Circulatia

Sangele este fluidul care circula in interiorul arborelui cardiovascular; reprezinta

circa 8% din masa corporala. Impreuna cu limfa, lichidul interstitial, lichidul

cefalorahidian, peri si endolimfa, sangele constituie mediul intern al

organismului.

Sangele este format din:

- Elemente figurate (45%)

o Globule rosii (eritrocite / hematii)

o Globule albe (leucocite)

o Plachete sangvine (trombocite)

- Plasma (55%)

Elementele figurate

- Eritrocitele (hematiile) sunt celule fara nucleu, cu rol in transportul O2 si

CO2 si in mentinerea echilibrului acido-bazic

- Leucocitele

o Spre deosebire de eritrocite, poseda nucleu si mitrocondrii. Au

capacitatea de a emite pseudopode si de a traversa peretele capilar

prin porii sai, trecand in tesuturi, proces numit diapedeza.

o Principala functie a leucocitelor consta in participarea acestora la

reactia de aparare a organismului

Rolul sangelui in apararea organismului

Organismul uman vine permanent in contact cu agenti patogeni (purtatori de

antigene) sau cu antigene libere. Antigenul este o substanta macromoleculara

proteica sau polizaharidica straina organismului si care, patrunsa in mediul

intern, declanseaza producerea de catre organism a unor substante specifice,

artificial:

a. Pasiv – administrare de antitoxine si gamma-globuline

b. Activ – vaccinare

Raspunsurile imune specifice sunt mediate prin doua tipuri de leucocite –

limfocitele B si T – pe baza unor mecanisme interdependente:

1. Imunitatea umorala, care implica limfocitele B

2. Imunitatea mediata celular (celulara), care implica primar limfocitele T

Vaccinarea declanseaza, in principiu, aceleasi mecanisme imunintare, cu

deosebirea ca reactiile in organism sunt mai atenuate. Efectul final este

dobandirea imunitatii.

- Plachetele sangvine – trombocitele

o Sunt elemente figurate necelulare ale sangelui cu rol in hemostaza

Plasma sangvina

Contine:

- Apa – 90%

- Reziduu uscat

o 1% substante anorganice (Na, K, Ca, Mg, Cl, HCO3)

o 9% substante organice (marjoritatea proteine: albumine, globuine,

fibrionogen)

Grupele sangvine – transfuzia

Membrana hematiilor are in structura sa numeroase tipuri de macromolecule, cu

rol de antigen, numite aglutinogene. In plasma se gasesc o serie de compusi cu

rol de anticorpi numite aglutinine. Cele mai importante aglutinogene intalnite la

om sunt aglutinogenul zero (0), A, B si D, iar cel mai frecvent intalnite

aglutinine sunt: α – omoloaga aglutinogenului A si β – omoloaga

aglutinogenului B.

Prin excluderea reciproca a aglutininelor si aglutinogenelor omoloage, in

decursul evolutiei umane s-au constituit mai multe sisteme imunologice

sangvine.

Grupa Aglutinogene Aglutinine0 (I) Fara α, βA(II) A βB(III) B α

AB(IV) A,B fara

Cele mai importante in practica medicala curenta sunt sistemul OAB si sistemul

Rh(D)

Sistemul OAB

Potrivit regulii excluderii aglutininelor cu aglutinogenul omolog, nu pot exista

indivizi posesori de aglutinogen A si aglutinine α sau posesori de aglutinogen B

si aglutinine β. Intalnirea aglutinogenului cu aglutinina omoloaga produce un

conflict imun, antigen-anticorp, cu distrugerea hematiilor si consecinte grave

pentru individ.

Combinatiile si coexistentele posibile, tolerate imunologic, sunt in numar de

patru si reprezinta cele patru grupe sangvine in care se poate repartiza populatia

globului, pe baza sistemului OAB:

Cunoasterea apartenentei la una din grupele sangvine are mare importanta in

cazul transfuziilor de sange.

Regula transfuziei cere ca aglutinogenul din sangele donatorului sa nu se

intalneasca cu aglutininele din plasma primitorului. Potrivit acestei reguli,

transfuzia de sange intre grupe diferite se poate face astfel:

- Grupa O poate dona la toate grupele, dar nu poate primi decat sange

izogrup (de la grupa O)

- Grupa AB poate primi de la toate grupele

Sistemul Rh

S-a constatat ca 85% din populatia globului mai poseda pe eritrocite, in afara de

unul din antigenele sistemului OAB, si un antigen numit D sau Rh. Toti indivizii

posesori de antigen D sunt considerati Rh pozitiv, iar cei 15% care nu poseda

aglutinogenul D, sunt Rh negativ. In mod natural nu exista aglutinine omoloage

anti-Rh, dar se pot genera fie prin transfuzii repetate de sange Rh+ la persoane

Rh-, fie prin sarcina de fat Rh+ si mama Rh-. In ambele situatii, aparatul

imunitar al gazdei reactioneaza fata de aglutinogenul D ca si fata de un antigen

oarecare, prin activarea limfocitelor, urmata de producerea de anticorpi D (anti-

Rh). Acesti anticorpi vor reactiona cu antigenul D de pe suprafata hematiilor si

vor produce hemoliza.

In cazul mamei Rh-, cand tatal este Rh+, datorita caracterului dominant al genei

care codifica sinteza aglutinogenului D, copiii rezultati vor mosteni caracterul

Rh pozitiv. Prima sarcina poate evolua normal, deoarece, in conditii fiziologice,

hematiile Rh+ ale fatului nu pot traversa placenta si deci nu ajung in circulatia

materna.

La nastere insa, prin rupturile de vase sangvine care au loc in momentul

dezlipirii placentei de uter, o parte din sangele fetal trece la mama si stimuleaza

productia de aglutinine anti-Rh. La o noua sarcina, aceste aglutinine (care pot

traversa capilarele placentare) patrund in circulatia fetala si distrug hematiile

fatului, putand duce chiar la moartea acestuia, atunci cand aglutininele sunt in

concentratie mare.

Hemostaza si coagularea sangelui

Hemostaza fiziologica reprezinta totalitatea mecanismelor care intervin in

oprirea sangerarii la nivelul vaselor mici. Presupune urmatorii timpi.

1. Timpul vasculo-plachetar (hemostaza primara)

Incepe in momentul lezarii vasului. Prima reactie consta in vasoconstrictia

peretelui acestuia, produsa reflex si umoral. Urmeaza aderarea

trombocitelor la nivelul plagii, agregarea si metamorfoza vascoasa a

acestora, ceea ce duce la oprirea sangerarii in 2 pana la 4 minute.

2. Timpul plasmatic – coagularea sangelui

Rezultatul aceste etape este transformarea fibrinogenului plasmatic,

solubil, in fibrina insolubila. La coagulare, participa factori plasmatici,

plachetari si tisulari, precum si Ca.

3. Dinamica procesului de coagulare

Coagularea sangelui se desfasoara in 3 faze:

o faza I – formarea tromboplastinei – 4-8 minute

o faza II – formarea trombinei – 10s

o faza III – formarea fibrinei 1-2s. Trombina desface din fibrinogen

niste monomeri de fibrina, care se polimerizeaza spontan, dand

reteaua de fibrina care devine insolubila. In ochiurile retelei de

fibrina se fixeaza elementele figurate si sangerarea se opreste.

Functiile sangelui sunt reprezentate de functiile componentelor sale. In afara de

acestea, sangele indeplineste rolul de sistem de integrare si coordonare umorala

ale functiilor prin hormonii, mediatorii chimici si catabolitii pe care ii

vehiculeaza.

De asemenea, sangele are rolul de indepartare si transport spre locul de excretie

a substantelor toxice, neutilizabile sau in exces.

Datorita continutului sau bogat in apa, sangele are rol in termoreglare.