Sărutul frunzelor

Într-o vizită la Muzeul judeţean de artă, contemplând tablourile expuse, o stare de beatitudine mi-a inundat sufletul când am admirat tabloul pictorului X intitulat „Peisaj de toamnă”

Tabloul prezintă o sinteză de intesităţi cromatice. Este o evocare poetică, un cântec închinat naturii pure, receptat prin inimă.

În prim-plan, conturat înspre dreapta, peste un pârâu abia zărit din vegetaţia luxuriantă, bogat ornamentată, un pod de lemn cu balustrade arcuite, desprins parcă dintr-o grădină japoneză, sugerează o călătorie într-o lume paradiziacă. Este vizibil doar un capăt al punţii, cel din partea dreaptă, care se fixează direct pe pământ. Parapeţii arcuiţi sunt prinşi de stâlpi cu ornamente în vârf. Podul, un arc peste timp, este suspendat la mijloc pe pietre zvelte aflate într-un echilibru fragil. Se zăresc doar trei piese unduioase ale punţii ca nişte coline colorate într-un alb strălucitor cu nuanţe de gri având un caracter luminos, solar.

Tabloul este străjuit de un copac aplecat peste punte de la dreapta la stânga. Trunchiul ramificat din rădăcină în două ramuri cu aspect ferm, capătă un aer solemn, monumental, simbolizând parcă veşnicia. Ramurile arborelui se curbează peste pârâu, în stânga, şi-l acoperă cu frunze de un roşu închis şi strălucitor într-un sărut al despărţirii. Se simte prezenţa astrului diurn din partea stângă, de sus, deoarece frunzele constituie o prezenţă măreaţă cu intensităţi de foc şi rubine, cu sclipiri de mozaic, prin contraste şi reverberaţii trasparente.

În fundal, printre trunchiuri şi ramuri în tonuri negre-maronii, se conturează pete galben-citron, argument că toamna îşi face simţită prezenţa. În contrast, verdele crud al unor arbuşti poziţionaţi în mijlocul tabloului sugerează simfonia cromatică a culorilor autumnale.

Malul pârâului care începe de la tulpina copacului şi se îndreaptă spre stânga, în jos, este presărat cu frunze al căror colorit, ceva mai stins, păstrează nuanţele rubinii, însă fără vibraţiile cromatice ale surorilor încă nedesprise din ramuri. Scoarţa sângerie descoperă, ici-colo, firavi stropi cenuşii, urmele de paşi ai unei fiinţe extraterestre.

„Sărutul frunzelor” este o splendidă metaforă picturală, o esenţă de muzicalitate, în care artistul a dus departe de tot dragostea pentru natură, o chintesenţă de culoare, muzică şi poezie.