S TRIASC ARHITECTUL05DECS TRIASC ARHITECTUL .. de G. ToprceanuPe strada Toamnei unde,Pomii-i scuturau povara,Locuia o cuconiBlonda i frumoasa Clara!Avea trup de crin i guraRoie ca o mucat;Snii dou crizantemeiera i mritat!Soul ei Avram Barbulea Voiajor prin toat ara,Pleca luni de dimineai venea smbt seara.Astfel c, n alte zile,Clara dulce, drgstoasMari i joi s se distreze M primea pe mine-n cas.i citeam poeme, versuri,M-mbtam de glasul ei,Ne spuneam poveti, i-n urmPetreceam ca de-obicei.Casa-n care dragei melei fusese scris s ad,Avea dou-apartamenteCu balcoanele spre strad.Jos n gang, urcai o scarCare-aa din construire Nu avea alt intrare,Nu avea alt ieire.Iar alturi, sttea SprinaCu brbatul Haim Nane,Care-avea tot astfel casai tot astfel de balcoane.Nimeni, nimeni; numai scaraLuminat de un bec,M tia cnd vin la Clara,Mai ales tia cnd plec.Vremea-i mpletea cununa,i destinul privegheaS gustm din fericireaDragostei i eu i ea!Da-ntr-o noapte violent,Cnd cu draga mdistramSe-auzir pai pe scar,i ea-mi spune: Vine-Avram!M mbrac n fug, fulger,Vinovat ca un borfai deschid n grab uai-mi dau drumu-n balcona.Doamne, Tu, care scapat-aiDe la jertf pe Isac,F i-acuma o minunei m-nvaa ce sa fac?i precaut, fara voie,Instinctiv, eu fac un salti-ntr-o clip snt alturi,n balconul cellalt.Situaia e grav;Simt n creier un ciclon!Ce ma fac dac vecinulM gsete n balcon?!S sar jos, cu neputin!Trotuarul e departe,Simt n cerebel o lupti pe via, i pe moarte!i de-odat se deschideUa-ntr-un moment fatal,i-n chenarul ei apareSoul Clarei, personal!Eu nghet i gura-mi mutNici o oapt nu ndrug!i ridic n semn de spaimBraele, n semn de rugPe cnd el, vazndu-mi halul,Ca s-mi crue umilina,A dedus fr-ndoialC am fost surprins laSprina.i ntelegnd din semneC-i cer mila ca un prost,Mi-a dat mna s sar iarain balconu-n care-am fost!A deschis cu grij ua,Nici un zvon s n-o alarmei, cu patos i-a spus Clarei,Care se facea c doarme: Nu i-am spus eu, Clara drag,Cum c Sprina-i o stricat?Uite de-unde are blana Skong cu care-i mbracat!Vino-ncoa, poete dragi ii jur pe DumnezeuC n-o sa te tie nimeni.Nici soia, nici chiar eu!M-a condus de mn vesel,Iara eu priveam cuminte,Trupul Clarei strns n braeCu o ora nainte.i cnd m-am vzut n stradM-am rugat, c-aa mi-e firea,S traiasc arhitectulCare-a construit cldirea!Fiindc ce faceam eu dacM patea un ghinion,i aceast casa-a ClareiAvea numai un balcon?!