¿i fermecåtorii, la sfatul demonilor, fac farmece,se uitå în por¡ile lui Aristotel ¿i la Rafli..., se uitå la stele ¿i în palmå,urmåresc zilele ¿i orele... bizuindu-se pe rotirea acestora..., ¿i sårutå crucea...Eresuri rele, cine le ¿tie le ¿i respectå... Rafli, ªestokrâl, Voronograi,Ostromii, Zodei, Almanah, Cititorul în stele, Aristotel, por¡ile lui Aristotel¿i alte dråcovenii... ¿i aceste cår¡i eretice nu trebuie så le ¡ii ¿i så le cite¿ti...“(Saharov, 19).


ªi a¿a ne aflåm în plinå prigoanå a vråjitoarelor. Del Rio poveste¿te cåîn 1515 numai în Geneva au fost pedepsite 500 de persoane învinuite devråjitorie. Dupå spusele lui Bartolomeo de Spina, în acela¿i an, în parohiaComo au fost arse circa o mie, iar în urmåtorii doi ani câteva zeci în fiecarelunå. Remigius, un comisar al Inchizi¡iei, spune cu satisfac¡ie cå în decursde 15 ani (1580-1595) a ars aproape 900 de vråjitori de ambele sexe. ¥nUngaria, cu excep¡ia câtorva prigoane de la începutul secolului al XVI-lea,acuza¡iile regulate de vråjitorie reîncep dupå 1565, inclusiv în Transilvania(Cluj, Sibiu; Klanczay, 230). La Szeged, în 1728, se desfå¿ura cel mairåsunåtor proces de vråjitorie, la încheierea cåruia paisprezece vråjitoareau fost executate. Se pare cå furia popula¡iei, de douå ori încercatå, deinunda¡ii ¿i apoi de secetå, fusese stârnitå de bånuiala cå vråjitoarele auvândut ploaia turcilor. ¥n anii 1750 numårul acuza¡iilor în diferitele ¡inuturiale Ungariei nu a scåzut deloc. Valul de persecu¡ii nu s-a stins decât o datåcu decretele Mariei Tereza (1756, 1768), prin care se interziceau proceselede vråjitorie (Klanczay, 230).

Dacå pentru Europa occidentalå vânåtoarea de vråjitoare aservitediavolului constituia punctul central al luptei Bisericii cu necredincio¿ii, înRåsårit magia era cea care ståpânea încå un teren considerabil, fiind vorbanu atât de pactele demonice, cât de posedarea unor cuno¿tin¡e malefice,îndreptate împotriva semenilor. ¥n acela¿i Stoglav men¡ionat mai sus, sespunea cå sarea aduså în Joia Mare la bisericå de cåtre preo¡i era presåratåpe sub pristol ¿i påstratå acolo, ¿i apoi era vândutå, fiind consideratåtåmåduitoare (Saharov, 19), ceea ce aratå cå practicile magice nu erau numaiapanajul oamenilor simpli. Cneazul Kurbski, unul din cei mai lumina¡ioameni ai timpului, nu se îndoia cå greutå¡ile pe care le întâmpinau în luptaîmpotriva tåtarilor (este vorba de campania de cucerire a cetå¡ii Kazan,desåvâr¿itå în 1552) se explicau numai prin utilizarea vråjilor împotrivaluptåtorilor ru¿i. Despre unul din atacuri Kurbski scrie: „Soarele se înål¡a,era o zi frumoaså, când, ce så vedem? apar pe ziduri[le cetå¡ii] båtrâni ¿ibåtrâne, î¿i fluturå hainele, rostesc câteva cuvinte satanice ¿i se întorc cuspatele la noi, lipsi¡i de cel mai mic respect; dintr-o datå se stârne¿te vântul¿i începe o asemenea ploaie, încât cele mai uscate locuri imediat setransformå în mla¿tini“ (apud Gol¡man, 124). ¥n 1584 cronicarii notau cånorodul a våzut la Moscova o cometå cu un semn în formå de cruce întrebisericile Ioan cel Mare ¿i Buna Vestire. ºarul Ivan IV Vasilievici(cel Groaznic), uitându-se la aceastå cometå, a spus: „Iatå semnul mor¡iimele!“ Dupå aceea a poruncit så fie aduna¡i astrologii din Rusia ¿i Laplandia.


Astrologii aduna¡i la Moscova, în numår de cca. 60, au prezis ¿i ei, prinapari¡ia acestei comete, moartea ¡arului (Saharov, 23). Teama de a nu cådeavictimå maleficiilor se manifesta la nivel înalt. Curtenii care î¿i depuneaujuråmântul de credin¡å fa¡å de Boris Godunov (1598-1605) se angajau sånu-l supunå pe ¡ar vråjilor: „... de asemenea eu, domnului meu ¿i mareluicneaz Boris Feodorovici al întregii Rusii, nici ¡arinei ¿i marii cneaghineMaria, ¿i nici copiilor lor, ¡areviciului Feodor ¿i ¡arevnei Oksineia, nu levoi pune nimic în mâncare sau în båuturå, ori în haine, ori în orice altceva,nu voi face nici un råu ¿i nu le voi dåuna, ¿i nu le voi da nici o otravå dinburuieni rele sau rådåcini; iar cine må va învå¡a så dau sau må va învå¡a såspun aceasta, ca domnului meu... ¿i ¡arinei ¿i copiilor lor..., pe acel om nu-lvoi asculta, ¿i nu voi lua de la acel om buruieni sau rådåcini rele; ¿i nici peoamenii mei nu-i voi trimite cu vråjitorii sau cu vreo otravå ¿i cu rådåcini,¿i nici pe vråjitori sau pe vråjitoare nu le voi chema...“ (apud Gol¡man, 122).

Ca ¿i mai înainte, fåpta¿ii erau pedepsi¡i numai dacå erau dovedi¡i cåluaserå via¡a cuiva sau dacå maleficiile lor produseserå tulburåri ale ståriide sånåtate. ¥n 1606, într-un alt ora¿ din Rusia, Perm, diaconul OnicikoKicimov l-a acuzat pe ¡åranul Trionka Talev cå a aruncat farmece asupraso¡iei sale; Porfiri Ohlupin s-a plâns de Semeika Vedernik cå ¿i acesta, cuajutorul farmecelor, a fåcut råu asupra a doi orå¿eni. Talev a fost torturat ¿iars cu fierul ro¿u ¿i apoi închis. Vedernik a fost torturat de douå ori ¿i maiapoi a fost închis ¿i el, înså acuza¡ii au fåcut plângere la Moscova. Dincapitalå a venit råspunsul så se continue ancheta ¿i, dacå se dovede¿te cåTalev ¿i Vedernik nu fac råu oamenilor, så fie elibera¡i (apud Gol¡man, 124).Teama propagårii unei epidemii colective prin intermediul unor alimentevråjite exista chiar ¿i la jumåtatea secolului al XVII-lea. ¥n timpul domnieilui Mihail Feodorovici (1613-1645), printr-un ucaz din 8 ianuarie 1632 seinterzicea cumpårarea, în regiunea Pskov, de hamei adus din ora¿elelituaniene, pentru cå se primiserå informa¡ii despre existen¡a unei vråjitoarecare ar fi aruncat farmece asupra hameiului pentru a provoca în ora¿ele ruseo epidemie. Cel care a cumpårat hameiul a fost condamnat la moarte, iarhameiul a fost ars (idem, 124-125). ¥n timpul aceluia¿i cneaz a mai fostconsemnat un alt fapt de vråjitorie. ¥n ziua de 30 ianuarie 1635, în palat afost descoperitå, asupra unei femei, Antonida Cea¿nikova, ce fåcea partedin croitoresele de la curte, o rådåcinå bine ascunså într-o batistå. Imediatposesoarea a fost deferitå cneaghinei, care a dispus neîntârziat anchetareaei. La întrebårile anchetatorului, Cea¿nikova a råspuns cå rådåcina nu esteotråvitoare ¿i cå o purta asupra ei în interes personal. Ea a spus cå so¡ul ei o


båtea ¿i cå a cerut ajutorul unei vråjitoare. Aceasta i-a dat rådåcina ¿i i-aspus s-o punå pe oglindå. Vråjitoarea i-a promis cå bårbatul î¿i va schimbaatitudinea ¿i va fi bun cu so¡ia. Pentru cå asupra femeilor plana bånuiala cåera vorba de un complot de mai mare amploare, îndreptat asupradomnitorului (rådåcina fusese gåsitå în palat), vråjitoarea a fost gåsitåvinovatå de vråjitorie, iar Antonida Cea¿nikova a fost ¿i ea acuzatå decomplicitate. So¡ii celor douå au cåzut ¿i ei în dizgra¡ie, fiind exila¡i (ibidem,125). ¥n fa¡a unei asemenea agresiuni a maleficului, în anii 1648 ¿i 1653 aufost promulgate decrete împotriva vråjitoriei de cåtre ¡arul AlekseiMihailovici. ¥n scrisoarea lui Misail, mitropolit de Belgorod ¿i Obojan, scrisåîn 1673, adresatå arhimandritului månåstirii Znamenski din Kursk, acestaspunea: „¥n ora¿e ¿i în jude¡e sunt vråjitori bårba¡i ¿i femei, ¿i prin farmecelelor ¿i prin vråjitoriile lor îi amågesc pe oameni. Mul¡i oameni îi cheamå peace¿ti vråjitori ¿i fermecåtori acaså la ei, la copiii mici ¿i la pruncii bolnavi,¿i ei fac tot felul de vråjitorii, ¿i îi întorc pe cre¿tinii adevåra¡i de la credin¡alor cea dreaptå“ (Saharov, 19). ¥ntoarcerea de la dreapta credin¡å ¿ijuråmântul de credin¡å adresat diavolului începeau så aparå ¿i aici drept acuzede prim rang. Oamenii ¡arului Feodor Aleksevici (1676-1682) l-au acuzatpe boierul Artamon Sergheevici Matveev cå, împreunå cu doctorul Stepan,cite¿te cartea neagrå ¿i cå Nicolae [Milescu] Spåtarul îl înva¡å pe el ¿i pefiul lui arta magiei negre. Despre aceasta Matveev scrie în plângerea luidin 1677 adresatå ¡arului: „Cum cå eu în casa mea, în salon, împreunå cuStepan Doctorul sau [citim] Cartea neagrå, ¿i cå în acest timp ar veni la noiîn salon duhuri necurate mul¡ime mare, ¿i cå ne spun nouå, mie, robuluitåu, ¿i doctorului Stepan, acele duhuri necurate, cu glas tare, cå în casanoastrå este un al treilea om... ªi cå acea Carte neagrå este groaså ca de treidegete ¿i cå m-ar fi învå¡at aceasta pe mine, ¿i pe fiul meu, Andriu¿a, robultåu, din acea carte, Nikolai Spåtarul“. Pânå la urmå s-a descoperit cå boierulMatveev citea un lecebnik, care cuprindea materiale faste, considerat deinformatori drept Carte neagrå (Saharov, 21). Nu numai Biserica era înmåsurå så pedepseascå crimele de vråjitorie. Pe 30 martie 1716 Petru I aratificat un ucaz militar în care se spunea: „ªi dacå cineva dintre militari sedovede¿te a fi vreun idolatru, un vråjitor, un fermecåtor de arme, unfermecåtor supersti¡ios ¿i eretic, acela, în func¡ie de fapte va fi închis, pusîn lan¡uri sau chiar va fi ars.

Explica¡ie. Pedeapsa cu arderea este pedeapsa obi¿nuitå a vråjitorilor,dacå ace¿tia au fåcut cuiva råu prin intermediul farmecelor lor sau dacåîntr-adevår este supus diavolului. ªi dacå înså el prin farmecele sale nu a


fåcut råu nimånui ¿i nu are nici un fel de legåturi cu Satana, atunci trebuieså fie pedepsit, în func¡ie de vinå, cu celelalte pedepse amintite mai sus, lacare se adaugå recunoa¿terea în public a vinei fa¡å de Bisericå.

Art. 2. Cine-l angajeazå pe vråjitor sau îl îndeamnå la aceasta pentrua-i face råu cuiva, acela, ca ¿i vråjitorul, va fi pedepsit.

Explica¡ie. Cine face ceva prin intermediul altcuiva este considerat ca¿i cum ar fi fåcut aceasta el singur“ (apud Gol¡man, 127).

¥n Ucraina, Sfânta Inchizi¡ie, care exista din secolul al XIV-lea, aveadrept de judecatå. Conform dispozi¡iei din 1555, Inchizi¡ia îi judeca numaipe cei ce nu aveau o origine aristocratå. ¥n capitolul al patrulea alregulamentului orå¿enesc se spunea: „Renegatul, cel care se dezice decredin¡a cre¿tinå, trebuie så fie ars pe rug. Aceea¿i pedeapså este prevåzutå¿i pentru vråjitori“ (Gol¡man, 128). Aici, unde catolicismul respecta politicaoccidentalå, în 1666 hatmanul o¿tilor zaporojene Ivan MartânoviciBriuhove¡ki a poruncit så fie arse cinci femei vråjitoare pentru cå ar fi fåcutfarmece asupra lui ¿i asupra so¡iei lui, trimi¡ând asupra lor boala de plåmâni.¥n 1720, în Volânia de Sud a izbucnit o epidemie de ciumå. ¥n ora¿ul Krasilovs-a întrunit sfatul locuitorilor pentru a stabili cum så stopeze molima. Nimeninu se îndoia cå epidemia fusese provocatå de ni¿te vråjitori. Au început såcaute vinovatul ¿i ¿i-au amintit de båtrâna Prosika Kaplunka, deosebit desuspectå prin faptul cå împlinise 120 de ani. Dupå ce a fost închiså ¿itorturatå, de¿i båtrâna nu recunoscuse cå era vinovatå, a fost arså. ¥n 1738în Podolia se declan¿ase o epidemie de ciumå. Pentru a stopa molima,locuitorii satului Gumene¡ au organizat noaptea o procesiune [mers al crucii]pe câmpuri. S-a întâmplat ca în aceea¿i noapte boierul Mihail Matkovski såplece ¿i el pe câmp în cåutarea unui cal dispårut. Când procesiunea a datpeste el, ¡åranii au tras concluzia cå este strigoi ¿i cå el a provocat epidemia.Omul a fost båtut foarte råu, dar, cu toate acestea, nu-¿i recuno¿tea presupusavinå. Atunci oamenii au luat hotårârea cå el trebuie ars. E adevårat, un altboier, Vâpr¿inski, a spus cå un nobil nu poate fi ars fårå a fi judecat, dar is-a replicat cå el va trebui så-¿i ia asupra sa råspunderea pentru tot ce se vaîntâmpla dacå Matkovski va råmâne în via¡å. Preotul, adus pentruspovedanie, a spus: „Treaba mea este så am grijå de suflet – a voastrå estepentru trup. Arde¡i-l mai repede!“ Imediat a fost ridicat un rug din patruzecide care de lemne ¿i douåzeci de care de paie (Gol¡man, 129). ¥n Poloniasitua¡ia nu se schimbå radical decât spre anul 1772, când Stanislaw al II-leaAugust, om apar¡inând deja Luminilor, declan¿a o campanie contra acesteiforme de supersti¡ie, ridiculizând credin¡a în ea, taxând-o drept „vampirismucrainean“ ¿i interzicând orice proces de vråjitorie (Klanczay, 233).


A¿a-numitele societå¡i tradi¡ionale (ca så exemplificåm pe materialeuropean, avem în vedere realitå¡ile din secolele al XVII-lea – al XIX-lea;în anumite areale izolate putem întâlni caracteristici ale acestor grupurisociale pânå în secolul al XX-lea) au continuat vechile reprezentåri antice¿i medievale. Ceea ce este demn de remarcat este disjungerea care trebuiefåcutå referitor la termenul de vråjitor/vråjitoare (vechiul magician, cel carese îndeletnicea cu magia).

Se face, pe de o parte, distinc¡ie între vråjitor ¿i fermecåtor ¿i vråjitor

¿i descântåtor, cu alte cuvinte între magia defensivå ¿i cea ofensivå. Dincauza intensificårii atacurilor malefice ale magicienilor, trebuia ca oameniiså reac¡ioneze de pe acelea¿i pozi¡ii de for¡å – de aici specializarea îngustå,mai preciså, care era de preferat mai vechii atotputernicii a magului. Acestlucru nu însemna neapårat cå se dorea o poten¡are a puterii magice, cât omaterializare a dorin¡ei de a reac¡iona (dacå bånuim o pierdere cvasi-generalåa interesului pentru magie sau, mai bine spus, o mai slabå practicare aacesteia), dupå o perioadå de inactivitate. ¥n strânså legåturå cu primadistinc¡ie, dar fårå så fie generatå de aceasta, eviden¡iem o a doua disjungere,care oglinde¿te în special intruziunea Bisericii în realitatea magiei. Este vorbade vråjitorul demonic, satanic ¿i de vråjitorul-reprezentant al vechilor

culte ale fertilitå¡ii. ¥n linii mari, opozi¡ia aceasta se reflectå ¿i în plan teritorial(Europa occidentalå – Europa orientalå, eventual ¿i Europa meridionalå).

¥n acest sens, Margaret Murray, într-o serie de lucråri ce au revolu¡ionatstudiul magiei, The Witch-Cult in Western Europe (1921) ¿i The God of theWitches, considera cå în secolul al XVII-lea Europa a påstrat vechiul cultal lui Dianus sau Ianus, divinitate cornutå ¿i cu douå fe¡e, despre care,simbolizând ciclul anotimpurilor ¿i al vegeta¡iei, se presupunea cå moare¿i rena¿te succesiv. La nivel local, aceasta era figuratå de un personaj cornut,pe care judecåtorii ¿i teologii l-au luat drept Lucifer. Practicile magice serealizau în principal în cadrul întrunirilor rituale (acestea erau de douå tipuri:„zbenguielile“ såptåmânale grupând treisprezece participan¡i ¿i„sabaturile“, cu o participare mai largå). Antropologia britanicå a propusla rândul ei distinc¡ii ¿i defini¡ii ale acestor no¡iuni. Mai exact, a propus såse distingå între witchcraft ¿i sorcery. E. E. Evans-Pritchard (1937), care aopus pentru prima datå cei doi termeni, a împrumutat principiul acesteidistinc¡ii de la azande (popula¡ie din råsåritul Africii). Dupå Evans-Pritchard¿i Marwick, activitå¡ile magice nu fac a priori obiectul vreunei aprobårisau condamnåri din partea societå¡ii: ele sunt socialmente ¿i moralmente„neutre“. Fie cå sunt exercitate de speciali¿ti sau nu, ele încearcå så


controleze for¡ele impersonale ¿i supranaturale care influen¡eazå cursulevenimentelor. Deosebirea esen¡ialå între sorcerer ¿i witch ¡ine de faptulcå primul recurge la magie pentru a-¿i înfåptui fårådelegile, pe când ultimulac¡ioneazå prin intermediul unor puteri supranaturale, specificepersonalitå¡ii lui. Dar cele douå tipuri de personaje se disting ¿i prin altetråsåturi. Cel dintâi ac¡ioneazå din proprie voin¡å, mânat din motive carepot fi în¡elese, de¿i sunt moralmente condamnabile; nu posedå însu¿irispeciale; cunoa¿terea substan¡elor necesare sau a incanta¡iilor e în esen¡åsuficientå pentru a deveni sorcerer. ¥n schimb, un witch e un personaj tragic,care e oarecum victima unei puteri irezistibile, mo¿tenite, înnåscute saudobândite involuntar de la vârsta cea mai fragedå. ¥n fine, se explicå prinwitchcraft nenorocirile generale, iar prin sorcery acelea individuale (cf.Augé, 98). Henry Charles Lea (1939) considerå cå sorcery este un fenomencare se manifestå în Europa între secolul al X-lea ¿i prima jumåtate a celuide-al XV-lea, în timp ce no¡iunea de witchcraft a fost impulsionatå deInchizi¡ie. Sorcery era atribuitå ignoran¡ei poporului; witchcraft etransformatå în erezie inspiratå de diavol (Materials toward a Historyof Witchcraft; apud Culianu, 1994, 353).

Un continuator al tezelor lui M. Murray, Aarne Runeberg (Witches,Demons and Fertility Magic, 1947), considerå cå magicienii, alcåtuindadevårate asocia¡ii, mo¿teniserå dintr-un trecut îndepårtat formulele ¿iliturghiile (nocturne) capabile så aducå fertilitate sau så loveascå în du¿mani.La sfâr¿itul Evului Mediu, Biserica a ini¡iat pedepsirea necru¡åtoare a acestuipågânism persistent, declarând totodatå råzboi catharilor. Håitui¡i de aceea¿iputere, magicienii ¿i catharii s-au contopit într-o unicå sectå care a uitat deriturile fertilitå¡ii ¿i a început så i se închine lui Satan. Un punct de vedereasemånåtor este sus¡inut ¿i de J. Russell (Witchcraft in the Middle Age, 1972).¥n viziunea lui, rituri milenare ¿i liturghii instituite în vederea asiguråriifertilitå¡ii, cu dansuri, ospe¡e ¿i defulåri erotice, s-au transformat în sabaturisub presiunea societå¡ii cre¿tine. Constituind o formå de rebeliune împotrivaconformismului social ¿i religios, aceste grupåri nihiliste au fost produsulunei civiliza¡ii cre¿tine opresive ¿i în special al Inchizi¡iei.

Cel care-i pune în adevårata luminå pe reprezentan¡ii vechilor culteale fertilitå¡ii este, fårå îndoialå, Carlo Ginzburg (I Benandanti, 1966). Elatestå, dupå o mie de ani de cre¿tinism oficial, supravie¡uirea cultelor defertilitate. Benandanti erau femei ¿i bårba¡i nåscu¡i cu membrana amnioticåpe care o påstrau agå¡atå la gât, ca o amuletå. ¥n zilele de solsti¡iu î¿iînchipuiau cå ies noaptea – când aparent dormeau – înarma¡i cu legåturi


de mårar ¿i în grupuri organizate ca så lupte cu vråjitorii, ¿i ei organiza¡i ¿iînzestra¡i cu spice de mei. De aceastå båtålie ritualå depindeau, afirmau ei,recoltele ¿i seceri¿urile. Ginzburg s-a stråduit så-i a¿eze pe benandanti dinFriuli într-un ansamblu folcloric mai larg, apropiind riturile lor de luptelesimbolice dintre Iarnå ¿i Primåvarå, Iarnå ¿i Varå, stabilind o conexiuneîntre benandanti ¿i ¿amani, pe temeiul somnului lor extatic ¿i al presupuselorperegrinåri nocturne menite så asigure rodnicia ogoarelor. Toate acestepractici pågâne ar îndreptå¡i deci opinia lui Freud: „Popoarele cre¿tine nusunt deplin botezate. Sub o pojghi¡å sub¡ire de cre¿tinism, ele au råmas ceeace erau ¿i stråbunii lor, ni¿te barbari politei¿ti“ (Freud, 248). Dar oevanghelizare incompletå, supravie¡uirea unor forme de politeism ¿iråmå¿i¡ele unor religii stråvechi nu înseamnå culte coerente ale fertilitå¡ii,nici men¡inerea unui pågânism con¿tient de sine ¿i nici organizåri clandestinede liturghii a- ¿i mai ales anticre¿tine. Singura certitudine pe care o aducecercetarea actualå a materialelor etno-folclorice este aceea a unui sincretismreligios care, mai ales la ¡arå, s-a suprapus multå vreme pe un fond maivechi credin¡ei aduse de Bisericå.

Capitolul 4

NAªTEREA VRÅJITORILOR

Oamenii råi, cei ce au avut fapte rele în via¡å, ¿i mai ales femeilecare umblå cu Necuratul, cu descântecele, dupå ¿ase såptåmâni dela moarte se fac moroi ori moroaice.Se mai fac moroi sau strigoi, cå e totuna, ¿i lunaticii, cei ce se spânzurå,cei ce se omoarå, cei ce bagå vrajbå între oameni, cei fioro¿i, precum ¿iacei nåscu¡i cu chitie pe cap (cåi¡å), ori îmbråca¡i într-o cåma¿å.

Dumitra¿cu, 3

P E LÂNGÅ REPREZENTÅRILE UNANIME în care vråjitoarea este un expo-nent al umanului, aservit înså demonicului, o serie de legendeatribuie apari¡ia vråjitoarei (în acest caz este vorba de

ipostazierea puterii demonice a personajului) timpurilor imemoriale. A¿acum s-a întâmplat ¿i în alte situa¡ii, vråjitoarea a venit pe lume datoritå uneigre¿eli, unei inversåri a ordinii normale, ceea ce face firesc ¿i comporta-mentul ei anormal: „Mergând odatå Dumnezeu cu Sf. Petru pe påmânt,våzurå cum se certa un drac cu o babå. Dumnezeu trimise îndatå pe Sf.Petru ca så-i despår¡eascå. Sf. Petru se supuse poruncii lui Dumnezeu ¿i-idespår¡i. Abia ajunse Sf. Petru la Dumnezeu, ¿i ei începurå iar a se certa.Dumnezeu trimise iarå¿i pe Sf. Petru ca så-i despår¡eascå. Sf. Petru se mâniå¿i le tåie capul la amândoi. Dupå aceea se întoarse iar la Dumnezeu,fåcându-se cå n-ar fi fåcut nimic. Dumnezeu îl întrebå: «– Cum i-aidespår¡it?» El råspunse: «– Le-am tåiat capurile!» Dumnezeu zise atunci:«– Petre, n-ai fåcut bine; du-te ¿i pune-le capurile înapoi». Sf. Petru se duse¿i puse capul dracului babii, iar pe cel al babii, dracului, fiindcå nu sedeosebeau. De atunci se zice cå baba-i dracul“ (Pamfile-1, 1916, 89).

¥n cartea ªapte taine ale bisericii (din anul 1645), confom Pravilei luiVasile cel Mare, se spune referitor la vråjitori: „vråjitorul ¿i cela ce sleie¿te


ceara, sau aruncå cu plumbi, a¿ijderea ¿i cela ce va lega nunta, ce se zice,pre mire så nu se împreune cu nevasta-¿i, sau ¿i alte me¿te¿uguri, ce vorface cu vråji, 20 de ai så nu se cumenece. Så ¿ti¡i ¿i care se cheamå vråjitori:vråjitori se cheamå carii cheamå ¿i scot pe diavoli de vråjesc, så cunoascåniscare lucrure ne¿tiute, sau alte råutå¡i ce fac så-¿i izbândeascå inimii, dupåvoia ¿i pohta cea rea, cu carele vor så facå råutate ¿i våtåmare a niscareoamenii direp¡i“ (apud Gorovei, 1990, 110).

S. Fl. Marian a încercat så facå o deosebire între vråjitori ¿i fermecåtori,adicå între cei ce fac vråji ¿i între cei ce opereazå cu farmece: „Vråjitorii ¿ivråjitoarele sunt privi¡i în genere de cåtre popor ca ni¿te oameni fårå delege, lepåda¡i de Dumnezeu, care au de-a face mai mult cu spiritele celenecurate, pentru cå ei, în vråjile ce le rostesc, în loc så se adreseze laDumnezeu, fiin¡a supremå ¿i atotputernicå, ca acesta så le vie într-ajutorspre ajungerea scopului ce-l urmåresc, î¿i iau de cele mai multe ori refugiulla spiritele cele necurate sau la ni¿te fiin¡e mitologice, ca acestea så le deaajutorul trebuincios ¿i så le împlineascå dorin¡a“ (Marian, 1996, 9).Distinc¡iile fåcute de S. Fl. Marian nu aduc prea multe clarificåri în legåturåcu natura esen¡ial maleficå a vråjitorului (în general, distinc¡ia între vråjitor¿i fermecåtor este relativå – diferen¡iatoare fiind nu atât ac¡iunea, câtatributele caracteristice celor douå personaje): „Mul¡i in¿i... obi¿nuiesc anumi vråjitori ¿i vråjitoare nu numai pe cei ce prin vråjile lor cautå a facecuiva råu, ci ¿i pe cei ce citesc în stele, apoi pe cei ce cautå în cår¡i ¿i înpalmå, precum ¿i pe cei ce aruncå sau trag în bobi...“ (Marian, 1996, 8).Prin urmare, demonismul vråjitorului ar consta în adoptarea unei ¡inuteexplicit nefaste, de domeniul magiei „negre“ (de¿i, când ne referim la vrajå– termenul care ar desemna ipostazierea ac¡iunii vråjitorului –, vedem cålucrurile nu stau tocmai a¿a): noaptea este intervalul de timp preferat pentrudesfå¿urarea actelor magice, atunci când sunt activizate ¿i ajutoareledemonice sine qua non ale acestui performer: „Altå cauzå pentru care suntvråjitorii ¿i vråjitoarele råu privi¡i de popor este ¿i cå ace¿tia, de regulå,vråjesc de cum începe a se însera ¿i pânå la miezul nop¡ii, sau mai bine zispânå la cântåtori, adicå numai în råstimpul acela când nu numai toatåomenirea, ci ¿i întreaga naturå se aflå în cea mai mare lini¿te ¿i repaus ¿icând, dupå credin¡a generalå a poporului român, numai spiritele cele necurate¿i cele rele aleargå încolo ¿i-ncoace, cåutând doar så afle pe cineva ca så-ifacå vreu råu, vreo stricåciune oarecare“ (idem, 9). Un alt element distinctival vråjitoriei îl constituie pactul cu demonul: „Ca så te faci vråjitor, trebuieså te prinzi tovarå¿ cu dracul, ¿i atunci cape¡i atâta putere, cå po¡i face så

117Na¿terea vråjitoarelor

înghe¡e ¿i apa în mijlocul verii. Vråjitorii lucreazå fiecare în vizuina lui, iar,dacå se adunå, se duc la hotare. Vråjitorii se servesc de dracul, iar, dintreanimale, se servesc de câine, pentru deochi, ¿i de gânsac, pentru fapt“(Candrea, 1944, 170). De¿i defini¡iile celor care au încercat så analizezeactivitatea umanului demonizat nu-i reflectå concret esen¡a, din confruntareapracticilor magice desfå¿urate de vråjitor, putem spune cå pentru credin¡elepopulare române¿ti nu este obligatorie activizarea laturii demonice „negre“a acestuia (ca în mitologiile occidentale); ca ¿i fermecåtorul, cu care adesease confundå, vråjitorul este caracterizat de performarea unor acte magicemalefice, orientate spre tulburarea echilibrului semenilor, fie cå vorbim detrimiterea unor boli, de vråji de ursitå (chemarea, legarea, alungareapartenerului), de luare a manei etc. Så nu uitåm un lucru, pe care l-ammen¡ionat deja. ¥n virtutea principiului coincidentia oppositorum, chiarno¡iunile de bine ¿i råu sunt relative: ceea ce pentru cineva era bine, puteafi råu pentru cel care era lipsit de un element constitutiv al modului såu devia¡å. Nu numai cå vråjitorul (fermecåtorul) putea face ¿i bine, ¿i råu; bineleputea fi, la rândul lui, în func¡ie de destinatar, un råu pentru persoana carel-a pierdut (de exemplu, în practicile de luare a manei).

1. Vråjitorii înnåscu¡iVråjitorii înnåscu¡iVråjitorii înnåscu¡iVråjitorii înnåscu¡iVråjitorii înnåscu¡i

Primirea calitå¡ilor de vråjitor prin na¿tere se dovede¿te a avea, de fapt,cauze variate. Strigoiul „s-o zåmislit într-ala ceas slab“ (Scurtu, 40). Laucraineni, vråjitoare poate deveni ¿i fata nåscutå sub o stea nenorocoaså(Sla¿ciov, 79). Dacå o femeie însårcinatå face mâncare în seara de Cråciun¿i în ea cade o bucå¡icå de cårbune pe care îl månâncå, atunci va da na¿tereunei vråjitoare. La ucraineni, vråjitoarele înnåscute au fost fie blestemate,fie fermecate când erau în pântecele mamei (Orlov, 517). Tot la ucraineni,dacå na¿a-vråjitoare, în timpul botezului copilului, roste¿te de trei ori asupraacestuia o vrajå, dupå care îi transmite acestuia învå¡åtura sa, copilul nu vauita niciodatå cele învå¡ate. ¥n toate aceste cazuri, activizarea puterii se facela împlinirea unei anumite vârste: „Dacå-i borsocoi, de la ¿apte ani se duce¿i el cu ceilal¡i strigoi, atunci când îl cheamå. El råmâne în pat, numai sufletuli se duce“ (Scurtu, 40). Tot vråjitori înnåscu¡i sunt ¿i copiii proveni¡i dinlegåturile dintre femei ¿i duhurile casei (domovoi, la ru¿i; Dobrovolski,1897, 361). Cu ajutorul fulgerului, adicå din nunta cerului cu påmântul, senasc, la slavi, vråjitorii – oameni cu puteri deosebite (Tokarev, I, 466).


Vråjitoare este, pentru ucraineni, ¿i copilul schimbat de drac cu unulomenesc. „Femeia când este însårcinatå ¿i bea apå necuratå ¿i din balediavole¿ti, pruncul ce-l va na¿te se va face strigoi“ (Candrea, I,1933-1934, 129). Slavii de sud spun înså cå vilele, duhuri eoliene, ¿ivråjitoarele sunt copiii Evei, tåinui¡i fa¡å de Dumnezeu (Sla¿ciov, 79).

Motivul întrecerii vråjitorilor

La ucraineni, existå vråjitoare ¿i vråjitori din na¿tere1 ¿i vråjitoare ¿ivråjitori învå¡a¡i/ini¡ia¡i. Primilor for¡a tainicå li se transmite natural, ceilal¡io dobândesc pe calea învå¡åturii sau o primesc de la draci în schimbulvânzårii sufletului. Primii manifestå fa¡å de oameni o oarecare bunåvoin¡å,ajutându-i când sunt bolnavi ¿i apårându-i de atacurile fra¡ilor lor ini¡ia¡i.De vraci ace¿tia se deosebesc prin faptul cå-¿i pot schimba înfå¡i¿area.Vråjitorii din na¿tere au întâietate în fa¡a vråjitorilor ini¡ia¡i, pe care uneoriîi pot învå¡a (Ivanov, P. V.-2, 431). Vråjitorii din na¿tere au ca semn distinctivcoada ¿i o fâ¿ie de pår de-a lungul ¿irei spinårii. De asemenea, se spune cånumai vråjitoarele înnåscute pot umbla ¿i dupå moarte, devenind strigoi.Distinc¡ia între vråjitorii înnåscu¡i ¿i cei ini¡ia¡i capåtå o altå orientare înareale mitologice diferite. Existå atât vråjitori fa¿ti, favorabili, cât ¿i vråjitorinefa¿ti, prin tradi¡ie „negri“. La bororo, într-o jumåtate a satului î¿i are såla¿ulbari, vråjitorul intermediar între puterile malefice ¿i cei vii, în vreme cearoettowaraare, care locuie¿te în celålalt cartier, patroneazå rela¡iile cuputerile benefice (Durand, 407). La popula¡ia haussa din Nigeria, fierariise împart în douå categorii: fierarii negri ¿i fierarii albi. Ace¿tia din urmå,descinzând din vechii captivi tuaregi, nu lucreazå decât metalele numitealbe (cuprul, alama...). ¥n unele regiuni ale Africii, fierarul, care creeazådupå imaginea lui Dumnezeu, este o fiin¡å marginalå, impurå, supuså multorinterdic¡ii: nu trebuie så fie atins, femeile nu comunicå ¿i nu trebuie så secåsåtoreascå cu el. Sunt numeroase credin¡e care spun cå vråjitorul care atrimis farmecul nu are putere så realizeze desfacerea, pentru aceasta trebuiecåutat altul, chiar dacå este mai slab (Maksimov, 116). Aceastå credin¡åprovine tocmai din diferen¡ierea puterilor vråjitorilor în func¡ie de modulîn care au cåpåtat cuno¿tin¡ele. Vråjitorii înnåscu¡i sunt deci mai puternici,ei pot atât så facå råu, cât ¿i så desfacå råul fåcut; o vråjitoare ini¡iatå poateså facå multe lucruri neplåcute, dar nu poate så îndepårteze ¿i urmårile1 Credin¡ele referitoare la primirea, prin na¿tere, a unor disponibilitå¡i deosebite nu selimiteazå numai la vråjitori. De exemplu, oamenii nåscu¡i sâmbåta pot vedea duhurilerele, se pot lupta cu vampirii etc. (la sârbi, ucraineni).


acestora (Ivanov, P. V.-2, 441). La ucraineni, vråjitorul-patron al tuturorvråjitoarelor din localitatea respectivå se nume¿te ved’mak. El le cunoa¿tepe toate vråjitoarele ¿i fermecåtoarele, pe care el le ini¡iazå, dupå care ele îidau raportul faptelor fåcute. Ideea ini¡ierii (de aceastå datå este vorba maidegrabå de o perfec¡ionare a cuno¿tin¡elor dobândite prin na¿tere) apare ¿iîn legåturå cu acest tip de vråjitori. Vråjitorul-patron, pe patul mor¡ii fiind,trebuie så transmitå cuiva cuno¿tin¡ele – dupå actul învå¡årii, cu sângeledin degetul mic el semneazå o hârtie, care mai apoi este aruncatå în sobåsau în apå. Mai mult, vråjitorul nu-¿i pierde puterea nici dupå moarte: el sebate cu mor¡ii, pe care mereu îi învinge. Cel de-al doilea suflet al lui, celnecurat, dupå moarte poate så iaså din trup din mormânt ¿i så devinå strigoi.

Iatå cum descriu ucrainenii o astfel de întâlnire a doi vråjitori: „Mergeanoaptea prin sat un bårbat, un vråjitor, ¿i a våzut un câine. S-a uitat la el ¿i¿i-a dat imediat seama cå nu era un câine obi¿nuit, ci o vråjitoare pe careo ¿tia. Atunci el s-a oprit ¿i-i zise: «Ce câine frumos! Ce câine frumos! Ce-arfi dacå te-ai face tu un porcu¿or!» Câinele ¿i-a dat ¿i el seama cu cine arede-a face – cu starostele vråjitoarelor – ¿i s-a transformat imediat într-unporc. Atunci vråjitorul zise: «Porcule frumos, porcule frumos! Ce-ar fi så tefaci tu un vi¡elu¿?» Porcul s-a transformat într-un vi¡el. Atunci vråjitorul i-aporuncit så se facå un mânz. Vråjitoarea s-a transformat în mânz, vråjitorull-a luat ¿i l-a dus la fierårie ¿i l-a rugat pe fierar så-l potcoveascå. Când mânzula fost gata potcovit, vråjitorul l-a låsat în pace. Diminea¡a în sat lumea a aflatdespre cele întâmplate ¿i a venit s-o vadå pe vråjitoarea potcovitå“(Ivanov, P. V.-2, 470). Sau, într-o altå legendå: „Demult, într-o margine desat locuia o båtrânå. Avea un nas albastru, mare. Cum se fåcea noapte, båtrânase fåcea ba un porc, ba un câine cu gâtul alb. Se dådea peste cap ¿i du-te prinsat: fie alunga oamenii de pe calea cea dreaptå, fie îl despår¡ea pe so¡ deso¡ie. De mu¿cat nu mu¿ca, ci numai se-ncurca printre picioarele oamenilor.ªi-n celålalt capåt al satului locuia un vråjitor. Tare nu-i plåcea acestuia debåtrânå, a început s-o urmåreascå ¿i så se laude în sat cå o så-i vinå de hac. ªiiatå cå o datå, cum s-a låsat seara, båtrâna, transformându-se ea într-un porc,a pornit-o prin sat. Vråjitorul a întâlnit-o la mijlocul satului ¿i i-a zis: «Stai,spuse el, eu am douåsprezece puteri, ¿i tu ai numai cinci!» A gui¡at o datåporcul ¿i s-a prefåcut imediat în babå. Au venit atunci oamenii ¿i au luat-o labåtaie: «Så te dezici, blestemato!»“ (Maksimov, 122).

Motivul întrecerii celor doi vråjitori este frecvent întâlnit în povestirilesupersti¡ioase, el putând avea ¿i alte realizåri (¿i drac+ ucenic; vråjitor +ucenic etc.). ¥n mod asemånåtor, copilul råpit devine elevul duhului pådurii:


båiatul fågåduit duhului pådurii tråie¿te la acesta, primind în schimbcapacitatea de a se metamorfoza în animale (Barag, 667). Un alt basm rusesc,Hitraia nauka, trateazå ¿i el aceea¿i temå: tatål î¿i då fiul unui vråjitor; îlprime¿te înapoi dupå ce l-a recunoscut de trei ori din seria de metamorfozi¡iprezentatå lui (animale, påsåri); îl vinde de câteva ori pe fiul prefåcut încal; pânå la urmå, acesta este cumpårat de vråjitor; dupå o serie detransformåri succesive, elevul îl înfrânge pe profesor (la ru¿i, ucraineni ¿ibieloru¿i, Barag, 118).

Ocazia propice în care se puteau etala for¡ele magicienilor era la ru¿inunta. La o nuntå, pentru protec¡ia tinerilor cåsåtori¡i, a fost chemat unvråjitor. Când tinerii au plecat la bisericå, au våzut în preajma casei lor unom care ståtea nemi¿cat. Când s-au întors, l-au våzut din nou în aceea¿ipozi¡ie, parcå ar fi fost båtut în cuie. Când vråjitorul tinerilor s-a apropiatde el, atunci to¡i au auzit cum acela se ruga: „Då-mi drumul, nu må mai¡ine, fie-¡i milå.“ „– Dar eu nu te ¡in, du-te.“ Atunci necunoscutul a luat-odin loc mâncând påmântul. To¡i ¿i-au dat seama cå era un vråjitor trimis såle facå råu; dar fermecåtorul l-a recunoscut ¿i, prin intermediul farmecelorsale, l-a ¡intuit locului în timpul cununiei, ca så nu facå råu (Maksimov, 123).ªi legendele continuå: într-un sat erau doi vråjitori care-i fermecau pe tineriicåsåtori¡i: dacå nu erau chema¡i la nuntå, îi prefåceau pe tineri în lupi ¿iace¿tia alergau prin påduri trei ani, li se rupeau toate hainele ¿i pe spinareîncepea så le creascå blanå de lup... Cum se putea realiza o astfel de vrajåtemutå? Veneau tinerii la cununie ¿i un vråjitor se apropia de ei, zicând:„De trei ori nouå puduri de mazåre“. Trebuia ca în påstaia de mazåre så fienouå boabe de mazåre. ªi aceastå påstaie era fermecatå: „de trei ori nouåpuduri de mazåre, de trei ori nouå puduri mirele, de trei ori puduri mireasa,caii nu pot så-i urneascå din loc“. Punea aceastå påstaie în carul sau în saniacu care mergeau mirii ¿i caii nu puteau så se mi¿te din loc. Caii se smucescneputincio¿i pânå când vråjitorii îi supun pe to¡i, iar în tot acest timp caii nuînainteazå. Iatå, tot prin intermediul povestirilor supersti¡ioase ruse, cumeste descriså o întâlnire dintre doi vråjitori, la o nuntå (ei au fost chema¡iamândoi pentru ca nunta så nu aibå nicicum de suferit): „Unul, se spune,¿tia multe, dar celålalt ¿i mai multe. Unul fåcuse ca så nu se mi¿te caii dinloc, celålalt fåcuse så aparå în fa¡a lor o roatå de foc. Unde te uitai, era numaifoc. ªi iatå cå i-au invitat la o nuntå, ¿i ei se certau amândoi. Unul ¿tie multe,celålalt spune: «Eu ¿tiu ¿i mai multe.» Unul îi spune celuilalt: «Acum o såte întrec. Na, bea påhårelul åsta.» – «Adå-l încoace.» Acela nu era fricos,nu se temea. A båut. I-au cåzut to¡i din¡ii din gurå. I-a luat ¿i i-a pus pe maså.


«– Ei, spune celålalt, – acum bea ¿i de la mine.» Celålalt, numai ce a båutdin påhårel, cå s-a ¿i trezit cu picioarele pe tavan. Ståtea agå¡at de tavan cupicioarele, se bålåbånea ¿i striga: «Mi-e greu, då-må jos, nu mai pot.» ªicelålalt îi zise: «Mai întâi pune-mi din¡ii la loc, ¿i dupå aia te dau jos.» –«Turna¡i-mi un påhårel, zise». I-au dat oamenii acolo sus un påhårel, abolborosit deasupra lui ceva ¿i zise: «Na, bea. Pune-¡i din¡ii în gurå ¿i bea.»ªi din¡ii i-au crescut la loc. Celålalt zice: «Acum o så te dau ¿i eu jos.» I-audat ¿i lui un påhårel, ¿i vråjitorul s-a trezit stând la maså...“ (Cerepanova, 1996,nr. 329, 86). ¥n afarå de perechile vråjitor fast/vråjitor nefast, se aflå încontinuå luptå cu vråjitoarele krsnik, vie¿ta¡ (la sârbi), iar la ucrainenivid’mak. Krsnik, spre deosebire de vråjitor, este nåscut cu cåi¡å albå, sau cuo ¿epcu¡å albå, care trebuie så-i fie cusutå în piele. Se poate transforma înbou, cal sau câine alb. La orele unsprezece-douåsprezece noaptea, când sebate cu vråjitoarele, poate atinge dimensiuni impresionante, ca, de altfel, ¿iadversarii lui, dar dupå miezul nop¡ii î¿i recapåtå înfå¡i¿area normalå.Prime¿te puteri deosebite abia dupå ce împline¿te douåzeci ¿i unu de ani.¥nceteazå så mai fie krsnik dacå spune acest lucru cuiva.

2. Mårci ale na¿terii demonizateMårci ale na¿terii demonizateMårci ale na¿terii demonizateMårci ale na¿terii demonizateMårci ale na¿terii demonizate2.1. Coada

O serie de credin¡e, larg råspândite, referitoare la strigoi, spune cå eiprovin din copiii nåscu¡i cu coadå. Noul nåscut poate fi recunoscut cå va fistrigoi, „cå are o codi¡å miti¡e, care-i ascunså ori subsuoarå, ori dupå ureche,unde nu se vede“ (Scurtu, 40). Prin tradi¡ie, vråjitorilor le cre¿te coadå, laînceput mai micå, apoi mai mare; uneori se precizeazå: au coadå ca de câine(Mu¿lea-Bârlea, 246). La început coada nu este mai mare de un deget, dar,mai târziu, pe måsurå ce înva¡å vråjitorie, coada cre¿te ¿i se face ca de câine(Orlov, 517). Alte informa¡ii men¡ioneazå apari¡ia cozii nu ca un semn deconsacrare, ci de „însemnare“, marcare apårutå în urma încålcårii uneiinterdic¡ii: „Dacå o femeie gravidå furå ceva, locul unde se ascunde lucrulfurat råmâne ca semn în acea parte a corpului copilului ce va na¿te. Dacå-lpune în sân, copilul va avea semn la piept, dacå-l pune la spate, copilul vafi cu coadå ¿i va fi strigoi“ (Mu¿lea-Bârlea, 427). Ca practicå profilacticåuzualå se men¡ioneazå tåierea cozii ¿i punerea ei în sicriu, ca omul respectivså nu se facå strigoi; copilul nou-nåscut nu se face strigoi dacå i se taiecoada cu o pårålu¡å micå. Alteori, dacå moare la tåierea cozii, se face strigoi(idem, 259). Despre puterea deosebitå concentratå în coada strigoilor, a se


vedea capitolul consacrat meteorologiei populare, mai precis, modalitå¡ilede controlare a ploii.

2.2. Cåi¡a

Prezen¡a cåi¡ei (a membranei amniotice) la nou-nåscut este pentru toatemitologiile un semn neîndoielnic de marcare sacrå, de alegere, încå de lana¿tere, a viitorului ini¡iat. Popoarele explicå diferit originea cåi¡ei. Un astfelde copil este nåscut de o femeie care iese noaptea afarå cu capul gol: „AtunciSatana vine ¿i-i pune pe cap o chitie ro¿ie, cum ¿i-o are pe-a sa, iar la sorocface ca så nascå copilul cu chitia de strigoi“ (Pamfile-1, 1916, 130).Contradictorii sunt ¿i practicile realizate în cazul apari¡iei acesteia: „Moa¿ele,care o cunosc, îndatå o iau. Lehuza sau altcineva, observând-o, rup tichia ¿icopilul nu se mai face strigoi. Dacå n-ar rupe-o repede, copilul ar mânca-o¿i ar muri“ (Mu¿lea-Bârlea, 245). Pentru a-i anula puterea maleficå, serecunoa¿te public existen¡a ei, tocmai pentru a se realiza o schimbare depolaritate a puterii sacrului. ¥n aceastå situa¡ie cåi¡a, din element maleficpredilect devine un instrument util, benefic al copilului sau al viitorului adult:„Moa¿a se suie cu tichia pe caså ¿i strigå în gura mare, de trei ori, cå aici s-anåscut un strigoi, ¿i «de aici înainte nu mai e strigoi»“ (Mu¿lea-Bârlea, 258;cf. ¿i în Istria: moa¿ele ies la fereastrå strigând: „S-a nåscut un krsnik, unkrsnik, un krsnik!“ pentru ca nou-nåscutul så nu devinå un vråjitor –Ginzburg, 1996, 176). Tot cu aceastå ocazie se mai spune: „«Auzi¡i, lume,cå s-a nåscut un lup pe påmânt! Nu e lup så månânce lumea, ¿i e lup såmunceascå ¿i så aibå tri¿te de ea!» ¥n chipul acesta se stricå putereastrigoiului, iar råul se întoarce spre folosul casei, deoarece puterea strigoiuluistrigat se måre¿te, aducând spor la toate“ (Pamfile-1, 1916, 131; v. ¿ivalen¡ele pozitive ale cåi¡ei, care la multe popoare este consideratå un semnde noroc pentru nou-nåscut).

Povestirile mitologice descriu o astfel de menire, care ¿i-a pierdutsensurile ini¡iale. Semnificativ este faptul cå ursirea se face înainte dena¿terea copilului, care, prin plânsul såu, î¿i preveste¿te calitå¡ileextraordinare: „Så tot fie cincizeci-¿aizeci de ani de-atunci când o femeie,mama lui Dincå Mårina¿, de-aici de la noi din Boureni (jude¡ul Dolj), defatå-mare a nåscut un copil cu chitie pe cap ¿i care, nu-¿ ce-a trecut, ¿i i-amurit nebotezat. L-a îngropat în argea, c’a¿a era obiceiul mai demult:neboteza¡ii care mureau nu se înmormântau în cimitir. ªi s-a fåcut moroi!Acuma ce spunea lumea? Cicå pânå a nu se na¿te, åst copil plângea într-unaîn må-sa! Ce så facå, ce så facå ea? Dac’a våzut ¿i a våzut, a început så-i


dåruie cutare ¿i cutare lucru. C’a¿a e obiceiul. «– ¥¡i dåruiesc gåinilenoastre.» ªi n-a tåcut. «– ºi le dåruiesc pe-ale neamului nostru...» De surda!«– ¥¡i dåruiesc pe... cutare!» De-a¿a!... Ca så-l împace... Cå plângea parcå¿i mai fårå astâmpår... «– ¥¡i dåruiesc vitele ionicanilor...» Ionicå e o familiemare în sat la noi. ªi cum a zis vorbele astea, copilul atunci a tåcut!“(Dumitra¿cu, 16; nu putem så nu remarcåm similitudinile dintre aceaståpovestire ¿i basmul Tinere¡e fårå båtrâne¡e ¿i via¡å fårå de moarte, careeste consacrat integral problemei destinului uman implacabil). Alteori,moa¿a îndepline¿te rolul ursitoarei-fermecåtoare (ea î¿i asumå hotårârea dea marca negativ destinul copilului, confirmând poten¡ele lui de strigoianticipate de prezen¡a cåi¡ei): „Când moa¿a vede copilul cu cåi¡å, îl punestrigoi peste animale, bucate sau pe¿ti. Numai dupå ce l-a ursit îi poate luapieli¡a“ (Mu¿lea-Bârlea, 245). „Sunt înså ¿i astfel de strigoaice, pe caremoa¿a le ridicå la rang dupå na¿tere, rostind cuvintele: «Tu så fii strigoaicåde lapte, tu de furcå, tu de sapå, de måturå, de secere» ¿i a¿a mai departe. ªipe care a fåcut-o moa¿a strigoaicå, strigoaicå råmâne în veci pururea“(Marian, 1994, II, 185). Sau, o altå credin¡å: „Strigoi e acela care se na¿tecu cåciulå pe cap. Pe ce lucru îi sparge moa¿a cåciula, pe ce va arunca-omai întâi, pe acel lucru e acel om strigoi. Strigoiul nu se va putea astâmpårapânå când nu se va anina de acel lucru. Dacå moa¿a va fi aruncat cåciula peun om, pe o vitå, strigoiul va avea mai ales darul de a deochea oamenii sauvitele“ (Pamfile-1, 1916, 142). Alteori moa¿a nu este decât un simpluinstrument al destinului. ¥n calitate de ini¡iatå ea trebuie så ducå la bun sfâr¿itceea ce a fost deja stabilit. ¥n cel mai bun caz, ea nu face decât så prognozezeviitoarea specializare demonicå a nou-nåscutului: „Moa¿a nu poate så le iacåi¡a de pe cap pânå nu-i nimere¿te soarta. Spune: va fi norocos de bani, devite etc., ¿i când poate scoate cåi¡a, cuvântul spus în urmå reprezintå noroculsau nenorocul copilului“ (Cristescu-Golopen¡ia, 46).

¥n unele cazuri, copilul nu devine strigoi decât dacå înghite cåi¡a:„Copilul nåvåle¿te cu mâinile s-o månânce“; „dacå va trage din ea pe gurå,îndatå o månâncå ¿i se face strigoi“ (Mu¿lea-Bârlea, 245). Var.: „Dacåmoa¿a nu-i ia repede aceastå tichie, copilul o trage cu mânile ¿i o înghite.Acest copil se face strigoi. ¥n alte pår¡i se crede cå copilul care se na¿te cucåi¡å pe cap, abia dupå moarte se face strigoi“ (Candrea, 1944, 148). ¥nVâlcea se crede cå acei ce vin pe lume cu aceastå cåi¡å se vor face strigoidupå moartea lor; ¿i cå atât timp cât sunt în via¡å, deoache „de n-ai våzut,n-ai pomenit“... (Ciau¿anu, 377). Punându-¿i pe cap cåi¡a (pe care mama apåstrat-o, dupå ce în prealabil a uscat-o), copilul poate dispune de puterile


cu care este înzestrat (de exemplu, el poate så se facå nevåzut): „Când suntmari, strigoii î¿i pun cåi¡a cu care s-au nåscut ¿i nu-i poate vedea nimeni“(Mu¿lea-Bârlea, 246). „Dupå credin¡a unora, solomonarii se nasc cu putereade a ståpâni våzduhul. Ei vin pe lume într-o cåma¿å de piele, pe care pårin¡iilor o îngroapå ¿i care cre¿te în påmânt o datå cu ei. Când se fac mari,dezgroapå cåma¿a, se îmbracå cu ea ¿i a¿a capåtå puterea de a poruncivåzduhului ¿i balaurilor“ (Candrea, 1947, 104). Norvegienii cred cå dacåun astfel de om î¿i pune cåi¡a pe cap ¿i då ocol unei case care arde, focul sestinge pe datå (Ciau¿anu, 377). Alteori valorizarea cåi¡ei se face dupå unritual anume. ¥n Macedonia se crede cå tichia este cu noroc. „Dacå o puisub un pod peste care are så treacå un pa¿å sau un mitropolit, tichia devineun talisman însemnat, ¿i oriunde te-ai duce, având-o la tine, au så-¡i meargålucrurile din plin“ (idem, 377). De asemenea, cåi¡a e bunå ¿i de descântece,mai ales pentru descântecul de deochi. Vråjitoarele când descântå, ¡in înmâna stângå o cåi¡å (chitie) sau o cåma¿å de strigoi (Dumitra¿cu, 3).

¥n Germania se spune cå cel nåscut cu cåi¡å poate vedea duhuri, aråtåri,le poate distinge pe vråjitoare (Afanasiev, III, 1869, 361). ¥n acest sens, sepoate stabili o analogie între cåi¡å, ca element demonic, ¿i gluga (cuculla)monahalå: probabil cå simbolistica funerarå a mantiei ¿i a glugii cålugårilora beneficiat de credin¡e mai vechi referitoare la glugå ca semn derecunoa¿tere a mor¡ilor ¿i instrument al trecerii lor în lumea de dincolo. ¥nfolclorul germanic, tarnkappe (sau tarnhut, hüttlin „glugå“) îi conferå o for¡åsupraomeneascå celui care o poartå, îi permite så se deplaseze imediat acolounde vrea ¿i chiar så devinå invizibil. Este numitå ¿i hellekeppelin „scufialui Hellequin“, regele mor¡ilor. ¥n general, scufia este semnul unei treceriaparte între lumea de aici ¿i lumea cealaltå: încå de la na¿tere,caracterizându-i pe copiii „nåscu¡i cu cåi¡å’, ¿i invers, dupå moarte, pedefunc¡ii care revin så-i viziteze pe cei vii (Schmitt, 244). Dar semnifica¡iademonicå a cåi¡ei este datå de valorizarea ei deplinå la maturitate. Purtåtorulcåi¡ei este un strigoi, un vråjitor, în cazul acesta, un om înzestrat cu puterideosebite. Ambivalen¡a este, am våzut, una din caracteristicile constitutiveale sacrului în general. ªi aici avem de-a face cu acela¿i lucru. Puteriledeosebite ale acestor personaje pot fi convertite atât cåtre semnul minus(valorizare negativå), cât ¿i cåtre plus (valorizare pozitivå). Dreptmergåtorii(i benandanti) din Friuli purtau la gât cåi¡ele cu care se nåscuserå. Ei luptauperiodic pentru recolte, cålare pe animale sau sub formå de animale, ¡inândîn mâini månunchiuri de målurå, împotriva vråjitoarelor ¿i a vråjitorilor(Ginzburg, 1996, 162). Popula¡ia din Istria credea cå existå unii oameni


care se nasc sub semnul anumitor constela¡ii, mai ales cei care fuseseråînveli¡i într-o membranå (numi¡i krsniki, respectiv vukodlaki); ace¿tia umblånoaptea sub formå de spirite pe la råscruci ¿i chiar prin case ¿i provoacåspaimå sau daune; se adunå adesea în unele locuri mai cunoscute dispuseîn formå de cruce, mai cu seamå în timpul celor trei zile de post de laînceputul anotimpurilor, ¿i se luptå acolo unii cu al¡ii pentru ca fiecare începutde anotimp så aibå parte de bel¿ug sau de foamete (idem, 167). Asemeneaîncle¿tåri între douå tabere adverse se practicau ¿i la români: „SpreSf. Gheorghe, strigoaicele se bat la hotarul dintre douå ¡åri, ¿i care pe carese biruie¿te, acolo e anul månos, iau ploaia, ¿i la celelalte e secetå“(Niculi¡å-Voronca, 861). Lupta care se dådea pentru fertilitate, pentru recoltecât mai bogate, ilustreazå principiul de mai sus. Existau magicieni buni ¿imagicieni råi. Dar valoarea termenilor opozi¡iei bun/råu se schimbå în func¡iede perspectiva pe care o avem asupra realitå¡ii. Ceea ce era benefic pentrureprezentan¡ii unei comunitå¡i (atragerea puterii fertile pe påmânturile ei),era, implicit, malefic, nefast pentru cealaltå comunitate (care înregistra unminus). ¥n general, în domeniul magiei este greu de vorbit de acte exclusivmalefice ¿i exclusiv benefice; important era unghiul de vedere din care erauprivite lucrurile. Bunåstarea, fericirea, împlinirea celui care performa actulrespectiv nu însemnau numai revenirea la o stare ini¡ialå, perturbatå dediligen¡ele fermecåtorului; întotdeauna marcau depå¿irea unei limite ¿i,implicit, ruperea unui alt echilibru din naturå. Uneori polaritatea personajuluidemonic era marcatå cromatic. Despre vråjitori (strigoi) se spune cå se nasccu cåi¡å; dar membrana în care sunt înveli¡i e neagrå sau ro¿ie, în vreme cela krsniki e albå. ¥n Istria, moa¿ele o leagå de spatele micu¡ilor krsniki; îninsula Krk (Veglia), aceasta e puså la uscat ¿i apoi amestecatå cu alimenteleca så fie mâncatå de viitorul krsnik. Ulterior, când împlinesc ¿aptesprezeceani, încep luptele nocturne între taberele adverse. ¥n aceea¿i regiune, la Krk,se spune cå fiecare fiin¡å umanå ¿i fiecare neam este protejat de un krsnik ¿idu¿månit de un kudlak (vampir). ¥n alte pår¡i, vråjitorii du¿mani sunt stråini:italieni în insula dalmatå Dugi Otok, vene¡ieni în apropiere de Dubrovnik¿i turci sau de peste mare în Muntenegru. Alte ipostaze ale valen¡elor fasteale cåi¡ei marcheazå de asemenea localizarea posesorilor în imediatavecinåtate a sacrului. ¥n Islanda, cei nåscu¡i cu cåi¡å erau considera¡i persoanedotate cu harul unei a doua vederi. Ace¿tia erau singurii în stare så vadåluptele care, conform legendelor islandeze, erau duse in spirito de cåtrefylgia, sufletul extern, care påråsea trupul sub formå de animal invizibil(Ginzburg, 1996, 271). ¥n Wallonia se atribuie persoanelor nåscute cu cåi¡å


1 ¥n alte situa¡ii, claudica¡ia este o marcå temporarå a demonului, ea fiind rezultatulunei ac¡iuni nefire¿ti, non-umane, întreprinse de acesta: „Dracul a fåcut ¿i ciubotele. Afåcut mai întâi o ciubotå så se încal¡e ¿i tot båga amândouå picioarele într-însa; nu-i veneaîn minte så facå altå ciubotå pentru celålalt picior...“ (Dragoslav-3, 52; acela¿i motiv seîntâlne¿te ¿i în povestirile despre Muma-Pådurii).

pe cap puterea de a descoperi comorile cu ajutorul unei baghete magice dealun. Tot aici, aceea¿i putere este atribuitå copiilor nåscu¡i în ziua de Cråciun(Mesnil, 166).

2.3. Claudica¡ia2.3.1. CLAUDICAºIA CA MARCÅ A MERSULUI CONSACRAT

AL UNUI REPREZENTANT UMAN SAU ANIMAL

Anormalul, am våzut, este adesea marca distinctivå a lumii celeilalte.Cum ideea alteritå¡ii se realiza prin negarea/inversiunea elementelor,ac¡iunilor etc. din lumea luatå ca model, ne-firescul devine o tråsåturåfireascå, surprinså de numeroase credin¡e ¿i povestiri despre fiin¡elesupranaturale. Chiar la nivel fizic, semnul sacralitå¡ii era dat de o diminuaresau de o augmentare a caracteristicilor morfologice: fiin¡ele respective nuaveau un ochi, un picior sau o mânå; limbile erau întoarse (astfel fiindexplicat graiul diferit, neîn¡eles, al duhurilor); tot sub semnul inversiuniiståteau ¿i piesele vestimentare etc.: „ªi au venit draci câtå frunzå ¿i iarbå,de numai ochii ¿i din¡ii le sticleau, ¿i cu coadå ¿i cu coarne, unii erau cucâte un picior ¿oldit ori vreo coastå ruptå; al¡ii cu câte o mânå sucitå oriînghebo¿a¡i din pricina cåderii din cer, iar al¡ii cu câte un ochi spanchiu oricu câte o falcå strâmbå“ (Dragoslav-3, 52)1.

Claudica¡ia ca semn al marcårii sacre, al alegerii, este un fenomen destulde întâlnit în textele mitologice. Zborul frânt, sinuos, al fulgerului a începutså fie comparat cu fuga unui om sau animal ¿chiop; loviturii de fulger i seatribuia våtåmarea cålcâielor sau a piciorului eroului-zeu al furtunii, atuncicând acesta încearcå så elibereze din temni¡ele întunecate aurul razelor desoare ¿i apa vie a ploii. La bo¿imani, mexicani, australieni, samoiezi, chineziîntâlnim personaje mitice care se caracterizeazå prin puterea lor de a provocaploaia ¿i prin faptul cå au un singur picior sau o singurå mânå (Eliade-2,1992, 160). „Când tråsne¿te, Sf. Ilie izbe¿te cu un singur picior; înainte izbeacu amândouå picioarele, dar de când Dumnezeu i-a luat unul, ca nu cumvaså pråpådeascå lumea, izbe¿te numai cu un picior“ (Pamfile, 1997, 128).„Piciorul de aur“ al Babei Iaga poate fi pus alåturi de piciorul sau de cålcâiulde aur – zairipasna – al iranianului Gaudareva-Gaudarep, care este demon


al perioadei de sfâr¿it ¿i de început de an (Mu¿u, 98). Lui Zeus, în încle¿tarealui cu Typhon, i-au fost tåiate vinele de la picioare; a¿a cum spune un mitindian, Kri¿na, vestitul învingåtor al balaurului, a fost rånit în talpå, astfelputându-ne explica ¿i credin¡a greceascå referitor la cålcâiul lui Ahile(Afanasiev, 1869, III, 3). Ahile, al ¿aptelea copil al unirii zei¡ei Tetis cumuritorul Peleu, a scåpat focului prin care Tetis încerca så elimine din copiiiei elementele muritoare, omorându-i în felul acesta. Smuls din foc de tatålsåu, nu s-a ales decât cu buzele arse, precum ¿i cu osciorul de la picioruldrept ars. Un exponent al divinului, Sf. Petru, cel care, se spune, aråscumpårat sufletele oamenilor din robia diavolului, furându-i acestuiazapisul nefast, a ie¿it însemnat din aceastå probå, în urma „mutilårii“ ritualea cålcâiului: „...Când så intre Sf. Petru pe poarta cerului, gata-gata så punåSarsailå mâna pe el. De-abia-l apucå de picior, rupându-i o halcå de carnedin talpå (...). Iar de atunci au råmas oamenii cu o scobiturå la talpapiciorului“ (Pamfile, 1997, 95).

Este interesant faptul cå ¿i în alte mitologii sunt întâlnite numeroasecredin¡e care fac din cålcâi un topos important în cadrul reprezentårilorini¡iatice. Dupå o credin¡å a triburilor semang, în timpul mor¡ii sufletulpåråse¿te trupul ie¿ind prin cålcâi. Scorpionul în¡eapå de obicei cålcâiul ¿i¿arpele mu¿cå tot acea parte a corpului (Chevalier-Gheerbrant, I, 270). Untip de vampir întâlnit la kirghizi, mastan kempir este o femeie båtrânå, caresuge sânge din cålcâiele oamenilor (Tokarev, 1991-1992, II, 189). Pentru aîmpiedica învierea vampirului, bulgarii îi taie acestuia cålcâiele. La slaviide sud, una din modalitå¡ile protec¡iei împotriva vråjitoarelor se realiza prinungerea cu usturoi a cålcâielor ¿i tålpilor. Practicile de destrigoire con¡infrecvent informa¡ii referitoare la mutilarea ritualå a picioarelor mortului.Så vedem ce spune în acest sens o povestire ruså: „¥ntr-un sat tråia mo¿Vasili. Se zice cå era vråjitor. A murit, cicå, el. ¥l spålaserå deja, îl puseseråpe lavi¡å. Apoi au început så vinå oamenii, ¿i el se ridicase, ståtea pe lavi¡å,î¿i strânsese picioarele ¿i-¿i încruci¿ase mâinile. ªi un om nu s-a speriat ¿i-izise: «Stai culcat, Vasika, cå-¡i cråp scåfârlia cu toporul.» Numai dracul eracel care-l ridicase a¿a. Ca så-l punå din nou jos, i-au tåiat vinele de lagenunchi. El fusese vråjitor, nu låsase nimånui cuvintele ¿i a murit, de-aial-au ridicat a¿a“ (Cerepanova, 1996, nr. 325). Un cunoscut caz de ini¡iereeste cel al biblicului Iacov, cel ce luptå în noapte cu ¥ngerul-Dumnezeu(Facerea, 32, 24-28): „Råmânând Iacov singur, s-a luptat Cineva cu dânsulpânå la revårsatul zorilor. Våzând înså cå nu-l poate råpune Acela, S-a atinsde încheietura coapsei lui ¿i i-a våtåmat lui Iacov încheietura coapsei, pe


când se lupta cu el. ªi i-a zis: «Laså-Må så plec, cå s-au ivit zorile!» IacovI-a råspuns: «Nu te las pânå nu må vei binecuvânta.» ªi l-a întrebat Acela:«Care î¡i este numele?» ªi el a zis: «Iacov». Zisu-i-a Acela: «De acum nu-¡iva mai fi numele Iacov, ci Israel te vei numi, cå te-ai luptat cu Dumnezeu ¿icu oamenii ¿i ai ie¿it biruitor!»“.

La musulmani, vråjitoria se înva¡å în ora¿ul Babilon (Babil). Femeiacare vrea så devinå vråjitoare, adicå så înve¡e vråjitorie, se aruncå cu capulîn jos într-o fântânå anume. Adesea, cåzând în afund, î¿i rupe fie un picior,fie o mânå; de aceea vråjitoarele sunt adesea infirme. Când ajung la fundulfântânii, le a¿teaptå doi „instructori“ monstruo¿i. Femeia le sårutå mâna;ace¿tia îi poruncesc så se urineze pe o gråmadå de cenu¿å din apropiere.Cum face aceasta, imediat î¿i pierde credin¡a. Toatå ¿tiin¡a necesarå esteînvå¡atå de la instructori, dupå care proaspåta vråjitoare poate pleca(Gordlevski, 43). Mai multe despre ªcoala de solomonie, în capitolulconsacrat Cår¡ii Negre.

La iaku¡i, abasî, abaasî sunt ¿i ei demoni malefici. Au înfå¡i¿areaunui om înalt sau a unui monstru cu o mânå, un picior ¿i un ochi. Toateanimalele ¿i plantele demonice au fost create de aceste duhuri (Tokarev,1991-1992, I, 22). ¥n Siberia, eroul unei pove¿ti samoiede, ucis de patruori de un du¿man misterios, este înviat de fiecare datå de un båtrân (cu unsingur picior, o singurå mânå ¿i un singur ochi); el cunoa¿te calea de accescåtre un loc subteran, locuit de schelete ¿i mon¿tri mu¡i; aici, o båtrânåreaduce mor¡ii la via¡å, dormind pe oasele lor fåcute cenu¿å (Ginzburg, 248).¥n credin¡ele ¿amanice manciuriene, conducåtorul sufletelor în lumeamor¡ilor este ¿chiop ¿i este caracterizat de lipsa membrelor duble: are unochi, o ureche; nasul este strâmb; este chel; are o jumåtate de vâslå ¿i ojumåtate de barcå (Nekliudov, 138). ¥ntr-un poem buriat, un monstru îimutileazå pe prizonieri când îi duce în împårå¡ia lui: le rupe mâna dreaptå,le scoate ochiul drept ¿i le råsuce¿te piciorul drept (idem). O ini¡iereasemånåtoare era fåcutå, la greci, de Mormô. Mormôlyce este un demonfeminin, o lupoaicå, cu care erau amenin¡a¡i copiii. Era acuzatå cå-i mu¿cåpe copiii neascultåtori ¿i cå-i laså ¿chiopi. Unele tradi¡ii spun cå ea este ceacare l-a alåptat pe Acheron (Durand, 103). Mai mult, un mit asupra originiispeciei umane, descoperit în insula Ceram (Moluce), face aluzie la simetriafiin¡elor vii ca la un stadiu de decådere, fiind o clarå dovadå de imperfec¡iune.Se spune cå piatra voia ca oamenii så aibå un singur bra¡, un singur picior ¿iun singur ochi ¿i så fie nemuritori; bananierul voia ca ace¿tia så aibå douåbra¡e, douå picioare ¿i doi ochi ¿i så se poatå înmul¡i. Bananierul a ie¿it


învingåtor din disputå, dar piatra a pretins ca oamenii så fie sorti¡i mor¡ii,adicå så cadå în profan (idem, 249). Basmele cuprind ¿i ele numeroase referirila fiin¡e umane din categoria ajutoarelor fantastice sau chiar a eroilor, caredobândesc acest „defect“ tot în urma ini¡ierii. ¥ntoarcerea eroului din Prâsleacel voinic ¿i merele de aur, cålåtoria din celålalt tårâm cåtre lumea oamenilora însemnat o adevåratå probå ini¡iaticå. Propria pulpå, tåiatå ¿i datå demâncare transportatorului – Zgrip¡uroaicei care-l aduce de pe lumea cealaltå–, chiar puså la loc, a fost, fårå îndoialå, marcatå fizic, constituind un semndistinctiv al naturii mai pu¡in comune a eroului. ¥ntr-un basm publicat deTh. Speran¡ia, Busuioc-Verde, singurul ajutor semnificativ al împåratuluieste o babå ¿chioapå, prototipul vråjitoarei atotcunoscåtoare: „... Ea pornipe o corabie încårcatå cu ierburi ¿i buruieni ¿i ajunse la ostrov. Acolo, primitåde fata împåratului, aflå de la ea cå toatå puterea bårbatului ei sta în palo¿...“(apud ªåineanu, 224).

Referindu-ne acum la fiin¡e umane mai pu¡in mitologizate de naturatextelor populare, vom remarca prezen¡a acestui semn distinctiv ¿i în cadrulsocietå¡ilor tradi¡ionale, mai aproape de realitatea vie¡ii de zi cu zi. Se credecå acei copii care se nasc ¿chiopi, orbi etc. sunt însemna¡i, adicå sunt foarteråi (Numero deus impari gaudet – Gorovei, 1995, 58). Copilul cu fire depår alb va fi norocos (idem, 168). De asemenea, din nou perfec¡iunea poatefi valorizatå negativ: „Copilul care de mic e de¿tept, va muri“ (ibidem, 61).La fel, printre indienii nordamericani odjibwe (¿i nu numai) mul¡i oamenisunt numi¡i vråjitori numai pentru cå sunt urâ¡i sau diformi. ¥n Congo preo¡iisunt recruta¡i dintre pitici ¿i albino¿i, marca¡i, însemna¡i, încårca¡i desacralitate. Românii spun cå din cimpoi pot cânta numai oameni însemna¡i,numai un chior, un olog, un ¿chiop (Her¡ea, 103).

2.3.1.1. Zei sau demoni cu înfå¡i¿are umanåMulte dintre fiin¡ele demonice din panteonul mitologiei inferioare

prezintå ¿i ele aceastå caracteristicå. Despre cea de-a treia ursitoare se spune,în acest sens, cå este ¿chioapå. ¥n legendele despre vârcolaci se spune cåace¿tia pot lua formå de lup în perioada celor douåsprezece zile dintreCråciun ¿i Boboteazå, care constituie într-adevår un moment de rupturåtemporalå. Ei se adunå în grupuri-haite atunci când li se aratå un copil ¿chiop,care este patronul lupilor.

Se mai poate observa de asemenea cå mul¡i zei, semidivinitå¡i ¿i eroimitologici (Dionysos, Vulcan, Oedip etc.) sunt ¿chiopi. Aceastå betegealåe caracteristicå mai ales divinitå¡ilor legate de stihia focului (Hefaistos,Varuna, Tyr, Sf. Ilie etc.). Se crede cå e vorba de un sacrificiu reprezentând


pre¡ul plåtit pentru ini¡ierea în tainele focului ¿i ale meseriei de fierar. ªi,reluând întrebarea autorilor francezi J. Chevalier ¿i A. Gheerbrant, „ne putemîntreba dacå aceste divinitå¡i chioare, ¿chioape sau schiloade, care se leagåtoate de taina focului ¿i a fåuråriei, nu sunt cumva esen¡ialmente divinitå¡ileordinii impare – ordinea cea mai secretå, cea mai înfrico¿åtoare,transcendentå, de vreme ce, la scarå umanå, cuvântul ordine se asociazåîntotdeauna cu ideea de paritate“ (Chevalier-Gheerbrant, III, 317). Fåurarul¿i potcovarul joacå un rol fundamental în ritualurile societå¡ilor ini¡iaticejaponeze. Zeul fåurar se nume¿te Ame No Ma-Hitotsu No Kami, „divinitateachioarå a cerului“. Mitologia japonezå prezintå un anumit numår de divinitå¡ichioare, cu un singur picior, inseparabile de Männerbünde: acestea sunt zeiai tråsnetului sau demoni antropofagi (Eliade, 1996, 105). ¥n cosmogoniadogonilor, fierarul este unul dintre cele opt genii (Nommo): atunci cândcoboarå pe påmânt cu o arcå încårcatå cu me¿te¿uguri, gråun¡e, semin¡e,stråmo¿i de-ai oamenilor sau animale, î¿i rupe picioarele la articula¡ii(Chevalier-Gheerbrant, II, 48). Dupå o trecere în revistå a secven¡elorriturilor de ini¡iere din societå¡ile primitive (descrise în detaliu de M. Maussîn L’Origine des pouvoirs magiques, cu referire la societå¡ile australienefoarte înapoiate, în care magia are încå un caracter cosmic), Marie Delcourtprezintå, prin compara¡ie, devenirea lui Hefaistos întru noua lui calitate deini¡iat, exponent exemplar al meseriei de fierar. Dupå ce este aruncat dincer, el ajunge jos aproape fårå cuno¿tin¡å, råmânând nouå ani în mare (ceconstituie perioadå miticå de recluziune). Prezen¡a, la Hefaistos, atendoanelor tåiate sau picioarele întoarse poate fi receptatå ca o stilizareliterarå a torturilor suportate de ini¡iat în timpul durerosului proces detransgresare a stårii umane. El î¿i înva¡å me¿te¿ugul în fieråria subteranå alui Cedalion sau în pe¿tera lui Eurynomé (‘Moartea’), care-l prime¿te însânul ei, ceea ce implicå adop¡ia ¿i schimbarea personalitå¡ii (este a¿a-numitamoarte temporarå, soldatå cu rena¿terea, revenirea la via¡å a ini¡iatului).Mai mult, figurarea lui Hefaistos cålare pe un mågar nu este chiar atât desurprinzåtoare (deoarece zeii sunt reprezenta¡i mergând pe jos sau în care,iar echita¡ia nu este a¿a de veche în Grecia). Cel care îl duce în acest fel înOlimp nu este altul decât Dionysos, ¿i el magician. Or, Mircea Eliade ademonstrat rolul calului sau al bastonului cu cap de cal asociat dansurilorextatice (a se vedea ¿i cazul cålu¿arilor), cu atât mai mult cu cât proaspåtulini¡iat este beat, adicå având personalitatea schimbatå (Delcourt, 136). Darclaudica¡iunea poate semnala ¿i un defect spiritual, o pedeapså pentru ceice se apropie prea mult de gloria ¿i puterea divinitå¡ii supreme. Este cazul


aceluia¿i Hefaistos, care îl înfruntå pe Zeus apårându-¿i mama (Evseev,1997, 451), sau cazul celebru al lui Oedip. Pentru a împiedica împlinireadestinului nefast al pruncului, copilul este påråsit imediat dupå na¿tere:înainte de aceasta înså îi sunt stråpunse gleznele. Astfel poate fi explicat ¿inumele de Oedip, care se poate traduce prin „picioare umflate“. Numelelui Oedip a fost comparat cu cel al lui Melampous (termenul înseamnå„picioare negre“), celebru ghicitor ¿i vindecåtor din Thessalia. Un mitpovestea cå, imediat dupå na¿tere, el fost låsat într-o pådure, ¿i soarele i-aars picioarele goale (de aici ¿i epitetul respectiv). ¥n figura lui Oedip ¿i încea a lui Melampous s-a våzut o legåturå cu divinitå¡ile subpåmântene, iardiformitå¡ile ce-i caracterizeazå ar fi tot atâtea aluzii eufemistice la trupulnegru ¿i umflat al celui mai tipic dintre animalele htoniene, ¿arpele(Ginzburg, 234).

Zeitå¡ile marcate de o invaliditate erau puse în legåturå cu „stråinii“,„oamenii mun¡ilor“, „piticii subterani“, cu acele popula¡ii de munte,excentrice, înconjurate de mister ¿i, în general, faimoase pentru metalurgi¿tiilor neîntrecu¡i (Eliade, 1996, 106). Foarte råspândi¡i în mitologia occidentalåsunt gnomii, care locuiesc sub påmânt, în mun¡i sau în pådure. De¿i audimensiunile unui copil, posedå puteri supranaturale – o for¡å fizicå deinvidiat –, alåturi de atribute care îi apropie clar de reprezentan¡ii lumiiceleilalte: au bårbi, picioare de ¡ap sau labe de gâscå. ¥n plus, ei sunt mailongevivi decât oamenii. ¥n cazul în care populeazå spa¡ii montane, apar ¿iîn postura de gardieni ai comorilor, de patroni ai mineritului ¿i aime¿te¿ugului prelucrårii metalelor ¿i pietrelor pre¡ioase. Elfii negri dvergr,zwerg, tråiesc în pe¿teri, în cråpåturi ale mun¡ilor; au fe¡e ca de mort; stabilesccontacte cu fierarii, minerii; posedå labe de gâscå (dacå se presarå pe joscenu¿å, pot fi våzute urmele lor; Afanasiev, II, 721, 732). Asemånåtori cugnomii prin dimensiuni, înfå¡i¿are, precum ¿i prin atribu¡ii (mai rar prinorigine), dracii sunt prin tradi¡ie ¿chiopi: der hinkende teufel, lahmer teufel,hinkenbein, diable boiteux (precum ¿i la ru¿i, cehi etc.). Asemeni altor zei¿i demoni, claudica¡ia diavolilor este o urmare implicitå a cåderii lor dincer (cf. ¿i aruncarea din cer a lui Hefaistos, a scandinavului Loki). Alteori,cum se întâlne¿te sporadic în folclorul românesc, „dracul a fost nåscut defemeia primordialå, care înghi¡ise douå bucå¡ele de fier, iar aceastådemonogonie în dublu exemplar: unul de¿tept ¿i ¿chiop, altul nåtâng ¿i valid,e investitå cu rol cosmogonic“ (Kernbach, 158). Pentru a ne limita la contextestrâns legate de tema noastrå, remarcåm prezen¡a dracilor-fierari, care î¿ifac apari¡ia în urma unui ritual specializat: în Germania se crede cå dacå


love¿ti cu un baros de fierårie la miezul nop¡ii, îl po¡i chema pe Necuratul(Afanasiev, 1869, III, 6). Alteori, ca în cazul basmului publicat deP. Ispirescu, Greuceanu, existå un diavol ¿chiop, care a¡ine calea drume¡ilorpentru a le face neajunsuri (apud Cålinescu, 71). ¥n mitologia popoarelormongole, teren este un demon ce posedå o singurå mânå ¿i un singur picior;i se aratå omului dacå este chemat, îl sluje¿te cu fidelitate, dupå care îi iasufletul (Tokarev, 1991-1992, II, 634). La coreeni, un astfel de demon cuun picior se nume¿te tokkabi, tokkakvi. ¥n el se transformå obiecte foartevechi din inventarul casnic – o måturå, cociorvå, sitå, „cioburi“ de oale,cârpe (Tokarev, 1991-1992, II, 517). La azteci, nagual, naual, duhulprotector al nou-nåscutului are înfå¡i¿are teriomorfå. Pentru a i se stabiliprezen¡a, în preajma locuin¡ei se presåra nisip; diminea¡a se puteau observaurme zoomorfe (Tokarev, 1991-1992, II, 196). Astfel de urme demoniceapar men¡ionate ¿i în credin¡ele române¿ti: „Dacå pe locul unde a murit uncopil se cerne fåinå în seara cea dintâi, dupå ce s-a înmormântat, ¿i se puneacolo un pahar cu apå curatå ¿i pe pahar toiagul ca så ardå, atunci nu numaicå vine copilul peste noapte ¿i bea apå, ci a doua zi diminea¡å se cunoscchiar ¿i urmele sale pe unde a umblat“ (Marian-3, 1995, 271).

Sântoaderii

Dacå în general personajele malefice circumscrise torsului reprezintåpersonificåri ale zilelor såptåmânii (la origine anumite zile ale såptåmânii,canonizate), care ac¡ioneazå individual – atât în privin¡a subiectului (existåun singur asemenea actant), cât ¿i a obiectului – este atacatå câte o femeie,acaså la aceasta, fiind surprinså încålcând interdic¡ia –, Feciorii Mar¡olii ¿iCaii lui Sântoader reprezintå exact opusul lor. Ei sunt lega¡i în mod specialde tors, ac¡iunea lor de pedepsire fiind generatå de nerespectarea zilelor dedesfå¿urare a ¿ezåtorilor, petrecerilor tinerilor. Ac¡ioneazå în grup,infiltrându-se în mijlocul colectivitå¡ii respective din care, tot sub pretextulsus¡inerii respectivei ac¡iuni, atrag o tânårå, pe care inten¡ioneazå s-o omoare,de¿i nu pu¡ine sunt men¡iunile în care pedeapsa este realizatå sub formaunui masacru colectiv, aproape to¡i participan¡ii la petrecere fiind uci¿i. Celedintâi vizate erau ¿ezåtorile, care erau cu desåvâr¿ire interzise în zileleconsacrate Sf. Toader, cel care, prin instrumentele sale, Caii lui Sântoader,Sântoaderii, chema totul la ordine. Pedepsele celor care nu respectau acesteprescrip¡ii erau diverse: „dacå vreo fatå mare necinste¿te prin vreun lucrufemeiesc nepotrivit aceasta, atunci Sântoader trimite pe caii såi, care,prefåcu¡i în cei mai voinici ¿i mai frumo¿i feciori, o pândesc ¿i, sub pretextcå vor s-o petreacå la joc, o råpesc (...) sau taie capul tuturor celor care s-ar


afla în ¿ezåtoare ori la altå petrecere“ (Marian, 1994, I, 241, 245). Motivuleste întâlnit ¿i în legende care au ca personaje strigoii, dracii – la românisau la slavi. Ac¡iunea lor maleficå se extinde asupra tuturor oamenilor: „dacåîntâlnesc oameni noaptea, afarå, îi calcå în picioare pânå îi laså mor¡i“, îipocesc (Fochi, 308-316). ¥n alte regiuni erau pedepsi¡i, pe lângå femeile ¿ifetele care torceau, ¡eseau, coseau în perioada consacratå (Sântoader – primaduminicå din Postul Pa¿telui; zilele Sântoaderilor – de mar¡i dinainteasårbåtorii pânå joi din såptåmâna urmåtoare), ¿i bårba¡ii care umblau cucu¡itul, cu securea. Se spunea despre ace¿tia cå erau lega¡i de Sântoader culan¡urile sale, provocându-le astfel dureri în mâini, în picioare ¿i laîncheieturile oaselor. Sântoaderii, cu variantele lor Spiridu¿ii ro¿ii, FecioriiMar¡olii etc. (Ioni¡å, 61, 92), sunt privi¡i de Mircea Eliade ca råmå¿i¡e aleunei vechi confrerii, societå¡i secrete bårbåte¿ti, ai cåror membri, masca¡i(personajele erau, cum am mai amintit, jumåtate-oameni – jumåtate-cai),terorizau femeile (în legåturå cu torcåtoarele cf. ¿i Eliade, 1976, 82-83).Prezentåm mai jos o legendå caracteristicå pentru aceste personajedemonice, tocmai pentru a vedea care este ponderea în cadrul ei (mai binespus, în cadrul procesului de recunoa¿tere ritualå) a elementului specificanalizat în studiul nostru: „¥n seara de Sântoader unele fete n-au vrut så ¡iesårbåtoare ¿i au venit la ele ni¿te båie¡i necunoscu¡i, în acela¿i numår cufetele ¿i, gåsindu-le torcând, au prins så se joace cu ele. Una din ele,observând cå båie¡ii aveau copite la picioare ¿i cozi de cal, a tors iute caierul¿i a zis cå se duce repede acaså ca så ia altul. Dupå multe rugåmin¡i aulåsat-o så plece, dar cu condi¡ia så lege firul fusului de piciorul ei ¿i fusul såråmâie la ei în caså, desfå¿urându-se. Fata, în loc så ia caier, a¿a cumfågåduise, a legat capåtul firului de coada pivei ¿i a dat fuga la o vecinåbåtrânå, cåreia i-a povestit ce-a våzut. Aceasta i-a spus så fugå îndåråt acaså¿i så ungå toate vasele cu usturoi pisat, så le punå cu gura în jos ¿i så nu-iråmâie nici un vas cât de mic cå-i pråpåditå, deoarece båie¡ii aceia nu suntdecât Sântoaderii. Fata s-a dus acaså, a fåcut cum i s-a spus, dar un ciob spartl-a uitat. Celelalte fete au fost toate omorâte de acei båie¡i, care, våzând cå nuvine fata, s-au luat pe firul fusului pânå la casa ei. Aici au gåsit u¿a încuiatå.Au strigat-o, dar ea n-a råspuns. Atunci au strigat la toate vasele din caså caså le deschidå u¿a. ¥nså fiecare vas a råspuns cå nu se poate, fiindcå e cu guraîn jos ¿i a fost uns cu usturoi. Numai ciobul i-a ascultat. Când så ajungå însåla u¿å, a cåzut ¿i s-a spart. A început så se vaiete cå s-a spart ¿i nu poate.Båiatul a zis: «Ai, må-n¿ela¿i tu pe mine, dar så vezi, altå datå nu mai scapi!»Au cântat coco¿ii ¿i el s-a fåcut nevåzut“ (Fochi, 1976, 308-316). La sârbi,


sårbåtorirea Sântoaderilor, Todor¡i, se putea întinde o såptåmânå. Dupåsâmbåta Sf. Toader, a doua zi sau pânå miercuri veneau ni¿te cai invizibili,¿chiopi, råma¿i în urma cailor sånåto¿i; uneori ei erau înso¡i¡i de un unche¿¿chiop, David. Ace¿ti cålåre¡i demonici, Todor¡i, erau fiin¡e antropomorfe,cu cozi de animale. Ei cålåreau în numår de ¿apte sau chiar mai mul¡i ¿i-iatacau pe cei care le apåreau în drum. Calul ¿chiop, care alerga ultimul,era considerat a fi cel mai periculos. Pentru a se asigura de favoarea lor,oamenii îi întâmpinau cum se cuvine: în lunea din prima såptåmânå dinPostul Mare (såptåmâna Sântoaderilor) în cur¡i se întindea pânzå, pe carese punea fân, iar pe fân puneau mâncare ¿i båuturå; miercuri apåreau caii¿chiopi care råpeau sufletele mor¡ilor, drept pentru care li se aduce dreptofrandå porumb fiert; joi apårea însu¿i marele Sântoader. ¥n aceaståsåptåmânå erau interzise orice activitå¡i în afara casei. ¥n afara casei erainterzis så se facå foc sau så se verse apå, pentru cå Todor¡ii nu sufereaufumul sau puteau så alunece pe apa înghe¡atå. Orice activitate era pedepsitåprin lovituri de copitå (pe trupul victimelor se puteau vedea urmele copitelorinvizibile; Tolstoi, 1990, 104, 105).

Kallikanzaros

Copiii nåscu¡i în ziua de Cråciun (ini¡ial era vorba de perioada cuprinsåîntre ajunul Cråciunului ¿i ultima zi a anului) sunt predestina¡i så devinåkallikantzaroi: fiin¡e aproape animalice, predispuse la crize periodice defurie, coincizând exact cu ultima såptåmânå din decembrie, în timpul cåreiaaleargå cu pårul zbârlit de colo-colo, fårå så-¿i gåseascå lini¿tea. Imediat cevåd pe cineva îi sar în spate, îl doboarå la påmânt ¿i-l zgârie cu unghiile(încovoiate ¿i foarte lungi, întrucât nu ¿i le taie niciodatå) pe fa¡å ¿i pe piept,întrebându-l: „câl¡i sau plumb“? Dacå victima råspunde „câl¡i“, atunci estelåsatå în pace; dacå råspunde „plumb“, înså, este maltratatå pânå råmâne lapåmânt pe jumåtate moartå. Pentru a se evita ca un copil så devinåkallikantzaros el este atârnat deasupra focului, ¡inut de cålcâie astfel încâtså i se pârleascå tålpile. Copilul urlå ¿i plânge din cauza arsurii (imediatdupå aceea ea trebuie så fie unså cu pu¡in ulei); dar oamenii cred cå unghiiletrebuie så fie în acest chip scurtate, viitorul kallikantzaros fiind fåcutinofensiv. Trebuie så amintim aici cå existå numeroase rituri de purificareprin foc, în cadrul cårora picioarele (mai ales cålcâiele) constituie punctelevizate de practica respectivå. Mersul sau dansul pe cårbuni aprin¿i, practicateîn India, în sud-estul asiatic sau în Bulgaria, sunt considerate mijloace de aînvinge for¡ele ostile ¿i de a te încårca cu energie. Actualmente practicat înMacedonia, mersul pe foc dureazå trei zile. Pregåtirile încep la 2 mai, când


se reunesc anastenarides, piroba¡ii (‘cei care merg pe foc’). La 20 mai,anastenarides, cu icoane ¿i alte obiecte rituale, încep un dans frenetic caredureazå toatå noaptea. A doua zi se sacrificå animalele care sunt consumateîn comun în cele trei zile ale sårbåtorii, înainte de a relua trecerea prin flåcåricare se încheie cu o horå (Pont-Humbert, 137-138). ¥n folclorul grecesc,Kallikantzaroi sunt fiin¡e monstruoase, negre ¿i påroase, când gigantice,când foarte mici de înål¡ime, înzestrate de obicei cu anumite pår¡i animale:urechi de mågar, copite de caprå, cozi de cal. Adeseori sunt orbi sau ¿chiopi;aproape întotdeauna sunt masculi înzestra¡i cu organe sexuale enorme. Aparîn perioada celor douåsprezece zile dintre Cråciun ¿i Boboteazå, dupå ce austat sub påmânt tot anul, ocupa¡i så roadå copacul ce sprijinå lumea; dar nureu¿esc niciodatå så ducå la bun sfâr¿it treaba. ¥n Grecia modernå, deexemplu, se crede cå existå un stâlp al cerului sau un arbore cosmic ros deace¿ti demoni nefa¿ti. La sfâr¿itul anului ei aproape au dus la bun sfâr¿itsarcina lor, când, din fericire pentru lume, ei sunt chema¡i pe påmânt întimpul celor „douåsprezece zile“ (între Cråciun ¿i Boboteazå). ¥n acest timpcopacul cre¿te din nou; astfel ei sunt sili¡i så ia de la capåt efortul întrerupt(Krappe, 1930, 276). Råtåcesc fårå ¡intå, înspåimântând oamenii; intrå princase ¿i månâncå, iar uneori urineazå pe mâncare; hoinåresc prin sate condu¿ide un ¿ef ¿chiop, „marele kallikantzaros“, cålårind pe coco¿i sau pe mânji.Este binecunoscutå însu¿irea lor de a se transforma în orice fel de animale(Ginzburg, 176-177).

Karakongiolî, karakongiulî (la bulgari, macedoneni, sârbi) sunt fiin¡edemonice – duhuri ale nop¡ii, ale apei, alteori privite ca personificåri aleCråciunului –, ies din apå, din pe¿teri în perioada cuprinså de la Cråciunpânå la Boboteazå – apar dupå miezul nop¡ii, atacându-i pe oameni,cålårindu-i pânå la cântatul coco¿ilor. Dupå multe opinii, cei mai des cålåri¡isunt be¡ivii, care nu de pu¡ine ori sunt împin¿i în apå, arunca¡i de pe malsau îneca¡i (Mifologièeskij slovar’, 273). La slavii de sud, în perioadasårbåtorilor de iarnå, se sistau, de asemenea, torsul ¿i ¡esutul. Femeile carenu respectau aceste interdic¡ii erau pedepsite de karakongiulî – aråtåri pejumåtate oameni - pe jumåtate animale. Reprezentåri asemånåtoare seîntâlnesc ¿i la ru¿i – ¿ulikunî, korociunî. Ace¿ti demoni sezonieri î¿i facapari¡ia tot în perioada cuprinså între Cråciun ¿i Boboteazå, când se ascunddin nou în apå. (A se vedea, în acest sens, credin¡ele opuse – evident, desorginte cre¿tinå: „de Boboteazå se curå¡å apele de draci. To¡i ies din apå,ca så nu fie boteza¡i. ¥n noaptea de Boboteazå lupii stau la pândå pe ghea¡å¿i-i prind pe draci, de-i månâncå“ – Mu¿lea-Bârlea, 343). Ei aleargå noaptea


prin sat, cu cårbuni aprin¿i pe o tigaie încinså sau cu ni¿te cârlige înro¿ite înmânå, cu care-i pot apuca ¿i agresa pe oameni; ca ¿i la slavii de sud, potapårea cålare, în sånii etc. Dimensiunile lor sunt reduse (pitici, nu mai maride o palmå), dar posedå, pe lângå înål¡ime, ¿i alte atribute demonice: copitede cal, cap ascu¡it, scuipå flåcåri. ¥n timpul când î¿i fac sim¡itå prezen¡a pepåmânt, în perioada sårbåtorilor de iarnå, se strâng la råspântii, lângå copcilede ghea¡å sau în pådure – ¿i pândesc momentul pentru a-i ataca pe oameni.¥ncå un amånunt interesant, care-i apropie de personajele specifice române¿ti(a se vedea „colindul“ cu Joimåri¡a): li se aduc ofrande constând în caiere¿i fuse; de asemenea, furå caierele torcåtoarelor lene¿e, furå toate obiectelede inventar casnic circumscrise torsului ¿i ¡esutului, care au fost låsate încaså fårå binecuvântare etc. (Mifologièeskij slovar’, 609).

2.3.1.2. Duhuri cu înfå¡i¿are animalåClaudica¡ia nu este înså numai o caracteristicå a prezen¡ei antropomorfe

din mituri ¿i legende. O serie de basme ¿i povestiri supersti¡ioase includ printreeroii lor de seamå animale sau påsåri care prezintå aceea¿i marcå a consacrårii.¥n basmul Porumbelul raiului este men¡ionat un exponent malefic în persoanaiepurelui (el însu¿i animal chtonian) ¿chiop: „... Amândoi fra¡ii, întorcându-seacaså cu porumbelul raiului, våzurå în cale un om mic de cearå cu picioarelede secarå ¿ezând cålare pe un iepure ¿chiop...“ (ªåineanu, 363). Asemeni babei¿chioape, singurul ghid autorizat pentru tårâmurile neaccesibile oamenilorsimpli (basmul lui Ståncescu, ¥mpårå¡ia Aråpu¿chii), este o pasåre: „... Numaiun ciocârlan ¿chiop putu så-l ducå la împårå¡ia Aråpu¿chii...“ (idem, 222).Tot din categoria ajutoarelor, e adevårat, de temut, face parte ¿i celebrul lup¿chiop: „... Ion vede pe cale un lup cu piciorul rupt, se repede cu baltagul så-lomoare, lupul se roagå cu grai omenesc så-i lege mai bine piciorul în lopå¡ele¿i så-l ungå cu unsoare etc.“ (Al. Antemireanu, Câmpan verde ¿i frumos,apud Cålinescu, 145). ¥n aceea¿i ipostazå de patroni-conducåtori sunt înfå¡i¿atemai multe spirite zoomorfe. ¥n mitologia românå, reprezentårile malefice alelupului, în ipostaza acestuia de vârcolac (om-lup) sau de fiarå însårcinatå cumen¡inerea echilibrului natural al turmelor (animalul de pradå), suntîntr-adevår numeroase, a¿a cum sunt, de altfel, ¿i sårbåtorile consacrate acestuicarnasier, deosebit de temut în mediile rurale. ¥n timpul sårbåtorii popularetradi¡ionale a Filipilor se remarcå în mod deosebit Filipul cel ªchiop, care sedovede¿te a fi o divinitate protectoare a lupilor, sinonimå cu Filipul cel Mare,celebrat la Ovidenie (21 noiembrie) sau la Sf. Andrei (30 noiembrie). Filipulcel ªchiop, cel mai råu ¿i mai puternic din ceata Filipilor pe timpul iernii, seaflå la polul calendaristic opus al Sântoaderului cel ªchiop, divinitate cabalinå


(¿i ea claudicantå), cåpetenie a cetei Sântoaderilor pe timpul verii(Ghinoiu, 1997, 73). Cu pu¡in timp înainte de celebrarea Filipilor, calendarulpopular românesc înregistreazå praznicul Gådine¡ilor (< din vechiul-slav gad,gadina „animal sålbatic de talie mare“; aici: diminutiv cu valoare eufemisticå),care cuprindea sårbåtoarea de trei zile (13-15 noiembrie) consacratå lupilorla intrarea în Postul Cråciunului. Lupii, spun tradi¡iile, numi¡i în zilele lorGådine¡i, s-ar aduna în haitå ¿i ar urla, spunându-se cå-¿i cheamå ståpânul.Patronul lor, Sânpetru de Iarnå, sose¿te la urlåtoare cålare pe un cal alb ¿iîncepe så rânduiascå prada supu¿ilor pentru un an de zile. Constituind unlaitmotiv al legendelor supersti¡ioase consacrate lupilor, Gådine¡ului ªchiop,celui mai råu dintre lupi, i se porunce¿te så-l månânce pe ciobanul care s-aurcat într-un copac pentru a vedea ce se petrece în aceste momente de tainå(idem, 78-79): „Odatå, un om a voit så pândeascå cum Sf. Petru se împacå culupii ¿i, pe furi¿, s-a suit într-un copac din apropiere, fårå a fi våzut de cineva.Dupå ce a rânduit Sf. Petru pe to¡i, tocmai la urmå vine un lup ¿chiop,schelålåind. Atunci Sf. Petru zice: «Tu så månânci pe cel din copac.» Lupuls-a a¿ezat la rådåcina copacului ¿i pânå nu l-a mâncat, nu s-a låsat1“(Fochi, 308). ¥n afara lupului, apare frecvent în basme calul ¿chiop, mâr¡oaganeînsemnatå ce ascunde un cal fabulos, ajutor indispensabil al eroului.¥nvå¡at de un vråjitor, båiatul ia frâul calului ¿i-l sunå de trei ori, adicå încele trei pår¡i ale livezii. Vine „o mâr¡oagå de cal chior, olog ¿i plin de bube“(cf. Fundescu, Spaima zeilor, apud Cålinescu, 107). ¥n vechile legendegermane, se întâlne¿te frecvent motivul conducåtorului vânåtorii sålbatice

1 Existå variante ale legendei în care se pune accent pe implacabilitatea destinului, careeste manipulat în acele momente atât în direc¡ia fiin¡ei umane, cât ¿i în cea a animalului.Aceste ¿edin¡e de ursire se realizau în ajunul marilor sårbåtori de peste an, fiecare având¿i valoare institu¡ionalizatoare, constituind un „cap“ al jumåtå¡ii de an ce începea;solsti¡iul de varå, ajunul Sf. Petru (29 iunie), ajunul Sf. Andrei, solsti¡iul de iarnå, AnulNou. A¿a cum se ¿tie, sårbåtoarea Sf. Andrei („cap de iarnå“ – deci începutul unui nousezon) este unanim cunoscutå ca o perioadå de maximå activizare a supranaturaluluimalefic, ca o invazie a acestuia (sub forma strigoilor, a vârcolacilor ¿i a lupilor):„¥nceputu’ toamnei nu e la Sf. Mårie, cum zic unii, ci de Ziua Crucii; atunci vine toamna.ªi iarna tot a¿a zic unii cå vine dupå Sf. Dumitru, da’ nu-i adevårat. Sf. Andrei e cap deiarnå, cå atunci coboarå lupii din munte!“ (Bernea, 179). Iatå ¿i legenda referitoare laputerea fatum-ului: „... La urmå veni ¿i un lup ¿chiop, cårui îi ordonå så roadå mårul încare ¿edea vânåtorul ¿i apoi så-l månânce. Lupul a ros toatå noaptea ¿i, apucându-l ziua,începu oåmenii så vinå la muncå. Vânåtorul începu a striga: «Såri¡i, oameni, cå måmånâncå lupul!» Oamenii au sårit ¿i au omorât lupul. Omul dându-se jos, lupul fiindmort cu gura cåscatå, ar fi dat cu piciorul în lup ¿i ¿i-a scrântit piciorul; dupå un an desuferin¡å a murit tot în acea zi“ (Fochi, 308).


1 Bulgarii spun cå strigoiul apare cu înfå¡i¿area animalului care l-a traversat.

care-¿i face apari¡ia cålare pe un cal ¿chiop (cu trei picioare): vânåtorularuncå din zborul calului piciorul din spate al unui cerb sau al unui cal, caremai apoi se transformå în aur (Afanasiev, 1869, III, 4).

3. StrigoiiStrigoiiStrigoiiStrigoiiStrigoii

Gråiesc unii oameni nepricepu¡i cum de multe ori când mor oamenii,mul¡i dintr-acei mor¡i, se zice, se scoalå de se fac strigoi ¿i omoaråpe cei vii.

Pravila lui Matei Basarab

Credin¡ele în strigoi sunt fire¿ti în mitologiile care sunt constituite pe bazaprincipiului vie¡uirii de dupå moarte a sufletului. Fie cå este vorba de duhuriale aerului sau ale apei, ale pådurii, ale casei etc., mor¡ii se „transformau“automat în spirite atotputernice, care, în func¡ie de natura mor¡ii ¿i de apropiereafa¡å de membrii familiei din care proveneau, putea avea un comportament fast(cea mai mare parte a duhurilor casei) sau nefast. Chiar dacå se considera cåsufletul va avea parte de o existen¡å dupå moarte, aceasta trebuia så se desfå¿oareîn lumea cealaltå, ¿i nu în lumea oamenilor. Pentru aceasta, se încerca printoate mijloacele ca sufletul mortului så nu råmânå în aceastå lume, så nu fie cunimic „legat“ de coordonatele universului uman. Tocmai în acest sens suntexplicate practicile magice ¿i tabuurile privitoare la trupul mortului: „Nu selaså în odaie (în care se aflå mortul) nici câini, nici pisici, ba chiar ¿i ¿oareciisunt prin¿i, pentru cå dacå ar trece vreun animal sub patul mortului, el s-arpreface în strigoi ¿i pentru cå sufletul în zbaterea lui imediat dupå moarte så nuintre în unul din aceste animale necurate1“ (Olinescu, 316). Cum vom vedea ¿iîn capitolul urmåtor, veghea ritualå a rudelor ¿i a membrilor comunitå¡ii eraesen¡ialå pentru prevenirea apari¡iei strigoilor: „Nu este iertat ca mortul så selase singur în caså crezându-se cå venind diavolul intrå în el ¿i se face strigoi“(Marian-3, 1995, 313). ¥n China, la funeralii, când se a¿azå capacul pe sicriu,to¡i participan¡ii se dau înapoi cu câ¡iva pa¿i sau chiar se duc în altå camerå,deoarece se crede cå omul care îngåduia ca umbra så-i fie închiså în co¿ciugî¿i primejduie¿te sånåtatea (Frazer, 1980, II, 119).

Pentru ca mortul så nu se întoarcå singur, din prea multå dragoste pentrucei råma¿i în via¡å, era nevoie så se apeleze la tot felul de practici menite så-i


oculteze posibilitå¡ile de revenire, prin nerecunoa¿terea drumului. De aceea,mortul era uneori scos pe fereastrå, sau pe o u¿å specialå, spartå în zid cuprilejul înmormântårii (care era mai apoi acoperitå), sau, mai mult, „e binechiar ca la întoarcere oamenii så vie [de la cimitir] pe altå cale, ca så rupåfirul mor¡ii ¿i så nu întoarcå mortul ca strigoi“ (Olinescu, 323). Pentru camortul så nu se facå strigoi, la bulgari, deasupra cadavrului se aruncå unnåvod (Gheorghieva, 155). Proverbul românesc „Strigoiu’ întâi într-ai luidå cu col¡ii“ izvorå¿te tocmai din aceastå imagine. Existå credin¡a cå dacåcineva a råmas în via¡å ¿i se duce des la mormântul unei fiin¡e iubite ¿i plânge,atunci mortului i se face milå de el ¿i-l duce cu el (Scurtu, 53). Cum seîntâmplå aceasta? „Strigoiul, în mormânt, când se treze¿te, începe så-¿imånânce mâinile ¿i picioarele, ¿i, cât timp månâncå, unul dupå altul seîmbolnåvesc ¿i mor întâi rudele lui, apoi al¡i såteni. Când a terminat de mâncattot trupul såu, el se ridicå din mormânt, la miezul nop¡ii, se duce la ocol ¿iomoarå toate animalele sau se urcå în clopotni¡å ¿i începe så batå clopotele:cine aude acest sunet va fi victima lui“ (Afanasiev, III, 1869, 560-561).

¥n mod sigur, conform credin¡elor populare, deveneau strigoi dupå moartevråjitorii, vârcolacii, solomonarii etc., adicå to¡i cei care, încå din timpul vie¡ii,fuseserå cumva în contact cu lumea cealaltå, cu reprezentan¡ii ei, ¿i acumerau fie pedepsi¡i så zåboveascå în acest univers, fie ei în¿i¿i doreau så råmânåaici în continuare, pentru a-¿i pune în practicå maleficiile. De aceea, în cazulmor¡ii vråjitorilor, se realizau practici speciale de destrigoire, de anulare aascendentului demonic sau, cel mai adesea, de anihilare a puterii nefaste aduhului, care primea sarcini „imposibil“ de rezolvat în logica lucrurilor: „Cândmerg cu el la groapå, un om ia mei så-l presare pe drum zicând: «– Strigoiulså månânce pe an câte un bob de mei ¿i så nu månânce inimile neamurilorlui!»“ (Pamfile-1, 1916, 139). ¥n alte cazuri, ritualul era ¿i mai precis: „Cândmoare strigoiul, este dres în modul urmåtor: i se vârå pietricele în ochi, înurechi, în nas, în gurå, sub unghii, ca så aibå ce roade, ¿i se pune mei în poalå,ca så zåboveascå multe zile pânå så-l månânce, ¿i în sicriu e înconjurat cu unrug de jur împrejur“ (idem, 140). ¥n afarå de aceste ritualuri „curate“ dedestrigoire mai puteau fi întâlnite ¿i rituri de mutilare a celui mort, când eraudistruse organele vitale, råspunzåtoare de deplasarea postumå a cadavrului:„Mai demult era datinå în Banat ca la fiecare mort så se cheme un ¿tiutor, deregulå o moa¿å, care trebuia så-i provadå cadavrul cu cele necesare, ca nucumva så se întoarcå ca strigoi pe påmânt. Chematul stråpungea mai întâiscåfârlia mortului cu un ac lung, apoi îi ungea corpul în diferite locuri cuunsoare de la un porc care s-a tåiat în ziua de Ignat, cinci zile înainte de Cråciun;


¿i pe urmå mai punea alåturea cu dânsul încå ¿i un bå¡ de un ¿uc de lung ¿ighimpos de måce¿, care era menit a-l opri så iaså din groapå, pentru cå,încolotocindu-se cu vestmintele în ghimpii acestuia, mortul nu putea ie¿i afarå“(Marian-3, 1995, 58).

Uneori, agresiunea strigoiului se limita la o chinuire a somnului celorvii. A¿a cum se întâmpla ¿i în timpul vie¡ii cu cei mai mul¡i dintre strigoi,sufletul este cel care råmâne viu ¿i ac¡ioneazå, intrând în interac¡iune cusufletele oamenilor vii prin intermediul viselor: „Mor¡ii despre care se credecå sunt strigoi se pun în sicriu cu fa¡a în jos. Iarå dupå câteva såptåmâni sedezgroapå ¿i de-l aflå numai în câtva mi¿cat în sicriu, îi bat un cui de lemndrept în inimå, pironindu-l astfel de fundul sicriului, ca så nu se mai poatåscula. Iar aceasta se face numai atunci când presupusul strigoi supårå preatare pe cei råma¿i în via¡å, aråtându-li-se în vis sau dacå li se pare lor a-lvedea noaptea cercetând locurile pe unde a tråit“ (Marian-3, 1995, 269).Dacå oamenii nu au ¿tiut de valen¡ele demonice ale celui mort sau dacåputerea lor era mult prea slabå în compara¡ie cu cea a spiritului, acesta puteaså-¿i facå de cap, sugând sângele celor apropia¡i1: „Mai e credin¡a cå strigoiulmort, ca så poatå så vie pe påmânt ¿i så-¿i facå treburile ordonate de necurat,are nevoie så se întåreascå, adicå så mai prindå puteri. ªi nu se poate întåridecât sugând sânge de la om viu, de cele mai multe ori de la rudele apropiate“(Olinescu, 498). Agresiunea sângeroaså cere la rândul ei o jertfå sângeroaså:fie cå este vorba de vânat, fie de vânåtor, sacrificiul demonic reprezintå oparte componentå a tradi¡iei care a perpetuat asemenea reprezentåri macabre.Dacå la ¿ase såptåmâni de la moartea cuiva moare ¿i o altå persoanå dinfamilia celui dintâi mort, atunci acesta se dezgroapå ¿i dacå îl gåse¿te cufa¡a în jos se crede cå este strigoi ¿i îndatå i se bate un par în inimå, pe careo ¿i ia, ¿i cu ea ung to¡i membrii familiei, påzindu-se prin aceasta de a murivreunul (Marian-3, 1995, 268). Ca în cazul întâlnirii cu o fiin¡å demonicå,era esen¡ial cine fåcea cel dintâi mi¿carea ce conferea putere: nu trebuia castrigoiul så fie låsat så-¿i facå de cap mâncând inimile rudelor; prin urmare,ace¿tia, pentru a se pune la adåpost, erau nevoi¡i så „månânce“ în acest felinima strigoiului. Dacå nu erau luate måsurile de protec¡ie tradi¡ionale, careconstau în baricadarea tuturor intrårilor mai mult sau mai pu¡in conven¡ionalecu ajutorul încuietorilor ¿i al unsorilor magice, strigoiul putea påtrundenestingherit în caså ¿i agresa victimele. Uneori era sanc¡ionat uncomportament în afara tradi¡iei – este vorba de încålcarea tabuului vorbirii1 ¥n anumite cazuri, atacul strigoiului se fåcea într-un mod mai pu¡in obi¿nuit: „Dacåte mu¿cå un ¡ân¡ar pe un mormânt, de Sf. Gheorghe, vei muri“ (Marian, 1903, 319-320).


cu un personaj supranatural: „Dacå strigoii nu gåsesc nici un loc pe unde såintre în caså, atunci cautå så cheme afarå pe cei dinlåuntru. Strigoiul vine lafereastrå: «– Ai mâncat usturoi?» Dacå omul råspunde, îl mu¡e¿te, iar dacåtace, se duce în treabå-¿i“ (Pamfile, 1997, 221). Asemeni unui fluture uria¿zbåtându-se în cåutarea unei ie¿iri, strigoiul încearcå noaptea så afle un câtde mic orificiu prin care så poatå påtrunde în caså, pentru a se alimentapentru via¡a sa, nocturnå ¿i demonicå. A¿a se poveste¿te într-un descântecde plåmådirea inimii:

„A plecat strigoaica U¿a destupatå,Din caså în caså, Co¿ul desfundat.Din co¿ în co¿ ¥n caså cum intrå,ªi-a gåsit La N. alergå,Toate casele-ncuiate, Inima-i furå,Toate u¿ile-astupate, Oasele-i zdrobi,Numai la N. Sângele-i sorbi...“Casa descuiatå, (Pamfile, 1997, 220-221).

¥n acest caz, victima mai putea fi tratatå conform tradi¡iei, prindescântare. Descântecul de strigoi se performa cu trei fire de busuioc ¿i unou ouat de o gåinå neagrå într-o sâmbåtå pe la asfin¡itul soarelui ¿i se descântåla capul bolnavului, de trei ori în trei zile una dupå alta:

„Un om mare, ro¿u, ªi închise vi¡eii mari ro¿iiLuå secure mare ro¿ie ªi mulse vacile mari ro¿ii¥njugå doi boi mari ro¿ii, ¥n gåleata mare ro¿ieLa carul mare ro¿u, ªi plecå la târgul mare ro¿uJugul ro¿u, Cu lapte ro¿uPro¡apul ro¿u, ªi strigå în târgul ro¿u:Roatele ro¿ii, Lapte ro¿u!Inima ro¿ie, Moroii,Roatele ro¿ii, Strigoii,Lisitele ro¿ii, Deochetorii,Osiile ro¿ii, Râmnitorile,Toate ro¿ii. Moroaicele,ªi plecarå în pådurea cea mare, ro¿ie, Strigoaicele,Så taie un copac mare ro¿u. Deochetoarele,ªi sparse copacul mare ro¿u, Râmnitoareleªi fåcu stobori mari ro¿ii. Nåvålirå,ªi îl puse în carul mare ro¿u Care cum lapte din târg luaråªi înjugå boii mari ro¿ii, Inima,La carul mare ro¿u Fica¡iiªi se fåcu un obor mare ro¿u Le plesniråªi plecå la casa mare ro¿ie N. råmase


Curat, Ca roua-n câmpLuminat, Ca maicå-sa ce l-o fåcut“Ca steaua-n cer (Olinescu, 498-499).

Pe lângå suptul sângelui ¿i agresarea sexualå a rudelor apropiate, strigoiisunt reprezenta¡i ¿i asemeni unor duhuri mai pu¡in diferen¡iate, întrupåriale for¡elor nefaste ale aerului ¿i nop¡ii, ale cåror manifeståri concrete suntsabaturile: „Strigoii care ies din morminte au ¿i ei adunarea lor în noapteade Sf. Andrei. Atunci se adunå în locuri anumite, mai ales prin cimitire saubiserici ruinate, unde se întâlnesc ¿i cu cei vii ¿i-ntind o horå mare în våzduh“(idem, 500). ¥n sprijinul credin¡ei cå strigoii sunt duhuri ale mor¡ilor (asemeniduhurilor casei, ielelor etc.) aducem drept exemplu concludent descriereade mai jos, care cuprinde un numår mare de elemente din universul domestic,puse adesea în legåturå cu spiritele patronale ale mor¡ilor: „Aceste duhuride strigoi se våd jucând noaptea pe haturi ca ni¿te fåcliu¡e mici sau avândfiecare în mânå câte douå lumânåri. Târziu, se strâng la cåpetenia lor undemåturå vatra, o arå ¿i o seamånå cu målai mårunt. Dupå ce acesta cre¿te ¿ise coace, este strâns, pisat ¿i fåcut cu lapte (semnalåm preferin¡a pentrulapte manifestatå de sufletele mor¡ilor – a se vedea vechile liba¡ii antice;cf. ¿i credin¡ele despre ¿arpele casei, despre furtul laptelui), cu care seospåteazå strigele ¿i strigoii. Dupå aceasta ies pe hornuri, se-nvolbureazåprin våzduh ¿i pe sub stre¿ini ¿i apoi pleacå de-¿i însufle¡esc trupurile“(Pamfile-1, 1916, 145).

Imaginea vampirului-strigoi a fost impuså mai ales de literaturaoccidentalå. Ce trebuie re¡inut este, înså, originea lui orientalå, a¿a cum s-aconturat ini¡ial, precum ¿i ecourile pe care le-a avut asupra spa¡iului miticsud-est-european. ¥n Europa, vampirul este un mort demonizat, care, ie¿indnoaptea din mormânt adesea sub forma unui liliac, suge sângele oameniloradormi¡i, le provoacå acestora co¿maruri, transformându-i pe semeni, înultimå instan¡å, în fiin¡e asemenea lui. ¥mpotriva ac¡iunii vampirului s-audezvoltat numeroase practici de destrigoire: scoaterea trupului din mormânt¿i în¡eparea lui cu un ¡åru¿ dintr-un lemn la rându-i demonizat, decapitarea– alåturi de utilizarea amuletelor tradi¡ionale (usturoi, fier etc.), precum ¿iluptele purtate de vampirov sin („fiul vampirului“) cu acesta, fiind, conformtradi¡iilor slavilor de sud, singurul care poate ucide vampirii (ca ¿i adversarulsåu, despre el se spune cå nu are umbrå; de asemenea, se poate transformaîn câine sau lup). Varianta orientalå a vampirului european este ubâr, vupâr,vupar (miaskai kupkân – cf. ¿i rom. cåpcåun!), hohan, hortlak – la tåtari,gågåuzi, ciuva¿i, turci etc. Aici, aceastå fiin¡å demonicå, ¿i mare


consumatoare de sânge omenesc, î¿i face apari¡ia atunci când un vråjitor¿i-a vândut sufletul diavolului (¿aitan), în locul cåruia prime¿te acest sufletdemonic, care îl posedå în timpul vie¡ii omului, chiar ¿i dupå moarteaacestuia. Vampirul tåtarilor este deosebit de periculos pentru femeileînsårcinate, cårora le poate råpi copiii din pântece. Alte ac¡iuni specificesunt: furtul copiilor, al laptelui vitelor, trimiterea de boli oamenilor, sugereasângelui animalelor etc. ªi aici este caracteristicå metamorfoza: cândpåråse¿te trupul-gazdå, vampirul ia înfå¡i¿area unui glob de foc, a unei ro¡ide foc, a unui câine sau porc, a unei pisici etc. Ca în cazul metamorfozi¡ilorromâni, dacå este rånit, când se întoarce în trupul uman va påstra semneleîncåierårii din ajun (Mifologièeskij slovar’, 135, 546). Probabil prin filierasârbå, care cunoa¿te formele upâr, vepir, vampir, cuvântul ¿i, de ce nu, ¿iprin realitatea pe care o înfå¡i¿eazå, a påtruns în Europa occidentalå. ¥nstrânså legåturå cu motivul suptului sângelui ¿i, deci, provocarea indirectåa unor afec¡iuni fizice sau psihice, în ipostaza sa luminiscentå (duhul zboarånoaptea sub forma unui glob de foc), vampirul se apropie foarte mult deimaginea zburåtorului românesc (care cunoa¿te variante asemånåtoare ¿iîn regiunile locuite de slavi – zmei, ognennâi zmei etc.).

Capitolul 5

INIºIEREA VRÅJITORILOR

Femeia vede chiar unde bårbatul abia zåre¿te .Femeia judecå ¿i pe dracu’ ¿i-l scoate dator.Unde e femeia, e ¿i dracul.Femeia-i lucrul dracului.Baba e talpa iadului. (proverbe române¿ti)

Fermecåtoarele sunt socotite ca ni¿te suflete vândute dracului.Fermecåtoarea e mai puternicå decât to¡i dracii, care sunt la ordineleei; îi necåje¿te ¿i îi pedepse¿te astfel cå le e fricå de dânsa.

Zanne, VII, 4

C ONSACRAREA, INIºIEREA ÎN TAINELE MAGIEI, ale manipulårii for¡elorsacre se realizeazå prin numeroase procedee. Båtrânele suntconvinse cå darul de a lecui îl au de la iele, în urma unei boli

grele, în care timp sufletul lor a fost purtat de acestea prin våzduh, iar ele aufost învå¡ate så lecuiascå. ¥n multe mituri, eroinele råmân însårcinate fiindlovite sau atinse de fulger (a¿a cum s-a nåscut, se pare, împåratul mitic chinezHuan-Di; Evseev-1, 1994, 66). Românii spun, de asemenea: „Cine a fostîmpu¿cat dinadins ori din gre¿ealå ¿i care are glon¡ul sau haliciul în el, deacela dracul nu se apropie“ (Gorovei, 1995, 103). Tot a¿a, se spune despreoamenii lovi¡i de tråsnet cå sunt consacra¡i, pentru cå în general locul atinsde aceastå armå a cerului devine sacru (Eliade-2, 1992, 68). Un iakut scåpatcu via¡å dupå ce fusese lovit de tråsnet a povestit cå zeul coborâse din cer,îi sfârtecase trupul ¿i apoi îl înviase – iar ca urmare a mor¡ii ¿i a învieriisale ini¡iatice a devenit ¿aman. „Acum, a adåugat el, våd ce se petrece înjur pe o distan¡å de treizeci de verste“ (Eliade, 1995, 14). Popula¡iile africanedin aria adja-evhé considerå tråsnetul o manifestare a furiei justi¡iare a unuivodu celest numit So sau a unuia dintre ceilal¡i vodu din aceea¿i familie (se


crede cå So love¿te aruncând asupra påmântului sau a victimei o secure).Când tråsnetul distruge un copac, o locuin¡å sau un teren, responsabiliicultului, urma¡i de câ¡iva credincio¿i, se duc cât mai repede acolo pentru apurifica locul. Se crede cå oricine ar trece pe acolo, înainte de aceaståinterven¡ie, ar contracta o boalå mortalå, ba chiar ar putea så fie la rândullui lovit de tråsnet cu prima ocazie. Dupå ce are loc stropirea ritualå, estesåpat påmântul, descoperindu-se securea cu care a lovit vodu (ca o informa¡iesuplimentarå, se spune cå trebuie cåutat acolo unde, dupå stropire, dinpåmânt se ridicå un fum u¿or). Cel care face descoperirea le¿inå pe loc demai multe ori ¿i trebuie ¿i el stropit ca så-¿i vinå în fire. Alåturi de secure semai aflå uneori una sau mai multe pietre albe rotunjite, gåurite în centru,numite pietrele lui So. Aceste obiecte sunt duse la templu ¿i a¿ezate fie peetajera sacrå, fie în vasul cu apå din care viitorii credincio¿i sunt invita¡i såse spele. Când cineva, care a fost lovit de tråsnet, nu se alege decât cu råni¿i råmâne în via¡å, el e tratat timp de ¿apte zile cu plantele sacre ale luivodu. Când înså omul a fost ucis de tråsnet sau nu a supravie¡uit ¿ocului,este considerat a fi un om råu, care nu meritå funeralii care så-i ducå sufletulîn ¡ara stråmo¿ilor. Imediat dupå descoperirea cadavrului, el este abandonatîn acel loc ¿i to¡i au grijå så se depårteze de el. Membrii familiei se duc laun ghicitor ca så-l identifice pe vodu vinovat de aceastå loviturå ¿i så aflemotivul. Numai adep¡ii acelui vodu sunt abilita¡i så vinå ¿i så se ocupe deel, îndeplinind ceremoniile de rigoare. ¥n schimbul unei retribu¡ii, ace¿tiaacceptå så-l îngroape pe cel tråsnit (ceea ce altådatå nu se fåcea) într-unmormânt såpat chiar în acel loc sau în cimitirul rezervat tuturor acelora careau murit de o moarte violentå. Dupå ce e înfå¿urat într-un giulgiu alb, ei augrijå så-l fereascå de contactul cu påmântul, a¿ezându-l pe un fel debrancardå men¡inutå deasupra solului prin intermediul unor ¡åru¿i. Toatebunurile personale ale defunctului, considerate contaminate de vina moralåsau religioaså care îi este imputatå, devin proprietatea adep¡ilor acelui vodu.Familia care dore¿te så reintre în posesia lor trebuie så le råscumpere pentruun pre¡ simbolic (Pont-Humbert, 321-322).

147Ini¡ierea vråjitorilor

1. Ini¡ierea se realizeazå fårå sprijinul nemijlocitIni¡ierea se realizeazå fårå sprijinul nemijlocitIni¡ierea se realizeazå fårå sprijinul nemijlocitIni¡ierea se realizeazå fårå sprijinul nemijlocitIni¡ierea se realizeazå fårå sprijinul nemijlocital unui reprezentant demonical unui reprezentant demonical unui reprezentant demonical unui reprezentant demonical unui reprezentant demonic

Voluntar sau nu, consacrarea se realiza prin intermediul unor elementenaturale, ele însele depozitare ale sacrului. Omul, o datå intrat în posesialor, putea dispune de calitå¡i altfel inaccesibile lui: „Curcubeul e om; el trageapa în cer de plouå. Curcubeul bea apå prin inel. De este vreun om aproapecând bea, îl trage ¿i-l sloboade de celålalt capåt; atunci acel om e o lunåbårbat ¿i o lunå femeie ¿i cunoa¿te orice în stele“ (Niculi¡å-Voronca, 868).Dacå este vorba de o consacrare voluntarå, deci, de o ini¡iere con¿tientå,ritualul prin care erau dobândite puterile magice era complex: „Cine mergecålare pe porc unde bea curcubeul apå ¿i se då de trei ori peste cap se faceo lunå båiat ¿i o lunå fatå. ªi care femeie îngreunatå va merge în genunchipânå unde bea apå curcubeul, så zicå «Tatål nostru» de trei ori ¿i så bea apåmai la vale, copilul acela ce-l va face are så fie o lunå fatå ¿i o lunå båiat ¿iare så ¿tie tot ce-i pe lume, are så fie nåzdråvan“ (idem). Pentru cåutåtoriide comori se recomanda procedeul urmåtor: „Så se punå în ziua deSf. Gheorghe pe pântece lângå un iaz sau o apå curgåtoare ¿i så se uiteneclintit în apå pânå ce va vedea un pe¿te. Såpåtorul de comori trebuie însåca så vadå un ¿arpe alb; în contra mu¿cåturii lui ajutå chiar apa în care semi¿cå el; trebuie så-i taie capul cu o monedå de argint, så-l îngroape înpåmânt ¿i så sådeascå usturoi pe el. Dacå månâncå såpåtorul de comori dinacest usturoi copt, nemijlocit înainte de ziua Sf. Gheorghe, apoi nu numaicå câ¿tigå darul de a vorbi cu toate pe câte le-a fåcut Dumnezeu, ci poatechiar auzi cum cre¿te iarba. El câ¿tigå prin aceasta ¿i puterea de a såpa comoriobservate“ (Pamfile-2, 1916, 31).

2. Ini¡ierea fåcutå de cåtre un vråjitorIni¡ierea fåcutå de cåtre un vråjitorIni¡ierea fåcutå de cåtre un vråjitorIni¡ierea fåcutå de cåtre un vråjitorIni¡ierea fåcutå de cåtre un vråjitor

¥n Ucraina, pentru a deveni vråjitoare, trebuie så sari de trei ori peste uncu¡it a¿ezat cu tåi¿ul în sus. ¥n acest timp se spun ni¿te cuvinte, pe care lecunosc numai vråjitoarele båtrâne (¿i care constituie secretul acestora) ¿i pecare ele le transmit acelei femei care vrea så ob¡inå aceastå calitate. Vråjitoareao spalå pe ini¡iatå cu o unsoare ob¡inutå din oase de câine, creier de pisicå ¿isânge de om, dupå care femeia va zbura imediat pe horn ¿i se va întoarceînapoi deja vråjitoare (Ivanov, P. V.-2, 442). Un alt procedeu de devenire avråjitoarei, mai rar întâlnit, se realizeazå astfel: când femeia dore¿te så se


ini¡ieze în tainele vråjitoriei, ea merge la o vråjitoare cunoscutå din sat; acolo,spun ru¿ii ¿i ucrainenii, dupå ce-¿i då jos crucea de la gât, se unge cu ununguent din scoar¡å de plop tremuråtor ¿i este puså så treacå prin ni¿te frânghiiîntinse în toatå camera. Imediat dupå aceea ea se va transforma în co¡ofanå¿i, împreunå cu vråjitoarea båtrânå, va zbura la Kiev, pe Muntele Ple¿uv,pentru desåvâr¿irea ini¡ierii în tainele vråjitoriei. Iatå cum poveste¿te acestritual un martor nevåzut. „S-a oprit la o femeie un stråin ¿i a rugat-o så-l laseså înnopteze acolo. Femeia l-a låsat så intre. Când a intrat, a våzut cå podeauaera mânjitå cu lut galben, ¿i în toatå casa erau întinse o mul¡ime de frânghii.El a întrebat: «Ce-¡i trebuie, måtu¿å, atâtea frânghii?» Ea i-a råspuns cå aremult de spålat, rufårie stråinå, ¿i cå o va întinde la uscat pe aceste frânghii.Dar lucrurile nu ståteau deloc a¿a. Femeia era starostele vråjitoarelor din satulrespectiv ¿i noaptea la ea se adunau vråjitoarele mai tinere pentru a seperfec¡iona în arta lor. Cålåtorul s-a urcat pe cuptor så doarmå ¿i, ce så vadå:în caså au venit câteva femei ¿i au început så facå ce fåcea ¿i ståpâna. Ea s-auns la subsuoarå cu scoar¡å de plop tremuråtor, s-a dat peste cap peste ofrânghie, s-a transformat într-o co¡ofanå ¿i a zburat pe horn. Celelalte femeiau fåcut acela¿i lucru ¿i au zburat ¿i ele. Peste câteva ore toate vråjitoareles-au întors ¿i au început så povesteascå despre ce au reu¿it så facå: «Eu amluat laptele de la o vacå», a spus una. «Eu – de la o pisicå», s-a låudat alta.«Iar eu – de la un câine»... ¥n felul acesta, fiecare tânårå vråjitoare s-a låudatcu rezultatele ei în fa¡a båtrânei“ (Ivanov, P. V.-2, 445).

O formå mai rar întâlnitå de ini¡iere face apel la un simbol consacrat învråjitorie – este vorba de cal, un animal asociat frecvent cu lumeavråjitoarelor (acesta fiind un mijloc de locomo¡ie atât pentru vråjitoare, cât¿i pentru intru¿ii ce încearcå så fugå de la sabat). Când moare un cal sau ovacå, cadavrul animalului era, de regulå, aruncat în câmp. Femeia caredore¿te så se facå vråjitoare, când aude aceasta, vine noaptea în locul undeeste aruncat hoitul ¿i se opre¿te lângå el într-o stare de prostra¡ie. Dupå cestå astfel un timp, se aruncå lângå cadavrul animalului, face o gaurå într-oparte ¿i intrå pe acolo. Stå înåuntru pu¡in ¿i se strecoarå afarå, înså pe parteaopuså. Când iese de acolo este deja vråjitoare“ (idem, 444). La ru¿i, såteanulcare dore¿te så ob¡inå de la un fermecåtor dreptul de a vindeca prinintermediul apei, prin aspersiune bolnavului, trebuie så facå baie în trei seri,trei zile trebuie så posteascå, trei zile så meargå pe stradå cu capul descoperit,iar în ultimele trei zile så se ducå la fermecåtor. ¥ntr-o caså goalå, vråjitorula¿azå pe maså un vas cu apå, iar în col¡urile încåperii pune sare, precum ¿ialte elemente înzestrate cu valori magice. Omul trebuie så lingå sarea,


cårbunele ¿i cenu¿a aflate în col¡uri ¿i la fiecare înghi¡iturå ia o gurå de apådin vas. ¥n acest timp, vråjitorul î¿i cite¿te în ¿oaptå farmecele. A treia zi ise då ini¡iatului o sågeatå a tunetului ¿i i se transmit cuvintele farmecelor.Iatå unul dintre ele: „Sare såratå, cenu¿å amarå, cårbune negru.Fermeca¡i-mi, ursi¡i-mi apa din vas pentru cutare treabå. Tu, sare, såîndulce¿ti, tu, cenu¿å, så amårå¿ti, tu, cårbune, så înnegre¿ti. Sarea mea esteputernicå, cenu¿a mea este amarå, cårbunele meu este negru. Cine va beadin apa mea va scåpa de toate necazurile; cine va mânca din sarea mea, dela acela se vor duce toate bolile; cine va linge cenu¿a mea, de la acela se vorduce toate bolile grele; cine va atinge cu din¡ii cårbunele, de la acela vorpleca toate fermecåturile ¿i diochiturile“. Omul care a învå¡at practica seobligå så vindece toate bolile. Când o båtrânå va veni la el cu rugåminteade a o scåpa de necaz pe nepo¡ica ei, mai întâi se târguie¿te pu¡in, apoi mergeîn casa bolnavei. La intrarea în caså to¡i se scoalå respectuo¿i, îl a¿azå la locde cinste ¿i începe tratamentul. Cere apoi pu¡inå apå într-un cåu¿, spune în¿oaptå descântecele, apoi o strope¿te pe bolnavå ¿i cu aceasta vindecareas-a încheiat. Când pleacå, în prag fiind, vraciul porunce¿te ca restul apei såfie båut în zori (Saharov, 76-77). Pentru multe popoare, ghicitul prinintermediul apei constituie o profesie, dar de acest har vråjitorul nu dispuneprin na¿tere, ci prin învå¡are. Pentru a cåpåta acest har, femeile doritoaremerg la o ghicitoare sau la o vråjitoare båtrânå. Vråjitoarea le cere o seriede ingrediente: o sticlå de vin, o fa¡å de maså, douå cåmå¿i, un brâu ¿i un¿tergar. Toate acestea se aduc din timp. Vråjitoarea o duce pe viitoareaghicitoare lângå sobå, îi acoperå fa¡a cu ¿tergarul, pune pe maså un vas cuapå, se a¿azå pe lavi¡å ¿i suflå asupra apei, dupå care îndepårteazå ¿tergarul.Apa descântatå se varså într-un loc ferit, iar în vas se pune vin. Vråjitoarea,dupå ce a acoperit vasul cu fa¡a de maså, îi spune femeii så vinå în zori. Eava veni, înså nu cu mâinile goale, ci, de aceastå datå, cu douå sticlu¡e devin. Abia atunci vråjitoarea o înva¡å toate tainele ghicitului. Astfel, dacås-a furat ceva, sunt aduna¡i to¡i oamenii bånui¡i, este chemat un ¿tiutor decarte, se scrie numele fiecåruia pe ni¿te bucå¡ele de hârtie ¿i se pune pemaså un vas mare cu apå. Ghicitoarea ia bile¡elele ¿i le aruncå unul câteunul în apå. Al cui bile¡el va såri din apå, respectivul este considerat vinovatul(Redford-Minionok, 70). La români, o practicå asemånåtoare de divina¡ieprin intermediul apei se desfå¿ura la Anul Nou: „Fetele puneau apå într-ostrachinå, luau un ban, fåceau cruce pe marginea stråchinii, zicând: «Så saråbanu / Dacå må mårit pânå la anu; / Dacå nu må mårit pânå la anu / Så nusarå banu», apoi dådeau drumul monedei în apå“ (Budi¿, 251).


3. Ini¡ierea involuntarå: transmiterea puterilor demoniceIni¡ierea involuntarå: transmiterea puterilor demoniceIni¡ierea involuntarå: transmiterea puterilor demoniceIni¡ierea involuntarå: transmiterea puterilor demoniceIni¡ierea involuntarå: transmiterea puterilor demonice

Existau situa¡ii când cineva putea dobândi puteri deosebite la simplulcontact cu vråjitorul, fårå a beneficia de vreo formå de ini¡iere. Ucraineniispun cå vråjitoarele îl pot ataca pe om doar de trei ori: dacå ele nu-i pot facenimic, omul devine deosebit de în¡elept, iar farmecele se pot întoarce împotrivavråjitoarei, ¿i ea moare. Cel mai frecvent, dobândirea involuntarå a puterilormalefice se putea realiza la moartea unui vråjitor: „se nasc strigoi când moarevreun om cu coadå“ (Mu¿lea-Bârlea, 245). A¿a se explicå, în viziuneapopularå, ¿i apari¡ia strigoilor mor¡i: „Dacå nu-l då nimånui, când moare, omulråmâne la caså ¿i face tåråboi; al¡ii spun cå-l scoate pe om din mormânt ¿i-lpoartå ca strigoi“ (Niculi¡å-Voronca, 468). Vråjitorul era obligat, vom vedea,så transmitå toate cuno¿tin¡ele de care dispunea, pe care nu le putea lua cu elîn påmânt. „Când moare o vråjitoare, trebuie så faci în tavan o cråpåturå, a¿acum ai face o fereastrå, ¿i, dacå nu transmite cuvintele, ea nu poate så moarå“(Cerepanova, 1996, nr. 325). Din aceastå cauzå, când un vråjitor sim¡ea cåi-a sosit ceasul mor¡ii, el considera imperios necesarå transmitereacuno¿tin¡elor de care dispunea. Transmiterea ¿tiin¡ei se realiza prin:

a) împårtå¿irea acesteia unui novice, unui tânår – adesea fiu sau nepotal magicianului –, care se leagå prin juråmânt så nu transmitå mai departeaceste informa¡ii secrete;

b) transmiterea ei unui ales, care nu este la curent cu puterea pe care aprimit-o (prin contagiune, primind de la muribund un obiect oarecare, elabsoarbe toate cuno¿tin¡ele pe care acesta le transmite): „Odatå un vråjitor,sim¡ind apropierea mor¡ii, îl cheamå pe nepotul lui, un båiat de 8-10 ani, unbåiat lini¿tit, care se ata¿ase de el. «– Nepoate, ¡ine, nepoate!...» Nepotul aluat de la bunicul-vråjitor o måturicå ¿i a plecat. ¥n scurt timp a început såaibå viziuni, co¿maruri, dupå care i s-au înfå¡i¿at ¿i s-au pus la dispozi¡ialui demonii-spiridu¿i“ (Zabâlin, 219). Se poveste¿te, de asemenea, cå unvråjitor a chemat la el o fatå ¿i i-a spus: „Na, ¡ine!“ Fata ¿i-a dat imediatseama despre ce este vorba ¿i i-a zis: „Då-i celui de la care ai luat!“(Maksimov, 112). Episodul transmiterii ¿i preluårii involuntare a puterilormalefice se aflå în strânså legåturå cu credin¡ele referitoare la moarteacumplitå pe care o au vråjitorii. Ei ar fi astfel obliga¡i så-¿i transmitåcuno¿tin¡ele, pe care, într-o viziune pronun¡at eticå, nu le pot lua cu ei pelumea cealaltå. Prin urmare, ei nu sunt sorti¡i ca dupå moarte så devinåstrigoi, så-¿i continue ac¡iunile malefice (de¿i numeroase credin¡edemonstreazå contrariul). Aceasta se întâmplå doar dacå ac¡iunea detransmitere a cuno¿tin¡elor e¿ueazå. Dacå, deci, cineva a fost påcålit ¿i a


„luat“ ceea ce i s-a dat (¿i aici avem de-a face cu o ilustrare evidentå a unuiadin principiile de bazå ale magiei – cel al contiguitå¡ii; de fapt, nu obiectulîn sine pe care l-a primit novicele este un recipient al for¡ei magicianului;actul în sine, de transmitere, este cel care realizeazå transferul), vråjitorulpoate så-¿i dea sufletul lini¿tit: „¥naintea mor¡ii, cel care-l are trebuie så-ldåruiascå altcuiva, cåci de nu, îl chinuie¿te pe om ¿i nu-l laså så moarå. Deaceea când a murit Costi cel bogat din Mihalcea, nu voia nimeni så-i deiemâna, cå dacå cel ce trage de moarte då mâna cu cineva ¿i în gândul luizice: «ºi-l dau ¡ie», dracul se lipe¿te de acela ¿i nu poate scåpa, pânå numoare ¿i-l då tot a¿a altuia“ (Niculi¡å-Voronca, 466).

4. Ini¡ierea realizatå cu ajutorul demonilorIni¡ierea realizatå cu ajutorul demonilorIni¡ierea realizatå cu ajutorul demonilorIni¡ierea realizatå cu ajutorul demonilorIni¡ierea realizatå cu ajutorul demonilor4.1. Invocarea demonilor

Duh al ¡årânii, tu-mi e¿ti mai aproape;Simt for¡ele din piept cum vor så scape...Se-ntunecå în jur –ªi-ascunde luna chipul –Se stinge lampa –Ce aburi – Raze ro¿ii nåpådesc¥n preajma mea – Din bol¡iCoboarå parcå un fiorªi må påtrunde!Te simt aici, duh invocat:Aratå-te!Ah! parcå-n inimå m-a înjunghiat!¥n noi tråiri se zbateFiin¡a mea cu sim¡urile toate!Må simt cu totul-al tåu! Aratå-¡i fa¡a!Aratå-te! De-ar fi så-mi pierd chiar via¡a!

Goethe, Faust, 12-13

Multe legende povestesc cå nu este deloc greu så stabile¿ti o legåturå cudracul, care ¡i se poate aråta neîntârziat, fiind foarte bucuros de disponibilitateape care o are cel care dore¿te så înve¡e tainele vråjitoriei. Uneori se spune cåo simplå chemare era suficientå pentru a-l aborda pe Necuratul. Astfel, sespunea: dacå vrei så faci vråji ¿i så ¿tii, så te duci la råspântie ¿i så strigi de treiori: „Hei! hei! hei!“, dupå care vor veni la tine dracii. Sau, în alte formule,


spui: „Dracii la noi, dråcu¿orii la noi. Umbla¡i în jurul cercului, nu veni¡i lanoi“ (Sannikova, 1990, 178). Alteori, simpla sta¡ionare, consecventå, într-unloc considerat necurat, era o garan¡ie suficientå pentru a ob¡ine sprijinuldiavolului: „O femeie dorea så se facå vråjitoare. S-a dus la râu ¿i a stat pemal pânå la miezul nop¡ii. La miezul nop¡ii a ie¿it din râu Satana ¿i a întrebat-o:«De ce stai aici?» Femeia i-a råspuns: «Få-må vråjitoare.» Satana îi zise: «Tefac vråjitoare dacå vei fi de acord så dansezi cu mine în fiecare lunå.» Femeiaa fost de acord ¿i a fost fåcutå vråjitoare...“ (Ivanov, P. V.-2, 443). La ucraineni,dracul poate fi chemat dacå mergi noaptea la o mla¿tinå ¿i-l strigi; dacå mergila o råspântie unde se întâlnesc trei drumuri ¿i unde sunt trei cruci, lângå careîl strigi de trei ori sau, dacå înconjuri de trei ori un lac ¿i strigi de trei ori:„Dracilor, dracilor, învå¡a¡i-må så cânt!“. Sârbii aveau ¿i ei reprezentåriasemånåtoare: pentru a-l invoca, la miezul nop¡ii trebuia så mergi la râu cuun månunchi de cânepå; så intri în apå pânå la genunchi ¿i så arunci în apå,cu vârful în jos, cânepa, ca o ofrandå, strigându-i numele de trei ori. Astfel,femeia care vrea så fie vråjitoare trebuie så ia icoana Maicii Domnului, ceacu care a fost binecuvântatå de pårin¡i când s-a cåsåtorit, så meargå cu eanoaptea târziu la o moarå de apå, ¿i acolo, dupå ce pune icoana jos, s-o calceîn picioare. ¥n acest timp ea trebuie så spunå de trei ori „Tatål nostru“ de lacoadå la cap, ¿i va apårea imediat diavolul (idem, 442).

4.1.1. INVOCARE PRIN ROSTIREA NUMELUI DUHULUI. FORºA DEMONICÅ A NUMELUI

Era odatå un cioban nemaipomenit. Citea el ceva, cine ¿tie ce? Numaiel putea striga vacile. Vreo treizeci de ani a påscut vacile. Toatå ziuaståtea acaså, iar vacile på¿teau singure. Seara începea så strige pu¡in,¿i ele veneau singure. Striga ni¡el: «Feti¡elor! He-ei-i!» ªi ele veneausingure la el. Nici una nu pleca de acolo fårå spusa lui, numai de elascultau. El ståtea toatå ziua acaså, de parcå le på¿tea altcineva înlocul lui. ªi în fiecare an dispårea câte o vacå. A¿a, ¿i niciodatåanimalele nu s-au împrå¿tiat, på¿teau toate la un loc. Iatå ce ciobanminunat era. Ce-o fi zis el acolo – nimeni nu ¿tie.

Cerepanova, 1996, nr. 301, 79

Evocarea personajelor supranaturale implicå mai întâi chemarea fiin¡eievocate; de aici necesitatea de a-i cunoa¿te numele. Efectul legii deconcretizare este acordarea unei realitå¡i materiale pur abstracte întreindividualitå¡i ¿i numele lor. Acesta devine o parte integrantå din fiin¡a lor,iar cunoa¿terea numelui este condi¡ia primordialå a oricårei ac¡iuni


asupra lor. A chema pe nume, a numi înseamnå a ac¡iona legåtura ocultåcare-l va aduce pe cel chemat în prezen¡a celui care-l cheamå. Egipteniicredeau cå vorbele de¡in o putere creatoare. Ptah, creatorul primordial,creeazå lucrurile prin cuvântul såu, care „este gândit din inimå ¿i scos pelimbå“. Despre Ra se spune cå, prin cuvântul såu, au apårut zeii (Lurker, 62).Prezen¡a simbolicå a cifrei ¿i a numårului (în¡elese ca identificare cantitativåa numelui respectiv) traverseazå toate domeniile vie¡ii musulmane. O tradi¡iecelebrå, datând de la un înso¡itor al Profetului, Al-Bukhârî, ne trimite la ocontabilitate metafizicå: „Allah are nouåzeci ¿i nouå de nume, o sutå fåråunu. Cine le va memora, va intra în Paradis. Allah e unic ¿i îi place ce esteimpar“ (Pont-Humbert, 79). ¥n basme ruse¿ti ¿i ucrainene, dracul îi ajutå peoameni, dar ace¿tia, în schimb, trebuie så-i dea dracului copilul lor; ei î¿ivor putea recupera copilul dacå vor ghici numele dracului (Barag, 500).Cunoa¿terea numelui unei divinitå¡i, al unei persoane, constituie unul dindezideratele magiei din toate timpurile, deoarece, prin intermediul numelui,mai ales dacå acesta era unul ascuns, se putea ac¡iona nestânjenit asupraposesorului. Vechile texte egiptene cuprind ¿i ele men¡iuni ale unor practicide manipulare a unei persoane cu ajutorul numelui. Zei¡a Eset (Isis), maiapoi marea magicianå, încearcå så afle adevåratul nume al zeului Re.Papirusurile spun: „Zeul Re l-a aflat de la na¿tere de la tatål ¿i de la mamasa ¿i-l ¡ine secret în inima sa pentru ca nimeni så nu-l afle ¿i så nu-l for¡ezepe Re så se supunå.“ Pentru a-l obliga pe zeu så-¿i facå numele cunoscut,Eset va fabrica din saliva acestuia, amestecatå cu lut, un ¿arpe, pe care l-apus în calea lui Re, care a fost mu¿cat. ¥nnebunit de durere, el i-a cerut luiEset så-i vinå în ajutor; Eset îi promite sprijinul cu condi¡ia ca el så-¿i spunånumele, fårå de care, spune zei¡a, nu va putea så-l vindece. Re îi spune luiEset mai multe nume, dar, cum adevåratul nume nu se aflå printre ele, otravacontinua så-l chinuie. ¥n sfâr¿it, scos din råbdåri, Re îi spune lui Esetadevåratul såu nume ¿i imediat Eset a înlåturat otrava printr-o formulåmagicå“ (Lexa, 113-114). Asemeni exemplului divin, ¿i vråjitorul egiptean,când se pregåtea så foloseascå farmecele împotriva cuiva, introducea numeleacestuia în formula magicå; când dorea så distrugå un om, îi scria numelepe o statuetå de cearå: dezintegrarea statuetei ¿i a numelui aducea dupå sinedispari¡ia persoanei avute în vedere. O formå deosebitå a magiei cuvântuluio reprezintå blestemul, care poate fi întårit prin ac¡iuni simbolice. Astfel, înAntichitate, numele du¿manilor erau scrise pe tåbli¡e de lut ¿i sfårâmate cuo måciucå. Puterea deosebitå pe care o con¡ine numele (care devine astfelpurtåtorul esen¡ei fiin¡ei respective) atrage dupå sine interdic¡iile referitoare


la rostirea acestuia, în scop apotropaic: numele duhului nefast nu este rostit,el nu este, deci, chemat ¿i, prin urmare, nu-¿i va face apari¡ia; de asemenea,numele fiin¡ei umane sau animale nu este pomenit, pentru a nu-l afla duhurile¿i pentru a-l påstra pe poten¡ialul bolnav la adåpost de tulburåri. Vråjitorul,¿tiind numele omului, îl poate transforma în animal; de aceea numele de boteztrebuie ascuns, omul fiind numit altfel (Afanasiev, 1996, 83). Românii spun,în acest sens, cå nu este bine så dai nume vacilor, pentru ca vråjitoarele,ne¿tiindu-le numele, så nu le poatå lua mana (Pavelescu, 1942, 47; la ru¿i,vråjitoarea le strigå pe nume pe vacile de la care vrea så ia laptele: Sannikova,1990, 120). La fel, într-un descântec aflåm cum a pus boala ståpânire pe om:

„S-a sculat vråjma¿ul, Numele i-l aflaseDin caså a plecat, ªi-l înstrunase:Din maså-n maså, ªi-l strânsese...“Din u¿å-n u¿å, (Candrea, 1944, 261).

Frigurile, spun ru¿ii, îl strigå noaptea pe om pe nume. Dacå omulråspunde, boala imediat se instaleazå (Orlov, 524). La multe popoare, înfamilia unde avusese loc un deces, supravie¡uitorii nu numai cå nu mairosteau niciodatå numele decedatului, ci î¿i schimbau cu to¡ii numele.Aceasta se fåcea pentru cå moartea fusese printre ei ¿i notase pe un råbojnumele celor råma¿i în via¡å, pentru a-i lua cu ea mai târziu. Prin urmare,î¿i schimbau numele, pentru ca moartea så nu-i mai poatå recunoa¿te subnoile nume ¿i så-i caute în alte pår¡i (Frazer, 1980, II, 245). ¥n unele pår¡idin nordul Noii Guinee, dacå un copil poartå numele bunicului de pe liniepaternå, care a decedat, mama trebuie så-i dea un alt nume (Dumézil, 12).Pe de altå parte, alegerea numelui unui stråmo¿ îi conferea nou-nåscutuluicalitå¡ile ¿i protec¡ia persoanei respective. Alegerea numelui se fåcea ¿i eadupå un ritual confirmat de tradi¡ie, garan¡ie a sprijinului divin: preotulneo-zeelandez îi cite¿te copilului un lung ¿ir de nume ale stråmo¿ilor ¿i seopre¿te la cel ales de copil, care începe så ¡ipe sau så strånute (Tylor, 256).¥n aceea¿i luminå trebuie privite în general tabuurile legate de numelecopilului, al nou-nåscutului. ¥n Nigeria de Nord, pårin¡ii evitå så rosteascånumelui întâiului nåscut, prefåcându-se cå-l dispre¡uiesc ¿i-l trateazå ca peun stråin. ¥n India centralå, numele copilului nu trebuie rostit noaptea, pentrucå, dacå cucuveaua îl aude ¿i-l repetå, copilul poate så moarå (Dumézil, 12).La birmanezi, în momentul na¿terii moa¿a spune: „numele copilului estecutare“. Dacå nu face acest lucru, atunci, unul din demonii råi care-lpânde¿te îi va da el cel dintâi numele copilului, ¿i acesta va muri curând“(Frazer, 1990, 505).


Spre deosebire de practicile magice care instituie interdic¡ia nerostiriinumelui fiin¡elor demonice, nici chiar a func¡iilor acestora, ¿i care impuneaufolosirea eufemismelor tocmai pentru a-l proteja pe bolnav, în descântece¿i în exorcisme situa¡ia se prezintå diferit. De data aceasta omul a suferitinfluen¡a maleficå a duhurilor ¿i rostirea numelui nu poate produce mai multråu decât în situa¡ia prezentå. De aceea, pentru a-l izgoni pe duh, se impunea,dimpotrivå, numirea acestuia, pentru a-l asigura cå bolnavul ¿i vindecåtorull-au identificat ¿i, în consecin¡å, vor putea pune în practicå ritul magic cuvaloare terapeuticå impus de maladia respectivå. ¥n ceea ce prive¿tecomportamentul pe care trebuia så-l adopte omul în cazul în care demonulîi cuno¿tea ¿i îi rostea numele, ca ¿i în cazul duhurilor aerului, era indicatålegea tåcerii: „Strigoiul strigå cu glasul unui om pe care cel din caså îlcunoa¿te, doar va ie¿i afarå, crezându-se cu adevårat chemat de acel om. Ebine înså ca noaptea, omul din caså så nu råspundå decât la a treia întrebare,cåci o datå, sau de douå ori, orice duh necurat poate întreba; a treia înså, nupoate. Unul care ar råspunde ori ar ie¿i afarå, ar fi mu¡it, i s-ar strâmba guraori i s-ar tåia picioarele“ (Pamfile-1, 1916, 156). O altå practicå apotropaicå,îndreptatå tocmai în direc¡ia anulårii puterii magice de care dispunecunoscåtorul numelui, este ¿i întoarcerea cu gura în jos a obiectelor deinventar casnic: „Când ajunge la vreo caså, [demonul] strigå câte un lucrudin caså, så-i deschidå, dar românul pune toate lucrurile cu gura în jos. Dacålucrul strigat e cu gura în jos, så-i dea strigoiul toatå puterea lui, ¿i tot nu-ipoate deschide“ (idem). Prin analogie, nu numai numele oamenilor trebuiaså fie ¡inut ascuns, ci ¿i cel al vråjitorilor. Vechile conjura¡ii akkadiene îinumesc pe ace¿tia „cei råi, oamenii råufåcåtori“. Conform unei vechi tradi¡iimagice, vråjitorii ¿i lucrårile lor nu sunt numite, pentru a nu le atrageinfluen¡a. Maleficiile sunt „ceea ce este råu, ceea ce este violent“, riturilemalefice sunt „lucrarea lor“, incanta¡iile – „cuvântul“, iar filtrele – „lucrulmortal“. Alte credin¡e spun cå vråjitorul ¿i vråjitoarea tråiesc izolat, departede oameni; nu trebuie ca cineva så-i recunoascå, altfel î¿i vor pierde puterea.¥n Bretagne oamenii spun cå „vârtejurile de vânt nu sunt altceva decâtvråjitori invizibili; dar, dacå ei sunt recunoscu¡i, nu mai au nici o putere.Un bårbat numit Michel, avea puterea de a-i opri pe vråjitori. Era suficientså rosteascå aceastå formulå: «Stai acolo, vråjitorule, eu l-am cunoscut petatål tåu, am cunoscut-o pe mama ta; du-te mai departe ¿i nu spune nimic»,cå vântul înceta imediat...“ (Marquès-Rivière, 87). ¥n cadrul obiceiurilorrituale cunoscute sub numele de strigarea peste sat, când erau invocatefor¡ele benefice, „feciorii strigau peste sat ¿i numele femeilor bånuite cå


erau strigoaie ¿i cå furau laptele de la vite. Atunci strigoaiele, la care li sestrigå numele, nu mai pot de necaz pe feciori ¿i aleargå dupå ei; dar atuncinu au putere“ (Buturå, 1992, 107). ¥n aceea¿i ordine de idei, numåråtoarea,dezvåluirea cantitå¡ii, este consideratå în sine ca având valoare magicå.Numårul, produsul cuvântului ¿i al sensului, nu trebuie niciodatå så fie afi¿at,a face numåråtoare poartå ghinion. Astfel, nu-¡i dezvålui niciodatå vârsta,nici numårul copiilor, al oilor sau al boilor etc. ¥n caz contrar ri¿ti influen¡afor¡elor malefice, cåci prin numårare se permite captarea ¿i sechestrareaunei realitå¡i, teamå pe care o exprimå zicala: „Dacå numeri copiii ¿i oile, îimånâncå lupul“ (Pont-Humbert, 76).

Vom prezenta, în rândurile de mai jos, câteva practici de invocare adiavolului, a¿a cum se regåsesc în reprezentårile populare ale ini¡ieriidemonice. „O femeie, când are trebuin¡å de dracul, când îl cheamå – pentruca så nu-i facå nimicå, î¿i pune în brâu de jur împrejur nouå linguri, nouåcu¡ite, nouå fuse – ¿i el nu se poate apropia. ¥l cheamå la douåsprezececeasuri noaptea, prin horn, la vatrå, el vine ¿i ea îl trimite la ce vrea. Careînså e a lui, în ziua în care are så-l cheme, nu se spalå, nu vorbe¿te cu nimeni,nu månâncå sårat, râ¿ne¿te fåina îndåråt, apå nu aduce de unde iau oamenii,ci din bål¡i påråsite – scurt, îi poste¿te lui mai tare decât lui Dl. Christos ¿iel noaptea vine. Dacå face cineva astfel toatå såptåmâna mare, în sâmbåtaPa¿telor, la råsåritul soarelui, så se ducå în crucele drumului ¿i-i iese draculsingur înainte“ (Niculi¡å-Voronca, 472-473). Nu numai prezen¡a omuluiîntr-un moment ¿i un spa¡iu consacrat era suficientå pentru simpla apari¡iea diavolului. Existå elemente ce amintesc de un „post“ ritual ce trebuiarespectat înainte de întâlnirea cu demonul, care, spre deosebire de cel impusde contactul cu divinitå¡ile celeste, nu presupunea o curå¡enie, ci, dimpotrivå,o murdårire, o pângårire ritualå, atât a trupului celui ce dorea stabilireacontactului, cât ¿i a elementelor considerate prin excelen¡å purtåtoare desacralitate, apotropaice. ¥n descrierea invocårii satanice din folclorul rus sespune: trebuie så-¡i iei crucea de la gât, s-o pui sub cålcâi ¿i, dupå ce o ¡iia¿a o zi întreagå, spui: „Må dezic de Dumnezeu ¿i de crucea Lui dåtåtoarede via¡å, må dau pe mâinile diavolului“. Dupå aceasta este vråjitå sarea,cea în care se va întrupa puterea demonicå. De fapt, în afarå de precizareasuzeranului în fa¡a cåruia se roste¿te acest juråmânt de supunere, nici nu semai face men¡iune la demonul care-¿i exercitå maleficiile prin intermediar.Considerat a avea origine demonicå, sughi¡ul, despre care ru¿ii spuneau cå,asemeni frigurilor, cunoa¿te o reprezentare multiplå, era trimis la destinatar,fire¿te, ac¡ionat fiind de diavol: „Lipi¡i-vå de acest om (cutare), ikotî


[demonii ce personificau sughi¡ul], scutura¡i-l ¿i chinui¡i-l pânå la sfâr¿itulvie¡ii lui“. La încheierea farmecului, solicitantul scotea crucea de sub cålcâi,o punea pe spate, dupå care îi apåreau dracii. A doua zi trebuia så-¿i întoarcåcrucea pe piept, iar sarea så o arunce pe drum, pe unde va trece omul cåruiai-au trimis vraja, zicând: „Când se va usca aceastå sare, atunci så se usuce¿i cutare“ (Tarasova, 122-123). Poate mai mult ca în alte fragmente de textemitologice, textul de mai sus, ca ¿i invoca¡ia ce urmeazå, oferå informa¡iisemnificative despre teama, ritualå sau nu, pe care trebuia s-o încercepracticantul. De aceea întâlnim atâtea elemente cu valoare apotropaicå, de¿iadesea ritualul se desfå¿oarå în spa¡iul propriu, securizat. Pentru realizareacontactului, era nevoie în primul rând de prezen¡a, în imediata apropiere asolicitantului, a cåii de trecere – vatra, hornul. Mai mult, doritorul trebuiaså ¿tie cå erau încå multe alte amånunte ce trebuiau puse la punct pentru caaceastå întâlnire de gradul al III-lea så aibå loc (actele magice, postul ritual).Când totul era gata, putea fi rostitå ¿i invoca¡ia propriu-ziså, care era, maidegrabå, trimiterea în misiune a unui demon-spiridu¿ cu care omul stabiliseanterior un contact:

„Oschi, oschi, Cålare så-l aduciScaraoschi! Tare ca vântul,Cu gura så te învå¡, Iute ca gândul,Cu ochii så nu te våd. Peste codri, våi ¿i mun¡i,Dimone, spiritu¿ råu, Peste ape fårå pun¡iMergi la ursitorul meu, ªi la vatra casei meleOri¿iunde le-i aflare, Gol så stea în a lui piele,Får-a-i da rågaz în cale, Fugi de-aici, dimone, fugi, piere!“De pår så-l apuci, (din colec¡ia Såulescu, apud Marian, 1996, 215)

Prin stråduin¡a culegåtorului, aflåm ¿i un scurt comentariu alpovestitorului, referitor la pericolul deosebit ce-i pândea pe amatorii desenza¡ii tari, mai ales când ace¿tia erau ni¿te începåtori în ale magiei: „Spunecå o fermecåtoare din satul Bårbo¿i, învå¡ând pe o tânårå så recite descânteculacesta, juna ini¡iatå în loc så zicå cu ochii så nu te våd, a zis: cu ochii så tevåd ¿i îndatå demonul se aråta la fereastrå, de care fata pânå la cântåtori nuscåpå. Demonul înfå¡o¿at, dupå spunerea descântåtoarei, era ro¿, foartesub¡ire cu carnea ¿i jucând pe la fere¿ti, se izbea de ferestre de se cutremuracasa...“ (idem, 215).

Tot în cadrul practicilor oraculare premaritale, de aceastå datå la ru¿i,oferim un alt exemplu de invocare a diavolului pentru a afla de la elamånunte despre viitor: „De Cråciun nu mergeam så ghicesc, dar alte fete


mergeau, ce fåceau acolo, numai Dumnezeu ¿tie. Numai o datå am fost,în ajunul Anului Nou. Ne-am dus în grajd, ¿i fata care era cu mine a fåcutun cerc în jurul nostru, a pus gunoiul pe måturå, eu ståteam în genunchi,¿i ea începu så zicå: «Hei, dracilor, voi dracilor, în afara cercului trei draci,în cerc nici unul. Vino, munte de piatrå, de la råsårit la apus, ca du¿manulcel råu nici så nu vinå, nici så nu treacå. Voi, blestemate seri pågâne [estevorba de perioada celor douåsprezece zile nefaste din jurul solsti¡iului deiarnå], spune¡i-mi adevårul!» ªi apoi se spunea ce vrei så afli. Dacå vineursitul ¿i altele“ (Cerepanova, 1996, nr. 372, 97). Invoca¡ia se putea realizaîntr-un alt topos specific, în preajma apei: „Vråjitoarele se duc la lacuri,hele¿tee ¿i gârle, se dezbracå råmânând goale, cu pårul pe spate ¿i pe ochi,având o vergea de lemn în mânå, bat pe prundi¿ul de lângå apå zicând:«Tu, [s]Carao¡el, tu, ¿chiopule, vino la mine så-mi faci cutare treabå»“(Mu¿lea-Bârlea, 174). Prezen¡a demonilor în acest spa¡iu a fost consacratåde miturile (pre)cre¿tine. Tradi¡ionala cådere a îngerilor a populat universulacvatic cu o serie de duhuri, care mai apoi ¿i-au dezvoltat func¡iilespecifice: „Dracii cei din ape sunt cei pe care-i scot muierile vråjitoresede-i trimit în cutare sau cutare loc, la cutare slujbå. Tot å¿tia sunt cei carefac så se înece oamenii, împiedicându-i de picioare când înoatå ¿i råstoarnåluntrile“ (Pamfile, 1997, 115). Frecvent, aceastå incursiune a solicitantuluiîn teritoriul prin excelen¡å demonic are ceva din încårcåtura sabatuluitradi¡ional occidental, prin sublinierea legåturii sexuale care se stabile¿teîntre femeie ¿i demon: „Femeia se pune seara ¿i se dezbracå, råmânândîn pielea goalå, cu o cåldare de gât ¿i cu un clopot, cålare pe o secure ¿i cuo nuia lungå în mânå. ªi începe a bombåni din gurå ceea ce ¿tie ¿i îndatåintrå în apå pânå la brâu. Zice cå iese dracul ¿i påcåtuie¿te cu ea ¿i peurmå îi zice så împlineascå ceea ce îi porunce¿te“ (Mu¿lea-Bârlea, 174).Practicile premaritale scot în eviden¡å rolul de ajutor, de instrument maleficpe care-l are diavolul, asemeni altor ajutoare fantastice din vråji, o condi¡iesine qua non a înfåptuirii ursitei. ¥n aceste cazuri, dracul pare a fi uninstrument docil în mâna fetei/vråjitoarei, care dispune de puteri deplineasupra lui, prin invocarea numelui acestuia. Nu mai avem de-a face cudiavolul cre¿tin, avid de a primi suflete umane în schimbul ajutorului. Este,mai degrabå, o ilustrare a proverbului „Femeia hotårå¿te ¿i Satanaîmpline¿te“, sau, mai mult, o confirmare a altei zicåtori române¿ti:„Muierea e dracu’, numai coarnele-i lipsesc“: „O seamå de fete dinBucovina se duc la fântânå, la gârlå, pâråu sau ce este, ¿i, ajungând lastarea locului, rostesc urmåtoarele cuvinte:


«Eu scutur lacu’, ªi de le-i gåsi mâncând,Lacu’ scuturå pe dracu’. Nu-i da a mânca;Ie¿i, drace, de unde e¿ti, Iar de le-i gåsi bând,ªi iute så mi te porne¿ti Nu-i da a bea.Dupå ursitorul meu Trânte¿te-l,Ce mi-i dat de Dumnezeu... Izbe¿te-l,De nu le-i gåsi în sat, Plesne¿te-l,Du-te-n al doilea sat; Curând porne¿te-l.De nu le-i gåsi în al doilea sat, Porne¿te-l la mineDu-te-n al treilea sat; Prin codru de sine,De nu li-i gåsi în al treilea, Prin sat fårå ru¿ine,Du-te-n al patrulea; Pe la apå fårå vad,De nu li-i gåsi în al patrulea, Pe la gardDu-te-n al cincilea; Fårå prilaz,De nu li-i gåsi în al cincilea, Så vie degrabå,Du-te în al ¿aselea; Fårå zåbavå,De nu li-i gåsi în al ¿aselea, Cu gura cåscatå,Du-te în al ¿aptelea; Cu limba înfocatå,De nu li-i gåsi în al ¿aptelea, ªi pânå cu mine nu s-a logodi,Du-te în al optulea; Så se batå de-a plesni,De nu li-i gåsi în al optulea, ªi pânå cu mine nu s-a cununa,Du-te în al noulea. Så se batå de-a cråpa.»

Dupå ce au rostit cuvintele aceste, iau o gurå de apå din fântânå, produhsau ce este, ¿i o duc acaså. Sosind ¿i intrând în caså, râ¿nesc un pumn degråun¡e de påpu¿oi, fac din fåina ce iese din gråun¡ele râ¿nite, precum ¿i dinapa aduså, o turti¡å ¿i o coc în gura cuptorului. Dupå ce s-a copt turti¡a, o iaucu lopata ¿i o pun în mijlocul casei sau pe prag. Cheamå apoi mâ¡a sau câineleca s-o månânce. De-o månâncå, e semn cå fata care a fåcut-o ¿i a pus-o acolose va mårita; de n-o månâncå, nu se va mårita“ (Marian, 1994, I, 104). Dupåcum se vede din explica¡ii ce completeazå practica magicå de mai sus, estevorba într-adevår de o simplå scrutare a viitorului. Varianta completå ainvoca¡iei de mai sus, ce constituie textul unei vråji, este mult mai agresivå;nu se limiteazå la simpla dorin¡å a solicitantei, ci, fiind îndreptatå în primulrând împotriva ursitului nesim¡itor, invoca¡ia are uneori accente de blestem.Pe alocuri dispare grani¡a dintre vraja de ursitå, de aducere a persoanei dorite,¿i cea pe ursitå, de pedepsire irevocabilå a acesteia:

„Eu scutur parul, Påmântul scuturå lacul,Parul scuturå gardul, Lacul scuturå pe dracul,Gardul scuturå lazul, Pe dracul cel mai mare,Lazul scuturå glodul, Dintre to¡i dracii mai tare.Glodul scuturå påmântul, Tu, Velzevule, ce e¿ti!


Ie¿i de unde locuie¿ti Pe toate drumurileªi strigå pe to¡i dracii tåi, ªi pe toate cårårile,Mari ¿i mititei, Prin toate pådurile,Mul¡i ca frunza, Pe toate plaiurileIu¡i ca spuza, ªi pe toate potecile,ªi-i trimite ªi te du ¿i tu cu ei,Cum mai iute, ªi cåta¡i ursitul meu,Prin toate ¡årile, Ce mi-i de la Dumnezeu,Prin toate ¡inuturile, Ce-i de Dumnezeu ursat,Prin toate ora¿ele, De buni oameni îndemnat,Prin toate satele Cå-i de ursitori ursitªi prin toate casele, ªi de Dumnezeu menit,Prin toate câmpiile, Dar de oameni råi vråjit...“Prin toate dumbråvile,

¥nceputul textului vråjii este specific farmecelor de aducere, în carepersonajul central este absolvit de orice vinå pentru întârzierea înfåptuiriidestinului comun cu fata care performeazå vraja. Ursitul este låsat de laDumnezeu, menit de ursitoare, îndemnat de oameni buni så-¿i ducå la bunsfâr¿it menirea, dar este în acela¿i timp o victimå a vråjitorilor, care, se pare,au o putere chiar mai presus decât a ursitei. Apelul la for¡ele demonice esteastfel unul fast, de repunere în drepturi ¿i de pedepsire a oamenilor-demoni.¥n acest moment, textul ia o cu totul altå întorsåturå, de parcå momentul ini¡ialar fi doar unul apotropaic, pentru a preveni eventualele preten¡ii ale dracilorinvoca¡i. De fapt, cel care trebuie pedepsit, cel cåruia i se cere socotealå esteingratul ales, ursitul, care se complace într-o atmosferå de depravare totalå,judecând dupå posibilitå¡ile decåderii sale, enumerate de perechea lui:

„... Cåta¡i-l, Cu veri¿oare,Cerca¡i-l! Cu vecini,De-l ve¡i gåsi Cu stråini,C-a fi La maså stândAcaså, ªi mâncând,La maså, Zvârli¡i-i linguraCu tatå, Sfårma¡i-i strachina,Cu mamå, Så-i parå fra¡iiCu fra¡i, ªi cumna¡ii,Cu cumna¡i, SurorileCu surori, ªi veri¿oarele,Cu veri¿ori, SurateleCu surate, ªi cumnatele,Cu cumnate, Pårin¡ii ¿i vecinii,Cu surioare, ªi stråinii


Ca câinii Zvârli¡i-i lingura,Ce hârâiesc, Sfårma¡i-i strachina,Ca porcii Så-i parå luiCe grohotesc. Ibovnicele luiDe-l ve¡i gåsi la maså Cå¡ele burduhoase,Cu våduve grase, Scroafe råpånoase...“Cu fete frumoase,

Textul vråjii îi face bårbatului un adevårat rechizitoriu. Dupåenumerarea momentelor de råtåcire, dracii-ajutoare primesc indica¡iicomplete referitoare la tratamentul care trebuie så fie acordat. ¥ncå o datå,de¿i este vorba de o vrajå de aducere a ursitului, pedeapsa pe care acesta oprime¿te este uimitor de asemånåtoare cu cea a femeilor-intruse, a¿a cumeste men¡ionatå în practicile care au ca scop pierderea vie¡ii:

„... De-l ve¡i gåsi pe drum mergând, Desearå,De-l ve¡i afla în somn dormind, ¥n astå-noapte,Trânti¡i-l, De noapte.Iu¡i¡i-l, Unde-l ve¡i cåta,Gråbi¡i-l, ªi mi-l ve¡i afla,La N. porni¡i-l! Nu-i da¡i defel a sta.Cu 99 de picioare De-l ve¡i gåsi pe cuptor,Alergåtoare Da¡i-l jos de pe cuptor.Dupå dânsul alerga¡i, De-l ve¡i gåsi pe vatrå,Pe sus îl lua¡i, Da¡i-l sub vatrå.Spre N. pleca¡i! De-l ve¡i gåsi la foc,Cu 99 de limbi împungåtoare Da¡i-l pe foc.ªi stråpungåtoare De-l ve¡i gåsi pe pat,¥mpunge¡i-l, Da¡i-l sub pat.Stråpunge¡i-l, De-l ve¡i gåsi pe lai¡å,La N. duce¡i-l! Da¡i-l sub lai¡å.Cu 99 de cozi lovitoare De-l ve¡i gåsi lângå maså,ªi pålitoare Da¡i-l la mijloc de caså.Lovi¡i-l, De-l ve¡i gåsi la mijloc de caså,Påli¡i-l, Da¡i-l lângå prag.Din fa¡å-l lovi¡i, De-l ve¡i gåsi lângå prag,Pe dos îl påli¡i, Da¡i-l peste prag.Sângele-i clocoti¡i, De-l ve¡i gåsi dupå prag,La N. mi-l porni¡i! Da¡i-l în ogradå.Cåta¡i-l, De-l ve¡i gåsi în ogradå,Cerca¡i-l, Da¡i-l peste poartå.Curând, Nu-i da¡i a mânca,Mai curând, Nu-i da¡i a bea,¥n astå searå, Nu-i da¡i a ¿edea.


¥n loc nu-l låsa¡i, ªi furniciOdihnå nu-i da¡i. Prin opinci.Nu-i da¡i a ¿edea într-un loc Cum arde para focului,Cu pårul pe foc. ¥n gura cuptorului,Da¡i-i fiori A¿a så-i ardå ¿i lui inimaPe subsuori... Dupå Domnica,ªi ¿oareci Dupå gândul ei,Prin cioareci, Dupå traiul ei...“

Vraja mai con¡ine ¿i amånunte importante, care constituie un fel de indiciipentru demoni. Pe lângå rugåmintea-poruncå de ajutor a tinerei, este indicatåcalea ce trebuie urmatå pentru ca transportul så se realizeze cu succes. ¥n cazulîn care totul se îndepline¿te a¿a cum trebuie (¿i numai atunci), necura¡ii vorprimi ofrandele tradi¡ionale, calul demonic ¿i jertfa sângeroaså (armåsarulnegru ca corbul ¿i copilul „de fatå mare, nebotezat, ne-ncre¿tinat“). ¥n cazulîn care nu-¿i îndeplinesc misiunea, textul vråjii con¡ine în final o amenin¡arenotabilå pentru demoni, pentru situa¡ia în care vor îndråzni så nesocoteascåporuncile solicitantei, care gåse¿te astfel ac de cojocul lor:

„... Tu, împåratul dracilor Må-sa stare,¥mpieli¡a¡ilor! AlinareStrânge-¡i pe to¡i dracii tåi, ªi-a¿ezare,Mari ¿i mititei, A¿a så n-aibå nici elIu¡i ¿i sprintenei Stareªi-i trimite-n toate ¡årile, ªi-alinare,¥n toate ¡inuturile, Pân-nu s-a porni,¥n toate ora¿ele, Pânå n-a sosi¥n toate satele. La N. cea aleaså,ªi unde-l ve¡i gåsi ªi frumoaså,Pe ursitul meu La graiul ei,Dat de Dumnezeu, La traiul ei,De Domnul Dumnezeu dat, La cuvântul ei,De oameni buni îndemnat, La toate ale ei!Pe sus lua¡i-l, Tu-mpårate, så m-ascul¡i,La N. porni¡i-l, ªi ce ¡i-am spus så nu ui¡i,Iute ca gândul, Cå de nu-i uitaU¿or ca vântul, ªi må vei asculta,Peste codri fårå ru¿ine, Un armåsar negru ca corbulPeste câmpi fårå på¿une, ªi iute ca foculPeste ape fårå vaduri, Din herghelia Vlådichii l-oi luaPeste garduri ªi ¡i l-oi da.Fårå prilazuri. ªi de me-i asculta,Cum n-a avut, Un armåsar negru ca corbulCând l-a nåscut, ªi iute ca focul


Din herghelia împåratului L-oi luaL-oi lua ªi ¡i l-oi da!ªi ¡i l-oi da. Dar de nu må vei asculta,Tu-mpårate Peste mare poznå-i da,Cornurate! Cå muierea prinde-¡i-oi,De må vei asculta Cu fusul morii-mpunge-o-voi,ªi må vei asculta, Ochii din cap scoate-i-voi,Un copil de fatå mare, ªi-altå poznå face-¡i-oi!“Nebotezat, (Marian, 1996, 12-15).Ne-ncre¿tinat,

4.1.2. INVOCARE PRIN ADUCEREA OFRANDEI RITUALE

Omul când suspinå, ¿i dracului îi e milå.

Fårå îndoialå, cele mai numeroase credin¡e vorbesc despre existen¡aunor ritualuri deosebite, esen¡iale pentru stabilirea legåturii cu demonul¿i, implicit, pentru primirea puterilor dorite. Ru¿ii lipoveni considerå cåpentru invoca¡ie era necesarå prezen¡a Cår¡ii negre: „O femeie eravråjitoare. A învå¡at ea, cum se spunea odatå, erau cår¡i negre ¿i învå¡audin ele, învå¡au, citeau ce scria acolo, ¿i atunci dracii le ajutau, veneau laele noaptea. Atunci ea nu dormea noaptea, ¿i la miezul nop¡ii ia un cu¡it,îl då de påmânt ¿i când îl aruncå începe så curgå sânge. ªi ce fac ele acolo,se despletesc, se dezbracå în pielea goalå ¿i se duc la råspântie, ¡opåieacolo, strigå, fluierå, ¿i dacå trece pe acolo vreun om, îl iluzioneazå, setransformå în ceva; ¿i dacå omul are atunci un cu¡it ¿i-l aruncå în ea, vedecå era vråjitoare“ (inf. de teren, Sarichioi, jud. Tulcea). Pentru Europa deRåsårit, prezen¡a Cår¡ii negre nu constituie un element recurent în practicilede magie (de¿i existå numeroase reminiscen¡e ale unei posibile mai vechiutilizåri a acesteia). Important era ca actul în sine så se desfå¿oare într-unanumit moment al calendarului magic, evident, cu respectarea unui episodfundamental, comun vråjitoarelor din Antichitate ¿i vråjitoarelor moderne,din Occident sau din Orient: este vorba de ofranda sângeroaså. „¥n noapteade Sf. Andrei – ne spune T. Pamfile –, pe lângå strigoi, se credea cå umblå¿i dracii. Cei care doreau så li se împlineascå diferite dorin¡e puneau, la oråspântie de drum, un ceaun cu apå, pe pirostrii, ¿i-i dådeau foc. Cândîncepea så clocoteascå apa, aruncau în ea o mâ¡å neagrå, în care seîntrupeazå diavolul. ¥ndatå ce mâ¡a va începe så fiarbå, omul cel tare deîngeri va vedea cum împrejurul lui se vor aduna dracii unul câte unul ¿ivor începe så-l roage ca så stingå focul. Acel om så tacå ¿i så a¿tepte pânå


ce la urma urmelor va veni însu¿i Scaraoschi. Acela îl va ruga mai mult,va fågådui multe de toate ¿i în chipul acesta lui i se poate cere orice, cåcidracul dracilor este silit så dea“ (Pamfile, 1997, 222). O vrajå de dragostedin colec¡ia lui S. Fl. Marian påstreazå ¿i ea reminiscen¡e ale vechilorofrande aduse demonului chemat în ajutor:

„Ie¿i, Oaste, ªi så mi-l aduci,Scaroaste, ªi de-a fi în lume,Din fundul mårii, Adå-l pe fune;Din ¡årâna våii. ªi de-a fi în pat,Da’ a¿a ie¿i, ºipå-l sub pat;Ca eu så nu te våd, De-a fi pe vatrå,Så nu te aud, ºipå-l sub vatrå,Dar tu bine så må vezi, Trude¿te-l,Bine så må auzi, Chinuie¿te-l,Bine så m-ascul¡i, La mine porne¿te-l.Så te duci unde te-oi mâna eu, Nu-i da stare a sta,Cå pânå ce ti-i duce, Mâncare a mânca,Eu î¡i fågåduiesc Popas a poposi,Coco¿ negru necântat, Vorbe a vorovi,Copil de ¡igan nebotezat, Nici cu mamå, nici cu tatå,Pe seama d-tale bine gåtat. Pân’ cu mine-ntâia¿i datå.Eu î¡i fågåduiesc, Nemic så nu poatå povestiDar nu sunt vrednic Pân’ la mine a veni;ªi puternic. ¥n ochi mi s-a uita,Unde ai afla ¥n gurå m-a sårutaªi de unde ai lua, ªi pe mine m-a lua“Så te duci la N.N. (Marian, 1994, I, 98-99).

¥n unele cazuri, actul invocårii demonice seamånå mai mult cu un felde angajare a diavolului de cåtre vråjitoare, care are astfel un ascendentasupra celui chemat. De¿i este vorba, în ultimå instan¡å, de acela¿i pact,prezen¡a recompensei pecuniare (de¿i este prezentå ¿i ofranda) fa¡å de acestaaratå un anumit grad de independen¡å al vråjitoarei: „Maria Clo¿ca dinBurdujeni spune cå ei când îi trebuie¿te dracul, se duce seara la vreun podpåråsit ¿i-l strigå, dându-i o para: «Måi, iatå, eu î¡i plåtesc, så mergi ¿i så-mifaci cutare lucru!» A doua zi vine ¿i, de nu gåse¿te paraua, e semn cå aluat-o ¿i îi va face, apoi îi duce o gåinå“ (Niculi¡å-Voronca, 475). Acestlucru este surprins ¿i în textul vråjilor-invoca¡ii:

„...Tu, Sarsan cel mare De astå searå så pleciCare faci slujba iute ¿i tare, Så nu mai stai în loc (...).Te sorocesc cu soroc de foc Cå eu vå dau de cheltuialå


O mie de lei; De amiazDe diminea¡å Un cal breaz,O ra¡å, De cinåDe prânz O gåinå...“Un mânz, (Laugier, 133)

Iatå cum trebuia så procedeze vechii egipteni pentru a ob¡ine ajutorulzeilor în vederea înfåptuirii unui farmec. Prin jertfirea unei pisici, divinitateainvocatå este Sekhmet-Bastet; jertfa în sine constituia în acest caz o profanare(pisica era animalul sacru al zeului, care lua adesea aceastå înfå¡i¿are), pentrua atrage mânia zeului asupra du¿manilor. Pisica împårtå¿e¿te soarta pe carea avut-o Osiris ¿i concurentul rival este asimilat lui Seth-Typhon, cel carel-a înecat pe Osiris. ¥ntreaga practicå se bazeazå deci pe mitul lui Osirisînecat de rivalul såu ¿i aruncat mai apoi într-un co¿ciug, în apå, plutind astfelpânå în Fenicia. Isis-Hecate a reunit mai apoi membrele fratelui såu cuajutorul lui Hermes-Thoth: de aici ¿i tripla invocare a lui Osiris, a lui Isis ¿ia lui Hermes. Animalul, fiind sacrificat, este în acest fel divinizat, adicåasimilat lui Osiris, deoarece a fost înecat asemeni lui Osiris, ¿i o rugåciunea fåcut ca pneuma a acestui zeu så treacå în trupul animalului înecat: „Se iaun motan ¿i se îneacå, dupå modelul lui Osiris, aruncându-i-se trupul înapå. ¥n timp ce este omorât astfel, solicitantul roste¿te o formulå deasupratrupului lui. Formula se roste¿te în timpul uciderii: «Vino la mine, tu careståpâne¿ti asupra formei lui Helios, zeu cu chip de pisicå, ¿i iatå aici formata batjocoritå de du¿manii tåi, ¿i iatå-le numele lor [NN], pentru ca tu så-iîntâlne¿ti ¿i så înfåptuie¿ti acest farmec malefic, pentru cå eu te invoc, spiritsacru. Då-mi for¡a ¿i puterea asupra du¿manilor tåi, cei care sunt aici [NN],pentru cå eu te invoc cu numele tale [numele magice]. Treze¿te-te în favoareamea, zeu cu chip de pisicå, îndepline¿te acest farmec.» Dupå care po¡i så-¡ispui dorin¡ele. Ia atunci motanul ¿i pune-i în toate orificiile trei lamele deplumb, înscrie cu culoare de cinabru pe o foaie de papirus rugåciuneapotrivitå farmecului, apoi deseneazå acolo carele, surugiii, caprele, caii decurse, înfå¿oarå motanul în aceastå foaie ¿i îngroapå-l, având grijå så aprinzi¿apte låmpi puse pe ¿apte cåråmizi scobite ¿i så-i oferi ca sacrificiu fumulde styrax [rå¿inå din care se face tåmâia], råmânând în continuare voios.Ia-i trupul ¿i påstreazå-l, punându-l într-un mormânt sau într-un loc funerar[aici sunt indicate cuvintele magice]... Ia apa în care ai înecat motanul ¿ivarså-o pe arenå sau chiar în locul unde te afli. Iatå rugåciunea care se spunedeasupra apei de înecare, în momentul în care o ver¿i: «Te invoc pe tine,generatoare a tuturor oamenilor [Isis], tu care ai adunat membrele luiMeliouchos [Osiris] ¿i te invoc ¿i pe tine, Meliouchos [cuvinte magice], pe


tine care ai alungat demonii [se adreseazå lui Isis], zei¡å a mor¡ilor, Hermes,Hecate, Hermecate [cuvinte magice]. Te implor, o demon pe care l-am trezitîn acest loc, ¿i tu, demon al pisicii devenit spirit. Vino la mine aståzi ¿i dinaceastå clipå înso¡e¿te-må pentru acest farmec»“ (Bernand, 70-71).

¥n mod asemånåtor putea fi stabilitå legåtura ¿i cu al¡i demoni. Pentrua-l putea vedea pe duhul casei, ¡åranii ru¿i care doreau så apeleze la sprijinullui dvorovoi, procedau astfel: omul trebuia så primeascå de la preot, primul(sau, în orice caz, cât mai repede), în noaptea de Pa¿ti, un ou ro¿u; cu acestou ¿i cu lumânarea pe care o ¡inuse în mânå în timpul slujbei trebuia såplece repede acaså. ºinând în mâini oul ro¿u ¿i lumânarea, noaptea, pânå lacântatul coco¿ilor, trebuia så meargå în u¿a grajdului ¿i så spunå: „Unche¿uledvorovoi, vino la mine, nu verde, ca frunza din dumbravå, vino cum sunteu; î¡i voi da un ou de Pa¿te!“ Dupå aceste cuvinte din grajd va ie¿i un om,îmbråcat la fel ca ¿i solicitantul (Haritonov, 133-134).

4.1.3. CUM POT FI VÅZUºI DEMONII

De cele mai multe ori, fiin¡ele demonice, mai ales vråjitorii, nu doreauså fie våzute, pentru a nu-¿i pierde puterile (despre for¡a distructivå a privirii,cf. capitolul consacrat meteorologiei populare, mai ales paginile referitoarela balauri). Cu toate acestea, cunoscåtorii puteau så depå¿eascå împotrivireademonilor, dacå dispuneau måcar de o ini¡iere sumarå. Asocierea ¿arpeluicu lumea cealaltå, la care se adåuga credin¡a cå acesta de¡ine cheilecunoa¿terii („limba animalelor“ etc.) explicå extinderea practicilor magicebazate pe uciderea ritualå a acestui ofidian: „Dacå prinzi un ¿arpe înaintede Pa¿ti, dacå-i tai capul cu un ban de argint, ¿i apoi îi bagi trei fire de ai îngurå ¿i astfel îl ¡ii în ziua de Pa¿ti în sân la bisericå, atunci încå vezistrigoaiele“ (Marian, 1994, II, 185). Ca în cazul contactului cu duhurile casei,vråjitorii ru¿i erau identifica¡i astfel: trebuia så se ia în mânå un ou de la opuicå ¿i, în timpul slujbei de Pa¿te, så stai într-un loc din care-i puteai vedeape to¡i cei care se roagå; atunci vei putea så vezi chiar ¿i coarnele pe care leau vråjitorii. Dacå arzi cum trebuie lumânarea de Florii, vråjitorii pot fi våzu¡istând cu picioarele în sus. La fel, ei puteau fi identifica¡i dacå era arså însobå o nuia de plop tremuråtor: imediat vråjitorul î¿i va face apari¡ia, venindså cearå pu¡inå cenu¿å. O nuia de scoru¿ îi aratå, de Pa¿te, cum stau cu spatelela iconostas (Maksimov, 113). Existau situa¡ii în care putem vorbi de ocontra-practicå a actului de invocare a demonului, realizatå de vråjitor.Astfel, identificarea vråjitorilor împletea atât elemente pozitive, faste,componente ale liturghiei cre¿tine, cât ¿i referirea la unele practici


para-cre¿tine: „Trebuie så pui un cu¡it cu tåi¿ul în sus ¿i så cite¿ti slujba deînviere de la coadå: atunci vråjitorul fie va începe så urle, fie va începe såînjure groaznic“ (Maksimov, 114). De multe ori, capacitatea celei de-a douavederi, mai bine zis, harul de a vedea spiritele malefice este dobândit o datåcu posedarea unor obiecte magice. ¥n Sco¡ia mult timp se credea cå pentruprimirea celei de-a doua vederi trebuia så arzi patruzeci de pisici: în noapteade vineri spre sâmbåtå se alegea un loc pustiu ¿i se aducea acolo cantitateanecesarå de lemne; fix la ora douåsprezece noaptea vråjitorii citeau oinvoca¡ie asupra celor patruzeci de pisici, care erau jertfite duhului suprem;când invoca¡iile se încheiau, vråjitorul lua o nuia metalicå ascu¡itå sau unbå¡ de lemn ¿i ardea încet la foc pisica vie. Când pisica î¿i dådea sufletul,era aruncatå pe rug. Românii cunosc, asemeni altor popoare, numeroaseprocedee de identificare a vråjitoarelor: „Dacå luåm în ziua de Pa¿ti linguracu care s-a mestecat oala cu ro¿elele ouålor ¿i o punem dupå curea ¿i apoi,când se scoate ciurda la påscåtoare, ne suim într-un pom înalt, atunci vedempre toate strigoaiele cum merg nevåzute cu ciurda spre a lua laptele de lavaci. Cea mai mare strigoaie e cålare pe taurul satului. Ele, cum se apropie,te simt. Deci se gråbesc la tine ¿i amenin¡ându-te ca nu cumva så spui cuivacele våzute, te îmbie så te dai jos din pom. Dar tu så nu te dai împiedicat, cåapoi po¡i pune mâna pe ele ¿i faci cu dânsele ce vrei“ (Marian, 1994, II, 185).Cei care doresc så le vadå pe vråjitoare trebuie så taie un plop tremuråtor ¿iså facå din el o grapå în aceea¿i zi, astfel încât vråjitoarea så nu bage deseamå acest lucru; dupå aceea, uitându-se prin re¡eaua grapei, va vedea cineeste vråjitoare ¿i cine nu (Tolstoi-4, 1994, 158). Grapa era utilizatå în acela¿iscop ¿i la români: „Se pune o grapå cu col¡ii în poarta de la drum sau în u¿agrajdului, se aninå apoi de col¡ii grapei un bråcinar de la o påreche de izmenenouå, adecå cari n-au fost încå spålate niciodatå, ¿i ¡inând cel ce voie¿te såprindå strigoaiele bråcinarul de amândouå capetele cu mâna, stå astfel toatånoaptea ¿i påze¿te. Venind strigoaicele ¿i dând så intre în ogradå sau în grajd,trebuie numaidecât så se atingå de bråcinar. Atingându-se, bråcinarul semi¿cå, ¿i atunci cel ce stå de pândå n-are alt nimic ca så facå decât så tragånumai cu toatå puterea de capetele bråcinarului, ¿i strigoiul sau strigoaica,prinzându-se ca ¿i cu un la¡ de grumaz, poate så o ¡ie acolo pânå în ziuå, såo batå cât îi pofte¿te inima, cå nu zice nici cârc, ¿i så o întrebe orice voie¿te,cå toate, vrând-nevrând, i le spune“ (Marian, 1994, II, 261). Evident, nutoate încercårile erau håråzite succesului. Existau cazuri în care omul,dispunând de o ini¡iere reduså, o putea vedea pe vråjitoare, dar nu dispuneade puteri care så-i permitå o contra-ofensivå: „La un ¡åran tot venea


vråjitoarea så ia mana vacilor. A råbdat mult timp omul, dar, pânå la urmå,s-a hotårât s-o prindå pe vråjitoare. S-a dus el la ocolul vacilor, s-a bågatîntr-un col¡ întunecat ¿i stå ¿i a¿teaptå. Chiar la miezul nop¡ii aparevråjitoarea, în cåma¿å albå, cu pårul despletit, cu un sac de pår, ¿i începe såmulgå în sac vacile, una dupå alta. Omul vedea ¿i auzea totul, dar nu puteanici så se mi¿te, nici så strige, parcå în¡epenise. Vråjitoarea a muls în tihnåtoate vacile, apoi s-a apropiat de om ¿i i-a spus: «– Stai, Ivane?» «– Stau»,i-a råspuns acesta ma¿inal, de parcå vorbea în somn. «Na, ¡ine asta ¿i stai încontinuare!» Atunci vråjitoarea i-a bågat ceva în mânå ¿i a plecat. ¥ntre timp,so¡ia, våzând cå omul ei întârzie, dupå ce l-a a¿teptat pânå în zori, se duseîn grajd ¿i våzu cå el ståtea într-un col¡ cu bra¡ele strânse, ¡inând la piept cuputere o bucatå de bålegar...“ (Ivanov, P.V.-2, 450). ¥n momente de mareactivitate a for¡elor demonice, întreaga comunitate trebuia så participe, cumic cu mare, la realizarea unor instrumente redutabile de luptå. La ru¿i, înajunul Sf. Ioan trebuie så iei „strecuråtoarea“ (cârpa prin care era strecuratlaptele) ¿i så o fierbi pânå då în clocot. Pentru aceasta se strâng într-o casåbåie¡i ¿i fete ¿i nu dorm toatå noaptea, cât se fierbe strecuråtoarea. ¥n cârpåsunt înfipte câteva ace. ¥n timpul fierberii se folosesc numai lemne de scoru¿;în afarå de acestea, trebuie så ardå toatå noaptea salcie sfin¡itå de Florii.Strecuråtoarea este fiartå în acest fel pânå în zori. ¥n acest timp, tinerii seuitå mereu pe fereastrå, så vadå dacå nu cumva apare în zori vråjitoarea(care poate apårea ¿i sub forma unei broa¿te, a unei ¿opârle, a unui câine, aunei pisici etc.; Kracikovski, 129; un alt exemplu de veghe ritualå este întâlnitla români, când se asigurå „påzirea usturoiului“ consacrat în lupta împotrivademonicului în general). ¥n cazul în care existau suspiciuni asupra unorpersoane, identificarea presupunea realizarea unor acte magice, în urmacårora se putea ob¡ine o confirmare a bånuielilor. Dacå bånuie¿ti cå o femeiee vråjitoare, spuneau ucrainenii, când o vezi cå vine acaså la tine, strope¿tepragul cu pu¡inå aghiazmå sau få pe prag semnul crucii, ¿i, dacå femeiaeste într-adevår vråjitoare, ea nu va putea så treacå pragul ¿i så intre în caså(Ivanov, P.V.-2, 441).


5. DraculDraculDraculDraculDracul

Pe Dumnezeu så-l iube¿ti, dar nici pe drac nu-l mânia.proverb rusesc

Nici pe dracul nu-l huli, cåci nu ¿tii al cui vei fi.proverb românesc

Pentru a explica natura dualå a diavolului, vom porni de la un vechiproverb: „Nu-i dracul atât de negru, cum îl crede lumea.“ Conform unoretimologii mai vechi, numele diavolului este pus în strânså legåturå cu lumeasacrului, fiind un reprezentant marcant al acesteia. Diavol (cf. ¿i engl. devil)ar fi un diminutiv de la rådåcina div (care a dat ¿i forma divin), prin urmare,însemnând „mic zeu“ (Margaret Murray, art. Witchcraft, în EncyclopaediaBritannica, edi¡ia a 14-a, Londra, 1929, 23, 686). Când Vechiul Testamenta fost tradus în limba greacå, evreii egipteni din secolul al III-lea î.H. auutilizat forma diabolos în locul ebraicului Satana pentru denumirea uneifiin¡e asemånåtoare îngerilor, a cårei sarcinå era de a verifica fidelitateaoamenilor fa¡å de Dumnezeu. Când Septuaginta a fost traduså în latinå,diabolos s-a transformat în diabolus (în primele traduceri) sau în Satan(în Vulgata; de¿i grecescul satanas nu era un du¿man al oamenilor, ci al luiDumnezeu, care l-a ispitit pe Hristos; Robbins, 155). ¥n Evul Mediu seconsidera cå acest cuvânt – diavol, diabolus – ar fi venit de la dia ‘duo,doi’ ¿i bolus ‘mu¿cåturå, moarte’, deoarece el aduce o moarte dublå – atrupului ¿i a sufletului (Sprenger-Institoris, 106). Concep¡ia diavolului cre¿tina fost semnificativ determinatå de Pårin¡ii-pustnici, retra¿i în de¿erturileegiptene în secolele al IV-lea – al III-lea î.H., care au realizat, pe bazavedeniilor lor ¿i a amintirilor referitoare la zeii decåzu¡i, un portret sintetical unui diavol antropomorf grotesc. Chipul diavolului a fost legiferat deConciliul de la Toledo începând din 447. Primii cre¿tini înså nu ¿i l-auimaginat pe diavol în acest fel. Via¡a Sfântului Antonie (cca. 360 î.H.) îiînfå¡i¿eazå pe diavoli în diverse ipostaze: „fiarå ce seamånå cu un om, avândpicioare ¿i copite ca de mågar“ sau leopard, urs, cal, lup, scorpion – „leulrågea de parcå ar fi vrut så sarå, bivolul dådea så-¿i ridice coarnele, ¿arpelese târa“ (apud Robbins, 157). Satan nu prea apare în arta cre¿tinå primitivå,iar frescele din catacombe îl ignoraserå. Una din cele mai vechi figuråri alesale, pe pere¡ii bisericii din Baouit, în Egipt (secolul al VI-lea), îl înfå¡i¿eazåsub tråsåturile unui înger, decåzut, fårå îndoialå, ¿i cu gheare încârligate,


dar nu hâd, ¿i arborând un zâmbet u¿or ironic. Ecouri ale unei astfel de„tåceri“ rituale asupra portretului, descrierii demonului sunt întâlnite înbasme. ¥ntr-un basm rus, un ¡åran-iconar picteazå, la porunca boierului,portretul diavolului; îl deseneazå în baie, dar, fårå så se uite la el, îl duceboierului; a doua zi boierul este gåsit mort (Barag, 819). Secolele al XI-lea¿i al XII-lea våd producându-se, cel pu¡in în Occident, prima mare „exploziediabolicå“ (dupå expresia lui J. Le Goff). J. Baltrusaitis a demonstrat cåiconografia demoniacå europeanå a secolelor al XIV-lea - al XVI-lea seîmbogå¡ise cu elemente venite din Orient, care i-au poten¡at aspecteleînfrico¿åtoare. Astfel, din China au venit în Occident hoarde de diavoli cuaripi de liliac sau cu sâni de femeie (Delumeau, II, 67, 72). Legendara lororigine divinå i-a plasat într-o pozi¡ie ambiguå, care a dat na¿tere viitoarelorspecula¡ii filosofice. Particularitå¡ile anatomice, alåturi de cele spiritualei-au fåcut astfel poten¡iali depozitari ai unor calitå¡i pierdute cândva deoameni sau, cel pu¡in, intermediari între lumea divinå ¿i cea terestrå.Sf. Augustin justifica astfel credin¡a oamenilor în ace¿ti demoni: „Trebuie¿tiut cå diavolii sunt astfel întocmi¡i ca însu¿irile corpului lor zburåtor sådepå¿eascå cu repeziciune mi¿cårile corpurilor påmânte¿ti, a¿a cå ei întreccu mult în iu¡eala cu care umblå nu numai pe oricare om sau pe oricarefiarå sålbaticå, ci ¿i pe påsåri în zborul lor. Datoritå celor douå însu¿iripomenite (anume: vioiciunea min¡ii ¿i iu¡eala în mi¿care), care deosebesccorpul lor de duh, ei pot prevesti multe lucruri gândite mai dinainte, lucrurila care omul îngrådit în alcåtuirea lui trupeascå nu se poate gândi. Prin aceaståînrâurire care ¡ine seama de natura lor de duh, diavolii pot så prevesteascånu numai lucruri viitoare, ci pot så facå ¿i alte lucruri care oamenilor le suntcu neputin¡å. Iatå pricina pentru care ei au fost socoti¡i vrednici ca så fiesluji¡i ¿i så fie privi¡i cu sfin¡enie, fie datoritå firii omului, îmboldit mereuså treacå de marginile-i, fie din låcomia omului, dupå o fericire påmânteascå¿i trecåtoarele ei bunuri“ (apud Molitor, 58).

Credin¡ele române¿ti atestå natura divinå, situându-l pe drac alåturi decreator, în reprezentårile cosmogonice populare, când demonismul perso-najului e subliniat ¿i de caracteristicile sale fizice: „Diavolul sau dracul s-aivit pe aceastå lume în acela¿i timp cu Dumnezeu (...), dintr-un vierme peostrovul de spumå. Dracul are înfå¡i¿are de om, numai cå e negru la fa¡å ¿iurât – urât ca dracu’ – zic românii. Pe cap are douå coarne întoarse ca la¡ap, ¿i urechi lungi ¿i ascu¡ite. Ochii îi sunt ro¿ii ¿i lucesc noaptea ca la lup.Are picioare ca de ¡ap, påroase ¿i cu copite, iar dinapoi are o coadå lungå cala vite. ¥n iad e totdeauna gol, dar pe påmânt are putere så ia ori¿ice chip ar


vrea“ (Olinescu, 26). Povestirile populare care nareazå întâlnirea cu draculpun accent tocmai pe prezen¡a marcårii externe: „Un om o mårs la Tiocu diJos. ªi o vint acaså noptea. Amu cât de nopte, nu ¿tiu, cå iarna nopte îi ¿i di påla patru-cinci. Odatå, acolo, cam på unde ¿ede moråri¡a, o ie¿it din pâråu on¡ånc, adecå a¿e, on câne mnic negru ¿i uåri ce fåce omu, tåt printre pticiorelelui era. Ba-l vede, ba nu-l vede, dåde cu bota: «Ne, må, ne!» Tare n-o strâgat,cå era nopte. Petri [în dreptul] pâråu de la Andria¿u babii o våzut cå câneleîi cu copite de cal. S-o spåriet, cå numa dracu, så zice, cå are copite“(Chita-Pop, 238). Pornind de la ideea împår¡irii originare a cosmosului întreun creator fast ¿i unul demonic, dualitatea primordialå a demiurgilor a fostcontinuatå o datå cu apari¡ia elementelor universului cunoscut, în func¡iede aportul lui Dumnezeu sau al diavolului1 la desåvâr¿irea crea¡iei: „Dupåce Dumnezeu a fåcut lumea ¿i tot ce se aflå pe dânsa cu ajutorul diavolului,cå de aceea numai pe jumåtate e bunå ¿i existå ¿i råu pe lume, s-a dusAtotziditorul så se spele pe mâini a¿a cum se cuvine dupå ispråvirea lucrului.Din stropii care au sårit din mâinile lui s-au nåscut îngerii. Diavolul, våzânduna ca asta, s-a spålat ¿i el, dar din stropii lui au ie¿it dracii. Diavolul, ambi¡ioscum era, s-a spålat mai mult ¿i de aceea au ie¿it mai mul¡i draci decât îngeri“(Olinescu, 68). ¥n general, popularea universului cu fiin¡e demonice poatefi circumscriså proverbului românesc: „Dumnezeu face casa, dracul aducemusafirii“. ¥ntr-adevår, toate legendele care explicå originea dracilor vorbescdespre originea lor divinå, care a fost înså pervertitå („Din bun, ¿i bun ¿iråu, ca dintr-un lemn ¿i cruce, ¿i måciucå“.); o datå cu decåderea acestorfiin¡e angelice s-a tulburat ¿i echilibrul în care se afla crea¡ia divinå întotalitatea ei. ¥n afarå de presupusa „cådere“ a stropilor de apå de pe mânadracului sub forma diavolilor, legendele populare, fåcându-se ecou alreprezentårilor biblice, atestå episodul cåderii îngerilor. Natura divinå adracilor este aici evidentå; alungarea lor din cer este o pedeapså pentrucaracterul nelini¿tit ¿i scormonitor al „diavolilor“, care nu au deloc astâmpår¿i nu se subordoneazå conducåtorului suprem. Cåderea diavolilor din înaltulcerului s-a soldat nu numai cu råspândirea demonismului pe întreg påmântul(de atunci se spune cå s-au råspândit peste tot, în påmânt, pe påmânt, prinpåduri ¿i pustietå¡i, prin pe¿teri ¿i locuri necurate etc., de unde se credea cåies adeseori în calea oamenilor, sub înfå¡i¿åri diferite); prin acest act, dupåunele credin¡e, rebelii diavoli au luat în posesie fiecare câte un teritoriu,devenind ce ¿i-au dorit dintotdeauna – ståpâni ai propriei împårå¡ii (astfel

1 Potrivit informa¡iei transmise de Euthymios Zigabenus, bogomilii credeau chiar cåSatanail era primul nåscut al lui Dumnezeu, iar Hristos al doilea (Eliade, 1995, 76).


se explicå natura demonicå a duhurilor casei, pådurilor, câmpului, apelor,aerului, minelor, comorilor etc. – care nu sunt altceva decât dracii care aunimerit într-un teritoriu pe care l-au ¿i luat în posesie). O origine târzie oare ¿i urmåtoarea legendå etiologicå, destul de råspânditå la slavi: se spunecå Adam s-a sfiit så-i spunå lui Dumnezeu cå are atât de mul¡i copii, a¿a cåa ascuns o parte a lor; ace¿ti copii ascun¿i au devenit for¡a maleficå: ståpâniai caselor, pådurilor, câmpurilor, apelor, fiecare råmânând acolo unde i-aporuncit Dumnezeu så tråiascå (Pomeran¡eva, 1975, 33).

Pactul cu diavolul

Få-te frate cu dracul pânå vei trece puntea.proverb românesc

Ideea påstrårii bunelor rela¡ii cu reprezentan¡ii puterilor întunericuluia apårut chiar de la începuturile cre¿tinismului ¿i a fost exprimatå plastic ¿iîn zicåtori: „Cu trupul în bisericå ¿i cu gândul la dracul“, „Ziua månâncåcolaci, noaptea umblå dupå draci“, eviden¡iind propensiunea omului pentrulatura demonicå a realitå¡ii. Teama resim¡itå în fa¡a tuturor acestorreprezentåri malefice nu era suficientå pentru a-i face pe oameni så-¿i iatoate måsurile necesare de securitate ¿i så renun¡e la ideea unei posibilealian¡e: „Nici pe dracul så-l vezi, dar nici cruce så-¡i faci“. Unui om care-iaprinde o lumânare diavolului, acesta îi aratå o comoarå, spun ucrainenii(Barag, 818). O formå mai veche de pact, de în¡elegere cu divinitatea oconstituia devo¡iunea (devotio) ¿i consacrarea (votum). Consacrarea este opromisiune puså în practicå dupå realizarea dorin¡elor exprimate de cåtrepetent, promisiune care poate fi adresatå unei divinitå¡i oarecare. Devotioeste un pact de o naturå aparte, prin care divinitå¡ile infernale sunt invitateså-l facå ele însele, adicå så punå ståpânire pe ceea ce dore¿te autorulpromisiunii. Pactul semnificå în primul rând înfåptuirea dezideratelor, ¿iexecutarea lui de cåtre divinitå¡ile interesate aratå cå acestea acceptå ofertaîn schimbul ac¡iunilor lor, cu toate consecin¡ele sperate ¿i prevåzute deautorul devo¡iunii. Astfel, în timp ce înfåptuirea unei promisiuni reprezintåîntotdeauna plata unei datorii, o manifestare de recuno¿tin¡å pentru obinefacere ob¡inutå, devotio, dacå este acceptatå, îi pune pe zei în posesiaobiectului consacrat înainte ca ei så-¿i fi probat dorin¡a de a pune în practicåinten¡iile contractantului (Bernand, 109).

Este interesant cå, dupå tradi¡ie, primele în¡elegeri cu diavolul le-a fåcutchiar Dumnezeu, eroul mitic. Legendele bulgåre¿ti, care îi acordå diavolului


un rol creator, a¿a cum se întâmplå ¿i în alte mitologii, îl prezintå ca pe unînso¡itor necesar al Creatorului: Dumnezeu se plimba singur. Zårindu-¿iumbra, el strigå: „Ridicå-te, tovarå¿ul meu!“ Satana se ridicå din umbra luiDumnezeu ¿i îi ceru så împartå Universul între ei: Påmântul pentru el, Cerulpentru Dumnezeu; viii pentru Dumnezeu ¿i mor¡ii pentru el. ªi semneazåîmpreunå un contract în acest sens (Eliade, 1995, 79). ªi legendele române¿tifac aluzie la o în¡elegere asemånåtoare în care întâlnim aceia¿i eroi divini.De fapt, Sf. Petru este cel care a råscumpårat sufletele oamenilor din robiadiavolului, furând de la acesta zapisul fatal. Credin¡ele populare plaseazåîntreprinderile oamenilor sub semnul unei în¡elegeri nechibzuite încheiateab originem: „Dupå ce Adam a fost izgonit din rai, pentru a-¿i agonisi hranas-o pus så lucre påmântul ¿i într-o zi pe când ara a venit dracu ¿i i-o zâs cålocul e al lui ¿i nu-i då voie. Adam atunci a prins a plânge; iar demonulScarao¡chi (...) i-a zis omului, cå atunci îi va da voie så are, când îi va dåruipruncii în ascultarea lui. ªi Adam ¿i atunci s-a pripit, de s-o învoit (...). IarScarao¡chi îndatå a fåcut douå cåråmizi ¿i pe amândouå o pus Adam palma,dupå care dracu împreunându-le, le-a ars în loc ¿i asta o råmas ca un fel dezapis“ (Dragoslav-4, 112). Motivul imixtiunii în teritoriul aflat (aparent) înposesia demonicului apare frecvent în legende supersti¡ioase ¿i basmenuvelistice – ¡åranul îl påcåle¿te pe drac/duhul pådurii etc. cultivând plantediferite (prima datå ridichi, apoi grâu/porumb), påcålindu-l pe duh laîmpår¡irea recoltei (mai întâi îi promite acestuia partea aerianå a plantei(frunzele), în anul urmåtor, demonul, supårat, vrea så primeascå el rådåcinile(de aceastå datå omul a cultivat cereale!). ¥n acest sens, putem vorbi de oîncercare târzie de a råzbuna „ru¿inea“ suferitå de stråmo¿, care nu a putut¡ine piept ¿ireteniei diavolului. ¥n legendele mitologice, duhul pådurii numai pare la fel de u¿or de påcålit. Astfel, în¡elegerea care se face cu acestaeste deosebit de serioaså, mai ales cå omul este cel care-i cere sprijinuldemonului. Pentru a påzi turma de animalele sålbatice, ciobanul rus încheieun pact cu duhul pådurii. Dacå le¿ii, duhul pådurii, furå animale, ciobanulpoate face o plângere împotriva lui la împåratul pådurii; acestuia îi aduceofrandå, în pådure, la o råspântie, un ou ¿i pråjituri din fåinå de secarå(Afanasiev, 1865, I, 415). Pentru a-l invoca pe duhul pådurii, trebuierespectat un ritual aparte: e nevoie så tai ni¿te mesteceni tineri ¿i så-i pui încerc, cu vârfurile spre interior; apoi trebuie så-¡i dai jos crucea de la gât ¿i,intrând în cerc, så strigi tare: „Unche¿ule!“, ¿i duhul apare imediat. Sau,noaptea, în ajunul Sf. Ioan, trebuie så mergi în pådure ¿i så tai un ploptremuråtor, astfel încât el så cadå cu vârful spre råsårit; pe butuc te a¿ezi cu


fa¡a la råsårit, te apleci ¿i, privind printre picioare, trebuie så spui:„Unche¿ule! aratå-te nu ca un lup cenu¿iu, nu ca un corb negru, nu ca unbrad de foc, aratå-te cum sunt eu!“ Imediat încep så fo¿neascå frunzelemesteacånului sub o adiere u¿oarå de vânt, ¿i duhul pådurii apare având oînfå¡i¿are antropomorfå. Alteori se spune: „Uria¿ule lesovik, am venit latine eu, cutare, cu plecåciune, te rog, leagå cu mine prietenie“. Când apare,po¡i så faci cu el în¡elegerea: omul îi då sufletul lui, iar duhul se obligå så-lajute la vânåtoare, så-i protejeze turmele ¿i så-i gåseascå animalele pierdute(Afanasiev, II, 1868, 345). Slavii de råsårit cunosc numeroase duhuri caresunt dispuse så se punå, måcar par¡ial, în slujba oamenilor. Fiind un fel despiridu¿ independent, duhul casei, domovoi, se apropie mai mult dereprezentårile occidentale ale demonului înso¡itor, auxiliar nedespår¡it alvråjitoarelor. Dacå un gospodar vrea så încheie un pact cu duhul casei,domovoi, în ajunul Sf. Gheorghe trebuie så coacå nouå pâinici fårå sare ¿i,înainte de miezul nop¡ii, se duce la o råspântie, se înconjurå cu ele ¿i-l cheamåpe duh, spunându-¿i påsul (Strahov, 84). O altå variantå a spiridu¿uluidomestic o constituie spiritele auxiliare ale minerilor. Blue Cap (în Anglia)poate împinge vagone¡ii în subteran ¿i pentru aceasta le cere platå mineriloro mare sumå de bani. Muncitorii îi dau plata de douå ori pe lunå. ¥n acestscop, monede mårunte erau ascunse în col¡urile îndepårtate ale minei(Gelgardt, 511). La fel se proceda când cineva dorea så ob¡inå de la demonicalitå¡i deosebite, cum ar fi, de exemplu, harul cântatului: „Se spune cå arfi fost odatå un mo¿neag care cânta foarte frumos din fluier. O datå îl låudacineva ¿i îl întreba cum de poate a¿a de frumos cânta? Båtrânul oftå ¿i zise:«Mai bine n-a¿ fi cântat!» ªi spuse, cum, auzind din oameni ¿i voind ¿i el såcânte frumos, duse fluierul noaptea în crucile drumului ¿i-l låså acolo. Pestenoapte diavolul a turnat în fluier sânge de sub unghii, de la o sutå de cântåre¡i,cei mai mari din lume, ¿i omul în schimb a avut så-i deie sufletul såu. ªi els-a bucurat ¿i a cântat mult timp din tri¿cu¡a aceea, cum n-a mai cântat altul,dar ce folos, termenul se apropia ¿i mâine, poimâine avea så-l ia“(Niculi¡å-Voronca, 468-469). Dacå acest tip de pact justificå viitoarelesuferin¡e ale celui care-l solicitå, existå înså cazuri în care omul era silit dedemon så încheie cu acesta în¡elegerea. Cel mai adesea, duhul cel råu,indiferent de originea ¿i de înfå¡i¿area lui, îi for¡a mâna contractantului, care,în necuno¿tin¡å de cauzå, semna în¡elegerea cu urmåri în general tragice.¥ntr-un basm publicat de At. M. Marienescu, Petre Fåt-Frumos, unul dineroii basmului este chiar obsedat de gândul cå, într-un moment, va puteaceda în fa¡a vicle¿ugurilor demonului, astfel cå ini¡iazå o contabilitate strictå


a tuturor posesiunilor: „A fost odatå un împårat care, când pleca la vânåtoare,lua în scris toate câte avea în caså, cåci ce råmânea nescris îi lua zmeul. Lavânåtoare se sim¡i cuprins în întuneric ¿i auzi un glas strigând: «¥mpårate,så-mi dai ce ai uitat nescris acaså, ca så te lumineze!» ¥mpåratul îi juruinescrisul, negândindu-se cå fåtul din pântecele împåråtesei era acel lucrunescris“ (ªåineanu, 264-265).

¥n procesele de vråjitorie pactul cu diavolul constituia primul cap deacuzare, ¿i nu atât farmecele såvâr¿ite de vråjitoare. Un demonolog al vremii,Perkins, în 1608, explica acest lucru astfel: „Chiar dacå vråjitoarea nuproduce råul, ci aduce folos, ea se dezice de Domnul Dumnezeul nostru ¿ise supune legilor du¿manului Lui ¿i al Bisericii; prin urmare, moartea îi vafi råsplata trimiså de Dumnezeu: ea nu trebuie så mai tråiascå“(Robbins, 139). Demonologii negau faptul cå vråjitoarele posedau puterisupraumane, capabile så punå în practicå vråjile. Farmecul era realizat defapt de cåtre demonul invizibil (Nider, Praeceptorium Divinae Legis, 1470;apud Robbins, 93). Aceastå concep¡ie generalå a pactului a început treptatså fie puså în discu¡ie de Pårin¡ii Bisericii pornind de la expresia lui Isaia:„Noi am fåcut legåmânt cu moartea ¿i cu iadul învoialå“ (28, 15). AtâtOrigene (185-254), cât ¿i Augustin (354-430) asociazå prezicerile, farmecele¿i descântecele cu pacta cum daemonibus. „Toate supersti¡iile, atât celeneînsemnate, cât ¿i cele pågubitoare, – scrie Augustin – provin dinîn¡elegerea josnicå a oamenilor cu demonii, din pactul neru¿inat al uneiprietenii trådåtoare, care de fapt trebuie respins“ (De Doctrina Christiana,apud Robbins, 141). ¥n acest fel, chiar teoreticienii Inchizi¡iei consideraucå diavolul e cel care, stând în preajma vråjitorului, îi transmite cuno¿tin¡ealtfel de neatins de un om obi¿nuit: „Deoarece noi cercetåm dibåcia deghicitori a diavolilor, trebuie, prin urmare, så ¿tim cå ei sunt în stare såprevesteascå toate întâmplårile pe care le vor înfåptui. Ei primesc adesea ¿iputerea de a trimite boli, de a råspândi miasme aducåtoare de molime, ei îistârnesc pe strica¡ii dornici de plåcerile vie¡ii så se apuce de vråjitorie, cåciei cunosc prea bine apucåturile rele ¿i ¿tiu cå ace¿tia se vor supune cu u¿urin¡åviclenelor lor înrâuriri. Atunci când, prin mijloacele lor nevåzute, ei înrâuresc¿i fac minuni cu me¿te¿ugul lor, oamenii nici måcar nu-¿i dau seama cåsunt înrâuri¡i de diavoli, nici nu bånuiesc de unde vin gândurile nebune¿tice le trec prin minte când sunt treji sau când dorm, gânduri cårora ei le dauascultare...“ (Molitor, 58). ¥n momentul în care „gândurile nebune¿ti“ aupus ståpânire pe femei, „diavolul le înva¡å, într-adevår, så ia o pietricicå ¿i,a¿ezate spre apus, så o arunce în spate, sau så arunce nisip în apå sau în


våzduh, sau så fiarbå într-o oalå pår aspru de porc, sau så punå de-acurmezi¿ul unui râu o bârnå sau crengi de copaci, ¿i alte asemenea nerozii.Diavolul orânduie¿te ziua ¿i ceasul când aceste femei lesne încrezåtoaretrebuie så se dedea acestor vicle¿uguri, ¿i ele, cu mai multe soa¡e, îl ascultåîntocmai. ¥ndeplinind astfel de porunci, atunci când izbucnesc vijelii,grindine sau alte nenorociri de care diavolul are ¿tire dinainte cu îngåduin¡alui Dumnezeu, aceste femei stricate sunt încredin¡ate cå uraganele sunturmarea priceperii lor; fårå så fie ajutate, ele nu sunt în stare så facå så cadåo singurå picåturå de apå. Dar, încrezåtoare, aceste femei aduc mul¡umiridiavolului, i se închinå, îi jertfesc victime sau îl plåtesc în alte feluri“(idem, 69). Concret, diavolul, pentru a „supune cu u¿urin¡å viclenelor luiînrâuriri“, lua adesea înfå¡i¿are umanå, påcålindu-l pe omul aflat la ananghie,speculându-i nevoia de ajutor. Iatå un fragment dintr-o anchetå a Inchizi¡iei,desfå¿uratå în Fran¡a, în care sunt narate peripe¡iile prin care trece un astfelde nefericit: „Povestea cå în 1502 o furtunå îngrozitoare i-a risipit oile. ¥ntimp ce pornise la drum så le caute, s-a întâlnit cu trei cålåre¡i negri, cårorale-a împårtå¿it nenorocirea care se abåtuse asupra lui. Unul dintre ei i-apromis alinare ¿i sprijin dacå-i va sluji ca unui ståpân ¿i suzeran. Pierre Burgoa cåzut de acord ¿i au încheiat în¡elegerea într-o såptåmânå. ¥n curând el¿i-a gåsit oile. ¥n timpul celei de-a doua întâlniri, când a aflat cå necunoscutulcel bun era servitor al diavolului, Pierre s-a dezis de credin¡a cre¿tinå ¿i adepus juråmânt de credin¡å, sårutând mâna stângå a cålåre¡ului, ce era neagrå¿i rece ca ghea¡a. Peste doi ani, Pierre a încercat så se întoarcå la cre¿tinism.¥n acest moment, un alt slujitor uman al diavolului, Michel Verdun, a primitporuncå de a-l readuce pe Pierre în turma acestuia. Entuziasmat depromisiunea cå va primi aur diavolesc, Pierre s-a dus la sabat, unde fiecare¡inea în mânå o lumânare de cearå verde, care ardea cu o flacårå albastrå.Apoi Michel i-a poruncit så se dezbrace în pielea goalå ¿i så se ungå cu ounsoare fermecatå; în acest fel Pierre s-a transformat în lup. Peste douå oreMichel i-a dat altå alifie ¿i Pierre ¿i-a recåpåtat înfå¡i¿area umanå...“(Robbins, 89-90). Vechile legende care nareazå despre pactul cu diavolulmen¡ioneazå ajutorul primit de la acesta în via¡a påmânteascå, precum ¿iråsplata care trebuie înapoiatå în via¡a de apoi. Acest tip de legende, precum¿i cele referitoare la zborurile vråjitoarelor au intrat în tradi¡ia europeanåaproximativ în secolul al IX-lea din sursele bizantine, un factor care afavorizat migra¡ia fiind cruciadele. Se pare cå Hincmar din Reims(secolul al IX-lea) a fost primul autor care a inclus în Via¡a Sfântului Vasilepovestirea despre servitorul unui senator care s-a îndrågostit de fiica


ståpânului såu. Dupå ce ¿i-a vândut sufletul diavolului, sluga a cucerit inimaiubitei. El a scåpat numai datoritå sfântului, care l-a silit pe diavol så anulezecontractul (Robbins, 142). Spre sfâr¿itul secolului al XIV-lea (1398)Universitatea din Paris a confirmat oficial teoria conform cåreia vråjitoriapresupune pactul cu diavolul, ce a slujit drept fundament luptei declan¿atede Inchizi¡ie. Cea mai amånun¡itå descriere a ritualului încheierii pactuluicu diavolul este cuprinså într-un Compendium Maleficarum (1608, 1626)apar¡inând lui Guazzo. Aceste etape ale decåderii ar fi:

1. Negarea credin¡ei cre¿tine. Autorul oferå un exemplu al unui asemeneajuråmânt: „¥l neg pe creatorul cerului ¿i al påmântului; må dezic de botezulmeu; neg serviciul divin pe care îl înfåptuiam înaintea lui Dumnezeu. Jurcredin¡å diavolului ¿i cred numai în el“. Cålcarea în picioare a crucii, careînso¡ea acest juråmânt, era cea mai importantå parte a acestui ritual;

2. Noul botez, realizat de diavol, ¿i primirea noului nume;3. Ungerea simbolicå cu mir;4. Negarea na¿ilor cre¿tini ¿i juråmântul de supunerea fa¡å de noii

îndrumåtori;5. ¥nmânarea simbolicå cåtre diavol a unei bucå¡i de îmbråcåminte;6. Juråmântul de credin¡å fåcut diavolului, realizat stând în picioare în

interiorul cercului magic trasat pe påmânt.¥ntr-o istorie a Inchizi¡iei din 1692 aceastå procedurå este completatå:7. Rugåmintea adresatå diavolului de a înscrie numele în Cartea Mor¡ii;8. Promisiunea de a aduce ca jertfå diavolului copii;9. Promisiunea de a plåti un tribut anual demonului (erau admise numai

daruri de culoare neagrå);10. Marcarea diferitelor pår¡i ale corpului cu pecetea diavolului (care

putea avea forme diverse, adesea chipul unor animale). Se spunea cå eraumarca¡i astfel cei în care diavolul nu avea deplinå încredere;

11. Obligativitatea, pe timpul slujirii diavolului, de a nu se împårtå¿i,de a distruge sfintele relicve, a de nu folosi apå sau lumânåri sfin¡ite etc.(idem, 144).

¥n ceea ce prive¿te prezen¡a pactului, în credin¡ele populare, funda-mental era episodul vânzårii sufletului: „Babele, mai ales acelea care seocupå cu vråji ¿i farmece, au fåcut legåmânt cu dracul ¿i ¿i-au vândut sufletullui. Legåmântul ar consta în aceea cå baba, în schimbul ¿tiin¡ei vråjitore¿ti,î¿i vinde sufletul dracului, care la moarte vine ¿i-l ia cu sine în iad. Zapisulse face pe un anumit timp, adicå dracul îi mai då babei zece, douåzeci deani de via¡å ¿i numai dupå aceea vine ¿i-i ia sufletul (...). Zapisul se scrie cu


sânge, iar dracul îi då într-o båuturå fåcutå din fel de fel de ierburi ¿tiin¡avråjitoriei. Pe deasupra îi då ¿i un spiridu¿, care så-i ajute“ (Olinescu, 33-34).Momentul luårii sufletului vråjitoarei este prezentat într-o descrierecutremuråtoare (så nu uitåm cå în general moartea unui vråjitor, fie cå seface sau nu aluzie la vânzarea propriului suflet diavolului, este privitå ca unmoment de dezechilibru cosmic; (cf. capitolul consacrat meteorologieipopulare): „Fermecåtoarele toate au draci, altfel n-ar putea så facå farmecelelor. O fermecåtoare avea o fatå ¿i, la moartea mamei sale, fata a cerut så-idea ei, pentru farmece; må-sa n-a vrut, i-a zis cå så vadå ce va trage ea de ladân¿ii, când va fi moartå. Pentru aceasta så-¿i puie hamurile pe trup ¿i så seascundå sub pat. Fata a fåcut a¿a ¿i a våzut cum dracii îi scoteau cu ¡epu¿eochii, cum o tåiau cu feresteie, cum ¿edeau cålare pe ea ¿i smulgeau carneade pe dânsa...“ (Niculi¡å-Voronca, 471). ªi ini¡ierea vråjitorilor ru¿i se bazape dezicerea de Dumnezeu ¿i de împårå¡ia cerurilor ¿i pe vinderea sufletuluidiavolului. Pentru a realiza primul deziderat era suficient ca, noaptea, la oråspântie, så-¡i iei de la gât crucea ¿i s-o pui sub cålcâiul drept, sau så a¿ezio icoanå pe påmânt cu fa¡a în jos ¿i så te urci pe ea cu picioarele, pentru camai apoi, stând astfel, så spui tot felul de blestemå¡ii, så roste¿ti invoca¡iile¿i så ascul¡i poruncile date de Satana. ¥n momentul încheierii pactului cudiavolul, acesta consfin¡e¿te prin juråminte cuvântul dat, alteori celor cucarte le cere så semneze pactul cu sânge, celor analfabe¡i poruncindu-le såse dea peste cap de un numår de ori, deasupra unui numår de cu¡ite înfipteîn påmânt. Când toate riturile s-au încheiat cum se cuvine, ini¡iatul va primi,pentru a fi înso¡it ¿i slujit toatå via¡a, ni¿te dråcu¿ori mici ¿i vioi(Maksimov, 112-113).

O altå situa¡ie în care se impunea încheierea unui pact era ob¡inereaunei comori demonice. Credin¡ele în existen¡a norocului extern, ipostaziatde mormanele de bani, de banii fugåtori sau de spiridu¿i sunt extrem deråspândite în mitologiile populare. Pentru a intra în posesia unei asemeneaaveri incredibile este nevoie de jertfe consistente din partea doritorilor:„Unele comori sunt jurate pe câte un suflet ¿i nu le poate scoate pânå nu-idå un suflet; apoi ori îi då o lighioanå: o gåinå, un câine, ori un purcel ceva,ori îi då un om, dacå cere suflet de om. ªi când îl då, îl då peste groapa deunde vrea så scoa¡å comoara ¿i zice cå a lui så fie. Câte unul î¿i dåruie¿tedin copiii lui, dacå cere suflet de om, numai ca så poatå scoate...“ (Marian,1994, II, 290). ¥ntâlnim înså ¿i aici, în reprezentårile populare legate de pactulcu diavolul, ecoul acelui tragism deosebit al omului care se treze¿te deodatåîn mijlocul unei conspira¡ii cosmice ¡esute de for¡ele malefice. Nu este cazul


vråjitorilor sau aspiran¡ilor la vråjitorie, care apeleazå cu asiduitate la demonpentru a-¿i perfec¡iona cuno¿tin¡ele sau pentru a fi ini¡ia¡i în tainele oculte.Un moment de cumpånå din via¡a omului, o cådere sufleteascå estespeculatå: diavolul simte de la distan¡å viitoarea victimå, care nu mai areputere (¿i nici nu mai vrea) så schi¡eze vreun gest de apårare. Lipsa banilor,care atrage dupå sine imposibilitatea împlinirii iubirii visate, este cea care-istârne¿te eroului povestirii de mai jos, narate de scriitorul rus N. V. Gogol,gândurile alian¡ei fatale. Dorind så punå mâna pe efemera floare de ferigå,receptatå în gândirea mitologicå drept succedaneu al comorii (demonice),Piotr acceptå ini¡ierea propuså de diavolul întrupat într-un alt personaj,Basavriuk, întåritå prin pactul corespunzåtor: „Numai cå degeaba-¿iînchipuise bietul flåcåu c-o så-¿i poatå îneca supårarea în båuturå. Rachiulîi arse gura, îl ustura ca urzicile, îi påru mai amar ca pelinul. Fåcu un vântcånii, de-o trânti pe podea. «Ia nu te mai necåji atât, cazace!» auzi atunci înspatele lui un glas gros ce vuia ca un tunet. ¥ntoarce capul så vadå – cine-i?Cine så fie? Basavriuk! Brr, cå slut mai era! Pårul – cum e coama mistre¡ului,ochii – ca de bivol. «ªtiu eu, ¿tiu, ce ¡i-ar fi ¡ie acum de trebuin¡å: asta!» ¿i,cu un zâmbet dråcesc în col¡ul gurii, Basavriuk î¿i såltå în palmå punga pecare o purta la brâu ¿i în care atunci se auzirå banii zornåind. Piotr tresåri.«Ehehe! ia uite-i ia cum mai lucesc!» vorbi din nou celålalt cu glasul lui caun tunet ¿i, luând un pumn de galbeni din pungå, ¿i-i turnå înadins dintr-opalmå în cealaltå, vânturându-i parcå. «Ehehe, i-auzi-i ia cum mai zuruie!¿i pentru un morman de zuruitori dintr-å¿tia, care strålucesc, ce-¡i cer eu înschimb? Un singur lucru!» – «Demone! strigå Piotr. Fie! Må învoiesc!»Båturå palma. «Piotr, så ¿tii c-ai nimerit cum e mai bine: mâine-i IvanKupala. O singurå datå pe an înflore¿te feriga, ¿i numai în noaptea deSânt-Ivan Kupala...»“.

Ajutorul oferit de diavol eroului povestirii seamånå într-adevår cu oini¡iere. Dracul nu îi aduce, în schimbul sufletului, gråmezi de bani sau altecomori. Eroul nostru, singur, dar urmårind indica¡iile „hierofantului“, trebuieså se descurce în fa¡a dezlån¡uirii de demonism din noaptea în care nu sedeschid numai cerurile, ci ¿i iadul: „«– Vezi cele trei dâmburi din fa¡a ta?O så dai acolo de o mul¡ime de flori; nu care cumva så te-mpingå påcatul sårupi vreuna din ele. Numai feriga s-o smulgi în clipita în care-i vedea-oînflorind, ¿i atunci så nu ca¡i nicåieri în altå parte, oricât te-ai minuna decele ce s-or mai petrece» (...). Piotr porni spre cele trei dâmburi, privi: careflori? Nici pomenealå. Doar bålårii ce se încâlceau potopind totul, de numai deslu¿eai cu ochii nimic prin hålåciuga lor. Deodatå cerul sclipi de-o


stråfulgerare iscatå din depårtåri ¿i lui Piotr i se aråtå în fa¡å o paji¿te plinåde flori cum nu mai pomenise, una mai chipoaså decât cealaltå; iar printreele, ¿i o ferigå ca toate ferigile, frunzå goalå (...). Dar, când se uitå el maibine – stai cå feriga asta are un bobocel care bate în ro¿u din ce în ce maitare ¿i într-una se mi¿cå încolo ¿i încoace, de parc-ar avea suflet. Ba cå-icurat minune! ªi se tot foie¿te bobocelul, cre¿te, se face mai mare ¿i mairo¿u, e ro¿u acum ca un cårbune aprins. ªi pe urmå zbucne¿te din el ceva cao stelu¡å, se-aude un trosnet u¿urel ¿i, chiar sub ochii lui, bobocul, iatå-l, sedesface, s-a preschimbat într-o floare ro¿ie care parcå arde ca o våpaie,aruncå luminå ¿i asupra celorlalte flori. «Acum!» î¿i spuse Piotr, întinzândmâna. ¥nså numai ce vede cå, o datå cu mâna lui, se-ntind spre floare sutede labe påroase, iar îndåråtul lui aude un zgomot, ca ¿i cum se tot repezeade colo-colo cineva sau ceva, a¡inându-se. Strânse o datå din ochi, apucålujerul, smuci – gata, floarea îi råmase în mânå. Dupå aceea nimic,lini¿te (...). Trase deodatå, cine-o fi, un ¿uier de-i înghea¡å sângele-n vinelui Piotr ¿i i se nåluci cå iarba câmpului parcå prinsese a fâ¿âi, florileîncepuserå a se-ntreba între ele, nelini¿tite, cu glåsu¿oarele lor sunând sub¡irelca ni¿te clopo¡ei de argint; copacii se porniserå a vui bolborosind supåra¡i...“Demonicul ajutor, Basavriuk, se dovede¿te a fi, într-o mare måsurå, lipsitde puteri deosebite. Nici måcar vråjirea florii de ferigå nu este fåcutå deacesta, ci de o vråjitoare, un fel de personificare a ferigii demonice, asupracåreia demonul are înså un ascendent considerabil: „Pe datå Basavriuk seînsufle¡i, ochii îi lucirå. «Greu te-ai mai urnit, cloan¡o!» mormåi cu gura caamor¡itå ¿i dupå asta îi spuse lui Piotr: «Uite-acu¿i o så vezi în fa¡a ta ozânå; ai grijå, få întocmai cum ¡i-o hotårî ea, cå de unde nu, s-a mântuit peveci cu tine!» Iar la vorbele acestea despicå drept în douå cu ciomagul otufå de måråcini ¿i tot atunci li se aråtå în fa¡a ochilor o bojdeucå scundacåde, vorba ceea, båtea broasca în geam cu laba. Basavriuk dådu un pumn înperete de se cutremurå bojdeuca. Numaidecât le såri în fa¡å, så-i rupå, unzåvod urât, negru, care înså, chelålåind, se preschimbå în mâ¡å, iar mâ¡aaceea se ¿i nåpusti så le scoatå ochii. «Ho, baborni¡a dracului, nu cåpia!»fåcu Basavriuk, mai ¿i piperându-¿i aceste spuse cu încå douå-trei vorbuli¡e,la auzul cårora orice om de bine ¿i-ar fi astupat urechile. Cât ai clipi, mâ¡ase preschimbå într-o babå cu obrazul zbârcit cum e mårul scos de la cuptor¿i cocârjatå, cocârjatå toatå; nasul ¿i bårbia ei – leit cle¿tele de spart nuci.«Ce mai zânå!» gândi Piotr ¿i, privind-o, sim¡ea cå-l trec toate råcorile.Cotoroan¡a de vråjitoare îi smulse floarea din mânå ¿i se ghebo¿å mai tareducând-o la gurå ¿i descântând-o în legea ei, pe ¿optite, împro¿când-o din


când în când cu ni¿te apå sau cu cine ¿tie ce-o mai fi fost cu ce-o stropea ea.¥i ie¿eau scântei din gurå, i se adunau pe buze clåbuci de spumå. ¥i punefloarea îndåråt în mânå lui Piotr ¿i-i spune: «Zvârle-o în sus!» Face elîntocmai ce-i spusese cloan¡a, dar – ia uite ce minune! floarea nu cade lapåmânt: bunå bucatå de vreme a zburat lin cum plute¿te barca pe fa¡a apei¿i a¿a, lunecând acolo sus, prin întuneric, aråta ca o bobi¡å de foc; pe urmåa început så se pogoare înceti¿or, ¿i atât de departe a cåzut, încât abia o maiputeai zåri, ai fi spus cå se preschimbase într-o stelu¡å din acelea mici detot, cât såmân¡a macului. «Acolo!» zise cloan¡a cu glasul ei înfundat ¿i hârâit;iar Basavriuk îi puse în mânå lui Piotr un hârle¡: «Apucå-te de såpat în loculacela, Piotr. O så dai de-atâta aur, cå nici în vis nu ¡i s-a aråtat vreodatå...»¥¿i scuipå flåcåul în palme, în¿fåcå hârle¡ul, apåså pe el cu talpa ¿i luå oglie, ¿i-apoi o luå ¿i pe-a doua, ¿i pe-a treia ¿i încå una... Iatå cå nimeri înceva tare de tot. ªi atunci Piotr începu så vadå bine, în fundul gropii, unsipe¡el ferecat. Vârî mâna så-l scoatå afarå – sipetul intrå mai adânc înpåmânt, dådu iarå¿i så-l scoatå – sipetul se ducea mai adânc ¿i mai adânc,iar în urmå-i, Piotr auzi un râset care mai curând aducea cu ¿uierul ¿arpelui...“¥n acest moment, când eroul vede cå diavolul s-a ¡inut de cuvânt, este chematså-¿i îndeplineascå promisiunea prevåzutå de în¡elegere. Dacå nu-¿i vindedirect propriul suflet, este de acord så aducå o jertfå sângeroaså. ¥n ultimåinstan¡å, aprobarea unei astfel de practici atrage dupå sine ¿i pierdereapropriului suflet, pe lumea cealaltå: „... «Degeaba, n-o så fie a ta comoarapânå n-o råscumperi cu sângele unei fiin¡e omene¿ti!» îl în¿tiin¡å vråjitoarea,împingând spre el o fåpturå micå de stat, un ¡ânc de vreo ¿ase ani, care purtaîn cap un cear¿af alb, lung pânå la påmânt, ¿i-i fåcu semn lui Piotr: «Taie-icapul!» Flåcåul înlemni. Ce? pu¡in lucru e så-i zbori capul unui om a¿a,netam-nesam, ba mai mult încå: unui copil nevinovat! De mânie, smulsecear¿aful ¡âncului (...). Ca scos din min¡i, såri Piotr cu cu¡itul în mânå lavråjitoare, dar când s-o råpunå... «– Cum råmâne cu legåmântul tåu ¿i cufata ce râvne¿ti?» se înål¡å glasul tunåtor al lui Basavriuk, iar Piotr, de parcå-lajunsese un glon¡ între umeri, se clåtinå. Vråjitoarea båtu atunci cu piciorulîn påmânt: dintr-o datå zbucni din ¡årânå o våpaie albastrå; se luminådedesubt påmântul pânå-n miez, se fåcu stråveziu cum e cle¿tarul; vedeaica-n palmå tot ce tåinuiesc stråfundurile lui. Chiar acolo, sub locul unde seaflau tustrei, bani de aur ¿i nestemate zåceau în adânc cu gråmezile, care-nsipete, care-n cåldåri. Lui Piotr i se aprinse ca un foc privirea... mintea i seînce¡o¿å... De parcå înnebunise dintr-o datå, strânse-n pumn pråselelecu¡itului ¿i sângele nevinovatului copila¿ îi împro¿cå obrazul...


De pretutindeni, în aceea¿i clipitå, auzi håulind de se cutremurau våzduhurileun hohot de râs dråcesc. Ciurde de slute aråtåri din iad prinserå a-i ¡opåi înfa¡a ochilor. Håmesitå ca un lup, vråjitoarea, încle¿tându-¿i mâinile în le¿uldescåpå¡ânat, se adåpa cu sânge...“ (Gogol-1, 1972, 56-63).

¥n încheiere, men¡ionåm o altå credin¡å interesantå. Dupå cum, de laorigini, omul ¿i-a stabilit calea pe care trebuie s-o urmeze, îngustatå depropriile gre¿eli, fiind marcat îndeaproape de pactul fatal încheiat de el saude reprezentan¡i divini cu spiritele întunericului, påcatul originar este reluatîn fiecare zi, pactul fiind reînnoit în fiecare noapte înså de aghiotan¡iidiavolului ata¿a¡i pe lângå fiin¡a umanå: „Noaptea, când dormi, dracul faceråfuialå de toate påcatele câte le-ai fåcut peste zi ¿i le scrie, ¿i îngerul scriefaptele cele bune ce le-ai fåcut, ¿i apoi î¡i ia mâna ¿i pune degetul cel micpecete, cå adecå singur ai iscålit, ¿i cu acele merg pe ceea lume, când te vajudeca Dumnezeu“ (Niculi¡å-Voronca, 505).

6. Mitologia Cår¡iiMitologia Cår¡iiMitologia Cår¡iiMitologia Cår¡iiMitologia Cår¡ii

Cându-i så te ia dracul, te ia ¿i din bisericå.proverb românesc

6.1. ªcoala de Solomonie

Legendele române¿ti care contureazå portretul solomonarului – unpersonaj demonic aparte în mitologia românå – se fac ecoul unorreprezentåri mai complexe legate de ini¡ierea ståpânitorilor de adevår. Fiecå era vorba de aducerea la luminå a unor calitå¡i pe care le poseda respectivulchiar de la na¿tere, ele fiind transmise sau dobândite prin menire, ursire, fiecå se realiza o însu¿ire nemijlocitå a principiilor esen¡iale ale magiei,formarea viitorului magician nu se putea realiza, în viziunea atât acunoscåtorilor, cât ¿i a profanilor, în afara unui cadru specific în care eraupoten¡ate harurile celui ales. Imaginea unor asemenea focare sacre, tåinuitede cele mai multe ori de privirea indiscretå a profanilor (¿i ea deosebit deputernicå, din moment ce putea produce dezechilibre semnificative asupraini¡ia¡ilor), apare în miturile consacrate unor zei, semi-zei sau eroi antici,alåturi de legendele târzii, ce constituie ciclul unor personaje mitologiceaflate exclusiv sub semnul maleficului (balauri, /contra/solomonari,vråjitori). Prin tradi¡ie, orice coborâre sau urcare, deci o transcendere a


universului profan, este asimilatå ini¡ierii. Tezeu, de exemplu, pentru carecoborârile constituiau într-adevår dobândirea unor calitå¡i deosebite, fiindîn acela¿i timp ¿i o dovadå de netågåduit a statutului de ini¡iat, nu face oexcep¡ie în acest sens. Imnul lui Bacchylides, Adolescen¡ii, nareazå câtevafapte de vitejie ale eroului. Tezeu prime¿te inelul ¿i coroana magicå lucratåde Hefaistos, care-i vor permite så se descurce în labirint. El merge laHefaistos, råmânând închis în pe¿terå timp de nouå ani, unde deprindesecretele artei acestuia. Este adevårat, Tezeu coboarå în spa¡iulsubpåmântean non-uman nu pentru a ståpâni arta magicå, pentru a deveniel însu¿i un adevårat cunoscåtor, ci pentru o ini¡iere temporarå: ob¡inerea ¿imanipularea unor obiecte magice (Delcourt, 119). ¥n alte tradi¡ii, motivulini¡ierii magicianului în spa¡ii consacrate apårea împreunå cu cel al mutilåriirituale a practicantului (cf. ¿chiopi, marcare). ¥n legendele irlandeze, reginaMedb, adversar al lui Cuchulainn, face din cei ¿ase copii ai ei vråjitori:båie¡ilor le taie piciorul drept ¿i mâna stângå, scoate ochiul stâng fiicelor,dupå care, timp de ¿aptesprezece ani, ei cutreierå lumea pentru a învå¡a magia¿i timp de ¿apte ani produc lånci magice (idem, 121). Odhin, la rândul lui,råmâne nouå zile ¿i nouå nop¡i suspendat de un copac agitat de vânt, rånitde un vârf de lance, fårå ca cineva så-i aducå mâncare sau de båut, dupåcare distinge runele de la piciorul copacului, al cåror maestru devine(ibidem, 134-135). Sintetizând principalele momente ceremoniale aledobândirii puterilor magice, Marcel Mauss descrie etapele ini¡ierii însocietå¡ile australiene (l’Origine des pouvoirs magiques; apud H. Hubert,M. Mauss, Mélanges d’histoire des religions, 1909, 131-187). Ini¡ierile diferåde la un trib la altul, dar ele au caracteristici comune:

1. Viitorul magician påråse¿te tribul ¿i locuie¿te în mun¡i o anumitåperioadå de timp (în care figureazå cifrele 7 ¿i 9). Sub conducerea unuiini¡iator, el realizeazå ni¿te ceremonii, posturi ¿i privåri rituale mergând pânåla a muri aproape de foame; el absoarbe substan¡e magice care-i schimbåviziunea, dupå care rena¿te ini¡iat;

2. Mutilarea ini¡iaticå este, de multe ori, nesemnificativå: este scos undinte, limba este stråpunså, septul nazal perforat. Dar magicianul esteconsiderat a fi fost golit astfel de toate organele sale ¿i umplut cu viscere noi;

3. Urmeazå apoi episodul revela¡iilor în mijlocul mor¡ilor, o coborâresub påmânt ¿i o urcare la cer, o datå cu dobândirea unei personalitå¡i noi;

4. Magicianul nu capåtå renume decât dupå ce såvâr¿e¿te o minune.Basmele române¿ti înregistreazå sporadic roadele unor ini¡ieri oculte,

materializate în calitå¡ile deosebite ale eroilor. Un ¡åran bågå ucenic pe fiul


såu trei ani de-a rândul la dracul (în „¿coala diabolicå“), cu învoiala de a-llua înapoi numai de-l va recunoa¿te, iar de nu, så råmâie al Necuratului(Schott, Dracul ¿i ucenicul såu, apud ªåineanu, 259). ¥n alte pove¿ti,exponentul ini¡iatului este ¿arpele (¿i el suferind un proces de transformaremagicå, cf. balaurul): „... Când se fåcu ¿arpele mare, luå pe Pahon în ¡aralui så-l råsplåteascå tatå-såu, împåratul ¿erpilor, binele ce i-a fåcut, ¿i-l sfåtui(cå era nåzdråvan) så nu cearå alta decât mårgeaua de sub limbå, careîmplinea orice dorin¡å...“ (Pop-Reteganul, Povestea lui Pahon, apudªåineanu, 420). Sau: „... Un om scåpase un ¿arpe dintr-un copac ce ardea ¿ica råsplatå ¿arpele îl învå¡ase toate limbile, sfåtuindu-l înså så nu spunånimånui taina, cå are så moarå...“ (Cosmescu, Omul care ¿tie toate limbile,apud ªåineanu, 422). ¥n alte cazuri explica¡ia cea mai simplå care se dådeaprezen¡ei unor calitå¡i supranaturale era mult mai fireascå: „... Bårbatul uneifemei fusese ursit så în¡eleagå limba dobitoacelor, dar nu putea descoperitaina decât cu pierderea vie¡ii...“ (Gr. Sima, Povestea omului ce în¡elegelimba animalelor, ibidem).

¥n mitologia românå, ini¡ierea autorizatå se realizeazå numai sub directaîndrumare a diavolului. Necuratul locuie¿te sub påmânt, unde se aflå ¿i ¿coalasa diabolicå, numitå ªoloman¡å sau Solomonårie, ¿i unde se înva¡å toatelimbile fiin¡elor vii, toate tainele naturii ¿i toate formulele magice, farmece¿i vråji (solomonii). Acolo nu se primesc decât zece ucenici ¿i dascål ediavolul însu¿i, care dupå ¿apte ani de învå¡åturå, î¿i opre¿te câte un ucenic¿i acela devine apoi ¿olomonar: Cålare pe un balaur el se suie în nori, deunde poartå ploi, furtuni ¿i grindini. La sârbi, o asemenea ¿coalå de magiepoartå numele de verzilovo/verzino kolo („cerc vråjit“), în care pare a se ficonservat numele lui Virgiliu, care era considerat în Evul Mediu drept unmare fermecåtor. ¥n acest cerc se adunau vråjitorii (grabanèa < nigromant),care primeau pe o roatå puterea lui infernalå (ªåineanu, 566). Scenariul clasical legendelor cu solomonari cuprindea urmåtoarele elemente: ini¡ierea la¿coala balaurului; învå¡area limbilor animalelor ¿i a tuturor formulelormagice; în ¿coalå intrå zece ucenici – dar ies numai nouå; existen¡a unuiinstrument inedit – cartea solomonarului, de care acesta se folosea pentrua-¿i atinge scopul; scoaterea balaurului din lac; zborul în nori cålare pebalaur; ståpânirea stihiilor atmosferice etc. Conform credin¡elor populare,solomonarii sunt considera¡i a fi „cålugåri“, „oameni sfin¡i“, „oameni pio¿i¿i învå¡a¡i“ etc., oameni predestina¡i så aibå puteri supranaturale(solomonarul este înzestrat din na¿tere cu o cåma¿å miraculoaså care îi dåputere peste balauri), dar care se supun unei prelungite ¿i obligatorii


recluziuni ini¡iatice (Oi¿teanu, 184). Dupå unii, ace¿ti solomonari nu suntoameni cura¡i, ci blestema¡i de Dumnezeu, care ¿i-au vândut sufletulnecuratului, ca så aibå putere asupra våzduhului (Candrea, 1947, 104). ¥nMaramure¿ se crede cå cei ce intrå în ¿coala de solomonårie nu ajung acolode bunåvoie, ci un solomonar mai båtrân furå båie¡ii de pe påmânt ¿i îi ducela ¿coala de solomonårit, unde îi ¡ine închi¿i ¿apte ani sub påmânt, fårå såvadå razele soarelui (Gherman, 146). Timpul de învå¡åturå este de trei anisau chiar ¿apte ani. Alte credin¡e populare extind specializarea ce sedesfå¿oarå în aceste ¿coli subpåmântene. Nu este vorba numai de actan¡iicare ståpânesc practicile magice din domeniul magiei meteorologice(solomonari, contrasolomonari sau balauri). Accentul se pune de aceastådatå pe cunoa¿tere. Este importantå instruc¡ia ale¿ilor, care devin astfelnåzdråvani, posesorii celor mai imprevizibile puteri, date lor de cunoa¿tereaCår¡ii: „Deodatå intrå la ¿coalå ¿apte in¿i – unii spun cå ¿apte fra¡i –, acoloînva¡å din cår¡i, pe care al¡i oameni nu le pricep ¿i nu le ¿tiu ceti: înva¡åcum så cålåreascå pe balauri, cum så îi cheme, cum så poarte vremurile ¿itot felul de descântece, farmece de-a lega ¿i dezlega ploile; de-a lua manade la bucate; de-a scoate lapte din inima carului. Dupå ¿apte ani de învå¡åturåies din ¿coalå învålui¡i în neguri ¿i ¡inându-se cu mâinile de un fuior lungde un un nor, care îi scoate în lumea noastrå din celålalt tårâm îmbråca¡i totcu ve¿mintele cu care au intrat, iar din ¿coalå capåtå o carte, un toiag sau uncârlig ¿i un frâu din scoar¡å de mesteacån, pe care totdeauna le poartå cu ei.Dintre ei înså unul totdeauna piere acolo, a¿a cå numai ¿ase se re-ntorc“(Gherman, 145). Din acest fragment de legendå începe så se contureze for¡amaleficå a Cår¡ii, a Cunoa¿terii. ¥ntr-o mitologie a unui popor în carecunoa¿terea de carte nu era, în epocå, tocmai punctul forte (explicarea acestorsupersti¡ii-supravie¡uiri a fost fåcutå tocmai prin ne¿tiin¡a de carte a mariimajoritå¡i a popula¡iei), imaginea, ambivalentå, a cår¡ii este un topos, de¿irar întâlnit, deosebit de puternic în ceea ce prive¿te semnifica¡iile pe care ledezvoltå. ¥ntr-o variantå, cunoscåtorii de carte nu erau ni¿te fiin¡e demoniceci, mai degrabå, ni¿te suflete nelini¿tite, chinuite de dorin¡a cunoa¿teriieterne: „Despre solomonari cred cå sunt ni¿te oameni foarte pio¿i ¿i învå¡a¡i.Dupå ce au gåtat de învå¡at toate cår¡ile din lumea asta, au mers într-o ¡aråîndepårtatå de la Råsårit, aici au stat într-o pe¿terå ¿i au scris la o maså depiatrå toatå învå¡åtura din lume într-o carte. Din pe¿terea aceasta apoiDumnezeu, fiindcå în lume au fost ca ni¿te sfin¡i, i-a înål¡at în nori, ¿i acumei conduc norii dupå cum voiesc (...). Dumnezeu le laså voie deplinå pestenori, cåci ei fiind sfin¡i, numai ce e bine vor face. Oamenii cred cå


solomonarii din când în când vin iar pe påmânt anume ca så cerce credin¡aoamenilor ¿i mai ales dårnicia fa¡å de såraci. Pentru aceea cutreierå sateleca cer¿etori“ (Gherman, 144). Respectul, profunda admira¡ie a omuluisimplu pentru cei ce trudiserå în ale cår¡ii este de în¡eles ¿i emo¡ionantå.Cunoscåtorul cår¡ilor era într-adevår un intermediar între oamenii de rând¿i divinitate, un tâlcuitor al semnelor ¿i adevårurilor divine.

6.2. Prezen¡a cår¡ii în mitologie6.2.1. CARTEA ALBÅ = ATRIBUT AL PUTERII DIVINE

Fårå îndoialå, prima referire la carte ca la un de¡inåtor de cunoa¿tere,de sacralitate, s-a fåcut prin intermediul Bisericii, care le fåcea cuno¿tin¡åcredincio¿ilor cu atributele sacre ale divinitå¡ii, de¡inåtoarele legilor divine.Cartea prin excelen¡å este Sfânta Scripturå, care începe treptat så fie folositåpentru oameni nu numai în timpul liturghiei: „Pe teritoriul românesc, sfin¡iiale¿i la cununia tinerilor deveneau patronii familiei, ai gospodåriei. Tineriierau fie întreba¡i de cåtre preot ce sfânt î¿i aleg, fie preotul deschideaEvanghelia ¿i sfânt patron urma så fie cel la care s-a deschis cartea sfântå“(Budi¿, 73). Cu valoare apotropaicå, textul sacru, copiat ¿i purtat în clipe decumpånå, constituia de asemenea o redutabilå armå. La lipoveni, ca unmijloc de protec¡ie personalå, se poartå la brâu, prinså de poias, o rugåciune,¿i, de asemenea, într-un såcule¡, semin¡e de mac. Pentru a proteja animalele,la sârbi, rugåciunea de la ¥nviere este îngropatå în grajd. ¥n Sahel existåtalismane cårora trebuie så le înghitå scrisul decolorat, înso¡it de rådåcinipisate, în scopul de a face fa¡å foametei. Consumarea scrisului joacå un rolde prevenire (Pont-Humbert, 21). Tot în Africa, la popula¡ia akan, regulaeste så månânci cu mâna dreaptå, så nu te ui¡i la celålalt când månâncå ¿i sånu vorbe¿ti, cåci aceastå practicå, în afara lipsei de polite¡e pe care opresupune, face trimiteri la vråjitoria care månâncå cuvintele (idem, 22).

O altå ipostazå a Cår¡ii divine este Cartea Vie¡ii: „Dumnezeu are o cartemare în care e scris tot ce are så på¡eascå omul în via¡å. Ce are så se întâmple,hotåråsc ursitoarele, la na¿terea copilului“ (Zanne, VII, 151). O men¡iune aCår¡ii Vie¡ii o întâlnim la Petre Ispirescu, în Povestea porcului: ¥mpåratul,plecând la råzboi, î¿i sfåtuie¿te fetele så se preîmble prin grådinå, så intreprin toate cåmårile casei, „numai în cåmara din fund, din col¡ul din dreapta“,så nu intre „cå nu va fi bine de voi“. Fetele intrå. Acolo, pe o maså mare cuun covor scump pe dânsa, gåsesc o carte deschiså, în care stå scris cu cine seva mårita fiecare dintre fete... (apud Cålinescu, 270). La slavii de sud,ursitoarele sunt descrise posedând acest atribut sacru: la bulgari, pisari¡a


înscrie soarta pe fruntea nou-nåscutului. La sârbi, Uris mene¿te soartaîmpreunå cu Upis; ultimul fiind cel care scrie efectiv soarta copilului. Un altaspect pe care-l mai poate lua Cartea Vie¡ii este cel al oracolului. Astfel, înbasmul publicat de P. Ispirescu, George cel viteaz, cartea se face mesagerulpedepsei divine, fiind în acela¿i timp ¿i un instrument punitiv: „... Pe cândtâlharii beau ¿i se veseleau, o datå se despicå zidul ¿i se ivi o umbrå, carepuse pe maså douå lumânåri aprinse de piatrå, o carte ¿i o cheie. Apoi umbrase fåcu nevåzutå ¿i tâlharii råmaserå ca scri¿i pe perete. ¥n acea carte se spuneacå s-a sfâr¿it firul nelegiuirilor cåpitanului, cå e blestemat så råmâie urs pânå-¿iva ispråvi påcatele. Gåsind într-un sipe¡el o piele de urs, cåpitanul o îmbråcå¿i ea se lipi de trupul lui...“ (apud ªåineanu, 536-537). Ghicitul prin„deschiderea Cår¡ii“ (a Bibliei) este o formå de divina¡ie foarte veche (a sevedea, în acest sens, capitolul consacrat divina¡iei în Antichitate). Gibbonsscrie cå Clodwig (Xlodvig) î¿i condusese o¿tile asupra Parisului (în anul 507)¿i, ajungând la Tours, unde era un loc sfânt ¿i un oracol al galilor, a trimissoli în bisericå pentru a nota cuvintele psalmului ce va fi fost cântat când vorfi intrat în bisericå. S-a întâmplat ca în bisericå så se cânte despre vitejia ¿ivictoria noilor o¿teni ai Domnului, slåvindu-l pe Iisus Navin ce mergea så selupte cu du¿manii Domnului. Profe¡ia a fost explicatå fårå prea mare greutate(Redford-Minionok, 28). O altå ipostazå a ghicitului prin intermediul Cår¡iisacre este întâlnitå în practicile divinatorii din societå¡ile tradi¡ionale. La ru¿i,de exemplu, când fetele merg la ghicitoare, iau o cheie, scriu bile¡ele, cerPsaltirea. Bile¡elele sunt puse în Psaltire, cheia cu capåtul în formå de ¿urubeste puså ¿i ea în Psaltire, iar capåtul rotund este legat cu o sfoarå de Psaltire.Apoi cineva din afarå este rugat så ¡inå cu aråtåtorul cheia legatå de Psaltire.Apoi ghicitoarea cite¿te în tainå un psalm. Dacå Psaltirea începe så se învârtåîn jurul degetului, acesta este considerat un semn bun ¿i ghicirea va fisatisfåcåtoare. Dacå Psaltirea nu se învârte¿te, este semn råu – ghicirea nupreveste¿te nimic bun. Un alt mod de a ghici se realizeazå astfel: Psaltireaeste deschiså la întâmplare ¿i cei care vin sunt pu¿i så citeascå. Dupå fiecarelecturå urmeazå interpretarea oracolului (idem, 29). O observa¡ie interesantå:se poate ghici dupå orice fel de carte, în care în decursul nara¡iunii moare unpersonaj (ibidem).

6.2.2. CARTEA NEAGRÅ

Spre deosebire de Cartea Sacrå, manipulatå prin tradi¡ie de divinitateaînså¿i, Cartea Neagrå devine prin excelen¡å apanajul vråjitorilor. Dar de undeau apårut magicienii cunoscåtori de carte, atât de asemånåtori cu divinitatea


¿i care, uneori, påreau så dispunå de puteri chiar mai mari decât ale acesteia?Prezen¡a Cår¡ii în mâinile omului, de¿i interpret autorizat al Cuvântului divin(preotul) a marcat momentul de activizare, de concretizare a viselor „demårire“ ale oamenilor „fåcu¡i dupå chipul ¿i asemånarea“ divinitå¡ii. Carteaînsemna putere ¿i cine o de¡inea devenea automat ståpânitorul for¡elorcuprinse între copertele cår¡ii, for¡e u¿or de pus în mi¿care de posesorul-cititor.Treptat, sub influen¡a situa¡iei din vechile mitologii, posesorii dispara¡i aicår¡ilor erau sinonimi cu magicienii, care foloseau adesea în scopuri mai pu¡innobile for¡ele cuprinse în acest instrument de temut. ¥n Egipt, de exemplu,când activitatea preo¡ilor s-a intensificat, ajungând så depå¿eascå puterileunui singur om, ea s-a divizat în domenii distincte, fiecare din ele fiindîncredin¡at unui membru special al corpului de preo¡i. Executarea magiei,chiar ¿i a ritualului sårbåtorilor, a fost încredin¡atå unui preot care se numeakheriheb, „cel sub a cårui putere sunt sårbåtorile“; a¿a cum este figurat adeseaîn tablourile ce reprezintå sårbåtorile, el se aflå în fruntea preo¡ilor ¿i, a¿acum se poate citi într-un rulou de papirus pe care îl ¡ine în mânå, el estenumit, în literatura ¿tiin¡ificå de aståzi, ‘lector al cår¡ilor sacre’“ (Lexa, 125).¥n felul acesta apare realitatea unor cår¡i specializate, cår¡i magice, depozitareale vechilor ¿tiin¡e, nu neapårat asociate religiei. Dacå unele tåbli¡e magicecoboarå pânå în epoca clasicå (secolele al V-lea – al IV-lea î. H.), cea maimare parte a papirusurilor magice se e¿aloneazå începând cu secolulal II-lea î.H. pânå în secolul al V-lea d.H. Aceasta nu înseamnå cå practicimagice nu mai erau întâlnite în epoca Ptolemeilor sau a împåra¡ilor romani.Se ¿tie, din surse literare, cå în Antichitate a fost distrus voluntar un marenumår de culegeri de texte magice. Faptele Apostolilor (19, 19) povestesccum au fost arse cår¡i magice la Efes1, iar, dupå Suetoniu (Augustus, 31, 1),douå mii de rulouri magice au avut aceea¿i soartå în anul 13 d.H. ¥n epocacre¿tinå acest holocaust a luat o ¿i mai mare amploare (cf. Bernand, 16).

Fårå îndoialå, din Egipt provine ideea conform cåreia ¿tiin¡a magicå aavut ca origine o carte imemorialå, pe care un personaj ilustru a gåsit-o într-untemplu, sub o statuie venerabilå. Aceastå fic¡iune s-a dezvoltat în literaturamai multor ¡åri, dar ea apare pentru prima datå într-un papirus demotic (nr.30646 de la muzeul din Cairo, citat de H. D. Betz, The Greek Magical Papyri,1986, p. XLII-XLIII). Aflåm astfel de prin¡ul Khâmouas, al patrulea fiu alregelui Ramses II ¿i mare preot al lui Ptah la Memphis, care cautå, în vastanecropolå de la Memphis, locul în care i s-a spus cå este ascunså o carte demagie luatå în mormânt de un prin¡ numit Naneferkaptah. ¥nso¡it de fratele

1 „Iar mul¡i dintre cei ce fåcuserå vråjitorie, aducând cår¡ile, le ardeau în fa¡a tuturor...“


såu de lapte Inaros, prin¡ul Khâmouas gåse¿te mormântul, aflå cartea careemite o luminå foarte puternicå ¿i încearcå s-o ia, dar este împiedicat despiritele lui Naneferkaptah ¿i ale so¡iei acestuia. ¥i întâlnim pe magicieni laînceputul istoriei. Se spune cå magia existå de la începutul lumii ¿i cå a fostpåstratå în timpul potopului de Ham1 într-o piatrå. Fiul lui Ham, cunoscutsub diferite nume – de unii, Mizraim, de al¡ii, Zoroastru, de al¡ii, Hermes –,a gåsit dupå potop cartea ascunså de tatål såu. Cartea aceasta nu mai existåacum: ea a fost cândva distruså de focul ceresc (Saharov, 26). ¥ncå din secolulal IV-lea î.H. grecii îl desemnau pe puternicul zeu egiptean Thoth cu numeleHermes Mercurius Trismegistos. Lactan¡ius spune: „Hermes afirmå cå ceicare-l cunosc pe zeu sunt apåra¡i de atacurile demonilor ¿i cå ei nu se supunnici måcar Sor¡ii“. ¥ntr-un cuvânt adresat de Isis lui Horus se spune referitorla Hermes: „El a contemplat universul lucrurilor ¿i våzând, a în¡eles, ¿iîn¡elegând, a avut puterea de a manifesta ¿i de a revela. Ceea ce a gândit, ascris; ceea ce a scris, în mare parte a tåinuit, printr-o tåcere în¡eleaptå ¿i vorbindpe ocolite, astfel încât, câtå vreme lumea va dåinui, aceste lucruri så nu poatåfi descoperite. ªi astfel poruncindu-le zeilor, fra¡ii såi, så-l urmeze, a urcat lastele. ¥nså a låsat ca urma¿ pe fiul såu ¿i mo¿tenitorul cuno¿tin¡elor sale, Tat,¿i pu¡in mai târziu pe Asclepios...“ (Fecioara lumii, 134). ªi Isis continuå,explicând cum a devenit ea de¡inåtoarea marilor taine: „Atunci, în prezen¡acelor care-l înconjurau, Hermes s-a dezvinovå¡it, pentru cå nu dezvåluiseîntreaga învå¡åturå fiului såu, din pricina tinere¡ii acestuia. ¥nså Eu [Isis],ridicându-må, l-am privit cu ochii mei, care våd secretele nevåzute de laînceputurile lucrurilor ¿i, în cele din urmå, am în¡eles limpede cå simbolurilesacre ale elementelor Cosmice erau ascunse împreunå cu secretele luiOsiris...“ (idem, 134). Dar nu era suficientå transmiterea cuno¿tin¡elor uneisingure fiin¡e. Isis explicå în cele ce urmeazå apari¡ia pe lume a cår¡ilor sacre,depozitare ale cuno¿tin¡elor tainice ale marelui Thoth/Hermes: „Nu se cuvine,fiule, ca aceastå istorisire så råmânå neterminatå: trebuie så cuno¿ti cuvintelerostite de Hermes dupå ce ¿i-a scris cår¡ile: «O, cår¡i sacre ale Nemuritorilor!»,a spus el, «voi, în ale cåror pagini mâna mea a imortalizat cåile prin carepoate fi dobânditå nemurirea, råmâne¡i mereu departe de orice atingere adistrugerii ¿i a descompunerii, nevåzute ¿i ascunse pentru cei ce locuiesc peaceste tårâmuri, pânå când va veni ziua în care vechiul cer va zåmisliinstrumente demne de voi, pe care Creatorul le va numi suflete“ (Fecioara1 Ham – conform Bibliei, este unul din cei trei fii ai lui Noe, care s-a salvat în timpulpotopului. Pentru cå râdea de goliciunea tatålui såu, Noe l-a blestemat pe fiul såu HamCanaan.


lumii, 134-135). Påstrarea cår¡ilor sacre departe de ochii curio¿i ainecunoscåtorilor era doar unul din dezideratele lui Hermes. Importantå eraînså cunoa¿terea pe care ace¿tia, în anumite condi¡ii, puteau s-o dobândeascå¿i s-o foloseascå, cu måsurå înså: „Ei [legatarii testamentului lui Hermes,adicå Osiris ¿i Isis] vor citi, a spus Hermes, scrierile mele mistice ¿i,împår¡indu-le în douå pår¡i, vor påstra unele pentru ei ¿i vor grava pe coloane¿i pe obeliscuri pe acelea care pot fi folositoare omului...“ Ei i-au învå¡at peoameni ritualurile de înmormântare pentru cei ce s-au såvâr¿it din via¡å; aucreat grozåviile mor¡ii; au aråtat cå spiritului îi place så se-ntoarcå în trupulomenesc ¿i cå atunci când calea de intrare îi este închiså, aceasta prilejuie¿teo pierdere a vie¡ii. Instrui¡i de Hermes, ei au gravat pe table ascunse faptulcå aerul este plin de genii. Cei ce au învå¡at de la Hermes legile secrete aleZeului au fost învå¡åtorii ¿i legislatorii omenirii, ini¡iind-o în arte, în ¿tiin¡e¿i în binefacerile vie¡ii civilizate. Instrui¡i de Hermes în privin¡a afinitå¡ilorsimpatetice pe care Creatorul le-a stabilit între cer ¿i påmânt, ei au instituitreprezenta¡iile religioase ¿i misteriile sacre. ªi, ¡inând seama de naturapieritoare a tuturor trupurilor, ei au rânduit ini¡ierea profeticå, astfel ca profetulcare-¿i ridicå mâinile cåtre Zeu så fie învå¡at despre toate lucrurile, ¿i prinaceasta, filosofia ¿i magia så poatå fi hranå sufletului, iar medicina så poatåvindeca suferin¡ele cårnii (Fecioara lumii, 147-148).

Mai târziu, ideea existen¡ei unei Cår¡i Negre, care însumeazå toatepracticile magiei aflate în contradic¡ie cu preceptele divine, este reluatå,fragmentar, în mitologii diferite. Vorbind despre vråjitori (numi¡i èernoknižniki‘cei ce cunosc Cartea Neagrå’), såtenii ru¿i cred cå ei înva¡å meseria aceastade la draci ¿i cå toatå via¡a sunt în legåturå cu ei. Dupå ce au încheiat cu duhulpactul ce-i då acestuia dreptul la via¡a ¿i la sufletul omului, ei primesc de ladraci Cartea Neagrå, plinå de descântece, farmece, vråji. Fiecare vråjitor, cândmoare, este obligat så transmitå aceastå carte fie rudelor, fie prietenilor. ¥nmulte sate este credin¡a cå vråjitorii mor¡i vin la miezul nop¡ii, îmbråca¡i îngiulgiuri albe, în casele rudelor. Aceasta se întâmplå numai cu cei care uitå såtransmitå din timpul vie¡ii Cartea Neagrå. Båtrânii povestesc cå vizitatorii dela miezul nop¡ii umblå peste tot, se a¿azå la maså ¿i månâncå tot ce li se oferå.Al¡ii înså, dimpotrivå, spun cå ei, cum ajung acaså, bat în u¿i ¿i în ferestre,ucid toate animalele domestice ¿i dispar la cântatul coco¿ilor. Rudele, scoasedin råbdåri, îi dezgroapå pe vråjitori, îi pun în mormânt cu fa¡a în jos, le taiecålcâiele, îi acoperå cu påmânt, timp în care un cunoscåtor roste¿te descântece,iar rudele înfig între coastele mor¡ilor o ¡epu¿å din lemn de plop tremuråtor.Båtrânii povestesc chiar cum un curajos a vrut så citeascå ce scria într-o astfel


de carte råmaså de la un vråjitor. ¥n timp ce citea au apårut dracii, care i-aucerut de lucru. La început el le-a dat sarcini u¿oare, apoi din ce în ce maigrele, dar dracii se întorceau mereu, cerând noi ¿i noi sarcini. Istovit de cåutareaunor noi ocupa¡ii, el nu le-a mai dat nimic de lucru. Dracii, neobosi¡i, l-auomorât pe voinicul nostru. De atunci, se spune, nimeni nu mai îndråzne¿te såse apropie de Cartea Neagrå. Dupå credin¡a poporului, numai vråjitorii ¿tiuce sarcini så le dea dracilor. Ei îi trimit så împleteascå funii din apå ¿i nisip, såalunge norii dintr-un sat în altul, så sfarme mun¡i, så astupe måri ¿i så-i tulburepe elefan¡ii care sus¡in påmântul (Saharov, 14). Asemenea intruziuni suntpomenite ¿i de legendele române¿ti: „O datå un solomonar s-a fost întâlnit pedrum cu un om ¿i l-a rugat så-l ieie în car. Solomonarul era tare trudit ¿i aadormit. Omul a luat cartea solomonarului – o carte mare cu slove vechi – ¿ia început a ceti. Când s-a trezit era cu carul cu boi în cer! S-a fost ridicat depe påmânt, nici n-a ¿tiut când; atunci s-a trezit ¿i solomonarul: «Vai demine, ce-ai fåcut!» ¿i a luat îndatå ¿i a cetit îndåråpt ¿i pe încetul s-aucoborât; dar de gåtea de cetit cartea, cådea cu boi cu tot ¿i se sfårmau“(Niculi¡å-Voronca, 808). ¥n general, mitologia popularå asocia orice carte cudemonicul, cunoscåtorii de carte fiind mai degrabå de temut (când nu eraublama¡i): „Un preot avea un båiat ¿i l-a trimis la Paris la învå¡åturå; el acolon-a învå¡at altå decât cum så deie piatra“ (idem). Tot în mitologia ruså sevorbe¿te despre o asemenea Carte Neagrå, dar care nu este a¿a de u¿oraccesibilå, chiar ¿i pentru ini¡ia¡i: „¥n povestirile oamenilor de demult despreexisten¡a Cår¡ii Negre auzim cum Cartea Neagrå se påstreazå pe fundul mårii,sub piatra cea fierbinte Alatâr“. Un vråjitor råu, închis într-un munte de aramå,a primit poruncå de la o vråjitoare båtrânå så caute aceastå carte. Când a fostdistrus muntele de aramå, vråjitorul, eliberându-se, s-a dus în mare så cauteCartea Neagrå. De atunci aceastå carte colindå prin toatå lumea (Saharov, 15).Plasatå fiind ¿i mai departe de universul uman, o altfel de carte neagrå se aflåîn posesia demonilor-înso¡itori ai oamenilor, în care ace¿tia noteazå toatepåcatele fåcute în timpul vie¡ii påmânte¿ti: „[Dracii] au hotårât ca fiecarevame¿ så-¿i facå o carte mare din file negre ¿i så introducå într-însa cu literealbe toate påcatele, dacå în acela¿i timp n-ar scoate ¿i îngerul såu conducåtoro carte albå, care o duce cu sine ¿i în care se aflå introduse toate faptele omuluicele bune cu litere negre pe file albe...“ (Marian-3, 1995, 287-288).

Veghea ritualå a mor¡ilor (prevenirea transformårii mor¡ilor în strigoi)

O nouå expresie a demonismului cår¡ii poate fi surprinså în ciclul demotive mitologice care poate fi numit „veghea ritualå a unei fiin¡edemonice“ (practici de destrigoire). Primul aspect pe care-l va cunoa¿te


acest motiv este cel al vegherii mormântului fiecårui om, având ca scoppåstrarea integritå¡ii cadavrului (ca o parte componentå a cultului ce trebuiaså i se facå mortului, pentru ca cei råma¿i în via¡å så-¿i asigure lini¿tea; cf.¿i Antichitatea romanå, la Apuleius, în capitolul consacrat vråjitoriei).¥ntâlnim ¿i în mitologia românå aluzii la asemenea practici rituale de veghe.¥n Povestea ¡åråneascå publicatå de P. Ispirescu, un împårat „sfåtui la ceasulmor¡ei pe cei trei feciori ai såi så-i påzeascå mormântul fiecare câte o noapte.Feciorii cei mari, pândind, se pomenirå cu oarecine care voia så-l dezgroapepe mort. Ei se luarå la luptå cu duhul necurat, care pierea la cântåtori...“(ªåineanu, 227). O povestire popularå, într-o oarecare måsurå din categorialegendelor etiologice, nareazå ¿i ea despre o astfel de veghere cu caracterapotropaic, precum ¿i despre necesitatea instrumentelor consacrate: „Unvornic zice cå a fost låsat cu limbå de moarte feciorilor – avea trei – så-lpåzeascå trei zile cu lumânarea la groapå, noaptea. Ei s-au temut ¿i au plåtitun om så meargå så-l påzeascå. Omul cela a mers, dar fårå lumânare. Pe lao vreme de noapte vede cå vin trei draci ¿i încep a såpa ¿i a scormoni cumâinile groapa. Au scormonit pânå la mijloc, dar n-au gåtat, cå au cântatcoco¿ii. A doua noapte iar vin, iar scormonesc, iar n-au gåtat. A treia noapteau gåtat degrabå, l-au scos pe mort din mormânt ¿i au început a-l jupi ¿ii-au jupuit toatå pielea de pe trup (...). Cine ¿tie ce påcate va fi fåcut el (...).Amu el, pe ceea lume, la judecatå, înaintea lui Dumnezeu, a¿a are så steie,jupit. Poate dacå ar fi stat cu lumânarea ¿i l-ar fi påzit ei, nu s-ar fi apropiat,cåci ceara e sfin¡itå“ (Niculi¡å-Voronca, 1169). Alte reprezentåri legate deveghea ritualå trimit la miturile cosmogonice, la scufundarea ritualå aCreatorului. Asocierea vasalitå¡ii este fåcutå dupå resturile de noroi, de tinå,de murdårie care se gåsesc sub unghiile oamenilor. Este vorba, în ultimåinstan¡å, de o încercare disperatå de salvare a omului, de revenire la condi¡ialui înainte de decådere, de påcat, prin påcålirea celui care, conform tradi¡iei,ar avea de-acum drepturi asupra sa: „Tot de aici vine cå oamenii se tem demor¡i pentru cå dracul, cum moare un om, îndatå se apropie de trupul såuspuind cå trupul omului e al såu, fiindcå se ¡ine de påmânt ¿i påmântul e alsåu, deoarece el a fost acela care l-a scos din fundul apei. Mai departe,trupul omului se poate cunoa¿te ¿i de pe aceea cå e al såu, fiindcå fiecåruiom, pânå în ziua de azi i-a råmas negru sub unghii, precum i-a råmas ¿i luinisip, când l-a scos din apå. Cåci dacå trupul omului n-ar fi proprietatea sa,atunci omul ar fi curat sub unghii, ¿i nu negru. Din pricina dracului decidarå, care pretinde cå trupul omului e al såu ¿i nu al lui Dumnezeu,îndåtineazå românii de a tåia unghiile celor mor¡i ¿i tot din aceastå pricinå


îi priveghesc ei toatå noaptea, nelåsându-i så stea singuri în caså, temându-seca nu cumva så vie dracul ¿i så puie mâna pe dân¿ii“ (Marian-3, 1995, 39).„Drept aceea, fiecare care se apucå de scåldat, dupå ce l-a spålat acumpeste tot corpul, pânå ce s-a fåcut curat, îndatå îi taie unghiile, anume ca ¿isub unghii så-l poatå astfel spåla, ca så nu råmâie ¿i sub acestea un pic detinå, pentru cå dacå nu face aceasta pe cealaltå lume va avea grearåspundere, apoi ¿i pentru aceea ca nu cumva, ducând påmântul cu dânsuldin aceastå lume în cealaltå, så fie cunoscut de diavol“ (idem, 37).

Se mai crede cå, în afarå de diavoli, anumite animale demonice îi potataca ¿i mutila pe mor¡i. Existå numeroase credin¡e în care se spune cå pisicamånâncå nasul celui mort – act cu profunde rådåcini simbolice, dacå e såne gândim numai la reprezentårile conform cårora nasul este considerat opoartå a sufletului, sufletul însu¿i (Coman, I, 70). De aici ¿i preocupareapentru vegherea mortului, împiedicarea animalelor de a såri peste sicriu etc.„Se alungå atât câinii cât ¿i mâ¡ele din caså, ca nu cumva, în timpul acela,cât stå mortul a¿ezat, så înceapå så-l schimonoseascå oarecum, cåci dupåspusa românilor din unele pår¡i, s-au întâmplat cazuri unde câinii ¿i mâ¡ele,trågând foarte tare la hoit, i-au stricat fa¡a, nasul, urechile, ba chiar ¿i mâinilemortului“ (Marian-3, 1995, 61). ¥n alte povestiri, lipsa nasului este o marcåevidentå a strigoiului viu, un semn al jertfei ce trebuia fåcutå probabildemonului-hierofant: „¥n cåsnicia lor, strigoii au darul så-¿i ascundåînsu¿irile, fåcându-¿i so¡ii så nu vadå. O femeie odatå era strigoaicå ¿i eracârnå. Dar bårbatul ei n-o vedea cå era fårå nas. Oamenii îi spuneau ¿i el nucredea. Când era aproape så moarå, i-a zis bårbatului såu: «Bårbate, în urmamea så duci tu la groapå ulciorul cel de dupå horn!» El a ascultat-o. Dinîntâmplare, pe drum s-a rupt gâtul ulciorului. Cum s-a uitat omul la femeie,a våzut-o cå era fårå nas“ (Pamfile-1, 1916, 155-156). Alteori, mutilareacadavrelor era fåcutå de mor¡ii nefa¿ti. Un basm românesc, Logodnicastrigoiului, este explicit în ceea ce prive¿te agresiunea strigoilor asupramor¡ilor neproteja¡i: „... Veni un tânår frumos ¿i se îndrågosti de el. Dardescoperind [fata] cå are picioare de cal, se luå dupå el, pânå ajunse la obisericu¡å într-un vârf de deal. Acolo el se dezbråcå ¿i în dosul lui, la spatelealtarului, începu så râcâie cu degetele la un mormânt, scoase sicriul ¿i seapucå så roazå cåpå¡âna mortului...“ (ªåineanu, 570).

¥n alte situa¡ii, veghea ritualå are ca obiectiv câ¿tigarea bunåvoin¡eimortului, materializatå prin favorizarea persoanei respective. Pe insuleleGilbert, mormântul este îngrijit, dar uneori se scot oasele mortului pentru ase face din ele cârlige de pescuit ¿i alte unelte. Pentru a-¿i obliga mama så-l


ajute la pescuit, indienii se culcå pe mormântul ei, dormind ¿i postind acolocâteva zile. ¥n America de Nord, la începutul sezonului de vânåtoare,vânåtorul se duce la mormântul tatålui såu sau al unchiului din partea tatålui,îl curå¡å de buruieni ¿i se roagå aproximativ a¿a: „ºi-am curå¡at mormântul.Mâine må duc în pådure la vânåtoare. Pådurea nu e ca satul, ci este un local mor¡ii. Få în a¿a fel så am spor la vânåtoare, ori så må întorc viu ¿inevåtåmat“ (Propp, 178-179). Un corolar al credin¡ei în sprijinul ob¡inut dela mor¡i prin respectarea sufletelor acestora, al mormintelor în care seodihnesc a dezvoltat motivul råzbunårii mor¡ilor pentru impietå¡ile celorcare le tulburau lini¿tea. Camerarius (secolul al XVI-lea) descrie un cimitirdin împrejurimile ora¿ului Cairo, în care mor¡ii ies din mormintele lor. Deregulå aceasta se întâmplå într-o anume zi din luna martie. Mor¡ii ies dinmormânt de parcå sunt tra¿i de o for¡å nevåzutå. Apari¡ia lor se face încet,pu¡in câte pu¡in. De exemplu, într-un loc începe så se vadå câte o mânå, înalt loc – picioare. Rareori se întâmplå så iaså cu totul. Dupå ce petrec untimp în afara mormântului, încep din nou så intre în påmânt (Orlov, 454).¥n cazul în care cineva påtrunde într-un spa¡iu nepermis, are parte, fire¿te,de råzbunarea mor¡ilor. Un basm bielorus descrie aventura unui ho¡ carepåtrunde noaptea în bisericå. El este urmårit cu asiduitate de mor¡ii care seridicå din sicriu; reu¿e¿te så scape de ei stropindu-i cu apå sfin¡itå, abia la altreilea cântat al coco¿ilor (Barag, 119). ¥ntr-un basm rus, mortul este mutilat(i se taie degetul cu inelul), iar noaptea vine dupå agresor. Ho¡ul se salveazåsau chiar moare (idem, 366). Alte cazuri de profanåri: un ¡åran îl for¡eazåpe mort så-¿i descopere taina luându-i capacul de la sicriu ¿.a.m.d.

Veghea ritualå ca practicå de exorcizare, de îndepårtare a vråjii:

remediul magic este dat de Dumnezeu sau de un mesager al acestuia

Mor¡ii necura¡i erau, în Rusia, depu¿i în ni¿te capele speciale, prevåzutecu gropi, unde erau aruncate trupurile pânå la Semik (a ¿aptea såptåmânådupå Pa¿te), când se fåcea o slujbå colectivå. ¥ngroparea în astfel de „case“a fost interziså în timpul Ecaterinei II, în 1771, primele men¡iuni dateazådin secolul al XIII-lea; Tokarev, 1957, 40). ¥n acest sens trebuie în¡eles ¿iritualul de veghe a mormântului. Oamenii merg så privegheze pe mormântpentru a-l båga la loc pe mort, dacå s-ar scula din mormânt. ¥n insula Luzon,mortul este a¿ezat pe un scaun înalt timp de patru zile ¿i, în scopuriapotropaice, sunt cântate cântece cu urmåtorul refren: „Nu te întoarceînapoi, ca så iei cu tine vreun prieten sau vreo rudå“ (ªternberg, 326).Cu toate aceste practici de deturnare a inten¡iilor nefaste, prin tradi¡ie, mortulla cåpåtâiul cåruia se citesc rugåciunile pentru iertarea påcatelor încearcå


întotdeauna så se întoarcå printre cei vii (Propp, 177). Pentru a se asiguracå trecerea mortului în cealaltå lume se realizeazå firesc, veghea ritualå,realizatå de membrii familiei, putea fi dublatå de cea a unei fe¡e biserice¿ti.ªi ritualul românesc presupunea o astfel de supraveghere: „¥n cele mai multepår¡i locuite de români este datinå ca în decursul priveghiului så se citeascå¿i «stâlpii» (evangheliile celor patru evangheli¿ti – n.n. A.O.). Este datinåca preotul så citeascå stâlpii în odaia mortului la lumina a douå sfe¿nice culumânåri groase de cearå, numai în decursul priveghiului, pe când tineretulpetrece în tindå ori afarå. ¥n locul preo¡ilor, înså citesc dascålii psaltirea ¿ianume totdeauna noaptea, adicå în decursul priveghiului, la capul mortului,¿i în patru råstimpuri, care se numesc stâlpi“ (Marian-3, 1995, 147-148).Cå acest moment era deosebit de important, aflåm dintr-o credin¡å în careaceastå veghere ritualå este puså în legåturå cu împiedicarea apari¡ieimortului demonizat: „Strigoii se mai fac ¿i din mor¡ii care n-au fost bineceti¡i de popi“ (Pamfile-1, 1916, 136). Aceastå veghe ritualå a mor¡ilordemonici este surprinså ¿i în basme: într-un basm rus, fata împåratului evegheatå; în timpul citirii Psaltirii, eroul exorcizeazå demonul care a pusståpânire pe moartå. ¥n basmul românesc Fata cu urechea ro¿ie, o fatå deîmpårat moartå se ridicå în bisericå din co¿ciug la miezul nop¡ii cu un râtca de porc ¿i vrea så-l înghitå pe påzitorul ei. Soldatul, sfåtuit de un unchia¿(Dumnezeu), împrå¿tie trei nop¡i de-a rândul saci cu nuci ¿i cu poame, ¿i atreia noapte, la cântarea coco¿ilor, „se auzi o pocniturå tare ¿i ie¿i diavoluldintr-însa“ (ªåineanu, 567). ¥n alt basm, Niculåi¡å, micul mamei, fataîmpåratului, blestematå de o vråjitoare, se fåcu o pocitanie (cu gura ca deporc, cu din¡ii ca secerile ¿i cu unghiile ca de urs). Ea sta legatå sub pragulunei biserici påråsite. Niculåi¡å luå „Biblia cu 32 de foi“ ¿i, sfåtuit de unînger, påzi trei nop¡i în bisericå ¿i a¿a o putu scåpa de Necuratul, apoi o luåde so¡ie... (idem). ¥n cele mai multe cazuri înså practica de destrigoire esteo exorcizare pur demonicå, realizatå de un cunoscåtor nefast al cår¡ii. ¥nbasmul publicat de G. Cåtanå, Strâgonea, un „ghinårar“, Petru, seîndrågoste¿te de Amfineta, fata împåratului. Pârât de un ghinårar båtrân,Petru e trimis de împårat la curtea fratelui såu. Amfineta slåbe¿te, cade lapat, moare ¿i e îngropatå „cu påragie mare“, iar împåratul îi zide¿te pemormânt o bisericå poleitå toatå cu aur ¿i pe dinafarå, ¿i pe dinåuntru. Treinop¡i în ¿ir stråjile sunt gåsite moarte. Un cålugår explicå moartea prin lipsade odihnå a strigoaicei. Numai ghinårarul Petru ar fi în stare s-o råpeascå.Acesta se a¿azå sub icoana Precistei ¿i, de¿i chemat de Amfineta, nu sescoalå pânå dupå cântatul coco¿ilor. Fata trage clopotele de ciudå, blestemå


pe tatå-såu ¿i spre miezul nop¡ii se duce så se culce în sicriul ei. ¥n a douanoapte lucrurile se petrec la fel. ¥n cea de-a treia, Petru stå cu fa¡a în jossub icoana Maicii Preciste ¿i, când Amfineta pune mâinile pe el, se apucåcu amândouå mâinile de candela de la icoanå, tåcând mâlcom. Amfinetasparge tot prin bisericå ¿i se aruncå la påmânt, neizbutind så-l clinteascå.Coco¿ii cântå. Petru ia pe Amfineta în bra¡e ¿i nu o mai laså så se pogoareîn mormânt. Fata råmâne vie ¿i se cununå cu ghinårarul, care e fiu de femeiesåracå (apud Cålinescu, 102). Dar poate cel mai interesant basm, tipic pentrumotivul analizat în aceste pagini, este cel publicat de Petre Ispirescu,Voinicul cel cu cartea în mânå nåscut. A¿a cum este men¡ionat chiar întitlul basmului, eroul este caracterizat de o na¿tere anormalå, fiind „cu carteaîn mânå nåscut“. ¥n condi¡iile în care ¿tiin¡a de carte era într-adevår însocietå¡ile tradi¡ionale o raritate, ne închipuim ce semnifica¡ie trebuia såaibå prezen¡a cår¡ii încå din momentul na¿terii unui copil. Era vorba,evident, de un semn al alegerii, al viitorului ini¡iat, cartea (asemeni cåi¡eisolomonarilor sau a vråjitorilor) fiind atributul indispensabil al viitoruluimagician1. „O babå ¿i un unchia¿ se rugarå la Dumnezeu så le dåruiascåun copil. Dumnezeu le ascultå ruga ¿i peste pu¡in baba se sim¡i îngreunatå.Dupå nouå luni nåscu un copil cu o carte în mânå“. Dar povestea continuå¿irul faptelor nea¿teptate, neconforme cotidianului. Eroul este pus în situa¡iade a se împotrivi destinului singur, prin for¡ele proprii, având ca ajutornumai cartea, fårå înså ca cineva så-i dezvåluie cum poate s-o foloseascå:„A treia searå dupå na¿tere venirå Ursitoarele, ¿i unchea¿ul, neputând sådoarmå de bucurie, auzi tot. Cea mai mare dintre Ursitoare zise: «Acestcopil are så fie un Fåt-Frumos ¿i are så ajungå bogat». Cea mijlocie zise:«Pe acest copil, când va fi de doisprezece ani, are så-l råpeascå duhurilerele». Cea mai micå zise: «Dacå va scåpa de duhurile rele, acest copil areså ajungå împårat»“ (subl. ns. – A.O.). Mai mult, se pare cå ¿i tatål-unchia¿nu era un om obi¿nuit (având darul de a surprinde dialogul Ursitoarelor),copilul nåscându-se în sânul unei comunitå¡i mai pu¡in tradi¡ionale (dovadåritualul de exorcizare, e adevårat, performat fårå nici un rezultat): „Un fierars îi trecu prin inimå [unche¿ului] când auzi vorba Ursitoarei de a doua ¿i,când s-apropie termenul ursit, rugå pe to¡i megie¿ii så se adune la bisericå1 O evolu¡ie consacratå este surprinså ¿i în basmul Tinere¡e fårå båtrâne¡e ¿i via¡å fåråde moarte: „De ce cre¿tea copilul, d-aceea se fåcea mai iste¡ ¿i mai îndråzne¡. îl deteråpe la ¿coli ¿i filosofi, ¿i toate învå¡åturile, pe care al¡i copii le înva¡å într-un an, el leînva¡å într-o lunå, astfel încât împåratul murea ¿i învia de bucurie. Toatå împårå¡ia sefålea cå o så aibå un împårat în¡elept ¿i procopsit ca Solomon împårat...“ (în vol. Tinere¡efårå båtrâne¡e ¿i via¡å fårå de moarte, 53-54).


¿i så se roage pentru fiul såu, spre a-l scåpa de duhurile cele rele. ¥n searacând era båiatul så împlineascå doisprezece ani, to¡i se adunarå la bisericå¿i, punând pe båiat în mijlocul lor, începurå a se ruga, când deodatå sepomenirå cå se umple biserica de o cea¡å groaså. Dar rugându-se fierbinte,cea¡a se risipi ¿i råmaserå teferi. A doua searå, tot pe acea vreme, bisericase umplu de ¿oareci, lilieci ¿i bufni¡e, dar rugându-se, toate acele lighioanepierirå. A treia searå se rugarå pânå la miezul nop¡ii ¿i o datå începu a secutremura biserica ¿i duduia îngrozitor: în toiul rugåciunii se coborî uncålugår, råpi pe båiat ¿i se înål¡å cu dânsul. Dar båiatul nu slåbea cartea ¿icålugårul, vrând så i-o smuceascå, îl scåpå ¿i fiul unchea¿ului cåzu într-opråpastie...“. Prezen¡a cålugårului este la rândul ei emblematicå, fiind greude spus dacå avem de-a face cu diavolul sub înfå¡i¿area unui cålugår, a¿acum se întâmplå frecvent în basmele ce au ca temå pactul omului cuNecuratul, sau este vorba totu¿i de un mesager divin, care trebuie såîndeplineascå cu orice pre¡ voin¡a divinitå¡ii înscriså în Cartea Destinelor.„Råtåcind multå vreme, [copilul] dete peste gråmezi de cåpå¡âni ¿i de oasede oameni, apoi de ni¿te palaturi strålucite ¿i cu totul pustii, unde aflå de laportarul cur¡ei, un mo¿neag pipernicit ¿i coco¿at, povestea acelei împårå¡ii.¥mpåratul ¿i împåråteasa locului, neavând copii, alergarå la un fermecåtor ¿icåpåtarå o fatå nespus de frumoaså, dar Ursitoarele o menirå så nu se poatåmårita pânå nu va gåsi pe cineva så petreacå o noapte în camera ei (umbrafermecåtorului venea noaptea de chinuia pe bie¡ii tineri) ¿i så scape teafår.Neizbutind întâiul pe¡itor, toate ora¿ele se dårâmarå ¿i din oameni råmaserånumai oasele. Tânårul se încumetase a veghea1, ¿i a doua zi îl gåsirå tot cucartea în mânå, searbåd ¿i galben. Fata, de¿teptându-se, îi zise: «Tu så fiiso¡ul meu!» ¿i în acea clipå to¡i ¿i toate înviarå...“ (ªåineanu, 122-123). ¥ntr-omanierå destul de confuzå, veghea „cu cartea în mânå“ este trecutå astfel încategoria sarcinilor dificile pe care trebuie så le înfåptuiascå eroul, avânddrept råsplatå mâna eroinei. Eroul-voinic este situat simultan atât deasupradestinului, dovedind capacitatea de a-l învinge (sau, mai bine zis, de a-lpreciza), fiind în acela¿i timp subjugat de acesta (na¿terea lui este predestinatå,fiind concomitentå cu blestemul aruncat asupra fetei de împårat). ¥n basmulOra¿ul din pådurea deaså, înlåturarea vråjii ora¿ului împietrit se realizeazå1 O altå ipostazå a vegherii rituale o constituie retragerea în bisericå, în scop apotropaic,în vederea stopårii agresiunii for¡elor demonice, care altfel ar pune ståpânire pe sufletulvinovatului. Un astfel de motiv este oferit de basme: un om vândut diavolului trebuieså-i dea acestuia sufletul peste cinci (zece, douåzeci de) ani; sfåtuit de un preot, el trageun cerc în bisericå, cite¿te trei nop¡i la rând din molitvelnic ¿i scapå de drac (ucraineni,bieloru¿i; Barag, 810).


numai printr-o practicå de exorcizare deosebitå, ¿i ea bazându-se pe putereadeosebitå a Cår¡ii, activatå de cunoscåtor: „... Nu mai poate så scape [devrajå], numai dac-ar fi un om care poate så nu vorbeascå cu diavolii, cândvin, cå diavolii în toatå noaptea vin ¿i au joc aicea, la palaturile împåratului,¿i î¿i petrec nop¡ile aicea, ¿i dacå dumneata te-ai afla în stare ca så nuvorbe¿ti cu ei, nicidecum trii nop¡i, trii zile ¿i trii nop¡i, atuncea noi om ficu to¡ii scåpa¡i...“ Cartea se dovede¿te a fi un mijloc de protec¡ie imbatabilpentru exorcist, alåturi de care se eviden¡iazå rolul ei de instrument magicde exorcizare: „... Intrå copilul înåuntru, aprinse o lumânare acolo ¿i ¿ezula maså; scoase cår¡ile acolo ¿i începu så citeascå, începu el cu de-ale luiprin cår¡i a scrie; dupå ce båtu ceasul nouå, se pomenea cå vin acolo ogråmadå de feciori ¿i fete ¿i începurå a face la dan¡uri ¿i-a juca pe-acolo,¿i-a zbengui, ¿i-a face, ¿i-ncepurå a trage de el så joace ¿i el ¿i så zicå-nfluierå ¿i... trasårå, fåcurå – el nicidecum, nicidecum nu-¿ ridicå ochii spreei, spre acolo, så uita-n carte ¿i scria acolo, cetea ¿i nu se uita spre ei,nicidecum. Când o båtut ceasu douåsprezece, or luat-o la fugå ¿i el oråmas...“ (în vol. Tinere¡e fårå båtrâne¡e ¿i via¡å fårå de moarte, 32).

Veghea ritualå (aspecte demonice)

¥n basmul intitulat Povestea babii vråjitoare întâlnim o situa¡ie specialåa cititului cår¡ii: este vorba de un exces înfåptuit de erou, care este pedepsitla o lecturå ve¿nicå (pedeapså provenitå din includerea cititului, ca ¿i ascrisului, printre ocupa¡iile deosebit de dificile, ¿i, de ce nu, fårå un rezultatconcret). Iatå ce spune basmul: „... El o plecat ¿i merge, merge drum lung,¿i ajunse într-o pustietate. Dete de o caså; lumina ardea în sobå ¿i un mo¿era în sobå. Da mo¿u tåt citea într-o carte, ¿i nimic nu vorbea. Voinicu sebågå în caså ¿i zise: «– Bunå seara, mo¿ule!» Mo¿ul tåcea ¿i cite¿te într-ocarte. Ginerele împåratului se culcå, ¿i mo¿ul tot citea. Caii i-o låsat afarå,fiindcå erau tare viteji caii, ¿i câinii unul la cai ¿i unu-n sobå cu el, fiindcåera cu sfialå singur cu mo¿ul, cå mo¿ul nu vorbea nimica. A¿a diminea¡åîmplinea voinicul nouåsprezece ani ¿i el se ruga la Dumnezeu, cå o împlinitnouåsprezece ani. Mo¿ului îi påru bine c-o auzit cu urechile cå voinicul oîmplinit nouåsprezece ani ¿i zise: «– Dumnezeu så-¡i ajute, dragul meu, cåmå scose¿i din blestemul aiesta, cå de cincizeci de ani de când nu vorbescnimica, numa tåt am citit. Cå a¿a am fost eu blestemat, cå pânå n-o veni unvoinic care i s-o împlini nouåsprezece ani în casa asta ¿i în pustietateaasta...»“ (în vol. Cele trei rodii aurite, 143).


Destrigoirea

¥n povestea ruseascå Domni¡a fårå cap (Afanasiev, VI, nr. 66), o fatåde împårat, vråjitoare, dupå ce muri ¿i fu îngropatå în bisericå, „fu påzitåde un båiat de popå, care trei nop¡i de-a rândul ceti psalmi peste co¿ciug.Cåtre miezul nop¡ii domni¡a ie¿i din co¿ciug ¿i se repezi la båiat så-l înghi¡å,dar nu putu påtrunde în cercul tras de dânsul. Diminea¡a, când veni împåratul,gåsi co¿ciugul deschis ¿i pe domni¡a cu fa¡a råsturnatå. Aflând de celeîntâmplate, el porunci så se înfigå un par de plop în pieptul fiicei sale ¿i så-iarunce cadavrul într-o groapå...“ (ªåineanu, 567). Motivul vegherii ritualea vråjitoarei timp de trei nop¡i este întâlnit ¿i la alte popoare (la germani,existå o legendå în cronica din Nürnberg, de la 1493). Am våzut, existånumeroase credin¡e care vorbesc despre moartea grea a vråjitorilor. ¥nså, sespune, dacå ace¿tia ajung în bisericå (fie ¿i în timpul vie¡ii) ¿i preotul apucåså facå asupra lor semnul crucii, ei î¿i pierd puterea demonicå(Tokarev, I, 1991-1992, 196). ¥n acest sens poate fi în¡eleaså ¿i opozi¡iavehementå a vråjitoarelor „moarte“, depuse în bisericå la låsarea serii. Defapt, conform tradi¡iei, fiecare înmormântare se fåcea „dupå-amiaza, ¿ianume iarna între douå ¿i cinci, iar vara între douå ¿i ¿apte“. Aceasta deoarece„se temeau cå sufletul repauzatului, pe când se aflå soarele în urcare, lesnear putea så apuce pe cåi råsucite ¿i så cadå apoi jertfå vreunui strigoi råtåcitor“(Marian-3, 1995, 163). Mitologia ruså a dezvoltat acest motiv al practiciide destrigoire prin intermediul lecturii rituale a Cår¡ii Sfinte. Se apela laacest procedeu când se ¿tia cå mortul fusese strigoi viu, adicå vråjitor, ¿i,prin urmare, putea face mult råu semenilor ¿i dupå moarte. ¥n unele variante,actul ritual al citirii este resim¡it având o anumitå nuan¡å punitivå: nu cite¿teoricine, ci o persoanå anume, hotårâtå de vråjitor înainte de a muri. Estevorba de desfå¿urarea, într-un alt cadru, al motivului numit „întrecereavråjitorilor“, în care fiecare participant face toate eforturile de a-¿i învingedu¿manul. ¥ntr-un alt basm rusesc, fata-vråjitoare i-a poruncit logodniculuiså-i citeascå la cåpåtâi psaltirea, când va muri. ¥n prima noapte, când tânårulcitea, fata s-a ridicat din sicriu ¿i l-a lovit cu cartea. Sfåtuit de un båtrân, elia cu sine a doua searå o måsurå de semin¡e de mac, a treia searå douå måsuride nisip pentru a da de lucru dracilor care au nåpådit biserica. O descriereamånun¡itå a acestei teme a fost realizatå de scriitorul rus N. V. Gogol înnuvela Vii. Vom analiza în rândurile de mai jos principalele motive ce aparîn nuvelå, care constituie una din capodoperele literaturii fantastice. Motivulîntrecerii celor doi ini¡ia¡i este anun¡at chiar de la început: eroii povestiriisunt un seminarist (deci, un viitor exorcist) ¿i o vråjitoare care, la aceastå


primå întâlnire, are înfå¡i¿area unei båtrâne decrepite. Spre deosebire debasmele în care apare motivul destrigoirii sub forma lecturii rituale, întrecei doi eroi se stabile¿te o rela¡ie confuzå înainte de momentul mor¡iivråjitoarei. Instabilitatea emo¡ionalå a tânårului este speculatå de vråjitoare,care îl antreneazå pe acesta într-un complicat joc sexual, ipostaziat de zbor(motivul inversat al „calului dracului“, cf. ¿i în literatura românå, laCaragiale): „... Filosoful voi s-o îmbrânceascå cât colo, dar våzu cu uimirecå mâinile-i sunt ¡epene ¿i nici picioarele nu le mai poate mi¿ca; î¿i dåduseama îngrozit cå nu-i în stare så scoatå nici un sunet: vorbele i se gråmådeaunerostite pe buze. Auzea doar båtåile nåvalnice ale inimii lui. Apoi våzu cåbåtrâna se apropie de dânsul, îi a¿azå mâinile cruci¿ pe piept, îi pleacå fruntea,sare în spinarea lui cu repeziciunea unei pisici, îl love¿te cu måtura-n coastå¿i... o porni în goanå såltând în mers ca un cal de cålårie, ducând-o pe båtrânåîn cârcå. Toate astea se petrecurå atât de iute, încât filosoful de-abia a pututså-¿i dea seama ce-i cu dânsul ¿i se apucå cu amândouå mâinile de genunchi,cu gândul så-¿i opreascå în loc picioarele. Dar, spre marea lui uimire, ele seridicau împotriva voin¡ei lui ¿i fåceau ni¿te copci mai ceva decât un armåsarcaucazian. De-abia când låsarå în urmå cåtunul ¿i în fa¡å li se a¿ternu o luncåîntinså, iar ceva mai încolo, codrul negru ca tåciunele, filosoful î¿i zise:«Ehei! Påi asta-i vråjitoare!»“ (Gogol, 1966, 189-190). Descumpånireaeroului este un prilej de slåbiciune speculat de vråjitoare. Dupå ce încearcåså se convingå cå este victima unei iluzionåri a sim¡urilor, seminaristul, pre¡de o clipå (dar care i-a marcat destinul), face concesii adevåratei credin¡e.El ob¡ine într-adevår victoria asupra vråjitoarei (mai bine zis, moarteatrupului ei), fårå a fi vorba de un triumf în toatå legea: „Vede el oare cuadevårat astea, ori ba? Sunt aievea ori în vis? Dar acolo ce-i? E vântul ori omuzicå? Un clinchet råsunå, se înal¡å, spore¿te ¿i i se înfige-n suflet ca untril dureros de påtrunzåtor... «Ce-i asta?» se-ntreba Homa Brut pe când alerganebune¿te înainte, cu ochii a¡inti¡i în jos. Sudoarea îi curgea ¿iroaie pe trup.¥ncerca un sim¡åmânt dulce ¿i dråcesc în acela¿i timp; un fel de încântaretåioaså ce-l umplea de-o spaimå chinuitoare. Adeseori i se pårea cå nu maiare deloc inimå, ¿i atunci ducea iute mâna la piept, plin de fricå. Vlåguit ¿idescumpånit, flåcåul începu så-¿i aminteascå toate rugåciunile pe care le¿tia. Spuse în gând, unul dupå altul, toate descântecele împotriva duhurilorrele ¿i deodatå sim¡i un fel de u¿urare; pasul i se domoli din ce în ce, iarvråjitoarea din cârca lui î¿i mai slåbi strânsoarea... Iarba deaså a luncii îiatingea iar picioarele ¿i nu mai vedea printre firele ei nimic neobi¿nuit. Seceraluminoaså a lunii strålucea din nou pe cer. «Stai cå-¡i aråt eu ¡ie!» gândi


filosoful Homa Brut ¿i începu så-¿i rosteascå descântecele aproape cu vocetare. ¥n cele din urmå såri cu iu¡eala fulgerului de sub babå ¿i se urcå înspatele ei. Båtrâna o luå la goanå cu pa¿ii ei mårun¡i ¿i fugi atât de iute încâtcålåre¡ul abia de-¿i putea trage sufletul. Påmântul luneca nebune¿te sub ei.¥mprejurimile se vedeau limpede la lumina lunii, cu toate cå era ¿tirbitå.Våile erau netezi. Dar toate astea, din pricina iu¡elii, treceau doar o clipå pedinaintea ochilor filosofului într-o învålmå¿ealå neîn¡eleaså. Apoi flåcåulapucå de jos o scurtåturå ce zåcea în drum ¿i începu så ciomågeascå båtrânadin toate puterile. Baba slobozea råcnete sålbatice; dintru început erau plinede mânie ¿i amenin¡åri, apoi tot mai potolite, mai dulci, mai curate, pânå cese stinserå aproape de tot ¿i se auzeau doar ca clinchetul slab al unor clopo¡eide argint ce-i påtrundeau pânå-n suflet; deodatå un gând îi trecu fårå voieprin minte: så fie asta cu adevårat o båtrânå? «Aoleu, nu mai pot!» rostichiar atunci vråjitoarea, secåtuitå de puteri ¿i se pråbu¿i la påmânt. Flåcåulse ridicå în picioare ¿i o privi drept în ochi. Zorile rumene se aprindeau pecer ¿i în depårtare stråluceau falnic clopotni¡ele de aur ale bisericilor dinKiev. ¥n fa¡a lui zåcea la påmânt o fatå nespus de frumoaså, cu pårul bogat,strâns într-o coadå pe jumåtate despletitå ¿i cu gene lungi, ca ni¿te såge¡i.Fårå så mai ¿tie de ea, î¿i aruncase în låturi bra¡ele-i albe ¿i gemea înål¡ândspre cer ochii plini de lacrimi...“ (idem, 191-192).

Nu trecu mult ¿i se råspândi zvonul cum cå fata unuia dintre sotnicii ceimai de vazå, al cårui sat se afla ca la vreo cincizeci de verste de Kiev, s-aîntors într-o zi de la plimbare båtutå mår, încât abia de s-a mai putut târî pânåla casa pårinteascå, ¿i cå se aflå acum pe patul de moarte; se mai zicea cådorin¡a våditå de ea, înainte de a-¿i da sufletul, a fost ca ruga din ceasul de peurmå, precum ¿i toate moliftele vreme de trei zile dupå ob¿tescul ei sfâr¿it såfie citite de unul din bursacii din Kiev, pe nume Homa Brut. ªi acum sedesfå¿oarå episodul care ne intereseazå, cel al vegherii rituale. ¥n momentulsolicitårii sale, eroul nu avea idee cine era mortul pe care trebuia så-l påzeascå.¥n clipa când a ajuns în satul cu pricina ¿i a fost introdus în bisericå pentru aface cuno¿tin¡å cu locul exorcizårii, a recunoscut-o în råposatå pe vråjitoareacu care fåcuse „zborul“ magic. ªi momentul este crucial în desfå¿urareaulterioarå a evenimentelor, deoarece constituie un nou pas în decåderea moralåa personajului; cea de-a doua ezitare este mai puternicå decât prima„concesie“ pe care i-a fåcut-o vråjitoarei în timpul zborului, deoarece dinacest moment el nu se mai poate apåra nici pe sine, nemaifiind vorba deapårarea/exorcizarea sufletului vråjitoarei, fiind incapabil de a con¿tientizapericolul ce-l pândea: „«– De ce m-a¿ teme? rosti el. Un om viu n-are cum


så påtrundå încoace; cât despre mor¡i sau strigoi, cunosc eu ni¿te rugåciunipe care dacå le rostesc, n-or så må atingå nici måcar cu un deget. Nu-i nimic!mai zise el o datå ¿i dådu cu nepåsare din mânå. Acum så citim!» Când trecupe lângå stranå, våzu câteva legåturi de lumânåri. «Asta-i bine, gândi filosoful:o så le aprind prin toatå biserica de o så fie luminå ca ziua. Påcat numai cånu-i chip så fumezi o pipå în låca¿ul domnului!». ªi zicând a¿a, se apucå sålipeascå lumânårile de cearå pe toate ie¿iturile, pe analoghion ¿i în fa¡aicoanelor, fårå så le cru¡e câtu¿i de pu¡in ¿i curând toatå biserica se umplu deluminå. Numai sus, lângå boltå, întunericul se înte¡i ¿i mai tare, ¿i chipurileîntunecate ale sfin¡ilor priveau acum ¿i mai aspru din ramele lor stråvechi,cioplite, pe care mai luceau încå ici-colo urme de poleialå. Apoi filosoful seapropie de co¿ciug, privi cu sfialå chipul moartei ¿i... Tresåri închizând ochii:atât de strålucitoare ¿i înspåimântåtoare totodatå era frumuse¡ea ei“. Ispitireatreptatå la care este supus eroul marcheazå gradarea decåderii lui, care esteexprimatå ¿i în plan psihologic de instaurarea puternicului sentiment de teamå,care se transformå treptat în groazå: „Homa î¿i întoarse privirile în altå parte¿i dådu så se depårteze, dar îmboldit de o dorin¡å ciudatå, potrivnicå voin¡eilui, o dorin¡å dintre acelea care nu-l slåbesc pe om mai cu seamå când e cuprinsde teamå, nu se mai putu împotrivi ¿i mai privi o datå, înainte de plecare, seînfiorå din nou, ¿i o mai privi iar... ¥ntr-adevår: frumuse¡ea prea strålucitoarea moartei pårea înspåimântåtoare... Poate dacå chipul ei ar fi fost urât, eln-ar fi semånat în sufletul omului o teamå atât de grozavå. Dar tråsåturile ein-aveau nimic ¿ters, tulbure sau mort. Nu! Ele tråiau ¿i filosofului i se påreacå fata îl prive¿te cu ochii ei închi¿i. I se påru chiar cå de sub geana ochiuluidrept i se rostogole¿te o lacrimå, dar de cum se prelinse pe obraz, våzu limpedecå este o picåturå de sânge. Atunci se depårtå gråbit înspre stranå, deschisecartea ¿i ca så se îmbårbåteze ¿i mai mult, începu så citeascå tare, cu o vocecât se poate de råsunåtoare, ce înfiorå pere¡ii de lemn ai bisericii, de multtåcu¡i ¿i surzi... Glasul lui gros ¿i plin cådea singuratic, fårå råsunet în lini¿teamoartå, ¿i pårea stråin pânå ¿i cititorului. «De ce m-a¿ teme? î¿i spuneafilosoful, citind întruna. Cå doar n-o så se scoale din co¿ciugul ei de teamacuvântului domnului. Las’ så zacå lini¿titå! ª-apoi ce fel de cazac a¿ mai fi¿i eu dacå m-a¿ låsa cople¿it de spaimå!». Cu toate astea, de câte ori întorceacâte o paginå, trågea cu coada ochiului spre co¿ciug ¿i un glas tainic îi ¿opteala ureche: «Uite-acu¿i, acu¿i o så se scoale! Acu¿i o så se ridice! Acu¿i o såse arate din racla ei!». Co¿ciugul înså råmânea nemi¿cat. Doamne, de s-arauzi måcar un zgomot, un fo¿net de fiin¡å vie, un ¡ârâit de greier într-un col¡...Arareori fâ¿âia slab o lumânare îndepårtatå sau plescåia surd câte o picåturå


de cearå, cåzutå de sus, pe podea. «Ce-ar fi så se ridice?» ªi moarta î¿i înål¡åpu¡in capul... Filosoful îi aruncå o cåutåturå înnebunitå de groazå ¿i se frecåla ochi. Dar fata parcå nici nu mai era culcatå, ci ¿edea în racla ei!... Omul î¿iîntoarse o clipå privirile aiurea, dar ¿i le a¡inti din nou asupra co¿ciugului.Moarta se sculase ¿i mergea acum prin bisericå cu ochii închi¿i, desfåcându-¿iîntruna bra¡ele de parcå ar fi vrut så prindå pe cineva în strânsoarea lor“.

Fragmentul este memorabil ¿i prin complexitatea descrierii contactuluicu mortul ce revine la via¡å. Eroul este într-un fel un complice al vråjitoareimoarte, care o poate ajuta så-¿i perpetueze puterea. De ce nu, poate cå el afost ales de aceasta pentru a-i transmite puterile nefaste, din cauza înclinåriipe care seminaristul a avut-o cåtre personajul demonic. Så nu uitåm, totu¿i,cå într-un acces de groazå, tânårul seminarist a omorât-o totu¿i pe vråjitoare,¿i veghea ritualå a fost pentru aceasta doar un prilej de råzbunare pe criminal.Deosebit de interesantå este aici cecitatea, ca element definitoriu înreprezentarea mor¡ilor: „... Se îndrepta spre el! Cuprins de spaimå, filosofultrase în jurul såu un cerc. Apoi începu så citeascå rugåciuni, cu multå greutate,¿i så rosteascå descântece învå¡ate de la un cålugår care în toatå via¡a lui avusesede-a face cu vråjitoare ¿i duhuri necurate. Moarta se opri chiar la margineacercului, dar se vedea bine cå nu are putere så på¿eascå dincolo de margineaceea; acum era vânåtå la fa¡å, ca orice om mort de câteva zile. Homa nuîndråznea s-o priveascå. Era îngrozitoare la vedere... Deodatå moarta începuså clån¡åne din din¡i ¿i î¿i cåscå ochii stin¿i. Dar nu zåri nimic ¿i atunci, cuprinsåde o mânie oarbå, care se zugråvi pe fa¡a ei tremuråtoare, se întoarse în altåparte ¿i desfåcându-¿i iar bra¡ele, cuprinse cu ele fiecare stâlp al bisericii,fiecare ie¿iturå, nådåjduind så-l prindå pe Homa. ¥n cele din urmå se oprilocului, amenin¡å cu degetul ¿i se culcå înapoi în co¿ciugul ei. Dar filosofulnu-¿i putea veni în fire ¿i arunca priviri pline de spaimå spre låca¿ul îngust alstrigoaicei. Deodatå, co¿ciugul se clinti din loc ¿i porni så zboare, ¿uierândprin toatå biserica, spintecând våzduhul în toate pår¡ile. Homa îl vedea aproapedeasupra capului såu, dar în acela¿i timp î¿i dådea seama cå nu poate atingelocul încercuit ¿i rostea cu ¿i mai mult foc descântecele. Co¿ciugul se trântiapoi cu zgomot în mijlocul bisericii ¿i råmase nemi¿cat. Trupul neînsufle¡it alfetei se ivi iar dintr-însul, vânåt-verde. Dar în aceea¿i clipå råsunå în depårtarecântatul coco¿ului ¿i moarta se låså iar în sicriu ¿i pråbu¿i capacul deasupraei...“. Practicile apotropaice utilizate de tânår, ¿i care, în condi¡iile performåriilor pe fondul credin¡ei în efectul pozitiv al lor, sunt în primul rând tragereacercului magic (al cårui efect benefic este subliniat în ambele atacuri alevråjitoarei), descântecele ¿i cititul ritual. Dar nici una din ele nu este suficientå


pentru a bloca descårcarea negativå de putere a vråjitoarei, ¿i numai cântatulcoco¿ilor este cel care pune capåt reprizei de teroare. ¥n seara urmåtoareseminaristul î¿i face mai mult curaj, continuând så creadå, pentru a treia oarå,cå este victima unei iluzionåri. Lipsa credin¡ei la un apåråtor tradi¡ional alacesteia (în calitate de viitor preot) este sanc¡ionatå drastic: „«– Ei, minunå¡iaasta n-o så må mai minuneze ¿i-n seara asta, rosti dânsul cu voce tare. Primaoarå, nu zic, m-am speriat!... A¿a e, zåu! Numai prima oarå te cam bagå-nsperie¡i una ca asta! Pe urmå înså nu te mai temi! Nu te mai temi de loc!»Apoi se urcå repede în stranå, trase în jurul lui un cerc, rosti câteva descântece¿i porni så citeascå cu glas tare, hotårât så nu-¿i mai înal¡e privirile de pe carte¿i så nu ia nimic în seamå. Citi a¿a vreme cam de un ceas ¿i sim¡i cå-l råzbe¿teoboseala ¿i-l podide¿te ¿i tusea. Atunci scoase din buzunar punga cu tutun(este vorba de un gest de impietate, de profanare a låca¿ului Domnului, carea fost inten¡ionat ¿i în prima searå, care este o marcå a ispitei la care era supuseroul – n. n. A.O.), dar înainte de a duce praful la nas, aruncå o cåutåturåsfioaså înspre sicriu. ªi deodatå inima i se opri de a mai bate! Moarta såteaacolo, în fa¡a lui, chiar pe marginea cercului ¿i-l privea ¡intå cu ochii ei stin¿i,înverzi¡i. Bursacul se cutremurå ¿i un fior de ghea¡å îi stråbåtu mådularele. ¥¿iplecå repede privirile asupra cår¡ii sfinte ¿i începu iar så citeascå rugåciuni ¿idescântece, mai tare ca înainte, dar auzi limpede cum moarta clån¡åne dindin¡i ¿i î¿i desface bra¡ele cåutând så-l apuce în strânsoarea lor. Atunci privisfios cu coada ochiului ¿i våzu cå strigoiul nu-l poate ajunge pe locul undeståtea el; pesemne cå nu putea så-l zåreascå... Deodatå, moarta scoase un felde mârâit înåbu¿it ¿i porni apoi så rosteascå vorbe înspåimântåtoare, cu buzeleei lipsite de via¡å; ¿i vorbele acelea bolboroseau hârâit, ca smoala care då înclocot. Ce voiau så zicå – asta nu ¿tia s-o tålmåceascå, dar sim¡ea în ele cevaplin de groazå. ªi filosoful înnebunit de spaimå în¡elese cå roste¿te descântece“.¥n acest moment se produce o a doua secven¡å a întrecerii puterilor celor doiexponen¡i. Credin¡a seminaristului este puså ¿i mai mult la încercare, ¿iînver¿unarea cu care î¿i roste¿te descântecele nu are sor¡i de izbândå decât încontextul vestirii zorilor de cåtre cântatul coco¿ilor: „De pe urma vorbelor ei,un suflu de vânt se stârni în bisericå ¿i se auzi un fo¿net de aripi fårå numår...Aripi nevåzute izbeau geamurile bisericii ¿i cercevelele lor de fier, gheareputernice scrijeleau fierul cu scâr¡âitul påtrunzåtor... Pårea cå o puterenemåsuratå cåuta så spargå u¿a ¿i så dea nåvalå înåuntru. Inima filosofuluibåtea så se spargå. Cu ochii închi¿i ¿i pleoapele strânse tare, rostea fårå så seopreascå descântece ¿i rugåciuni. ¥n cele din urmå se auzi un ¿uierat îndepårtare: era cântecul coco¿ului din sat. Omul se opri din citit, sleit de puteri


¿i î¿i mai trase sufletul...“ Dupå primele douå confruntåri se putea observacå ¿ansele tânårului erau minime (salvarea îi venise din afarå; fårå så maipunem la socotealå augmentarea groazei, al cårei semn exterior era pårulcare-i albise). Noaptea a treia era, evident, hotårâtoare, ¿i sosirea ei eraînso¡itå de semne prevestitoare ale descårcårii de for¡e nefaste asupra localitå¡iirespective: „... Noaptea era de spaimå: în depårtare urlau lupii aduna¡i în haitå¿i pânå ¿i låtratul câinilor avea ceva înspåimântåtor. «– Parcå n-ar fi un lup,ci altceva...»“ ¥ntâlnirea finalå reprezintå o culminare a furiei vråjitoarei ¿i aneputin¡ei seminaristului de a ¡ine piept alaiului demonic: „Dar deodatå...,în lini¿tea bisericii..., capacul de fier al co¿ciugului plesni cu zgomot ¿imoarta se ridicå! Aråta ¿i mai înspåimântåtor decât prima oarå. Din¡ii îiclån¡åneau cu putere, buzele începurå så i se schimonoseascå ¿i descânteceînfrico¿åtoare pornirå o datå cu ¡ipete neomene¿ti... Un vârtej nebun se stârniîn bisericå. Icoanele se pråbu¿irå la påmânt ¿i geamurile sparte cåzurå josîn mii de ¡åndåri. Apoi u¿a ie¿i din ¡â¡âni ¿i o mul¡ime fårå numår de pocitaniiînfioråtoare nåvålirå în låca¿ul domnului. Fâlfâitul înfioråtor al aripilor lor¿i scrijelitul ghearelor umplu toatå biserica. Hoarda asta zbura ¿i cotrobåiapretutindeni, cåutându-l pe filosof. Pânå ¿i cel de pe urmå abur de båuturåse risipi din capul lui Homa. ¥¿i fåcu cruce ¿i spunea rugåciuni la întâmplare.Dar în acela¿i timp auzea cum se fråmântå în jurul lui necuratul, mai-maiså-l atingå cu capetele aripilor ¿i ale cozii sale scârboase. De privit, n-aveaîndråznealå så priveascå pocitaniile; vedea numai o aråtare uria¿å, de-alungul unui perete întreg, cu pårul încâlcit care o acoperea ca o pådure; prinpânza de pår sticleau doi ochi îngrozitori de sub sprâncenele ridicate pu¡inîn sus. Deasupra dihaniei, în aer, se ¡inea ceva ca o bå¿icå uria¿å cu mii decle¿ti ¿i ace de scorpion, råsfirate în toate pår¡ile. Bucå¡i de påmânt negruatârnau de cle¿ti ¿i toate astea cåtau ¡intå spre el, bâjbâiau dupå el, dar nuputeau så-l vadå, înconjurat cum era de cercul lui magic. «– Aduce¡i-lpe Vii1! Merge¡i de-l aduce¡i pe Vii!» råsunarå într-un târziu vorbelemoartei... ªi deodatå o mare lini¿te învålui biserica; doar în depårtare seauzirå urlete de lupi ¿i curând dupå aceea, pa¿i grei råsunarå în låca¿ul sfânt;Homa privi cu coada ochiului ¿i våzu cå dihåniile aduc cu ele un omule¡vânjos ¿i greoi la mi¿cåri, plin de sus pânå jos de påmânt negru. Mâinile ¿ipicioarele lui, acoperite ¿i ele de påmânt, ie¿eau la ivealå aidoma unorrådåcini tari ¿i vânjoase. Cålca greu, împiedicându-se mereu. Pleoapele luilungi atârnau pânå la påmânt. Homa våzu îngrozit cå fa¡a omule¡ului era de

1 ¥ntr-o notå, scriitorul spune: „Vii este o plåsmuire uria¿å a imagina¡iei poporului. Acestae numele pe care malorossienii îl dau mai-marelui spiridu¿ilor“ (Gogol, 1966, 181).


fier. Dihaniile îl aduserå de subsuori, pânå la locul unde ståtea Homa.« – Ridica¡i-mi pleoapele: nu våd nimic!» rosti Vii cu un glas ce venea parcåde sub påmânt. ªi atunci toatå droaia de pocitanii se repezi så-i ridicepleoapele. «Nu te uita», îi ¿opti o voce låuntricå filosofului. Dar omul nu seputu ståpâni ¿i... privi. «– Iatå-l!!!» strigå deodatå Vii, aråtându-l cu degetulsåu de fier!... ¿i toate spurcåciunile, câte erau acolo, tåbårârå asuprafilosofului. Acesta se pråvåli gråmadå la påmânt ¿i în aceea¿i clipå î¿i dåduduhul de spaimå. Tot atunci se auzi ¿i cântecul coco¿ului. Era al doilea; pecel dintâi nu-l bågaserå de seamå duhurile. Speriate, se nåpustirå care cumputurå spre ferestre ¿i u¿å, ca så iaså cât mai degrabå afarå, dar pânå aicile-a fost: au råmas încremenite chiar acolo, în u¿å ¿i în ferestre. Preotul,care venise tocmai la bisericå, råmase locului când våzu o astfel de spurcarea sfântului låca¿ ¿i nu îndråzni så citeascå într-însul slujba de îngropåciune.ªi biserica råmase pe vecii vecilor cu pocitaniile necurate împietrite înferestre ¿i în u¿å; în jurul ei crescu o pådure sålbaticå, rådåcini, buruieni,måråcini¿, ¿i aståzi nimeni n-ar mai putea gåsi drumul spre ea...“(Gogol, 1966, 210-222). ¥n final, lipsa de fermitate a credin¡ei, alåturi deîncålcarea preceptelor esen¡iale impuse de tradi¡ie (seminaristul a nesocotitpânå ¿i glasul ce-l avertiza så nu se uite la aråtårile ce-l agresau; så nu uitåmcå råspunsul la provocårile demonilor, fie cå erau auditive sau vizuale, erao condi¡ie indispensabilå ce trebuia îndeplinitå în timpul veghei rituale, dar¿i, în general, în timpul întâlnirii cu demonii) i-au adus eroului un sfâr¿ittragic. ªi, ca så încheiem cu cuvintele pe care le rostea în finalul povestiriiunul din personaje, „eu ¿tiu de ce a murit: pentru cå i-a fost teamå. De nus-ar fi speriat, vråjitoarea n-ar fi putut så-i vie de hac“.


7. Spiridu¿ulSpiridu¿ulSpiridu¿ulSpiridu¿ulSpiridu¿ul

Din ou de drac, pui de drac iese.Ban gåsit, ban vråjit.Banul este ochiul dracului.

proverbe române¿ti

... ¥n sfâr¿it, a coborât vråjitorul ªotropa, un båtrâior vesel, sfrijitca un zbârciog, chiomb de un ochi ¿i cu luna plinå a cheliei în cap.ºinea vergelu¿a de alun în mânå, cosorul de argint înfipt în brâulverde, iar în sticlu¡a cu spiridu¿, påstrat în apå, ca o påpu¿icå, câtun dop de plutå, care, când se da la fund, când se urca la gât, dupåcum avea nevoie ståpânu-su (...). Vraciul î¿i mi¿cå buzele într-unsoi de ¿oaptå, neîn¡eleaså de urechile omului, un fel de freamåt u¿or,schimbat în adiere de ¿uier.

Voiculescu-2, 167

Duhuri-ajutoare de tipul spiridu¿ilor-dråcu¿ori, adesea luând înfå¡i¿areaunui pui de gåinå, sunt situate în totalitate în sfera maleficului, prin origine(ei fiind ob¡inu¡i în urma unor practici mai pu¡in „ortodoxe“, dintr-un ouclocit dupå o practicå specificå), dar ¿i prin ac¡iune: neavând de lucru, sauchiar din plåcere, produc necazuri posesorilor. Chiar atunci când, pentruace¿tia, ac¡ioneazå benefic, se realizeazå în acela¿i timp o pierdere –surplusul ob¡inut de proprietar prin aportul lor are la bazå o lipså apårutå înaltå parte (de la al¡i gospodari ei furå mana, lapte, cereale, bani etc.). Otråsåturå importantå a acestei categorii este cå ei nu sunt lega¡i de caså, cide proprietar, neavând nici o tangen¡å cu stråmo¿ii, ei apårând cumva ca oalternativå a acestora, ce nu presupune respectarea cultului familiei (chiarcea mai frecventå modalitate de ob¡inere a lor este aceea de a vindenecuratului un suflet – al posesorului sau al unui alt membru al familiei):„Spiridu¿ii sunt, dupå credin¡a poporului nostru, ni¿te dråcu¿ori mici, pecare îi au cu ele unele babe ¿i vråjitoare, ¿i se servesc de ei la facerea vråjilor.Cu spiridu¿ul se fac toate farmecele, se aduc cålare ibovnicii la iubitele lor¿i se tåmåduiesc boalele. Mai demult toate babele aveau pe spiridu¿i; azimai rar îi au“ (Ciau¿anu, 227).

¥n California, a visa constituie calea cea mai obi¿nuitå urmatå de ¿amanpentru a-¿i dobândi puterea magicå. Spiritul în cauzå se înfå¡i¿eazå înaintea¿amanului în visele lui, iar legåtura stabilitå astfel între ei constituie izvorul


¿i temeiul puterii sale. Spiritul acesta devine spiritul lui påzitor, personal(Propp, 231-232). La indienii athabascas din Canada, medicina impune cao condi¡ie sine qua non ob¡inerea ¿i utilizarea unui spirit protector sau aunui animal tåmåduitor. De la vârsta de cinci ani, viitorul ¿aman este supusunei încercåri de post oniric. Låsat så flåmânzeascå, el ajunge la o stare deincon¿tien¡å halucinatorie. Cea dintâi imagine care se înfå¡i¿eazå spirituluicopilului adormit devine spiritul såu protector, care nu-l va påråsi niciodatå.¥n cazul în care dobândirea auxiliarului se face printr-o cålåtorie în lumeacealaltå, doritorul trebuie så dispunå de o serie de informa¡ii indispensabileunei cålåtorii reu¿ite. Magicianul ¿tie unde au spiritele såla¿, cunoa¿te limbalor ¿i riturile prin care så le abordeze. Adesea se presupune cå magicianulare un spirit, considerat a fi mama, tatål sau un alt stråmo¿ al såu. ¥n ºaraGalilor se crede cå familiile care monopolizeazå artele înrudite cu magiadescind din unirea unui bårbat cu o zânå. Vracii algonquini, cei irochezisau cherokee – sau cei ai pieilor ro¿ii în general – au un manitu-animal,cum spun triburile odjibway; tot a¿a, în unele insule din Melanezia,magicienii au ca slujitori ¿erpi sau rechini. Ca regulå generalå, în asemeneacazuri, puterea magicianului ¡ine de raporturile sale cu animalele. De laanimalul asociat î¿i trage el puterea, ¿i acesta este cel care îi dezvåluieformulele ¿i riturile magice (Mauss-Hubert, 1996, 47, 49). Prin analogie,prezen¡a unui astfel de duh protector, care oferå ajutorul posesorului,dispunând de cuno¿tin¡e supra-umane, poate fi remarcatå nu numai lavråjitori sau vraci. Orice tip de ini¡iere, de acces la anumite cuno¿tin¡e sacrepresupune o legåturå neîntreruptå cu exponen¡ii lumii celeilalte, din care sealimenteazå cu cuno¿tin¡ele necesare cei ale¿i. Despre cålu¿ari se credea,de asemenea, cå ar poseda un astfel de spirit ajutåtor: „Våtaful se spunea cåare speritu¿, încât nu-l întrecea nimenea“ (Fochi, 39).

7.1. Spiridu¿ul trimis în sprijinul vråjitorului. Dracul

¥n unele credin¡e apare clar conturatå ideea cå spiridu¿ul nu este altcevadecât un drac, afiliat vråjitorului care a încheiat pactul demonic. Prin tradi¡ie,Biserica include toate tipurile de duhuri, cu un demonism mai mult sau maipu¡in accentuat, în categoria diavolilor. Este u¿or de în¡eles cå existen¡acolaborårii dintre vråjitori ¿i diavoli, întemeiatå pe pactul încheiat între celedouå pår¡i, trebuia så se soldeze cu transmiterea cåtre cei din urmå a unorspioni – unelte viclene, care, prin puterea pe care le-o pot oferi doritorilor,îi împing sigur pe calea pieirii (de¿i, în accep¡ia cre¿tinå, singurå încheiereapactului este suficientå pentru a asigura decåderea cuiva): „Românii spun


cå vråjitoarele sunt femei care ¡in pe dracu, în caså, închis într-o ulcicå; îlhrånesc ¿i adapå, noaptea“ (Fochi, 6). Cå este vorba de diavol, ne putem daseama dupå unele descrieri ale duhului: „... Mo¿ul ei l-a våzut, ca un båie¡el¿i cu ciubuc în gurå. ¥n toatå ziua îi ducea femeia ceva acoperit în strachinå¿i punea la horn“ (Niculi¡å-Voronca, 467). Prin accesul pe care-l are în lumeacealaltå, un astfel de demon constituie un ajutor nepre¡uit pentru vråjitor,care dobânde¿te astfel puteri sporite pentru punerea în practicå a farmecelorrealizate: „Spiridu¿ul e un dråcu¿or sau întruparea lui într-o vietate våzutåsau nevåzutå, care aduce toate noroacele de pe lume omului pe lângå care eaciuat. Dråcu¿orul acesta e dat de diavol unui om, care a fåcut legåmânt cunecuratul pentru o vreme anumitå, în schimbul unei închinåri sau dåruiri desine dupå moarte. De obicei vråjitorii ¿i mai ales babele vråjitoare se servescde ace¿ti spiridu¿i la farmecele ¿i vråjile lor“ (Olinescu, 420). Uneori apareclar men¡ionatå vânzarea sufletului cåtre diavol, ca o condi¡ie esen¡ialå aparafårii pactului: „Pentru a poseda aceastå putere, ele [vråjitoarele] ¿i-auvândut sufletul Necuratului ¿i în schimb a cåpåtat fiecare câte un spiritu¿,care i se supune întru toate ¿i le împline¿te orice dorin¡å“ (Marian-4, 1878, 39).Uneori, prezen¡a spiridu¿ilor într-o anumitå gospodårie este dictatå de oanumitå afinitate ce se stabile¿te între gazdå ¿i musafir. Ru¿ii cred cå dracilorle place så locuiascå în casele vråjitoarelor. Iatå ce spune o povestirepopularå: „La o vråjitoare dracii tråiau sub podeaua casei ¿i cu ajutorul lorfemeia ¿tia ¿i fåcea tot. Odatå la ea a venit un båtrân ca så întrebe unde såcaute banii care i-au dispårut acum câteva zile din caså. Vråjitoarea l-acondus afarå din caså, a deschis pivni¡a ¿i a întrebat: «Hei, voi, ce så-i spunbåtrânului?» Dracii au învå¡at-o ce så spunå: «Banii båtrânului i-a mâncatvi¡elul, dar tu spune-i cå i-a luat cutare femeie. De durere ¿i de ru¿ine femeiase va spânzura ¿i va fi a noastrå.» Vråjitoarea a¿a i-a ¿i spus båtrânului,cum au învå¡at-o dracii, dar, din fericire, båtrânul a auzit toatå discu¡iavråjitoarei cu dracii, cum ståtea el lângå pere¡ii casei ¿i, când a ajuns acaså,a tåiat vi¡elul ¿i a gåsit banii“ (Dal’-2, 170). Alteori, spiridu¿ul apare înpostura unui intermediar între om ¿i demoni, constituind un fel dematerializare, de exteriorizare a puterii demonice într-un robot minuscul:„spiridu¿ul este un dråcu¿or mic ce-l au unele babe ¿i unii vråjitori, cu carese servesc în såvâr¿irea farmecelor. Spiridu¿ul e un fel de slugå a unui drac,ce are în ståpânire pe baba ori vråjitoarea care face farmecele. Spiridu¿ul edat unor vråjitori pe un anumit timp; unii au spiridu¿ pentru toatå via¡a lor¿i ace¿tia la moartea lor se chinuiesc mult de tot“ (Zanne, VII, 192). Vedemdeci cå prezen¡a spiridu¿ului are ¿i multe laturi neplåcute pentru posesor.


Nu este vorba numai de pierderea sufletului ¿i, deci, de asigurarea unui locve¿nic deosebit de neplåcut. Chinurile de pe patul mor¡ii sunt nesemnificativeîn raport cu perpetuarea la nesfâr¿it a maleficiilor spiridu¿ului însu¿i sau acondi¡iei tragice a vråjitorului: „Dacå nu-l då nimånui când moare omul,råmâne la caså ¿i face tåråboi, al¡ii spun cå-l scoate pe om din mormânt ¿i-lpoartå ca strigoi“ (Niculi¡å-Voronca, 468).

A¿a cum spuneau ¿i teoreticienii Bisericii, spiridu¿ul este cel carerealizeazå toate maleficiile vråjitoarei, este cel care se luptå chiar cu demoniibolii, alteori cu dracii, pentru a ob¡ine rezultatul dorit: „Cu spiridu¿ul se factoate farmecele, se aduc cålare pe pråjini ibovnicii la drågu¡ele lor, se omoaråursitele ibovnicilor cu drågu¡e, se ia mana vitelor, se mulge lapte din inimacarului, se tåmåduiesc boalele etc. Când un bolnav e chinuit de necuratul,numai cu ajutorul spiridu¿ului îl po¡i scåpa. Vråjitorul pune atunci laîncercare spiridu¿ul såu ¿i dacå dracul ce chinuie¿te pe bolnav e mai slabdecât spiridu¿ul, acesta îi fågåduie¿te însånåto¿irea ¿i alungarea necuratuluidin cel bolnav; dacå înså spiridu¿ul e mai slab ca necuratul ce chinuie¿te pebolnav, atunci acesta nu fågåduie¿te bolnavului însånåto¿ire ¿i fuge de el,cåci se teme så nu supere pe necuratul din bolnav“ (idem). Ascendentuldiabolic al spiridu¿ului este surprins nu numai de faptele lui. ºinerea luisub control se face numai prin respectarea unui ritual deosebit, cum estecel al angrenårii acestuia în mecanismul sarcinilor imposibile. Cum seîntâmplå ¿i cu al¡i demoni, dråcu¿orii pot ¿i trebuie så fie påcåli¡i, alunga¡ipentru un timp, pentru a-l elibera pe posesor de tensiunea provocatå deprezen¡a acestora. „Mititeii sunt dråcu¿orii. O femeie avea dråcu¿ori ¿itrebuia så-i dea mai departe. A vândut unei femei o vacå, dar femeia a venitla ea ¿i i-a spus: «Am cumpårat o vacå de la voi ¿i ea aleargå înapoi.» Atunciacea femeie scoate o nuia de dupå horn ¿i-o gone¿te pe vacå. Era o nuiaa¿a, cu modele. Ea trebuia så dea spiridu¿ii, ¿i ei erau pe nuia. Se zice cå nutrebuie s-o pui decât dupå horn. Trebuie så le dai mereu de lucru. Arunci încurte semin¡e de in: «Aduna¡i-le pe toate!» Sau så numere buturugile dinpådure, sau så împleteascå funii din nisip. Dacå nu le dai de lucru, fac pozne.Dacå låsai noaptea podeaua curatå, måturatå, dådeau totul peste cap, dardiminea¡a totul era la loc. Ca så scapi de ei, trebuie så duci pe câmp unobiect de valoare ¿i så le spui så-l påzeascå. Dacå-l ia cineva, dråcu¿orii seduc dupå el“ (Cerepanova, 1996, nr. 340, 89). Pentru a consfin¡i raportul defor¡e, chiar din primele clipe ale apari¡iei spiridu¿ului erau recomandatepractici cu un pronun¡at caracter apotropaic, prin care se realiza o punere lapunct a ajutorului. Este normal så întâlnim aici o serie de motive mitologice


tradi¡ionale, care se regåsesc în multe culturi. Asemeni duhurilor orientaleînchise în sticle sau în vase sofisticate, care î¿i recuno¿teau drept ståpân pecel care le aducea la luminå, eliberându-le din recipientul-temni¡å, apari¡iaspiridu¿ului mai cunoa¿te un laitmotiv: este vorba de demonismul privirii.Ca ¿i în cazul altor duhuri sau animale fabuloase, demonice (vasiliscul,balaurii etc.), existen¡a lui este legatå de principiul recluziunii sau, în celmai simplu caz, de ie¿irea dintr-o recluziune for¡atå. Uneori, pentru a devenivråjitoare, femeia trebuie så cumpere de la târg, fårå så se tocmeascå, ooalå nouå, o pânzå ¿i a¡å, iar noaptea, cu linguri noi, så aducå de la cimitir,în oalå, påmânt; oala, acoperitå, ¿i legatå bine cu a¡a cumpåratå, este dusåimediat la râu; dupå care este desfåcutå: punându-¿i pe umeri pânza cu carea fost acoperitå oala, femeia trebuie så arunce în apå pu¡in nisip. Imediat,din apå vor ie¿i diverse jivine, fårå de care vråjitorul nu poate så-¿i ducå laîndeplinire farmecele. Primul om care este zårit de demon este condamnatla o legåturå eternå cu acesta (astfel trebuie så în¡elegem ¿i practicile dealungare a spiridu¿ului, atunci când vråjitorul nu mai avea nevoie de el saunu mai putea så-i tolereze prezen¡a). El trebuia så ¿tie cine era ståpânul,trebuia så i se inducå respectul cuvenit, pentru a asculta permanent decuvântul lui: „Dracul acela zice cå-i tare bun la caså ¿i dacå ¿tii cum så-ldepårtezi, dintâi când îl sco¡i, nu e¿ti al lui. Când iese, atunci îndatå så-izici: «Tu n-ai treabå la sufletul meu ¿i la mine, de mine n-ai så te apropii.Eu pe tine te-am scos ca så-i aduci cutare ¿i cutare lucru» ¿i el numaidecâtaceea face, ce-i zici. Da’ o femeie n-a ¿tiut ce så vorbeascå ¿i el cum a ie¿ita zis: «Tu e¿ti mama mea» ¿i s-a pus la piept s-o sugå, ¿i tot a supt-o pânå amurit“ (Niculi¡å-Voronca, 469).

7.2. Spiridu¿ul fabricat. Oul malefic

Magia, receptatå ca o desfå¿urare de for¡e din partea vråjitorilor-cunoscåtori, dispunea de mijloacele necesare pentru atingerea tuturorobiectivelor vizate de magician. Când acesta avea nevoie de fiin¡e vii,ajutoare indispensabile pentru punerea în practicå a farmecelor sale, el lefabrica la fel ca vechii egipteni, când le confec¡ionau pentru spiritele mor¡ilorlor. Astfel kheriheb-ul ¿i magicianul Webaoner realizeazå un crocodil,Neferkeptah – o corabie cu echipaj, iar etiopianul Horus, fiul Negresei,asemeni lui Horus egipteanul, fiul lui Paneshe, un jil¡ cu lictori care puteaså se înal¡e în våzduh ¿i så parcurgå drumul de la Weset în capitala etiopianåîn ¿ase ore... (Lexa, 136). Existå situa¡ii când acest ajutor demonic nupresupune existen¡a spiridu¿ului-homunculus ca atare, ci înzestrarea unui


obiect cu valen¡e magice. Pentru a avea noroc la vânåtoare se proceda tot laun fel de încheiere a unui pact cu demonul; ca ¿i în situa¡iile tradi¡ionale, peprim plan trecea proferarea de injurii, blasfemierea însemnelor cre¿tine: „Celce se då dracului se duce în ziua de Pa¿ti, înainte de a toca ¿i a mai fi cinevala bisericå ¿i a¿teaptå pânå se strâng oamenii. Când zice preotul «Hristos aînviat!», el zice «Vânat prind». Apoi, luând nafurå, se duce în pådure, la unpåducel, unde, crestându-l cu cu¡itul, vârå nafura acolo. Ocole¿te pådureacålare pe pu¿cå, pânå ce flåmânze¿te, adecå întorcându-se tot de unde apornit. ¥ntinde pu¿ca ¿i cautå pe ¡el. Atunci vede un båie¡el, care strigå sånu dea. El înså trage de o¡el ¿i-l împu¿cå. Acel båie¡el [se] zice cå este chipullui Cristos. Orice vânat va fi în acea pådure, îl ucide, înså se zice cå nu ¡ineacel vânat decât o zi. Când moare acel om, îl supårå råu animalele sålbatice“(Mu¿lea-Bârlea, 173). Un astfel de procedeu este întâlnit ¿i când este vorbade utilizarea oului demonic. Acesta trebuie clocit înainte de Pa¿te, iar înDuminica Mare, oamenii care încercau ob¡inerea lui mergeau cu el labisericå. Atunci când preotul spunea: „Hristos a înviat!“, „pårintele adoptiv“trebuia så spunå înceti¿or, de trei ori: „ªi al meu a înviat!“. La scurt timpspiridu¿ul ie¿ea din ou.

Ca o regulå generalå, spiridu¿ul se ob¡ine dintr-un ou (¿i despre vasiliscse spune cå se na¿te dintr-un ou fåcut de o broascå. Din cauza crestei în formåde diademå, el era numit „împåratul ¿erpilor“ – cf. ¿i credin¡ele respectivedespre ¿erpii-balauri; Tokarev, 1991-1992, I, 218). Se cautå un ou påråsit degåinå neagrå, care este clocit de cåtre om, ¡inându-l la subsuoarå de la trei la¿ase såptåmâni, puiul care iese la luminå fiind spiridu¿ul. El trebuie ¡inut într-unvas de lut ¿i hrånit bine, cu miez de pâine ¿i nucå (var. omletå nesåratå;Olinescu, 421). ¥n ceea ce prive¿te utilizarea oului în calitate de embrionmalefic al viitorului demon, consideråm necesar så amintim o serie de credin¡ecare eviden¡iazå legåtura oului cu lumea mor¡ilor, a duhurilor. A¿a cum amvåzut, în cazul în care se dorea contactarea unor exponen¡i ai lumii celeilalte(duhul casei domovoi, duhul pådurii le¿ii – la ru¿i etc.), erau indispensabileofrande tradi¡ionale, un element firesc al schimbului ce se realiza între oameni¿i demoni. Dat fiind numårul mare de legende care considerå cå duhurile (alecasei, ale apelor, ale pådurilor etc.) sunt, de fapt, duhuri ale mor¡ilor, stråmo¿ifa¿ti sau demoniza¡i, prezen¡a oului-ofrandå nu este deloc surprinzåtoare. ¥ntr-olegendå ruså, un vânåtor care a înnoptat în pådure l-a îmbunat pe duhul påduriicu ajutorul unui ou (Pomeran¡eva, 1985, 192). ¥n acest sens, credin¡elepopulare care fac din ou (malefic sau nu) un instrument sigur pentru realizareaactelor magice sunt o completare perfectå a reprezentårilor anterioare.


La ucraineni, de exemplu, oul-stârpiturå este semn al apropiatei mor¡i a uneipersoane. Mai mult, oul din care trebuie så iaså spiridu¿ul trebuie så fie unscu cenu¿å din oase de mort, iar în timpul „clocirii“ rituale femeia trebuie såstea pe sobå, în casa pustie. Tot ucrainenii spun cå diavolul poate fi våzutprintr-o gåuricå fåcutå într-un ou ro¿u (sau printr-un cep din scândura pentrusicriu – spun croa¡ii). ¥ntr-un basm rus aflåm cå moartea, aici identificatå cusufletul unui personaj demonic terifiant, Ko¿cei fårå de moarte, se aflå într-unou bine tåinuit (Afanasiev, 1957, 464). ¥n mod asemånåtor, oul-via¡å, sufletal ¿amanilor, apare ¿i în mitologii diferite: „ªamanii se nasc håt departe, înNord, acolo unde e leagånul tuturor bolilor. Acolo se înal¡å un zad, pe alecårui ramuri se aflå cuiburi la diferite înål¡imi. Cei mai de seamå ¿amani senasc în vârful arborelui, cei de mijloc – pe ramurile din mijloc, iar cei maimårun¡i, pe ramurile de jos. Se spune cå o pasåre mare cu aripi de o¡el seodihne¿te în copac... Se opre¿te într-un cuib ¿i-¿i depune acolo oul. Seamånåcu o acvilå. Apoi pasårea cloce¿te. Câteodatå, când trebuie så se nascå un¿aman, clocirea dureazå trei ani. Pentru un ¿aman modest e de ajuns un an“(Mercier, 64). Pentru a reveni la mitologiile europene, amintim credin¡a carespune cå vråjitoarele germane puteau fi recunoscute în bisericå dacå era ¡inutîn buzunar primul ou al unei gåini negre (Sum¡ov, 1891, 23). ¥n Germania sespune cå elfii, vråjitoarele etc. cålåtoresc în lumea cealaltå pe coji de ouå(Afanasiev, 1869, III, 281; reprezentåri asemånåtoare a se vedea ¿i la sârbi).Lângå icoane nu trebuie påstrate ouå încondeiate (goale), pentru ca nu cumvaîn ele så se adåposteascå demonii (Sum¡ov, 1890, 86). Romanii spårgeau peloc cochiliile cojilor de ouå ¿i ale melcilor pe care îi mâncau pentru a-¿iîmpiedica du¿manii så le foloseascå în scopuri magice (Frazer, 1980, II,142-143). Dar, în virtutea ambivalen¡ei tradi¡ionale, ouåle dispuneau ¿i devalen¡e faste: la germani multe credin¡e sunt legate de ouåle fåcute în JoiaMare sau în Vinerea Mare. Ele erau folosite ca protec¡ie împotriva fulgerelor,a vråjilor ¿i de aceea erau puse în grinda casei ¿i în primul snop (Filimonovna,1977, 152). ¥n Basarabia se ia o coajå de ou, se pune în ea tot felul de semin¡e,zicând: „Când se va lua mana câmpului, atunci så o ia pe a vacii“. Oul seîngroapå în ocol, înfigându-se în el un bå¡ de alun, în inima cåruia s-a înfiptun ac, zicându-se: „Când va trece frânghia corabiei prin urechile acului, atunciså ia mana“ (Pavelescu, 1944, 41).

Oul-stârpiturå era utilizat în magie, nu numai pentru ob¡inereaauxiliarului. „Se opre¿te în ziua de Pa¿ti un ou ro¿u, se acoperå cu o fâ¿ie decearå pe la mijloc, ca så se poatå lega, ¿i apoi se atârnå în cui, în caså, ¿i la unan, la celålalt Pa¿ti, se sparge; dacå se gåse¿te cu viermi, cel ce l-a pus nu va


fi om norocos; dacå nu va avea viermi, va fi cu noroc. Al¡ii påstreazå oulacesta patruzeci de zile ¿i dacå în acest råstimp nu se împu¡e¿te, e semn cå celce l-a påstrat este norocos“ (Pamfile-1, 1916, 71). Pe lângå spiridu¿ulreprezentat de viermii apåru¡i în oul astfel clocit, un ou de rândunicå (så nuuitåm imaginea acestei påsåri într-o serie de legende populare, în care aparecu tråsåturile caracteristice duhului casei – de agent al norocului, al bogå¡iei)poate deveni un magnet care atrage fårå gre¿ banii în punga posesorului: „Dacåvrei så ai bani neîntrerupt în tot cursul anului, så iei un ou de rândunicå ¿i så-lfierbi pânå se va råsfierbe, ¿i apoi så-l pui iarå¿i în cuib între celelalte ouå,însemnându-l cu ceva, iar dupå zece sau unsprezece zile, cât timp l-a clocitpasårea ¿i l-a fåcut iarå¿i moale, el îl va ciocni ¿i tu, luându-l atunci ¿istricându-l, vei gåsi în el la mijloc ceva måri¿or ca o jumåtate de unghie de ladegetul cel mic, tare ca bucata de os. Aceasta de o vei lua ¿i o vei purta înpungå se vor ¡ine paralele de tine“ (idem, 91). Farmecele utilizeazå ¿i ele astfelde ouå malefice. Ucrainenii spun cå femeia care nu vrea så aibå copii lua unastfel de ou, îl golea de con¡inut ¿i punea în el o parte din sângele ei menstrual¿i-l îngropa sub maså, în caså. Peste nouå zile trebuia så dezgroape oul, încare va gåsi tot atâ¡ia viermi cu capetele negre, câ¡i copii ar fi avut în via¡å.Dacå se råzgânde¿te ¿i aruncå oul acesta plin de viermi în apå, atunci gestulei nu va avea nici o semnifica¡ie maleficå, dar, dacå aruncå oul în foc, atuncifarmecul se va îndeplini, ea nu va avea niciodatå copii, dar, dupå moarte, sespune, sufletul ei va ajunge în iad. ¥n mod asemånåtor, tot cu ajutorul unuiastfel de ou malefic se realiza trimiterea farmecelor. ¥ntr-o povestire sârbå searatå cum s-a descurcat un om atacat de maleficiile vråjitorilor. Ajungând elcålare la un han, a avut surpriza neplåcutå de a-¿i pierde calul, care a cåzutimediat mort. Omul ¿i-a dat seama cå fusese deocheat de unul din cålåtorii dela han ¿i a vrut så se råzbune pe acesta. A cerut un ou, a scris ceva pe el ¿i l-aaruncat în sobå, peste cårbunii aprin¿i. Imediat oul a pocnit, în acela¿i timpplesnind ¿i ochiul nefast al deochetorului (Radenkovici, 35). Dar, de cele maimulte ori, misiunea maleficå a oului-auxiliar se limita la concepereaspiridu¿ului. Pentru aceasta, se lua un ou fårå coajå, se såpa o groapå la col¡uldinspre råsårit al casei du¿manului ¿i, cu cuvintele „¿arpe, ¿arpe, ia pårul ¿isufletul meu“, se spårgea oul. ¥n cazul în care spiridu¿ul-materializare afarmecelor, era trimis în misiune, se credea cå el ac¡iona având o înfå¡i¿arezoomorfå: „Când î¡i trimite cineva pe necuratul, de se preface în ¿oarec ¿i-¡ialeargå prin sân, te munce¿te prin somn, te treze¿te, se face uli ¿i se suie peom, îl bate cu aripile, îl înådu¿å, se face mâ¡å ¿i miaunå, se pune pe piept, såiei sare sfin¡itå ¿i så presuri pe amândouå pragurile la lunå nouå, cå el atunci


are putere, la ceas de noapte. Iar dacå pui sare, nu poate intra de puterea luiDumnezeu“; „La un om venea a¿a ca o mâ¡å, pe un ochi stricat de fereastrå ¿ii se a¿eza pe piept rece, de-l înådu¿a“ (Niculi¡å-Voronca, 470). Remediulîmpotriva unor astfel de demoni care tulburau echilibrul în gospodårie (deregulå, produceau co¿mare, insomnii, somn agitat, zgomote concertate înîncåperi etc.), recomandat de cunoscåtori, era acesta: „Când te supårå draculîn caså, poate-i trimis de vreun du¿man, sau poate acolo e locul lui, iei ceadintâi cânepå pânå a nu fi tors din ea ¿i suce¿ti a¡a îndåråt, faci un la¡ ¿i-l puiîntr-un ungher în caså, cå el în alt loc nu ¿ede, apoi îl chemi cu descântec:

«Ivane Solimane, O caså mai frumoasåTu aice nu ¿edea, ªi-o femeie jidancåDa’ vinå la mine, De jidan råmaså.»Cå eu ¡ie ¡i-oi da

A doua zi mergi ¿i tragi de sfoarå ¿i de e u¿oarå, nu l-ai prins. Atuncipui în alt ungher. Dacå n-o po¡i trage ¿i se ¡ine în loc, så ¿tii cå l-ai prins,numai cât nu-l vezi. Strângi ¿fara vålåtuc ¿i te duci de o îngropi undeva ¿izici: «Tu mie nu-mi trebuie¿ti, cå eu pentru mine nu te-am scos, dar î¡i dauo palmå de påmânt, aici så locuie¿ti ¿i så vecuie¿ti», cåci altfel se aninå deom“ (Niculi¡å-Voronca, 472).

Oul din care ie¿ea spiridu¿ul era, dupå cum am våzut ¿i din credin¡elede mai sus, unul consacrat. Fire¿te, nu orice ou dispunea de asemeneaconcentrare de putere nefastå. ¥n primul rând, era avutå în vedere consacrareanegativå a purtåtorului: animalele sau påsårile înzestrate cu aceste puterisupranaturale le foloseau nu în favoarea oamenilor, ci împotriva lor. Estevorba de caracterul demonic al acestor fiin¡e, care vor da na¿tere unor urma¿idemonici: „Oul cel mic ce-l ouå gåina la urmå, se cheamå ou påråsit, acelanu e bine de ¡inut în caså, nici de mâncat, da’ så-l arunci peste caså. Oulacela dacå îl cloce¿te cineva nouå zile subsuoarå, iese din el dracul“(Niculi¡å-Voronca, 465). La fel, nu se pun în cuibare ouåle de la gåinå carenu au fost fåcute cu ajutorul coco¿ului din gospodårie, ¿i, de asemenea,primul ¿i ultimul ou fåcut la zile mari, mai ales la Blagove¿tenie. Asemeneaouå vor da pui infirmi sau care vor prevesti nenorocire. Alteori, se spune cåpentru ob¡inerea unui spiridu¿-duh al casei este nevoie de un coco¿ carecântå a treia zi dupå ce este scos din ou. Acest coco¿ este påstrat ¿apte ani,timp în care va face un ou-stârpiturå, ce trebuie så fie cusut într-un såcule¡¿i purtat la subsuoara stângå timp de ¿ase luni. Din el va ie¿i un ¿arpe mic.¥n semn de recuno¿tin¡å pentru confortul asigurat în timpul gesta¡iei, el îiva aduce omului care l-a clocit bel¿ug în gospodårie (Demidovici, 118). ¥n


alte cazuri, stârpitura era ob¡inutå mult mai greu: coco¿ii o datå la o sutå deani fac un singur ou de acest fel; dacå o fatå îl ¡ine la subsuoarå timp de ¿asesåptåmâni, din ou va ie¿i un vasilisc... (Dal’-1, 75). Credin¡ele populare ausurprins cu lux de amånunte procedeele prin care se fåcea consacrarea(executate atât de duhuri, cât ¿i de oameni): „Noaptea, când auzi gåinilecârâind în poiatå, atunci dracul e la dânsele, le calcå ¿i oul cel påråsit e allui. Acela, cine-l cloce¿te nespålat, nepieptånat, så nu grijeascå de caså, sånu spuie rugåciuni, så nu vorbeascå cu nimenea, så nu månânce sårat; iesedin el un copila¿ mic cât degetul. ¥l pune în pene în oalå ¿i-l ¡ine; ¿i necontenittrebuie så-i deie de lucru ¿i de mâncare – darå nu sårat (...). ¥n Mihalcea sespune cå dupå ce a fost clocit nouå zile subsuoarå, så-l puie ¿i sub prag, såmai steie nouå zile, ¿i apoi iese“ (Niculi¡å-Voronca, 465). Conformprincipiilor unei mitologii care stå în întregime sub semnul destinului,îndepårtându-se astfel de demonismul abstract impus de Bisericå, spiridu¿ulob¡inut trebuia så fie menit unui domeniu de activitate. El nu era atotputernic,asemeni diavolului: „Oul cel dintâi, de la puicå neagrå, în tråistu¡å neghilitå,så-l cloce¿ti la subsuoarå, nespålatå1, despletitå sau så nu te închini, så nuvorbe¿ti cu nimeni nouå zile – ori pentru cinste, ori pentru dragoste, ori såfacå lucruri frumoase, ori pentru bogå¡ie – ¿i el iese pui. Atunci trebuie så-idai o gåinå neagrå friptå, cå, de nu-i dai, se scaldå în cofa cu apå, nu-i då pacecelui ce l-a fåcut så doarmå, face hodorog, sparge oalele. – El din gåinå neagråiese, gåinå neagrå månâncå“ (idem, 466). Am våzut cå eforturile vråjitoruluinu se limitau la perioada de gesta¡ie. ªi spiridu¿ului, ca ¿i diavolului (maiales la sabat), trebuia så i se aducå diferite jertfe (gåina neagrå) ¿i så i se asigureîn continuare un confort alimentar adecvat: „Cine are pe dracul în caså, îl¡ine în pod, sau într-o camerå deosebitå; îi då så månânce cir de måmåligå ¿ialte cele, dar mai cu seamå îi place tare laptele. Numai cât sårat så nu-i deie,Doamne fere¿te! Câteodatå trimite poate gospodina casei pe slugå, så-i deiede mâncare, ¿i sluga ca sluga, îi pune anume sare, dar ståpâna ¿tie îndatå, cå-iface dracul ¿otii. Când poate cå uitå într-o zi så-i dea de mâncat, nu face nimicalta, decât råstoarnå toate oalele ¿i toate blidele de pe poli¡å, în mijlocul casei,cu gura în jos, fårå så le strice. Dacå gospodarul din caså fumeazå lulea, îi då¿i lui. Cine îl are, trebuie så se poarte tare bine cu dânsul, cåci altfel e råu,pentru cå e legat pe via¡å ¿i pe moarte cu el“ (Niculi¡å-Voronca, 466). Pentrua-l motiva pe proprietar, bieloru¿ii spun cå spiridu¿ul se aflå într-un schimb

1 Motivul impuritå¡ii rituale este întâlnit ¿i în basme: în basmul rusesc Neumoika[Nespålatul], un soldat încheie un pact cu dracul – ¿apte ani så nu se spele, så nu sepieptene, så nu-¿i schimbe hainele, dupå aceasta soldatul va putea avea câ¡i bani va dori(la ru¿i, Afanasiev, 1957, 468).


permanent cu omul pe care îl frecventeazå. La fiecare transport adus omului,acesta trebuie så-i plåteascå demonului cum se cuvine, pentru a se bucura ¿iîn continuare de bunåvoin¡a acestuia: „Unui om dracul îi aducea bani ¿i, însemn de recuno¿tin¡å, ¡åranul trebuia så-i dea de fiecare datå omletå. Draculvine, månâncå omleta ¿i pune banii pe farfurie. Dacå este påcålit, då foc casei“(Demidovici, 107).

Cumpårarea spiridu¿ului era un mijloc suplimentar de ob¡inere ademonului ajutåtor, mult mai simplu de înfåptuit, apårut o datå cu trecerea larela¡iile de pia¡å ¿i la cre¿terea ponderii banilor în schimburile rurale. „Maide mult erau o mul¡ime de babe ce aveau spiridu¿. Spiridu¿ul în acele vremurise putea vinde. Aståzi înså spiridu¿ul se gåse¿te foarte rar. ªi acolo unde estenu-i tare ¿i voinic ca în vremile vechi. Cum babele întrebuin¡eazå spiridu¿ulîn serviciul lor, nimeni nu poate ¿ti: acesta este un secret foarte mare“(Zanne, VII, 192). Alteori, cumpårarea spiridu¿ului putea fi fåcutå de la opersoanå specializatå în aducerea pe lume a acestor dråcu¿ori, deosebit defolositori vråjitorilor: „La fiecare vråjitoare sunt draci. Care îl are, duminicaîl trimite la crâ¿må, ca så facå sfadå între oameni; luni îl trimite la iarmarocîn Cernåu¡i, så facå ¿otii, så strice nego¡ul, så aducå bani; mar¡i odihne¿te ¿itocmai miercuri e bun de lucru; de aceea miercuri, joi ¿i vineri e bine demers la vråjitoare. Vråjitoarele îl cumpårå în Storojine¡; acolo este o babåcare anume îi plode¿te ¿i în zi de târg îi aduce în oboroacå de vândut. Oameniidau câte doi pui¿ori (20 cruceri) ¿i iau ca ni¿te mâ¡i mititei, care pentru ce letrebuie“ (Niculi¡å-Voronca, 467). Cazurile în care este vorba de un numårrestrâns de demoni, care nu putea fi multiplicat la cerere, sunt reduse. ¥n acestesitua¡ii, se credea cå, pentru a intra în posesia unui dråcu¿or, el mai putea ficumpårat de la o vråjitoare båtrânå, pe moarte (Marian-4, 1878, 40).

Transferul spiridu¿ului de la o persoanå la alta era de dorit, pentru cå,într-un astfel de caz, se putea realiza ¿i eliberarea primului posesor din cerculvicios al maleficiilor ¿i intrarea sau, mai bine zis, revenirea în sfera normalului,cu deosebire înainte de moarte, pentru a-¿i putea da sufletul în lini¿te. Existauînså situa¡ii în care vråjitoarele doreau så scape de spiridu¿i cu mult înaintede a se afla pe patul de moarte, când nu mai puteau ¡ine pasul cu exigen¡eledemonice. Conform tradi¡iei, nu era u¿or lucru så-l påcåle¿ti pe duh ¿i så-lfaci pierdut. ¥n aceastå situa¡ie, o vråjitoare care vrea så scape de spiridu¿ îlpune într-un obiect pe care îl face pierdut pe drum. Cine îl gåse¿te ¿i-l ia,devine vrând-nevrând proprietarul spiridu¿ului (Marian-4, 1878, 40). Fiindo materializare a puterilor demonice ale vråjitorului, transferul spiridu¿uluicåtre un alt proprietar se realiza ca în cazul transmiterii cuno¿tin¡elor magice


ale vråjitorului: „Dracul se poate da altuia dåruind cuiva o basma sau unlucru ¿i menind în gând cå-l dai. Se poate vinde cu ni¿te mårgele sau într-opungå, dându-¡i cineva trei cruceri“ (Niculi¡å-Voronca, 468). Existå ¿i situa¡iiîn care anihilarea maleficiilor demonului se face prin simpla påcålire a acestuia(ca în cazul duhurilor-personificåri ale bolilor), evident, performerulproprietar luându-¿i toate måsurile de protec¡ie necesare: „Speritu¿ul e oputere diavoleascå, de care nu poate scåpa decât mergând cu spatele în pådure,sfredelind întors cu spatele un pom ¿i bågând speritu¿ul în sfredeliturå, dupåcare se bate un cep de lemn. Toate se fac cu mâinile la spate, fårå så vadå ceface“ (Fochi, 39).

7.3. Spiridu¿ul luminiscent. ªarpele de foc

Slavii cunosc un alt tip de ¿arpe domestic, o divinitate ignicå, ¿arpelede foc („zmeu, balaur“ – la ru¿i Ognennâi zmei, Naletnik, Letucii, la poloneziAtwór). Deosebirea dintre cele douå tipuri de ¿arpe este atât în privin¡aaspectului, cât ¿i a ac¡iunii. ªarpele de foc este un ¿arpe zburåtor, demonbenefic, protector al casei ¿i al animalelor. Spre deosebire de ¿arpele htonian– demon pasiv –, cel zburåtor este activ: el aduce bani, cereale, lapte etc.ståpânului casei, luându-le de la al¡i oameni. Tocmai aceastå ultimå tråsåturå,care îl face atât de diferit de al¡i ¿erpi, reprezintå o contaminare, o influen¡åa unui alt tip de spirite ale casei – a spiridu¿ului. Lui i se atribuie legåturacu bogå¡iile, comorile, pe care le aduce la casele pe care le patroneazå.Apari¡ia acestor spirite este atribuitå miticului episod al „cåderii îngerilor“.O parte din îngerii råzvråti¡i au råmas în våzduh – ¿erpii zburåtori (zmei,balauri, zburåtori), al¡ii au început så se târascå pe påmânt. Printre acestetârâtoare sunt ¿erpi „casnici“ – duhurile protectoare ale gospodåriei(Zelenin, 1914, 51). Alte credin¡e ruse¿ti referitoare la aceste duhuri spuncå pot fi ob¡inute dintr-un ou de coco¿ negru, care trebuie purtat în sân etc.,aceasta fiind „re¡eta“ tipicå de ob¡inere a spiridu¿ilor, dråcu¿orilor, întâlnitåla mai multe popoare. Tot la ru¿i acest tip de ¿arpe suferå ¿i o altå influen¡å,a unui personaj mitologic diferit, a zburåtorului (zmeului, incubus), de carese apropie ¿i prin faptul cå, sub forma unei pare de foc, intrå pe horn în caså(Cerepanova, 48). La ca¿ubi, spiridu¿ul mótelnik aruncå pe horn, în caseleoamenilor care ¿i-au vândut sufletul, saci cu bålegar, care se transformåmai apoi în bani. Oamenii cunoscåtori pot så-l facå pe demon så aruncecomoara pe påmânt (Sannikova, 1990, 35). Legåtura care existå între acestepersonaje este realizatå ¿i prin prezen¡a unei func¡ii comune: atrac¡ia sprelegåturi sexuale cu oamenii, personificarea dorin¡ei sexuale. Dacå ¿erpii,


mari iubitori de lapte, sunt surprin¿i sugând ugerul vacilor, nu pu¡ine suntmen¡iunile în care ei sunt întâlni¡i sugând pieptul femeilor (la români –Gorovei, 1942, 8; la bulgari – Afanasiev, 1982, 268 etc.), alåturi de existen¡alegåturilor sexuale ale duhului casei – zoo- sau antropomorf – cu femeiledin acea locuin¡å. De altfel, ¿i la români „se zice cå zburåtorul se face dintr-un¿arpe. Se strâng ¿erpi mul¡i la un loc ¿i încep så se batå. Båtându-se cu gurile,încep så le curgå ni¿te bale ca spuma sau ca un fel de zoale. Din acestezoale se face o piatrå, ¿i care ¿arpe o înghite, acela se face zburåtor“(Candrea, 1944, 156). ªarpele de foc este cunoscut ¿i de popoarele baltice:Aitwaras la lituanieni, Puke la letoni etc. Acesta aduce bogå¡ii în caså, furândnoaptea bani, lapte, miere de la vecini, transportându-le pe calea aerului, încoada sa de forma unui sac. El poate fi ob¡inut în mai multe feluri: estecumpårat sau primit de la diavol în schimbul unui suflet; poate fi cumpåratde la un alt posesor care vrea så scape de el, sau poate fi scos dintr-un ou dela un coco¿ de ¿apte ani. Cum se întâmplå ¿i cu spiridu¿ii, oamenii scapåfoarte greu de el (cel mai adesea prin vânzare sau prin vicle¿ug). Dacå acestlucru nu reu¿e¿te, ¿arpele se poate råzbuna pe posesor, incendiindu-igospodåria etc. Mai mult: aitvaras se revendicå ¿i ca un ocrotitor al cailor,cårora le ¡esalå sau le împlete¿te coamele, le trimite oamenilor co¿mare (ase vedea la ru¿i domovoi, dvorovoi). La bieloru¿i, focurile råtåcitoare suntconsiderate a fi sufletele mor¡ilor – sunt înfå¡i¿ate ca ni¿te copii cu un ochi(Afanasiev, 1869, III, 237). La unguri, liderc este înfå¡i¿at ca un foc råtåcitor,hoinårind în preajma mla¿tinilor. Ca regulå, el apare acolo unde este îngropatåo comoarå. Poate avea ¿i înfå¡i¿are antropomorfå, considerându-se cå arelegåturi sexuale cu oameni, care, mai apoi se îmbolnåvesc. ªi el poate produceco¿maruri. Este asociat adesea puiului de gåinå scos din oul clocit de un omtimp de douåzeci ¿i patru de zile (alte motive caracteristice: aduce bogå¡ii,efectueazå lucråri în locul ståpânului, înså rela¡ia aceasta este distructivå pentruom; poate fi ¡inut la distan¡å dacå i se dau sarcini imposibile etc.;Tokarev, 1991-1992, II, 53).

7.4. Spiridu¿ul specializat în controlul banilor. Banul fugåtor (ancluz)

O altå ipostazå a norocului o constituie posedarea unei averiinepuizabile, materializatå într-un ban magic1. ¥n sine, banul, banul de aur

1 Tot în aceastå categorie pot fi incluse ¿i celelalte materializåri ale norocului inepuizabilal jucåtorului de cår¡i. Basmele ruse (Valetul de picå) povestesc despre existen¡a uneicår¡i magice, un ajutor demonic nepre¡uit al celui care o posedå: un om gåse¿te o cartede joc din care ies duhuri, care îl slujesc pe posesor (Barag, 611).


are o origine demonicå, fiind pus în mai multe mitologii în strânså legåturåcu exponentul råului: „Aurul e ochiul dracului, pe care l-a scos Sf. Ilieplesnindu-l cu biciul; de atunci a råmas pe påmânt“ (Pamfile, 1997, 129).„Banii fugåtori sunt bani fermeca¡i, cu care ori de câte ori ai voi så cumpericeva ¿i-i dai, î¡i vin înapoi în pungå. Ancluzul are numai putere a veni singur,nu ¿i de a aduce pe al¡i bani. Dacå schimbi un leu de ace¿tia, iai paralelecele mårun¡ele ¿i peste câtva timp ¿i el vine înapoi în pungå, ¿i cu chipulacesta po¡i så fii totdeauna cu bani“ (Niculi¡å-Voronca, 478). Alteori,revenirea la posesor a banului presupunea multiplicarea efectivå a activelor:„Sunt iarå¿i bani care au însu¿irea de a atrage ¿i al¡i bani cu dân¿ii, dar numaipe acei de acela¿i metal, metal ca cel fermecat, adicå de argint“ (idem, 479).Este evidentå originea acestui instrument magic: prin tradi¡ie, se spune cåel poate fi ob¡inut de la fermecåtoare. Pentru aceasta, vråjitoarea aduce apåde la nouå fântâni ¿i pune un leu curat (nevråjit) în apå. Apoi, descântând,spune „cå cu leul acesta dimpreunå îl då pe Necuratul la omul care îlcumpårå, så-l slujeascå toatå via¡a, zicând: «Iatå, te dau, duh råu, dimpreunåcu leul acesta lui N., så-i fii de noroc; unde va schimba leul tu så-l aduciînapoi» etc. Apoi omul ce-l ia trebuie så poarte leul acela nouå zile, subcålcâi, în ciubotå, ¿i în timpul acesta så nu se spele, så nu se închine ¿i så nuvorbeascå cu nimeni, ¿-apoi se ¡ine de el“ (ibidem). ¥n afarå de vråjitoare,banul magic putea fi primit, în urma unor practici cunoscute numai de ini¡ia¡i,de la al¡i demoni: poate fi primit de la duhul casei, domovik, în semn derecuno¿tin¡å, în ajunul Cråciunului sau al Bobotezei, dacå-i aduci bor¿ saucolivå; ¡i-l då dracul, dacå la miezul nop¡ii te duci la o råspântie ¿i-l ceri detrei ori diavolului pe care l-ai chemat; el ¡i-l va da în schimbul sufletului tåu.Unele credin¡e au în vedere consacrarea banului, fåcutå chiar de doritor, înurma contagiunii cu alte elemente magice. ¥n acest scop, se recomanda så puio monedå de argint în cuibul unei rândunici, dupå care acolo trebuie så fieaduse la luminå douå genera¡ii de rândunele; de asemenea, trebuia så tai unliliac cu o monedå, apoi nouå zile s-o por¡i sub bra¡, fårå så te rogi sau såmergi la bisericå, fårå så auzi sunetul clopotelor; la Pa¿te trebuia så mergiprimul la slujba de diminea¡å, så pui sub piciorul drept o rublå de argint, ¿icând preotul va spune: „Hristos a înviat!“, så-i råspunzi de trei ori tare: „Euam bani!“ etc. Alteori se spune cå astfel de bani sunt fåcu¡i „tot cu dracul ie¿itdin oul påråsit“ (fiind o variantå a spiridu¿ului). Sau: cum toate acesteposibilitå¡i de materializare a banului malefic erau considerate destul deîndoielnice, „al¡ii spun cå banul acela e însu¿i dracul, se preface în drac ¿i-apoifuge la ståpânul såu“ (Niculi¡å-Voronca, 478). Ca ancluz ac¡ioneazå un demon


sub înfå¡i¿area unui båie¡el, pe care po¡i så-l aduci pe lume dacå ¡ii sub bra¡ulstâng un ou de la o gåinå neagrå, timp de nouå zile, stând pe sobå, fårå såvorbe¿ti cu cineva, fårå så te speli, fårå så te rogi. Tot la ucraineni se recomanda,pentru ob¡inerea acestui tip de spiridu¿, un procedeu mai periculos: luni searatrebuia så pui în pantof, sub cålcâiul stâng, o monedå; timp de nouå zile eranevoie så fie respectate o serie de interdic¡ii specifice: så nu te speli, så nu terogi, så nu-¡i faci semnul crucii, så nu månânci nimic sårat, så nu vorbe¿ti cunimeni, så nu te duci nicåieri, så nu-¡i tai unghiile ¿i så te gânde¿ti numai laacest ban. ¥n tot acest timp cålcâiul te va frige, dar trebuie så rabzi. La trecereacelor nouå zile duhul va spune: „då-mi de lucru, cåci eu te voi sluji cât vei fiîn via¡å, iar când vei muri, eu te voi lua, ¿i tu-mi vei sluji, cum te-am slujit ¿ieu pe tine. Dacå må prime¿ti, så cådem de acord, iar dacå nu, eu må duc maideparte“. ¥n unele cazuri, ob¡inerea unui astfel de auxiliar se realiza dupåexecutarea ofrandei rituale. Pentru a ob¡ine banul fugåtor, ru¿ii spuneau cåtrebuie så înfe¿i o pisicå neagrå ¿i la miezul nop¡ii så mergi cu ea în baie,zicând: „Ia-¡i copilul, iar mie så-mi dai banul fugåtor“. Apoi arunci pisica înbaie, fugi repede afarå, faci în jurul tåu cu crucea trei cercuri ¿i pui crucea înmijloc, zicând: „Apårå-må!“ (Tarasova, 133). Pentru a intra în posesia banului,trebuie så vinzi pentru o rublå de argint, la o råspântie, de Anul Nou, un motannegru. Alteori, animalul sacrificat putea så difere. Cel care dore¿te så ob¡inåun astfel de ban merge la târg, fårå så vorbeascå cu nimeni ¿i fårå så se uiteînapoi, ¿i cumpårå acolo un gânsac fårå så se târguiascå. Dupå ce l-a adusacaså îi suce¿te capul, pentru ca gâscanul så moarå, îl pune necurå¡at în cuptor¿i-l frige pânå la miezul nop¡ii. La ora douåsprezece îl scoate din sobå ¿i mergecu el la o råspântie. Acolo trebuie så zicå: „Cumpåra¡i de la mine un gânsac,da¡i-mi pentru el un ban fermecat“. ¥n acest timp duhurile necurate apar subînfå¡i¿area unor cumpåråtori, care-i oferå pentru gânsac diferite sume. Cåutåtorultrebuie så fie ferm, altfel necuratul îl face praf. Când înså apare cumpåråtorulcare-i oferå banul fermecat, trebuie så-l vândå. Dupå ce a primit banul dorittrebuie så meargå direct acaså, fårå så se uite în urmå sau så vorbeascå cu cineva.¥n acest timp necuratul, dorind så-¿i ia înapoi banul, strigå în urma lui: „Ne-aipåcålit! Gâscanul tåu e mort! De ce i-ai rupt gâtul spunându-ne cå este viu?“Cåutåtorul nu trebuie så plece urechea la aceste cuvinte, ci trebuie så fugåde necurat. Dacå se întoarce sau va vorbi, banul va dispårea ¿i el se va treziîn mla¿tinå pânå la gât. Dacå se întoarce întreg acaså, banul îl va înso¡i toatåvia¡a. Vråjitorii înså îi sfåtuiesc pe posesori så nu ia niciodatå rest lacumpårarea diferitelor lucruri indispensabile farmecului, pentru cå altfelbanul va dispårea. Când produsul este cumpårat cu târguialå, necuratul se


întrupeazå în negustor ¿i-i då rest posesorului banului, de¿i nu se cuvenea.Numai cå acest ban nu rezistå prea mult: necuratul reu¿e¿te mai devremesau mai târziu så-l påcåleascå pe posesor, ¿i atunci, în locul banului, acestase treze¿te cu un ciob de påmânt. A doua oarå banul fermecat nu mai poatefi ob¡inut (Saharov, 82). Pentru a anihila puterea distructivå a unui asemeneaban malefic (din punctul de vedere al victimelor), ca så nu le fugå banii,femeile pun anafurå în legåturile în care îi påstreazå.

8. ZborulZborulZborulZborulZborul

Pentru teologii occidentali, zborul la sabat al vråjitoarelor era o cålåtoriein spiritu, sufletul fiind cel care fåcea aceastå deplasare, ¿i nu vråjitoareapropriu-ziså. Acest somn ritual este, în acela¿i timp, diferit de visele extatice,de antica incubatio, prin care magicianul sonda gândurile divinitå¡ilor, fiindcaracterizat de un mai mare dinamism (despre cålåtoriile sufletului în starede vis, a se vedea § 10. Credin¡e legate de suflet). ¥n plin apogeu al Inchizi¡iei,Johann Nider poveste¿te cå un dominican, întâlnind-o pe una din acelemulierculae ce pretindeau cå zboarå la sabat împreunå cu cortegiul Dianei,îi ceru permisiunea så asiste la ispråvile ei. Femeia î¿i unse trupul cu pomadå,recitå o formulå ¿i cåzu pe loc într-un somn atât de agitat, încât se rostogolidin pat ¿i se lovi cu capul de podea. Convinså cå vizitase ¡inuturi îndepårtate,nu micå-i fu mirarea când cålugårul îi revelå faptul cå nu-¿i påråsise camera(Culianu, 1994, 214). ¥n Occident unsoarea ritualå era ob¡inutå prinintermediul unei jertfe demonice, sângeroase, în urma fierberii unui copilîntr-un vas de aramå (Orlov, 375). Sufletul reprezintå dublul, adicå nu o partea persoanei, ci persoana înså¿i. El se deplaseazå la locul faptelor dupå dorin¡å¿i ac¡ioneazå fizic. ¥ntr-adevår, putem så ne închipuim cå magicianul sededubleazå pentru a pune un înlocuitor în locul såu, el urmând så se transporteîn altå parte. Astfel era explicat în Evul Mediu zborul prin aer al vråjitorilor.Se spunea cå magicianul pleca la sabat, låsând în pat, în locul såu, un demon,un vicarium daemonem. Conform reprezentårilor mitologiei populare,vråjitoarea poate zbura: ei îi cresc, dupå ce se unge cu unguentul special,aripi ca de liliac (la croa¡i). ªi la români strigoii „pe bucate“, ungându-senoaptea cu un fel de unsoare, „ies din locuin¡ele lor la câmp sau prin munte¿i adunå de pe acolo din produsele câmpului“ (Mu¿lea-Bârlea, 248). Laromâni, zborul magic nu este atestat decât de douå ori pe an, în noaptea deSf. Gheorghe (23 aprilie) ¿i în cea de Sf. Andrei (30 noiembrie). Strigoii


români erau de asemenea convin¿i cå este vorba de o cålåtorie în spirit ¿i cåtrupul le råmânea acaså pânå când se întorceau. Spiritul ie¿ea din caså pehorn sau pe gaura cheii, prin cråpåturile de la u¿i ¿i ferestre. Cålare pe coadade måturå, meli¡å etc., strigoii se duceau la un loc de întrunire dinainte fixat,unde î¿i recåpåtau forma omeneascå ¿i porneau între ei lupte – adeseasângeroase – care durau pânå la primul cântat al coco¿ilor. Atunci se retrågeaudin nou acaså ¿i intrau la loc în trupuri. Unii informatori adaugå chiar cå,dacå cineva deplasa în acest råstimp trupul în stare de catalepsie, spiritulambulant nu mai putea så-l gåseascå. Când se-ntorc, înså, ei trebuie sågåseascå corpul lor în aceea¿i pozi¡ie cum l-au låsat, pentru cå spiritul lorfiind orb, nu mai nimeresc locul pe unde au ie¿it (Olinescu, 499-500). ¥ncadrul practicilor magice sunt întâlnite ¿i simulacre de zbor. De exemplu, înactele magice de aflare a ursitului: „Pentru a ¿ti încotro are så se mårite, fataîncalecå pe melesteu, se suie pe poartå ¿i strigå: «U! ursitorul meu! încotroe¿ti?...» ªi din care parte-or începe a låtra câinii, dintr-acolo va veni“(Gheorghiu, 13). Ru¿ii spun cå vråjitoarea påstreazå mereu pu¡inå apå fiartåcu cenu¿å de la focurile de Sf. Ioan. Când vrea så zboare, se strope¿te cupu¡inå apå ¿i imediat se ridicå în våzduh ¿i se duce unde vrea. La fel, rådåcinade tirlici este fiartå; sucul acestei plante poate fi folosit ¿i în cazulmetamorfozelor. Mai mult, când vråjitoarea vrea så aducå pe cineva dedeparte, fierbe o rådåcinå de tirlici; când apa începe så clocoteascå, ea roste¿te:„Tirlici, tirlici, cheamå-mi-l pe iubit“ – ¿i imediat se ridicå în zbor cel chemat.¥n zborul lui, nefericitul este cuprins de sete ¿i repetå întruna „Apå! Apå!“Cu cât clocote¿te mai tare fiertura, cu atât el zboarå mai sus ¿i mai repede(Afanasiev, 1982, 386). Planta tirlici se poate culege în ajunul lui Ivan Kupala(24 iunie), numai de pe Muntele Ple¿uv, lângå Nipru, în apropiere de Kiev.Vråjitoarele, alte duhuri-metamorfozi¡i, ¿tiind calitå¡ile deosebite ale acesteiplante, încearcå s-o distrugå, pentru a limita utilizarea ei numai la cunoscåtori.

8.1. Cålårirea demonicå. Calul dracului

Baba e calul dracului.proverb românesc

Cine nu are în minte imaginea familiarå a vråjitoarei cålare pe måturå,surprinså într-un zbor magic? ¥ntr-adevår, aflatå în mijlocul maleficiilor,nu era deloc greu pentru ea så utilizeze în scopul dorit orice obiect dinmicrocosmosul gospodåresc. Dacå nu-i era la îndemânå un animal adevårat,un mijloc de transport conven¡ional, vråjitoarea gåsea ie¿ire din situa¡ie în


cele mai variate feluri. Una din cele mai cunoscute legende populare cedescriu activitatea vråjitoarei este cea care nareazå despre plecarea ei la sabat,plecare urmatå în scurt timp de tentativa unui martor curios de a o urmåri.¥n clipa când intrusul este descoperit, soldatul/so¡ul care s-a luat dupå urmeleso¡iei este trimis acaså. ¥n acest scop, „i se då un cal pentru a pleca de lasabat ¿i i se porunce¿te så încalece ¿i så plece cât mai repede, dar pe drumså nu-i spunå calului nici «dii!», nici «tprr!». Soldatul a încålecat imediat ¿ia luat-o cåtre caså. Pe drum î¿i zice: «Ce, sunt prost?, cum så nu spun nici«dii», nici «tprr»?, ¿i a strigat imediat: «dii». Imediat calul a luat-o în jos,spre påmânt ¿i soldatul s-a trezit într-o pådure deaså, întunecatå, din carenu vedea nici lumina lunii, nici stelele, nici cerul. Abia peste patru zile, lacapåtul puterilor, a reu¿it så ajungå acaså“ (Ivanov, P.V.-2, 443). Textul esteadesea lacunar în privin¡a mijlocului de transport: cå este deosebit, vedemdin faptul cå el nu poate fi ac¡ionat de oricine: el este teleghidat sau, maibine zis, programat så execute o anumitå deplasare; orice interven¡ie înzborul såu cosmic între cele douå lumi se soldeazå adesea cu o cådere înneant, cu o alunecare într-o altå dimensiune. ¥ntr-o altå povestire aflåm câteceva despre natura bidiviului: „... a doua zi, cazacul, când a ie¿it din casåså-¿i vadå calul, a våzut în locul lui un bå¡ mare alb“ (idem, 444). Motivulcålåririi unui asemenea „cal“ demonic este frecvent întâlnit în povestirilesupersti¡ioase, chiar dacå nu este vorba totdeauna de vråjitori în calitate deeroi principali. Ini¡iatorul în tainele oculte, diavolul, poate ¿i el så-iamågeascå pe oameni cu asemenea instrumente: „Stråbunicul meu veneaodatå dintr-un sat vecin pe jos. S-a întâlnit cu un såtean de acolo, cålare peun cal alb. ªi-au dat ei bine¡e ¿i acela i-a zis: «– Bunå ziua, Ivan Safronâci,de ce så mergi pe jos? Hai mai bine urcå-te pe calul meu.» S-a urcatstråbunicul pe cal ¿i au venit aici. A intrat în caså ¿i-i zice fiului: «– Deshamåcalul». A ie¿it båiatul afarå, se uitå – nu era nimeni. A intrat în caså ¿i l-aîntrebat pe tatål lui: «– Unde-i, tatå, calul?» Când a ie¿it ¿i tatål lui afarå, avåzut cå acolo unde priponise calul nu era decât un lemn de mesteacån.Atunci ¿i-a dat el seama cå a venit cålare pe dracul“ (Zinoviev, 104).

Informa¡ia este relevantå pentru procedeul de iluzionare care guvernaactul zborului extatic, atât în ceea ce o prive¿te pe vråjitoare, cât ¿i pe martoriiinvoluntari. Uneori, un ochi treaz din afarå putea så surprindå gestul simplual magicianului: „Vråjitoarea, noaptea, când to¡i din caså dorm, încalecå pelopata cu care se bagå pâinea în cuptor ¿i zboarå pe horn la sabat“(Ivanov, P.V.-2, 443). Fie cå se desfå¿ura în stare de vis sau în realitate,cålåtoria demonicå a vråjitoarelor, la sabat sau în nop¡ile de mare activitate


maleficå, putea folosi, ca mijloc de transport, ¿i altceva decât unsorilemagice, måturile sau melesteele tradi¡ionale (cf. ¿i capitolul consacratfarmecelor de aducere a ursitului): „¥n noaptea de Sf. Gheorghe caii suntpåzi¡i cu grijå, închi¿i în grajduri, pentru cå vråjitoarele îi pot lua pentru ase duce cålare la sabat“ (Afanasiev, 1996, 66). Când o vråjitoare vrea såtortureze un bårbat sau så abatå un necaz asupra gospodåriei acestuia, ea îl„cålåre¿te“, adicå se a¿azå pe el, adesea în timp ce bårbatul doarme, sau peacoperi¿ul casei. Persoanele respective se simt agresate ¿i, când se trezesc,se simt epuizate. ªi caii pot fi astfel cålåri¡i: ei sunt gåsi¡i în grajd plini despumå. Pentru a împiedica o asemenea agresiune, oamenii trebuiau så iamåsurile de rigoare, cu deosebire în anumite momente ale anului:„Strigoaicele sau strigele, dupå credin¡a ¿i spusa românilor din Banat, numerg pe jos, ci ele zboarå prin aer, foarte pe sus, încât abia se aud, cålårindpe anumi¡i cai fåcu¡i din oameni, care din nenorocire au ie¿it cu capul golafarå în preseara Sângiorgiului vacilor. Drept aceea, fiecare om trebuie såse påzeascå ca în aceastå searå så nu iaså afarå cu capul gol, fårå pålårie,cåci lesne i se poate întâmpla ca strigele så-l prindå ¿i så-l facå cal de strigi;vreo strigå adecå poate pândi la u¿a celui ce iese cu capul gol, ¿i când iese,se treze¿te cå i-a pus frâul în cap, ¿i atunci respectivul cautå så fugå a¿a detare cum îi porunce¿te ea, ¿i så meargå acolo unde-l duce ea, iar când îllaså, e a¿a de ostenit, de nu mai ¿tie de capul såu“ (Marian, 1994, II, 259).Oamenii be¡i pot fi cålåri¡i de vråjitori trei ani (Zelenin, 1916, 19). ¥nmitologia românå, nu numai strigoii vii puteau agresa în acest fel oamenii,ci ¿i cei mor¡i: „Moroiul råtåce¿te omul pânå ce nu mai poate ¿i atunci îllaså; sau se suie în spate la om ¿i omul îl duce iar pânå nu mai poate ¿iatunci îl laså“ (Niculi¡å-Voronca, 494).

Toate aceste reprezentåri ale calului demonic ne trimit la mai vechileimagini ale calului chtonian, animalul încålecat de Hades ¿i de Poseidon.La grecii moderni moartea era purtatå de un cal negru. La elini, în stråvecheaversiune a cheii viselor, opera lui Artemidoros, a visa un cal alb este, pentruun bolnav, semn cå va muri (Chevalier-Gheerbrant, I, 228). Ucrainenii credcå acest animal este fåcut de drac sau chiar cå el este un drac blestemat så iaaceastå înfå¡i¿are. ªi la bretoni, caii negri sunt de cele mai multe ori diavolul,fie un damnat sau un suflet fårå odihnå, sau reprezintå caii eroului vreuneivânåtori blestemate (idem). ªi ru¿ii cred cå mor¡ii necura¡i – de exemplu,copiii mor¡i neboteza¡i – se transformå în cal (Sedakova, 261). La români,sinuciga¿ii constituie, frecvent, mijlocul de locomo¡ie predilect al demonilor:„Cel ce s-a omorât singur pe sine s-a dat lui Ucigå-l Crucea ¿i s-a fåcut


calul acestuia“ (Marian-3, 1995, 224). Så ne amintim, de asemenea, vechilepractici ale ritualului de înmormântare, în care calul unui mort era sacrificat,pentru ca sufletul lui så-l cålåuzeascå pe om. ªi cu acestea nu sunt epuizateposibilitå¡ile de existen¡å ale cailor demonici. Duhurile apei se aratå subforma unor cai, care ies din apå în timpul furtunilor (la germani;Gelgardt, 490). Calul îl poate materializa ¿i pe duhul muntelui: prin tradi¡ie,acesta este un cal cu coarne, având copite de fontå, gâtul lung etc., sau uncal deosebit de frumos, al cårui fornåit ¿i respira¡ie îi ucide pe mineri (lagermani, ru¿i; Gelgardt, 489). De asemenea, comoara putea så ia ¿i eaînfå¡i¿area unui cal; la simpla atingere a lui, el se transforma în gråmezi deaur (la ru¿i). ¥n aceste condi¡ii, nu mai apare surprinzåtoare asocierea, laprima vedere nepotrivitå, dintre vråjitoare ¿i acest animal. Mai mult, se spunecå dacå pui frâul pe o vråjitoare, ea se transformå imediat într-un cal, gatade a fi cålårit (Afanasiev, III, 1869, 162; în mod asemånåtor, ciuva¿ii credcå pe lumea cealaltå, vråjitorii servesc drept cai sau sånii pentru satana –Zelenin, 1916, 20). Existau cazuri când se puteau schimba ¿i rolurile: „Uniicred cå în aceste cålåtorii dracii poartå pe strigoi în spinare“ (Pamfile-1,1916, 145). Cu toate acestea, vråjitoarele zboarå la sabat nu pe cai, „ci peînvå¡åtorii lor, pe vråjitori, de la care nu numai cå înva¡å, dar ¿i tråiesc cu ei“(Ivanov, P.V.-2, 448). Pentru români, acest mijloc de deplasare este asiguratde calul-spiridu¿ demonic: „Spun cå sunt babe care-l au pe dracul ¿i încalecåpe dânsul, de merg pânå la sfâr¿itul lumii, dar, când moare, ¿i dracul încalecåpe ea“ (Niculi¡å-Voronca, 471).

Motivul cålåririi unei fiin¡e umane este prin excelen¡å demonic. Dinaceastå categorie fac, de asemenea, parte, reprezentårile mitologice aleco¿marului (oamenii erau cålåri¡i în somn de duhul casei, de vråjitori etc.,care le produceau vise agitate) ¿i personificarea legåturilor sexuale dintre unmuritor ¿i un duh supranatural (zburåtorul – incubus). A¿a cum am våzut înaltå parte, acest „joc“ putea constitui o parte integrantå a unui ritual maicomplex de destrigoire (comentarea nuvelei Vii de N. V. Gogol): vråjitoareanu ataca la întâmplare oamenii (bårba¡ii); ace¿tia erau ale¿i din anumitemotive, parte din ele neclarificate de textele mitologice care s-au påstrat. Iatåcum descriu aceastå luptå pe via¡å ¿i pe moarte (putem interpreta acest „dansritual“ erotic drept jertfå ritualå: tânårul ales era o victimå a vråjitoarei, care,prin legåtura intimå cu acesta, posibil ¿i prin uciderea lui, î¿i asiguraregenerarea pentru anul în curs). Mergea odatå la ora¿ un tânår ¡åran ¿i l-aapucat noaptea pe drum; a intrat el la un han så înnopteze, ¿i hangi¡å acoloera o båtrânå. Ea l-a primit cu plåcere pe tânår, ¿i el ¿i-a aranjat så doarmå în


pridvor, pentru cå era varå. Dintr-o datå aude cå se deschide u¿a ¿i vede cåintrå în camerå båtrâna, se apropie de el ¿i întinde mâinile de parcå ar fi vrutså-l îmbrå¡i¿eze. Båiatul s-a tras înapoi, dar a sim¡it-o imediat pe umeri pebåtrânå, care l-a dus apoi în câmp ¿i a început så-l cålåreascå. Båiatul a reu¿itså se suceascå ¿i så se urce pe båtrâna vråjitoare. El a cålårit-o pânå acaså,låsând-o fårå putere. Atunci, båiatul, dupå ce a båtut-o bine, a låsat-o în drum(Ivanov, P.V.-2, 471). ¥n alte situa¡ii, agresiunea se realiza în stare de vis, a¿acum se întâmpla, în cele mai multe cazuri, cu zborul ritual al vråjitoarelor.Fie cå era vorba de cålårirea unui om adormit, ca în povestirea de mai jos,fie cå, într-o personificare a co¿marului, sufletul omului era cålårit de sufletuldemonului, „deplasarea“ respectivå era chinuitoare pentru victimå: „Era odatåun coval ¿i la covålie avea o calfå de ajutor. Calfa ceea în câteva luni a¿aslåbise, cå l-a rugat pe ståpânul såu så-i dea drumul, cå zicea cå-i prea greacovålia pentru el. O babå a auzit ¿i i-a spus så nu meargå, da så se ståpâneascåså nu doarmå câteva nop¡i, cå are så vadå cum vine ståpânå-sa cu un cåpåstrula el, så i-l puie în cap. Cå ea îl face cal ¿i umblå cu el pe unde vrea; el så nuse lase, da så-i apuce cåpåstrul ¿i så i-l puie ei în cap (...). El s-a suit cålare pedânsa ¿i l-a purtat în toate pår¡ile: a mers pe la hotare, a våzut cum se batstrigoaicele ¿i fåceau fel de fel de nåzdråvånii, ba pânå ¿i pe baba ceea ce l-aînvå¡at a våzut-o: era ¿i ea acolo, ¿i ea era strigoaicå ¿i avea ciudå pe asta“(Niculi¡å-Voronca, 862). O temå asemånåtoare este tratatå de I. L. Caragiale,în cunoscuta sa nuvelå Calul dracului. De aceastå datå, rolurile sunt oarecumschimbate. Ambiguitatea cu care ne-a obi¿nuit scriitorul român este ¿i acumelementul dominant. Povestirea se desfå¿oarå prin intermediul unei serii demetamorfoze succesive: baba nu e o babå, ci o tânårå frumoaså, iar bårbatulnu este nici el un om obi¿nuit, ci un drac ca to¡i dracii. ¥n acela¿i timp, cunota-i satiricå binecunoscutå, Caragiale dezvoltå proverbele „Femeia aîmbåtrânit pe dracul“; respectiv, „Unde baba face, dracul nu desface“: draculapare astfel lipsit de putere, de reac¡ie în mâinile vråjitoarei (¿i la propriu, ¿ila figurat!), care face din el ce dore¿te. Construitå dupå principiile textelormitologice tradi¡ionale, nuvela trece la o prezentare gradatå a informa¡iei.Personajul central, atât de bun cunoscåtor al legilor magice, este la începutopac, nereu¿ind så-¿i dea seama (spune naratorul) cine este partenerul dediscu¡ie decât mult mai târziu: „... Prichindel jos sforåia, ¿i luna sus de treisuli¡i ¿i mai bine... Baba s-apleacå pe o rânå, så-l vazå dacå-i învelitcumsecade, cå-i era milå de el; când se uitå de-aproape, vede într-o parteînvelitoarea båiatului cam ridicatå; i-o apaså... cerga iar se ridicå; iar i-oneteze¿te-n jos... cerga iar în sus. Zice baba-n gândul ei: «Ia så vedem mai


bine»... ¿i trage încetinel cerga, pune mâna ¿i då de o coadå!... «Am în¡eles!»Laså cerga la loc bini¿or peste båiatul adormit ¿i s-apucå så-l mângâie blândpe pår; o ia-ntâi de la ceafå ¿i, când ajunge cu mâna spre frunte, då de douåcucuie tari – ce mai încape vorbå? –, ni¿te corni¡e în lege. «– Ei, zice baba,d-å¿tia mi-ai fost?... Laså cå-¡i cunosc eu dumitale me¿te¿ugul!»“ „Supåratå“cå tânårul nu s-a prezentat cu numele adevårat, „biata båtrânå neputincioaså“,nemaidorind så-l vegheze – „så mo¡åi de¿teaptå, så-¡i spui basme ¿i så teapår de mu¿te“ – îl invitå pe tânår la o plimbare. ¥n acest moment sedeclan¿eazå competi¡ia dintre cele douå fiin¡e demonice: amândouå aparentnevinovate, lipsite de puteri deosebite, se dovedesc a fi care mai de care mai¿irete: „«–Astâmpårå-te, babo, ¿i må laså! – Nu te las, cioflingarule, pân’nu ne plimbåm... num-a¿a, ni¡elu¿, de colea pânå colea, doar de mi s-o face¿i mie somn... Haide, scoalå! – Ei, zice båiatul; mi-am gåsit beleaua cu babaasta... ¥n¡elege odatå, babo, când î¡i spune omul!... – Da’ tu om e¿ti? – Da’ cesunt? – Om, ai? Da’ cine moa¿-ta a mai våzut om cu codi¡å ¿i corni¡e, må?...Vrei så må tragi pe sfoarå, tu, pe mine? Hehei, båiete! nu må cuno¿ti cinesunt... Eu... d-å¿tia mårun¡ei ca d-alde tine... Så-ntrebi odatå pe frate-tåu, peAghiu¡å – cu åla barem ne cuno¿team de mult – så-¡i spuie el; ¿i tu så-i spuide la mine, c-am zis eu a¿a, cå de ce nu mai då p-aci?... Ce? e supårat?... Haiså ne plimbåm... Scoalå odatå, cå te plesnesc!» Da’ diavolul – ce alta are delucru decât så ispiteascå ¿i så påcåleascå pe bie¡ii muritori, ¿i så-¿i batå jocde sufletul lor? – ucigå-l crucea! Ce se gânde¿te afurisitul de Prichindel,våzând cå nu-i chip aminteri så scape de babå? se ridicå de mijloc ¿i zice:« –De! båbu¡o, ce så-¡i spui?... Cum mi s-a speriat ¿i mie somnul, parcå-parcåmi-ar plåcea så må plimb pe lunå. – Påi, atunci, ce stai?... Haide! – Da, da’nu pe jos... – Da’ cum, må?... cålare? – Cålare, fire¿te; cålare, merg. – Uite,må! tu e¿ti cam ¡icnit, pesemne... Da’ un’ så-¡i gåsesc eu cal acu¿ica?... Ce,acilea sunt grajdurile lui tatå-tåu, så ba¡i numa-n palme ¿i så-¡i vie bidiviulgata la scarå?... ¥mi pare råu de boiul tåu!... ce nu te gânde¿ti când vorbe¿ti?...nu ¿ade frumos! – Påi, eu «cal» am zis?... am zis «cålare»...“

¥n acest moment, cu jocul de cuvinte din finalul ultimei replici a luiPrichindel, este conturatå mai clar inten¡ia båtrânei vråjitoare. Ea nu dore¿tedecât så-l atragå în capcanå pe tânårul dråcu¿or neexperimentat, care pare afi o victimå sigurå. Pentru a nu crea suspiciuni, este purtat pe mai multereplici un dialog absurd, în care baba, „ba mai vrea, ba nu se laså“, care seîncheie cu acceptarea condi¡iei puse de diavol: „« – Adicåtele, cum vinevorba asta? – ªi mie-mi pare råu de dumneata, cå-mi spuse¿i adineauri cå¿tii multe ¿i le-n¡elegi pe toate, ¿i atâta lucru, bag seama, nu pricepi... – Ce


så pricep, må? – Dumneata vrei så mergem la plimbare... – Ei! da... – Ei!eu merg bucuros, da’ numa’ cålare merg... Ei? – Ei? – Ei! ia-må dumneataîn cârcå, ¿i hai så ne plimbåm... Uite ce lunå! – Nu ¡i-e ru¿ine! zice baba;co¿cogea flåcåul zdravån, în floarea vârstei tale, så te bucuri tu la o biatå¿ontoroagå de båtrânå ca mine, fårå putere... så te ducå-n cârcå oscioarelemele!... Auzi-auzi! – Ru¿ine, neru¿ine, asta e... Dacå pofte¿ti, bine; de undenu, laså-må så dorm. – A¿a ¡i-e vorba? – A¿a... Dacå e¿ti båtrânå fårå putere,ce-¡i mai arde de plimbare?... Ståi de-¡i odihne¿te «oscioarele»... ªi zicândastea, Prichindel s-a a¿ezat la loc så doarmå... Luna sclipea deasupra detot... Baba s-a culcat ¿i ea; a-nchis ochii ¿i a stat a¿a cât a stat; s-a mai învârtit,s-a råsucit, când a¿a, când aminterea, ¿i zice: «– Ai adormit, Prichindel? –Iar, babo? – Ia, scoalå, må, så-¡i mai spui o vorbå... – Care vorbå? – Må,Prichindel, da’ dacå nu te-oi putea eu duce, må? cå tu trebuie så fii greu,cum te våz eu, voinic... – Noi så-ncercåm... Ce pagubå? – Ei, batå-te vinaså te batå!... Auzi dumneata, neiculi¡å, dråcia dracului! ce i-a dat lui Tartorulpân cap: zor-nevoie, la plimbare de-a cålare!... Må, båiete, hai mai bine pejos, cå-i mai frumos... – Pe jos nu pot. – Nu? – Nu...» Mai tace baba cemai tace, ¿i pe urmå: «– Ei! hai, scoalå... så vedem ce putem!... så-¡i fac ¿ihatârul åsta... så nu zici!» S-au ridicat amândoi... Baba s-a pus piuå, ¿i strigålui Prichindel: «– Haide, hopa! – ºin-te bine, babo!» ªi ¡up odatå! în cârcababei; iar baba: «– Må, båiete, ascultå; så nu te la¿i greu ¿i så nu-mi daiprea des cålcâie ca ageamiii!... Apucå-te numa’ bine cu amândouå mâinilepe dupå gâtul meu!... Haide, gata!...»“

¥n acest moment se realizeazå metamorfoza personajului feminin. Odatå ce ¿i-a atins scopul, seducându-l pe tânår, båtrâna a revenit practic lavia¡å: putem considera aceste rela¡ii drept o formå aparte de vampirism,sexual mai degrabå – prin distrugerea partenerului, vråjitoarea î¿icompleteazå de fapt resursele energetice: „... Bine-i spusese baba cå ea ¿tiemulte ¿i el mai nimic. Prostul de Prichindel – drac-drac, da’ n-a-n¡eles.Cum a luat-o de gât, baba s-a scuturat de zdren¡ele ¿i de uriciunea ei ¿ideodatå s-a prefåcut într-o femeie tânårå ¿i voinicå, înaltå ¿i frumoaså ca ozânå, strålucind ¿i ea pe påmânt cum strålucea luna-n cer – fiindcå babaasta era o fatå de-mpårat mare, care, de mititicå se dedese la ¿tiin¡a farmecelor¿i la me¿te¿ugul vråjitoriei, ¿i, pentru påcatele ei fusese blestematå så sepreschimbe în hodoroagå cer¿etoare ¿i så nu mai ia înfå¡i¿area ei demai-nainte decât atunci când o putea påcåli pe dracul, ba încå, ¿i atuncinuma’ pe vremea nop¡ii. A¿a, pânå så vå låmuresc în aste câteva cuvinte,baba, adicå fata de-mpårat, or zâna, cum pofti¡i, era departe cu Prichindel.


Alerga u¿or ca vântul de parcå n-atingea påmântul; îi zbura pe deasupracapului lui Prichindel pårul ei bålan despletit; iar în lumina lunii fâlfâia înfel de fel de ape zåbranicul vioriu ¡esut în fluturi ¿i-n fire de argint, cu careera-nvåluitå... Mult au alergat a¿a... «– Så ståm, så mai råsuflåm!» a zisPrichindel ame¡it. Dar ea, ce så-l asculte?... De unde-¿i mai potolise fuga,s-a pornit iar ¿i mai repede, ¿i tot mai repede, pân-au dat într-o luncå plinånumai cu trandafiri albi mirositori, ¿i aici a-nceput ea så se domoleascå ¿iîncet-încet så meargå-n pas... Apoi, oprindu-se locului, zice: «– Ascultå!»ªi deodatå, în tåcerea aceea plinå de lumina lunii, s-a auzit din umbra unuitufi¿ glas de privighetoare. «– ¥¡i place, dragå Prichindel? – Stra¿nic!a råspuns el. – ¥¡i pare råu cå ¡i-ai pierdut somnul pentru plimbare? – Ei a¿!– Vrei så mai mergem? – Hai-nainte!» ªi iar a pornit fata de-mpårat...S-au plimbat mult ¿i multe lunci au våzut cu câte flori! ¿i atâtea cântåri depåsåri, care mai de care au auzit!... Dar când, departe de tot dintr-o påduriceie¿eau în largul câmpului înspre råsårit, deodatå strigå cu groazå Princhindel:«– Se crapå de ziuå!» Ea se opre¿te scurt, se uitå-n zare, vede-n adevårmijind zorile ¿i... p-aci ¡i-e drumul! ªi ¡in-te, goanå!... Zbura cum zboaråcalul dracului, peste mu¿uroaie, gropi, måråcini, bu¿teni, bål¡i – cå bietulPrichindel vede jucând pe cer trei luni în loc de una. Cum a sosit într-unsuflet înapoi la fântânå, l-a aruncat pe diavol cât colo mototol; iar ea s-ascuturat ¿i-ntr-o clipå s-a ghemuit pe cergå jos – tot baba de cu searå...El s-a ridicat zdruncinat de cåzåturå ¿i zice: «– Mai råmâi sånåtoaså, babo!– Umblå sånåtos, Prichindel maicå!» A plecat båiatul ¿ontâc-¿ontâc înapoila deal cåtrå asfin¡it unde scåpåta luna...“ (Caragiale-2, 364-369).

9. SabatulSabatulSabatulSabatulSabatul

Numele de sabat în¡eles ca adunare a vråjitoarelor a fost transferat dincauza unei asocia¡ii tenden¡ioase – evreii, vråjitoarele ¿i musulmaniiconstituind prin tradi¡ie obiectul atacurilor Bisericii catolice. ¥n lucråriletimpurii se folosea, în sens de sabat, chiar ¿i cuvântul sinagogå(Robbins, 498). Sabattum a avut ini¡ial sensul nu de „sfâr¿it de såptåmânå“,ci de „zi cu lunå plinå“ (Mauss-Hubert, 1997, 181). Sabatul israelit era olege stråveche a canaani¡ilor. De la ei a împrumutat Israel sårbåtoarea celeide-a ¿aptea zile. Astrul selenar diviza luna în patru pår¡i, prima zi fiind numitålunå nouå, iar celelalte (7, 14, 21, 28) purtând numele de sabat. Noutateainstitu¡iei israelite ar fi constat în aceea cå aceste zile i-ar fi fost închinate


de Israel lui Iahve ¿i cå sabatul ar fi fost separat de luna nouå ¿i, astfel, fåråa ¡ine cont de începuturile lunilor, ar fi parcurs anul ¿i astfel l-ar fi împår¡itpur ¿i simplu în såptåmâni de ¿apte zile (Mauss-Hubert, 1997, 180-181).Incriminåri de tipul orgiilor sexuale, ale incestului sau canibalismuluidesfå¿urate la întâlnirile „vråjitorilor“ erau aduse cre¿tinilor de cåtre pågâni.¥n secolul al III-lea, autorii cre¿tini au început så-i acuze pe pågâni de rituriperverse ¿i canibale. ¥nså adevårata lor campanie era îndreptatå împotrivaereticilor cre¿tini. ¥ncå din anul 150, Iustin Martirul i-a acuzat pe eretici deorgii sexuale, incest ¿i antropofagie. ªi precolumbienii aveau reprezentåriasemånåtoare ale sabatului. Patroana acestor reuniuni era zei¡a påmântului,Tlazolteotl. Ea era înfå¡i¿atå cålare pe o måturå, în pielea goalå, zburând lasabat; uneori ea este reprezentatå cu o bufni¡å, pregåtind o fierturå de ierburimagice. Asemeni surorilor lor din Europa, vråjitoarele precolumbiene î¿iungeau trupul cu un unguent special care le facilita cålåtoria. Zeul pe carefemeile ¿i bårba¡ii îl întâlneau la sabat era adesea Tezcatlipoca, Satanamerican. Unul din instrumentele sale preferate era un fluier de os fåcut dinbra¡ul unei femei moarte. Fe¡ele acestor femei erau pudrate cu cenu¿å albå ¿iuneori în jurul gurii era desenat un fluture. Prin tradi¡ie, un centru al magieinegre era fixat la întretåierea a patru drumuri; aici erau aduse ca jertfå pråjituriîn formå de fluture ¿i „pietre ale tunetului“. Uneori se spunea cå vråjitoareleaveau un conducåtor, Omul negru (Marquès-Rivière, 181-182). ªi mai târziu,de exemplu în 1022, la Orléans, un grup de reformi¿ti a fost acuzat departiciparea la orgii sexuale nocturne în pivni¡e subterane sau în clådiripåråsite. Potrivit acuzårii, adep¡ii slåveau numele demonilor ¿i, când apåreaun spirit råu, stingeau luminile ¿i fiecare membru masculin al grupului oapuca pe cea care se afla mai aproape, fie cå-i era mamå, sorå sau cålugåri¡å.Copiii concepu¡i în timpul orgiilor erau ar¿i la opt zile de la na¿tere, iar dincenu¿a lor se fåcea o substan¡å folositå în scopul parodierii blasfematoare acredin¡ei cre¿tine (apud Eliade-2, 1997, 110, 111).

Una din primele mårturii despre acuzele aduse vråjitoarelor (practiciorgiastice desfå¿urate la aceste centre de ini¡iere care erau sabaturile) estecea înregistratå de inchizitorul Etienne de Bourbon (1235). Acesta nota cåfemeia interogatå „avea o ståpânå care o ducea frecvent într-un loc secret,unde se adunau o mul¡ime de oameni cu tor¡e ¿i lumânåri. Ei se adunau înjurul unui vas mare plin cu apå în care fusese înfiptå o vergea. Ståpânul îlinvoca apoi pe Lucifer, dupå care o pisicå cu înfå¡i¿are hidoaså cobora pevergea în camerå, î¿i muia coada în apå, o scotea afarå ¿i o folosea ca sfi¿toc.Erau apoi stinse toate luminile ¿i fiecare î¿i îmbrå¡i¿a vecinul în modnecuviincios“ (apud Eliade-2, 1997, 109).


Concep¡ia sabatului a fost elaboratå în decursul secolelor al XIV-lea ¿ial XV-lea, în primul rând prin stråduin¡a anchetatorilor ¿i judecåtorilorInchizi¡iei. Forma primarå a lui a fost prezentatå încå din 1335, la procesulde la Toulouse. Martin de Franck (cca. 1440) men¡ioneazå în Championdes dames mårturia unei femei în vârstå, care a spus cå ea mergea la sabatde la 16 ani. Mai apoi, în tratatul francez anonim Errores Gazariorum (1450)este incluså o descriere amånun¡itå a acestei adunåri (Robbins, 498). Iatåcum era descriså activitatea vråjitoarelor de unul din vânåtorii lor din secolulal XV-lea: „Nu putem låsa la o parte faptul cå anumite femei ticåloase,dupå ce s-au dåruit lui Satan, diavolul, care le-a ademenit cu amågiri ¿inåluciri, cred ¿i mårturisesc cå merg cålare pe felurite dobitoace ca så seîntâlneascå cu Diana, zei¡a nop¡ii la pågâni, ca ¿i cu Irodiada, ¿i, întovårå¿itede o mul¡ime de femei de aceea¿i spe¡å, coboarå la mari depårtåri în håulbeznelor pentru a se supune poruncilor ¿i chemårilor acestor ståpâne pe carele pomenesc din când în când. Så ne rugåm lui Dumnezeu ca ele så piaråsingure în mijlocul nelegiuirilor lor, ¿i nu împreunå cu altele, pe care letâråsc dupå ele ca så le piardå. Cåci o mul¡ime fårå seamån de oameni,amågi¡i de pårerea gre¿it råspânditå, gåsesc cå aceste fapte sunt adevårate¿i, încrezându-se în ele, se întorc de la adevårata credin¡å ¿i cad din nou înråtåcirile pågânismului“ (1489; Molitor, 49-50). Pentru demonologiisecolului al XV-lea ¿i mai ales pentru cei din secolul al XVI-lea, imagineavråjitorului demonic era inseparabilå de participarea acestuia la sabatulinfernal. ¥n aceastå epocå, în procesele intentate lor, vråjitorii erau acuza¡iîn mod obi¿nuit pentru urmåtoarele fapte: 1. Pactul cu demonul ¿i renun¡areala Dumnezeu, la credin¡å ¿i la botez; 2. Marcarea trupului cu semnuldiavolului, locul semnului devenind insensibil la durere; 3. Declan¿areafurtunilor în aer ¿i în alte elemente, ceea ce ar fi provocat sterilitå¡i ¿i maladiiextraordinare ¿i nenaturale; 4. Participarea la sabat ¿i comiterea a nenumårateimpietå¡i; legåturile criminale cu diavolul (Muchembled, 127).

Concret, iatå o descriere a sabatului occidental: vråjitoarele, mai alesvråjitorii, culcându-se în pat, se ungeau cu o unsoare. Vråjitoarea se cufundaîntr-un somn profund, tulburat de diferite vise ¿i, închipuindu-¿i cå este cålarepe måturå sau pe furca cu care se scoteau vasele din cuptor, pleca la sabat.Acolo i se înfå¡i¿a diavolul în chipul unui ¡ap negru, care ståtea pe o piatråsau pe o buturugå putrezitå; se întâmpla uneori ca demonul så aibå înfå¡i¿areaunui bårbat înalt, într-o hainå neagrå cu ro¿u, cu picioare de ¡ap. ¥ncepeauapoi dansurile oamenilor cu dracii, care luau înfå¡i¿area unor broa¿te, a unor¡api sau bårba¡i foarte frumo¿i. Dansau de regulå spate-n spate. Dupå dans


urma o cinå bogatå, în timpul cåreia se fåceau tot felul de parodii ale riturilorBisericii cre¿tine: botezau broa¿te, îl cununau pe un evreu cu o broascå etc.Sabaturile aveau loc în fiecare searå, mai ales în nop¡ile de sâmbåtå spreduminicå, dar se spunea cå cel mai mare sabat se desfå¿ura în ajunul Sf. Ioan.Ca o constantå a sabatului occidental, vråjitorii erau înfå¡i¿a¡i aducând jertfediavolului: sângele unor nou-nåscu¡i, uneori smul¿i din pântecele mamei,pår, unghii, pisici negre, ¡api negri ¿.a. Asemeni vråjitoarelor din Occident,¿i vråjitoarele române se întâlneau, ce-i drept, mai rar, la petrecerizgomotoase în vârful mun¡ilor. Astfel, în noaptea de Sf. Gheorghe seorganizau adevårate sabaturi ale strigoilor vii în mun¡ii Retezat, Godeanul,Ceahlåu, Bihor ¿.a. (uneori, se spune, destul de rar, o datå la ¿apte ani).Reprezentårile române¿ti referitoare la sabat sunt diferite. Exista, în primulrând, o viziune tradi¡ional-demonicå a sabatului: „Sabatul lor se face numaio datå pe an, pentru cå Dumnezeu ar fi fost îngåduitor cu Scaraoschi ¿i i-arfi spus: «Iatå, fie ¿i ziua ta!» ªi atunci se adunå to¡i dracii din împrejurimiîntr-un singur loc, a¿a cum se adunå credincio¿ii la hram. Acolo vin dracii,duhurile necurate ¿i to¡i cei care ¿i-au vândut sufletul dracilor, adicå vråjitorii,babele fermecåtoare, oamenii cu spiridu¿ii, ¿i întind un chiolhan, de vuiepåmântul. ¥n noaptea aceea, a Sf. Andrei, pun la cale toate råutå¡ile de pestean ¿i î¿i împart oamenii, satele ¿i locurile. Pe urmå se dau la petrecere ¿i ladansuri de¿ån¡ate, pânå când coco¿ii cântå a treia oarå. Atunci to¡ise-mprå¿tie ¿i se duc la locurile lor“ (Olinescu, 40). Pentru bieloru¿i, celmai mare sabat are loc o datå pe an, într-o noapte cu furtunå, între Sf. Ilie ¿iAdormirea Maicii Domnului (ªein, 302). ªi dracilor, se spune, le placasemenea întruniri, când î¿i povestesc unul altuia despre cele fåcute.Adunårile se fac lângå mla¿tini, în pådure etc., mai rar la råspântii, undemai apoi cântå ¿i danseazå (Demidovici, 103; în strânså legåturå cu acestepetreceri la care dracii sunt vizitatori asidui amintim ¿i motivul ¿ezåtorilorla care participå dracii/Sântoaderii). Iatå descrierea unui astfel de sabat înviziunea popularå: „Spurca¡ii îndatå ciulirå urechile ¿i întinserå labele spreei. ¥i pricepu bunicul numaidecât: adunå în cåu¿ul palmei banii câ¡i îi aveala el ¿i-i zvârli la picioarele lor, cum zvârli oase la câini. Numai cât a fåcutasta, deodatå i s-a învålmå¿it totul în fa¡a ochilor, påmântul s-a cutremurat¿i s-a despicat, iar el, cum? n-ar fi putut spune, hu¿tiuliuc dedesubt, de s-atot dus afund pânå aproape de iad. «Måmulicå!» se minunå mai apoi, cåtândroatå jur-împrejur: câtå mai soborul de gadine! Vorba ceea: nu se vedea mutråde mutrå. Vråjitoare, noian, cât mul¡imea fulgilor când se-ntâmplå uneori laCråciun så ningå de pråpådenie; ¿i dichisite, ¿i sulemenite, aidoma cuconi¡elor


de la noi, venite-n preumblare la iarmaroc. ªi toate câte-or fi fost ele acolo,parcå se-mbåtaserå, a¿a jucau de mama focului un soi de trepac de-al lor, depe tårâmurile diavole¿ti (...). ªi oricât de înfrico¿at era altminteri, tot îl pufnirâsul pe bunicul când se uitå la diavoli: a¿a, slu¡i cum sunt ei, cu boturile lorscârboase, de câine, ¿i cu picioarele lor scurte ¿i strâmbe, se-nvârteau fâ¡âinddin cozi în jurul vråjitoarelor“ (Gogol-3, 1972, 117).

Ca ¿i în Occident, pentru novici desåvâr¿irea cuno¿tin¡elor primite dela vråjitoarea din sat se realizeazå în cadrul sabatului, în ajunul marilorsårbåtori. Se mai spune cå pe Muntele Ple¿uv, lângå Kiev, locuie¿te ceamai båtrânå vråjitoare ¿i cå la ea se duc din când în când vråjitoarele tinere,pentru a-¿i perfec¡iona cuno¿tin¡ele (Afanasiev, 1982, 389). Pentru cehi,Satana este prezent la întâlnirile sabatice ale vråjitoarelor sub forma unuimotan negru, a unui coco¿ sau a unui dragon. Ca o reminiscen¡å a vechilorjertfe sângeroase, muntenegrenii spun cå o femeie devine vråjitoare abiadupå ce la sabat î¿i va mânca propriul copil. ¥n acela¿i sens poate fi în¡eleaså¿i particularitatea vråjitoarelor ucrainene, despre care se spunea cå în pupilelelor poate fi våzut un ied (Sum¡ov, 1891, 21). Mai existau, de asemenea,credin¡e referitoare la unele încåieråri, adevårate lupte, între personajediferite, a¿a cum am våzut cå se întâmpla în Europa Meridionalå. Se credeacå în nop¡ile consacrate (mai ales de Sf. Andrei), spiritele mor¡ilor ies dinmorminte ¿i, împreunå cu strigoii vii, „care în aceastå noapte î¿i påråsescculcu¿urile lor, fårå så aibå vreo ¿tiin¡å despre aceasta“ (Pamfile-1,1916, 127), se iau la båtaie pe la hotare, råspântii de drumuri ¿i prin altelocuri necurate: „¥ntr-unele nop¡i luminate de-un corn al lunii, cei nåscu¡isâmbåta våd prin cur¡ile bisericilor ¿i prin cimitire, dacå stau la pândå, ni¿techipuri care tot ies din morminte, pleacå ¿i nu se mai întorc decât dupåcântatul coco¿ilor, când ¿i-au ispråvit ce-aveau de fåcut... Iar dacå bagå binede seamå, mai våd cå au picioarele ca de cal, mâinile påroase ¿i gura largåca de cåpcåun. De obicei strigoii au o zi a lor, când cu to¡ii ies din morminte,prind hore prin våzduh, se rotesc împrejurul turnurilor de biserici, întocmaica ¿i berzele cålåtoare... Atunci, nici strigoaicele nu se laså mai prejos ¿i,despletite, se prind ¿i ele în horå cu strigoii, fåcând cu to¡ii larmå mare... Iardrept låutari ce le ¡in hangul, au cucuvaiele ¿i huhurezii, ce le cântå, se vaierå¿i ¡ipå deasupra horei lor... ªi atunci e noaptea Sfântului Andrei“(Dumitra¿cu, 15). La popula¡iile din Ghana, Togo ¿i Benin, vråjitoriidemonici sunt numi¡i adzetö, adicå proprietari sau de¡inåtori ai unui adze.Le place så se adune noaptea, dupå ce ies din corpurile lor, în copaci marisau în locuri de obicei foarte frecventate, precum pie¡ele. ºin sfat sau


participå la ciudate petreceri de canibali. Fiecare dintre ei furnizeazå saudesemneazå pe rând acoli¡ilor lor o victimå de devorat. Trebuie plåtitå otaxå de admitere pentru a intra într-un astfel de grup deja constituit, oferindîn schimb via¡a unuia dintre membrii familiei, de preferin¡å cea a unui copil.La moartea unui vråjitor, acea adze trece la altå persoanå care i-a fostapropiatå. Dacå aceastå persoanå, gra¡ie puterii geniului ei, refuzå så se laseimpregnatå, ea nu va fi consideratå vinovatå de crimele care se fac prinintermediul ei, independent de voin¡a ei, ¿i va avea un festin postum normal.Dacå înså acceptå så pactizeze cu el, ea va fi condamnatå så se transformedupå moarte în alt adze care va spori societatea invizibilå a sufletelorvråjitore¿ti. Predispozi¡ia de a primi un adze se poate transmite prin ingerareaunor substan¡e care poartå pecetea vråjitoriei. Aceasta este consecin¡a uneialåptåri de cåtre o vråjitoare, de exemplu (Pont-Humbert, 350).

Dar aceste întâlniri nocturne nu sunt numai petreceri – dans ¿i muzicå.Este vorba uneori de o încle¿tare pe via¡å ¿i pe moarte între spirite dincategorii diferite. Duelurile sângeroase cu limbile de la meli¡e ¿i coaselefurate din gospodåriile oamenilor se prelungesc pânå la cântatul coco¿ilor,când spa¡iul se purificå, duhurile mor¡ilor se întorc în morminte, iar sufletelestrigoilor vii revin în trupurile påråsite. Pentru strigoi, luptele nocturne dela Sfântul Andrei ar fi astfel momentul privilegiat de a se întâlni la grani¡adintre douå lumi cårora le apar¡in deopotrivå, deturnând vitalitatea uneiaspre asigurarea supravie¡uirii lor în cealaltå (Mesnil, 155). Slovenii spun,de exemplu, cå lupta dintre krsniki, desfå¿uratå pe timp de secetå, în våzduh(fiind înso¡itå de tunete ¿i fulgere), are ca obiect asigurarea unei bune calitå¡i¿i cantitå¡i a recoltelor din a¿ezårile respective. Fiecare regiune are un krsnikal såu, a¿a cå de victoria acestuia depinde recolta din anul respectiv (ointerpretare asemånåtoare este întâlnitå ¿i la români, dar cu referire la altepersonaje mitologice. Este vorba de vâlve – de fapt o contaminare întrespirite ale locurilor ¿i personificåri ale fenomenelor meteorologice de tipulsolomonarilor). Rolul benefic al confruntårii demonizate a vråjitoarelor estesurprins ¿i într-o povestire româneascå: „Strigoaicele merg la hotar ¿i facun foc mare ¿i joacå împrejur, iar dracii vin la ele ¿i din pricina focului nuse pot apropia, cåci dracul fuge de foc. Ei se aninå de ele så le batå, så leomoare; dar ele îi împung cu ¡epoiul ce au în mâini, le dau cu lopata în cap.Ele împrejur fac gropi ¿i fac movile de ¡årânå, dar ce folos; pân’ la anul,când vin, e ca pe palmå, cå dracii le stricå tot ¿i ele iar fac. Acolo împrejurulfocului ele fac un semn ¿i måsurå. Dacå le-ar apuca cântatul coco¿ului acolo,dracul le-ar omorî“ (Niculi¡å-Voronca, 863-864). Asemenea lupte rituale


sunt purtate ¿i de vråjitoarele ucrainene. Ele se întâlnesc la hotar ¿i se bat;înarmate cu mici såbii, ele se lovesc unele pe altele, spunând: „dai, dar nutai“, pentru ca loviturile de sabie så nu fie mortale. ¥n ajunul marilor sårbåtorifurå, în acest scop, micile såbii de lemn cu care ¡åranii meli¡å cânepa(Afanasiev, III, 1869, 451). Uneori, polaritatea personajului demonic eramarcatå cromatic. Am våzut, despre vråjitori (strigoi) se spune cå se nasccu cåi¡å, dar membrana în care sunt înveli¡i e neagrå sau ro¿ie, în vreme cela krsniki e albå. Reprezentåri ale opozi¡iei cromatice dintre douå grupuriostile sunt legate ¿i de lumea strigoilor mor¡i. Pentru clerici, metamorfozelemor¡ilor ca ¿i, de altfel, schimbårile lor de culoare (mai ales de la negru laalb) exprimau stadiul avansårii sufletelor în suferin¡å cåtre eliberarea lor(Schmitt, 235). ¥n secolul al VII-lea, un autor grec, Damaskios din Damasc,afirmå cå în timpul asedierii Romei de cåtre Attila, cu douå secole înainte,spiritele råzboinicilor mor¡i (sau, mai degrabå, „imaginile sufletelor lor“eíd½la ton psuch½n) au continuat så lupte timp de trei zile ¿i trei nop¡i cu ¿imai mare înflåcårare decât cei vii. ¥n Occident, Sfântul Augustin descrie înDespre cetatea lui Dumnezeu înfruntarea celor douå armate de demoni celaså pe un câmp de båtålie o gråmadå de trupuri ¿i de cai, prevestire a lupteipe care oamenii urmau så o dea în curând (idem, 127). ¥ntr-o mårturie dinsecolul al XI-lea, se spune cå un cavaler avea obiceiul så facå peniten¡ånoaptea, în afara månåstirii, îmbråcat cu un ciliciu ¿i descul¡, în timp cecålugårii cântau utrenia în interiorul bisericii. ¥ntr-o noapte, el este întreruptdin rugåciunea sa de viziunea a douå grupuri diferite de personaje: dintr-oparte vede sosind un alai numeros de pelerini îmbråca¡i în alb ¿i ¡inând untoiag ¿i un sac; din partea cealaltå zåre¿te o mul¡ime de cavaleri ale cårorve¿minte sunt în întregime ro¿ii. Aflåm astfel cå primii sunt sufletele celorcare au tråit în castitate ¿i au fåcut în aceastå lume peniten¡å pentru crimelelor; au scåpat de caznele Infernului, dar nu se bucurå încå de odihnå. Ceiro¿ii, destina¡i, dimpotrivå, flåcårilor infernale, sunt cei care au nesocotit legiledivine ¿i umane ¿i au murit în luptå sau fårå så fi fåcut peniten¡å. O distinc¡ieanalogå între douå grupuri de mor¡i, ro¿ii ¿i albi, se regåse¿te la începutulsecolului al XIII-lea la Gervasius de Tilbury (Otia imperialia, III, cap. XLI).¥n episcopia ora¿ului Torino se aflå o aba¡ie care adåposte¿te moa¿teleSfântului Constantin ¿i ale martirilor din Legiunea Tebanå (fårå îndoialå cåse referå la Sfântul Mauriciu de Agauna); ea este dominatå de un munte unde,în fiecare an, în ziua sårbåtoririi sfântului, pelerinii våd apårând o procesiunedublå de personaje, unele cu totul albe, celelalte cu totul ro¿ii. Dacå cinevaescaladeazå muntele, viziunea dispare (Schmitt, 131-134).


10. Credin¡ele legate de sufletCredin¡ele legate de sufletCredin¡ele legate de sufletCredin¡ele legate de sufletCredin¡ele legate de suflet

Omul are deseori, prin na¿tere, câteva suflete (douå, trei, cinci sau maimulte), ale cåror func¡ii sunt diferite. ¥n general, doar unul dintre acesteaajunge în cer dupå moarte, celelalte råmânând împreunå cu cadavrul sau(fiind de origine animalå) reîncarnându-se. Buria¡ii cred cå unul din celetrei suflete ale lor se duce în infern, cel de-al doilea råmâne pe påmânt subforma unui duh råu (boholdoi), iar cel de-al treilea rena¿te în alt om(Chevalier-Gheerbrant, III, 276, 277). La indienii din America se spune cåsomnul, ca ¿i catalepsia sau transa, provin dintr-o pierdere temporarå asufletului. ¥n Celebes, când o familie se mutå într-o caså nouå, un preotadunå sufletele întregii familii într-un sac ¿i le restituie mai târziuproprietarilor respectivi, deoarece se crede cå momentul intrårii într-o casånouå este plin de primejdii (Frazer, 1980, V, 117). Când cineva cascå înprezen¡a lor, hindu¿ii pocnesc din degete, crezând cå împiedicå astfel sufletulså iaså prin gura deschiså (idem, II, 99). Moartea este explicatå ca o påråsiredefinitivå a trupului, care se realizeazå uneori din cauza încålcårii unui tabu.La indienii ojibwe, când moare un om, sufletul såu, care råmâne con¿tient,se îndreaptå spre ¡ara mor¡ilor, pânå ce då peste o fragå uria¿å [fragii sunthrana de bazå a indienilor ¿i simbolizeazå anotimpul bun]. Dacå sufletulcelui råposat gustå din acest fruct, el uitå de lumea celor vii ¿i orice întoarcerela via¡å devine imposibilå (Chevalier-Gheerbrant, II, 67; interdic¡ia de amânca din hrana mor¡ilor este frecvent întâlnitå ¿i în basme, având aceea¿isemnifica¡ie). Datoritå acestei propensiuni a sufletului cåtre mi¿care, evadaredin spa¡iul închis constituit de trupul omenesc, au apårut ¿i credin¡ele înposibilitatea råpirii suflului vital, pe o duratå mai mare sau mai micå,cunoscåtorii putând provoca astfel oamenilor boli sau chiar moarte.Popoarele siberiene împart ¿amanii în albi ¿i negri: ¿amanii negri pot såcoboare în infern, la duhurile rele, în timp ce ¿amanii albi se ridicå în ceruri,la duhurile bune. Pentru buria¡i, ¿amanii negri constituie un pericolconsiderabil: ei månâncå oameni, le provoacå acestora diverse necazuri,boli, cu ajutorul spiritului lor protector, ¿i el negru, numit zaian. Când un¿aman puternic, evident, negru, la rugåmintea unui bolnav sau a rudeloracestuia, î¿i pune în practicå ¿tiin¡a, el poate prinde noaptea sufletul unuiom (vecin sau rudå a bolnavului), pe care-l då în schimbul sufletuluibolnavului care l-a angajat (Hangalov, 131-134). O imagine asemånåtoareeste întâlnitå ¿i în magia haitianå voodoo: zombie este un om cåruia i-a fostscos sufletul, un fel de robot, un simulacru al unui om adevårat. Tot prin


aceste evadåri, care sunt de fapt o transcendere a condi¡iei umane, suntexplicate ¿i calitå¡ile oraculare, premonitorii ale anumitor persoane. ¥n starede veghe sau de vis, sufletul poate oferi informa¡ii pre¡ioase despre ceea cese aflå în imediata apropiere a omului, dar care nu poate fi våzut în modobi¿nuit. Istoricul longobard Paulus Diaconus, care a tråit în secolul alVIII-lea, poveste¿te cå, într-o zi, din gura regelui burgund Gunthram, caredormea påzit de un scutier, a ie¿it deodatå un animal, un fel de ¿opârlå.Aceasta s-a îndreptat spre un pârâu din apropiere, încercând zadarnic så-ltraverseze. Atunci scutierul ¿i-a pus spada de-a curmezi¿ul pe cele douåmaluri. ªopârla a trecut pe malul celålalt ¿i a dispårut în spatele unei coline;dupå o vreme a fåcut cale-ntoarså, intrând la loc în gura regelui adormit.Acesta s-a trezit ¿i a spus cå a visat cå traversase un pod de fier, intrând apoiîntr-un munte, unde era ascunså o comoarå (ce a fost într-adevår gåsitå). ¥nvariantele mai recente ale legendei apar ¿i alte animale: în locul ¿opârleiîntâlnim o nevåstuicå, un motan sau un ¿oarece (Ginzburg, 147). ¥n NouaZeelandå se credea cå sufletele oamenilor adormi¡i pot cålåtori pânå în lumeamor¡ilor, pentru a discuta cu prietenii lor deceda¡i (Tylor, 220). ¥n Egipt, opasåre cu cap de bårbat sau de femeie simbolizeazå sufletul unui defunct saupe cel al unui zeu vizitând påmântul (Chevalier-Gheerbrant, III, 26). Credin¡easemånåtoare sunt întâlnite, pânå în zilele noastre, ¿i în Europa. Cine, dupåun post de trei zile, se duce la cimitir în noaptea din ajunul sårbåtorilor cândsunt pomeni¡i mor¡ii, va vedea nu numai umbrele mor¡ilor, ci ¿i pe cele aleacelora care vor muri în decursul anului (Afanasiev, 1982, 357). Tot ru¿ii credcå asemenea apari¡ii ale mor¡ilor în spa¡iul uman sunt destul de frecvente:mor¡ii vin în fiecare noapte de vineri spre sâmbåtå la bisericå, så se roage, darcelor vii nu le este dat så vadå aceasta (Sedakova, 260).

De la aceste apari¡ii fire¿ti, înså nepericuloase, pânå la agresiuneasufletelor demonice ale strigoilor nu a fost decât un pas. Tertulian (160-230)combåtuse deja ideea potrivit cåreia viziunea unui mort ar permite så sevadå chiar sufletul. Ar fi mai degrabå vorba de demoni ce trec drept rudeale celor vii, cårora le apar, ¿i pe care un exorcism îi poate constrânge så-¿imårturiseascå adevårata lor naturå. Sf. Augustin (354-430) este adevåratulfondator al teoriei cre¿tine a strigoilor. Aceste apari¡ii sunt considerate dacånu imposibile, cel pu¡in excep¡ionale; atunci când au loc, nu este vorba detrup ¿i nici chiar de sufletul mortului, ci doar de o „imagine spiritualå“ amortului; aceste „imagini spirituale“ sunt foarte adesea introduse de demoniîn spiritul oamenilor, în special în vise, pe parcursul somnului; trebuie, prinurmare, så nu avem încredere în vise (Schmitt, 28). ªi mitologia popularå


vorbe¿te despre apari¡ia strigoilor în visele celor agresa¡i: „Moroii, dupåmoarte, se aratå deseori în vis, ba chiar ¿i aievea. ¥i viseazå ai lui ¿i vecinii,¿i atunci se bånuie¿te cå cel visat e moroi. Dar babele, ca så nu mai visezelumea pe cel bånuit de moroi, se duc la mormântul mortului, îi seamånå pemormânt mei de nouå ani ¿i îi îngroapå lângå cruce trei fuse de-a-ndåratelea.Dacå ¿i dupå asta lumea tot îl mai viseazå, ¿i boala tot mai dåinuie¿te, se totîntinde mereu, atunci babele povå¡uiesc pe oameni så ia un hårmåsar negruca pana corbului, så meargå în råscrucea nop¡ii la cimitir ¿i så încerce såtreacå cålare peste mormântul båiatului. Dacå cel bånuit e moroi, armåsarulså-l tai ¿i nu trece peste mormântul lui, iar dacå nu e moroi, armåsarul treceîn fuga mare...“ (Pamfile, 1997, 146-147).

Dacå, pentru societå¡ile populare, s-au pierdut de mult reprezentårilesufletului cålåtor pentru orice fiin¡å, umanå sau animalå, aflatå într-oanumitå stare psihicå, sufletul magicianului este încå considerat a fi mobil¿i deta¿abil de corp chiar ¿i în timpul vie¡ii acestuia. Existå chiar un semndupå care el poate fi recunoscut – dacå, de pildå, în timp ce doarme, omuscå îi zboarå în jurul buzelor, se spune cå sufletul omului respectiv – alvråjitorului – a påråsit trupul ¿i cutreierå spa¡ii necunoscute. ¥n general,sufletul persoanelor sacralizate este înzestrat cu aceastå mobilitateneobi¿nuitå. Românii spun despre vârcolaci cå sunt oameni adormi¡i saucåzu¡i în letargie („în vânturi“ – expresie ce sugereazå ¿i ideea implicitåde zbor), al cåror suflet se urcå la soare sau la lunå, apoi se întoarce în corp(Mu¿lea-Bârlea, 228): „Când sufletului de vârcolac îi vine chef så månâncepu¡in din lunå, omului care are un astfel de suflet îi vine întâi o «picotealå»,apoi o nesåbuitå poftå de somn, de parcå n-ar fi dormit o såptåmânå de-arândul. Sufletul îi zboarå atunci la lunå ¿i el råmâne ca mort. Dacå scolisau mi¿ti pe vârcolacul adormit, el råmâne adormit pe veci, cåci sufletulrevenind din lungul såu drum nu mai gåse¿te în acela¿i loc gura prin care aie¿it, ca så poatå reintra“ (Ciau¿anu, 101-102). Cehii spun cå mùra(personificarea co¿marului) este sufletul unei vråjitoare; la miezul nop¡ii,påråsind trupul acesteia, ea îi atacå pe oamenii adormi¡i, îi preseazå ¿i lesuge sângele. Un astfel de suflet demonic este întâlnit la cei care ausprâncenele îmbinate (Afanasiev, III, 1869, 235). Ce se întâmpla în cazulîn care cineva mi¿ca, în necuno¿tin¡å de cauzå, un astfel de trup golit desuflet, aflåm din numeroasele povestiri pe aceastå temå: „Unui om îi murifemeia în pripå, ¿i fiind el întrebat ce boalå a avut femeia lui, povesti astfel:«– Asearå – era spre Sf. Andrei –, ca niciodatå, nevasta mea, Dumnezeus-o ierte, s-a culcat mai devreme. Eu am stat cât am stat dinaintea focului


¿i de la o vreme, sculându-må så merg så må culc, oameni buni, Doamnepåze¿te (omul se bate cu palma peste gurå), cruce de aur în caså, pe gurafemeii ie¿ea o parå ro¿ie. Mi-am fåcut cruce ¿i n-am mai våzut nimic. Amstrigat nevasta, så se scoale – ea n-a råspuns: am început a o scutura, amluat-o din locul acela, am pus-o pe cealaltå lai¡å, dar pace bunå! Era moartåca to¡i mor¡ii, cum o vede¡i ¿i acuma». Iar babele de primprejur, dupå ce maiscoaserå câte un suspin, ziserå: «– Sårace om! De ¿tiai tu mai înainte cåfemeia ta îi strigoaicå, tu n-o mutai din locul în care s-a culcat, ¿i ea nu murea,cåci para cea ro¿ie a fost sufletul ei, care, când s-a întors înapoi, n-a gåsittrupul unde îl låsase ¿i s-a tot dus pe ceea lume»“ (Pamfile, 1997, 129-130).Reprezentåri legate de cecitatea sufletului se întâlnesc ¿i în cazul mor¡ii,a¿a cum sunt surprinse de ritualurile de înmormântare. ¥n felul acesta putempresupune cå în cazul vråjitorilor ¿i al tuturor persoanelor demonizate„evadarea“ sufletului constituie de fapt un accident nefericit. Fie cå estevorba de extinc¡ia finalå, fie cå este vorba de o påråsire temporarå a trupului,cu greu sufletul poate nimeri poarta de intrare; ¿i, în acest caz, vråjitoriis-ar putea caracteriza de fapt printr-o abilitate neobi¿nuitå de a capta la locsufletul fugar: „Sufletul pânå la ¿ase såptåmâni dupå scoaterea ¿iînmormântarea corpului vine neîntrerupt la casa unde a încetat din via¡å,mai ales înså noaptea cearcå corpul ¿i se fråmântå dupå dânsul, doarå îlpoate afla (...). Drept aceea, nu se încumetå a se culca ¿i a dormi în decursulcelor ¿ase såptåmâni pe locul acela unde a murit ¿i a stat mortul înainte deînmormântare“ (Marian-3, 1995, 272).

10.1. Suflet-umbrå

Pentru popula¡iile siberiene, oamenii ¿i animalele au unul sau mai multesuflete, care sunt adesea asimilabile umbrei acelor fiin¡e pe care leînsufle¡esc. La iukaghiri (în Siberia), un vânåtor nu poate captura vânatuldecât dacå una dintre rudele sale decedate a prins în prealabil umbraanimalului respectiv. (Chevalier-Gheerbrant, III, 277). Zulu¿ii cred cå lamoartea unui om, umbra acestuia îi påråse¿te trupul ¿i devine spirit protector(Tylor, 214). Reprezentarea conform cåreia umbra este un elementprimordial, recipient al sufletului, este întâlnitå într-o interesantå credin¡å asârbilor. Ace¿tia îi atribuie lui Dumnezeu crearea diavolului din propria-iumbrå (aici avem de-a face cu valorizarea negativå a umbrei, care estepurtåtoarea elementului malefic al opozi¡iei extinse luminå/întuneric). Lipsaumbrei, ca indiciu al lipsei vie¡ii, se întâlne¿te în credin¡e referitoare la strigoi(români, letoni, lituanieni, islandezi, norvegieni), la duhurile pådurii (ru¿i,


ucraineni; Ciau¿anu, 188; Gnatiuk, 390). O situa¡ie aparte o prezintåvråjitoarea ruså, despre care se spune cå are douå umbre (= douå suflete;Kolcin, 36). Dupå tradi¡ie, omul care ¿i-a vândut sufletul diavolului î¿i pierde¿i umbra. Ceea ce înseamnå cå, nemaiapar¡inându-¿i, nu mai existå ca fiin¡åspiritualå, sub formå de suflet. Sunt rare credin¡ele care spun cå vråjitoareaare douå suflete ¿i douå inimi – unul obi¿nuit ¿i unul demonic. Cel maiadesea, depunerea juråmântului de credin¡å demonului atrage dupå sinepierderea sufletului: vråjitoarea nu mai are suflet, în locul lui aflându-sediavolul; sau, alteori, se spune cå vråjitoarea ¿i-a vândut sufletul ¿i tråie¿tefårå el sau ¿i-l ascunde sub albie. Dezicându-se de Dumnezeu ¿i vânzându-¿isufletul diavolului, vråjitoarea tråie¿te fårå suflet (o urmå de suflet estetransferatå în sufletul exterior, în umbra personajului). Sufletul ei cre¿tineste ascuns pânå la moarte sub albia din care pânå atunci dådea de mâncarela porci, ¿i ea tråie¿te cu un suflet necurat, care påtrunde în locul sufletuluiei ¿i care o ajutå så se metamorfozeze (Ivanov, P.V.-2, 485). Din aceaståcauzå nu era de dorit ca nou-nåscutul så posede mai multe suflete: „Femeiaîngreunatå så nu meargå cu trei cofe la fântânå, cå face copilul cu trei suflete.Dar dacå îl face a¿a, så meargå la un trunchi de copac ¿i så-i facå trei bortecu sfredelul; pe douå så le astupe cu un cep, da’ una s-o lese; c-atunci ¿icopilul råmâne cu un suflet; Femeiei dacå-i iese înainte cu trei cofe cu apå,så beie din toate trei ¿i nu-i va fi nimic; altfel face copilul cu trei suflete“(Niculi¡å-Voronca, 882). O altå credin¡å conexå este cea referitoare laprimirea nefireascå a unei umbre, i.e. a unui suflet: strigoii iau na¿tere, înmulte credin¡e, prin manipulåri ale umbrei. La slavii de sud, de exemplu,cadavrul este påzit cu mare aten¡ie pentru a nu fi umbrit de un om viu, cåcise crede cå umbra acestuia ar intra în trup, prefåcându-l astfel în strigoi(cf. ¿i traversarea sicriului, pe care ar putea s-o facå anumite animale: pisicå,pasåre etc., ce se soldeazå cu acelea¿i urmåri; Ciau¿anu, 176). Alteori, prinna¿tere, oamenii demoniza¡i posedå douå inimi: „Strigoii au câte douå inimi,¿i când strigoiul moare, numai inima cea bunå îi moare, iar cealaltå tråie¿te¿i-l poartå ca strigoi“ (Pamfile-1, 1916, 169). ¥n strânså legåturå cu aceasta,se considera cå pierderea umbrei va duce la pierderea neîntârziatå a sufletului(a se vedea ¿i credin¡ele foarte råspândite din cadrul practicilor magice de„luare a umbrei“, care constituie un întreg complex ritual, cunoscut subnumele de „jertfa zidirii“). Pentru a-¿i afla viitorul, mai precis, pentru aafla cât vor mai avea de tråit, sârbii, în ziua de Cråciun, desfå¿urau o seriede practici divinatorii ce aveau ca obiect umbra låsatå de fiecare persoanåinteresatå de ghicit. A¿ezându-se la maså, fiecare se uita så vadå dacå pe


perete poate fi distinså umbra capului såu. Dacå aceastå umbrå putea fi zåritå,însemna cå la Cråciunul viitor va fi încå în via¡å. O altå practicå oracularåsârbeascå se face prin intermediul unei plåcinte rituale, niva (‘arie’), înmijlocul cåreia se înfige o lumânare. ªi de aceastå datå, un semn bun eradacå umbra capului celui care participa la ghicit cådea peste acest câmpritual (Tolstoi, 1996, 28). Ucrainenii spun cå vråjitoarea poate fi învinså,poate fi prinså numai cålcând-o pe umbrå, lovindu-i-se umbra, înfigându-seîn ea un cui etc. Existå magicieni ce pot îmbolnåvi un om stråpungându-iumbra cu o suli¡å sau tåind-o în bucå¡i cu sabia (Frazer, 1980, II, 118). ªi laromâni este înregistratå o asemenea posibilitate de våtåmare a adversarului:„O femeie însårcinatå nu trebuie så-¿i lase cåma¿a spålatå întinså peste oricelucru ¿i oriunde. S-ar putea întâmpla ca o vråjitoare sau vreo du¿mancå såtaie pe påmânt, cu un cu¡it, umbra pe care o azvârle cåma¿a întinså pe funiesau pe gard. Atunci copilul, al cårui suflet încå nu s-a desprins din sufletulmamei, se va na¿te ciung, ¿chiop sau altcum, dupå cum a tåiat vråjitoareaumbra cåmå¿ii pe påmânt“ (Olinescu, 288).

10.2. Dublul

¥n strânså legåturå cu multiplicitatea sufletului uman sau animal, dorimså aducem câteva ilustråri ale acestor reprezentåri, din mitologii diferite,care promoveazå credin¡a dublului uman. Este vorba, pentru a exemplificaaceastå idee în lumina cre¿tinismului, de un fel de înger-påzitor, o copiefidelå a omului sau a sufletului acestuia, care-l transcende dupå moarte ¿icare, dacå nu este îngrijit cum se cuvine, poate atrage dupå sine tulburåriale echilibrului posesorului såu. Pe de altå parte, este posibil ca aceaståimagine a cuplului om/dublu så provinå din vechile credin¡e care-l descriaupe om ca pe o fiin¡å hermafroditå, o uniune a douå jumåtå¡i perfecte. Primulom (Adam) era bårbat în partea dreaptå ¿i femeie în partea stângå, darDumnezeu l-a spintecat în douå jumåtå¡i (Bereshit rabb³, I, fol. 6, col. 2;Eliade-2, 1992, 386). Tot de facturå cre¿tinå este ¿i ipostaza dublului –îngerul protector: „Sufletul este totdeauna petrecut de un înger ¿i dacåcineva se încumetå ca så se råsteascå cåtre unul dintre dân¿ii cu un cu¡it,se zice cå respectivul î¿i taie îngerul såu påzitor pe timp de ¿apte ani“(Marian-3, 1995, 273). Pentru egipteni, aceastå dublurå umanå, care se na¿teo datå cu omul pe care îl înso¡e¿te, este numitå Ka. Vechile reprezentåriaratå cum zeul Hnum modeleazå pe roata olarului, o datå cu copilul care vafi nåscut, ¿i Ka-ul acestuia. El îl înso¡e¿te pe om ca un fel de sosie a lui; însådacå omul moare, Ka tråie¿te mai departe. „A merge la Ka-ul såu“ înseamnå


„a muri“, întrucât Ka î¿i påråse¿te purtåtorul uman ¿i se întoarce la origineasa zeiascå. E drept cå, pentru a continua så tråiascå, Ka are nevoie de hranå,care îi era oferitå concret ca jertfå sau simbolic, prin picturile de la morminte(Lurker, 92-93). Reprezentarea acestui Ka în chip de pasåre nu este singularå.¥n Coran, cuvântul pasåre este luat adesea drept sinonim cu destin: „Degâtul fiecårui om am legat pasårea lui“ (17, 13; 27, 47; 36, 18-19). Golziispun cå dacå o femeie însårcinatå viseazå o pasåre ¿i-i pot distinge sexul,poate afla dacå copilul ei va fi båiat sau fatå. Maya¿ii aveau ¿i ei reprezentåriasemånåtoare. Fiecare individ prime¿te în momentul conceperii propriulchajtz’il, dar/destin/soartå individualå, care se dezvoltå o datå cu persoana.Din impulsul lui î¿i realizeazå individul ¿tiin¡a, capacitå¡ile, func¡ia însocietate. Chajtz’il are propria lui autonomie. Omul doarme atunci când ela plecat så se plimbe. Popula¡ia mocho (din Mexic) spune cå, atunci cândiese din corp, acest dublu parcurge diverse locuri, întâlne¿te rude în via¡åsau moarte, prieteni sau du¿mani ¿i chiar vråjitori care, în unele ocazii,încearcå så-i facå råu. Cu ocazia consultårii unui bolnav, pentru elaborareadiagnosticului, asemeni ¿amanului siberian, qaman, vraciul local î¿ichestioneazå pacientul în legåturå cu via¡a sa nocturnå; informa¡iile furnizatedespre evenimentele survenite în timpul somnului sunt fundamentale pentruîn¡elegerea cauzei bolii. Este posibil ca un du¿man så-i fi provocat o boalå,ca un stråmo¿ så-l fi pedepsit, ca påcatul unui stråmo¿ så fi cåzut asupra lui,så fi fost atacat de un vråjitor... Pe de altå parte, vraciul poate så acceadå ¿isingur la aceste informa¡ii: ¿i chajtz’il-ul lui poate så-¿i ia zborul în cursulnop¡ii ¿i så priveascå ce se petrece în lume (Pont-Humbert, 190-191). Ke¡iiîl numesc pe bolnavul grav, fårå scåpare, „o jumåtate de fiin¡å“ – deoarecea pierdut jumåtatea invizibilå a fiin¡ei sale (Nekliudov, 139). Conform unorconcep¡ii africane, pielea sau înveli¿ul corporal al copilului provin de lamama lui. Pielea este bariera care îl protejeazå de agresiunile venite dinpartea celorlal¡i. Dar acest înveli¿ nu tråie¿te activ decât dacå este ocupatde dublurå. Noaptea, aceasta are o înfå¡i¿are identicå cu corpul care oadåposte¿te, iar când persoana doarme, ea påråse¿te înveli¿ul ca så se plimbe¿i så tråiascå aventuri despre care corpul are cuno¿tin¡å prin vise, dar ¿i prinoboseala resim¡itå. Atingerile aduse dublurii pot fi mai grave decât celeîndurate de înveli¿ul carnal. Dublura moare prima, sau, mai curând, î¿ischimbå starea ¿i råtåce¿te timp de câteva zile dupå înveli¿ul ei corporaldefunct, în vreme ce se deruleazå funeraliile (Pont-Humbert, 67). Lapopula¡ia bambara, o dublurå (dya), distinctå de suflet, este atribuitå tuturorindivizilor la na¿tere ¿i råmâne cu ei tot timpul vie¡ii. Fiecare persoanå e


echipatå cu un corp nou, dar acest corp e însufle¡it de for¡e luate dinrezervorul familiei. Fiecare individ este mo¿tenitorul direct al sufletului ¿idublurii unui defunct, chiar a aceluia care a murit înaintea na¿terii sale. Cândun båiat sau o fatå se cåsåtore¿te, se spune cå ¿i-a luat în cåsåtorie dya,adicå dublura sa spiritualå (idem, 111). O situa¡ie asemånåtoare o întâlnim¿i în mitologia ruså, în cadrul practicilor oraculare premaritale. Când seghice¿te cu ajutorul oglinzii, cel care este våzut este, de fapt, dublul omului(Cerepanova, 1983, 18): „Cum ghiceau fetele. Au dus o maså în baie, au puspe ea de mâncare ¿i intrau câte una în baie, a¿teptând. Au adus cu ele ¿i uncoco¿ ¿i un ac... La ora 12 noaptea au început så sune clopo¡eii. A intrat înbaie un bårbat. O fatå l-a chemat la maså, reu¿ind så-i taie o bucå¡icå dinhainå. A stat mult. Când – aude cå s-a deschis u¿a ¿i au intrat dracii: erau caoamenii, numai cå aveau cozi. Fata s-a speriat cå o s-o omoare, ¿i atunci aîn¡epat pu¡in coco¿ul: a început så cânte ¿i ursitul a dispårut...“ Mai târzius-au întâlnit, iar recunoa¿terea viitorului so¡ s-a fåcut dupå bucata de hainåtåiatå de fatå (Zinoviev, 102). Alteori, erau gåsite alte succedanee ale acesteijumåtå¡i esen¡iale a omului. La popula¡ia batak din Sumatra sau la multe altepopoare, placenta este socotitå ca fiind fratele mai tânår sau sora mai tânårå acopilului ¿i este îngropatå sub caså. Ea asigurå bunåstarea copilului ¿i pare,de fapt, så fie sediul sufletului transferabil. Din cele douå suflete ale uneipersoane, sufletul cel adevårat este cel care tråie¿te în placenta aflatå dedesubtulcasei; se spune cå acesta este sufletul care zåmisle¿te copiii (Frazer, 1980, I, 88).Dogonii considerå placenta drept geamånul nou-nåscutului ¿i nu anun¡åna¿terea copilului pânå când aceasta nu a fost expulzatå. ¥mpreunå cu cordonulombilical care îi råmâne ata¿at ¿i reprezintå lan¡ul care sus¡ine, în timpulcoborârii de la Cer la Påmânt, ceea ce Creatorul a conceput mai întâi în fiin¡alui, placenta e puså într-un vas de lut plin cu apå, plasat în curte sub gunoiformat din tije de mei putrezite. Totul e acoperit cu o piatrå platå, deasupracåreia mama va veni så facå ablu¡iuni ¿i så spele copilul timp de ¿aptesåptåmâni (Pont-Humbert, 260-261). ¥n virtutea puterii deosebite pe care ocon¡inea, este de în¡eles utilizarea placentei, a acestui element încårcat desacralitate, în cadrul practicilor magice. La popula¡ia bambara din Mali, obucatå de placentå (de femeie sau de antilopå) trebuie så înveleascå miezulfeti¿urilor sau al obiectelor de cult magice care sunt rezervate utilizårilorbenefice. Când feti¿urile au drept scop provocarea mor¡ii, a distrugerii, nutrebuie så cuprindå nici o bucatå de placentå, cåci aceasta ar exercita o influen¡åcontrarå. Atunci sunt învelite în piele de pisicå (Pont-Humbert, 261). Pe lângåcåi¡å (placentå), cordonul ombilical putea juca ¿i el rolul de dublu al


nou-nåscutului. La germani, moa¿a încredin¡eazå cordonul ombilical, uscat,tatålui copilului, cu indica¡ia de a-l påstra cu grijå, pentru cå atât timp câtcordonul va fi påstrat, copilul va tråi, va cre¿te viguros ¿i va fi ferit de boalå.¥n Fran¡a oamenii nu aruncå cordonul ombilical nici în apå, nici în foc, crezândcå atunci copilul s-ar putea îneca sau arde (Frazer, 1980, I, 89).

10.3. Gemenii

Fiind considera¡i încårca¡i cu o for¡å intenså, fie periculoaså, fiebeneficå, dubluri evidente ale oamenilor respectivi, prezen¡a lor era de celemai multe ori nedoritå. Negrii bantu îi ucideau, în timp ce în Africaoccidentalå, unde îndeplineau func¡ia de vråjitori, erau adora¡i. ¥n Dahomeygemenii sunt considera¡i a fi copiii duhurilor pådurii, la care ei se întorcdupå moarte (Tokarev, 1991-1992, I, 75). Baronga, un trib de negri bantu,dau numele Tilo „cer“ unei femei care a dat na¿tere la gemeni; copiii în¿i¿isunt numi¡i copii ai cerului (Frazer, 1980, I, 142). O altå fa¡å a gemelitå¡iise referå la rela¡ia incestuoaså. ¥n unele mitologii, unirea incestuoaså producegemeni sau fiin¡e hermafrodite. Miturile popula¡iei dogon ¿i bambara spuncå oamenii s-ar fi nåscut totdeauna din cupluri de gemeni mic¿ti, dacå unstråmo¿ n-ar fi venit så întrerupå aceastå ordine a lucrurilor. Cåsåtoria tindeså reconstruiascå simbolic aceastå unire primordialå ini¡ialå. Dupå pårereaindienilor kwakiutl din Columbia Britanicå gemenii sunt somonimetamorfoza¡i. Din aceastå cauzå ei nu trebuie så se apropie de apå, deoarecear fi transforma¡i din nou în pe¿ti. ¥n copilårie ei pot chema orice vântmi¿cându-¿i mâinile, pot face vreme frumoaså sau rea, pot vindeca bolileetc. (idem, 142). Despre gemeni, ca ¿i despre copiii din flori, românii spuncå sunt mai noroco¿i decât ceilal¡i (Scurtu, 44). ¥ncårcåtura magicå esteprezentå nu numai asupra lor. Tot românii cred cå descântecul de scrântit seface doar de o femeie care a nåscut copii gemeni (Gorovei, 1990, 132).Sârbii cred cå pentru a se salva de ciumå trebuie så apeleze la sprijinul adouå surori gemene, care au numele asemånåtoare (de exemplu, Stoia ¿iStoianka). Ele trebuie så toarcå într-o noapte fire ¿i så ¡easå din ele un ¿tergar(Tolstoi-2, 1994, 151). De asemenea, în acelea¿i scopuri se practica aratulritual, înconjurarea satului prin trasul brazdei apotropaice de cåtre doi fra¡igemeni, ajuta¡i de doi boi gemeni, care mai apoi erau îngropa¡i în apropiereabisericii (Tolstoi-1, 1994, 9). ªi la români se credea cå prezen¡a gemeniloreste o marcå a sacrului: „Copiii gemeni pot face multe lucruri bune, potajuta la diferite boale ¿i au puterea de a fermeca, a descânta ¿i vindeca“(Gorovei, 1995, 102). Tot la slavii de sud se obi¿nuia ca doi fra¡i gemeni så


are teritoriul viitoarei a¿ezåri, al viitorului sat, cu ajutorul a douå topoareidentice ¿i al unui plug fåcut dintr-un copac care avusese o tulpinå dublå.Lama plugului trebuia så fie fåcutå într-o noapte de doi fierari, de asemeneagemeni (Nikolov, 90).

Dar gemenii pot fi ¿i marca¡i negativ: „Când î¡i fatå vaca doi vi¡ei, esemn råu“ (Gorovei, 1995, 102). Credin¡e asemånåtoare existå ¿i în legåturåcu prezen¡a spicelor duble. ¥n Polonia gåsirea unui spic dublu (=perechea)era interpretat ca un semn benefic. Dacå îl gåsea o fatå, era semn cå se vamårita în acel an; dacå era o femeie måritatå, se spunea cå va na¿te copiigemeni (Evseev-1, 1994, 172). ªi bulgarii atribuiau puteri magice unuiasemenea spic. Se credea cå în seara de Sf. Gheorghe vråjitoarea, dupå cese dezbråca în pielea goalå, pornea, cålare pe diverse piese ale råzboiuluide ¡esut, så caute un astfel de spic, „împåratul spicelor“, cu care putea så ialaptele tuturor vacilor din sat (Gheorghieva, 6). ¥n Bosnia se credea cå eraun semn nefast pentru familia respectivå (chiar pentru întreaga a¿ezare)na¿terea gemenilor; oamenii se bucurau dacå unul dintre copii murea, pentrucå se spunea cå el va lua cu sine tot nenorocul (Slavjanskaja mifologija, 51).Aceste reprezentåri s-au påstrat într-o serie de interdic¡ii care vizau femeiaînsårcinatå, prin intermediul cårora trebuia så se evite aducerea pe lumea gemenilor (mâncarea unor fructe sau legume îngemånate, a ouålor cu douågålbenu¿uri etc.). Pe lângå interdic¡iile obi¿nuite, pentru a fi sigurå cå nu vada na¿tere unor copii gemeni, femeia însårcinatå trebuia så på¿eascå pesteun plug (v. în general semnifica¡ia traversårilor rituale). Destinul comun pecare îl împårtå¿eau cei doi fra¡i îi fåcea deosebit de sensibili la pericolele dealtfel relativ imune pentru restul societå¡ii. Dacå unul dintre ei murea, frateleråmas în via¡å nu trebuia så participe la înmormântare ¿i nici chiar lapomeniri, pentru a nu fi „tras“ în lumea cealaltå de cåtre fratele råposat:„Când un om are doi copii gemeni ¿i unul moare, cel în via¡å este ascuns sånu-l vadå pe cel mort pânå îl îngroapå. Când este a se arunca påmânt pestecel mort, aduc pe cel viu ¿i-l bagå deasupra co¿ciugului în picioare, de unde-lscoate un altul stråin, cu care apoi se prind fra¡i pe lumea aceasta,lepådându-se de cel mort“ (Fochi, 131). Gemenii tineri, în Africa, suntconsidera¡i ni¿te parteneri inseparabili, nici unul dintre ei nu trebuie så-ldepå¿eascå net pe celålalt sau så-l påråseascå pe celålalt. ¥n special, dacåunul este chemat în lumea cealaltå, el î¿i a¿teaptå cu neråbdare fratele, iarfratele lui nu se gânde¿te decât cum så ajungå la el. Pentru a evita aceastånenorocire, când un geamån mai mic de ¿apte ani moare înaintea frateluisåu, oamenii au grijå ca celålalt så nu fie anun¡at, pentru a nu-i vedea


cadavrul. Este obiceiul ca el så fie reprezentat printr-o statuetå de lemnînlocuitoare, de care mama se ocupå în mod simbolic, a¿a cum se ocupa ¿ide fratele supravie¡uitor, spålând-o, dându-i de mâncare etc. Mângâierileacordate acestei reprezentåri au drept scop re¡inerea pe loc a spiritului vitalal dispårutului ¿i deci împiedicarea ajungerii lui prea repede în ¡arastråmo¿ilor, de unde va începe så-¿i cheme la el perechea. Dacå aceastamoare curând, mai înainte ca statueta så fie pierdutå, distruså sau îngropatå,feti¿ul este a¿ezat cu grijå în mormânt alåturi de el. Atunci se considerå cåcei doi copii se întorc împreunå în ¡ara de origine. Fårå a fi realmente unsemn råu, orice geamån tânår mort primul, deoarece este fåcut så nu punåimediat piciorul în ¡ara de origine, se transformå pentru un timp în sufletråtåcitor care intrå spontan în serviciul divinitå¡ii gemenilor. El dispuneatunci de acelea¿i capacitå¡i ca orice spirit råtåcitor, mai ales aceea de apåtrunde în somn în interiorul sufletului unui om viu care îl intereseazå, înaceastå împrejurare cel al geamånului såu, ¿i a-l antrena într-o curså pespatele unui animal – maimu¡å în special, la care na¿terea de gemeni estefoarte frecventå (Pont-Humbert, 148-149). O extindere a no¡iunii de dublu/geamån s-a produs în cazul fra¡ilor sau membrilor de familie lunatici (nåscu¡iîn aceea¿i lunå, în aceea¿i zi etc.), în cazul cårora, pentru a fi feri¡i de aripamor¡ii, trebuia så performeze o serie de ritualuri apotropaice. Bulgarii, deexemplu, pentru a-l elibera pe copilul råmas în via¡å, aplicau practica„de-dublårii“: pe pragul casei tåiau în douå, cu un topor, o monedå; jumåtateacare cådea afarå, în curte, era puså în sicriu, alåturi de fratele mort, cealaltåjumåtate råmânând în caså (Slavjanskaja mifologija, 51). ¥n alte situa¡ii,fratele viu era dus la cimitir ¿i îngropat simbolic: era acoperit cu påmânt sauera suficient så se a¿eze în sicriu, î¿i încruci¿a mâinile pe piept, fåcându-semort; apoi ie¿ea din sicriu, låsând acolo un obiect care i-a apar¡inut sau cevacare avea dimensiunile lui (måsura: a¡å, nuia, lumânare, o piatrå etc.). Alteoriîn sicriu era pus un pui negru sau un cå¡el. ¥n acest caz se realiza o nouå„înfrå¡ire“, cu o nouå persoanå, în locul fratelui mort (Tolstaia-2, 1994, 4).Românii numeau acest ritual „scosul din fiare“. „Scosul din fiare“ se facesub forma unei des-frå¡iri a cuplului demonic ¿i a unei noi înfrå¡iri, de aceastådatå noul „frate“ jucând rolul de protector al lunaticului, de na¿, am puteaspune: „cu fiarele cu care se împiedicå pe câmp caii, sau cu ale co¿ului, seîncuie sau se împiedicå ¿i ace¿ti doi zinatici sau lunatici, fie la o nuntå a unuia;– iar de se uitå atunci, apoi tocmai când moare unul [în felul acesta se facereferire la douå din cele trei momente liminale din via¡a omului – nunta ¿iînmormântarea, când se mai putea «ursi», se mai putea interveni în destinul


acestuia – n.n. A.O.]. Acel ce face lucrul åsta îi întreabå pe rând; iar de-imort unul, numai pe cel viu, de câte trei ori: «– ¥mi e¿ti frate pân’ la moarteså te scot din fiare?» Iar acela råspunde: «– ¥¡i sunt frate pân’ la moarte,scoate-må din fiare» (...). Apoi descuie încuietoarea ¿i scoate fiarele de pepicioare. Iar de-aici înainte, åst om, ce i-a scos din fiare, le este «frate». ªi-¿izic cât lumea «fra¡i». ªi în tot anul cel scos din fiare se duce cu plocon la«frate-såu», unde fac petrecere câte-o zi întreagå, dându-i ca dar diferite lucruritrebuincioase, ca så fie ¡inut minte“ (Dumitra¿cu, 3-4).

10.4. Metamorfozele

Credin¡ele în metamorfoze ¿i în metempsihozå au privilegiatasemånarea animalului cu o dublurå a omului: animalele sunt reîncarnareaunor fiin¡e omene¿ti sau a vehiculelor sufletelor care migreazå. Cândanimalele intervin ¿i ca må¿ti în anumite practici, atunci ele reprezintåînfå¡i¿area aleaså de unii zei sau demoni pentru a se manifesta. Filosofiiantici au înregistrat ¿i ei imaginea metamorfozelor, înscriind-o în categorialegitå¡ilor firii. Empedocle, în poemul filosofic Despre naturå(secolul al V-lea î.H.), spunea: „E o lege a Anankei, un decret stråvechi alzeilor, decret etern ¿i întårit cu juråminte solemne. Dacå vreunul dintredemoni, care a primit o via¡å lungå, a pângårit din råtåcire membrele salecu sânge sau a jurat strâmb, el e alungat departe de zei timp de 30.000 deani ¿i se na¿te succesiv în corpuri de diferite specii, cutreierând una dupåalta cåile cele anevoioase ale vie¡ii. Astfel, eu însumi aståzi sunt un fugarråtåcind departe de zei, sclavul discordiei furioase. Am fost deja båiat, fatå,arbore, pasåre ¿i pe¿te mut în mare“ (subl. n. A.O.)1. Concep¡ia asuprametamorfozelor la Ovidiu (Metamorfoze, XV, 165-172), conform sistemuluilui Platon, este gråitoare pentru teza transformårilor succesive ale sufletului,care a permis mai târziu ¿i metamorfozårile demonilor: „Totul se schimbå,nimic nu piere; spiritul råtåce¿te din loc în loc ¿i însufle¡e¿te toate corpurile:el intrå din om în animal ¿i din animal în om, dar nu moare niciodatå.¥ntocmai ca ceara cea moale, ce prime¿te mii de forme ¿i sub acele formevariate råmâne totdeauna aceea¿i, tot astfel ¿i sufletul råmâne acela¿i întoate colindårile sale sub forme diferite ¿i în corpuri diferite“(apud ªåineanu, 20-21). ªi mitologia românå påstreazå câteva reminiscen¡elegate de metamorfozele sufletului, pentru care ciclul transformårilor are o1 ¥n Ucraina se spune cå omul poate fi, pe rând: furnicå (insectå), pasåre, animal sålbatic,pe¿te ¿i din nou om (Afanasiev, 1996, 82). ¥n Africa se crede cå sufletele celor råi se prefacîn ¿acali, iar sufletele celor buni – în ¿erpi (avându-se în vedere regenerarea; Tylor, 257).


semnifica¡ie pur catharcticå: „Omul care e drept, sufletul lui se suie în cer,dar dacå-i påcåtos sufletul lui iese ¿i se duce într-o gåinå, ori într-un cal,într-o vitå, ¿i acolo stå pânå-¿i sfâr¿e¿te munca. ªi când vezi cå cade deodatåo vitå, atunci i s-a sfâr¿it sufletului aceluia canonul care l-a avut de tras, ¿iel trebuie så iaså, så se ducå“ (Niculi¡å-Voronca, 1285). „Sufletul, dupå cemoare, de e påcåtos, se bagå în måturå, în cuptor, de aceea se pun lemne încuptor dupå ce se scoate pâinea, ca så aibå sufletul pe ce ¿edea“ (idem).Mai târziu, capacitatea de metamorfozare a fost limitatå la fiin¡ele demonice.ªi sufletele mor¡ilor nefa¿ti puteau beneficia de aceastå însu¿ire. Jakob deJüteborg (m. în 1465) scria în al såu Tractatus de animabus exutis acorporibus, referitor la strigoi, cå un mort î¿i påstreazå vocea ¿i înfå¡i¿areade om, în vreme ce un spirit råu se metamorfozeazå cu plåcere în leu, urs,broascå, ¿arpe, pisicå neagrå, câine sau umbrå neagrå (apud Schmitt, 194).O astfel de transformare succesivå, în direc¡ia metamorfozelor tradi¡ionale,este atribuitå în folclorul balcanic strigoilor-vampiri: „Dacå se întâmplå cånu este dovedit acest strigoi, atunci el se zice cå månâncå ¿i face stricåciuni¿apte ani de-a rândul, pânå-¿i roade tot neamul; apoi månâncå din sat, din¡arå; ¿i dupå astea trece la altå limbå sau la altå ¡arå, unde se preface în om,se cåsåtore¿te, face copii ¿i intrå în rândul lumii. ¥nså copiii lui, dupåmoarte-le, se fac ¿i ei tot strigoi ¿i încep så månânce apoi ¿i din neamulmamå-si. ªi tot astfel, multå vreme – pricinå pentru care ¿i aståzi se aflåmoarte pe påmânt...“ (Dumitra¿cu, 5-6). Alteori, ciclul metamorfozelor eraîntrerupt de un agent fast, uman sau animal (despre câinii care puteau luptaîmpotriva vråjitorilor, a duhurilor în general, cf. art. din prezentul volum):„Toate sufletele cele prefåcute în strigoi se vor întrupa, dupå un anume timpde la moarte, iarå¿i în oameni, de care uneori nu se vor putea deosebi întrunimic. Ei vor tråi în acele pår¡i unde nimeni nu-i cunoa¿te ¿i unde nu-i poateîntâlni om sau câine nåscut într-un loc cu dân¿ii sau nåscut înaintea Pa¿tilor.De îndatå ce un asemenea câine îl va sim¡i sau va întâlni un asemenea om,strigoiul va muri pe loc ¿i pentru totdeauna“ (Pamfile-1, 1916, 136-137).

¥n ceea ce-i prive¿te pe vråjitori, înfå¡i¿area zoomorfå este un laitmotivcaracteristic1. Ucrainenii spun cå noaptea, pe câmp, în afara satului, nici unfel de animal domestic nu atacå oamenii. Când, totu¿i, acest lucru seîntâmplå, sub înfå¡i¿area animalului se ascunde mai mult ca sigur ovråjitoare. Vråjitoarele se pot transforma în ciori, iar vråjitorii în corbi(Afanasiev, III, 1868, 535); de asemenea, lor le sunt specifice ¿i ipostazeleluminiscente (globuri de foc), care sunt våzute când acestea iau mana laptelui

1 ¥n acela¿i timp, despre vraci se crede cå nu se puteau metamorfoza.


(idem, 487). Sunt situa¡ii în care vråjitoarea ia aceastå înfå¡i¿are nu pentru adåuna efectiv omului, ci pentru a-l hår¡ui: „Mergea pe drum, seara târziu,un tânår. ¥n jurul lui tot alerga o scroafå – grohåia când în fa¡a, când înspatele lui, venea când din stânga, când din dreapta, dar nu-i fåcea nici unråu. A¿a s-a ¡inut dupå el pânå la poartå, când îi zise: «Norocul tåu cå e¿tiîntâiul nåscut, cå ai fi våzut tu atunci!»“ (Ivanov, P.V.-2, 462). Când î¿i punîn practicå farmecele sau când î¿i agreseazå, concret, semenii (nu numai încazul amenin¡årii, sperierii acestora), vråjitoarele, fie cå este vorba de otransformare a sufletului sau chiar a trupului, iau chipul animalelor, pentrua nu fi recunoscute: „... Fata, domni¡a noastrå albå ca zåpada, a intrat încåmåru¡a ei ¿i a tras ivårul. Tare-i mai era amarå inima; a podidit-o plânsul.Când, ce så vadå? vine spre ea pâ¿-pâ¿ pe furi¿ o pisicå neagrå, cumplitå:cu blana scânteind, de parcå-i luase foc, ¿i cu gheare de fier – cå i se auzeaughearele ¡åcånind în du¿umele. Speriatå, fata se urcå iute pe-o lavi¡å – mâ¡a,dupå ea. De pe lavi¡å, fata sare atunci pe cuptor – mâ¡a vine ¿i-aici, ¿i-apoideodatå i se azvârle-n piept ¿i då s-o gâtuie. Trage fata un ¡ipåt, o în¿facå¿i-o trânte¿te jos, pe podele; cumplita de pisicå iarå¿i se apropie tiptil. ªi-aie¿it fata din fire. Pe perete sta agå¡atå într-un cui sabia lui tatå-su. Pune eamâna la iu¡ealå pe sabie ¿i zdrang! o datå cu tåi¿ul în podele, de-i zboaråmâ¡ei cât colo una din labele acelea cu gheare de fier; mâ¡a, miau! mai så-¡iia auzul, fuge într-un ungher întunecos ¿i mai pe urmå se face nevåzutå.Toatå ziua, nevasta de-a doua a sotnicului n-a ie¿it nici måcar o clipå dincåmara ei; abia a treia zi s-a aråtat ¿i umbla legatå la mânå. A priceput atuncibiata domni¡å cå mama ei vitregå era o vråjitoare“ (Gogol-2, 1972, 75). Opovestire sco¡ianå nareazå despre o întâlnire asemånåtoare. Un tânår eraurmårit adesea de un grup de vråjitoare care luaserå chipul unor pisici.O datå, noaptea, tânårul ¿i-a luat inima în din¡i ¿i le-a alungat cu sabia,reu¿ind så taie laba uneia din aceste pisici demonice. Luând laba animaluluicu el, a doua zi a constatat cu surprindere cå în locul ei era un picior omenesc,prin intermediul cåruia a putut s-o gåseascå mai târziu pe posesoarea lui(Tylor, 147). O imagine asemånåtoare se întâlne¿te în credin¡ele ce descriupractica aratului ritual al satului, în cazul unor epidemii. Ru¿ii spun, astfel,când se traseazå cercul apotropaic în cazul unor epizootii, cå animalul careapare în calea oamenilor, în timpul în care se realizeazå aceastå practicå(fie el pisicå sau câine), este chiar duhul bolii respective (Mifologièeskijslovar’, 292). Românii cred cå dacå prinzi o femeie prefåcutå în cå¡ea, adicåo strigoaicå, furând laptele de la vacå, o po¡i des-face aruncând peste ea unbrâu sfin¡it, sau lovind-o cu un cu¡it sfin¡it. Atunci, diminea¡a, când te duci


la cea pe care o bånuie¿ti, o gåse¿ti oloagå. ¥n alte pår¡i vråjitoarele se prefacîn câine sau în pisicå numai în momentul când sunt surprinse de cåtreståpânul vacii (Pavelescu, 1944, 84). „¥n unele sate existå credin¡a cå înmomentul când iau mana vacilor, «loajnicele» se pot preface pentru a nu fivåzute, într-un animal, cum este pisica, dar mai ales într-o roatå de car, caremerge printre vaci“ (Pavelescu, 1945, 68). Alteori, vråjitoarele, când se ducså ia mana laptelui, se transformå în ¿erpi sau în câini, dar î¿i påstreazå fa¡aomeneascå (Ivanov, P.V.-2, 449). ¥nfå¡i¿area zoomorfå nu este, dupå cums-ar pårea, chiar atât de invidiat pentru vråjitoare. Existå astfel ideeametamorfozei dureroase, la care vråjitoarea apeleazå numai în disperare decauzå. Vråjitoarea, când se întâlne¿te cu un strigoi, cu o fermecåtoare ¿i cuoameni care ¿tiu anumite descântece, î¿i reia imediat înfå¡i¿area omeneascå,chiar fårå så mai a¿tepte rostirea acelor cuvinte, pentru cå în timpul rostiriilor ea trece prin chinuri atât de cumplite (Ivanov, P.V.-2, 454-455). Dar dacåîn credin¡ele populare metamorfoza era un principiu de bazå al vråjitoriei(a se vedea, în continuare, chestiunea oamenilor-lup, a vârcolacilor), Bisericaafirma cå înfå¡i¿area animalå sau, în orice caz, schimbatå, luatå de cineva,este rezultatul iluzionårii demonice: „Diavolii, luând vederile, fac så aparåînfå¡i¿åri amågitoare, dar pe care oamenii le cred adevårate, cum se întâmplå,de pildå, atunci când cineva prive¿te un om ¿i vede în el un mågar sau unlup, cu toate cå acesta n-a luat nicidecum astfel de înfå¡i¿are. Numai ochiisunt în¿ela¡i de nålucire, ei luând gre¿eala lor drept adevår“ (Molitor, 72).Având legåturi strânse cu demonii, era firesc så aflåm cå ¿i oamenii le puteauinduce semenilor viziuni care mai de care mai nea¿teptate. Sfântul Macarie,pustnic din Egipt, în cartea XVII a Istoriilor sale poveste¿te cå „un anumeegiptean era cuprins de o dragoste vinovatå pentru femeia altuia ¿i nu puteaså-¿i domoleascå focurile patimii ce o avea pentru dânsa, cåci aceasta iubeamai presus de orice pe so¡ul påzitor al cinstei ei. Acest bårbat stricat s-afolosit de vråji ca så se facå iubit de ea sau så o facå så fie påråsitå de so¡ulei. Dupå multe vicle¿uguri ale me¿te¿ugului vråjitoresc cu care el seobi¿nuise, a fåcut ca aceastå femeie så-i aparå bårbatului ei sub înfå¡i¿areaunei iepe. De îndatå so¡ul, tulburat så vadå o iapå întinså alåturi în patu-i, aînceput så geamå ¿i så-¿i plângå nenorocirea...“ (apud Molitor, 72-73).


11. VârcolaciiVârcolaciiVârcolaciiVârcolaciiVârcolacii11.1. Lupul demonic

Fårå a eviden¡ia tråsåturile specifice carnasierului, prezen¡a unui lupîn imediata apropiere a microcosmosului uman era semnul unor dezechilibreapropiate. ¥n Armenia se spune cå, atunci când lupul se apropie de o locuin¡å,u¿ile ¿i ferestrele se deschid singure ¿i el î¿i poate alege nestingherit victimele(Afanasiev, III, 1869, 585). ¥n Italia, scrie Plinius, se crede cå privirea lupilore våtåmåtoare ¿i cå dacå våd pe un om înainte ca acesta så-i fi zårit, îi iauglasul pentru moment (Natur. hist., VIII, 22). ¥n mod asemånåtor, româniicredeau cå, dacå, mergând noaptea ori ziua pe cåi låturalnice, te vede lupulfårå ca tu så-l vezi pe el, a doua zi vei rågu¿i (Candrea, I, 1933-1934, 6-7).Pentru a se asigura protec¡ia copilului în cazul unei agresiuni, mamele dådeaucopiilor primul lapte de la sân printr-o „gurå de lup“, instrument ritual înformå de cerc confec¡ionat dintr-o falcå ¿i o piele de lup. Alåptatul ritual sefolosea ¿i în cazul în care copilul se îmbolnåvea din impruden¡a mamei,care a „umblat cu picioarele goale“ prin locurile unde a trecut lupul(Ghinoiu, 1997, 86). De asemenea, „nu se cade så månânce mursåcåturåde lup; copilul are bântuialå, care n-are alt leac decât så iei col¡i de lup, så-iarzi bine, så-i pisezi praf ¿i så presuri rana de câteva ori“ (Sevastos-2, 142).De Filipi, un ciclu de zile aflate sub semnul lupului, femeile lipesc gurasobei, ung vetrele, gura cuptorului, bor¡ile prin pere¡i, zicând cå dupå cumtoate acestea se astupå, tot astfel se va astupa ¿i gura lupului ¿i se vor ungeochii lui, ca så nu vadå prada (Pamfile, 1997, 213).

Natura demonicå a lupului este surprinså în numeroase credin¡e. Fiecå este vorba de animalul terestru sau de fåptura cosmicå, devoratorul luniisau al soarelui, lupul/omul-lup apare drept unul din pericolele redutabilede care trebuia så se fereascå oamenii comunitå¡ilor tradi¡ionale. Astfel, înlegåturå cu explica¡ia datå eclipselor, se spunea: „Când ¿i când,Mo¿u-Dumnezeu are grijå de trimite câinii lui, cårora lumea le zicevârcolacii, îi trimete så sperie pe Cain ¿i så månânce partea din lunå pe carestå el“ (Brill, 1994, I, 37). Un astfel de instrument de pedeapså este pomenitîn povestirile bieloruse, când lupul apare la ¿ezåtori în locul dracilor sau alSântoaderilor. Episodul cosmogonic al creårii lupului este antologic: „Dupåce Dumnezeu a fåcut omul ¿i dobitoacele ce-i trebuia, s-a apucat dracul såfacå ¿i el ceva. A fåcut din lut un lup. Numai iacå vine ¿i Dumnezeu, carezice dracului: «zi-i så se scoale». Dracul zice: «sai, lupe, ¿i månâncå peDumnezeu!» Lupul nu se scoalå. Dumnezeu cere så i-l dea lui, cå l-a învia.


Dracul i-l då. Dumnezeu s-apucå de-l mai ciople¿te, din care a¿chii s-aufåcut fel de fel de gângånii rele: ¿erpi, broa¿te, ¿opârle... Dupå aceastaDumnezeu zice lupului: «sai, lupe, ¿i månâncå pe dracu!» O datå sare lupul¿i då tot la dracul... cât pe ce så-l månânce“ (Candrea, 1928, 134).Referindu-se la acest episod, ru¿ii considerå cå acesta este elementul debazå al demonismului lupului. Ei spun cå Dumnezeu a poruncit ca lupiiså-i månânce pe draci, dar, dacå lupul îl månâncå pe drac, atunci ¿i el devinedemonic (Tokarev, 1957, 47). O reminiscen¡å a originii diavole¿ti a lupuluieste surprinså ¿i în altå credin¡å: „Lupul are trei peri de drac în frunte, deaceea ¡i se ridicå pårul måciucå când îl vezi“ (Niculi¡å-Voronca, 1212; v. ¿i„¥n pårul oricårui câine se aflå ¿i fire ce apar¡in diavolului, drept care atuncicând fulgerå nu e bine så ai câine în preajmå“; Her¡ea, 101).

Fie cå era vorba de teama resim¡itå în fa¡a unui carnasier redutabil saude vechi reprezentåri totemice, mitologia popularå påstreazå încå piesedisparate care contureazå existen¡a unui cult al lupului. ¥n vechime, sedesfå¿urau sårbåtori speciale, când oamenii, îmbråca¡i cu blånuri de lup,umblau din caså în caså, duceau un lup împåiat ¿i cântau cânteceasemånåtoare colindelor (în care era men¡ionat „lupul cel puternic“;Krav¡ov, 127-128). La români, Filipii erau o sårbåtoare a femeilor cåsåtorite,dedicatå divinitå¡ii protectoare a lupilor, în perioada împerecherii acestora,între Låsatul Secului de Cråciun (14 noiembrie) ¿i Sf. Andrei. Tânåra nevaståprimea mo¿tenire la cåsåtorie, de la soacrå sau de la mamå, un numår deFilipi, pentru a-i sårbåtori în fiecare an la date bine stabilite. ¥n aceste nop¡i,se spune cå lupoaicele vin în sate ¿i cautå în cenu¿a aruncatå de gospodinetåciuni aprin¿i, pentru a-i mânca (Ghinoiu, 1997, 72). ¥n noaptea deSf. Andrei, consideratå ¿i ea una din zilele lupului, lupii se adunå ¿i Sf.Andrei împarte prada din iarna aceea (Olinescu, 407). Faptul cå lupul revinela via¡å, rena¿te în fiecare an începând cu zilele consacrate lui este surprins¿i în credin¡a care pune accent pe mobilitatea animalului: „lupul, al cåruigât e ¡eapån, în aceastå zi capåtå darul de a ¿i-l îndoi“ (Pamfile, 1997, 224).La bulgari, råpirea de cåtre lup a unei oi din turmå este consideratå a fi unsemn de mare fericire ¿i cinste pentru ståpân, deoarece preveste¿te noroc.De aceea, ciobanii aveau obiceiul „cumetriei“ cu lupul, pentru ca acesta sånu decimeze turmele (Tokarev, 1957, 46). Resim¡it într-o oarecare måsuråca un animal protector, lupul este considerat a fi du¿manul strigoiului. Secrede cå de Boboteazå, când moaie preotul crucea în apå, to¡i dracii ies dinape ¿i råtåcesc pe câmp pânå ce trece sfin¡irea apelor: „¿i nimeni nu-i vede,afarå de lupi, care se iau dupå dân¿ii ¿i, unde-i ajung, acolo le ¿i varså ma¡ele“


(Marian, 1994, I, 152). De fapt, aici este vorba ¿i de pedepsirea unor încålcåriale interdic¡iilor totemice. Se crede cå vampir se face omul îngropat cu hainaîmpletitå în Såptåmâna Lupului sau a cårui mamå a mâncat, în timpulsarcinii, carne de animal omorât de lup (Gheorghieva, 150, 154). La letoni,în secolului al XVII-lea, lupilor li se mai aduceau încå ofrande: la råspântii,în timpul Cråciunului, se jertfea în acest scop o caprå (idem, 47). La masaritualå de Cråciun a ru¿ilor erau invita¡i stråmo¿ii, gerul, lupul – în virtuteaaceluia¿i respect aråtat unor fiin¡e deosebit de puternice, a cåror mânietrebuia evitatå (Gura-Ternovskaia-Tolstaia, 26). Dar elementele vechiuluicult nu se opreau aici: la sârbi, copilul, la na¿tere, era numit „pui de lup“(cf. ¿i numele Vuk ‘lup’, ca, de altfel ¿i la români, Lupu, dat mai alescopiilor bolnåvicio¿i, în cadrul ritualului de schimbare a numelui). Prinanalogie, transformarea copilului care a båut apå dintr-o urmå de animalreprezintå ecoul unui cult asemånåtor (motiv påstrat de basmul rusesc,Afanasiev, 1957, 469). ¥n unele tradi¡ii indo-europene transformarea mireluiîn lup este legatå de o formå råspânditå de cåsåtorie, cea a råpirii miresei(în rusa medievalå, un membru al alaiului mirelui era numit „lup“;Tokarev, 1991-1992, I, 242). Când mirele trebuie så locuiascå la mireaså,prima datå când trece pragul casei se uitå în tavan ¿i spune: „Eu vin, fiaråcu labe ¿i mândrå, lup col¡at, eu sunt un lup, iar voi sunte¡i oile mele“(Tarasova, 38). ¥n basme apare uneori un ajutor miraculos în persoana unuilup (care poate cåpåta adesea înfå¡i¿are umanå: Afanasiev, 1957, 470).Amintim în acest sens ¿i apari¡ia terifiantå a lupului diabolic, care-l påcåle¿tepe tânårul erou, într-un soi de ritual de ini¡iere, for¡ându-l så încheie cu elun pact nedrept. ¥n ultimå instan¡å, lupul apare la nunta tânårului, încercândså-i fure mireasa: „un båiat ia cornul stâng al lui Bou-bålånel, råpus de altreilea împårat al boilor. Uitându-se prematur în el, råmâne cu averea risipitå.Cåinându-se, vine un lup, care se prinde viclean så-i strângå lucrurile,cerându-i în schimb «ce n-ai acum ¿i-i avea mâine». Voinicul prime¿te, lupuladuce cu un descântec avutul în corn. ¥n urmå se însoarå, face nuntå cupistoale ¿i cu låutari vesti¡i. Deodatå slugile strigå: «Ståpâne, ståpâne, ia-¡imireasa ¿i pleacå repede pe cale, cå lupul te-apucå acaså ¿i-i greu de tine!»Lupul, care e împåratul lupilor, venea så-i ia mireasa. Mirele cu nevasta ¿i cucornul lui Bou-bålånel pleacå în pribegie. Lupul urlå, cheamå to¡i supu¿ii såi,care sug balta nåscutå dintr-o nåframå albå traså din corn etc.“ (T. Pamfile,Bou-bålånel, apud Cålinescu 146-147). Acela¿i motiv, al apari¡iei rituale alupului la nunta tânårului este întâlnit ¿i în legende populare. ¥n acest caz,instituindu-se norma comportamentalå, sunt furnizate mijloacele apotropaice,


singurele care-l pot alunga pe agresor: „Un flåcåu odatå a vrut så se însoare¿i venea noaptea cu peciul acaså. Iacå îl întâlne¿te un lup. «De unde vii?», îlîntreabå lupul. «Am scos peciul cå vreau så må însor.» «Hei, cå degeaba l-aiscos, cå eu am så te månânc!» «Ba må rog dumitale, nu må mânca, îi ziceflåcåul, mai laså-må så-mi våd pårin¡ii acaså; da’ vinå sâmbåtå seara, cândvoi fi mire în capul mesei ¿i atunci må vei mânca.» Lupul s-a låsat a¿a. Sâmbåtåseara amu se începuse nunta ¿i sta to¡i la maså, iacå ¿i lupul la u¿å. ºiganiicând l-au våzut, au încremenit cu scripcele în mâini ¿i to¡i au fost amu¡it despaimå. Mirele gândea cå oamenii îl vor apåra, de va veni lupul sâmbåtå.Oamenii au început a striga, el nici nu se uita, ci då så sarå la mire. Atuncijemnele de pe maså – cåci totdeauna se pun douå jemne împreunate pe masåînaintea mirelor, – îl întreabå: «Ce vrai, Lupule?» «Vreau så-l månânc pemire!» «– Dar ia mai rabdå o leacå ¿i ascultå ce ¡i-oi zice eu; cå pe minem-au luat spic, m-au båtut ¿i m-au îmblåtit ¿i-am råbdat, rabdå ¿i tu. ªi m-aufåcut såmân¡å ¿i m-au pus în påmânt, ¿i am råbdat, rabdå ¿i tu. ªi iar m-aubåtut, m-au îmblåtit ¿i m-au dus la moarå, m-au fåcut fåinå ¿i-am råbdat, rabdå¿i tu. ªi m-au dat pe mâna femeilor ¿i m-au fråmântat ¿i-am råbdat, rabdå ¿itu. ªi m-au pus în cuptor ¿i olecu¡å am cråpat, crapå ¿i tu!» ªi atunci lupul acråpat. ªi de atunci se pun ¿i se schimbå inelele în grâu ¿i se pun jemnelenumaidecât la maså; pânå atunci nu se punea, nici mirele cu cu¿ma în cap nu¿edea. Dar tot pâinile celea atunci i-au spus, cå el så steie acele zile cu cu¿mape cap, cå el cât e mire e împårat, ¿i nici pe ceea lume nu-l judecå aceledouå-trei såptåmâni cât a fost mire cu cu¿ma în cap“ (Niculi¡å-Voronca, 189).

11.2. Transformarea în lup în urma unei încålcåri de ritual

Antichitatea cuno¿tea aceastå primå formå de metamorfozå.Nerespectarea regulilor impuse comunitå¡ii, mai ales când acestea se refereaula cultul divinitå¡ii (totemice), atrågea dupå sine blestemul acesteia. Sespunea cå omul care se atingea de carnea victimei omene¿ti sacrificate înLyceum lui Zeus Lykaios („lupul“) se transforma în lup precum Lykaon,dupå ce sacrificase un copil (Mauss-Hubert, 1997, 115). Uneori, simplulcontact cu aceastå divinitate, în chiar templul ei, este o surså de contaminare.Pausanias poveste¿te cå dupå jertfa aduså lui Zeus din Lykea se transformåtotdeauna unul din oameni în lup, dar nu pentru toatå via¡a; dacå timp dezece ani, cât era lup, se ab¡inea de a mânca carne omeneascå, se fåcea apoiiarå¿i om, iar dacå gusta din ea, råmânea lup pentru totdeauna (Candrea, I,1933-1934, 143). Un astfel de damnat este, în mitologia armeanå, Mardagail(‘om-lup’). Dumnezeu, dorind så pedepseascå pe cineva (se spune cå


divinitatea, în calitate de påstor, aruncând din cer hranå pentru lupi, nu-¿ipoate atinge obiectivul, deoarece un om o adunå ¿i o månâncå), aruncå dincer o piele de lup, care se lipe¿te de omul respectiv, transformându-l în lup.Noaptea el umblå cu lupii, devoreazå cadavre, copii etc., iar ziua î¿i då jospielea, pe care o ascunde, ¿i redevine om. Dupå expirarea celor ¿apte ani depedeapså, pielea de lup se întoarce în cer (Tokarev, 1991-1992, II, 110).Credin¡ele ruse¿ti spun despre ur¿i cå au fost cândva oameni care locuiauîn pådure: erau posaci, neprimitori, nu doreau så intre în vorbå cu nimeni.A venit o datå la ei un cålugår, a umblat prin tot satul, dar nimeni nu i-adeschis u¿a. Atunci el i-a blestemat ¿i oamenii s-au transformat în ur¿i(Markevici, 112). Tot în urma unui blestem a apårut pe påmânt ursul ¿i laromâni. ¥n „pozna“ morarului putem remarca înså reminiscen¡e ale unorrituri de transformare: întoarcerea pe dos a cojocului (blana cu care seacoperea ini¡iatul), prezen¡a lui sub un pod (loc de trecere consacrat),sperierea oamenilor cu care venea în contact sunt tot atâtea episoade tipiceale povestirilor cu pricolici: „Zice cå de mult era un morar ¿i mergând pedrum a våzut de departe un pod; ce-i vine în cap, î¿i întoarce cojocul pe dos¿i se vârå sub pod cu gândul så-l sperie pe cel ce va trece. Cum se întâmplå,iacå Dumnezeu ¿i cu Sf. Petrea dau så treacå pe pod; da morariul unde nuprinde a moråi ¿i a se slu¡i ca så-i vâre în sperie¡i. Dumnezeu våzând asta, ablagoslovit cå la ce se trage aceea så fie ¿i urs s-a fåcut; ¿i de atunci ¿i pânåîn ziua de azi, la ce se trage omul, la aceea ajunge“ (Sevastos-2, 151). ¥nvirtutea originii umane, de fiin¡å ini¡iatå, cunoscåtoare într-ale medicineimai ales, este explicatå ¿i prezen¡a ursului în terapii: „Oamenii socot cåursul are ¿tiin¡a omului, de aceea când îi o caså necuratå, aduc ursul înåuntrude o curå¡e¿te, de cumva faptul îi trimes cu lucruri mai curate; iar de-i fåcutcu vråjitorie ¿i farmazonårii diavole¿ti, ursul, Doamne fere¿te, nu vrea såintre înåuntru, måcar så-l taie. Tot acela¿i lucru se zice ¿i de femeiaînsårcinatå, cå de are så-¿i gåseascå leac, ursul o calcå pe ¿ele ¿i se vaînsånåto¿i; iar de-i pace de ea, ursul nici nu vrea s-o atingå“ (idem).

Fårå så mai fie vorba de vreo încålcare a unor tabuuri, credin¡elepopulare au påstrat numai ideea pedepsirii anumitor oameni cutransformarea în lup. Pricolicii, care sunt o variantå a vârcolacului (înipostaza lui caninå), ar fi fost, în credin¡ele populare române¿ti, „un fel deoameni cu coadå, care se prefåceau în câini“ sau, în cazul identitå¡ii lortotale cu personajul arhetipal, fiin¡e omene¿ti „blestemate sau ursite så seschimbe în lupi, cu care umblå în haitå, pânå se împline¿te blestemul ¿iredevin oameni“ (Mu¿lea-Bârlea, 237). ¥n afara prezen¡ei cozii (care este


o marcå demonicå tradi¡ionalå, caracteristicå tuturor oamenilordemoniza¡i), la sârbi, de exemplu, vârcolacul se na¿te cu cåi¡å sau chiarcu blanå de lup. Un asemenea om, sortit så fie pricolici, „devenind mare,la epoci nehotårâte, îi vine ca o nebunie, fugind pânå se vede lup-câine,sau altå fiarå ¿i pleacå a¿a, turbat, så sfâ¿ie pe cei din calea lui – chiar ¿ipe ai såi“ (Coman, I, 1986, 149). Alteori, pricolicii devin copiii ursi¡i såaibå aceastå înfå¡i¿are: „Se spune cå o fatå fiind puså strigoaicå pe un câine,dupå ce a îmbåtrânit ¿i a murit, s-a prefåcut în lup ¿i a mâncat to¡i câinii dinsat“ (Pamfile-1, 1916, 142; imaginea este generatå de credin¡a conformcåreia moa¿a este cea care mene¿te destinul nou-nåscutului: „pe ce lucru îisparge moa¿a cåciula, pe ce va arunca-o întâi, pe acel lucru e acel omstrigoi“). Sunt ¿i oameni condamna¡i la acest statut din cauza påcatelorstråmo¿ilor lor: „Mai sunt încå mul¡i oameni care, fårå så ¿tie, în timpulsomnului – cum ar fi cei lunatici – se schimbå în animale. Ace¿tia suntpricolicii fårå voie, din blestemul vråjitorilor, sau cå au fost vându¡i de micinecuratului, sau dacå s-au nåscut în a treia genera¡ie tot din fatå nemåritatå“(Olinescu, 445). ¥n strânså legåturå cu credin¡a de mai sus, care pune accentpe natura demonicå a omului, dobânditå chiar de la na¿tere, exemplificåmprin intermediul povestirii urmåtoare, tradi¡ionalå în ceea ce prive¿tesubiectul: „Priculiciu îi a ¿eptelea coptil care så face din flori; tåt coptil dinflori din coptil din flori, de ¿epte uåri. Un om s-o dus cu fomeia la strânsfân. Omu o zis cå så bagå în pådure ¿i ie så-l a¿tepte ¿i uåri ce-a vede så nuså sperie. O vinit on câne negru ¿i s-o luat de fomeie. Tåt i-o rupt hainele.Fomeia s-o apårat. Tåt o rupt o botå ce ave pânå ce cânele o fugit. Dupå ovreme o vinit omu din pådure. Când i-o spus nevasta ce-o på¡it, el o râs ¿iatunci fomeia o våzut zdrean¡å din rotia ei între din¡î lui. Atunci fomeia l-olåsat, cå o våzut cå el îi priculici“ (Chita-Pop, 236). Dacå în povestirea demai sus demonismul pricoliciului este atenuat, deoarece el o avertizeazå pefemeie de sosirea iminentå a animalului, de cele mai multe ori furia care-lcuprinde pe damnat face din el un adevårat agresor, nu numai în momentulde apogeu al nebuniei rituale, ci ¿i dupå aceea: „O tråit o femeie cu bårbatuei mult, ¿i n-o ¿tiut cum îi bårbatu ei. ªi dupå ce... ¿tii, s-o dat laolaltå, s-odat iarna. Vara, zice cå s-o dus amândoi la fân. Noa, el o zis: «– Tu muiere,io må duc pânå-n pådure». C-amu ¿tiu cå i-o vinit så så facå în oarece fel.Zice: «– Io må duc». ªi ie o råmas în vârvu bodii. O zâs: «– Du-te, da nu¿ide mult c-amu så nu må-mbet de cap aici». Când s-o dus, a zâs cå, iacåtåon lup aici. Så suie, o zâs, cå tåt pânå mai ajunje la ie, cåtrå vârvu bodii. ªio zâs cå ie såraca: «– Tulai doamne ¿i de mine! Måi omule, nu mai vii cå


må mâncå lupul aiesta! O, amar de mine ¿i de mine!» så cânta ie. O zâs cåtåt a¿e o da cu ¿ur¡u. S-o de¿tins ¿i-o zâs cå din vârvu bodii tåt cu ¿ur¡u odat. ªi i s-o acå¡at lui pân din¡ din ¿ur¡. Tåt-tåt-tåt i-o flendurit ¿ur¡u. S-oluat ¿i s-o dus de la om târziu. Ie o zâs: «– Doamne, nu må låsa, da’ tu,omule, unde ståtu¿i atâta, cå, zâce, veni on lup ¿i numa on pic nu må mâncåpå boade. Tulai, Doamne!» El o râs. ªi când o râs, i s-o våzut scame då ¿ur¡pântre din¡. ªi când o våzut ie, o zâs: «– Tulai, doamne, så iute så gat boadeaasta.» Noa, o apucat el, s-o dat el ¿i s-o gåtat. ªi dupå ce s-o gåtat, s-o scoborâtjos ¿-o zâs: «– Noa, io dragul mneu, må duc cåtå caså.» El: «– Doamne numå låsa, da cum så... Doarå mai stai. Doarå mereu amândoi, doarå tådeaunane-am dus amândoi.» «– Api, zâce, io må duc, dragu mneu. Io må duc cåtåcaså. Io nu mai stau nici on ptic.» «– D-api ce-ai våzut tu, de nu mai vrei såstai?» «– N-am våzut nimnicå, da io nu mai stau.» Noa, ie s-a luat ¿i s-odus. ª-o strâns håinu¡ele ¿i s-o dus la må-sa...“ (Ioni¡å, 177). ¥n primul rând,bårbatul nu o avertizeazå pe so¡ie în legåturå cu atacul animalului. El s-adus „cå i-a venit så se facå în oarece fel“ – deci ¿tiind despre ce este vorba.A¿a cum se întâmplå ¿i în cazul altor întâlniri de acest gen, victima are intui¡iacomportamentului în fa¡a agresorului: femeia råmâne în cåru¡å sau pe cåpi¡å,reu¿ind cu greu så-¿i påstreze pozi¡ia; mai mult, are inspira¡ia så se apere(simbolic vorbind) cu ajutorul ¿or¡ului sau al altei piese vestimentare, faptce o ajutå så-l identifice mai apoi pe demon. Pentru a reveni la so¡ul-pricolici,trebuie så spunem cå nebunia care-l ståpâne¿te nu este totu¿i temporarå. Laauzul povestirii so¡iei, el râde sardonic, prilej pentru aceasta så vadåelementul de identificare (firul de a¡å etc.). ªi atitudinea lui este urmatå deo curiozitate nefireascå, evident, generatå de teama-bånuialå cå femeia ¿i-arfi dat seama de natura lui, care se putea solda cu uciderea martoruluiinvoluntar. Pe de altå parte, strådania bårbatului de a nu fi recunoscut poatefi o încercare disperatå de a scåpa de blestemul care a fost aruncat asupralui. Mitologia ruså cunoa¿te legende în care este sanc¡ionat amesteculneavizat al so¡iei curioase. So¡ul-vârcolac se ducea undeva noaptea; so¡ial-a pândit ¿i a våzut cå bårbatul s-a dat peste cap deasupra unui bå¡ de plop¿i a început så urle ca lupii; s-au adunat mai mul¡i lupi etc. Când a aflat cåa fost spionat, i-a spus so¡iei cå el mai avea pu¡in ¿i ar fi scåpat de urmårileacestui blestem; prin urmare, el a plecat ¿i nu s-a mai întors niciodatå(Zelenin, 1914-1916, 297-298).

Iatå cum se realiza metamorfoza pricolicilor: „Tot omul care e tricolici,când îi sose¿te timpul, fie ziua ori noaptea, se duce pânå-ntr-un loc unde secrede a fi scutit de ochii lumii (ca ¿i în cazul reprezentårilor specifice


meteorologiei populare – ¿erpi, balauri, chiar ¿i solomonari – când eraesen¡ialå interdic¡ia privitului), acolo se då de trei ori peste cap, î¿i schimbåfåptura sa de om ¿i se preface în lup sau câine, ¿i în aceastå stare cå¿uneazåapoi o mul¡ime de daune, råutå¡i ¿i neajunsuri celorlal¡i oameni care nu sunttricolici ca dânsul ¿i pe care îi întâlne¿te în calea sa“ (Pamfile-1, 1916, 147).Credin¡a în existen¡a pricolicilor a fåcut posibile povestiri despre ucidereaunor asemenea animale demonice, care s-au dovedit a fi, pânå la urmå,oameni: „De multe ori, povestesc påcurarii båtrâni cå s-au întâmplat de aupu¿cat ori omorât astfel de pricolici prefåcu¡i în câini ¿i, la ziuå, nu i-au maiaflat la locul unde i-au låsat mor¡i, cåci i-au luat so¡ii lor (al¡i pricolici) ¿iapoi au auzit cå cutare ori cutare om din cutare sat a morit“ (Hasdeu, 373).Un om a prins un vârcolac ¿i l-a båtut a¿a de tare, cå s-a rupt pielea de pe el,¿i atunci a våzut omul care era sub ea (Ivanov, P.V.-2, 476). ¥n unele povestirise aratå care este adevårata cauzå a mor¡ii omului. Ca în povestirile cenareazå activitatea vråjitoarelor la sabat, lupta, båtaia dintre demoni nu erafatalå decât dacå „dådeau, dar nu tåiau“ – apari¡ia sângelui ducând lapierderea puterii de care dispune spiritul în timpul vie¡ii, realizându-se astfeltrecerea într-o altå stare: de la strigoi viu (în care predominantå era laturaumanå), la strigoiul mort1, care este demonicul prin excelen¡å: „Respectivul,fost pricolici, când sângereazå prin lovire (...) totdeauna moare. El fiind odatå sângerat cu sângele såu, î¿i pierde puterea de pricolici ¿i începe a spunela casnici ori rudenii cum cå el a fost pricolici ¿i moare din lovitura cutåruiom etc., cåci astfel «de n-ar spune, nu-i poate ie¿i sufletul»“ (Hasdeu, 373).ªtiind acest lucru, cunoscåtorii spun cå existå posibilitatea de a anihila vrajacare l-a cuprins pe om; reac¡ia de respingere (ascunderea tainei, interdic¡iaprivitului etc.) se referå mai degrabå la acei demoni care doresc så-¿i påstrezestatutul. „Când se face mai întâi, se-ncrunteazå, adicå ochii i se fac ro¿ii.Dacå cei care sunt în caså îl sângereazå în acel timp, el se îndreaptå, dacånu, umblå ca o scânteie ¿i omoarå pe oricine întâlne¿te înaintea lui“(Mu¿lea-Bârlea, 239). Cf. ¿i: „Când se întâmplå så fie recunoscut2 ¿i scrijelatde cineva, fåcându-i-se sânge, atunci se preface iarå¿i în om“ (idem, 241).

Existen¡a vârcolacilor se mai datora ¿i încålcårii unor interdic¡ii denaturå temporalå. Ipostaza cea mai caracteristicå a acestor reprezentåri este1 Existå credin¡a cå mor¡ii se transformå în vârcolaci. Pentru a scåpa de ei, se recomandåså se presare grâu; atunci piciorul vârcolacului alunecå ¿i oamenii îi pot tåia capul cu untopor, dupå care îl îngroapå în mormânt. Dacå e tåiat cu altceva, strigoiul înviazå(Gordlevski, 13).2 Omul transformat în lup î¿i poate recåpåta înfå¡i¿area ini¡ialå dacå cineva îl recunoa¿te¿i îl strigå pe nume.


datå de demonii-agresori ai a¿trilor, care stau la originea eclipselor. Conformcredin¡elor române¿ti, vârcolacii „se fac din copiii neboteza¡i, din pårin¡inecununa¡i, ori se fac din våzduh, numai din cauzå cå torc femeile fårålumânare noaptea, mai ales la miezul nop¡ii, pentru ca så se facå vråji cufirul tors astfel. Pe acele fire stau vârcolacii ¿i acele fire se fac de la sine încalea unui vârcolac. Cât timp aceste fire nu se rup, vârcolacii rezema¡i deele sunt puternici ¿i merg încotro vor; atunci ei atacå corpurile cere¿ti ¿i lerup cu din¡ii“ (Olinescu, 453). Se spune, de asemenea, cå nu-i bine „så torcipe lunå, cå o månâncå vârcolacii“ (Gorovei, 1995, 125). ªi anumite zile alesåptåmânii se circumscriu credin¡elor în existen¡a acestor personaje: „Cândse întunecå luna, o månâncå vârcolacii, de aceea o månâncå, cå nu-i sloboda toarce luni diminea¡a, pânå-a råsåri soarele“ (Scurtu, 167). Conform unorvechi credin¡e, oamenii-lup ¿i al¡i mon¿tri concepu¡i „anormal“ se nå¿teauîn ciclul celor Douåsprezece Zile, adicå între Cråciun ¿i Sfântul Ioan. ªi altepersonaje demonice manifestau o activitate nefastå deosebitå în aceaståperioadå, puså în general în legåturå cu supranaturalul malefic. La polonezi,vârcolacii se transformå la Cråciun ¿i la Sf. Ioan (Afanasiev, III, 1869, 528).De ziua Sf. Vlasie (11 februarie), grajdurile ¿i animalele sunt stropite cuagheazmå, pentru cå atunci, spun ucrainenii, vârcolacii, prefåcu¡i în câini¿i pisici negre, iau laptele vacilor, al iepelor ¿i al oilor, sugrumå caii ¿i aducepidemii (Afanasiev, 1996, 65).

11.3. Transformarea în lup a vråjitorului

¥n cazul vråjitorilor, transformarea lor în diferite animale, inclusiv înlup, era un deziderat ce reflecta natura lor demonicå. Unele credin¡e popularespun cå pricoliciul este o fiin¡å maleficå, ce „locuie¿te în sufletul unui om“(Mu¿lea-Bârlea, 237). Dupå Herodot, transformarea în lup era specificå unorpopula¡ii la care ascendentul demonic era dat ¿i de unele reminiscen¡etotemice. El spunea despre neuri, care tråiau pe teritoriul Daciei, cå „o datåpe an, fiecare dintre neuri se schimba în lup, pentru pu¡ine zile, ¿i pe urmåî¿i recåpåta forma“ (Coman, I, 1986, 149). ¥n Brittany, cåtre sfâr¿itulsecolului al XVIII-lea, se credea cå vråjitoarele iau chip de lup sau se îmbracåîn piele de lup când merg la sabat. Sârbii cred cå vârcolacii, la întrunirilelor anuale, î¿i aga¡å pieile de lup în copaci. Atunci trebuie så arzi acestepiei, iar proprietarii î¿i vor recåpåta înfå¡i¿area omeneascå (Runeberg, 4).Ru¿ii spun cå oamenii råi se pot metamorfoza cu ajutorul diavolului. Astfel,diavolul î¿i face apari¡ia noaptea la omul care i-a jurat credin¡å, îi då o blanåde lup ¿i-i porunce¿te så o îmbrace; cum s-a acoperit cu blana, omul se


preface imediat în lup etc., ¿i din acea clipå se comportå ca animalulrespectiv; în zori înså î¿i recapåtå înfå¡i¿area umanå. Blana poate fi påstratåde vråjitor ¿i folositå ori de câte ori dore¿te (Orlov, 529). De regulå,transformarea în vârcolac este totdeauna temporarå, chiar dacå durata estevariabilå: nouå ani în Arcadia, dupå Pausanias ¿i Plinius; ¿apte ani sau operioadå anume din ¿apte ani în ¿apte ani, în Irlanda medievalå; douåsprezecezile în ¡årile germanice ¿i baltice. ¥n al doilea rând, transformarea esteprecedatå de gesturi de naturå ritualå: vârcolacul se dezbracå ¿i î¿i atârnåhainele de crengile unui stejar (Plinius) sau le pune pe påmânt, urinând înjurul lor (Petronius); pe urmå trece un iaz (în Arcadia, dupå Plinius) sau unfluviu (în Letonia, dupå Witekind; Ginzburg, 1996, 165). Pentru cea maimare parte a credin¡elor, blana de lup nu este o condi¡ie necesaråmetamorfozårii. ªi parte aici se aplicå principiile magiei: esen¡ial era actulmagic în sine, ¿i nu referirea la animalul a cårui înfå¡i¿are se dorea ob¡inutå:„Pricolicii sunt oameni care se pot preface în animale încå din via¡a lor. Ceimai mul¡i sunt pricolici cu buna ¿tiin¡å a lor, adicå vråjitori, care pentru unanumit scop al lor se dau peste cap ¿i se schimbå într-un anumit animal, dupåvoia lor, fie ca så sperie pe cineva sau så facå anumite rele, bunåoarå så secefântânile, så ia mana animalelor, så sperie copiii ¿i altele“ (Olinescu, 445).La ru¿i, pentru a se transforma în animale (de regulå, la lunå nouå), vråjitoriisar peste douåsprezece cu¡ite a¿ezate cu tåi¿ul în sus (cf. în acest sens ¿iconsacrarea vråjitoarelor), rostind în acela¿i timp o serie de cuvinte magice.Pentru a reveni la starea ini¡ialå, ei repetå opera¡iunea, înså în sens invers(mai precis, din direc¡ia cealaltå). Dacå cineva gåse¿te aceste instrumente,în timp ce vråjitorul, transformat în lup, este plecat dupå pradå, ¿i scoatecu¡itele din påmânt, practicantul va påstra pentru toatå via¡a înfå¡i¿areaanimalå (Novicikova, 447). ¥n alte ritualuri, se impunea respectarea unuianumit tipic, ce amintea oarecum de magia simpateticå. Pentru a se transformaîn lup, vråjitorul bielorus înfige în påmânt cinci ¡epu¿e de plop (douå pentrupicioare, douå pentru mâini ¿i una pentru coadå); sårind peste ele, începândcu cea din urmå, se transformå în lup. Când se întoarce de la vânåtoare, sarepeste aceste ¡epu¿e în ordine inverså, stând cu spatele. Este suficient ca cinevaså smulgå aceste lemne, ca vârcolacul så råmânå pentru totdeauna lup. Dacåînså nu a fost scos decât un singur lemn, vråjitorul va påstra indicii fragmentareale stårii animalice (va avea un membru de lup; ªein, 253).


11.4. Transformarea în lup ca efect al farmecelor vråjitorilor

Spre deosebire de români, pentru care vârcolacii apar în urma încålcåriiunor tabuuri sau în spiritul unei fatalitå¡i care-l urmåre¿te pe om chiar de lana¿tere, slavii credeau cå principala modalitate de ob¡inere a acestei înfå¡i¿åri,în afarå de devenirea vråjitorilor, o constituia aruncarea unor farmece alemagicienilor, cel mai adesea, tot în scop punitiv: „Stricau nun¡ile, dacå nu-ichemau ¿i pe vråjitori. Mirii nu mureau, dar nici bine nu o duceau. ªivråjitorii îi prefåceau în lupi. Alergau såracii, ca câinii. Se întâmpla såîmpu¿te vânåtorii un om în blanå de lup. ªi-i mai fermecau ¿i a¿a: mergeaula cununie ¿i vråjitorii, ¿i-i fåceau pe to¡i lupi. Tråia la noi un mo¿ cåruia-iråmåsese un smoc de blanå de lup, ca amintire...“ (Cerepanova, 1996,nr. 332, 87). Dupå ce a trecut termenul vråjii (de regulå, ¿apte ani), vârcolaciiinvoluntari î¿i recapåtå înfå¡i¿area umanå ¿i se întorc acaså (în cazul fericitîn care vråjitorul este încå în via¡å; dacå vråjitorul a murit între timp, ei î¿ipåstreazå pentru totdeauna aceastå înfå¡i¿are; Novicikova, 447). Utilizareaunor elemente eminamente demonice în vråjile lor nu era un toposcaracteristic metamorfozelor. Existau înså ¿i excep¡ii: pentru a transformape cineva în lup, vråjitorii fierbeau carne sau unturå de urs sau uscau o inimåde lup, ¿i apoi aruncau aceastå fierturå în calea alaiului de nuntå (Afanasiev,1996, 39). Ca ¿i în cazul transformårii propriei persoane, marcametamorfozårii era datå de trecerea sau traversarea ritualå peste/pe sub ni¿teobiecte consacrate. Uneori vråjitorul pune un brâu råsucit sub prag: cine vatrece peste acest brâu se va transforma în lup. Se credea cå omul î¿i varecåpåta înfå¡i¿area ini¡ialå numai atunci când acest brâu se va rupe (Ivanov,P. V.-3, 506). De asemenea, po¡i transforma pe cineva în lup dacå-l love¿ticu o nuia verde, cu un bå¡ sau cu un bici. Este cunoscutå ¿i reciproca: înUcraina se crede cå dacå love¿ti un vârcolac cu o furcå, imediat î¿i recapåtåînfå¡i¿area omeneascå (Afanasiev, 1982, 406). Existau situa¡ii în care ritualultransformårii era deosebit de complicat. El presupunea acela¿i mecanismde trecere pe sub elementele fermecate, de trecere în altå dimensiune, dar,pentru a fi mai greu de demontat de practicile de întoarcere, traversarearespectivå atingea dimensiuni cosmice. Pe drumul pe care trebuia så treacåalaiul de nuntå (pentru slavii de råsårit, nunta este de departe cel mai potrivitmoment pentru asemenea desfå¿uråri de for¡e) sunt ale¿i doi copaci, doiscoru¿i, unul în fa¡a celuilalt. Vârfurile lor sunt legate astfel încât så formezeo boltå deasupra drumului. Dupå aceea sunt tåia¡i trei coco¿i båtrâni, care numai cântå, sau chiar un lup; jertfele sunt ¿i ele a¿ezate în aceastå legåturå


maleficå, astfel încât, în timp ce persoanele vizate trec pe acolo, så cadå asupralor o picåturå de sânge (ªein, 254). Victimele î¿i pot recåpåta înfå¡i¿areaomeneascå dacå, foarte repede dupå transformare, cineva înfige un cu¡it ascu¡itîn aluatul de pâine, cât timp este låsat så creascå, ¿i atunci metamorfozi¡ii î¿irecapåtå înfå¡i¿area. Dupå eliberarea din vrajå, oamenii-vârcolaci maipåstreazå câteva mårci ale metamorfozei suferite: sprâncene mari, îmbinate,ochi ro¿ii etc. (idem, 255, 256). Alteori, oamenii transforma¡i în lup prezentau¿i în stare animalå mårci distinctive ale naturii lor umane: vârcolacii pot firecunoscu¡i dupå faptul cå labele din spate au genunchii îndrepta¡i înainte, cala om, ¿i nu înapoi, ca la lup (Maksimov, 107).

11.5. Transformare-iluzionare

A¿a cum se întâmplå frecvent în practicile de vråjitorie, din Antichitatepânå în zilele noastre, actul magic nu era neapårat înfåptuit în realitate;victimele agresiunii aveau impresia cå våd efectele vråjii atribuitemagicianului. A¿a cum, referitor la cålåtoria extaticå a vråjitoarelor sau asufletelor simplilor muritori, se spune cå ac¡iunea în sine se desfå¿oaråin spiritu, era firesc ca explica¡ii ale metamorfozelor produse de vråji så fiedate în aceea¿i cheie. Iatå cum descriu ¡åranii ru¿i transformarea în lupi atinerilor cåsåtori¡i: „S-a întâmplat odatå asta. Era o femeie, a murit de mult,dar de mult på¡ise ceva când så se cunune. Era un flåcåu, umbla cu alta, darse cåsåtorea cu ea. Ei, ¿i trebuia gåsitå o vråjitoare. Ei, i-au dus pe tineri lacununie, le-au pus cununiile pe cap. Ei s-au uitat unul la altul ¿i au luat-o lafugå fiecare într-o altå parte. Se cununau ei într-o duminicå. I-au prins dupåmult timp. Erau mul¡i oameni duminicå în bisericå. Ea, mireasa, a cåzutbolnavå, a bolit mult ¿i apoi a murit, dar mirele a tråit. Iatå cum fåceau. Eise uitau unul la celålalt, parcå erau lupi. Ei i se pårea cå el e lup, ¿i lui i sepårea cå ea e lupoaicå...“ (Cerepanova, 1996, nr. 333, 88). Asemeneaexplica¡ii sunt întâlnite ¿i în alte areale. ¥n Malaezia se spune cå atunci cândun om se transformå în tigru pentru a se råzbuna pe un du¿man,transformarea se realizeazå chiar în clipa în care se pregåte¿te så sarå ¿i serealizeazå numai în ochii oamenilor (Tylor, 144). Asemenea explica¡ii alemetamorfozelor vârcolacilor au fost furnizate ¿i de demonologi. Un astfelde cercetåtor al fenomenului vråjitoriei, Renius (1555), avansa mai multeinterpretåri. Vârcolacii erau oameni care ac¡ioneazå asemeni lupilor ¿i facråu animalelor. Ei nu se transformå în lupi, ci doar cred cå se transformå,iar cei care-i considerå a¿a suferå halucina¡ii analoge (ipotezå sus¡inutå ¿ide Petru din Tyr, 1594). Existau, de asemenea, oameni care, în vis, credeau


cå atacå animalele, în timp ce, în realitate, diavolul îi împingea pe lupiiadevåra¡i så facå acel råu pe care oamenii ¿i-l închipuie ca fiind fåcut de ei(cf. ¿i Augustin, De Civitate Dei; apud Robbins, 246).

11.6. Patronul lupilor

Pe lângå credin¡ele în care animalul apare ca un exponent al maleficuluiprin excelen¡å, în aceea¿i måsurå poate fi constatatå natura dualå a lupului:crea¡ie demonicå, puså în slujba sacrului fast, el este un instrument alpedepsei divine – a¿a se explicå ¿i prezen¡a Sf. Petru în calitate de patronal lupilor: „Lupul se zice cå e câinele Sfântului Petru ¿i unde-i porunce¿teel, acolo face pradå. Când se strâng mai mul¡i lupi la un loc, de urlå, se zicecå se roagå lui Sf. Petru så le rânduiascå pradå (...). ªi cicå, pe cine o rânduiSf. Petru câinilor, nu scapå nici în gaurå de ¿arpe“ (idem, 135). Mai mult,„pentru cå fiecare om are un sfânt ca patron, a¿a au ¿i lupii patronul lor ¿iacela e Sân-Petru de Iarnå, care picå totdeauna pe la mijlocul iernii“(16 ianuarie; Marian, 1994, I, 171). Alte legende explicå pe larg aceaståînsårcinare pe care au primit-o sfin¡ii cre¿tini Petru ¿i Andrei: „Se poveste¿tecå în vremea de demult, pe când Sfântul Petre era pescar, el se mai ocupa ¿icu economia de oi, în tovårå¿ie cu Sfântul Andrei. Auzind ei de minunileMântuitorului, au påråsit atât pescuitul, cât ¿i oile ¿i au trecut în rândulucenicilor Domnului Isus Hristos ¿i au låsat oile în paza câinilor, pe care dela un timp, råzbindu-i foamea, au început a mânca una câte una din ele.Mai târziu, al¡i påstori de oi au pus ståpânire pe oile råmase, alungând câiniiîn pustie. Câinii Sfântului Petre ¿i Andrei, våzându-se prigoni¡i, au începutså dea nåvalå asupra oilor, mâncând ¿i omorând din ele câte puteau, pânåcând interveneau ciobanii cu câinii lor ¿i-i alungau!... ªi în felul acesta s-ausålbåticit ¿i înråit câinii Sfântului Petre ¿i au devenit lupi. Sfântul Petre,dupå moarte, ajungând în cer ¿i aducându-¿i aminte de câinii lui, le trimeteala vreme de nevoie manå din cer, care le mai astâmpåra foamea. Iar SfântulAndrei îi cheamå în fiecare an, în noaptea de 30 noiembrie, când se serbeazåziua Sfântului Andrei, ¿i-i binecuvânteazå ca så se pråseascå. Tot atunci sespune cå ei capåtå dezlegare så plece dupå pradå“ (Brill, 1994, III, 46-47).Momentele critice, care marcheazå o rupturå de nivel între timpul profan ¿icel magico-religios sunt cele în care, dupå credin¡ele populare, „se deschidcerurile“: Anul Nou, Boboteazå, Pa¿te, Sânziene, Sf. Andrei, Cråciun (laromâni, slavi de sud, ru¿i, chinezi, japonezi etc.). Atunci oamenii primeaudarul de a în¡elege graiul animalelor, de a vedea comorile, de a recunoa¿tepersonaje malefice: „Apoi se zice (...) cå chiar li se deschid [lupilor] glasurile


în noaptea asta, ¿i vorbesc cu Sf. Andrei ce au så facå peste an ¿i cå numaicei ce våd cerul deschis în noaptea de Pa¿ti au darul de a ¿ti ce vorbesc ei“(Dragoslav-2, 127). Astfel de patroni ai lupilor se întâlnesc ¿i la alte popoare:Sf. Gheorghe (finlandezi), Tutâr (ose¡i), Mamberi (gruzini) etc. Sporadicapar ¿i reprezentåri patronale feminine. Românii spun cå existå vâlva lupilor.Aceasta este o femeie båtrânå, cu furca-n brâu, care toarce întruna, fiindfiguratå cu o gråmadå de lupi dupå ea. „Dinapoia lor era un båtrân cu bota.ªi baba toarce noaptea ¿i merge înaintea lupilor“ (Ioni¡å, 50-51). La ru¿i,Sf. Gheorghe ¿i duhul pådurii (înfå¡i¿at adesea ca un lup alb sau ca unumanoid påros, cu coarne de ¡ap) sunt patronii tradi¡ionali. Ace¿tia trimitlupii asupra stânelor, pedepsindu-i pe ciobanii nerecunoscåtori; tot ei suntcei care le interzic lupilor atacarea acestora. Pentru a câ¿tiga bunåvoin¡aacestor patroni, în pådure era låsatå câte o oaie ca jertfå aduså lupilor(Redford-Minionok, 77). ¥n Ucraina ¿i Polonia – påstor este Sf. Nicolae(Tokarev, 1957, 47), în timp ce în Bielorusia, Estonia, Serbia, la mordvinitradi¡ia îl aminte¿te tot pe Sf. Gheorghe. Sf. Sava, în Dalma¡ia, este cel careîi convoacå pe lupi pe 14 ianuarie. La sârbi, vuèij pastir, cålare pe un lup,poate avea înfå¡i¿area unui båtrân sau a unui lup; i se aduce ca jertfå lapte(Afanasiev, III, 1869, 529). Mamberi, la gruzini, este påstorul tradi¡ional allupilor. Lupii, când aud numele lui rostit de oameni, ca protec¡ie, o iau lafugå. Când se supårå pe lupi, le înfundå gâtul cu pietre, condamnându-i laînfometare, sau låsând ca ei så fie omorâ¡i de oameni. Toamna i se aduce cajertfå un ¡ap. Cei care nu aduc ofranda sunt pedepsi¡i: lupilor li se porunce¿teså atace turmele sau chiar oamenii (Tokarev, 1991-1992, II, 534). Formareareprezentårilor legate de sabatul vråjitoarelor a dus la posibilitatea unoradunåri analoage ale lupilor. Kasper Peizer, un medic protestant, scria în1560 un Commentarius de Praecipibus Divinationum Generibus, în careeste incluså o nara¡iune letonå despre un asemenea påstor al lupilor: „DeCråciun, un båiat ¿chiop este våzut alergând pretutindeni, chemând numero¿iadep¡i ai diavolului la adunarea de tainå. Pe cei care råmâneau în urmå saucare mergeau fårå chef îi båtea cu ni¿te bice de fier pânå la sânge, låsându-leurme. Deodatå tråsåturile lor omene¿ti dispåreau ¿i to¡i se transformau înlupi. Se adunau mai multe mii. ¥naintea lor mergea conducåtorul, înarmatcu un bici de fier, ¿i turma venea dupå el, ferm convinså cå s-a transformatîn lup. Ei se aruncau asupra turmelor de vaci ¿i asupra stânelor, dar nu aveauputere de a omorî oameni. Când ajungeau la un râu, conducåtorul lovea cubiciul lui apa ¿i ea se trågea la o parte, låsând în mijlocul ei o cårare uscatåpe care o apuca turma. Ei råmâneau lupi timp de douåsprezece zile, dupå


care blana le dispårea ¿i î¿i cåpåtau înfå¡i¿area umanå“ (Robbins, 246). Pelângå credin¡ele în existen¡a unui conducåtor antropomorf al lupilor, românii,fåcând o diferen¡iere între lupi ¿i vârcolaci/pricolici = oameni transforma¡iîn lup, îi atribuie omului metamorfozat func¡ia de lider temporar alanimalelor. Pricoliciul cunoa¿te o variantå ad-hoc a sabatului vråjitoarelor,cu deosebirea cå el se duce pe câmp, unde întâlne¿te mai mul¡i lupi, al cårorconducåtor devine. Astfel, se spune cå „haita de lupi în care e un pricolici nuse poate prinde ¿i e cea mai rea, mâncând pe oameni“ (Mu¿lea-Bârlea, 242).Existå chiar semne distinctive la nivel fizic: la lituanieni, vârcolacii sedeosebesc de lupi prin faptul cå au din¡i, ca oamenii, iar sub gât au o patåalbå, prezentå uneori ¿i pe spinare, pe burtå; de asemenea, picioarele lorsunt mai groase decât ale animalelor adevårate. ¥n plus, cei mai periculo¿isunt vârcolacii-vråjitori, care ¿i-au ales singuri aceastå înfå¡i¿are (Tokarev,1991-1992, I, 236). ªi românii împårtå¿esc aceastå credin¡å: haita de lupiîn care e un pricolici nu se poate prinde ¿i e cea mai rea, nimicind oamenii(Coman, I, 1986, 149). Comparativ cu statutul vråjitorilor, pricoliciul seaflå într-o pozi¡ie superioarå ierahic, dovadå puterile sale nemårginite asupralumii animale, pe care, prin demonismul såu, o dominå. ¥n calitate deconducåtor al haitei, el este un fel de „patron al lupilor“ marcat negativ(dacå ¡inem cont de legendele populare în care Sfântul Petru, adevåratulpatron al lupilor, este cel care regleazå echitabil prada lupilor). Vråjitoarea,mai ales în varianta occidentalå, autentificatå de Bisericå, este, în compara¡iecu acest personaj, un simplu instrument al diavolului, în fa¡a cåruia nu sebucurå de prea multå libertate.

scoala de solomonie 1

Documents