TEMA 11.Regimul comunist în România

România  postbelică

Etapele instaurării regimului politic comunist în România:  la 23  august 1944 mareşalul Ion Antonescu a fost înlăturat de la putere. Armata 

sovietică, intrată pe teritoriul României în iulie 1944, va susţine în perioada  următoare P.C.R. în acţiunea sa de preluare a puterii politice;

  septembrie  1944 - martie 1945: România este condusă de guverne având în frunte pe 

generalii Constantin Sănătescu şi respectiv Nicolae Rădescu, în care sunt  incluşi şi reprezentanţi ai P.C.R.;

  în  urma înţelegerii sovieto-britanice de la Moscova (octombrie 1944), România  intră

în sfera de influenţă sovietică;  6  martie 1945: supus presiunilor Moscovei, regele Mihai este obligat să accepte 

formarea guvernului condus de dr. Petru Groza, aflat sub controlul total al  P.C.R.;  Greva  regală, manifestată prin refuzul regelui Mihai I de a sancţiona actele 

guvernului (1945-1946), s-a dovedit ineficientă, nefiind sprijinită efectiv pe  plan extern de statele democratice;

  noiembrie  1946: au fost organizate primele alegeri parlamentare postbelice care au

avut  scopul de a legitima prin vot puterea comunistă. Deşi au fost câştigate de  partidele democratice de opoziţie, rezultatul a fost falsificat pentru ca  P.C.R. să deţină controlul complet al Parlamentului şi guvernului.

  1947:  partidele politice democratice (P.N.L., P.N.Ţ.) au fost desfiinţate, liderii  lor

arestaţi şi condamnaţi la închisoare;  30  decembrie 1947: regele Mihai I a fost obligat să abdice. România a fost 

proclamată Republică Populară, procesul preluării puterii politice de către  P.C.R. fiind încheiat;

  în  această perioadă, în conducerea P.C.R. s-au manifestat două grupuri: cel 

"naţional", care activase înainte de 1944 în ţară (Gh. Gheorghiu-Dej,  Lucreţiu Pătrăşcanu) şi grupul "moscovit" format din cei care  activaseră în URSS (Ana Pauker, Vasile Luca).

49

Comunismul în România(1948 – 1989)

- conducătorul partidului unic este şi conducătorul statului-în regimurile democratice acest procedeu este interzis

Gh.Gheorghiu-Dej Nicolae Ceauşescu Republica Populară Română Republica Socialistă România

1953 ~ 1971

1948 1965 1989

I II I IIPerioada Gheorghe Gheorghiu-Dej are două subperioade: Perioada Nicolae Ceauşescu are două subperioade: -perioada de stalinizare; -perioada de destindere relativă; -perioada de destalinizare -perioada socialismului dinastic sau a cultului personalităţii

I. Perioada de stalinizare(1948-1953) - a fost impus modelul creat de Stalin în U.R.S.S.,în politică,economie şi cultură.

a.) Stalinism politic - 1948 - Partidul Muncitoresc Roman ( PCR + PSDR );

- Constituţie → Parlament unicameral (M.A.N.); - Securitatea (poliţia politică - lua măsuri împotriva

celor ce se opuneaneau regimului (închisori, lagăre de muncă...)

b.) Stalinism economic - 1948 – naţionalizarea / etatizare (au trecut din proprietate

privată în proprietatea statului întreprinderile, băncile, zăcămintele...);

-1949-1962 – colectivizarea ( confiscare aproape a tuturor proprietăţilor agricole private din ţară şi comasarea lor în în

I. Destinderea relativă(1965-1971) - N. Ceauşescu a fost singurul lider comunist care s-a opus Moscovei şi a stabilit relaţii politice cu statele democratice. a.) Pe plan politic- 1965 - se revine la numele vechi al partidului unic – P.C.R.; - Constituţie => „Republica Socialistă România”; - scade pentru o perioadă teroarea Securităţii

b.) Pe plan economic- s-a învestit în industria energetică, metalurgică, chimică;- s-a mecanizat agricultura şi s-a realizat sistemul de irigaţii;- s-au modernizat oraşele şi satele şi s-au construit multe locuinţe.

50

ferme agricole administrate de stat);- planificarea economică :

- planuri anuale :1949, 1950 - planuri cincinale, începând cu perioada 1951-1955

c.) Stalinism cultural - cultura proletară (în literatură,muzică,arte plastice se elogiau

realizările clasei muncitoare numită şi proletariat);- se renunţă la valorile naţionale (internţionalism proletar);- 1948 – istoria românilor este scrisă şi falsificată la Moscova- limba rusă se studiază în şcoli;- se desfiinţează Biserica Gr. Catolică, sărbătorile creştine nu se

respectă.

II. Perioada de destalinizare (1953-1965)

- 1953 – moare Stalin → N.Hrusciov, ajunge la putere în U.R.S.S. şi demască crimele din timpul stalinismului.

↓ România se îndepărtează de modelul stalinist:

- 1958 - retragerea trupelor sovietice din România; - 1964 - sunt eliberaraţi unii deţinuţi politici; - se permite întoarcerea la baştină a deportaţilor;

c.) Pe plan cultural- se revine la cultura naţională,în şcoli se studiază literatura română de

valoare şi istoria românilor,cultura română imbracă o formă naţionalistă;

- limba rusă se studiază mai puţin, se invaţă şi limbi de circulaţie mondială ca limba franceză, germană, engleză.

II. Socialismul dinastic (perioada cultului personalitătii) - perioadă caracterizată prin intensificarea regimului dictatorial asupra populaţiei, numeşte în funcţiile importante din stat persoane din propria familie sau dintre apropiaţi. - 1971 – Nicolae Ceauşescu a făcut vizite în China şi Coreea de N. unde

a fost primit cu onoruru deosebite: ) ↓

„cultul personalităţii”- 1974 - N.Ceauşescu este ales preşedinte al R.S.R.

- formarea „omului nou”- program al PCR de dezvoltare a s.s.m.d (societăţi socialiste multilateral

dezvoltate) angajează ţara în proiecte economice foarte mari care au adunat un mare împrumut internaţional:

- canalul Dunăre - Marea Neagră, Transfăgărăşeanul, Centrala nucleară de la Cernavodă;

- combinate siderurgice, petrochimice; - dezvoltarea intensivă a industriei în defavoarea agriculturii. - 1983 → N.Ceauşescu se ambiţionează să plătească datoria externă a

României (11 miliarde dolari) ↓ - criză : - economică; - alimentară;

51

Politica externă a lui Gh. Gheorghiu-Dej

– se desfăşoară în contextul crizei provocate de războiul rece (vezi fişa):

- 1949 - se constituie C.A.E.R. (Comisia de Ajutor Economic Reciproc) o piaţă economică a statelor comuniste care încheia tratate economice şi realiza schimburi comerciale între ele;

- 1955 - s-a constituit Tratatul de la Varşovia (organizaţie militară a statelor comuniste,opusă N.A.T.O.)

- energetică; - socială → populaţia nemulmită → greve (1977 - Valea Jiului; 1987 - Braşov)

- alte fenomene: dezrădăcinaţi; disidenţi (opozanţi ai regimului comunist) ca: Paul Goma, Doina Cornea, Mircea Dinescu, Ana Blandiana...

Politica externă

- se apropie de democraţiile burgheze (vizite în RFG, Marea Britanie, Franţa, S.U.A.; este singurul lider comunist ce a contribuit la detensionarea relaţiilor dintre cele două blocuri militare până la venirea la putere a lui Gorbaciov în U.R.S.S.;

- 1968 – Refuză intervenţia Tratatului de la Varşovia în Cehoslovacia; (vezi fişa Războiul rece)

- 1985 – se opune politicii de reforme a lui M.Gorbaciov

52

Studiu de caz:Rezistenţa anticomunistă a reprezentat modalitatea prin care populaţia s-a

manifestat faţă de instaurarea comunismului în România, dar şi atitudinea, dezvoltată mai târziu, faţă de dezvoltarea regimului comunist. Sosirea trupelor sovietice (1944) a contribuit la constituirea primelor grupe de rezistenţă armată din munţi (Făgăraş, Vrancea, Muscel, Apuseni) formate din luptători ce proveneau din toate segmentele sociale: militari, legionari, intelectuali, preoţi, studenţi, ţărani ce se opuneau colectivizării, femei şi muncitori. Oficialii regimului comunist îi numeau bandiţi, terorişti, legionari, fascişti. Ei se autointitulau „Sumanele Negre”, „Haiducii lui Avram Iancu“, „Haiducii Muscelului” etc. Dotarea lor cu armament era precară, iar durata şi eficienţa acestor grupări depindea de atitudinea populaţiei locale. Numeroşi săteni le ofereau adăpost, alimente şi informaţii, alţii trădau. Deosebit de puternică a fost rezistenţa din Munţii Făgăraşului, unde acţionau grupurile conduse de Ion Gavrilă Ogoranu, fraţii Arnăuţoiu şi colonelul Gh. Arsenescu.

O altă formă de rezistenţă anticomunistă o constituiau revoltele şi răscoalele ţăranilor care se opuneau colectivizării. Regiuni întregi au fost asediate cu ajutorul miliţiei şi armatei în Bihor, Suceava, Vrancea şi Gorj.

După lichidarea grupurilor armate din munţi şi transformarea socialistă a agriculturii, regimul nu a mai fost confruntat cu fenomene de rezistenţă până în 1975, an în care apare disidenţa intelectuală, precum Paul Goma, Doina Cornea, Dorin Tudoran, Ana Blandiana şi Andrei Pleşu au criticat cultul personalităţii conducătorului şi au cerut respectarea drepturilor omului. Împotriva lor, regimul va dezlănţui un val de persecuţii, izolându-i, instituind domiciliul forţat în zone depărtare ale ţării. Ei s-au alăturat protestelor minerilor din Valea Jiului (1977), precum şi puternicii demonstraţii a muncitorilor din Braşov (15 noiembrie 1987). Un rol important în susţinerea disidenţei şi a moralului celor ce luptau împotriva regimului comunist a revenit postului de radio Europa Liberă, deservit de intelectuali care reuşiseră să emigreze, precum Vlad Georgescu, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca etc.

Exercitiul 13.

SUBIECTUL I (30 de puncte) - Bac sept. 2013

Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. „Referindu-se la «esenţa prefacerilor revoluţionare», Gh. Gheorghiu-Dej avea să aprecieze […] că ea constă în «instalarea puterii noi, democrat-populare, deoarece, aşa cum ne învaţă Lenin, problema fundamentală a oricărei revoluţii este problema puterii». […] În februarie 1948 […] s-a constituit partidul unic, sub denumirea de Partidul Muncitoresc Român […] partid cu rol conducător al vieţii politice, economice, sociale şi culturale a ţării. Iar în aprilie 1948 este adoptată Constituţia Republicii Populare Române, care, în principal, a avut menirea de a reprezenta suportul legal al etatizării ce urma a fi adoptată ulterior şi care, în acel moment, era deja hotărâtă. […] Odată cu adoptarea Constituţiei din 1948 s-a deschis o nouă etapă în evoluţia economiei româneşti. În ceea ce priveşte structura social-economică a ţării, articolul 5 prevedea că «în Republica Populară Română, mijloacele de producţie aparţin statului, ca bunuri ale întregului popor, sau organizaţiilor cooperative, sau particularilor, persoane fizice şi juridice» […], iar articolul 10 […] prevedea că «pot fi făcute exproprieri pentru cauze de utilitate

53

publică»; atunci «când interesul general cere, mijloacele de producţie, băncile şi societăţile de asigurare, care sunt proprietatea particulară a persoanelor fizice sau juridice, pot deveni proprietatea statului, adică bun al poporului în condiţiile prevăzute de lege»”.

(M. Mureşan, în Spectrele lui Dej)

B. „România se declară republică populară. […] La 13 aprilie 1948 se adoptă o nouă Constituție, după modelul Constituției staliniste din 1936 […]. O serie de măsuri în domeniul economic distrug structurile existente. Totul se etatizează. La 11 iunie 1948 sunt naţionalizate principalele întreprinderi industriale, bancare, de transport, de asigurări, fără nicio despăgubire. Ulterior, sunt naţionalizate şi micile întreprinderi. […] Se trece la planificarea centralizată a volumului producţiei şi a desfacerii mărfurilor. Încep să fie elaborate planuri anuale şi apoi cincinale, foarte încărcate pentru a fi îndeplinite. Totul după model sovietic. În 1949 începe colectivizarea agriculturii, de asemenea forţată […]. În primii ani de colectivizare, după date oficiale, sunt arestaţi zeci de mii de ţărani pentru refuzul de a se înscrie în gospodăriile colective. […] Pe plan politic, sunt desfiinţate toate partidele şi organizaţiile politice, indiferent de ideologia şi atitudinea lor faţă de programul şi ţelul Partidului Muncitoresc Român (făurit în 1948) [...]. P.M.R. este singurul partid admis [...]. Orice opoziţie şi rezistenţă sunt reprimate şi zdrobite fără cruţare. Zeci de mii de oameni, politicieni, ziarişti, militari, avocaţi, clerici [...] sau pur şi simplu persoane care nu erau de acord cu politica partidului unic, toţi sunt arestaţi şi condamnaţi, justiţia fiind complet subordonată politic.”

(I. Bulei, O istorie a românilor)

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi conducătorul politic român precizat în sursa A. 2 puncte2. Precizaţi secolul la care se referă sursa B. 2 puncte3. Menţionaţi formaţiunea politică şi legea fundamentală a statului român la care

se referă atât sursa A, cât şi sursa B. 6 puncte4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că

impunerea regimului comunist determină opoziţia mai multor categorii din societatea românească. 3 puncte

5. Scrieţi, pe foaia de examen, două informaţii aflate într-o relaţie cauză-efect, selectate din sursa A. 7 puncte

6. Prezentaţi două acţiuni desfăşurate de România în perioada naţional-comunismului, în relaţiile internaţionale din cadrul „Războiului Rece”.

6 puncte7. Menţionaţi o caracteristică a disidenţei anticomuniste din România în perioada

naţional-comunismului. 4 puncte

54

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte)-sesiunea din toamnă a Examenului de Bacalaureat 2012

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre România postbelică, având în vedere:

- menţionarea a două acţiuni prin care a fost creat contextul pentru instaurarea stalinismului în România;

- menţionarea a două caracteristici ale politicii interne specifice perioadei stalinismului din România;

- prezentarea unui fapt istoric care a dus la instaurarea regimului naţional-comunist în România;

- precizarea unei caracteristici a regimului naţional-comunist din România, manifestată în plan intern;

- formularea unui punct de vedere referitor la atitudinea României în plan internaţional, în perioada „Războiului rece” şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

55

TEMA 12.România în timpul Războiului Rece

1. Introducere: Războiul Rece (1947 – 1991) → confruntare ideologică între blocul statelor comuniste şi cele capitaliste (ex. URSS, România, Cehoslovacia, RDG, Albania vs. SUA, Marea Britanie, Franţa, RFG ...).

2. În perioada Gh.Dej (1948 – 1965) :- Membra a Tratatului de la Varşovia din 1955;- C.A.E.R (1949);- 1956 - intervenţia în Ungaria, unde a izbucnit o

revoluţie anticomunistă, înfrântă de URSS şi membrii Tratatului de la Varşovia;

- 1958 - România este singura ţară din care se retrag trupele sovietice.

2. În perioada N.Ceauşescu (1965 – 1989):- se apropie de democraţiile burgheze , face vizite în RFG

(1967), Franţa, Marea Britanie, SUA → şi preşedinţii acestor state fac vizite în România: Nixon (1969), Ford (1975 );

- se opune politicii duse de URSS („Doctrina Brejnev”) de intervenţie în politica internă a statelor comuniste (ex.: nu este de acord cu intervenţia sovietică în Cehoslovacia – 1968 );

- 1975 – participă la Conferinţa pentru securitate şi cooperare de la Helsinki şi susţine ideea consensului în adoptarea deciziilor;

- anii ’70 – România a contribut la stabilirea unor relaţii diplomatice dintre SUA şi China;

- 1985 – după venirea lui Gorbaciov la putere în URSS, N.Ceauşescu se opune politicii promovate de acesta → 1989 când în Polonia izbucnesc mişcări sociale, N.Ceauşescu trimite un mesaj statelor membre ale Tratatului de la Varşovia prin care atrăgea atenţia că evenimentele din Polonia pot duce căderea comunismului.

Dacă iniţial fusese văzut de blocul capitalist ca „un bun comunist”, din 1985 imaginea lui se strică, statele capitaliste se apropie mai mult de URSS şi se îndepărtează de România.

56

Exerciţiul 14

SUBIECTUL I (30 de puncte) - Bac iul.2013

Citiţi, cu atenţie, sursele de mai jos:

A. „România a fost cel mai activ aliat al Uniunii Sovietice în timpul crizei ungare [din1956]. […] Gheorghiu-Dej […] a vizitat Budapesta după invazia sovietică, iar în comunicatul […] oficial şi-a exprimat părerea că acţiunea sovietică «era necesară şi corectă». Guvernul român s-a făcut ecoul propagandei sovietice, denunţând «contrarevoluţia» [ungară] ca operă a «fasciştilor reacţionari» provocaţi de «imperialiştii occidentali». Forţelor sovietice li s-au oferit baze suplimentare pe pământ românesc, drumurile au fost lărgite, iar traficul feroviar întrerupt pentru a permite transporturile militare. Satisfacţia sovietică faţă de rolul României în timpul lunilor octombrie şi noiembrie 1956 a fost în avantajul ţării, doi ani mai târziu, când Hruşciov a hotărât să retragă trupele sovietice. […] Poziţia strategică a României, flancată de alte state membre ale Tratatului de la Varşovia, a făcut ca propunerea de retragere a trupelor să nu neliniştească Uniunea Sovietică din punct de vedere al securităţii, orice temeri în legătură cu România ca aliat demn de încredere fiind risipite de acţiunile acesteia din timpul revoluţiei ungare. Din acelaşi motiv, măsura de precauţie de a menţine un număr mare de trupe sovietice în Ungaria după revoluţie, i-a permis lui Hruşciov să compenseze parţial orice reducere generală de trupe sovietice în zonă. […] Pentru a compensa retragerea sovietică şi pentru a micşora temerile sovietice că aceasta ar putea să afecteze sprijinul regimului din România, [Gheorghe Gheorghiu-Dej] a aprobat introducerea imediată a unor măsuri de securitate internă stringente pentru a menţine controlul Partidului.”(M.Bărbulescu, D.Deletant, K.Hitchins, Ş.Papacostea, P.Teodor, Istoria României)

B. „Pe 21 august 1968, Armata Roşie şi armatele auxiliare ale Tratatului de la Varşovia invadează Cehoslovacia şi ocupă Praga fără să întâmpine vreo rezistenţă armată, populaţia respectând consemnele date de partid. […] Dar, chiar dacă operaţiunea militară este o reuşită, ea se soldează rapid pe plan politic şi psihologic cu un eşec usturător. Sovieticii credeau că vor putea reedita la Praga scenariul pe care îl folosiseră cu succes la Budapesta, în 1956, şi că-i vor determina pe neostaliniştii partidului să apeleze la ajutorul «marelui frate» pentru reinstaurarea «legalităţii socialiste». […] Evenimentele din vara lui 1968, i-au pus în multe privinţe pe picior greşit pe conducătorii sovietici şi pe aliaţii lor conservatori şi neostalinişti din democraţiile populare din Europa de Est. Într-adevăr, coeziunea blocului socialist chiar dacă a fost restabilită încă o dată […] prin intervenţia blindatelor, a dat semne îngrijorătoare de şubrezire. […] România nu a participat la «strunirea» promotorilor «Primăverii de la Praga» şi a condamnat iniţiativa aliaţilor săi.”

(S. Berstein, P. Milza, Istoria Europei)

57

Pornind de la aceste surse, răspundeţi la următoarele cerinţe:

1. Numiţi liderul politic român precizat în sursa A. 2 puncte2. Precizaţi secolul la care se referă sursa B. 2 puncte3. Numiţi din sursa A, respectiv din sursa B, câte un spaţiu istoric în care au loc

evenimente ce duc la intervenţii armate. 6 puncte4. Scrieţi, pe foaia de examen, litera corespunzătoare sursei care susţine că

România adoptă, în relaţiile internaţionale, o atitudine diferită faţă de aceea a Tratatului de la Varşovia. 3 puncte

5. Scrieţi, pe foaia de examen, două informaţii aflate într-o relaţie cauză-efect, selectate din sursa A. 7 puncte

6. Prezentaţi două practici politice utilizate în România, în perioada naţional-comunismului. 6 puncte

7. Menţionaţi o caracteristică a disidenţei anticomuniste din România. 4 puncte

58

TEMA 14.Relaţii internaţionale

pentru evul mediu (scriu despre tratatele încheiate de domnitori − sec. XIV−XVI; regimuri nobiliare − sec. XVII; politica de echilibru − sec. XVIII)

pentru epoca modernă (sec. XIX − sf. primului război mondial) ultimele războaie din sec XIX din cadrul crizei orientale

↓ 1853 − 1856 → Congresul de pace de la Paris 1877 − 1878 → Congresul de pace de la Berlin

sfârşitul sec. XIX → România aderă la Tripla Alianţă (Germania + Austro−Ungaria + Italia) în 1883

începutul sec. XX → România participă la două războaie:o 1913 − al doilea război balcanic (→ Cadrilaterul revine

României)o 1916 − 1918 − primul război mondial alături de Antanta

(poţi prezenta pe scurt anii răzb.1916, 1917, 1918) perioada interbelică (1919–1939):

o 1919 − 1920 − are loc Conferinţa de Pace de la Paris („sistemul de la Versailles”)

↓ „Saint Germain” → tratatul cu Austria → recunoştea unirea Bucovinei cu România „Trianon” → tratatul cu Ungaria → recunoştea unirea Transilvaniei cu România

o relaţii tensionate cu: Rusia, Ungaria şi Bulgaria din cauza teritoriilor care au intrat în graniţele României (Rusia → Basarabia; Ungaria → Transilvania; Bulgaria → Cadrilater)

o pentru a stabili un echilibru regional, România a semnat tratate cu statele din zonă, punând bazele Micii Înţelegeri şi Înţelegerii Balcanice:

↓ 1921 − Mica Înţelegere (România, Iugoslavia, Cehoslovacia)

1934 − Înţelegerea Balcanică (Turcia, Iugoslavia, Grecia, România)o rolul lui N.Titulescu: in perioada 1930 − 1936, Nicolae

Titulescu a fost ministru de externe al României, iar între anii 1930 şi 1931 a avut funcţia de preşedinte al Adunării Generale a Societăţii Naţiunilor

o ~ 1935 − începe politica reviziţionistă a puterilor înfrânte în primul război mondial, prin care Germania a încălcat, pe rând, prevederi ale Tratatului de la Versailles

59

perioada celui de al Doilea Război Mondial (1939 – 1945):o tratatul Molotov − Ribbentropp – 23 august 1939 →

pactul de neagresiune germano−sovietic prin care cele două puteri garantau să nu intervină în politica expansionistă a celeilalte: Germania urmărea atacul asupra Poloniei, în timp ce Rusia vroia să cucerească statele baltice, o parte din Polonia şi Basarabia

o 1 sept. 1939 − începe războiul, Germania invadează Polonia

o pierderile teritoriale din vara anului 1940 (26 iun. − ultimatumul sovietic → Basarabia intră în graniţele URSS; 30 aug. − dictatul de la Viena → NV Transilvaniei revine Ungariei; 7 sept. − tratatul de la Craiova → Cadrilaterul intră în graniţele Bulgariei)

o 1939 − 1941 − neutralitatea Românieio 22 iun. 1941 − intră în război alături de Germania

(pt.Basarabia)o 23 aug. 1944 − întoarce armele împotriva Germaniei ↓o 12 sept. 1944 − convenţia de armistiţiu cu Naţiunile

Unite (Rusia)o Tratatul de la Paris + prevederile faţă de România

comunismul:

Gh.Gheorghiu−Dej (1948 – 1965)

Nicolae Ceauşescu (1965 – 1989)

- 1949 − CAER (ec.);- 1955 − Traratul de la Varşovia

(milit.);- 1956 − respinge revoluţia din

Ungaria;- 1958 − retragerea trupelor

Sovietice din România;- 1964 − se opune planului de

Dezvoltare economică zonală (Valev);

- relaţii politice cu RFG, Israel;- 1968 − respinge intervenţia rusă

în Cehoslovacia;- 1975 − Conferinţa de la Helsinki;- vizite reciproce cu Franţa, SUA,

Israel;- 1985 − Gorbaciov în URSS duce

o politică de reforme (PERESTROICA)

↓imaginea politică

internaţionalăa lui Nicolae Ceauşescu scade

şi datorită crizei economiceinterne

60

Exerciţiul 15

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte) – Bacalaureat – sesiunea iulie 2013

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre formarea statului român modern şi evoluţia acestuia în secolul al XIX-lea, având în vedere:

- menţionarea a două fapte istorice desfăşurate în secolul al XIX-lea, care au dus la formarea statului român;

- prezentarea unui fapt istoric, din politica internă, prin care s-a consolidat statul român modern în a doua jumătate a secolului al XIX-lea;

- precizarea unei cauze a implicării României în „criza orientală” din a doua jumătate a secolului al XIX-lea;

- menţionarea a două acţiuni prin care România participă la „criza orientală” din a doua jumătate a secolului al XIX-lea;

- formularea unui punct de vedere referitor la consecinţele acţiunilor întreprinse de România în „criza orientală” din a doua jumătate a secolului al XIX-lea pentru evoluţia statului modern şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, susţinerea unui punct de vedere cu argumente istorice (pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

Exerciţiul 16

SUBIECTUL al III-lea (30 de puncte) – Bacalaureat – sesiunea septembrie 2013

Elaboraţi, în aproximativ două pagini, un eseu despre evoluţia statului român din a doua jumătate a secolului al XIX-lea și din prima jumătate a secolului al XX-lea, având în vedere:

- prezentarea unui fapt istoric desfăşurat în spaţiul românesc, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, în scopul formării statului român modern;

- menţionarea a două fapte istorice prin care România participă la „criza orientală” din a doua jumătate a secolului al XIX-lea;

- menţionarea a două acţiuni referitoare la atitudinea României faţă de una dintre marile alianţe de la începutul secolului al XX-lea;

- precizarea unei acţiuni prin care se formează România Mare;- formularea unui punct de vedere referitor la importanţa constituirii României

Mari pentru evoluţia democrației în statul român şi susţinerea acestuia printr-un argument istoric.

Notă! Se punctează şi utilizarea limbajului istoric adecvat, structurarea prezentării, evidenţierea relaţiei cauză-efect, susţinerea unui punct de vedere cu argumente istorice (pertinenţa argumentării elaborate prin utilizarea unui fapt istoric relevant, respectiv a conectorilor care exprimă cauzalitatea şi concluzia), respectarea succesiunii cronologice/logice a faptelor istorice şi încadrarea eseului în limita de spaţiu precizată.

61