STELlAN DUMISTRACEL

titlu al car~ii sale, putem intui simbolul framintarii, al infrigurarii au­torului, ca ~i ale predecesorilor, pasionati de aflarea ~i explicarea semni­fica(iei de baza ~i a evolufiei idiotismelor a caror formulare curioasa i-a atras.

Dar, evident, trimiterea Ia titlurile dictionarelor amintite nu inseamml o simplii... justificare , ci, ca pretext de radiografiere, sumara, a unor practici lexicografice ~i, nu mai pu(in, a unor strategii editoriale, urma­rqte sa raporteze demersul de fond Ia o at itudine culturala recuperatoare.

Fata de enunturile citate, alegerea noastra, consonanta ca idee, vrea sa sub linieze ~i stiiruinfa in directia etimologiei, un termen pe care il folosim aici (in rcla(ie cu biograjie ~i motil•atie) cu accep(iunea cea mai largii, cea atribuitii cindva de Hasdeu, pentru care in aceasta preocupare a lingvisticii se incadreazii demersurile consacrate evoluliei luturor faptelor de limbii (numitii de savant derivare) ~i recrmstituirii acestora. din perspectiva raporturilor dintre cauza ~i efect, de Ia sunete Ia structuri s intactice, ~i tinind seama ~i de datele ce dep<i!;esc insa~i sfera pro­priu-zisii a lingvisticii (HEM I, p. XXII - XXIII, LIX). Este un punct de vedere perfect acceptabil in ceca ce prive~te idiotismele, reconsiderat de cercetiitorii frazeologiei; pentru Theodor Hri s tea, de exemplu. care porne~te de Ia Hasdeu,, ,tot etimologie ori .yi etimologie (sub!. n.) in accep!ia cea mai cuprinziitoare a accstui concept" sc face ~i atunci ,cind cxpliciim na~terea unci locu(iuni sau cxprcsii" (LR, XXXVI, 1987, 2, p. 123 ), aspect a supra ciiruia ne-am oprit dat fiind faptul cii importante lucriiri rccente, cu preocupiiri de reperloricre sau chiar de sinteza, se !in, totu~ i . Ia distan!ii de etimologia .fi"azeologiei. Or, perspectiva istoriei limbii romiinc, prezentii Ia Hasdeu sau Bogrca ~i ilustrata exemplar de Eugen Co!ieriu in cadru romanic, atcsta faptul ca mo~tenirea din latina in matcric de expresivitate depa~e~te cu mull reprezentiirile despre un idiom ,cu-ndcmnuri pcntru vite", cnunturi figurate romanice care sc regasesc ~i in dacoromiinii reflectind subtilitiiti, Ia nivelul competen(ei expresivc.

* Dedicindu-ne lucrarea cititorilor no!ilri fideli !ii exigenti, printrc care

!i l studenpi no~tri, interlocutori caracteriza(i prin curiozi tate !i i c ir­cumspectic stimulatoare, multumim Editurii 1nstitutul European pentru ~ansa oferita de a publica aceastii a doua edi!ic a dictionarului biografic al Expresiilor romime.)·ti . ,.

1a!ii, decembrie 2000 Autorul

20

AGHIOS: a trage (Ia) aghioase =a clnta ,pe nas"; a donni adlnc, a sforai

in Iimba romanii literarii veche, aghios are semnificatia de 's tint'

(cuvint imprumutat din grece~te: & y to<;); termenul a apiiru t in

cintari liturgice (inlocuit astiizi prin sfint: ,stint, sfint, sfint, Domnul

Savaot! ... ") ~i astfel aghios a devenit nume de cintare bisericcascii

Iiturgicii, ~i chiar numele unui ,stil", neingrijit, cintarea ,pe nas", dupii

psaltichie. De aici s-a produs apoi o extensie, consemnatii In DA, ,o

clntare monotonii ~i tariiganatii", sens ilustrat printr-un citat din Delavrancea: ,De veselie, trase ni~te aghioase, c-un glas tirit, de amuti

giiliigia !ieziitoarei" (DA 1/ l, s.v., ~i , mai lnainte, HEM I) . in ambele

dictionare, se citeazii textul dupii editia din 1885 a nuvelei Sultanica; in editia din 1908 a aceleia~i opere, Delavrancea modificii textul,

,glosi~d", de fapt, enuntul: , ... de veselie, incepu sii cinte c-un glas prelung" (text reprodus In Opere l, editie de Emilia $t. Milicescu,

Bucure~ti , 1965, p. 18; modificarea poate fi una dintre acelea ce se

datoreazii observatiilor malitioase ale lui Caragiale asupra stilului lui

Delavrancea, ,transpuse" artistic in parodia Smciriindi(a; vezi op. cit.,

p. 282). . Astfel , de Ia repetitia din cintarea liturgicii, eventual de Ia mo-

notonia unor astfel de cintiiri, ~i de Ia identificarea drept ,aghioase" a oricarui cintec ,tirit", s-a putut ajunge Ia denumirea, figuratii , a

sforiiitului prin somn ca o incantatie sui-generis, uz cc apare Ia Creangii (,Ei, miii biiieti, ia amu trageti Ia aghioase, zise un pHI­

ie~, scaparlnd ~ i dlnd foe unui brad"; Amintiri l) , sau Ia Caragiale

(, ... dormi, ce-ti mai pasii! Tutun ai tras destul, acum te-ai pus sa tragi Ia aghioase: trai, neneaco, cu banii babachii!" ; 0 noaptejitrtzmoasci,

a. II, sc. V).

21

AIAZMA

Prezenta In vorbirea curentii a cuvlntului aghios este confinnatii de utilizarea lui ca sinonim allui hagiu 'pelerin Ia Locurile Sfinte' (tot Ia Delavrancea: , Si batrlnul s-a dus Ia hagiallc , ~is-a intors «aghios» -«hagiu»- sfint. .. " ; Hagi Tudose), ca ~i de existenta unui derivat pe teren romanesc, Aghiu(ii, nume (probabil initial eufemistic) a l Diavo­lului , dupa modelul J\1/ichidu(ti, Tichiu(ii , forme interpretate ca ,Stlntu­lef'; acest lexem este comparabil cu Sjintele, termen eufemistic pentru iele, zlnele ,rele" (Saineanu, D).

De fapt, evolutia semantica ~i stilistica a cuvlntului aghios a fost schitatii prima data de ciitre Hasdeu, care lnsa nu admitea vrco legii­turii lntre acest termen ~i numele Aghiu(a, pe care II derivii dintr-un vechi romiinesc (neatestat) Ague ,drac,. (comparat cu albanezul Agoia , zeu"; a~adar, cuvlntul romiinesc ar fi ,.dacic" ; HEM I, s.v. Aghiu{ti ).

Vezi ~i tarara; cf. jir.

AIAZMA: luna aiazmei

= nume popular al lunii noiembrie

Infonnatia provinc de Ia Tudor Pamfile, care comunicii ~i un corespondent denominativ, iezmaciune. tot ' noiembrie', termen neln­registrat In dictionarele limbii romiine (Siirbatorile. 73). Fatii de obiceiul de a numi grupuri de 30- 31 de zile dupii sfinti priiznuiti In prima zi a lunii (eventual In ajunul acesteia), sau dupa practici din aceste zile (vezi andrea ' decembrie', ciirindar 'ianuarie ' , frunzar 'mai ' etc.), In cazul de tatii, iezmiiciune ~i luna aiazmei marcheazii o perioada de ,a~teptare" a unui eveniment de importantii deosebitii: sfe~tania , stropirea cu agheazmii din pragul intriirii In iarnii, care se

racca In ziua Sf. Apostol Andrei. Este posibil ca Tudor Pamfile sii fi cunoscut numcle In discutie din zona sa natalii, Tepu-Tecuci ; or, sudul Moldovei prezintii interes etnografic, folcloric ~i lingvistic ~i prin urmele liisatc de piistorii vrlnceni ~i transilvaneni transhumanti , ,mocanii", In drumurile lor cu oile Ia iernat In biiltile Prutului ~i In cele din sudul Basarabiei. Ace~tia respectau cu sfintenie stropirea cu

agheazma a turmelor ~i a tirlelor de Sf. Andrei, ce era considerat ,mai mare peste turmc, vitc ~i fiarc" , ,staplnullupilor" (Fochi , Datini, 15).

22

-ALB

Bibl. Je::miiciune; Cr., XXXIII, nr. II ( 1475), noicmbric 1998, p. 16.

ALB: bani albi (pentru zile negre) = bani de argint, numiti astfel dupii culoarea metalului

Referirea , prin adjcctivul alb, Ia monedele de argint sc datoreazii u 1ci interesante evolutii semantice a adjectivului lat. as per ' aspru' In greaca bizantinii . Dupii informatii din Littre, Hasdeu prez intii un tablou complex: lat. nummus asper insemna o ,moneda aspra" , ncuzata prin frecare (a~adar ,proaspiit biituta"); imprumutat In lirnba greacii, adj. aspers-a ,numismatizat" , ciipiitind semnificatia de 'monedii ' . mai mult, chiar de 'monedii de argint', iar, dupii culoarea metalului , a an p o <; a ajuns sa insemne, pur ~i simplu, ' alb ' (HEM

II, 1881- 1884). Cu o circulatie importantii In Tarile Romiine~ti , asprul numea tot

monede de argint, grecc~ti , iar apoi turce~ti , a caror valoare, tire~te , mai mica declt a celor de aur, motiveazii totu~i folosirea lor ca ,depo­zit" pentru pliiti de anvergura ; iatii o evocare pe care i:o datoram lui N. lorga: pentru a se achita de ,datoriile" fatii de Inalta Poarta , ,Domnul imprumuta de Ia ace~ti gelepi /= negustori ce aprovizionau Tarigradul cu carne, cumpiirlnd turme de oi/, oameni cari aveau In tot­deanna pungile tu aspri, cu bani albi, Ia indiimlnii" (Nego(zt!, I 04- I 05).

Banii de argint au putut reprezenta (mai curind declt cci de aur) ~ i modalitatea de a-~i face rczerve a celor de conditie mai modesta. De altfel, pentru a-i numi, au fost utilizati tcrmenii albi:jori ~ i alhiturii (pe care Baronzi, Limba, 149, ii atribuie ,argoului" ; aceea~i fo rma men­tala si in francezii: monnaie blanche inseamnii ,piesii de argint"). Mai

~ . . - . apropiati de greci, pcntru aromiini albi a ciipiitat chwr semnthca\Ia 'bani ' (,alghi tu pundzi. ~i pesci tu munti"; Zanne, P V. 55, cu sensul de ,cu bani in pungii giisc~ti pe~te ~i Ia munte' '; cf. ~i Papahagi. DDA). pe cind, in dacoromiina, sensu! general de ' bani' 1-au capatat argin(ii.

Formula initiala a ziciitorii, reflectind mentalul popular, general cunoscutii intr-~ constructie bimembrii (,strlnge I adunii bani albi pentru z ile negre"; Ia Cre.angii, ,piiriilute albe pentru z ile negre''; Soacra cu trei nurori), trebuie sa fi fost doar a stringe hani a/hi, de

23

ANDREI

dragul contrastulu i adiiuglndu-se ideea de finalitate, pe baza confi·un­tiirii numelor celor douii culori In structuri de opozitie propriu-zisa:

lumea alb"" I _, • lb" • " , a - , umea neagra , ,vmt a - ,vmt negru ; existii lnsii sintagma zile a/be, numind ,zi lele fericite", pentru care Hasdeu evocii posibilitatea mo~tenirii din latina, ,current albusque dies horaeque serenae"; HEM I, 701 - 705).

Putem vorbi de plasarea (banilor) albi lntr-o semnificativii sene adje~tivala cromatica ,numismatizata" (ca sa folosim sugestiva crea1ie a lu1 Hasdeu), care consolideazii legiitura originarii a termenului ~u metalul alb: galbenii, ce au luat locul zlo(ilor, ace~tia, Ia lnceput, doar nume al banilor de aur (cuvlnt de origine slavii, lnsemnlnd chiar 'aur '), ~i (banii) 1Wii, numele celor de·aramii, de mica valoare (DLR IX); vezi , banul ro~u nu se pierde Iesne" , Ia Zanne, P V, 59, ,banul riiu nu se pierde", dar initial , probabil , cu o unda de ... fatalism: spre deosebire de eel ,scump", banul de mica valoare nu-l pierz i a~a u~or (iatii o gradatie din optica unui cer~etor: .,intinzlnd mlna Ia treciitori care li diideau ... cite un ban ro~ sau cite un ban alb", dupa TDRG). '

Este vorba despre o clasificare initialii, strict logicii, deoarece uzul a amestecat lucrurile, In funqie de circulatia monedelor: nu numai ca termenul zlot s-a specializat, cu timpul, pcntru a denumi moneda de .. . argint (cf. Ghibiincscu, Vorbe, II, p. 73 - 74), dar ~i galbenii s-au .. . lnro~it : astfcl, galbenului unguresc i s-a mai zis .. ~i galben ro~u, fiindcii era de aur" (lorga, Nego(ul, 219; cf. ~i jlorinti ro,\·ii ungure~·ti, Ia Sincai, ,fiorini de aur", dupa DLR IX).

Bib!. Bani afbi, pentru :!ife ... negre; Cr., XXXV, nr. I2 ( I 500), de­cembrie 2000, p. I8

ANDREI: a tine Andreiui = a lndeplini, in noaptea din ajunul Sf. Andrei, o serie de practici magice

Una dintre primele descrieri ale obiceiurilor romiinilor din aceastii noapte , datind din I 847, o datoriim lui Gheorghe Siiulescu: femeile ,ung fere~tile ~i u~ile cu ustoroi, ~i u~orii cu untura de cine sau de !up, lncungiura casele cu descintece, leagii parii ~i altele, cu cuvint sa se

24

ANT ART

a ere de strigoi ~i lupi", datini raportate de Siiulescu Ia practici magice dfn ,epoha idolatriei" romane ( Calendariuf, I?)- Se _practicau, de

semenea, 0 serie de vraji divinatorii (de , urstta"). In formele de a azii" contra lupilor ~ i a ,oamenilor- lupi" (strigoii, lycantropi. dupii ;fasdeu) au intervenit simboluri cre~tine: , oamenii ung cu usturoi ferestrele , hornurile, u~ile «cruci~», ca sa nu vie strigoii" ; ,se ung ferestrele cu usturoi In semnul crucii"; ,se ung cu usturoi cruc ile

ferestrelor" ; ,se fac cruci cu usturoi Ia u~i ~i Ia ferestre ; se apnnde ~ · tam lie" (Fochi, Datini, I 6; Mu~lea- Birlea, Tipologia, 407).

Legatura dintre lupi ~i Sf. Andrei , piistratii in credintele populare~ ne-o atesta Creangii, in discutia dintre Mo~ Nichifor Cotcanul ~· ,jupine~ica" Malca (,.Ia pe Ia sfintul Andrei umblii ~i ei mai multi Ia un loc") sau Vasile Voiculescu, intr-o evocare de forme mentale primordiale. Pentru a-~i ariita me~te~ugul. ,luparul .. .. a al~s noaptea Sfintului Andrei, cind lupii i~i primesc pentru tot anul merttcullor de prazi. Fiecaruia i se sorte~te anume om, an~me fe~eie ori c_o_ril, pe care are voie sa-lmiinlnce ... Au ingaduintii on cite /vtte/, numm m ceea ce prive~te omul , lupul trebuie sa se multumeascii cu ceea ce i s-a da~ tain. Era .. . un fel de drept, o frlntura din vechea pravilii a vlniitont

primitive" (In m(jfocullupilor).

Bibl. Decembrie- andrea, neios; Cr., XIV. nr. 52 (987), 28.Xll .I984, p. 3.

zapezile de antart =de acum doi ani (devenit ,de altiidata")

Dupa 0 trimitere din Dic(ionarul Academiei (l/l, s.v.). tradu~lnd un foarte cunoscut vers allui Franc;:ois Vi lion, ,Mais ou sont les netges d 'antan" (Ballade des dames du temps jadis), Alexandru Odobescu gasise clndva in an{iirf un corespondent inspirat pentru cuvintul

frantuzesc antan (din lat. popular ante annum ,in unna cu un an; In anui precedent"): ,Dar unde sunt zapezi le de antiirf?"; c~tatul este

preluat din DDRF. Acest cuvint romanesc , conservat ~.~taz t num~• regional, este descendentullat. anna tertia ,.acum d01 am . A~ada:, m prima expresie a lui Odobescu, diferenta (de nu~a1 un an!) fata de original este de acceptat; echivalari ulterioare romane~tt au modtficat

25

ANT ART

termenii confruntarii propuse de Villon; chiar aceea pe care o gasim tot Ia Odobescu, cind, intr-un capitol (XI) din Pseudokynegetikos, parafrazeazii versul respectiv prin ,uncle mai sunt chiar viscolele de odinioarii!" (Scrieri III , 1887, p. 208).

Fran~uzescul antan devine altiidatd in interpretarea lui Tudor Vianu: ,.Dar unde-i neaua de-altiidata! " (traducerea versurilor folosite ca motto de Odobescu pentru evocarea lui Vasile Cirlova· Opere 1 1955, p. 272), iar Dan Botta gase~te in interogatia retorica a' lui Villot~ un regret pentru iernile de altadata, mai bogate in precipitatii: ,Dar unde-s marile ninsori?" (Balade ~·i alte poeme, 1956, p. 58 - 60).

Pentru augmentarea exprimarii trairilor, antan ii servise poetului ,diatelor" ca o imagine de contrast~ ·ce sens are sa te lamentezi in legiiturii cu disparitia unor (mult) mai vcchi figuri ~i fn11nuseti , celebre. printre care , Bianca-Doamna, crin in floare" , , Bertha cu piciorul mare" (Ia un alt traducator ,picior lung") , Alisa, Beitris, Erenburga ~i altele, daca s-au dus irecuperabil chiar ~i zapezile de numai anul trecut?

Dar aceasta deformare a intentiilor poetului damnat (,de anul trecut" devenit , de.odinioara'') nu apaqine exclusiv traducatorilor romiini. care, se pare, au preluat un sens derivat al exclamatiei lui Vi lion; in ti·ancezii chiar, prin extensie, aceasta a ajuns sii insem;1e ,les choses d'autrefois". 0 mutatie pe care L. Deroy o punea ~i pe seama literatilor , prost informa~i" , fura~i de repetarea contextului ca ,un soi de proverb".* A~adar, prin citarea izolata ~i ignorindu-sc intentia nuantarilor din diferite strofe ale celebrei Balade, pe care le incheie, de Ia un referential de contrast, s-a ajuns Ia un fapt de simpla acu­mulare, nu tara legaturii cujadis, din titlu.

Folosind termenul an(dr(, Odobescu era, prin urmare , foarte apn?ape de intentia lui Villon (pentru sensu! cuvintului dupa un context mai larg, vezi ~i gradatia temporalii dintr-o formula ce se gase~te numai in dictionarul lui Dame: , cit /es/ timp, cit an ~i cit

* ,II a suffi qu'on rcpctat, commc unc sortc de provcrbc lc vers de Villon ... pour qu 'antan «l'anncc dcrnicrc» fUt remployc par des lcttrcs mal in formes avec le scns de «jadis, autrefois»"; L 'emprunt li11guistique, Paris, 1956, p. 116.

26

APA

- t" tradusii prin combien maintenant, combien il y a un an et an tar. . · " , . . . _ . combien il y a deux ans'; DDRF, s.v.; vezt Ia Slavtct, 111 Gura .~atulu~: un •ospodar le spune celor veniti in petit ,cit rod au adunat esttm~, c~t an ~i cit anterf'). Dar imaginea poetului francez a fost transpu~a (~1)

act in romfme~te de Romulus Vulpescu, Ia care acest vers· suna ,Dar :~de-i neaua de mai an?" ( Opurile magistru/ui ... , 1958, p. 59 - 60); ia~ Ia zanne (Proverbe IX, 412), aflam o zicala populara cu aceea~t

d' " formulare: ,a trccut ca neaua an . Si pe teren romanesc, an(ilr(, desprins de ctimon, a dipiitat valoa-

rea generala de 'vechi', judecind dupa considerarea lui ca atribut (pe Jingii vin), ca IaN .D. Coc~a~ ,.~ :orba _veche: ~~~iinlnca bucate _de azt-~t bea vin de antart daca vret sa trate~tt ctt lumea (Vinul de vra(a lrmga).

Pede alta parte, in parafrazari pe /sau aluzii Ia/ tema In discutie, ,altadata" apare frecvent ca marcii a regretului : ,Unde sunt parlamen­tarii ~i ziari~tii de altiidata?" (Alex. Stefiinescu, In RL, nr. 30 I 1999, p. 4, cronidi Ia un articol al lui Z. Ornea, Glose despre altiidatil, din care citeaza: ,lectura presei de odinioara" este recomandata pentru a intelege ,ce a insemnat presa in democratia romaneasca de altiidatii").

APA: a i se rupe (unci femei insarcinate) apa (a-i

pocni ap~oara) = a se produce ruperea, accidentalii, a placentei ~i scurgerea, inainte de na~tcre, a lichidului amniotic

Locutiunea verbalii apartinlnd vorbirii familiare, nelnregistrata inca in ctictionarele limbii ro~1ane (vezi, de exemplu, DA 1/ll ; DLR IX), cupri~de substantivul apil cu sensu! de 'placenta' (,~rgan mus­culos ~i spongios care se formeaza in perioada de gestatt_e Ia maJO­ritatea mamiferelor ~i care face legiitura intre mama ~~ embnon, servind Ia nutritia ~i respiratia acestuia, eliminindu-se Ia na~tere"; ~f. DEX); un sens de asemenea neinregistrat in dictionare. A~adar, 1~1 !ipsa altar atestari, citam, dintr-un ziar, relatarea a doi marton oculan, despre 0 na~tere accidenta!a: ,am observat ... o femeie ciizuta in holul cofetiiriei, intr-o balta de apa. I se rupsese apa ... ";, .. . ci_n~.~m ajuns, se vedea capul fiitului, iar femeia era prabu~ita peste o hama (, Mom­

torul", la~i , 1.111.2000, p. 3A).

27

APA

Dupii Vasile Bianu ~i loan Glavan, scurgerea Iichidului amniotic ,e cunoscutii In popor sub numele de ruperea pungii ape/or" (Docto­rul de casa, p. 5 I).

Pentru aparitia sensului In discutie a! cuvintului apii, mecanismul denominativ de tip metonimic (,continutul pentru continiitor") este probat de faptul ca ,placen ta" poate fi numitii prin substantivul

:espectiv c~ forma de plural: intr-o Iocalitate din Mararnure~, Ia mtrebarea , In ce este invelit copilul inainte de a se na~te?", s-a raspuns ,ape, apele" , c u sinonimul foe (intrebuintat, de altfel, frecvent c u acela~i scns in graiurilc populare; cf. Atlasu/ /ingvistic romcin, pe regiuni. Maramure~·. I, I 969, harta 2 I 2, pet. 233), dar, tot in Mara­mure~, prin ape a fost numit , Iichi<iul care iese inainte de na~tere" (Atlasu/lingvistic roman I, vol. II , 1942, harta 207, pet. 354).

Confirmarea vine dinspre graiuri populare din Ba nat ai caror vorbitori , raspunzind Ia intrebarea consemnatii mai s us, au indicat

uti lizarea diminutivului ap~·oarii, care Ia unul dintre infom1atori a pare chiar in expresia ,i-a pocnit ap~oara"; paralel, in diverse Iocalitiiti , s-a

precizat cii ap~·oarii se nume~te lichidul in care se dezvoltii tatul pina Ia na~tere (NtJll! Atlas lingvistic romdn, pe regiuni. Banal, II, 1997, harta ,! 7?~· Tot ap~·o~trii (cu sinonimul ccinul,l'llialii) este nurnitii ,pla­centa ~~ mtr-un gra1 dm sudul Olteniei (Nou/ Atlas /ingvistic roman, pe regizmi. Oltenia, II, I 970, harta 169. pet. 982). In sfir~it, incidental, apci ' lichid amniotic ' apare ~i in sudul Moldovei, unde ,placenta" a

fost numitii, tatonindu-se riispunsul, ,casa de apii, a lui /= a copilului/ " (Noul Atlas lingvistic romcin, pe regiuni. Moldova ,1·i Bucovina 11 I 997, harta 131 , pet. 639; free vent, in graiuri din Muntenia Moido~ va ~i sudul Transilvaniei, notiunea este numitii prin case; ~i CG.\' (1

copilului).

Date fiind informatiile prezentate, existii posibilitatea ~i a unei alte interpretiir i (decit cea prezentatii in articolul ce urmeazii) a apei ce caracterizeazii o oarecare persoanii , cu conditia recunoa~terii aces t u i substantiv intr-o suspecta fom1ii iapii (ce inseamn<1 ,fel'', ,ciilea~ii " , ,croialii din na~tere") din textul unor explicatii a le lui G.F. C1au~anu, In unniitoarele formuliiri: ,de felul lui, din iapa lui" (pentru expresia a~·a eel din ciileala lui); ,cum e cineva, din iapa lui, a~a riimlne pinii Ia moarte" (pentru cum apucii de se croie.yte, a,w se rupe; Glosar, s. v. ciilealci, respectiv /a! croi) . incercarea de fat a este

28

APA

I gitimata ~i de faptul ca, de~i Glosarul lui Ciau~anu a fost (miicar e . -artial) fi~at pentru redactarea articolelor din volumul respect.lv, 111

~A I/ II, s. v. iapii , nu figureazii vreun sens oarecare cu refenre Ia

enunturile mai sus citate, o rezervii semnificativii. Pentru aparitia cuvintuluifonetic iAPA, putem admite aglutinarea,

in vorbire, a unui i- in contexte de tipul ,a~ a i-i apa" , ,cum i-i apa"

(== a~a/cum i-i caleala, felul), insemnind ,a~a este din .nas~are :·. daca

pornim, justificat, de Ia semni ficatia. genera~a a enun~~mlor 111 ?.'scu!1e, ccileahi (vezi , de exemplu Ia Carag1ale, ,caleala fim noastre ) avmd valoarea figurata de 'compozitie' (sensu! propriu. cu referire Ia metale: ,calitate obtinutii Ia prelucrare", prin cufundarea In apii), iar (a) croi pe aceea de 'a se forma, a se mode Ia' , respectiv 'a planui, a proiecfa; a meni': ursitoarele croiesc ursita copilului (cf. Marian,

Na.yterea. 93; dupa DA 1111). incercind insa o explicatie a convertirii contextuale ~i prin falsii

analiza a substantivului apci in iapii, cu aliniere Ia valoarea de , fcl" , putem totu~i apela Ia expresiile desemnind o stare de spirit, o (in)dis­

pozitie, cu referire Ia expresii ce cuprind numele unor an imale; pe Jingii a nu-i fi cuiva toti hoii acasa", ,a nu fi In toti boii", ,a lasa pe cinev~ in boii lui" (Za~ne, PI, 333- 334). in diferite surse apar ~i formulele ,a nu-i fi (cu iva) vacile acasa" (id. , Pill, 88), ,(cineva) nu-i in porcii lui" (Ciau~anu, Glosar, s.v. pore; cf. Zanne, PI, 666) , ,(cuiva) nu-i sint porcii acasii", ,(cineva) nu e in toti porcii "(Udrescu,

Arge,,·), ca sinonime diastratice (vezi , insa, ~i a nu fi /cineva/ in bohii lui, a-1 hisa in hobii lui, dupa Zanne, P IX, 442, reflectind increderea

in valoarea practicii divinatorii). Sa se observe, insa, caIn toate aceste cazuri apar forme de plural ale substantivelor respective ~i , evident, aceste expresii reflecta menta lul unci populatii de agricultori ~i cresciitori de animale (Ia cares-au referit Pu~cariu ~i Vianu), pe cind

formularea pe care o recuzam, ,din iapii". reprezinta un nonsens . Prin aceastii ,apa", atribuita contextelor citate de Ia Ciau~anu, in care

s-a format cincva initial, sc poate admite invocarea Iichidului amniotic (din placenta), a~adm: mo~tenirea geneticii. ldeea de ,ne-schimbare" pe

care o ilustreazii oricum enunturile in discutie, explicitata prin rcfor­mularilc propuse de noi: ,de felullui, din apa lui"(= ,din ciileala lui" ) ~i ,cum e cineva din apa lui a~a ramine pinii Ia moarte" (= ,cum apucii de se croie~te, a~a se rupe'', adicii ,a~a moare"), referindu-se Ia destin,

29

APA

poate fi pusa in legaturii ~i cu intrebuintarea frecventa, pentru a numi ,placenta", a substantivului .wartci, inregistrat concludent in graiurile din toate provinciile romiine~ti , a~a cum se poate constata ~i pe baza hartilor citate din atlasul lingvistic national ~i din atlasele regionale.

Exista insii ~i un tipar mental ,balcanic"; pentru rom. 1111 sint in toate apele mele, Papahagi citeazii arom. 1111-s to apenl- o situatie in care grecii precizcaza circumstantele {} £: v c i f.L ext a 1: ex v c p &. f.L o u (Ausdriicke, 164).

in sfir~it, dar tot atit de importanta pentru destinul unei persoane, este socotita a fi ~i apa de Ia prima ,sciildiitoare" a nou-niiscutului, in care se puneau (~i se mai pun) diferite plante, materii, alimente , obiecte etc., cum ar fi crengute de bujor ~i de busuioc, orz, porumb, cinepii, pene, piir de animale, untdelemn, unturii de pore, fagure de miere, piine, zahiir, lapte dulce, ou, ban de argint, o pietricicii, agheas­mii etc. , moa~a menindu-i copilului sii fie, prin contagiune, rumen, frumos, siiniitos, ,grasu(, tare, dulce, bun, luat in seama, sii aibii noroc Ia piisiiri , Ia vite ~.a.m.d. (cf. Marian, Na~·terea, 81 - 88).

lata ~i o descriere. dupa Marin Sorescu, a celei de ,a doua sciil­datori": ,Copilul cind il scalzi dupii botez, I Vine moa~a ~i-1 scaldii, I Pui acolo un ban de argint, pui pene de pasiire, griu, I Porumb, linii, ismii. Ca sii aibii noroc de bucate" (Sfaturi, in vol. La Lilieci, Ill).

Este vorba, in fond, de un sincretism lntre simbolica primordialii a apei ~i valori conferite de diverse practici magice asociate acesteia.

a ~ti (a vedca) in ce apa sc adapa cincva = a-i ~ti dispozitia (momentanii), gindurile, ,apu­ciiturile"

Una din cele mai vechi consemniiri in Vocabularul ronuino-ger­lnan al lui G.A. Polizu (Bra~ov, 1857), dupii a ciirui explicatie, ,a vedea ce vrea, ce ginduri are", in DA (III) se emite piirerea cii expresia se referii Ia vechi practici ale omului naturii: ,precum ~tie viniitorul locul unde vin animalele sa bea apii". Enuntul apare ~i Ia aromiini: tu (e ape se-adapii (Papahagi, Ausdriicke, 164, unde se inregistreazii o formuFi cu acela~i sens din neogreacii).

Fatii de forma simplii, initialii, de Ia Polizu sau de Ia Baronzi (a .~·ti in ce apii s-adapii; Limba, 47), ca aplicatie Ia relatiile sociale apar

30

ARAMA

c muliirile notate de Zanne: a cerca in ce apii se adapii (,adicii ce ,or t­cugetii, ce scopuri are") ~i a se achipa in aceea$i apci cu cineva (, a 1

inteles cu cineva"; P III, 446). . · Spre a ilustra reflectarea mentalitatilor specifice loc~r i lor :;;~ ·upatiilor in limba diferitelor popoare, putem consemna faptul ca

oc . 1 · varianta cu vcrbul (a se) sciilda (notatii In DA, foe. cit .. cu ace a~1 ·ens) in ce apci se scaldci cineva, a fost identificatii de ~iiineanu drept s ' 'd -un calc dupa limba turcii (lnfluenfa I, p. Clll), o variantii const erata de altii ca o expresie ,tehnicii" a unui popor de marinari, optica ~; care pare s-o rctlecte ~i a pluti in apele cuiva ,a fi de parerea cutva , de Ia Odobescu, apreciatii in DA drept un calc dupii fr. etre dans les

eaux de qqn.

ARAMA: a-~i da arama pe fata = a-~i ariita adevarata fire , adeviiratul caracter, de obicei defectele, ascunse sub aparente onorabile,

acceptabile

Arama constituia ,miezul" monedelor falsificate, poleite cu un strat subtire de aur sau de argint; clnd aceastii ,ciima~ii" se rodea, ie~ea Ia iveala arama banului ,calp" (cf. Zanne, PI, dupii DA Ill), Trecerea de Ia enuntul tehnic" Ia metaforii a fost semnalatii de Iorga: in sccolul a! XYII-lc~ ·~e fiicea deosebirea intre «asprul de argint», vechi, ~i eel nou care-"i diidea Ia ivealii metalul inferior, sau, cum se zice plastic,

' v • " I printr-o expresie trecutii apoi ca zicalii, «i~i ariita arama» (Nego(u ,

221 ). Existii variante in care se constatii comutiiri (arama banului 4 ara-

ma omului), pe baza elipsei: ,arama omului Ia betie s-arata" (Pann);

Prea v-ati ariitat arama, sfi~iind aceasta tara" (Eminescu, Scri­;oarea ur). Fiind vorba de ,adeviirata fata'' a cuiva, prin substitutie de termeni a-,\·i ariita vopseaua poatc insemna 'a-~i manifesta optiunea,

a-~i prcciza pozitia' (Eminescu, Opere IX, 31 0). De fapt , particularitatea demascarii , prin referirea Ia monede, s-~

grefat pe un fond de locutiuni formate cu sub.st.fa(ii: ada _cev~,!Jeja(a ,a descoperi adeviirul", ,a (se) ariita in lumma cea adevarata ; ,a se dade gol"; aji cufafa curatii ,a fi cinstit, integru" (cf. DA 1111).

31