Rutinalisme

1

Bogdan Moldovan

RUTINALISME

Ambiție. Consecvență. Urcușuri. Minimalism.

Libris Editorial Brașov, 2019

Rutinalisme

2

Coperta: Bogdan Moldovan

© Autorul, 2019.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

MOLDOVAN, BOGDAN

Rutinalisme : Ambiţie, Consecvenţă, Urcuşuri, Minimalism /

Bogdan Moldovan. - Brașov : Libris Editorial, 2019

ISBN 978-606-029-121-3

821.135.1

Libris Editorial

500167 Brașov; Strada Zaharia Stancu , nr. 21A

Tel.: 0268-477 799

www.libris.ro; e-mail: editura@libris.ro

Rutinalisme

3

CUPRINS

Prefață 5

Partea 1 || Motive 7

Aparența 9

Rețelele de socializare 9

Stilul de viață mizerabil 17

Persoanele toxice 21

Consumerismul 28

Generația Atonilor 30

Valori greșite 34

Partea 2 || Minimalismul 44

Lucrurile de valoare 57

Atipicitate 62

Partea 3 || Lupte 66

Curățenia fizică 68

Curățenia digitală 75

Curățenia mentală 82

Curățenia din viață 96

Limitări 126

Rutina 128

Rutinalisme

4

Indicatori de performanță 129

Mentenanță 133

Partea 4 || Mesaje 139

Mesaj pentru adolescenți 140

Mesaj pentru adulți 141

Mesaj pentru părinți 142

Mesaj pentru vârstnici 147

Epilog 149

Rutinalisme

5

Prefață

Cartea de față se adresează atât oamenilor cu

discernământ care părăsesc constant zona de confort,

cât și celor care sunt virgini din acest punct de vedere.

Nu mi-am propus să dezvolt noeme generice bazate pe

citate ponosite din mediul virtual și soluții care în mod

normal nu depășesc stadiul de contemplare, ci strategii

accesibile tuturor celor care vor să iasă din această stare

de comoditate psihologică. Această carte reprezintă

ansamblul ideilor mele acumulate de-a lungul a 28 de

ani despre o societate profund întristată și naivă în

aproape egală măsură. Societate care totuși se vrea a fi

percepută ca una superioară folosindu-se de ironii

amare cu mare priză la publicul superficial..

Dacă ești în căutarea unei cărți scrise într-o

manieră lacrimogenă cu platitudini din viața reală, am

vești proaste: această carte nu este pentru tine. Această

carte le-o dedic oamenilor care știu ce presupune atât

efortul mental, cât și cel fizic. Și bineînțeles, care îl

practică.

La finalul acestei cărți, dacă o vei citi focusat, îți

promit că, în urma unei atente introspecții, vei realiza că

ești o persoană mai capabilă. O persoană mai

ambițioasă. O persoană mai încrezătoare în propriile

forțe care trebuie să zâmbească mai des decât o face de

obicei și poate, chiar o persoană MINIMALISTĂ.

Autorul

Rutinalisme

6

Pentru Daniela

Rutinalisme

7

Partea 1 || Motive

Rutinalisme

8

1 | Motive

Te-ai întrebat vreodată DE CE ești încă aici și nu

acolo? Sau CUM ar fi fost dacă te-ai fi aflat acolo și nu

aici? Sau CE ar trebui să faci pentru a fi acolo și nu aici?

Multe întrebări fără răspuns... Motivul? Nu am timp să

îmi răspund la aceste întrebări! sau Mi-e teamă să îmi

răspund! Oricare ar fi răspunsul, cu siguranță nu te

favorizează. Practic te minți secundă după secundă cu

speranța că într-o bună zi acest univers nemărginit pe

care de mulți ani ne chinuim să îl explorăm și mai ales să

îl înțelegem, va reacționa în favoarea ta. Trist. Patetic.

Dacă ai impresia că stând cu mâinile pe piept,

probabil întins pe canapea în așteptarea digerării

gunoiului alimentar pe care tocmai l-ai încălzit la

cuptorul cu microunde, privind nestingherit la una din

emisiunile de divertisment non-culturale moderate de

către cei mai ridicoli prezentatori, ce rulează pe

televizorul de 165cm recent cumpărat la promoția de

proști, cineva se va ocupa de lucrurile tale astfel încât ca

tu să te simți mai bine, și să fii mai de succes, am să-ți

adresez alte vești proaste, pe care singur nu vrei să le

auzi.

Mereu am avut o repulsie față de această expresie

ponosită: să fii de succes. Ce naiba înseamnă mai exact

asta? Conform DEX, succes = rezultat favorabil; reușită;

izbândă; Deci ce înseamnă să fii de succes? Să treci un

examen? Să ai mulți bani? Ce înseamnă mulți? Mai mulți

decât poți să cheltui? Să ai un job bine plătit? Să ai mulți

prieteni pe Facebook? Să ai o familie împlinită? Să ai copii

Rutinalisme

9

bine educați? Să fii cunoscut de cât mai multe persoane?

Să îți permiți o mașină cu 800 de cai putere? Să ai o soție

fotomodel? Să ai mulți admiratori? Să ce?

Aparența

Trăim niște vremuri în care filmul bate viață. Da, ai

citit bine: fil-mul ba-te via-ța. Vremuri în care carcasa are

o valoare mai mare decât conținutul în sine. Vremuri în

care aparența conduce detașat în clasamentul valorilor

personale.

Povesteam zilele trecute în timpul pauzei

corporatiste de masă cu un amic născut și el după

momentele de glorie ale răposatului Ceaușescu despre

societatea din jurul nostru profund afectată și influențată

de aceste noi trenduri. Trenduri care sporesc valoarea

noului market numit aparență, din cadrul bursei de valori

umane. Sunt multe astfel de trenduri care ne pot face să

alunecăm ușor în prăpastia prostiei sau chiar a depresiei,

uneori fără a ne da seama. Să luăm mai întâi la disecat

platforma care suportă și accentuează aceste sute de

trenduri toxice: rețelele de socializare.

Rețelele de socializare

Sunt construite pentru a te face dependent de ele.

PUNCT. Bine, cu siguranță nu produc aceleași efecte

precum heroina, dar sper că ai prins ideea. Revenind la

aceste rețele cărora îmi face o deosebită plăcere să le

Rutinalisme

10

spun rețele de socialubrizare: nu îmi permit să spun că

nu au uneori utilitatea lor. Bineînțeles că o au. Unele.

Uneori. Dar din păcate și cele care conțin acele

funcționalități menite să ne ușureze viața, în esență nu

fac altceva decât să ne sugă, conotativ vorbind, cel mai

prețios bun: TIMPUL. Trăim într-o eră în care tencuiala

contează mai mult decât cărămida, vocea mai mult decât

cuvintele rostite, faima mai mult decât calitatea oferită,

părerea celorlalți mai mult decât sentimentele noastre.

Ceea ce e trist. Foarte trist. Vedem oameni care renunță

sau cel puțin își neglijează până și cele mai valoroase

lucruri pentru a da curs unei satisfacții efemere, uneori

fără ca aceștia să conștientizeze măcar asta. În zadar ești

fizic lângă familia ta, lângă copilul tău, lângă prietenii tăi,

lângă soțul/soția ta sau chiar lângă amantul/amanta ta,

dacă tu stai cu privirea în jos, precum Quasimodo,

conectat la o lume care de fapt nu există. Oare de ce

crezi că îi și zice virtuală? ☺

Rețelele de socializare sunt foarte utile dacă știi să le

folosești inteligent! ...spunea mândru amicul meu în

speranța convingerii mele că renunțarea mea la această

unealtă virtuală a fost una neinspirată aducându-mi mai

multe dezavantaje decât avantaje; lucru pe care îmi

permisesem să îl fac în urmă cu ceva timp. Într-adevăr,

după cum spuneam deja, această unealtă poate fi uneori

utilă dacă știi să o folosești într-un mod inteligent. Cu alte

cuvinte, dacă știi să te limitezi la funcționalitățile ei care

într-adevăr îți fac viața mai ușoară. Asta știam deja încă

din 2009 când Dumnezeu îmi luase mâna de pe cap

oferindu-mi prilejul și libertatea vulnerabilă de a-mi face

Rutinalisme

11

cont pe Facebook. Nu aș putea spune că am fost

dependent de această platformă. Puteam liniștit să nu

intru 2-3 zile sau să adaug o poză și să verific abia după

câteva zile cine a comentat sau câte like-uri am. Motivele

însă care mi-au declanșat dorința de a renunța, au fost

însă altele. De fapt a fost unul singur. Nicidecum nu am

intrat în vreo depresie cu gânduri de izolare sau mai grav,

chiar de sinucidere, cum văd că e la modă în țările din

Occident. Nici pe prietena mea de la vremea aceea nu o

prinsesem cu vreun puștan în pat citind din fabulele lui

La Fontaine. De asemenea, nici nu eram în vreun proces

de despărțire amoroasă, iar Facebook-ul îmi era plin de

poze și declarații siropoase pe care îmi era lene să le

șterg. Și cu siguranță nici nu pierduse Steaua în fața lui

Dinamo astfel încât să îmi fie ciudă de reacțiile amicilor

mei care îi simpatizau pe Câinii Roșii.

Îmi aduc aminte de 4 Aprilie 2015. O zi frumoasă de

primăvară. O zi cu totul specială pentru mine. Nu era ziua

mea de naștere și nici nu câștigasem la loto. În ciuda

faptului că dormisem foarte puțin în noaptea precedentă

datorită unui bairam ruralo-rafinat concluzionat cu multe

shoturi de Jagermeister, paradoxal mă trezisem

neprogramat la ora 04:30 a.m. fără să simt vreun gram

de oboseală; probabil datorită adrenalinei declanșate de

licoarea magică. Eram într-o zonă de câmpie. La Zau de

Câmpie mai exact; o comună din județul Mureș în care

răsăritul se oglindește mai întâi în iazurile pline cândva

de pești care mereu au consacrat zona, iar apusul lasă în

urmă Peonia Tenuifolia, o specie de bujori unică în

Europa, emblema localității. Ora 4 dimineața în mediul

Rutinalisme

12

rural, exceptând mersul la coasă și eventual mulsul

bovinelor, nu îți oferă prea multe alternative în ceea ce

privește entertainmentul, un lucru mult râvnit în zilele

noastre pentru combaterea plictiselii; plictiseală ce mai

nou a devenit o boală incurabilă pentru mulți leneși. Cum

încă soarele nu răsărise, iar de coasă nici că era vorba

pentru un IT-ist cu mâinile fine, bineînțeles că mi-am

îndreptat atenția spre aspiratorul de timp, smartphone-

ul. Dat fiind faptul că la ora 23:00, deja îl verificasem,

exceptând cele 2 e-mailuri de la eMAG cu super-mega-

oferte imbatabile de Paște, nu mai aveam nicio altă

notificare. Practic nu aveam nicio urgență, în falsul sens

al cuvântului, la care să reacționez. Ca atare, da, ai ghicit

bine: am deschis aplicația Facebook. Impulsiv. Nu din

dorința de a căuta ceva anume ci pur și simplu

subconștientul meu a considerat că este cea mai la

îndemână (a se citi prostească) opțiune de a-mi petrece

acel timp mort.

Facebook, acest ring burlesc al vanității oamenilor,

care reprezintă dovada clară că majoritatea urgențelor

nu sunt de fapt urgențe; că majoritatea utilizatorilor ei nu

distribuie alt mesaj decât Hei, uită-te la mine! Uite ce fac!

Uite ce vizitez! Uite ce mașină am achiziționat! Uite cât de

bogat(ă) și de succes sunt! Uite ce copii frumoși și deștepți

am! Uite ce carte citesc! Uite ce bijuterii mi-a cumpărat

soțul meu! Uite cât de cult și deștept sunt! Uite ce cadouri

le-am cumpărat la ai mei! Uite câți prieteni am! Uite ce

familie fericită am! Uite ce am realizat! În timp ce scrolam

printre amalgamul de postări ale prietenilor mei virtuali,

unele mai ostentative decât altele, îmi sărise în ochi o

Rutinalisme

13

anumită postare destul de atipică la prima vedere în

contrast cu banalele comunicări monologate ale

spectrului restrâns de cunoștințe; vreo 4-500 la număr.

Spun restrâns, pentru că la un moment dat aveam peste

2000 de astfel de profile, majoritatea ilustrând,

bineînțeles viața perfectă.

Revenind la postarea cu pricina, aceasta era una

bazată pe introspecție, având titlul: De ce regret atâtea

lucruri din viață? Vreau să îți mărturisesc că înainte de a

da click pe articolul respectiv eram destul de sceptic atât

în privința utilității cât și a calității conținutului, având în

vedere experiența pe propria piele a multor capcane

regăsite în spatele unor titluri bombastice. Recunosc cu

sfială că în toți acei aproape 6 ani investiți în Facebook,

am văzut extrem de puține lucruri de calitate; mă refer la

lucruri în care scopul principal e acela de a distribui o

informație valoroasă; fără titluri impulsive, fără

conținuturi lacrimogene, fără minciuni și exagerări, fără

înfumurări, fără povești siropoase și reclame ascunse. În

plus de asta, ai observat că feisbuciștii au în general două

tipuri de postări? Cele mai des întâlnite postări sunt

acelea din viața personală, postări despre ei înșiși. Poze

din vacanțele mult plănuite și puțin trăite. Poze cu

esteticele și probabil inutilele achizițiile făcute. Practic

poze prin care ei vor să arate cât sunt de succes. Dacă

parcurgem celebrele studii ale cercetătorilor britanici, în

care aceștia au demonstrat faptul că nivelul dopaminei 1

este foarte ridicat atunci când cineva vorbește despre

1 neurotransmițătorul responsabil de controlarea centrilor de recompensă

și plăcere ai creierului

Rutinalisme

14

propria persoană, realizăm cel puțin o parte din cauza

acestui sindrom. Aparent, oamenilor le place să

monologheze în mediul virtual despre propriile persoane

tocmai din acest motiv: le creează o stare de plăcere. Al

doilea tip de postări pe care le-am observat, au fost acele

postări negativiste menite și ele deseori să aducă multe

accesări și aprecieri. În acest tip de postări găsești multă

critică rareori justificată, fără soluții, prezumții negative,

ură, dușmănie sau alte lucruri din același registru

neconstructiv.

Dar să revin la postarea care mi-a atras atenția: De

ce regret atâtea lucruri din viață? Era o poză cu o cravată

de culoare albastră, probabil din mătase frumos călcată,

cu nod dublu Windsor și așezată frumos pe o masă din

lemn de culoare wenge. Pe cravată era imprimată o

rățușcă galbenă dându-i acesteia un iz de junie,

smulgându-mi un zâmbet ușor numaidecât ce o

văzusem. Imediat sub poză găsesc următorul text:

Aceasta este cravata mea preferată. Tocmai ce am

găsit-o printre unele haine despre a căror existență

uitasem deja. Este cravata pe care am purtat-o cu mult

drag în anii de liceu alături de impusa uniformă. Din

păcate nu am avut prilejul de a o mai purta în ultima

perioadă, deși cravata reprezenta o componentă

intrinsecă a vestimentației mele de zi cu zi. O

vestimentație care îmi era din nou impusă de această

dată de locul unde îmi petreceam minim 8h din cele 5 zile

ale săptămânii care se termină cu litera i. Mă exprim la

trecut fiindcă momentan am luat o pauză. O pauză în

care am avut timp să mă reculeg și să privesc lucrurile

Rutinalisme

15

dintr-o altă perspectivă. O perspectivă pe care nu mi-o

permisesem în acea perioadă aglomerată, plină de

presiune și stres. Stând acum liniștit și cugetând, realizez

că acea perioadă mi-a adus în mare parte amărăciune,

dezamăgire și m-a transformat într-o persoană anxioasă.

Nu sunt un tip depresiv. Din contră, multe persoane mi-

au spus că sunt mai mereu cu zâmbetul pe buze și că am

abilitatea de a distinge atmosfera într-un grup. Dar asta

nu înseamnă neapărat că starea mea exterioară o reflecta

mereu pe cea lăuntrică. Acesta este primul lucru pe care îl

regret. Faptul că deseori am fost fals. Faptul că rareori am

spus NU. Faptul că nu m-am exteriorizat aproape

niciodată; nici măcar oamenilor apropiați mie, familiei

mele.

Ultimii 4-5 ani i-am petrecut lucrând într-un mediu

sobru, plin de oameni îndoctrinați care încă aveau

apucăturile pe care le regăseam în CAP-urile românești

dinainte de ’89. Deși nu era neapărat necesar pentru

postul meu, mereu mi-am dorit să cunosc o limbă străină.

Obiectiv devenit intangibil datorită neglijenței și a proastei

administrări a timpului meu liber.

Mereu mi-am dorit să știu să înot. Nu am știut

niciodată să îmi prioritizez lucrurile pe care mi le doream

cu adevărat. La toți prietenii mei pe vremea când eram

încă la liceu, le spuneam că știu să înot, însă îi refuzam

categoric când mă chemau să mergem la ștrand sau la

mare. Regret că am folosit această minciună doar pentru

a nu părea inferior lor. Pentru a nu pierde teren în fața lor.

Pe cât de jenant sună, pe atât de apăsător era pentru

mine...

Rutinalisme

16

Mereu mi-am dorit să văd Turnul Eiffel din Paris însă

relațiile mele au fost atât de scurte încât nu am reușit să

merg cu vreo fostă parteneră într-un concediu nici măcar

la o distanță mai lungă de 100 km de casă.

Mereu mi-am dorit să fac ceva util în timpul scurt care

îmi rămânea seara după ce mă întorceam acasă de la

serviciu, însă micile droguri precum televizorul sau

internetul au biruit în lupta cu motivațiile mele.

Sunt și lucruri pe care le regret că le-am făcut. Dar

numărul lor e mult mai mic decât cele pe care nu le-am

făcut, deși am avut nenumărate șanse. E mult mai dureros

să regreți ceva ce nici măcar nu ai încercat să faci. Dar ca

să nu mai lungesc această pledoarie dezolantă, sper să nu

regret nici alegerea cravatei din poză... pentru

înmormântarea mea care va avea loc în decurs de câteva

săptămâni, poate chiar luni dacă sunt, să zicem, norocos.

Am fost mult prea târziu diagnosticat cu o boală

incurabilă extrem de agresivă în urmă cu 6 luni. Boală a

cărui nume nici nu vreau să i-l pronunț măcar. Oricum nu

mai contează asta acum. Se spune că fiecare zi e o nouă

șansă. Ei bine, șansele mele transpuse în zile, le pot

număra pe degete, de aceea am luat decizia să scriu

aceste rânduri. Măcar în ultimele momente ale mele pe

această planetă vreau să trăiesc bucuria de a ști că deși

sunt într-o stare deplorabilă, sunt eu, fără remușcări, fără

filtre, fără minciuni, fără nimic. Sunt eu în cea mai pură și

originală formă. Nu vă fie milă de mine! Chiar nu am

nevoie de compătimirile voastre. Nu le pot lua cu mine pe

lumea cealaltă așa cum nu pot lua nici lucrurile materiale

care în aceste momente nu mai contează absolut deloc

Rutinalisme

17

pentru mine. Nu vreau să luați postarea mea ca una

depresivă elaborată de către un muribund subiectiv.

Luați-o ca o lecție de viață pe care eu am învățat-o tardiv

și pe care din păcate am experimentat-o prematur. Se

spune că ziua în care încetezi să înveți și să evoluezi, e

ziua în care începi să mori.

Să ne revedem cu bine pe alte tărâmuri!

A.

În ciuda faptului că autorul era un individ obișnuit, la

o vârstă frumoasă, fără realizări opulente în viață de care

să afle milioane de fani manipulabili, pentru mine acela

a fost și va rămâne cel mai apăsător dar în același timp și

cel mai motivațional lucru găsit pe întreg internetul în toți

acei 15 ani de navigat. Spun asta fiindcă în ceea ce mă

privește, măcar dorința de a încerca să percep și să îmi

petrec timpul altfel, a fost în sfârșit declanșată, făcând

lucruri mai importante și investind timpul în ceea ce

contează cu adevărat pentru mine. Accesând informație

de calitate. Păstrând în jur oameni mai de calitate.

Învățând lucruri noi. Fiind mai liber și autentic driblând

influența trendurilor grotești și a oamenilor toxici

preocupați să își stimuleze egoul hrănindu-și trufia prin

invidie sau critică neconstructivă.

Stilul de viață mizerabil

Când ai pus ultima oară capul pe pernă seara

mulțumit de faptul că ai petrecut ziua respectivă cu folos

și nu doar ai ținut umbră pământului mai rău decât un

Rutinalisme

18

parazit făcând nimic util pentru tine sau societate? De

câte ori ai folosit celebra scuză Nu am timp! în ultima

lună? Recunosc faptul că această expresie îmi irita

profund auzul până acum câțiva ani când am reflectat o

scurtă perioadă asupra ei ajungând la previzibila

concluzie că aceasta este în mare parte o minciună. O zi

are 24 de ore pentru toți dintre noi. Pentru TOȚI! Cum

poți să spui că nu ai timp? Bine, cunosc multe persoane

care folosesc această expresie doar de a se auto-plasa

pe un piedestal imaginar al persoanelor importante din

contextul respectiv; în sensul că vezi-doamne au multe

responsabilități și e greu să le găsești disponibile,

asociind astfel problema lipsei de timp cu propria

importanță incomensurabilă. Eu însă nu văd așa lucrurile.

Pentru mine, un om care folosește frecvent această

expresie, exceptând situația amintită adineauri, automat

se auto-cataloghează ca un prost administrator al

propriului timp. Ok, înțeleg că uneori există și perioade

mai aglomerate ca de obicei, însă dacă ajungi în stadiul

în care nu mai ai timp să îți onorezi responsabilitățile

înseamnă că ai o problemă ce ține strict de

managementul propriului timp. Problemă pe care doar

tu o vei putea rezolva. Managerul tău te-a încărcat cu

prea multe responsabilități? Comunică-i acest lucru și

găsește o soluție! Nu vrei să faci asta pentru că ți-e

teamă că îți superi managerul și poate îți pierzi locul de

muncă? Îți meriți soarta! Asumă-ți asta și continuă să te

stresezi în a-ți onora lamentabil responsabilitățile, atât

cât îți permite timpul insuficient pentru ele! Altfel, dacă

vrei să lucrezi cu drag, la potențial maxim livrând muncă

Rutinalisme

19

de o calitate superioară, fă bine și ia măsuri; și nu cu

liniarul, ci cu mintea care îți spune în șoaptă că nu acolo

e locul tău ideal în care să îți poți exploata abilitățile la

maxim.

Când te-ai trezit ultima oară cu entuziasmul de a-ți

începe ziua în forță făcând sport și mergând spre serviciu

cu o dorință arzătoare de a mai pune o cărămidă la

proiectele tale? Din păcate societatea din ziua de azi ne-

a făcut să ne reorientăm spre niște locuri obscure de

unde să culegem roadele muncii noastre. Orice obiectiv

ți-ai îndeplini, prima persoană căreia i-ai arătat că poți

ești TU. Știu, e foarte tentant să distribui acel entuziasm

către ceilalți; însă de la a te bucura împreună cu

persoanele dragi și până la a distribui unor necunoscuți

acest succes personal sau chiar intim, cu scopul de a-ți

gâdila egoul, e cale lungă.

Siguranța financiară dată de un job pe care îl faci în

mare parte cu drag îți dă un sentiment plăcut. E frustrant

însă să cauți această siguranță financiară la un loc de

muncă unde nu te simți bine. Unde nu te simți apreciat.

Unde nu lucrezi deloc cu pasiune sau interes. E foarte

trist faptul că mulți oameni, deși își urăsc jobul, țin cu

dinții de acesta doar pentru a le asigura o siguranță

financiară.

Când te-ai întors dintr-un concediu cu mai multe

amintiri în gând și suflet decât în cele 2 telefoane pline

de poze duplicate și atent filtrate înainte de a fi postate

știi-tu-unde? Indiferent că vorbim de o banală plimbare

printr-un parc din România plin de boschetari în căutare

de chiștoace de țigară sau de un concediu costisitor pe

Rutinalisme

20

o insulă exotică departe de muritorii de foame, focusul

nostru este pe a ponta și nu pe a trăi momentul.

Când ai cumpărat o haină strict pentru nevoile tale

și nu pentru emblema ostentativă în speranța de a capta

privirile celor din jurul tău și de a-i face pe aceștia să se

simtă inferiori? Și bineînțeles de a accelera procesul de

câștig a respectului prin simpla etalare a unei banale

etichete pentru care ai făcut un efort financiar

considerabil. Dacă alegi cu discernământ să trăiești în

continuare lângă oameni care te judecă după eticheta

hainelor, cu părere de rău îți spun că meriți să îi ai în jur.

Când ai achiziționat orice alt bun material doar

pentru propriile necesități și nu pentru potențialele

situații în care probabil vei avea nevoie? Fiind într-o seară

cu soția mea în bucătărie pregătind cina, am dat peste o

ustensilă de care, sincer să fiu uitasem ca există la noi în

casă: mixer pentru frișcă de lapte de cafea. Însă îmi

adusesem aminte când l-am cumpărat: eram bineînțeles,

într-un hypermarket având coșul plin de cumpărături

navigând printre raioanele non-alimentare în speranța

găsirii unei ustensile de bucătărie care să ne ușureze

viața gastronomică. Știi, acele momente când nu știi ce

îți dorești și începi să cauți lucruri care probabil, cândva

îți vor fi utile. Ei bine exact asta nu s-a întâmplat cu acel

mixer în miniatură pe care nu l-am folosit niciodată

acasă; fiindcă atât de rar ne făcusem cafea încât uitasem

de existența acestei ustensile.

Când ți-ai petrecut timpul tău liber cu o persoană,

doar pentru că într-adevăr ți-ai dorit asta și nu ai vrut să

faci doar act de prezență sau să îți urmărești un anumit

Rutinalisme

21

scop? Indiferent că e vorba de o nuntă, înmormântare,

botez, zile de naștere, întâlnire cu iubiții colegi de muncă

sau orice alt eveniment la care nu îți dorești să participi,

este foarte apăsător când ești acolo și conștientizezi

frustrarea pe care ai anticipat-o încă de dinainte. Oare ce

s-ar întâmpla dacă ai fi sincer și ai lăsa ca faptele tale să

se întâmple în asentiment cu dorințele tale astfel încât să

nu mai experimentezi suplicii previzibile pe care deseori

le poți evita prin simple refuzuri?

Persoanele toxice

Reprezintă un topic dificil de digerat, precum și

acest tip de persoane extrem de periculoase. Există un

proverb care spune: Să-ți ții prietenii aproape, iar

dușmanii și mai aproape; proverb axat pe controlarea

dușmanilor, din câte înțeleg eu. Dar oare chiar e nevoie

să am în preajmă astfel de persoane? Chiar dacă îmi aduc

un beneficiu, sunt ferm convins că acel beneficiu îl găsesc

înzecit la persoanele din cealaltă categorie. Într-adevăr

există lucruri utile pe care să le poți lua de la dușmani.

Dar asta nu înseamnă neapărat că trebuie să îi și ai mereu

în preajmă, nu?

Persoanele toxice, bazându-mă pe experiența mea

de 28 de ani, aș spune că sunt de două tipuri: cele care

îți fac rău în mod direct sau indirect. Dar să ne

concentrăm doar pe cele de tip indirect, fiindcă pentru

cealaltă categorie de persoane, rareori cuvintele

reprezintă soluția. Oamenii toxici care îți fac rău în mod

indirect sunt cei care îți spun că nu ești o persoană

Rutinalisme

22

capabilă, că nu vei reuși sau că vei avea multe obstacole

de care cu siguranță nu vei trece oricât de puternic și

pregătit ai fi. Persoanele toxice de obicei nu te ascultă,

sunt experți în a te întrerupe și cu siguranță nu te

respectă. Acești oameni, deseori cu un comportament

dăunător, mereu se consideră superiori din toate

punctele de vedere. Sunt experți în orice domeniu.

Întotdeauna pornesc de la premisa că ei sunt cei care au

cel mai important lucru de spus. Niciodată nu îți lasă

impresia că sunt emoționați sau mișcați de vreo situație.

Mereu poveștile lor sunt mai extraordinare decât ale tale.

Mereu vor să pară că nu sunt surprinși. Mereu se

consideră cu un pas înaintea ta, indiferent că vorbim

despre o nouă știre apărută sau un prezumtiv concurs de

orice natură. Mereu ei sunt cei care au făcut sau cel puțin

au un prieten care a făcut lucrul respectiv la un nivel

superior ție.

Acești oameni toxici sunt precum niște viruși care

îți provoacă boli mai grave decât o fac omniprezenții

microbi de pe barele de sprijin din mijloacele de

transport în comun. Ai observat că multe persoane de

acest gen parcă sunt mereu într-o competiție? Nu că ar

fi ceva rău în asta. În viață e bine să evoluezi. Doar că

această tânjeală continuă spre cea mai extraordinară

poveste, cea mai genială idee, cea mai puternică voce,

cea mai determinantă idee, cel mai puternic cuvânt de

spus, cu o impunere excesivă, este una nocivă în opinia

mea, deși uneori, personal îmi provoacă un mare

amuzament. Aceste persoane mereu au cea mai auzită

voce din grup. Un proverb venit de la țară spune că acest

Rutinalisme

23

tip de oameni sunt precum căruțele: cu cât e mai goală,

cu atât produce un sunet mai mare. Oamenii aceștia

mereu te întrerup și nici măcar nu îți ascultă opinia, pe

care puțini ți-o mai cer măcar în ziua de azi. Oare chiar

până acolo s-a ajuns cu egoismul în societatea de astăzi?

Să auzi e ușor, însă să asculți e puțin mai dificil pentru că

trebuie să îți pui niște neuroni la treabă. Opinia acestor

oameni e auto-considerată cea mai bună, indiferent de

subiect. Mereu adevărul absolut iese din gura lor și se

reflectă în faptele lor perfecte. Mereu vor să-ți arate

capacitățile lor și să se impună.

Problema cea mai mare cu persoanele toxice nu

este existența lor. În orice pădure găsești uscături. E

nevoie și de ele în lumea aceasta. Pe mine de multe ori

mă amuză teribil, fiindcă în cazul unora dintre ei, mi-e

aproape imposibil să îi disting de măscărici de duzină. De

aceea, cu riscul de a părea arogant, uneori îmi face

plăcere să le dau apă la moară văzând că nu acceptă

nicio soluție pe care de multe ori mi-e greu să o exprim

din cauza jenei pe care paradoxal o am chiar eu.

Problema însă este dauna pe care acțiunile acestor

oameni insalubri ți-o pot aduce dacă nu știi cum să

abordezi situația. În plus, oamenii din jurul lor devin

vulnerabili și probabil predestinați la a face parte din

această categorie agasantă, deoarece ești automat

predispus să devii unul dintre ei. Comportamentul tău,

fie că vrei sau nu, este foarte mult influențat de

comportamentul celor din jurul tău. Important e cum

reacționezi tu la astfel de predispoziții. Dacă le vei

permite să își facă jocul, vor continua așa. Dacă vei

Rutinalisme

24

continua să îți petreci lucrul tău cel mai de preț, timpul,

în compania lor vor continua așa. Și asta nu te duce decât

la pierzanie, din multe puncte de vedere: intelectual,

psihologic, etc.

Să îți relatez un episod din perioada mea de semi-

glorie eșuată pe când eram arbitru de fotbal: o zi de

Sâmbătă caniculară ne găsea pe noi, trei băieți puțin

experimentați într-un orășel din județul Cluj, delegați

oficial la un meci de Cupa României dintre două echipe

de liga a IV. Începe meciul. În prima repriză avem parte

de un meci extrem de echilibrat, cu un joc dur ce gravita

la centrul terenului. Începe repriza a doua cu un gol rapid

al jucătorilor-gazdă care par mai revigorați după pauză.

Până în acel moment arbitrajul a mers să zicem foarte

bine, fiind condimentat cu maxim 10 înjurături de mamă

și 5 recitări înflăcărate ale iubitelor noastre răposate

rude. Ajungem în minutul 75 al meciului: o lovitură de

corner pentru oaspeți, portarul gazdelor iese haotic din

poartă și gafează impardonabil readucând scorul pe

tabela de marcaj la egalitate: 1-1. Spiritele sunt încinse în

rândul gazdelor probabil amplificate și de maniera

primirii golului egalizator spre final de partidă.

Ultimele 15 minute ale partidei reprezintă un

adevărat infern. Clinciuri, faulturi dure fără minge la

picior, 3 cartonașe roșii și vreo 5 galbene au fost

acordate în rândul ambelor echipe. Jucătorii fiind mai

mult preocupați pe lupta corp la corp, scorul rămâne

neschimbat. Spre finalul celor 90 de minute, centralul

indică 4 minute de prelungire. Minutul 91: un fault urât la

aproximativ 30m de poarta oaspeților. Centralul acordă

Rutinalisme

25

lovitură liberă directă gazdelor. Se execută lovitura liberă

cu un șut în forță, mingea trece de zid lăsând portarul

fără reacție. Bara transversală este zguduită, mingea

revine la un atacant al oaspeților aflat în poziție afară din

joc, care introduce mingea în poartă, deși fanionul meu

era ridicat semnalizând poziția de off-side. Semnalizare

care nu a fost observată de către arbitrul central. După

2-3 secunde de vociferări pe teren, centralul observă

semnalizarea mea și după o consultare, decide să

anuleze golul pe motiv de off-side. Trecem peste partea

în care jucătorii gazdelor își arată în mod așteptat spuma

argoului fotbalicesc la adresa mea, deoarece de la mine

a pornit această decizie nefavorabilă pentru ei.

Esența acelui moment a fost evidența clară a

vulnerabilității oamenilor în momentele de stres. Mai

exact în momentele în care adrenalina e la maxim. A sărit

unul dintre jucători, dând curaj și imbold altor 6-7

coechipieri de a mă agresa fizic. Recunosc faptul că

instinctul meu inițial la observarea săririi unui jucător de

o înălțime inferioară mie cu minim 10 cm și probabil o

greutate similară cu a unui model Victoria’s Secret, a fost

de a testa performanțele fizice ale fanionului ce îl aveam

în mâna dreaptă. Sunt mândru că nu am dat curs acelui

instinct grobian care probabil mi-ar fi adus o satisfacție

efemeră, dar și multe cicatrici ulterioare. În acel moment

tensionat mi-au venit în gând cele 3 întrebări profunde

propuse de către Warren Buffet pentru luarea celor mai

bune decizii în momentele dificile din viață: Cum mă va

face acest lucru să mă simt peste 10 minute? Dar peste 10

luni? Dar peste 10 ani?

Rutinalisme

26

Susceptibilitatea este o caracteristică pe care cu

toții o avem încă de la naștere. Nivelul însă ni-l definim

fiecare prin excercițiu. Motivul principal al acestei

povestioare este însă altul. Momentul cel mai dificil de

explicat a fost maleabilitatea temperamentului unui

anumit jucător pe care eu îl cunoșteam de multă vreme.

Era o persoană extrem de calmă, un atu necesar pentru

locul de muncă pe care el îl presta de câțiva ani buni:

educator. Era genul acela de persoană pe care nu ți-ai

imagina-o omorînd o muscă. Chiar și astăzi încerc să îmi

explic volatilitatea lui. De aceea, e foarte important să

realizezi și să îți asumi cu ce fel de persoane îți petreci

timpul. Spun asta fiindcă oricât de puternic ai fi din punct

de vedere psihic, cel puțin o mică parte din tine va fi

influențată de anturaj. Revenind la meciul de fotbal,

bineînțeles că la final oaspeții au fost cei victorioși fiindcă

de obicei ocaziile se răzbună.

Un alt tip de persoane toxice sunt cei care te

manipulează încet și elegant. Acei oameni sunt deseori

extrem de inteligenți și vicleni. Sunt foarte mici șanse să

dai de ei într-un context comun. De obicei aceștia

lucrează la o scară largă, în politică spre exemplu. Am

participat recent la un workshop despre manipulare cu

un psiholog din Marea Britanie care ne-a arătat cea mai

simplă metodă prin care poți influența chiar și o masă de

oameni. Pe ecranul imens unde își proiecta prezentarea,

au apărut două cercuri. Deși la o primă vedere acestea

păreau identice, ne-a întrebat care credem că este mai

mare asigurându-ne de faptul că unul dintre ele este cu

1mm mai mare. Toată sala s-a împărțit în două tabere:

Rutinalisme

27

unii au ales cercul din stânga, restul pe cel din dreapta.

Bineînțeles că erau egale. Morala, este că oamenii devin

vulnerabili în momentul când realizează că sunt cu un

pas în spate; că nu dețin informația actualizată sau în

cazul nostru că nu am participat la măsurarea inițială de

dinaintea prezentării pe care psihologul ne-a asigurat că

a făcut-o.

Te-ai întrebat vreodată de ce majoritatea

persoanelor noi pe care le cunoști îți adresează

următoarea întrebare: Cu ce te ocupi? Trecând peste

cazurile izolate în care persoana respectivă chiar e

interesată sau curioasă de tine, în spatele acestei

întrebări aparent banale, se află un scop mult mai amplu.

Acela de a te clasifica pe scara socio-economică. Scară

care ulterior va stabili nivelul de respect, invidie sau

lingușeală pe care respectiva persoană ți-l va acorda. Din

păcate e destul de trist când realizezi că intră în această

categorie și persoane ce fac parte din același arbore

genealogic. Faptul că ți-e rudă, nu îți restricționează

dreptul de a te îndepărta de acea persoană toxică. Dar

asta e altă poveste.

Apropo de asta, știi care sunt cele 3 lucruri pe care

conform unui banc celebru nu le poți schimba în viață:

felul cum arăți, rudele și președintele Rusiei. Într-adevăr în

mod direct nu le poți schimba, însă îți poți schimba

opinia despre felul în care arăți, poți limita timpul

petrecut cu persoanele toxice și cu siguranță te poți muta

din orașul sau țara din care consideri că nu trebuie să faci

parte, fie ea și Rusia.

Rutinalisme

28

Consumerismul

Nu sunt vreun adept al ideologiilor marxiste, dar

din păcate principiile democrației ne-au făcut să

alunecăm spre prăpastia unui fenomen dăunător:

consumerismul. Drept urmare am început să consumăm.

Excesiv. Devenim tot mai mult o specie care consumă

mai mult decât creează. Și asta ar trebui să ne dea de

gândit. Oamenii refuză din varii motive să reflecte în

profunzime fix atunci când ar trebui să o facă. Se lasă

conduși de instincte bazate în mare parte pe consum, în

speranța găsirii satisfacției mult căutate în spatele unor

banale sesiuni de shopping. Probabil e superficială

analogia mea, însă aceste lucruri reale mă fac să mă duc

cu gândul la ceva care aparent sună sinistru: privind din

anumite unghiuri, prea multă democrație strică. De

aceea uneori puțină educație băgată indirect cu forța în

rândul cetățenilor nu cred ca ar strica. Omului modern,

când îi dai libertatea să facă tot ce vrea și cum vrea,

deseori ajunge să se auto-degradeze cheltuindu-și până

și propria piele. Ceea ce e dezolant.

Cumpărăm lucruri inutile și pe care în primul rând

uneori nici măcar nu ni le permitem. În cele mai multe

situații, motivele acestor achiziții reprezintă în mare parte

dorința de a-i impresiona pe ceilalți, de a le arăta că nu

am dat ecart în această interminabilă cursă materialistă;

cursă care ne va clasifica ulterior pe scara socio-

economică.

Rutinalisme

29

Căutăm în zadar fericirea și mulțumirea de sine la

magazinul de haine mult râvnit din mall, în loc să ne

investim timpul și banii în experiențe care ne aduc mai

mult decât o banală satisfacție efemeră. În loc să ne

concentrăm pe atmosfera din familie și pe sărbătorile de

Crăciun, umblăm teleleu cu telefoanele în mână precum

niște zoombies prin aceste așa-zise târguri de Crăciun în

speranța că sărbătorile de iarnă vor fi mai frumoase.

Alegem să mergem să pontăm în concedii exotice

de mii de euro, dar când vine vorba de o vizită la

stomatolog, strâmbăm din nas că e prea scump. Înțeleg

că fiecare dintre noi are priorități diferite, însă atâta timp

cât alegi să nu îți urmărești prioritățile cu adevărat

importante, nu ai dreptul moral să te vaiți precum un

filosof plăpând, că universul nu a făcut nimic pentru tine

în acest sens. Un lucru este cert: consumăm mai mult

decât producem. Deși în ultimii ani uzabilitatea

smartphone-urilor s-a plafonat numai din cauza

cumpărătorilor căzuți în prăpastia consumerismului,

mereu cumpărăm ultimul model deși nu aduce absolut

niciun beneficiu real, exceptând creșterea temporară a

dopaminei.

Menținem în continuare prețul produsului în

clasamentul criteriilor de selecție a lucrurilor de care

chiar avem nevoie. Dăm 1000 EURO pe ultimul model de

iPhone, dar ne zgârcim când vine vorba de investigații

periodice de sănătate sau de un abonament la sala de

fitness; asta ca să nu mai vorbesc de cumpărat o carte

sau un bilet la teatru. Cumpărăm un model mai nou de

mașină nu pentru că poluează mai puțin sau că ne aduce

Rutinalisme

30

noi beneficii reale ci pentru că e la modă să ai ce e mai

nou în materie de obiecte pe care în esență ar trebui

doar să le consumăm și să le uzăm. Punem preț mai mare

pe obiectele care persoana din fața noastră le deține în

loc să apreciem experiența, plăcerea și starea de spirit pe

care ne-o aduce simpla ei prezență. În concediu,

preferăm să stăm într-o cazare jegoasă la subsol uneori

fără apă caldă, dar seara luăm o rafinată cină de 50

EURO, ulterior atent pozată și filtrată fiindcă asta

contează mai mult... pentru prietenii de pe Facebook.

Din punct de vedere financiar, mereu vor exista

bogați și săraci. Oricât de mulți bani ai avea, mereu

cineva va avea mai mult ca tine. Din păcate, săracii sunt

cei predispuși la a adopta un stil de viață consumerist,

deoarece sunt mult prea multe lucruri pe care ei nu le-

au avut și nu le-au trăit. Iar în tot acest timp au acumulat

frustrări. Frustrări pe care aparent speră să le vindece

prin achiziții recomandate în mod evident de către

perfida mașina mondială de marketing, pe toate canalele

posibile.

Generația Atonilor

Sunt acele persoane care au crescut într-o lume a

gratificării premature. Au crescut într-un mediu în care

nu au avut prilejul de a cunoaște eșecul și cu siguranță

nici lipsa de confort. Vrei să vezi un film? Te loghezi pe

Netflix și în câteva secunde ai acces la mii de filme. Vrei

să ieși la o întâlnire? Deschizi Tinder faci un swipe right și

în câteva minute te-ai ales cu o parteneră. Vrei să vezi

cum e vremea afară? De ce să îți scoți capul pe geam

Rutinalisme

31

arzând 2-3Kcal sau să faci o plimbare prin parc, când poți

să deschizi doar aplicația de meteo pe smartphone? Ai

picat Bacalaureatul? Nicio problemă. Părinții tot îți vor

cumpăra mașina dorită, ca nu cumva să rămână copilașul

lor în spatele celorlalți care deja au. Părinții te gratifică

indiferent dacă ai făcut un lucru bun sau o prostie. Drept

urmare, te vor transforma într-un privilegiat și probabil

chiar un individualist.

Îmi aduc aminte de o situație cu băiatul unei

cunoștințe foarte înstărită financiar, ce se întâmplase pe

la începutul unei ierni. Băiatul acestuia fusese la o cabana

undeva prin Munții Apuseni cu alți prieteni și prietene.

Fiind prezenți mulți tineri cu potențial precum vulcanii

activi din Asia, sticlele de whisky s-au consumat în

primele ore. Ca atare, cum s-au gândit oare acești tineri

și mai viguroși după câțiva litri de alcool, să își refacă

proviziile? Mergând la cumpărături, bineînțeles. Iar cum

cele 4 mașini parcate în curtea cabanei aveau șoferi doar

băiețași plini de hormoni și vapori de alcool în cap,

șansele ca o fată sobră să conducă una dintre mașinile

parcate, tindeau spre zero. Așadar, masculul alfa își

făcuse apariția cu pieptul scos și centura nepusă, în

spatele volanului propriei mașini de multe mii de euro,

achiziționată cu puțin timp în urmă; adică pe când

împlinise frumoasa vârstă de 18 ani. Acest băiat curajos,

având la bord pahare bune de alcool, se urcă la volan și

pornise ca din pușca spre primul magazin sau benzinărie.

Apucase totuși să facă mult-doritele cumpărăturile, însă

nenorocul a dat peste el ca la întoarcere să prindă o

porțiune de polei într-o curbă pe care sigur nu o

Rutinalisme

32

abordase cu 50 km/h. Ca atare, intrase cu mașina în șanț,

izbindu-se zdravăn de un cap de pod. Deși nu avea

centura cuplată, prețul mașinii devenise justificat, pentru

că aceasta tocmai îl scăpase doar cu niște zgârieturi

nesemnificative. Ca să nu mai lungesc povestea cu detalii

despre cum a fost scos din șanț chiar de poliție și

mușamalizat toată situația, ce crezi că i-a spus tatăl

acestuia a doua zi? Lasă puiul tatii, nu fi supărat că ai lovit

mașina! Important e că nu ai pățit nimic, că ești teafăr!

Dă-o naibii de mașină că e doar plastic și tablă! Țin să

menționez că aceste cuvinte mi le-a repetat chiar tatăl

acestuia și mie când ne-am întâlnit la un eveniment în

urmă cu ceva timp. În esență avea dreptate. Eram 99%

de acord cu dânsul. Viața propriului copil era primordială

în comparație cu un amalgam de metale și plastice. Însă,

tatăl acestuia, luând decizia de a-i cumpăra o altă mașină

la fel de scumpă și de puternică 2 săptămâni mai târziu,

practic îi validase astfel odraslei acest tip de

comportament; odraslă care va crește cu această

educație superficială. Educație ce va perpetua în aceeași

manieră greșită. Cu siguranță pe termen scurt vor fi

câteva beneficii de pe urma acestor gratificări impulsive,

însă în viitor acestea îți vor înfrâna considerabil procesul

de adaptare la cursurile lumești.

O altă situație similară care îmi sare în minte este

una petrecută acum câțiva ani pe vremea când nu prea

respectam ideile dezvoltate în această carte, într-un

restaurant din Oradea. Fix când chelnerul ne adusese

mâncarea, la masa de alături se așeză un cuplu la 30-35

de ani. Aceștia erau însoțiti de un copilaș de maxim 2-3

Rutinalisme

33

ani, pe care l-am observat încă de când intrase în

restaurant, datorită decibelilor dezvoltați de urletele lui.

Țin să menționez că nu sunt încă părinte, însă niciodată

nu m-aș gândi ca la copilul meu să îi promit toate

lucrurile fără ca acesta să perceapă sentimentul de

recunoștință. Acei părinți, promițându-i ba clătite, ba

papanași dacă se oprește din plâns, acel copil automat

va deveni un răsfățat care în timp îl va transforma

probabil într-un inadaptat dependent de părinți. Înțeleg

că, zbierându-le atâta în cap, le-au distrus neuronii, însă

din păcate puțini oameni gândesc în avans. Oare cum s-

ar fi comportat acel copil dacă în momentul când a

zbierat pentru prima oară în restaurant ar fi fost scos

afară și dus acasă la bunici sau la vreo vecină iubitoare

de copii? Un copil nu îl educi nici cu palma peste

funduleț, dar cu siguranță nici devenind sclavul acestuia,

căruia să îi faci toate poftele fără ca acesta să aprecieze.

Știu, probabil mă vei contrazice cu privire la soluția

propusă pentru acel copil de doar 2-3 ani care încă nu

are un discernământ dezvoltat precum un adult, însă

educația primită în acei primi ani din viață va reprezenta

fundația personalității acestuia când va ajunge la

pubertate. De aceea, acum în 2018, avem atâția

adolescenți sau absolvenți de facultăți neacreditate care

nu știu nici măcar să aprecieze ceea ce au făcut părinții

pentru ei. Mulți ajung la 25-30 de ani să locuiască și să

fie întreținuți de aceștia; părinți care ar face orice pentru

confortul copiilor lor. Păcat pentru acești răsfățați, pentru

că vor realiza mult prea târziu faptul că până și părinții

lor vor părăsi cândva această viață, lăsându-i fără nicio

Rutinalisme

34

experiență de viață.

Valori greșite

Mereu îmi făcea plăcere să ascult discursuri și

povești de viață ale unor oameni plecați de jos care

aveau ceva interesant de spus. Deși suntem aproape 8

miliarde de oameni pe planetă, ceva îmi spune că prea

multe discursuri aproape identice sunt băgate la

înaintare pentru a forța cititorul să afle o nouă și deja

menționată poveste lacrimogenă. Primul și cel mai

evident motiv ar fi setea de publicitate.

Observ un val de articole în care diverși antreprenori

de succes încurajează tinerii să abandoneze facultatea în

favoarea înființării unei afaceri proprii; o idee deloc rea

la prima vedere. Ignorăm pentru moment imensa

probabilitate de cel puțin a înfloririi povestioarei

respective de viață. Asta ca să nu mai vorbesc de

veridicitatea ei. În plus, referitor la poveștile mai

apropiate de adevăr cum ar fi Steve Jobs, Bill Gates sau

Mark Zuckerberg, vreau să le atrag atenția celor care

susțin această idee de abandon școlar cu următorul

argument: Bill Gates a abandonat Universitatea Harvard,

Steve Jobs a considerat că își pierde vremea la Reed

College, iar Mark Zuckerberg când a dat naștere

Facebook-ului ce avuse un succes rapid, încă era student

la Harvard. Deși sunt multe astfel de povești reale de

succes, nu-mi amintesc să fi citit despre vreunul care a

abandonat Universitatea Eftimie Murgu din Reșița și a

Rutinalisme

35

fondat vreo companie de sute de miliarde de dolari.

Așadar, gândește-te bine înainte de a te lăsa ușor

influențat de acest tip de povești virale însetate de

publicitate.

Ai observat că majoritatea persoanelor din Generația

Atonilor își aleg drept idol ba un fotbalist, ba un actor,

ba o divă, ba un clovn de tip vlogger pe care îi

idolatrizează după numai câteva minute de vizualizat?

Marele Cristiano Ronaldo mâncând de la KFC sau non-

conformista Lady Gaga purtând o pălărie confecționată

din carne de bovină sunt primele 2 exemple grotești, cu

priză la public, care îmi vin acum în minte. Cum ar zice

părinții anilor 2000: ce naiba ai tu de învățat de la

oamenii ăștia? Ce lucruri pozitive culegi tu de la acești

oameni? Știu că uneori, unii fac gesturi caritabile numai

cu jurnaliști alături, donează sânge în fața camerelor, și

inspiră alți oameni să facă acest lucru sau să fie mai buni.

Dar de aici până la a te regăsi în toate activitățile de zi cu

zi cu aceste personaje enorm de mult mediatizate, e cale

lungă monșer. Să-ți dau un exemplu.

Iunie 2018. Turneul de la Roland Garros la tenis.

Jucătoarea româncă Simona Halep câștigă pentru primul

ei Grand Slam din carieră. Deși nu m-a atras în mod

deosebit sportul alb, m-am uitat și eu la tot meciul,

inclusiv la festivitatea de premiere. Și cam atât. ATÂT. Nu

i-am survolat profilele de pe rețelele de socializare în

speranța că poate găsesc o altă poză dintr-un alt unghi

decât cele difuzate deja de n-șpe mii de ori la TV. Nici nu

am căutat o nouă declarație de tipul Ce a simțit Simona

Halep după finală? Dă click aici! Nu o să îți vină să crezi!

Rutinalisme

36

Înțeleg că a realizat un lucru măreț și meritat după atâția

ani de muncă și antrenament. Bravo ei! Însă să

organizăm manifestații și defilări mi se pare puțin cam

mult. Asta ca să nu mai includ viermii din politica

autohtonă, care au profitat de această ocazie să mai

crească puțin în sondaje. Un alt aspect patetic care încă

îmi provoacă repulsie, este includerea noastră în meritele

ei pentru câștigarea trofeului.

Rămân siderat de fiecare dată când văd oameni care

cred în continuare cu tărie că sportivilor internaționali le

pasă de țara lor în adevăratul sens al cuvântului.

Doamne, cât de naivi pot sa fie unii! Oameni buni, treziți-

vă! Acestor sportivi le pasă în primul rând de imaginea

lor, de veniturile lor, de reușitele lor, de contractele lor.

Credeți că se gândesc ei la cum viitorii lor copii, ce

probabil vor locui în Monaco sau altă locație de lux, vor

fi influențați de faptul că nu avem autostrăzi sau spitale

de stat? Faptul că Simona Halep a câștigat acel turneu

nu s-a datorat faptului că i-au dat românii multe like-uri

la poze pe Facebook sau că a scris nu știu ce ziarist

penibil despre ea. Sau că ne-am uitat noi la televizor cu

berea de 1 litru în față. Nu. Ea a câștigat acel turneu

pentru că a fost cea mai bună dintre toate cele care au

participat la ediția respectivă. Și tot ea va beneficia de

roadele acestei victorii uriașe. Nu eu, nu tu, nu

admiratorii ei de pe Facebook, nu jurnalistul imbecil care

a întrebat-o ce a simțit în acele momente și nici primarul

patetic al capitalei care i-a organizat acea ceremonie

jenantă. Ci doar ea!

Conștientizez cu stupoare că odată cu apariția

Rutinalisme

37

acestei triste însetări acute de publicitate, oamenii care

nu au apucat să realizeze ceva pompos, ceva generator

de faimă, vor pleca din această viață precum niște

anonimi mediocri. Îți spun din capul locului să nu îți

consumi neuroni crezând că tânjesc eu spre așa ceva.

Oricum nu acesta este motivul pentru care abordez acest

subiect. Nu este vorba de mine aici. Chintesența acestei

nedreptăți mă face să cataloghez societatea din care și

eu fac parte, ca fiind una în general injustă. Spun acest

lucru bazându-mă pe numeroase exemple.

Degeaba te-ai apropiat la câteva minute distanță de

recordul național la maraton, dacă nu ai susținerea miilor

de fani, care se uită numai la fotbalul ce generează mulți

bani și rezultate modeste. Exceptând oamenii care chiar

știu să aprecieze valorile autentice, de majoritatea vei fi

amintit doar ca un maratonist oarecare. Degeaba ai

absolvit școala de antrenori, dacă nu ai avut rezultate în

trecut ca sportiv pentru a te cunoaște lumea și pentru a-

ți oferi oportunitatea onestă de a profesa la nivelul pe

care îl meriți. Va trebui să depui un extra efort față de cei

care au deja avantajul amintit mai sus. Degeaba ți-ai rupt

coatele mulți ani pe băncile facultății de medicină, dacă

nu te-ai orientat spre alte domenii mai bănoase încă din

primii ani de muncă. Vei rămâne o lungă perioadă de

timp doar un medic de duzină așteptând după sistemul

nostru medical infect sau după faimoșii medici

octogenari ce nu vor să se dea în lături. Degeaba ai

traversat canalul Mânecii înotând, dacă nu ai o poveste

bombastică din trecut în care să fi făcut pușcărie sau ceva

picant, ademenind ulterior bigoți, sponsori și contracte

Rutinalisme

38

substanțiale.

În ziua de azi dacă nu pozezi nud pe internet sau nu

faci sex direct pe rondoul de flori din sensul giratoriu,

până și dracu' se gândește de două ori dacă să te mai

bage în seamă. Degeaba donezi 30% din salariul tău

către o fundație, dacă nu o faci în fața jurnaliștilor. Vei

rămâne doar un anonim cu dare de mână. Degeaba cauți

o carieră în a ține discursuri motivaționale cu lucruri

interesante pentru care e necesar un efort neuronal din

partea receptorilor, dacă lumea e interesată doar de

filmulețe virale pline de clovnerii sau pornografie

ratificată. Vei ajunge în cel mai fericit caz să ai un public

extrem de restrâns, fiindcă restul oamenilor vor alege în

continuare să se drogheze, metaforic vorbind, cu acele

mizerii nocive.

Mă întreb dacă îi mai vede cineva pe acești oamenii

asupriți atât de către sistemul capitalist cât și de către o

societate lipsită de educație și cu puțină demnitate. E trist

când văd astfel de nedreptăți. E dureros când văd

oameni suferind pe care statul român îi ignoră. Nu spun

că nu îi ajută și din anumite motive obiective. Însă cele

subiective, cum ar fi investiția proastă, nimeni nu le

scoate la iveală. Niciodată o companie nu va susține un

om dacă nu le amortizează sprijinul financiar acordat în

cel mai scurt timp. Și eu care îmi storceam creierii cu

paradoxul că acești oameni emfatici sunt mereu

considerați niște eroi...

Așadar, dacă alegi să faci parte din minoritatea

obscură de oameni care se bucură și suferă în tăcere,

precum încerc să o fac și eu, trebuie să fii pregătit în a-ți

Rutinalisme

39

asuma riscul că nimănui nu îi va păsa de tine dacă vei

alege să rămâi în continuare în același context. Nu spun

că societatea ne datorează ceva. Spun doar că aceste

împilări, numai noi le putem îndrepta prin acțiunile

noastre. Iar dacă avem pretenția ca viitorul să fie în

favoarea tuturor, indiferent că vorbim de un artist,

profesor, inginer, medic sau sportiv, atunci trebuie să

intrăm în această horă inspirând astfel și pe ceilalți. În

consecință, fii tu schimbarea pe care ți-o dorești în jurul

tău!

Revin puțin la cvasi-divele publice, așa-zise VIP-uri

care în esență sunt percepute implicit drept niște

persoane ce dețin adevărul absolut indiferent că vorbim

despre modă, cultură, istorie, gastronomie, fizică

cuantică, sport, astronomie sau filosofie. Tu chiar ai

impresia că toate VIP-urile sunt 100% fericite și împlinite

sufletește? Chiar crezi că viața lor publică e Raiul revărsat

pe Pământ? Hai să facem împreună un exercițiu: să zicem

că ești un/o artist(ă) mega-cunoscut(ă) în toată lumea.

Conturile tale în bancă sunt doldora de bani, agenda

pentru anul în curs e plină de concerte, milioane de fani

sunt la picioarele tale dându-ți mii de like-uri și tânjind

după viața ta ideală. O viață dinamică, plină de lucruri

materiale și activități costisitoare, rafinament și multă

lume în jur. Imaginează-ți că poți avea orice lucru fizic de

pe piață, poți merge oriunde pe planetă și poți să

cumperi orice. Dar oare aici se limitează rețeta fericirii și

a recunoștinței? Oare chiar poți să ai orice cu bani și

faimă?

În 2012 când am alergat primul meu maraton de

Rutinalisme

40

alergare eram într-o formă fizică destul de bună, zic eu,

pentru un amator ce stătea minim 8 ore cu fundul pe

scaun 5 zile pe săptămână: procent de grăsime 9-10%,

alergam 10 km în mai puțin de 35 de minute, făceam 200

de flotări fără oprire sau chiar terminam un semi-

maraton sub 1h 18 minute. Eram cu un amic într-o zi de

iulie, extrem de călduroasă la un ștrand aflat la 3 ore

distanță de casă, survolând terasele pline de oameni ce

se adăposteau de soarele puternic potolindu-și setea cu

o bere rece. Încercăm să găsim o masă liberă, însă șansa

de a găsi ceva liber era similară cu șansele unei posibile

victorii ale naționalei noastre de fotbal împotriva

Germaniei. În timp ce ne plimbam pe aleea din fața

teraselor, observ că îmi fac cu mâna de la o masă doi

vechi amici pe care nu îi mai văzusem de câțiva ani buni.

Tudor, un tip extrovertit, ajuns la 32 de ani cu o mică

afacere deschisă și Andrei, la vreo 28 de ani, ajuns și el

inginer pasionat de ceea ce face. Ne invită să stăm cu ei

la masă, unde bineînțeles că în primele 15 minute purtăm

tipicul dialog banal și unidirecțional despre unde lucrez

și câți bani fac. Andrei, observând lipsa mea de

alimentare a acestui dialog des întâlnit în rândul

persoanelor mediocre, încearcă să schimbe elegant

subiectul. Știindu-mă o persoană iubitoare de sport, mă

întreabă ce sporturi mai fac, adresându-mi totodată un

compliment referitor la tonusul meu muscular:

- Și Bogdan, ce tipuri de sporturi mai faci? Se vede clar

că faci sport... la ce picioare și abdomen ai, parcă ești

Cristiano Ronaldo la sfârșitul unui cantonament.

- Mersi pentru compliment, Andrei! În principal cam

Rutinalisme

41

aceleași sporturi ca înainte: ciclism, înot și alergat. Dar

cine e Cristiano Ronaldo? întreb eu glumind.

- Ha, ha, ha! Auzi la el: cine e Cristiano Ronaldo... e

zeul fotbalului în lume. ...intervine irascibil Tudor care nu

percepuse dorința mea de a schimba subiectul inițial al

discuției și cu siguranță nici întrebarea mea retorică

referitor la zeul fotbalului.

- Mersi pentru lămurire, dar era o glumă. Normal că

știu cine e Ronaldo. Știu că la ora actuală este cel mai

mediatizat jucător de fotbal din lume. Dar am totuși o

dilemă: de ce crezi că e necesar să îi asociezi un astfel de

atribut înălțător?

- Păi e cel mai tare din lume, Bogdan! Dă goluri, atât

la portari în timpul meciurilor cât și femeilor în timpul

liber, are peste 100 de milioane de fani pe Facebook,

umblă numai cu fotomodele, tocmai azi am văzut pe

Instagram că și-a cumpărat noul Bugatti Chiron cu 2

milioane de EURO. Dar chiar...apropo de asta, tu de ce faci

sport? Adică ce plăcere e aia că alergi ca prostu´ de unu´

singur dacă nu faci bani din asta? Sau măcar hai la fotbal

să vezi acolo ce mișcare facem, nu la pedalat bicicleta pe

coclauri pe unde nu merge nici dracu´. Oricum, degeaba

ai picioare și abdomen tonifiat ca a lui Cristiano dacă nu

ai banii lui, fanii lui sau măcar femeile la care el are acces.

...mă întreabă el în timp ce își duce la gură halba de bere

pentru a-și omogeniza aroma de hamei cu cea a

mititelului pe care se chinuia să îl înghită în timpul acestui

semi-monolog de care tot încercam să scap.

- Hmm... interesantă întrebare, Tudor! Dacă îmi

permiți, o să îți răspund cu o altă întrebare: tu de ce

Rutinalisme

42

mănânci carne și nu legume? Sau de ce bei bere și nu bei

vin?

- Mănânc carne pentru că îmi place gustul ei, iar beau

bere pentru că mă vinul îmi provoacă acid la stomac.

- Vezi? Acesta este si răspunsul meu: alerg pentru că

îmi face plăcere, iar la fotbal nu mai merg fiindcă îmi este

teamă că mă voi accidenta din nou și sincer chiar nu mi-

ar mai face plăcere. Cât despre bani, tot ce pot să spun e

că îmi este suficient cât încasez la actualul locul de muncă.

Și nu sunt ipocrit când îți spun asta. În plus, pentru mine

sportul și jobul sunt două lucruri diferite. Dacă mi-aș fi

dorit să fac bani din sport, acesta (n.r. sportul) devenea

automat jobul meu full-time, nu?

- Hai mă Bogdan, că nu e chiar așa. La fotbal jucăm

mai mulți, mai socializăm, mai râdem, etc. La alergat ce

faci? Doar alergi singur și în rest nu faci nimic... În plus te

mai și izolezi de prieteni.

- Asta e doar opinia ta. Între a fugi după o minge într-

un țarc alături de un număr fix de oameni și a traversa o

pădure în alergare neținând cont de dimensiunea ei,

nefiind condiționat de compania ta, de perioada din zi,

care opțiune crezi că aș alege-o în 10 din 10 situații?

Tudor, nu încerc să te conving că alergatul e mai plăcut și

mai benefic pentru sănătate decât fotbalul, lucru pe care

tu deja ți l-ai exprimat direct. Doar îți dau argumentele

care m-au făcut pe mine să renunț la acest sport practicat

încă din copilărie și să dau curs unui alt hobby care până

acum mi-a adus mai multă satisfacție decât o făcea

fotbalul sau oricare alt sport pe care l-am încercat. Sunt

un tip flexibil, deschis la noi activități. Și dacă tot suntem

Rutinalisme

43

la capitolul de comparații, când ai experimentat acest

hobby de știi că este un sport solitar, neinteresant și

monoton?

- Păi am eu am alergat doar la fotbal, dar cred că îți

înțeleg punctul de vedere și probabil că am fost puțin

superficial să spun acele lucruri despre ceva ce încă nu am

experimentat.

Nu știu ce s-a întâmplat cu băiatul acesta între timp,

însă momentan aleargă la maratoane montane și

participă la nenumărate triatloane, lăsând fotbalul acolo

unde ii este locul: pentru ceilalți. Nu știu dacă acea scurtă

și banală discuție cu mine a contat în vreo oarecare

măsură în ecuația schimbării lui. Și dacă ar fi contat nu

aveam pretenția de la el să îmi mulțumească. Recunosc

însă că mi-ar fi plăcut și asta. Puțină dopamină e mereu

binevenită, nu? Totuși pentru mine rămâne dilema: de ce

nu am mașinile și compania femeilor lui Ronaldo, chiar

dacă împărtășim o musculatură similară a picioarelor?

Sper să mor liniștit chiar dacă nu descifrez această

enigmă!

Rutinalisme

44

Partea 2 ||

Minimalismul

Rutinalisme

45

2 | Minimalismul

Până acum câțiva ani, acest concept era folosit în

principal în muzică, arhitectură și design. Deși în zilele

noastre, titlul dezvirginator de lucruri, fapte sau alte

situații, este la mare căutare, pentru mine contează mai

puțin cine a folosit termenul de minimalism pentru prima

oară în contextul filosofic de viață. Pe scurt, esența

minimalismului reprezintă axarea pe o serie limitată de

elemente cu adevărat importante din viață. Persoanele

care într-adevăr au adoptat acest stil de viață trăiesc la

un nivel de bază cu un minim necesar, ceea ce nicidecum

nu înseamnă să dormi în cort sau să mănânci doar pâine

și Coca-Cola. Cel puțin eu nu așa l-am perceput.

Acest concept numit minimalism, apare în momentul

când la o privire mai în detaliu, realizezi că nu ai nevoie

de cele 30 de cămăși dintre care unele nu le-ai purtat

deloc în ultimele 2 luni. Și cu siguranță nu mai ai nevoie

nici de cele 3 laptopuri achiziționate impulsiv, devenite

ulterior tavă de pahare. Nici ganterele uitate de câteva

luni sub mobilă sau bicicleta eliptică pe care ai ajuns să

îți întinzi rufele la uscat, nu mai reprezintă un lucru

necesar, atâta timp cât ocupă spațiul degeaba și nu le-ai

utilizat în scopul pe care ți l-ai propus inițial. Ai fi putut

liniștit să faci un abonament la sală unde ai o gamă largă

de aparate, unde poți să cunoști oameni noi și să nu îți

încarci casa cu încă un obiect inutil pe care ai mai și dat

bani. Biblioteca plină de cărți prăfuite de care nici măcar

nu te-ai atins, îți ocupă loc în casă și tu încă o păstrezi

doar pentru decor sau mai trist, doar ca să îți

Rutinalisme

46

impresionezi musafirii? Tableta cumpărată de Black

Friday rătăcită undeva prin casă nu mai reprezintă un

lucru care să îți ușureze viața? Cele 15 perechi de adidași

pe care credeai cândva că îi vei asorta la cele 20 de

tricouri decoltate, nu mai reflectă stilul tău vestimentar?

Realizezi că trec foarte repede zilele și nu prea mai ai

timp să faci multe lucruri? Sau că nu mai ai timp să îți faci

curățenie în propria locuință? De asemenea,

conștientizezi cu stupoare că te-ai neglijat în ultima

perioadă? Ajungi des la concluzia că jobul este

principalul vinovat pentru lipsa de timp liber? Simți că e

nevoie să iei o acțiune radicală în ceea ce privește

programarea timpului tău limitat din fiecare zi? Vrei să te

simți mai ușor, mai puțin stresat, mai liber, mai fericit și

mai econom cu o viață mult mai calitativă pe care să ți-

o petreci în compania unor persoane extraordinare?

Exact despre asta este minimalismul.

Minimalismul nu este o filosofie scrupuloasă și

exhaustivă care să îți ofere date specifice despre ce să

faci cu viața ta. Minimalismul nu îți spune ce să faci cu

timpul tău liber. Timp, care parcă e tot mai scurt pe zi ce

trece. De asemenea, minimalismul nu îți spune nici ce să

faci în privința carierei tale pe care nu o mai consideri a

fi pe o traiectorie bună. Așadar, minimalismul nu îți

spune CE să faci, ci CUM să faci. Spre exemplu, cum să îți

petreci timpul într-o manieră mai productivă. Îți spune

cum să ignori zgomotul din jur, prioritizând lucrurile și

oamenii care contează cu adevărat pentru tine; sau cum

să găsești și să aplici soluții viabile altele decât bine-

cunoscutele scuze. Acest concept poate fi perceput în

Rutinalisme

47

mod diferit de la o persoană la alta, motiv pentru care

definește anumite obiective generale, bazate pe lucruri

esențiale, lăsându-ți totodată libertatea de a-l aborda în

maniere diferite. Pentru unii oameni, dulapurile pline de

haine pe care nu le-au mai purtat în ultimii ani chiar le

aduc o mândrie, însă numărul mare de e-mailuri inutile

pe care aceștia le primesc zilnic, îi deranjează. Pentru unii

oameni, proprii copii sunt o ancoră ce îi țin pe loc,

scindându-le timpul liber și oportunitățile din carieră,

însă pentru alții reprezintă bucuria și mândria supremă.

Pentru unii practicarea sportului în aer liber este ceva

jenant, însă pentru alții mișcarea reprezintă încărcarea

pozitivă cu energie și eliberarea stresului.

Despre conceptul de minimalism am citit pentru

prima oară acum câțiva ani într-o carte intitulată Tot ceea

ce rămâne (Everything that remains), scrisă de către

Joshua Fields Millburn. Am dat peste această carte după

ce am urmărit documentarul Minimalism regizat de un

alt minimalist destul de cunoscut în zona exclusivistă a

mediului virtual, Matt D'Avella. Căutasem între timp

informații în limba română, însă fără succes la momentul

respectiv. Probabil românii erau și din păcate,

majoritatea încă sunt concentrați pe excesele semi-

justificate de austeritățile perioadei ceaușiste. Perioade

dificile în care s-au acumulat multe frustrări datorită

numeroaselor limitări sau chiar deprivări.

Pentru mine, minimalismul reprezintă o unealtă care

te asistă în găsirea libertății și a mulțumirii de sine.

Aflându-mă la aproape 3 ani de când am introdus acest

nou aspect în stilul meu de viață, privind de la distanță

Rutinalisme

48

pot să spun că lucrul cel mai semnificativ care s-a

schimbat este acela de a-mi minimiza așteptările și de a-

mi maximiza standardele. Până acum trei ani, nu aveam

un obiectiv clar stabilit, nici profesional și nici personal.

Mergeam cumva în bătaia vântului așteptând ca acel

ceva să se întâmple. Mă lăsam ușor influențat, adoptând

prea ușor noile reguli și trenduri pe care mediocritatea

socială le seta involuntar împotriva noastră. Și din păcate

încă o face. Totodată am adăugat și o picătură de

individualism, fiindcă altfel rămâneam plafonat,

debusolat și predestinat unei obscurități pe care în ceea

ce mă privea, doar eu o mai puteam schimba. Așa că am

ales să îmi răspund sincer la bine-cunoscutele întrebări

de care majoritatea dintre noi fug sau își răspund

conduși de impuls: ce îmi aduce mie cu adevărat

bucurie? ce vreau să fiu în viitor? este acesta într-adevăr

locul potrivit în care mă simt împlinit, apreciat, satisfăcut

și liniștit?

Am realizat că m-am neglijat. Am realizat că eram

orbit de un obiectiv atât de comun, setat de pulime, încât

drumul spre el reprezenta o aversiune profundă, care nu

timpul era cel care o putea vindeca. Ci doar eu. Am

realizat că aveam așteptări de la viață. Că viața îmi

datorează ceva, fără ca eu să mișc un deget. Cumpăram

lucruri de care nu aveam nevoie cu speranța că într-o

bună zi, acel lucru probabil îmi va aduce un beneficiu.

Știi, celebra întrebare retorică: Dar dacă totuși cândva voi

avea nevoie? Căutam fericirea în achiziții inutile sau în

compania unor persoane care nu aveau aceleași valori în

viață. Și aici nu mă refer că eu simpatizam echipa de

Rutinalisme

49

fotbal Real Madrid, iar ei Barcelona sau că eu scriam

JAVA, iar ei C++.

Deși nu mai sunt activ pe rețelele de socializare de

mulți ani, mai citesc deliberat presa și anumite ziare care

consider eu că furnizează informații concise și de calitate.

Din nefericire, observ multe persoane publice

dornice de reclamă, care afirmă că au adoptat acest stil

de viață, dau sfaturi și exemple din viața lor perfectă. Dar

din păcate nu fac decât să afirme și să mintă. Mă bucur

că minimalismul a ajuns într-un final și la noi, însă din

păcate abordarea acestuia este total greșită. Dacă vezi la

o persoană că a adoptat acest stil, renunțând la

animalele de companie spre exemplu, asta nicidecum nu

înseamnă că și pentru tine va avea același efect. Oare

chiar atât de vulnerabili ne-au făcut rețelele de

socializare încât să avem un comportament de maimuță

care replică acțiunile vietăților din jurul nostru? Nu mai

avem niciun gram de originalitate? Oare chiar în halul

acesta ne-am pierdut identitatea? Chiar ai nevoie de

cineva să îți spună exact ce trebuie să faci ca să fii cu

adevărat fericit și împlinit? Nu cu mult timp în urmă îl

văzusem pe un mare blogger de la noi care se auto-

intitula minimalist și raw vegan ce chipurile, se trezește

în fiecare dimineață la 6 AM și aleargă minim 20 km,

strofocându-se seara la 21:45 aproape de ora închiderii

mall-ului, să muște dintr-un Big Mac acompaniat de

vestiții cartofi congelato-prajiți.

E bine să dai sfaturi bune ce știi că aduc beneficii,

însă las-o naibii de ipocrizie! Înțeleg că mulți nu i-ar fi

citit blogul dacă nu poza în acea imagine de om ideal,

Rutinalisme

50

care e fericit, mănâncă alimente sănătoase și face sport

regulat. Dar gândind în perspectivă, dând sfaturi bune

bazate pe minciună, vei ține lângă tine oameni pe care

nu ți-i dorești. Pentru că tu fiind un om duplicitar,

automat îți dorești altceva. De aceea este extrem de

important să nu îți pierzi din originalitate distribuind

minciuni ieftine care ulterior vor ieși la iveală într-o formă

sau alta.

Suntem mult prea îngrijorați de ceea ce se întâmplă

în jurul nostru. Ne consumăm prea multă energie

gândindu-ne la lucruri sau oameni care nici măcar nu ne

influențează în vreo măsură. Dăm curs sfaturilor

exterioare fără o consultare lăuntrică. Citim cărțile și

memoriile altor persoane, așa-zise vedete, înainte să le

citim pe ale noastre; să ne identificăm nevoile, să ne

rezolvăm neajunsurile, să ne exploatăm atuurile și

propriile izvoarele de bucurie.

Te rog să îți reamintești următoarea frază de fiecare

dată când ești tentat să dai click pe un articol mizerabil

de tip clickbait în care e descris ce a mai făcut vedeta X

de a ajuns să trăiască fericirea absolută: Cele mai fericite

persoane sunt cele de care nu ai auzit. Sau cel puțin ai

auzit rar. Sunt acele persoane care nu le găsești non-stop

pe rețelele de socializare sau la TV, vorbind despre

experiențele din viețile lor perfecte. Persoanele cu

adevărat împlinite, sunt acele persoane care nu îți vâră

cu forța sfaturi ce să faci ca să ajungi X sau Y. Sunt acele

persoane care îți dau sfaturi despre cum să fii, prin

propriile fapte și caractere. Sunt acele persoane care nu

te judecă și își văd liniștiți în continuare de viețile lor,

Rutinalisme

51

indiferent de ce le povestești sau ce alegi să faci cu viața

ta.

Dăm cu sete click pe articole de genul 10 Lucruri pe

care oamenii de succes le fac! dar uităm că mai

importante decât faptele sunt caracterele noastre.

Degeaba muncești din greu, îți impresionezi șeful, obții

suma și promovarea mult dorită dacă ai lăsat răni adânci

în rândul oamenilor peste care ai trecut. Oameni pe care

i-ai neglijat și pe care nu i-ai respectat din cauza

caracterului tău insalubru. De aceea este mult mai

important să te concentrezi mai întâi pe caracterul tău,

pe felul tău de a fi, urmând ca apoi să performezi acei

pași spre obiectivele mult tânjite.

Lumea are aspirații grandioase: vreau să fiu inginer,

vreau să fiu doctor, vreau să fiu antreprenor, vreau să fiu

sportiv profesionist, vreau să fiu actor de filme porno,

vreau să fiu fotomodel, vreau să fiu antrenor de fitness,

vreau să fiu președinte. Toate acestea au de a face cu un

set de acțiuni, pe care le faci uneori inconștient din cauza

țintei prea accentuate asupra obiectivului. Obiectiv care

îți va aduce o satisfacție de o durată mult mai scurtă

decât satisfacțiile din timpul călătoriei spre acel obiectiv.

Așadar, fericirea și satisfacția de sine e o călătorie de

lungă durată, nicidecum o destinație. Vrei să îți aduni

bani pentru o nouă casă, muncești din greu și pui la

ciorap gândindu-te mereu la ea. În tot acest timp

entuziasmul și roadele muncii tale de zi cu zi trec pe

lângă tine, tu fiind axat doar pe destinație.

Îmi aduc aminte de un concurs de alergare montană

sub numele de 2x2 la care am participat în vara anului

Rutinalisme

52

2018. Concurs ce se desfășurase integral prin Munții

Făgăraș la o altitudine de peste 2000 metri. Numele

acestuia făcea trimitere la cele mai înalte piscuri

muntoase din România: Moldoveanu (2544m) și Negoiu

(2535m). Traseul era de aproximativ 45 km cu o diferență

de nivel de 4200 metri. Cu alte cuvinte, nu era un traseu

realizabil pentru orice persoană care aleargă ocazional

prin parc, însoțit de cățel și cu selfie stick-ul în mână,

trăgând cadre pentru fani.

Startul concursului era programat la ora 06:00 AM

chiar de lângă Lacul Bâlea. Traseul urca ușor pe bolovanii

alunecoși de pe Șaua Caprei, după care viram la stânga

spre vârful Moldoveanu, ce ne aștepta la circa 13 km

distanță. Deși mai fusesem înainte cu 2 ani în drumeție

pe acest vârf, la care mulți dintre noi doar visează să îl

cucerească, faptul că voi păși din nou pe pietrele

acestuia, deja îmi dădea emoții. Aproape în toți acești 13

km mă imaginam zâmbind alături de plăcuța cu numele

și altitudinea acestuia. Spun aproape, fiindcă în

momentul când ajunsesem la km 7, mai exact pe vârful

Mircii aflat la 2471 metri, în fața ochilor mei apăruse un

peisaj sublim, ce îmi tăiase respirația. Țin să menționez

că am avut ocazia să ajung pe vârfuri muntoase mult mai

înalte, spre exemplu Muntele Rinjani din Indonezia ce se

ridică la 3726 metri altitudine; munte care deși se află

într-o zonă exotică unde ajungi cu greu doar dacă

investești atât în excursie cât și în antrenamentele fizice,

nu mi-au stârnit o asemenea încântare precum au făcut-

o munții Făgăraș. Faptul că mi-a fost dat darul ca la acea

oră a dimineții când încă era semi întuneric, să văd razele

Rutinalisme

53

de soare țâșnind din spatele celebrului trapez format de

vârfurile Viștea Mare și Moldoveanu, am realizat că sunt

cu adevărat privilegiat; chit că am depus un efort

considerabil chiar și strict pentru acel privilegiu.

Dar lucrul cel mai important pentru mine a fost că în

acel moment mi-am dat în sfârșit seama că satisfacțiile

ce zac în spatele unor obiective mărețe, nu sunt neapărat

reprezentate numai de punctul de final; punct de final

care niciodată nu va genera o încântare mai mare decât

cele trăite în timpul călătoriei către acesta.

Conceptul de minimalism poate fi abordat și în alte

domenii: politică, învățământ sau medicină. Spre

exemplu sistemul de administrație la noi în țară este atât

de birocratic, încât simpla depunere a unei declarații

implică mult stres, timp și multe cunoștințe din domeniu.

Și asta se datorează unor proceduri ineficiente, elaborate

înaintea susținerii tezei de doctorat despre Polimerizarea

stereospecifică a izoprenului, a răposatei Elena

Ceaușescu.

Dacă ai intenția să trimiți un simplu colet prin Poșta

Română, în primul rând ai nevoie să te asiguri că ai la

dispoziție cel puțin o jumătate de zi liberă. Să te asiguri

că nu ai nimic special de făcut în ziua cu pricina. E foarte

important ca acea zi să fie după o noapte extrem de bine

dormită. Un alt aspect important e nivelul de baterie al

telefonului. Crede-mă când îți spun că nu vrei să te uiți

la tavan minim 2-3 ore sau să încerci să meditezi din

picioare auzind în fundal doleanțele poștale ale celorlalți

clienți. Probabil să îți iei și unghiera nu ar fi o idee deloc

rea, în caz că timpul de așteptare se prelungește. De

Rutinalisme

54

asemenea, un termos cu ceai de mușețel și folie de

Diazepam2 sunt soluții excepționale în aceste situații pe

care din păcate, nu le poți controla.

Deși mulți percep minimalismul ca un lucru steril și

solitar, acest stil de viață nu presupune privarea, izolarea

sau orice altă acțiune pe care o fac călugării budiști din

Orient. Mai puțin nu înseamnă deloc. Poate limitarea

garderobei la strictul necesar funcționează pentru tine,

dar în schimb îți face plăcere să colecționezi timbre sau

să deții mai mult de o mașină. Minimalismul nu

reprezintă o rețetă detaliată ce se aplică la fel pentru toți.

Acesta definește în linii mari strategiile simple, eficiente

și necesare pentru a-ți transforma viața într-un cadru

original. Cadru în care să te simți în largul tău, oferindu-

ți totodată prilejul să devii cea mai performantă și

frumoasă versiune a ta.

În contextul ingineriei, minimalismul presupune

implementarea și perfecționarea unui software cu

funcționalități minimale. Înțeleg că la mijloc e un

business, probabil peste puterea mea de înțelegere, însă

cu strategiile existente de extindere și implementare a

lucrurilor inutile, am impresia că toți vor să dețină

controlul absolut; indiferent de nișă. Cu alte cuvinte, să

fie capabili să facă de toate. Facebook-ul, pe lângă

mințile oamenilor, a reușit să își înfigă tentaculele și în

politică. Oare cum ar fi dacă fiecare companie, indiferent

2 Medicament cunoscut și ca valium din categoria benzodiazepinelor. Este

utilizat pentru tratarea a o serie de afecțiuni, printre care anxietatea,

sindromul abstinenței alcoolice, sindromul abstinenței de benzodiazepină,

spasme musculare, insult, insomnie și sindromul Wittmaack-Ekbom.

Rutinalisme

55

de produsul pe care îl dezvoltă, s-ar limita la un set

minimal de obiective, concentrându-se în primul rând pe

calitate?

Mai nou, vedem mii de companii care furnizează de

toate: magazine cu de toate, aplicații de telefon unde să

postezi atât poze din vacanță cât și anunțuri cu haine de

vânzare. Indiferent de serviciu, eu mereu am preferat o

companie nișată pe cât mai puține lucruri. Astfel aveam

o siguranță mai mare în ceea ce privește calitatea

acestora. Dacă aș contacta o companie de spălat

covoare, cu siguranță nu le-aș solicita să îmi efectueze

vreo depanare la calculator. Din nefericire, în viitor mă

aștept ca această oportunitate de alegere să ne fie

îngrădită din cauza monopolizărilor obținute în urma

absorbțiilor companiilor mici de către cele mai puternice

financiar. Așadar, mi-e teamă că bătălia dintre cantitate

și calitate îi va aduce câștig de cauză cantității.

“Perfecțiunea se atinge nu atunci când nu mai este nimic

de adăugat, ci atunci când nu a mai rămas nimic de

eliminat.”

Antoine de Saint-Exupéry

Știu ca e mult mai ușor să comunici cu cei dragi pe

Facebook, să faci cumpărături tot de aici, să citești știri

tot de aici, să te joci tot aici sau să verifici viețile perfecte

ale altora tot aici. De asemenea, știu că ideea de

minimalism în acest domeniu e un vis umed, însă

curățenia mediului virtual este absolut necesară dacă

vrem ca timpul petrecut aici să fie unul cu folos. Lucrurile

Rutinalisme

56

valoroase și acțiunile benefice trebuie segregate de

mizeriile și mai ales de zgomotul agasant. Șansele ca

mediul virtual să fie purificat de către furnizorii ahtiați

după bani și publicitate, sunt foarte mici. Chiar nule aș

spune. De aceea ne rămâne o singură opțiune: să facem

noi această curățenie. În mediul nostru virtual, asupra

căruia avem ÎNCĂ suveranitate. Nu-mi face o deosebită

plăcere să copiez citate, dar trebuie neapărat să o fac: Fii

tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume! (Dalai lama)

Așadar, minimalismul este un proces în sine. Simplu.

Eficient. Necesar. Continuu. În ceea ce privește viața

noastră, chintesența minimalismului este să trăiești

simplu, folosindu-te de lucruri care-ți sunt cu adevărat

necesare. Lăsându-te totodată înconjurat de experiențe

care-ți aduc o stare de bucurie și liminând în paralel pe

cele care-ți creează emoții negative.

Pe mine minimalismul m-a ajutat:

• Să câștig mai mult timp liber

• Să prețuiesc mai mult sănătatea mea

• Să petrec mai mult timp de calitate cu

oamenii dragi

• Să consum mai puțin și să creez mai mult

• Să scap de nemulțumirile cronice

• Să trăiesc momentul

• Să îmi urmăresc pasiunile

• Să experimentez libertatea autentică

• Să evoluez

• Să economisesc mai mulți bani

• Să mă debarasez de lucrurile inutile și

excesive

Rutinalisme

57

• Să îmi descopăr adevăratul scop în viață

• Să depind mai puțin de normele sociale

• Să fiu mai liber

Lucrurile de valoare

Bani, bani și iarăși bani. Exceptând situația în care

trăim într-o rulotă propulsată de aer, fără facturi, cu

mâncare și apă din belșug, bineînțeles că avem nevoie

de acest mijloc, care din păcate, deseori ne clasează ca

specie.

Acțiunile noastre iresponsabile ne fac să pierdem

mai mult decât câștigăm. Investim cele mai de preț

lucruri din viață doar pentru a ne satisface anumite

dorințe prost alese. Dorințe care ne vor aduce o bucurie

temporară. Lucrurile de valoare nu stau în lucruri fizice,

sterile, fără viață, pe care probabil mâine nu le mai avem.

Lucrurile de valoare sunt momentele unice pe care

nimeni nu ni le poate fura; sunt persoane în preajma

cărora ne simțim confortabil, sunt recompense pe care

nu le putem cumpăra cu bani, ci doar cu muncă,

încredere și perseverență.

Din păcate probabilitatea ca o persoană mai puțin

înstărită financiar să adopte acest stil de viată este foarte

mică, deoarece în toată această perioadă, persoana

respectivă s-a lovit de multe neajunsuri: nu și-a putut

plăti datoriile, nu a fost în concediul mult dorit, nu și-a

permis un bilet de avion pentru a-și vizita părinții sau nu

a reușit să economisească suficient astfel încât să poate

achiziționa mașina sau casa mult dorită. Așadar, pentru

Rutinalisme

58

o persoană care a experimentat deja (fie excesiv sau nu)

lucrurile necesare în viață, un acoperiș deasupra capului

și celelalte lucruri cu adevărat importante, tentația de a

încerca experimentarea minimalismului va fi mult mai

mare. Știu, e un paradox deoarece vei spune că drumul

de la viața de lux la strictul necesar, e mult mai lung

comparativ cu drumul de la o viață modestă la strictul

necesar. Însă nu despre asta e minimalismul. Acesta nu

presupune privare, ci doar un proces de curățenie și

segregare a lucrurilor din viața noastră.

Ai un BMW de 50.000 EURO în garaj pe care îl

utilizezi cu bucurie și care chiar îți aduce un beneficiu

real? Dacă vrei să devii un minimalist, nu înseamnă că

trebuie neapărat să te debarasezi de mașina pe care

chiar o folosești cu drag. Însă, exceptând situația în care

ești un colecționar de mașini, dacă mai deții încă alte 2-

3 mașini pe care nu le-ai mai pornit cu lunile, la care nici

nu mai știi când le expiră asigurarea, atunci e cazul să te

întrebi dacă într-adevăr mai reprezintă o necesitate acel

surplus. Despre asta este minimalismul: despre a te limita

la lucrurile cu adevărat necesare din viața ta astfel încât

să îți creezi un cadru plăcut de trăit și de performat

Rutinalisme

59

acțiuni cu adevărat importante pentru tine.

Pentru cei care nu sunt familiari cu Piramida lui

Maslow elaborată în 1943 de către celebrul psiholog

Abraham Maslow, vă rog să rețineți: nevoile din vârf sunt

cele care generează cele mai lungi și profunde emoții.

Acele sentimente trebuie să le alimentăm și să le

stimulăm. Într-un cuvânt: Metamotivație. Spre acele

sentimente trebuie să ne îndreptăm atenția și să ne

investim timpul pe care din păcate ne este tuturor limitat.

Sentimentul de evoluție e unul unic și mult mai intens

decât bucuriile efemere obținute cu puțin efort sau

printr-o banală achiziție a unui lucru de prisos.

Amintirile noastre nu stau în lucruri fizice, care sunt

la îndemâna oricui. Nu fac referire la vreun Ferrari sau

penthouse pe malul mării. Nu avem nevoie de poze

Rutinalisme

60

pentru a ne aminti o experiență frumoasă din trecut.

Dacă am fost suficient de conștienți în momentul ei, cu

siguranță lucrurile fizice care au legătură, precum niște

banale poze sau magneți de frigider, devin

complementare. Amintirile adevărate sunt în mintea și

sufletul nostru. Sună pios, dar acesta e purul adevăr.

Dacă încă ești de părere că bucuria absolută se

rezumă numai la bani, îmi pare rău că trebuie să te

dezamăgesc, însă șansele ca tu să devii filantrop multi-

milionar în EURO sau să câștigi la LOTO sunt foarte mici.

Așadar, cea mai la îndemână opțiune pe care o ai este

minimalismul. Nu trebuie să aștepți să devii magnat ca

să poți deveni cu adevărat fericit. Minimalismul e pentru

toată lumea, e la îndemâna oricui, indiferent de sex,

vârsta sau grosimea portmoneului. Așadar,această

schimbare numai tu o poți face prin ambiție,

perseverență și disciplină. Lasă averile inconsumabile și

lucrurile inutile mediatizate de vanitatea unor oportuniști

ce au ales calea mai ușoară furând sau umblând cu

fofârlica. Mai devreme sau mai târziu, acea cale va fi

foarte tristă și dificil de procesat!

Am lăsat la sfârșitul acestui capitol lucrul care pentru

toți dintre noi ar trebui să reprezinte prioritatea numărul

unu: SĂNĂTATEA. Într-adevăr e o vorbă în popor ce

spune că dacă nu ai sănătate, nu ai nimic. Deși, slavă

Domnului că nu am trecut încă prin momente groaznice

pe care mulți dintre noi încearcă zilnic să le combată, am

avut și eu parte de câteva intervenții chirurgicale care m-

au ținut la pat săptămâni în șir, punându-mi psihicul în

special, la grea încercare. Fiind un tip dinamic, lipsa

Rutinalisme

61

mișcării a reprezentat un mare neajuns. Nu eram obișnuit

cu acest neajuns. Și nici nu cred că voi fi vreodată.

Din păcate, mulți dintre noi abia în acele momente

realizăm cât de importantă este sănătatea. Eu, cel puțin

în acea perioadă am realizat, simțind pe propria piele, că

sănătatea este cel mai de preț lucru pe care îl avem din

momentul când ne naștem. De aceea, având o sănătate

precară, automat toate activitățile pe care le faci, vor fi

compromise, deoarece nu vei putea performa la

capacitate maximă. În plus cei din jurul tău vor fi de

asemenea afectați de comportamentul tău, care

involuntar se va schimba în rău. Eu unul nu știu pe cineva

care s-a îmbolnăvit și a devenit mai fericit și mai bine-

dispus. Așadar, prioritizează-ți sănătatea exact așa cum

merită, pentru a avea o viață împlinită atât tu cât și cei

din jurul tău. Și bineînțeles, lasă scuzele grotești și extra-

uzate de genul mi-am sacrificat sănătatea pentru familie

făcând mai mulți bani. Cel mai de preț lucru pentru

familie ești TU. Nicidecum banii tăi.

În urmă cu ceva timp am avut onoarea, ca la finish-

ul unui maraton, să discut cu un medic ce a fost ani buni

în Irak, repartizat într-o echipă de medici fără frontiere.

Spunea că văzuse foarte mulți oameni petrecându-și

ultimele clipe din viață. Lucrul care conform spuselor lui,

îl fascina cel mai tare erau fețele acestora în momentul

când aceștia își dădeau duhul. Spunea acesta:

Am observat două tipuri de expresii. Una era liniștită

care parcă spunea că sunt împăcați cu gândul și cu faptul

că vor muri. Cealaltă însă era fața terorii. Fața care

spunea că există frică de moarte. Indiferent de cauza

Rutinalisme

62

morții sau religia oamenilor cu pricina, lucrul cu ce am

rămas după toți acești ani de experiență a fost faptul că

modul în care ne petrecem viața va conta la final. Va

conta pentru că vor exista 2 scenarii: fie ne vom trage

ultima gură de oxigen, relaxați, cu zâmbetul pe buze

datorită satisfacției cu care ne-am petrecut viața sau, vom

muri speriați, regretând tot ceea ce am făcut sau nu am

făcut atunci când am avut ocazia.

Atipicitate

Te-ai întrebat vreodată de ce aproape mereu faci

aceleași activități, în aceeași manieră, la aceeași oră, cu

aceleași persoane la fel ca toți ceilalți? Te-ai întrebat

vreodată de ce deții aceleași lucruri și le utilizezi în

aceleași scopuri la fel ca restul? Suntem mereu

bombardați cu mii de mesaje, pe diferite canale cu

promovări ale diferitelor produse și servicii, încurajând

astfel, acest fenomen dăunător: consumerismul.

Mașina mondială de marketing își pune bine în

aplicare strategiile parșive astfel încât omul de rând

ajunge să își dorească lucruri pe care le vede la TV sau în

timpul omniprezentelor activități de pe rețelele de

socializare. Îmi aduc aminte de ce spunea răposatul

Steve Jobs când a lansat pe piață bine-cunoscutul

iPhone: People don't know what they want until you show

it to them. În traducere, oamenii nu știu ce își doresc până

nu le areți tu. Cu alte cuvinte: manipulează-i. Ei bine, el

chiar a reușit acest lucru prin prezentările excepționale

pe care le-a susținut, declanșând o dorință arzătoare în

Rutinalisme

63

rândul oamenilor de a cumpăra acele produse, care

ulterior au devenit mai mult nocive decât folositoare.

Mulți spun despre Steve Jobs că a fost un manipulator

care doar a prostit lumea să cumpere un produs de zece

ori mai scump decât costul de fabricație. Însă nu despre

asta e vorba. În plus de asta, nu e prost cine cere, nu?

Dacă tot suntem la capitolul smartphone,

problema acestora nu e neapărat prețul lor, ci efectul pe

care au ajuns să îl aibă asupra noastră. Vedem faptul că

de câțiva ani încoace nu s-au mai adăugat îmbunătățiri

majore, ci doar lucruri minuscule prin care, paradoxal au

continuat să mențină acea dorință arzătoare în rândul

oamenilor de a-l cumpăra. Bateria la telefon tot trebuie

să o reîncarci zilnic dacă violezi aplicația de Facebook

trei-patru ore pe zi, iar semnalul la telefon e la fel de

puternic, oricare ar fi prețul acestuia. În schimb, camera

acestora, spre bucuria pițipoancelor face poze tot mai

artificiale. Ecranele telefoanelor afișează imagini tot mai

clare, însă din păcate ochiul uman nu mai percepe

această microscopică diferență, și exemplele pot

continua.

Întrebarea e de ce lumea continuă să

achiziționeze la sume exorbitante aceste dispozitive care

practic, nu le aduc niciun beneficiu real în plus față de

modelele precedente? Răspunsul ar fi că scopul acestor

dispozitive s-a alterat. Mai nou, oamenii nu dau mii de

euro pe un smartphone care doar face poze mai

frumoase sau are ecranul mai mare și mai luminos. Nu.

Ei percep telefoanele precum bijuteriile. Dau acele sume

pentru a nu pierde ritmul în cursa-maraton a societății,

Rutinalisme

64

de etalare a bogăției, de reamintire continuă că sunt

prezenți acolo, că sunt mereu în vârful gamei. Că nu sunt

în spatele tău.

Înțeleg că nimănui nu îi place să fie într-un grup

unde la un anumit capitol este inferior. Însă întrebarea

care trebuie trasă de aici este dacă acel capitol contează

cu adevărat pentru tine. Când mă gândesc că unii

oameni renunță la un concediu sau preferă să mănânce

alimente ieftine și proaste doar pentru a investi într-un

astfel de obiect care oricum într-o perioadă extrem de

scurtă se devalorizează enorm... De aceea, atipicitatea e

o caracteristică pe care automat o vei primi odată cu

adoptarea acestui nou stil de viață. Și ce dacă vor râde

amicii tăi de tine că ai vechiul model de iPhone? Sau că

mașina ta merge doar cu 180 km/h și nu cu 250 km/h

cum merge noul Audi a vecinului, care apropo, e plin de

carii netratate în gură? Gândind în profunzime, oare chiar

tu ești acela inferior dacă nu ții pasul cu pulimea?

Te-ai întrebat vreodată ce s-ar întâmpla dacă

unele lucruri le-ai face în neconformitate cu procedurile

mediocre, elaborate după dogmele învechite ale

proletariatului? Te-ai întrebat vreodată ce s-ar întâmpla

dacă nu ai mai cumpăra unele lucruri inutile doar pentru

că ai văzut la o altă persoană? Te-ai întrebat vreodată ce

s-ar întâmpla dacă te-ai duce la cumpărături dimineața

devreme înainte ca oamenii să dea năvală în magazine și

să stai minute în șir la coadă? Te-ai întrebat vreodată ce

s-ar întâmpla dacă ți-ai alege mașina visurilor tale

bazându-te numai și numai pe criteriile ce țin strict de

nevoile și resursele tale? Te-ai întrebat vreodată ce s-ar

Rutinalisme

65

întâmpla dacă nu ai merge în destinația cel mai des

apărută în reclamele de la TV sau pe rețelele de

socializare? Ți-ai pus vreodată întrebarea ce s-ar

întâmpla dacă nu ai mai cumpăra gunoaiele alimentare

omniprezente pe bannerele ostentative de pe site-urile

de știri, de care nici măcar nu poți să citești știrea

respectivă? Te-ai întrebat vreodată ce s-ar întâmpla dacă

ai ține cont de pasiunile tale și nu de dorințele părinților

când îți alegi facultatea pe care să o urmezi? Te-ai

întrebat vreodată ce s-ar întâmpla dacă nu ai mai fi cu

partenerul actual doar de dragul laudelor primite de la

amici sau din comoditatea de a căuta o altă persoană de

un rang similar ție? Te-ai întrebat vreodată ce s-ar

întâmpla dacă ai continua relația cu un partener ce a avut

un trecut fulminant, chiar dacă prietenii mereu îți spun că

meriți ceva mai bun?

Interesant e faptul că mai nou, activitățile

dedicate pulimii au ajuns la o așa căutare încât cu greu

îți mai poți rezerva un loc în cazanul aserviților. Indiferent

că e vorba de un festival de muzică electronică, unde

participanții își petrec timpul belindu-și ochii mai mult în

telefon decât la scenă sau vizitarea (a se citi pontarea)

unui punct turistic extrem de mediatizat, uneori e dificil

chiar și să iei parte la procedurile acestor manipulați-

condamnați. De aceea, soluția este să fii diferit; indiferent

de ce spun persoanele din jurul tău. Persoane care nu

sunt și nici nu vor fi în măsură să te judece. Niciodată.

Rutinalisme

66

Partea 3 || Lupte

Rutinalisme

67

3 | Lupte

Se spune că strategia cea mai eficientă de a-ti

înfige fobiile, este lupta cu ele. Nicidecum fugind de ele.

Câți dintre oamenii care se lasă pradă ispitelor descrise

până acum crezi că sunt conștienți măcar de faptul că au

o problemă? Câți crezi că s-au întrebat dacă oamenii pe

care îi urmăresc cu atâta patos, într-adevăr reprezintă o

sursă de inspirație valoroasă? Câți crezi că își fac un

rezumat mental seara, când își așază liniștiți capul pe

pernă, cu lucrurile pozitive care le-au învățat sau făcut în

ziua respectivă? Câți crezi că își urmăresc progresul unui

țel plănuit și amânat multă vreme? Cu toții avem

potențial spre o anumită direcție, însă doar câțiva sunt

capabili să adopte până la capăt obiceiurile necesare

pentru a-și atinge obiectivele stabilite. Practic la acest

stadiu se face filtrarea între oamenii extraordinari și cei

mediocri.

Orice om mediocru are posibilitatea de a deveni

unul extraordinar. Trebuie doar să respecți câteva reguli

simple. Reguli care cu siguranță, îți vor maximiza

talentele, transformându-te în cea mai performantă

versiune a ta.

Faptul că în acest moment citești niște idei

probabil deja dezvoltate și în alte locuri nu va fi suficient

pentru ca tu să îți găsești scopul și idealurile în viață.

Această teorie este doar un punct de plecare. Este doar

intrarea pe un drum cu o mașină la volanul căreia ești tu.

Numai tu! Nu vira! Nici stânga, nici dreapta! Indiferent ce

intersecții complicate ți se ivesc în cale. Rămâi pe drumul

Rutinalisme

68

principal și amintește-ți mereu că obiectivul tău este să

nu te abați de la traseul propus!

Acțiunile tale vorbesc mai tare decât pontificarea.

Cu toții știm să dăm sfaturi oarecum subiective,

elaborate pe baza experienței noastră de viață, care e

mai mult sau mai puțin vastă. Crezi că eu nu mă abat

niciodată de la aceste idei? Bineînțeles că da. Chiar dacă

sunt scrise de către subsemnatul, să știi că le pierd și eu

uneori din vizor. De aceea sunt mereu atent, mai ales la

punctele de inflexiune pe care întotdeauna mă străduiesc

să le depășesc, repetându-mi obiectivele, strategia și

misiunea pe care o am în această viață. Prin urmare, dacă

până acum am discutat doar teorie, hai să trecem la cea

mai importantă etapă: acțiunea propriu-zisă.

Curățenia fizică

După cum spuneam, la aproape 30 de ani de la

căderea comunismului din România, găsim societatea

noastră încă debusolată, vulnerabilă și profund înecată în

datorii. Probabil din cauza acestui nou trend numit

consumerism, amplificat pe toate canalele de către orice

sursă media. După o perioadă austeră cu multe lipsuri și

constrângeri până la sfârșitul anului 1989, s-a generat

această foame de a poseda lucruri materiale. Așa că

toată lumea s-a înglodat în datorii, cumpărând. Și cu rost,

dar mai ales, fără rost. Ai văzut reclamă cu un televizor

mai mare și mai colorat ce avea mega-reducere? Nu

contează că atât livingul cât și dormitorul sunt deja

dotate cu această sursă de informații preponderent

Rutinalisme

69

mizerabile, numită TV; scoți banii de la saltea sau faci un

card de cumpărături, mai nou doar cu buletinul, și pac:

în 12 rate fixe l-ai achiziționat pentru bucătăria ta.

Omul din ziua de astăzi este preocupat să umple

orice spațiu liber din casă cu lucruri care, ulterior, vor

avea scopul cel mult de a găzdui praful. Acolo unde a

fost cazul, eu mereu am preferat serviciile în detrimentul

achiziționării și întreținerii de bunuri. Spre exemplu, de

ce să investești o mulțime de bani într-un televizor imens

la care să te uiți ocazional la un film, pe care te chinui să

îl piratezi și apoi să îl transferi pe TV, când poți mult mai

ușor să cumperi un bilet la cinema. Mergând la cinema

ai posibilitatea să mai inviți și alte persoane, să mai

socializezi și nu în ultimul rând să mai ieși naibii din casă.

Stând precum un leneș trist mereu la domiciliu, în fața

televizorului, cu bolul imens de chipsuri în față și berea

alături, ajungi să pierzi plăcerea autentică de a te mai uita

la un film bun. Deși mulți adepți ai minimalismului au

renunțat la acest mijloc de manipulare și plafonare

intelectuală în masă, nu pledez pentru acțiunea radicală.

Mai vrei să vezi un documentar pe canalele specifice, mai

o știre de interes național sau chiar o competiție sportivă

care te pasionează. Însă trebuie să faci distincție între a

deține un televizor sau orice alt obiect cu scopul unei

reale necesități sau cu un prezumtiv scop bazat pe clișeul

nu se știe niciodată când voi avea nevoie.

Deseori văd pe stradă mulți tineri subnutriți

intelectual și fizic supraponderali, purtând mândri noul

model de Adidas Ultra-Boost de 700 lei împreună cu

noua cămașă de la H&M scoasă din pantaloni. Mă întreb,

Rutinalisme

70

de ce oare numărul lor e atât de mare? ...vorba unui

domn al Moldovei sub numele de Alex Lăpușneanu. E în

regulă ca în orice societate să fie și oameni

nonconformiști. Însă văzând atât de multe persoane

luându-se una după cealaltă, indiferent că vorbim despre

modă sau hobby-uri, cred că singura explicație ar fi

prezența acestei competiții imaginare. Competiție la care

am dat naștere prin toxicele comparațiile sociale. Mulți

dintre noi fug repede în cel mai apropiat mall și își

achiziționezi lucruri doar pentru că le văd la ceilalți, ca nu

cumva să rămână în urma acestui trend grotesc, la care

mulți dintre noi picăm victime. În ceea ce mă privește,

atât noile modele de îmbrăcăminte cât și de încălțăminte

mi se par atât de hidoase, încât am început să admir

eleganța și frumusețea hainelor militărești din filmele cu

naziștii lui Hitler, din al doilea Război Mondial. Nu îți

imagina că sunt vreun obez frustrat și invidios pe

oamenii slabi. Însă majoritatea hainelor parcă le sunt

dedicate. Ba mai mult decât atât, indiferent cât de gras

ești, mai nou ai posibilitatea să porți atât pantaloni

skinny, cât și cămăși slim fit. Iar imaginea unui bărbat

gras, îmbrăcat cu pantaloni skinny și cămașă camrată pe

burta revărsată peste curea, nu e un lucru tocmai plăcut

ochiului. Așadar,găsim aceste cămăși slim fit pe toate

tipurile de corpuri: atât acolo unde sânii sunt pe aceeași

paralelă cu abdomenul, cât și acolo unde burțile închid

unghiul de vizibilitate al organelor genitale, iar nasturii

de la cămașă plâng în hohote din cauza tensiunii la care

aceștia sunt supuși zi de zi. Imaginea bărbatului imens,

cu burta purtând blugi skinny, mereu am asociat-o cu

Rutinalisme

71

imaginea unui camion de gabarit depășit cu roți de Dacia

500 Lăstun.

Sunt ferm convins ca acei oameni poartă aceste

haine din cauză că asta văd în jurul lor sau pur și simplu

vor să își ascundă imperfecțiunile colosale. Imperfecțiuni

care deseori sunt reprezentate chiar de zeci de

kilograme de osânză. Făcând acest lucru bazat pe

aparențe false, aceștia își neglijează propriul confort și

uneori chiar identitatea personală. Despre sexul frumos

nici nu mai vorbesc; doamnele trecute de prima tinerețe

în loc să se orienteze spre o vestimentație serioasă care

le avantajează, aleg ținute pretențioase pentru trupuri de

balerină în speranța minimizării efectului devastator de

resemnare cu privire la transformarea propriului trup

întru-unul asemănător unei balene. Și asta e doar

datorită neglijenței. Așadar, oare chiar e cu adevărat

necesar să prioritizăm moda aceasta jalnică și virală în

detrimentul confortului nostru?

Văd oameni care fac cumpărături impulsiv: Nu se

știe niciodată când voi avea nevoie de obiectul X! Nu mai

pica pradă reclamelor cu mega-reduceri de ne-evitat! Fie

că găsești un articol pe care deja îl ai și te folosești de el,

la o reducere de -50%, -80% sau chiar -90%, faptul că nu

îl cumperi, ghici cu ce reducere te-ai ales? Exact: -100%.

Așadar,renunță la situațiile ipotetice: Dar dacă totuși o să

am nevoie vreodată? Dacă totuși se va ivi vreun

eveniment la care să port cămașa sau rochia respectivă?

Ca să nu mai lungesc predica precum o fac preoții

noștri după ce coboară în curtea bisericii din faimoasele

mașini Mercedes-Maybach, îți recomand să urmezi

Rutinalisme

72

următorii pași:

1. Alege o zi liberă în care să nu ai alte lucruri

importante de făcut. (De reținut: A sta pe

Facebook nu e un lucru important!)

2. Ia o foaie A4 și fă un tabel cu 3 coloane: Necesar

/ Probabil / Inutil

3. Adaugă în acel tabel fiecare posesie materială a

ta: haine, papuci, cărți, articole de bucătărie,

obiecte sanitare, echipamente sportive,

electronice, elemente de decor, etc. Cu siguranță

nu știi toate lucrurile pe care le ai, de aceea fă o

plimbare prin toată casa cu foaia în mână pentru

a o completa. Cu ocazia asta abia îți mai cunoști

surplusurile ce le ai prin casă.

4. După ce ai adăugat toate posesiile, trage adânc

aer în piept, ignoră modalitatea prin care ai intrat

în posesia articolului respectiv, ignoră suma care

ai dat-o, ignoră posibilitatea minusculă de a-ți

mai fi vreodată utilă într-un univers paralel, ignoră

amintirea care ți-o aduce și marchează pe o scară

de la 1 la 10, în dreptul fiecăruia, media

răspunsurilor la întrebările: Am într-adevăr nevoie

de acest lucru? Îmi (mai) aduce acest lucru un

beneficiu? Foarte important e să nu minți și să fii

obiectiv.

5. După ce ai terminat clasificarea, trecem la pasul

de curățenie propriu-zisă. Elementele marcate în

prima coloană le ignori, deoarece încă îți sunt

folositoare și ca atare le vei păstra, depozitându-

le într-un loc ușor accesibil. Elementele bifate în

Rutinalisme

73

coloana Probabil le introduci într-un ciclu de

testare, de maxim o lună. Dacă în toată această

perioadă realizezi că articolul respectiv nu îți

aduce niciun ajutor, știi ce ai de făcut: îl marchezi

în coloana Inutil. Cu elementele marcate în

coloana INUTIL, ai 3 opțiuni:

a. Vânzare: cu atâtea website-uri de

vânzări/cumpărări, mi-e greu să cred că nu o

să le poți vinde. Îți promit că vei fi surprins de

cât de repede le vei vinde. Stai liniștit, există

cineva pe lumea aceasta care sigur are nevoie

de acel lucru de care tu nu te mai folosești.

b. Donație: Personal îmi face o mare plăcere să

donez anumite lucruri, care nu îmi mai aduc

un plus de valoare. Spre exemplu aveam un

uscător de păr, pe lângă cel pe care îl folosesc.

Nici nu mai știu cum am ajuns să posed două

astfel de dispozitive. Probabil din neglijență.

Cert este că l-am donat unei studente care

conform spuselor ei, aceasta avea mare

nevoie de el în special în weekenduri când se

pregătea pentru ieșirile în club cu prietenele

ei. Nu bag mâna în foc că l-a luat pentru ea.

Și dacă l-a vândut ulterior pe un kg de ceapă

roșie, pentru mine contează mai puțin asta, în

comparație cu sentimentul profund pe care ți-

l generează simplul gest de donație. Încearcă

asta cu orice obiect, oricât de nesemnificativ

ar fi el, să vezi ce sentiment plăcut îți răsare în

suflet în momentul când realizezi că ai făcut

Rutinalisme

74

un bine pentru cineva; chiar dacă uneori ai

impresia că ești un naiv.

c. Reciclare: Probabil devalorizarea sau gradul

de uzură în ceea ce privește valoarea

obiectului respectiv sunt atât de mari, încât nu

mai vrei să îți bați capul cu vânzarea sau să

jignești pe cineva donându-i-l. De aceea

ultima și cea mai rapidă soluție, este să îl

reciclezi.

6. Felicitări! Tocmai ai terminat curățenia fizică din

viața ta. Acum poți să îți îndrepți atenția spre

lucruri, oameni și activități care contează cu

adevărat. Nu mai trebuie să te muți într-o casă

mai mare doar pentru că nu mai ai loc unde să îți

depozitezi zecile de pantofi pe care nu i-ai mai

purtat în ultimul an. Nu mai trebuie să cumperi un

garaj mai mare doar pentru că nu mai ai spațiu să

parchezi cele 3 mașini pe care doar le dețineai.

Nu mai trebuie să îți cumperi încă un dulap unde

să îți depozitezi hainele pe care nu le-ai purtat în

ultimii 2 ani. Nu mai trebuie să te muți într-un

apartament mai mare doar pentru a-ți încăpea

cele 4 biciclete pe care nu le-ai mai utilizat de luni

bune.

Nu mai cumpăra lucruri de care nu ai nevoie! Bucură-te

de lucrurile pe care deja le deții! Folosește-le! Uzează-le!

Profită de fiecare avantaj pe care ți-l aduce curățenia,

liniștea și timpul în plus ce tocmai l-ai câștigat prin

eliminarea surplusului material din viața ta! Și nu uita:

Rutinalisme

75

indiferent de ceea ce deții fizic, important nu e ceea ce

ai, ci ceea ce faci cu ceea ce deja ai.

Curățenia digitală

Acum că ai terminat cu eliminarea excedentelor

fizice din viața ta, hai să trecem la cealaltă categorie de

moșii: posesiile digitale.

O să încep cu prințesele neîncoronate ale

sugativelor de timp: rețelele de socializare. Probabil te

aștepți să îți spun că renunțarea totală e soluția, însă nu

e așa. Cel puțin nu în acest stadiu al purificării tale, dacă

îmi permiți. Oricum, și dacă ai avea tăria să renunți subit

la toate rețelele de socializare, probabil nu vei obține

rezultate imediate. Chiar trebuie să îți reamintesc faptul

că lucrurile mărețe se câștigă în timp și cu multă muncă

depusă?

Renunțarea acută la Facebook spre exemplu, nu ai

percepe-o benefică în următoarea secundă, fiindcă ai

vedea totul ca pe o privare. Lucru care te va face în mod

cert ca la un moment dat să îți dorești sau chiar să revii

în lumea virtuală. Părăsirea acestui loc atât de accesibil și

preponderent toxic, trebuie să o faci încet, cu pași mici și

cu multe momente de introspecție. Ce ai zice să începi

mai întâi cu filtrarea informațiilor care îți apar la prima

navigare? Trebuie neapărat să afli tot ce fac, de ce sunt

supărați/nervoși/bucuroși, tot ce mănâncă, unde se

distrează, cu cine își petrec timpul sau ce achiziții

opulente au mai făcut prietenii tăi? Da, știu deja vestita

Rutinalisme

76

scuză: Nu am multe persoane în listă! sau Urmăresc doar

informații de calitate și oameni verticali! sau Eu nu pierd

niciodată timpul ca să postez! sau orice altă scuză

arhicunoscută. Stai liniștit, aici nu te judecă nimeni! Nu e

o rușine să spui că îți petreceai timpul urmărind

activitatea virtuală a diferitelor cunoștințe. Nu e o rușine

să recunoști că îți readmirai like-urile pozelor și

comentariile postărilor doar pentru a-ți gâdila mândria.

Personal mă simțeam mult mai mizerabil în

momentele când mă mințeam singur, încercând să mă

autoconving de faptul că rețelele de socializare

reprezintă un lucru mai mult benefic decât nociv.

Indiferent că ai petrecut timp urmărind cu mânie oamenii

pe care erai pizmaș sau verificai obsesiv numărul de

aprecieri tot la 2 minute după ce postai, important e să

lași măcar acum armura orgolioasă și să îți admiți că ai o

mică problemă. Sau mai corect ar fi: o dependență.

Observ că acest tip de vasalitate virtuală

funcționează precum o boală autoimună. Am avut

oportunitatea să cunosc persoane atât dependente de

alcool cât și de social media. Ignorând tipul de

personalitate a persoanei respective, dependența de

alcool e mult mai ușor de identificat; pentru că de multe

ori o poți observa cu ochiul liber. Ca atare de admis. În

schimb dependența de social media nu e aproape deloc

la vedere. Exceptând situația în care acea persoană

recunoaște că este dependentă, e puțin dificil să identifici

acest tip de impulsie obscură. Acest lucru alimentează

rușinea și orgoliu, două elemente de bază care îți

blochează drumul spre libertatea absolută de a-ți alege

Rutinalisme

77

stilul de viață dezirabil.

Așadar, nu renunța instant la rețelele de socializare!

Caută fiecare motiv pentru care simți că nu ai un loc în

acest țarc virtual plin de aserviți. Limitează-ți timpul

petrecut conectat și filtrează-ți informațiile insalubre

care, cu mâna pe inimă îți spun că nu îți aduc niciun

adevărat plus de valoare! Dacă după această semi-

epurare virtuală realizezi în sfârșit că misiunea ta în viață

este să faci ceva mult mai de folos pentru tine și

comunitate, știi ce ai de făcut: extirparea ta din social

media. Sună sinistru acest cuvânt, însă reamintește-ți că

până la urmă, nu ești decât un pion pe această lume

artificială plină de virali. Pion care are totuși puterea de a

se auto-extirpa de pe această tablă de șah canceroasă,

numită social media.

Într-un celebru studiu făcut de câțiva cercetători,

bineînțeles că britanici, în anul 2012, s-a descoperit faptul

că discutând despre noi înșine în special în mediul virtual,

ne activează o senzație de plăcere asociată cu mâncarea,

banii și sexul, numită DOPAMINĂ. Adică acel hormon

care ne oferă stările încântătoare când fumăm, când

consumăm alcool sau când pariem la jocurile de noroc.

Cu alte cuvinte, social media reprezintă perfectul

lansator spre o tulburare psihică.

Un alt inamic important în viața digitală și nu

numai, îl reprezintă publicitatea și reclamele, care au

devenit o parte intrinsecă a oricărei activități, indiferent

de cine o performează. Înțeleg că, pentru majoritatea

companiilor, publicitatea le aduce un venit considerabil

care le asigură uneori supraviețuirea; însă în ultimii ani,

Rutinalisme

78

publicitatea și-a înfipt atât de adânc tentaculele, încât a

ajuns să influențeze calitatea, obiectivitatea sau chiar

veridicitatea informației. De aceea, și acest aspirator de

timp trebuie redus la tăcere, indiferent că vorbim de

promovarea unui bun, a unui serviciu, a unei companii

sau a unei idei. Odată pus la pământ acest inamic, vei

putea beneficia de un imens avantaj: lipsa de influență.

Iți place să navighezi pe site-uri de știri, activează-

ți adblockere, astfel încât să nu mai vezi niciun banner

publicitar, de care deseori nici măcar nu poți citi știrea

respectivă. Sau dacă vrei să faci o faptă bună și te

gândești la veniturile ziarului respectiv, abonează-te la

varianta premium contra unei sume modice. Sumă care

sigur nu te va duce la faliment.

Un alt gunoi digital ce mi-a înfrânat productivitatea

o lungă perioadă, au fost aplicațiile inutile din telefon.

Mereu mi-a plăcut să învăț cuvinte noi, fie în română sau

altă limbă. Aveam, la un moment dat, aproximativ 5-10

aplicații gratuite pline de reclame, pentru traducere sau

de tip dex. Aplicații pe care nu le deschisesem nici măcar

când aveam nevoie. Spre exemplu, citeam o carte în

limba Engleză și mă loveam uneori de cuvinte

necunoscute. Atât de pripit și superficial eram, încât deși

îmi propusesem să caut cuvântul respectiv folosind una

din cele 5-10 aplicații instalate, uitasem complet și

mergeam cu cititul mai departe, uneori chiar și fără să

înțeleg în totalitate ideea respectivă. Așadar, ajungeam

să citesc o carte interesantă și să rămân cu puține lucruri

din cauză că eram superficial sau că mai făceam și altceva

în paralel. Cumpăram cărți pe care nu mi le permiteam

Rutinalisme

79

să le citesc din cauză că timpul îmi era aglomerat cu

activități mediocre sau cu oameni ce erau pe altă

frecvență. Fac iluzie la: Facebook, filmulețe virale,

televizor, cluburi, festivaluri cu efect de turmă, activități

sportive neinteresante, filme penibil de previzibile, amici

răutăcioși educați din citate de pe Facebook sau rude

care nu erau preocupate să spună altceva decât dacă m-

am îngrășat sau am slăbit.

De aceea, deseori viața trebuie să o iei cu pași mici,

să te cultivi într-un ritm lejer care îți asigură o

sedimentare mai profundă a noilor informații și

experiențe. Iar apoi să îți filtrezi lucrurile, oamenii și

activitățile în funcție de prioritățile tale. Nimeni nu îți va

da înapoi timpul petrecut în compania unor persoane

care trăiesc pe o altă lungime de undă decât a ta. Sau

făcând o activitate doar pentru a fi parte din pulime.

Uitându-mă acum în telefon, observ că am o singură

aplicație de traducere instalată și cumpărată cu 3 EURO,

pe care o folosesc de fiecare dată când mă lovesc de un

cuvânt nou. Și chiar o folosesc. Nu contează că îmi ia

cinci secunde sau două minute să înțeleg o frază.

Important e că am înțeles-o, că am aflat o informație

nouă și bineînțeles, că mi-am satisfăcut dorința de

cunoaștere pe care cu toții o avem de când ne naștem.

O altă funcționalitate a acestei aplicații de traducere de

care profit este explicarea unui cuvânt nou în fiecare zi,

pe care îl memorez în cele zece minute din fiecare

dimineață dedicate verificării telefonului. Imaginează-ți

dacă ai memora în fiecare zi câte un cuvânt nou, într-un

an vocabularul tău va fi mai bogat cu peste 300 de

Rutinalisme

80

cuvinte. Se spune că pentru a te descurca fără probleme

într-o conversație comună, un vocabular de 5-7000 de

cuvinte e suficient. Deja sună interesant, nu?

Stăteam într-o seară la cinema așteptând să se

termine sesiunea de reclame de dinaintea filmului, cu

telefonul în mână citind despre un nou cuvânt pentru

mine la vremea aceea: cătrănit. Un prieten indiscret, aflat

pe rândul din spate, trăgând cu ochiul la ecranul

telefonului meu, îmi adresează previzibila întrebare:

Bogdan, de ce îți ocupi timpul cu astfel de cuvinte pe care

le poți înlocui cu altele mai de bază? Nu am avut niciodată

obiectivul de a părea mai deștept în fața altor persoane.

Dacă vrei să îți îmbogățești vocabularul doar pentru a le

arăta unor persoane cât ești tu de cultivat, te rog să nu o

faci și să te concentrezi pe ceva ce faci cu plăcere, nu cu

o ambiție obsesională generată de propriul ego. Eu spre

exemplu, uneori mă simțeam oarecum neputincios când

într-o conversație voiam să descriu ceva. Mă simțeam

constrâns de dimensiunea medie a vocabularului care nu

îmi permitea să îmi exprim gândurile cu acuratețea pe

care mi-o doream. De aceea, răspunsul pe care i l-am

dat indiscretului meu prieten aflat pe rândul din spate, a

fost că uneori pentru a te exprima ai nevoie de un marker,

însă alteori ai nevoie de un stilou. În plus, un lucru demn

de menționat este să folosești stiloul doar dacă simți că

asta e bucuria ta și bineînțeles dacă există un cadru

potrivit pentru așa ceva.

E-Mailurile, probabil una dintre cele mai vechi

modalități de comunicare digitale care încă se menține

în viață, pot fi un lucru agasant dacă nu știm cum să le

Rutinalisme

81

limităm funcționarea. În 2015, când numărul de e-mailuri

pe care le primeam săptămânal depășea numărul de zile

dintr-un anotimp, iar numărul de aplicații instalate pe

telefon concura cu numărul de C.A.P.-uri din toată

România dinainte de ’89, m-a făcut să detest acest canal

de comunicare. Greșeala însă era bineînțeles, a mea. Mă

abonam la site-uri de știri, diverse magazine sau alte

tipuri de buletine informative, pline de reclame

ostentative pe motiv că: Nu se știe niciodată! ...o

propoziție foarte periculoasă, des folosită ca scuză ce te

poate influența mai mult decât îți imaginezi. Așadar,

aveam opțiunea să mă dezabonez și să-mi purific căsuța

de e-mail investind din nou alt timp prețios în cele 7800

de mesaje care zăceau în contul meu. Dar am ales

altceva. Mi-am spus că dacă oamenilor li se pune cruce

când sunt înmormântați în cimitir, eu de ce să nu pun

cruce la ceva din mediul virtual? Drept urmare mi-am

luat această dezlegare și am închis respectiva adresă de

e-mail. Ulterior am creat alta, pe care am dezactivat orice

notificare și pe care o verific eu deliberat, de fiecare dată

când îmi propun asta; spre exemplu în momentele de

așteptare la cozi pe care nu le pot controla.

Odată ce ai redus la tăcere rețelele de socializare,

publicitatea, reclamele și notificările iritante ale aplicaților

opționale, te poți în sfârșit bucura de o viață liniștită. O

viață așa cum ai avut-o cândva înainte de acest val virtual

de panică la care trebuie să ținem pasul, fie că ne dorim

sau nu. Val care din păcate pentru unii, a ajuns să ne

influențeze viața într-un mod dramatic fără ca uneori să

conștientizăm măcar. Te poți prioritiza în sfârșit și pe tine!

Rutinalisme

82

Poți în sfârșit să petreci timp de calitate cu cei dragi, cu

cei pe care într-adevăr ți-i dorești în preajmă. Poți în

sfârșit să alegi TU ce informație să vină la tine, și nu vice-

versa cum era până acum!

Curățenia mentală

Dezordinea din mințile noastre reprezintă una din

cauzele principale în ceea ce privește atât extenuarea

fizică dar mai ales cea psihică. Trăim în niște vremuri

unde presiunea to-do-list-urilor de la muncă ne

influențează până și în timpul nostru liber. Timp pe care,

în teorie, ar trebui să ni-l petrecem făcând lucruri care ne

fac plăcere. Ne pierdem cumpătul în trafic și răbdarea de

a sta la o banală coadă de câteva minute, dar așteptarea

rândului iarna pe pârtie la teleschi ni se pare ceva

obișnuit. Ne aprindem repede că am pierdut 60 de

secunde când nu apucăm culoarea verde la semafor, dar

cele 30 de minute irosite la intrarea unui meci de fotbal

pe stadion le percepem ca pe ceva normal că vorba

aceea, face parte din joc. Întrerupem mereu ideea în curs

de dezvoltare a persoanei din fața noastră care ne oferă

timpul ei liber, pentru a i-o surclasa din cauza faptului că

mereu ne simțim într-o competiție fantasmagorică

împotriva celor din jur. Competiție care mereu pune

presiune pe noi, din cauza acestor obscure auto-

comparații sociale.

Acele momente percepute și mai nou numite timpi

morți, ar trebui să fie momente de privilegiu. Momente

Rutinalisme

83

în care să fii recunoscător și să îți reamintești cât de

norocos ești. Înțeleg că după ce stai ore la rând zi de zi

în trafic ți-e foarte ușor să clachezi. Însă crezi că te ajută

cu ceva? De ce să nu transformi momentele frustrante în

unele pașnice? Crezi că toți oamenii își permit o mașină?

Crezi că toți oamenii au ambele picioare astfel încât să

poată conduce o mașină? Crezi că toți oamenii pot

distinge culorile semaforului? Crezi că toți oamenii au un

loc de muncă și un acoperiș deasupra capului? Crezi că

toate femeile sunt apte de a perpetua? Crezi că toți

bărbații sunt potenți? Crezi că toți oamenii sunt capabili

să vorbească o limbă străină? Crezi că toți copii au pe

cineva alături căruia să i se adreseze cu mama sau tata?

Crezi că toți părinții își permit să le cumpere o ciocolată

copiilor de Moș Nicolae? Acele momente nu sunt timpi

morți! Nu trăiești degeaba în acele momente! Relaxează-

te, omule! Fii calm și îngăduitor! Iar data viitoare când

mai simți că te afli într-o situație moartă, încearcă să

storci fiecare gram de bucurie și gratitudine

reamintindu-ți cât de special ești. Astfel, transformi un

moment predestinat unei frustrări gratuite, într-un

moment în care îți reamintești de ce trebuie să fii

recunoscător.

Un alt lucru nociv pe care îl facem zi de zi uneori fără

să conștientizăm este multitaskingul. Spus mai pe

românește: încercarea de a face mai multe lucruri în

paralel. Intenționat am subliniat încercarea, deoarece

succesul în multitasking este o fantezie intangibilă, pe

care majoritatea practicanților o consideră benefică.

Creierul uman nu este proiectat pentru a putea procesa

Rutinalisme

84

la capacitate maximă, nici măcar două lucruri în paralel.

Punct. Și cu siguranță nu sunt eu primul care spune asta.

Chiar dacă unii dintre noi fumează și vorbesc la telefon

în timp ce conduc, nu înseamnă că sunt 100% concentrați

în toate cele 3 direcții; pentru că numărul de neuroni

implicați în procesele respective sunt împărțiți. Așa

funcționează creierul. Indiferent că în majoritatea

cazurilor, simțim oarecum că funcționează această

strategie neproductivă, încercând să ne focalizăm atenția

pe mai mult de un lucru, nu ne face decât să le

compromitem pe celelalte. Deoarece automat ne

diminuăm atenția asupra lor ajungând într-un final la un

rezultat cel mult mediocru: atenția la condus e

diminuată, iar calitatea conversației cu siguranță e

compromisă. În ceea ce mă privește, uneori vorbesc la

telefon în timp ce merg pe stradă; însă nu cred că

vreodată m-aș uita la filmulețe virale în timp ce mănânc

la mall doar pentru a nu mă simți singur, cum văd mulți

că fac asta. Îmi aduc aminte de o fostă colegă de muncă

omniprezentă în mediul virtual, ce ne spusese următorul

lucru într-o dimineață la cafea:

Am fost Sâmbătă dimineața cu o prietenă la o

cafenea în centrul orașului. Observăm la un moment dat

că intră un domn la 30-35 de ani și își comandă un

cappucino. Se așază frumos la masă, iar următoarele 20

de minute, acesta și le-a petrecut doar savurându-și

cafeaua și uitându-se pierdut pe geam și cugetând. Nu

era cu nimeni la masă, ci doar el și ceașca de cafea. Nu s-

a uitat deloc la telefon. Nu a făcut o poză la cafea. Nu a

vorbit cu nimeni la telefon în cele 20 de minute. Nu cred

Rutinalisme

85

că îi păsa de faptul că era singur. Ce dubios părea. Zici că

era un psihopat.

În ceea ce privește curățenia mentală, o altă soluție

pe care am experimentat-o, ajutându-mă să mă lepăd

încet de aceste obiceiuri dăunătoare, au fost gândurile

pozitive și obiectivele simple. Să fim sinceri: orice

persoană de pe Pământ uneori are gânduri negative

precum Nu sunt suficient de bun! sau Niciodată nu voi

putea! sau E prea greu pentru mine! Oamenii

extraordinari însă, reușesc să pună în fundalul minții lor

aceste gânduri negative, care orbitează în capul oricărei

ființe umane. Oricând simți un gând negativ în mintea ta,

puneți următoarea întrebare: Merită oare să mă

îngrijorez? Îmi aduce vreun beneficiu acest gând? Nu spun

că e ușor să scapi de aceste gânduri stăvilitoare, însă

această metodă, deseori chiar dă roade, crede-mă!

Alungă-ți mai întâi gândurile negative,

automanipulându-te logic prin aceste întrebări lăuntrice.

Odată ce ți-ai răspuns sincer, îți vei îndrepta mintea spre

cele care contează cu adevărat: gândurile pozitive.

Indiferent că alegi să citești articole, să faci sport, să

urmărești discursuri motivaționale, să citești cărți, să

asculți muzică, să faci sex sau pur și simplu să meditezi,

ideea e să începi devreme. Gândește-te câți fumători sau

persoane care își doresc să slăbească folosesc ziua de

Luni sau prima zi a fiecărei luni pentru a-și pune în

aplicare un plan care bineînțeles că uneori nici măcar nu

reușesc să îl înceapă. Asta ca să nu mai vorbesc de dus

la capăt.

Așadar, momentul cel mai potrivit pe care mereu l-

Rutinalisme

86

ai așteptat este ACUM (Ambitie. Consecvență. Urcușuri.

Minimalism). Este AICI. Nu mâine, nu Luni, nu de la data

de 1 a lunii următoare și nici în noaptea dintre ani când

ciocnești paharul de șampanie cu prietenii. Las-o naibii

de trândăvie și pune-te acum pe treabă! Memorează ce

îți spun: lucrurile mărețe le câștigi suferind, transpirând și

chiar suportând uneori durere, cauzată de părăsirea

faimoasei zonei de confort. Știu că sună precum un citat

deja uzat în social media cu o conotație deteriorată. Însă

lasă-i pe cei care au venit pe lume având toate lucrurile

frumos aranjate! Exceptând situațiile izolate când ei chiar

ies voit din acea stare lăsătoare, niciodată nu vor percepe

valoarea adevărată a norocului pe care l-au avut, prin

soarta după care mulți dintre noi chiar tânjesc. Și nu

pentru că nu pot, ci pentru că sunt leneși. Pentru că sunt

lași sau pentru că deja sunt înecați în mizeria lor mentală,

din care doar cu propriile mâini se mai pot salva. Așadar,

fă bine și suportă puțin disconfort și scoate-te singur din

gloata oamenilor indolenți!

Cei mai mulți oameni nu își conservă angajamentele.

Indiferent că vorbim de carieră, sănătate sau relații. Ba își

schimbă jobul de două ori pe an, ba își fac abonament la

sala de fitness, pe care o vizitează de maxim 3 ori pe lună,

ba nu își prioritizează mereu familia. Acești oameni

mereu folosesc scuze ieftine și adoptă calea cea mai

ușoară. De ce? Pentru că sunt puturoși. Pentru că sunt

individualiști. Pentru că nu sunt empatici. Pentru că nu își

doresc cu adevărat să evolueze. Pentru că aleg să își

petreacă viața într-o manieră monotonă purtată de val.

Iar asta e trist. Atât pentru protagonist, cât și pentru cei

Rutinalisme

87

din jur. În plus, acești oameni apatici au tendința de a îi

trage în jos pe cei care încearcă și chiar vor să fie altfel.

Mereu îți spun că nu ești bun, că nu e de tine, că nu vei

reuși sau orice alt sfat care îți va influența elanul oricât de

puternic ai fi. Hai să îți dau un exemplu banal.

Martie, 2017. Un început de primăvară cu mult soare

și o temperatură demnă de luna Iulie. Eram la startul unui

concurs de alergare montană de 44 km cu o diferență de

nivel de aproximativ 1200 m. Emoțiile erau omniprezente

în rândul participanților, în special pentru mine care nu

mai alergasem o asemenea distanță în ultimii doi ani

având în vedere operația de la genunchi care m-a ținut

câteva luni bune pe tușă. Condiția fizică pe care o aveam

era una destul de bună, doar că distanța în sine mă

emoționa. Știam că voi termina concursul, nu era vorba

de asta. Scopul principal era să fac mișcare și să scot un

timp bun. Nu sunt ipocrit să zic că nu m-a interesat

niciodată concurența. Mă interesa și concurența, însă

primordiale erau eliberarea endorfinelor și timpul indicat

de ceasul meu. Aceste lucruri îmi generau o bucurie mult

mai intensă și de durată decât faptul că l-am întrecut pe

Xulescu. În fine... 3...2...1...START. Începe cursa. În primii 2

km, traseul era pe asfalt la periferia unui orășel din

județul Alba. Primii 5 km din cursă fiind în mare parte pe

plat, îi abordasem cu un ritm lejer de 04:30 min/km. Ritm

care automat trecuse de pragul de 5 minute după prima

urcare de vreo 3 km care era aproape imposibil de

alergat. Până la km 10 a fost o cursă solitară pentru mine,

pentru că atleții cei mai bine pregătiți, vreo 7-8 la număr,

îmi dăduseră ecart încă din primii km, iar cei care aveau

Rutinalisme

88

în plan doar să termine cursa erau majoritatea în spatele

meu. Borna kilometrului 10 marca totodată și intrarea pe

o cărare printre 2 parcele de porumb ce se întindeau pe

minim 10 hectare. Până aici cursa a mers conform

planului, simțindu-mă excelent atât fizic, cât și mental,

deși trecusem peste prima urcare a traseului. Fiind luna

Martie, la ora 12:00 razele soarelui erau atipic de

puternice, forțându-mă astfel să mă hidratez tot mai des.

Aud încet în spatele meu respirația unui alt concurent

care mă ajunge foarte repede.

- Bravo! Ține-o tot așa! Mergi foarte bine! mă

încurajase el de la 5m în spate.

- Bravo! Dar oare nu e cam devreme să tragi tare?

Am parcurs abia 10 km. îl întreb eu oarecum

îngrijorat de expresia feței acestuia care arăta

multă suferință.

- Pai am tras doar în ultimii 2 km ca să te ajung pe

tine fiindcă am observat că ai un ritm bun,

constant. Poate reușesc să mă țin după tine.

- Ooo... super! Păi hai să facem cu schimbul la trenă.

- Perfect! Da de prind anul acesta podiumul. Am în

față doar 2 care sunt la categoria mea de vârstă,

deci virtual sunt locul pe locul 3. Spuse el vizibil

motivat de acel podium la categorie.

- Ești tare! Bravo! Deci ai mai fost pe acest traseu...

Cum e restul traseului?

- Da. Anul trecut. Până la km 15 traseul este cât de

cât ok cu o singură urcare pe care deja am

parcurs-o. Însă de la km 15 până la km 21 vom

avea cele mai grele 2 urcări din tot traseul. Din

Rutinalisme

89

punctul meu de vedere, sunt cele mai dificile

fiindcă trebuie să urci pe grohotiș printre niște

arbuști cu țepi, pe care nu îi vei putea evita

deoarece nu există nicio cărare. După aceea, pe la

km 35 va mai fi o urcare lungă, dar lejeră, printr-o

pădure, care ne va proteja de soarele acesta torid.

Anul trecut am terminat în 4h 35min. Sper că anul

acesta să cobor sub 4h 30min. Spusese el, arătând

o ambiție arzătoare cu privire la îndeplinirea

acestui obiectiv.

Și iată-ne ajunși la km 15 la poalele primei cățărări

abrupte după ce ultimii 5 km i-am parcurs în tandem.

Fiind o porțiune foarte abruptă cu grohotiș, am reușit să

alergăm mai puțin de jumătate din ea. La fel s-a

întâmplat și cu cea de a 2-a cățărare de la km 20, unde

ne așteptau voluntarii cu mâncare și apă. Această urcare

m-a cam sleit de putere, pentru că am încercat să alerg

cât mai mult pe acea porțiune. Mare greșeală. Așa că

pornisem de la punctul de hidratare destul de șifonat.

În următorii 3 km aveam de parcurs o coborâre

cu mult pietriș adus de pârâiașele ce traversau traseul pe

care alergam. Pe lângă extenuarea fizică pe care deja

începusem să o simt încă de câteva minute, a mai apărut

și refluxul gastric, acompaniat de o ușoară întindere la

unul dintre mușchii coapsei. Realizasem pe moment că

trebuie să încetinesc pentru a nu-mi agrava starea.

Scopul meu era totuși să termin cursa cu zâmbetul pe

buze. Având o cantitate semnificativă de adrenalină în

corp, nu prea îmi doream să reduc ritmul. Cei care au

trecut prin așa ceva, știu la ce mă refer. Însă când pe

Rutinalisme

90

lângă oboseala fizică, refluxul gastric și durerea

musculară, am mai primit ca imbold de la concurentul de

alături, remarca No bărbate! Încă 23 de kilometri mai

avem! Practic, suntem la jumătate! nu mi-am mai putut

redresa psihicul, care era oricum pământiu.

Acei 23 km i-am parcurs așa cum i-am parcurs pe

primii 10: solitar. Am trecut linia de finish după 4h 31min.

Eram sleit de orice putere. Tot ceea ce îmi doream era să

fac un duș, să îmi dezinfectez multiplele răni de la

picioare și să dorm. Lucrul pe care l-am învățat după

acest concurs, a fost faptul că psihicul îmi poate fi enorm

de mult influențat pozitiv sau negativ doar printr-o

simplă remarcă, dacă e făcută în momentul oportun. Cu

atât mai mult cu cât starea ta nu e una tocmai bună.

Acum înțeleg de ce oamenii care sunt cu psihicul la

pământ, pot să fie ridicați sau și mai mult distruși, doar

prin niște banale cuvinte, venite chiar și de la un străin.

Obișnuiește-te să îți începi dimineața cu gânduri

pozitive. Nu percepe acest lucru ca o acțiune pe o

perioadă determinată: până săptămâna viitoare trebuie

să fac X ca după aceea să revin la vechile obiceiuri.

Regândește-ți maniera în care îți petreci timpul și nu te

limita la a face acest lucru doar pentru o anumită

perioadă. La fel și în cazul unei diete: de ce să îți propui

să slăbești 5 kg în următoarele două luni, dacă ulterior

alegi să bagi în tine precum cărbuni în furnalurile de pe

Titanic, punând înapoi kilogramele date jos cu atâta

suferință?

Mâncatul sănătos, începerea unei dimineți cu

gânduri pozitive, obiectivele simple, trebuie să fie

Rutinalisme

91

percepute precum respiratul sau orice altă acțiune

fundamentală. Acțiune pe care la un moment dat vei

ajunge să o faci natural. În plus, motivul pentru care alegi

să faci aceste lucruri trebuie să fie unul singur indiferent

de situație: dorința ta. Dacă vei alege să slăbești încă 5

kg doar pentru că mătușa ta plecată în Spania care nu

te-a văzut de un an, ți-a spus că te-ai îngrășat, vei deveni

sclavul celor din jur, permițându-le astfel să îți impacteze

viața, doar prin niște banale remarci. Și asta ar fi păcat,

nu? Dacă alegi să slăbești, trebuie în primul rând să o faci

pentru tine: pentru o mai bună formă fizică, pentru o mai

mare încredere în propria persoană, pentru un corp mai

sănătos, pentru o mai frumoasă imagine când te privești

în oglindă. Nu pentru ce o să zică mătușica ta când te va

revedea, nu pentru fata/băiatul ideal(ă), nu pentru colegi,

nu pentru prieteni. Pentru tine. Încetează odată să mai

pui atâta preț pe opiniile celor din jur lângă care ai simțit

mereu că nu îți este locul! Unii oameni sunt atât de

cârcotași, încât ajung să se amuze cu suferința altor

persoane, pe care mereu încearcă să le jignească sau să

le descurajeze. Acest tip de persoane sunt deseori

ahtiate după atenție mai mult decât după apă potabilă.

Ignoră-le opiniile când nu ai un as verbal în mânecă prin

care să le areți cât sunt de ridicoli, fără să îi jignești și

lasă-i să își continue viețile lor perfecte! Ideea nu este să

fii mereu în defensivă. Fii mereu pregătit să dai de astfel

de oameni! Fii pregătit să moderezi situații jenante în

care aceștia încearcă deseori să te bage! Și nu în ultimul

rând, fii pregătit să fii refuzat!

Îmi aduc aminte de un interviu la care am participat

Rutinalisme

92

în urmă cu vreo 8 ani la o companie de IT destul de

prestigioasă pe plan local. Trecusem primul interviu de

cunoaștere cu HR-ul și urma să am interviul tehnic. Eram

programat pentru ora 10. Fiind o persoană punctuală, am

făcut efortul ca la 09:45 să fiu deja la recepție, de unde

sunt condus în sală de către o stimabilă. Mă servește într-

o manieră elegantă cu un pahar de apă și o cafea pe care

le terminasem cu mult înainte să ajungă interviatorul,

care își făcuse apariția fix 50 de minute mai târziu. Cu o

atitudine flegmatică, îmi întinde mâna dreaptă privind în

același timp la telefonul lui ce-l ținea în mâna stângă,

mișcându-și degetul mare în consacrata direcție Sud-

Nord:

- Salut, ăăăăă.... Bogdan, nu? mă întreabă aruncând

ochii peste CV-ului meu printat așezat pe masă de către

colega acestuia.

- Corect! Bogdan. Încântat! îi răspund cu o voce

fermă.

- Ceeeeee mai faci Bogdaaaan? Cuuuuum mai ești?

mă întreabă precum tocmai ne-am fi reîntâlnit a doua zi

după o noapte petrecută jucând poker, savurând băuturi

fine și delectându-ne cu multe femei frumoase.

- Sunt bine... Mulțumesc! Tu? îi răspund sec

încercând să îmi ascund nemulțumirea generată de cele

50 de minute întârziate, nejustificate, nescuzate și de

atitudinea hașeristică extrem de uzată în zilele noastre.

- Mă bucur că am ne-am întâlnit în sfârșit. Îmi cer

scuze că nu ți-am reținut numele din prima, însă am avut

atât de mulți candidați la acest interviu încât până și

numărul lor l-am pierdut. În ceea ce privește această

Rutinalisme

93

poziție de Test Engineer, zilele trecute cred că deja am

găsit pe cineva foarte potrivit; de aceea aș dori să cunoști

acest aspect încă dinainte de a începe interviul tehnic și

eventual să iei în considerare o altă poziție deschisă pe

care o avem, anume de Support Engineer. Cum ți se pare?

- Trecând peste faptul că nu m-ați informat în

prealabil de această schimbare și de certitudinea cu privire

la interesul meu aproape nul în privința celeilalte poziții,

mi se pare totul în regulă. îi răspund eu în cel mai natural

și sarcastic mod posibil.

- Asta e situația, din păcate. Ok atunci, haide să

începem! spuse interviatorul în aceeași manieră în care a

început discuția.

- Haide! îi răspund și eu cu un zâmbet ironic

anticipând ridicolul ceea ce avea să se întâmple.

Și bineînțeles că a urmat un set de 10-15 întrebări ce

nu aveau aproape deloc legătură cu poziția inițială

pentru care aplicasem. Deși nu aveam expertiză pentru

cealaltă opțiune de rezervă oferită, la 40-50% din

întrebări am știut cât de cât răspunsul. Dar din păcate,

așa cum probabil ai bănuit deja, răspunsurile mele nu au

fost la nivelul așteptărilor marelui rege neîncoronat al

interviurilor tehnice. Deoarece mereu se lega de câte un

detaliu pe care nu îl menționam. Știi momentul acela din

școală când profesorul vrea să îți dea 3 și începe să îți

pună întrebări de tip OZN? Ei bine, exact același

sentiment l-am avut și eu. Deși în momentul când am

ieșit pe ușa companiei am simțit mâhnire, fiindcă am luat

parte involuntar la un circ de joasă speță în care am

investit timp, după câteva zile am realizat că există și ceva

Rutinalisme

94

bun în ceea ce s-a întâmplat: faptul că uneori trebuie să

accepți refuzul.

Pentru mine chiar nu a mai contat lipsa de respect și

cum am fost tratat încă din momentul în care am așteptat

aproape o oră interviatorul infatuat. Nu a mai contat

deoarece această întâmplare m-a făcut să realizez că nu

sunt nici cel mai tehnic, cel mai creativ, cel mai

comunicativ sau cel mai apreciat inginer de pe planetă.

Din toată această lecție am învățat să îmi reamintesc

mereu că absolut orice persoană e înlocuibilă. Că oricât

de pregătit tehnic ai fi, există cineva mai competent

decât tine. Că oricât de inteligent ai fi, există cineva care

are un intelect mai dezvoltat decât al tău. Dacă

respectivul interviator a dorit să păstreze poziția inițială

pentru o altă persoană, contează mai puțin. Maniera

arogantă în care a ținut interviul contează mai puțin.

Ceea ce contează însă, e să fii mereu pregătit pentru

astfel de situații. Pentru că le vei întâlni la un moment dat

în viață. Fie că îți dorești sau nu. Acest lucru contează

deoarece răspunsul tău la astfel de situații îți va influența

considerabil viitorul apropiat.

Mulți dintre noi avem această fobie în momentul

când vrem să facem sau chiar să spunem ceva. Nu-ți fie

teamă! Învinge-ți fobia și spune mereu ce ai pe suflet! Și

treci naibii peste situație! Viața merge înainte!

Stând în trafic la semafor observ extrem de multe

persoane care fie vorbesc la telefon, fie ascultă muzică,

fie mănâncă, fie se sărută, fie se ceartă, fie fumează, fie

își rod unghiile sau chiar excavează în nas. Înțeleg că

omul mileniului a devenit o vietate mereu conectată cu

Rutinalisme

95

mintea la ceva. Data viitoare când te urci la volan îți

recomand să faci următorul exercițiu: indiferent că ai de

parcurs 10 sau 100 km, oprește dracului radioul care

poluează fonic cu mai multă publicitate decât muzică și

știri de calitate! Dacă ești fumător, mai lasă țigările să

aștepte în pachet că sigur nu intri în sevraj! Dacă ai un

sandvici sau o cafea, cu siguranță nu vei leșina de foame

până la destinație. Iar telefonul pe care cu îl ai în buzunar

și în minte întrebându-te ce notificări ai mai primit,

setează-l naibii pe silențios. Odată puse la punct aceste

lucruri, îți promit că te vei reîntoarce din nou la

momentele în care într-adevăr conduceai cu plăcere.

Fără a fi perturbat de orice altă activitate care mai putea

aștepta. În acel moment vei fi în sfârșit capabil să percepi

și alte lucruri din jurul tău. Lucruri pe care nu le vedeai

până în acel moment. Și cu siguranță, condusul va deveni

din nou o plăcere.

Ultimul și cel mai dificil pas în opinia mea spre a-ți

duce la capăt procesul de curățare mental este stresul.

Acest lucru dăunător care uneori ne face viața mai

dificilă, este extrem de greu de controlat odată ce și-a

găsit locul în activitățile noastre de de zi cu zi. Fie că

vorbim de job, familie sau orice altă vrednicire pe care o

desfășuram cu plăcere, stresul își poate înfige tentaculele

până în cele mai profunde momente pe care uneori le

consideram chiar sublime. Dacă nu îl controlăm la timp,

stresul ne poate priva de acele momente frumoase de

care ne bucuram până în acel punct. Și ar fi păcat asta,

nu?

Deși există diferite tehnici de meditație care aparent

Rutinalisme

96

au dat roade în rândul unor oameni, soluția pe care eu

am găsit-o în lupta cu stresul a fost una extrem de

simplă. Această soluție reprezintă o simplă întrebare

stupidă la prima vedere: chiar merită să fiu stresat? Odată

ce ți-ai răspuns monosilabic la această întrebare, 50% din

luptă este deja câștigată. Spun asta pentru că mentalul

tău devine automat dezinteresat de acest lucru autonom,

pe care puțini dintre noi reușesc să îl stăpânească.

Indiferent de puterea noastră mentală, cu toții avem

un gram de stres în minte. Important e să știm cum să îl

controlăm pentru ca acesta să nu erupă. Din păcate,

odată erupt, e aproape imposibil de oprit. Pentru că

după cum am învățat în clasa a 8-a la Anatomie, sistemul

nervos autonom nu se află sub control conștient. Așadar,

de fiecare dată când te afli într-o situație susceptibilă de

stres, întreabă-ți înainte mintea dacă într-adevăr vei avea

vreun beneficiu de pe urma acestuia. Făcând acest lucru,

vei putea să îți controlezi indirect, stresul și mintea; ceea

ce să fim sinceri, nu e la îndemâna oricui.

Curățenia din viață

Ora 19:00. O după-masă frumoasă de vară. Sunt în

drum de la serviciu spre casă, puțin obosit după o zi mai

aglomerată ca de obicei. Nu mă plâng că am avut mult

de muncă, deoarece în mare parte, consider că am făcut-

o cu plăcere. Nu vreau să fiu ipocrit spunând că fiecare

secundă petrecută la muncă e ceva sublim. Pentru că nu

e așa. Deși pentru majoritatea persoanelor jobul inhibă

dorința de a mai face sport, pentru mine cele 8 ore

Rutinalisme

97

petrecute cu fundul pe scaun la birou au devinit un

adevărat imbold pentru a face sport după muncă.

Probabil dacă aș avea un job ce implică multă muncă

fizică, entuziasmul de a face altă mișcare fizică după job,

s-ar diminua considerabil.

Este o zi frumoasă de vară cu o temperatură

perfectă pentru a nu sta în casă. Văd în depărtare dealul

Feleacului care automat îmi declanșează dorința de a-l

vizita în această seară. Îmi iau rapid echipamentul pentru

alergările mai lungi, verific starea vremii pentru

următoarele 3-4 ore și pornesc la drum. Nici bine nu ies

din casă, că și observ coloanele de mașini așteptând în

coloană. Acestea sunt în mare parte pline de corporatiști

istoviți, aplecați cu ochii spre telefon. Le fac cu mâna

imaginar și îmi văd de drum grăbindu-mă să ajung în

Pădurea Făget, departe de poluarea autovehiculelor.

După numai 1 km întâlnesc primii copaci care deja îmi

induc o stare de liniște acompaniată de aerul parcă puțin

mai proaspăt decât cel din oraș. În acele momente am în

sfârșit timp pentru cea mai volatilă posesie intrinsecă pe

care cu toții o deținem: mintea. Acele momente îmi oferă

prilejul, cum se zice în popor, de a-mi pune gândurile în

ordine; în a-mi privi viața dintr-o altă perspectivă pe care

în majoritatea timpului, nu o am din cauza celorlalte

lucruri la care sunt mai mereu conectat: familie, job,

telefon sau prieteni.

De aceea este extrem de important ca, uneori, să

te deconectezi mental de la responsabilitățile sau

gândurile negative care zac în mințile noastre cea mai

mare bucată din viață. Indiferent de metodele prin care

Rutinalisme

98

alegeți să faceți asta (sport, meditație), important e să o

faceți; pentru a avea prilejul de a-ți mulțumi de ceea ce

deja ai, de a-ți răspunde sincer dacă ești pe drumul cel

bun sau dacă într-adevăr faci cu plăcere ceea ce faci. Și

bineînțeles de a-ți seta planurile de viitor. Nu fă sport

doar de a avea pătrățele mai proeminente pe abdomen!

Nu alerga maratoane doar de a-i impresiona pe ceilalți

că poți să alergi 42.195 km fără oprire! Nu învăța o limbă

străină doar de a părea mai inteligent! În schimb, nici nu

îi critica pe cei care nu sunt ca tine! Identifică-ți nevoile

și alimentează-le prin a acțiuni pe care le faci cu drag

după un plan bine stabilit! Fiecare persoană de pe

pământ are un ADN unic. Așa sunt și nevoile, plăcerile

sau planurile acesteia: UNICE. Dacă pe mine alergatul mă

ajută să scap de stres, probabil pentru altă persoană,

meditația sau cititul unei cărți de literatură are același

efect.

În ceea ce privește sportul, pentru mine punctul

culminant este atunci când simt că fiecare mușchi din

corp este extenuat. Știu, e o durere. Dar e o durere

plăcută. Ce frumos e sentimentul când termini un

antrenament cu acele furnicături în tot corpul datorate

secreției endorfinelor. Mi se face pielea de găină doar

când scriu aceste rânduri. În general, efortul fizic are de

fiecare dată același rezultat: atingerea unei stări euforice.

Nu am timp! – de câte ori ai folosit această scuză?

Deși conform teoriei relativității a geniului Einstein,

timpul este relativ, pe Terra ziua are 24h pentru toți.

Așadar, mai corect ar fi: Am alte priorități. Deja altfel

sună, nu? Parcă îți generează în cap acele întrebări la

Rutinalisme

99

care ți-e teamă să îți răspunzi: oare ce alte priorități sunt

mai importante decât să ies în parc împreună cu fiul

meu? Oare ce alte priorități mai importante am decât să

iau cina cu familia mea? Sau să fac sport pentru

sănătatea mea? Deși e la modă să folosești această scuză

extrem de uzată, la un moment dat când vei fi dispus să

treci de bariera mediocrității, din păcate vei realiza că

lucrul care te-a adus în această stare, în care nu îți mai

găsești locul, a fost numai propria neglijență.

Cum poți combate această neglijență? E foarte

simplu. Te invit să faci următorul exercițiu. Încearcă să

faci o listă cu toate activitățile tale zilnice. Oricât de

insignifiante ar fi ele: să asculți radioul în fundal în timp

ce prepari micul dejun, să faci o baie fierbinte în cadă, să

alergi 30 de minute prin parc, să îți savurezi cafeaua

dimineața pe balcon, să asculți un podcast în drum spre

muncă, să faci o plimbare seara cu bicicleta prin parc, să

stai cu prietenii la o bere pe terasă, să citești o carte în

hamac, să te uiți la TV, orice. După ce ai făcut lista,

asociază-i fiecărei activități o notă de la 1 la 10 în funcție

de cât de multă bucurie îți aduce. Nu mă refer aici la

bucurie euforică, ci mai degrabă la o mulțumire de sine

care de obicei o simți la finalul activității respective. Spre

exemplu, bucuria euforică e atunci când savurezi victoria

echipei tale preferate de fotbal. Mulțumirea de sine vine

în momentul când simți că ai făcut ceva cu adevărat

folositor: ai citit o carte, ai experimentat o nouă

îndeletnicire, ai cunoscut o persoană nouă cu idealuri

comune, ai ajutat o persoană în vârstă să traverseze

strada, ai gătit pentru familia ta, ai spălat rufele sau ți-ai

Rutinalisme

100

rezolvat o problemă de sănătate.

Apoi, pe o nouă coloană adaugă timpul

aproximativ pe care îl petreci făcând lucrurile respective.

Important este să fii sincer. Degeaba pui 30 de minute la

navigare pe Facebook dacă în realitate îți petreci 3-4 ore

zilnic. Așadar, trebuie din nou să fii sincer cu tine. La final

vei constata cu stupefacție că 90% din timpul tău ți-l

petreci cu lucruri care nu îți aduc atât de multă

gratitudine pe cât te-ai fi așteptat. Dar probabil că

bănuiai asta deja înainte să începi lista. Drept urmare o

să închei acest aliniat cu un citat din Seneca la care sper

să te gândești în momentele potrivite:

O parte din timp ne este răpită, alta ne este sustrasă,

alta se scurge. Dar cea mai urâtă pierdere este aceea

datorată neglijenței. Şi dacă vrei să bagi de seamă vei

vedea că cea mai mare parte a vieții noastre o pierdem

făcând ce nu trebuie, mare parte făcând nimic, întreaga

viață făcând altceva decât aspirăm să facem.

Un alt lucru extrem de important în ceea ce privește

curățenia din viață, sunt persoanele toxice. Câte

persoane din cercul tău de cunoștințe se comportă de

parcă scopul lor în viață este să te facă să te simți

inferior? 5%? 25%?

Îmi aduc aminte de un interviu cu Tim Ferris, un

susținător al proverbului menționat deja: Ține-ti prietenii

aproape și dușmanii și mai aproape, în care spunea că

seara înainte să pună capul pe pernă își adresează

următoarea întrebare: Ce am învățat astăzi de la

Rutinalisme

101

dușmanii mei? Acesta făcea trimitere la profitarea de pe

spatele acestor oameni, de care eu consider că e cel mai

benefic să fugi cât vezi cu ochii. Nu neapărat de frică, ci

fiindcă aceste persoane, în mare parte îți fură fiecare

picătură de energie. Cel puțin așa a fost în situația mea.

Aici nu e vorba de oameni gâlcevitori, care nu sunt

capabili să se ridice din propria mizerie. Una pe care

paradoxal, deseori o consideră un lucru pozitiv. Într-

adevăr unii oameni au talentul și chiar reușesc să ignore

lucrurile negative dintr-o situație nefavorabilă. Însă

făcând acel lucru tot vei face risipă de energie. Energie

care poate fi investită în ceva mult mai constructiv.

Pentru mine, metoda cea mai simplă este de a privi acei

oameni precum privești gropile de pe un drum județean

din România, neasfaltat de minim 20 de ani: scurt, cu

îndurare și să treci mai departe ocolindu-i.

“Nu poți să schimbi persoanele din jurul tău, dar poți să

schimbi persoanele din jurul tău.”

Joshua Fields Millburn

Lasă-te înconjurat de persoane extraordinare. Și fugi

mâncând pământul de persoanele nocive concentrate să

te priveze de fiecare gram de energie și gândire pozitivă;

două lucruri esențiale de care ai mare nevoie în a-ți duce

planurile importante spre îndeplinire.

Sunt ferm convins că ai persoane în spectrul tău de

cunoștințe pe care le admiri, pentru că sunt extraordinari.

Gândește-te cu ce tip de oameni își petrec ei timpul. Da,

corect: cu alți oameni excepționali. Acesta reprezintă

Rutinalisme

102

unul dintre lucrurile fundamentale pe care le au

persoanele extraordinare în comun. Fii și tu una dintre

acele persoane! Ignoră-i pe cei care te atrag în bula lor

mediocră și îți spun mereu ce slab sau nepregătit ești!

Ocolește-i și demonstrează-ți ție că ești exact opusul.

Rămâi în pană de prieteni? Nicio problemă. Suntem

aproape 8 miliarde pe planeta aceasta. Ai de unde alege.

Cu siguranță sunt persoane excepționale printre aceștia

dornici să te cunoască, crede-mă! Trebuie doar să îi cauți,

să îi cunoști, să îi respecți și să iei lucrurile lor pozitive. Cu

ce crezi că te ajută faptul că ai zeci de prieteni de la care

simți că nu ai ce să înveți. În compania cărora nu poți să

fii tu însuți. Sau să îți poți exprima propria opinie în taină.

Fii puțin individualist și gândește-te în primul rând la tine.

Chiar am eu așa mare nevoie de compania lor? Chiar îmi

face plăcere să port o discuție slab calitativă cu ei când

unii nici măcar nu au răbdare să asculte părerea

celorlalți? Chiar mă simt bine să le ascult laudele și

problemele cronice cărora niciodată nu le caută măcar

soluții? Dacă răspunsurile tale sunt negative, înseamnă

că acele persoane chiar nu au loc în viața ta. Viață care

îți promit solemn că va deveni extraordinară odată cu

limitarea timpului petrecut în preajma lor. Fii unul din

acei oameni care sunt prea selectivi pentru a-și irosi

timpul cu persoane mediocre!

Revenind puțin la viața profesională, ce părere ai

despre acele petreceri de Crăciun pe care majoritatea

companiilor îl organizează la final de an? Pentru mine,

aceste petreceri în care activitățile principale sunt

consumul de alcool peste măsură, vorbitul despre job

Rutinalisme

103

sau combinațiile amoroase dintre colegi, chiar

reprezentau cândva ocazia de a-mi cunoaște mai bine

colegii. Nu vreau să fiu ipocrit să spun că mă interesa câți

copii frumoși și deștepți are X sau cum îl cheamă pe

nepotul de-al doilea a colegului Y, ce tocmai și-a

cumpărat Porsche pentru atenția celor din jur. Mă

interesa mai mult să văd cum percep ei lumea din jurul

lor, mai ales în afara orelor de muncă. Nu căutam

neapărat să îmi fac alți prieteni. Îmi ajungeau cei pe care

îi aveam deja. Mă interesa să aflu sfaturi noi pe care

probabil să le aplic și eu în viață.

Din păcate însă, în cei aproape zece ani de când sunt

activ în câmpul muncii moderne, nu am văzut altceva

decât concursuri de băut alcool, miștocăreli ce îi vizau pe

cei care nu participau la aceste concursuri, povești strict

despre job, care te făceau să te simți exact ca la birou, și

bineînțeles idilele tainice în care mulți colegi febrili sau

colege nevralgice, cădeau victime. Bine, nu mă așteptam

să găsesc colegi pasionați de ocultism. Dacă într-adevăr

mă interesa așa ceva, citeam liniștit, singur acasă în

fotoliu, cărțile lui Heinrich Himmler. Oricum, e foarte

dificil să găsești oameni în compania cărora să poți

discuta liniștit, deschis și mai ales să îți poți da o

rânduială într-o conversație, fără ca măcar să existe una

din situațiile menționate mai sus.

De aceea, în ceea ce mă privește, prezența mea la

aceste petreceri cred că va tinde spre zero. Nu pentru că

mă consider superior celorlalți. Nicidecum. Superior nu

mă simt nici văcarilor cu 4 clase din satul bunicilor mei

de la care ocazional mă mai aprovizionez cu produse

Rutinalisme

104

lactate bio. Oameni de la care chiar primesc cu drag

anumite sfaturi de viață. Am ales să particip cât mai rar

la aceste evenimente pentru că pur și simplu nu mă

regăsesc în acel context. Sunt ferm convins că am avut și

am colegi extraordinari, astfel încât să pot discuta

subiecte ce-mi stârnesc curiozitatea. Însă, dacă în tot acel

timp am lucruri prioritare neterminate, o să le dau

întotdeauna întâietate. La fel îți recomand să faci și tu

dacă te regăsești.

Mereu voi fi deschis în a cunoaște persoane noi.

Persoane de la care să învăț sau chiar să le sfătuiesc. Însă

dacă ai altceva mai bun de făcut în tot acel timp, fă ceea

ce îți place și ce îți aduce satisfacție. Nu te duce la acele

petreceri doar de a face act de prezență sau de a te da

în spectacol cu performanțele tale la băutură sau mai

grav, de a deveni ridicol bârfindu-i pe ceilalți. Stai frumos

acasă cu familia, du-te în oraș la un film, ieși la un

restaurant frumos cu prietenii, citește o carte cu un ceai

cald alături sau pur și simplu fă altceva decât să joci

teatru cu discernământ. Și știi de ce? Pentru că este

stăvilitor să nu fii tu însuți.

Încă tot îți pasă ce zic cei din jurul tău? Probabil că

da. La fel eram și eu. Deși trecuseră câțiva ani de când

făcusem vârsta majoratului, m-am considerat un copil

naiv, fără să mă axez pe lucrurile care trebuiau să fie cu

adevărat importante. În urmă cu ceva ani, chiar cu câteva

săptămâni înainte să termin facultatea, într-o seară de

Sâmbătă, făcusem un pariu mult prea ambițios, cu un

coleg, mare amator și el de alergat, că pot să alerg 150

km într-o săptămână. Având în vedere că eu nu aveam

Rutinalisme

105

la activ sesiuni de alergare mai lungi de 11-12 km, șansele

nu prea erau de partea mea. Făcusem un calcul că pentru

a avea 150 km alergați într-o săptămână, ar fi necesare

aproximativ 6 semi maratoane; plus încă o alergare de

aproape 25 km. Deja începusem să regret pariul fiindcă

părea ceva intangibil având în vedere capacitățile mele

fizice de la vremea respectivă. Însă la o privire mai

amănunțită, am ajuns la concluzia că dacă aș alerga 10-

11 km de două ori pe zi, la finalul săptămânii aș acumula

aceeași distanță. Lucru care m-a făcut să nu abandonez

pariul înainte de a-l începe.

Ziua 1, Luni. Știind că tot în acea săptămână aveam

de susținut două examene la facultate destul de dificile

din ultima sesiune, aceste alergări le vedeam ca o

deconectare de la orele de studiu în care stăteam

nemișcat. Mă trezesc destul de dificil la ora 7, fiindcă

programul meu de somn în ultimele luni era aproximativ

între 01:00 - 09:00. Simt puțină oboseală însă încerc să o

ignor, gândindu-mă la faptul că astăzi am de studiat

pentru examenul de miercuri și bineînțeles, de alergat 21

km. Am început cu cei 10-11 km planificați pentru

sesiunea de dimineață, care au mers destul de greu

având în vedere orele puțin dormite. Dar au mers. Nu a

fost ceva ieșit din comun pentru mine, fiindcă eram

obișnuit cu asemenea distanțe. Revin acasă și încep

studiul intens care în mod surprinzător a mers

extraordinar de bine, dându-mi oportunitatea de a mai

trage și un pui de somn la amiază. Somnul de frumusețe,

cum s-ar spune. Lucru care împreună cu mișcarea de

dimineață m-a energizat atât de mult încât până spre

Rutinalisme

106

finalul zilei asimilasem foarte multă informație, deși

fusese o materie destul de greu de digerat. Seara, ora

20:00. Din cei 21 km ce îi aveam planificați pentru astăzi,

au rămas doar 8. Mă echipez rapid cu un alt rând de

haine pe care în mod evident nu le prea folosisem având

în vedere că nu alergam atât de des. Mă îndrept agale

spre parcul unde alergasem și de dimineață, simțindu-mi

gleznele, genunchii și mușchii puțin inflamați. Inițial, mă

așteptam să simt asta deoarece era motivul principal

pentru care alergam de maxim 2-3 ori pe săptămână.

Încă după primii pași de alergat simțisem un șoc în

rândul membrelor inferioare, deoarece era pentru prima

oară când făceam așa ceva. Nu apucasem să parcurg nici

măcar 1 km că deja începusem să îmi repet în gând faptul

că nu o să reușesc. Însă paradoxul a fost că după primii

2-3 km de șoc atât fizic cât și mental, un val inexplicabil

de plăcere s-a lăsat asupra mea, făcându-mi ceilalți km

rămași să fie o adevărată delectare. Îmi închei ziua de

Luni la ora 22:00 cu multă materie parcursă pentru

examen și cu 22 km alergați. Eram în cărți. Deși simțeam

oboseala datorată somnului scurt din noaptea

precedentă, a celor 2 sesiuni de alergat și a celor 5-6 ore

de studiu, cel mai important lucru pentru mine a fost

mulțumirea de sine, pe care am avut-o în gând, seara

când am adormit.

Ziua 2, Marți. Mă trezesc din nou la aceeași oră ca

Luni, ora 7. Însă de data aceasta eram mult mai energic

și plin de viață. Probabil și cele 9 ore de somn, de data

aceasta au contat enorm. Servesc micul dejun cu o poftă

parcă mai mare decât de obicei, revin 20-30 de minute

Rutinalisme

107

la birou atât pentru studiu cât și pentru a-mi recapitula

planul de astăzi, după care încep sesiunea de alergat.

Deși Luni parcusesem cu 1 km mai mult decât mi-am

propus, acel km mi-a dat o mare doză de încredere. Aleg

din nou cel mai apropiat parc de unde locuiam și pornesc

spre cei 10-11 km de parcurs pentru sesiunea de

dimineață. Din nou, simțeam acel șoc în tot corpul,

datorat acestui mare volum de efort, pe care corpul meu

încă nu îl accepta. Cu un efort mai mare decât cel din

ziua precedentă, reușesc să fac 10 km. Din păcate însă la

final, atât gleznele cât și genunchii mă dureau atât de

tare încât singurul lucru care mi-l doream era să stau

întins. Mă întorc acasă, fac un duș și mă întind pe pat

puțin resemnat cu faptul că tot mai multe obstacole

stăteau în calea mea. Un alt aspect negativ pe care l-am

simțit în timpul ultimei alergări a fost locația, de care

parcă eram supra-saturat. Îmi alesesem parcul respectiv

deoarece era cel mai apropiat de casă. Însă totodată am

realizat că suprafața tare pe care alergasem deja peste

30 km în mai puțin de 2 zile nu avea un efect tocmai bun

pentru articulațiile mele. Așa că m-am decis să îmi

regândesc strategia. Drept urmare, seara alergasem încă

10 km prin pădure, pe potecile de pământ care s-au

demonstrat a fi mult mai prietenoase cu articulațiile

mele.

Ziua 3, Miercuri. Aveam examenul planificat la ora

11:00. Fiind treaz încă de la ora 7, iar recapitularea

materiei dinainte de examen cu câteva ore nu m-a

avantajat niciodată, mi-am spus că ar fi indicat să ies la o

alergare. De data aceasta tot prin pădure. Până la ora

Rutinalisme

108

10:00 mâncasem deja 15 km cu o uluire privitoare la

efectul benefic pe care îl poate avea suprafața mai moale

asupra articulațiilor.

Ziua 4, Joi. Dat fiind faptul că ziua de Vineri era una

extrem de importantă având în vedere ultimul examen

ce îl aveam de susținut la ora 08:00, atât Joi cât și Vineri

dimineața, am sărit peste prima sesiune de alergare

pentru a investi mai mult timp în studiu. Oricum încă

eram în cărți având în vedere că aveam cu 5 km în plus

față de planul inițial. Așa că nu mi-a mai rămas decât să

alerg 16 km seara. Ceea ce am și făcut cu un efort

considerabil.

Ziua 5, Vineri. Ora 07:00. Emoțiile sunt destul de mari

pentru cel mai dificil examen din toată sesiunea. Primesc

subiectul, zâmbesc puțin pentru că pe o mare parte din

subiecte eram pregătit. Când am ieșit de la examen am

fost sigur că îl voi lua. Fiind la o facultate nu tocmai

ușoară, pentru mine notele erau, să zicem irelevante. Din

păcate la puține materii am învățat cu acea plăcere spre

care tindem cu toții. Învățământul din ziua de astăzi bagă

informații la kilogram în capul studenților, făcându-i pe

aceștia să își piardă din entuziasm încă în primul an. Dar

să lăsăm pentru moment această dezbatere oamenilor

dispuși să comenteze. În fine! Gata! Am răsuflat ușurat

pentru că am terminat cu toate examenele din sesiune!

Dar mai aveam un pariu de câștigat.

În niciuna din cele 7 zile nu m-am gândit strict la

câștigarea acelui pariu. Pentru mine oricare ar fi fost

rezultatul, beneficiile erau de partea mea: ajungeam să

îmi cunosc corpul mai bine, făceam mai mult sport,

Rutinalisme

109

exploram locuri noi, eram mai plin de energie și nu în

ultimul rând, trăiam o experiență nouă. Pe la ora 17:00

după ce m-am trezit dintr-un nou somn de frumusețe,

ies din nou la alergat cu gândul că trebuie să recuperez

distanța pierdută de dimineață. Fiindcă între timp

plouase destul de puternic, am ales pista de atletism care

e tot dintr-un material moale binevenit pentru articulații.

După aproximativ o oră de alergat în continuu, m-am

oprit. Și nu din cauză că mă durea ceva sau că nu mai

puteam fizic. Ci pentru că nu mai alergam cu drag. Să mă

învârt în cerc timp de o oră cu aceeași viteză, pentru

mine nu e un lucru după care am tânjit vreodată, chit că

la final endorfinele își fac treaba. Așa că în ziua respectivă

am acoperit doar 14 km din cei 21 planificați.

Ziua 6, Sâmbătă. Deși aveam alarma setată pentru

ora 7, mă trezisem cu 30 de minute mai devreme;

probabil corpul meu se adaptase deja noului fus orar.

Servesc micul dejun și privesc spre foaia lipită de ușa

frigiderului: 51 km. Atâta mai aveam de parcurs din cei

150 km. Și mai aveam două zile la dispoziție. Oboseală

mare nu prea simțeam, așa că am zis să continui. Însă de

această dată într-o altă locație decât pe pista de atletism

sau pe beton. Promițându-le părinților mei aflați la 80km

distanță că îi voi vizita, mă gândeam la o locație

apropiată de ei, unde să pot alerga o distanță mai lungă

fără să dau de mașini, noroi, câini agresivi sau cercuri

monotone. Așa că am ales un traseu de pământ presărat

cu piatră măruntă în apropiere de orășelul Iernut din

județul Mureș. Era un drum în mare parte plat. Ajung la

ora 09:00, parchez mașina chiar la intrarea pe drumul cu

Rutinalisme

110

pricina. Îmi conectez GPS-ul ceasului la sateliți și după o

încălzire ușoară, pornesc. Exceptând cele două căruțe

conduse mânios de câțiva rromi cu țigări în colțul gurii,

pline doldora de fier vechi, nu am întâlnit nimic

spectaculos în primii 10 km. Planul era ca să parcurg 15

km pe un sens, astfel încât să acopăr cei 30 km planificați

inițial. Ajung în sfârșit la jumătatea distanței. Observ în

depărtare un cer întunecat, acoperit de nori care

descărcau o ploaie torențială în localitatea vecină. Trag

aer adânc în piept, iau o gură de apă și strângând din

dinți fac o întoarcere de 180 grade înapoi spre mașină.

Am fost norocos. Am reușit să ajung cu bine înapoi

acoperind 31 km. Eram stors precum o lămâie în ceai.

Mușchii de la picioare îmi erau atât de inflamați, încât

abia îmi mai flexam genunchii la mers. Dar eram

mulțumit că mi-am dus planul și mai aproape de

obiectivul mult râvnit.

Ziua 7, Duminică. Ultima zi din săptămâna cu pricina

mă găsește acasă, în Cluj-Napoca, unde încă de

dimineață îmi simțisem mușchii extenuați dar totuși

motivat că sunt atât de aproape de obiectiv. Cei încă 20

km, deși la o primă vedere nu păreau ceva imposibil de

făcut, au reprezentat de fapt un pas foarte dificil de făcut.

În primul rând temperatura, care la orele amiezii

ajunsese la 29 de grade a fost foarte greu de suportat

având în vedere că pe parcursul traseului nu am avut

deloc umbră. Pe lângă greșeala de a-mi începe alergarea

la orele amiezii, o altă eroare pe care am făcut-o a fost

cantitatea mică de apă pe care am luat-o cu mine pe

traseu. Eram pe un drum de la marginea comunei

Rutinalisme

111

Suceagu, din apropierea Clujului. Ora 13:20.

3...2...1...START. Pornesc încet cu o medie de

05:10min/km pe drumul de pământ bătucit serios. Încă

din primii metri căldura toridă îi dăduse un șoc corpului

înștiințându-l cu ce avea să vină. La una din primele case,

era o femeie la aproximativ 32-35 de ani, care uitându-

se lung la mine îmi face un semn astfel încât să se asigure

dacă sunt cu toate țiglele pe casă sau nu. Săracul de mine,

eram transpirat până în vârful nasului, două degete de la

picior aveau deja beșicile sparte, tricoul încărcat de sare

provenită de la transpirația uscată, dar eu eram cu

zâmbetul pe buze, savurând precum un debil, ultimul

kilometru din toată această aventură nebună de o

săptămână.

Nu am intenția să exagerez spunând că m-am simțit

pentru prima oară împlinit sau orice alt adverb superior

și greu de pronunțat. Tot ce pot să spun e că sentimentul

care a predominat a fost unul de liniște și mulțumire de

sine, acompaniat bineînțeles de o bucurie euforică;

probabil generată atât de endorfine cât și de atingerea

obiectivului.

Acum, după aproape 5 ani de când am început să

alerg din plăcere și fără un obiectiv care iese din spectrul

unui amator cu picioarele pe pământ, am ajuns să alerg

distanța unui semi-maraton (21 km) în mai puțin de o oră

și 16 minute. Am alergat fără oprire și distanțe mai lungi

precum 55km. Nu sunt pentru mine. Consider că nu sunt

făcut pentru așa ceva. După 25-30 km chiar nu îmi mai

face plăcere să alerg. Respect cu tărie oamenii care sunt

pasionați și practică ultra-maratoane. Eu însă am

Rutinalisme

112

conștientizat că acele distanțe lungi mă distrug,

devenind un supliciu, care îmi generează mai multe

daune decât beneficii. Așadar, am ales să alerg distanțe

de până în 25-30 km, la o viteză care să mă scoată totuși

din acea zonă de confort despre care se tot vorbește în

jurul nostru. De aceea susțin sus și tare faptul că e foarte

important ca indiferent de ce sport sau profesie faci,

important e să o faci în mare parte cu drag, fără oroare

sau orice altă constrângere. Nu trebuie să alergi doar

pentru că mai nou așa își petrec weekendurile

majoritatea amicilor tăi. Sau să stai la birou cu ochii în

calculator până seara târziu doar pentru că sunt bine

plătite joburile din IT.

Pentru mine, familia, hobby-urile, jobul, se traduc în:

timp de calitate, liniște, sport și IT. Dar asta probabil că

funcționează doar în cazul meu. Am colegi care lucrează

și ei în IT cu același entuziasm pe care îl am și eu, însă

când vine vorba de timp liber și hobby, sportul nu

înseamnă nimic pentru ei. De ce? Pentru că nu le aduce

atâta bucurie pe cât le aduce un festival de muzică

electronică sau 3 beri și 5 mititei arși bine pe grătar în aer

liber. Ce-i drept că doar după ce încerci știi dacă e așa

sau nu. Unii aleg însă să își asume acest risc. Așadar, orice

schimbare ai face, fă-o pentru tine în primul rând!

Întâlnesc mulți oameni care sunt într-o formă fizică

lamentabilă. E trist când vezi copii tineri obezi de 20-21

de ani cu tricouri lungi până aproape de genunchi în

speranța ascunderii colăceilor sau cu picioarele ixsoșe.

Despre cocoașa omniprezentă sau umerii lăsați datorată

probabil anilor adolescenței investiți în nenorocitul acela

Rutinalisme

113

de telefon, nici nu mai epuizez cerneală. Când începi să

discuți cu ei, 90% dintre ei dau vina pe orice în afară de

ei: ba probleme cu tiroida, ba că părinții le-au băgat fast-

food cu forța pe gât că erau prea ocupați cu munca, ba

că profesorul de sport nu îi punea la treabă ci se uita la

fete în vestiar, ba că așa e mai nou la modă. Orice numai

să se scuze. Vina însă e NUMAI ȘI NUMAI A LOR. Nu

vreau să le țin drapelul părinților, pentru care am pregătit

oricum un mesaj mai spre finalul cărții. Însă, dacă părinții

îți spuneau să mănânci tot din farfurie, nu o făceau cu

intenție rea. O făceau pentru că nu erau documentați sau

că altfel era gândirea și educația de la vremea respectivă.

Dacă nu te simți bine în pielea ta, ești supărat când

nu găsești în magazine haine pe dimensiunea ta, nu ești

mulțumit de cât indică dușmanul tău, cântarul sau de ce

arată oglinda când iei poziție în fața ei, e numai și numai

vina ta. Cu cât accepți acest lucru mai devreme, cu atât

ai șansa să începi să faci progrese mai rapide. Poți să

citești toate articolele cu sfaturi despre slăbit de pe întreg

internetul. Poți să asculți elucubrațiile pe baza cărora,

mulți nutriționiști ai vedetelor autohtone au poluat fonic

canalele de tembeliziune. Nu vei rezolva mare lucru,

crede-mă! Cu cât pierzi mai mult timp căutând informații

cunoscute, repetate la infinit și discursuri motivaționale

prin care chipurile, doar gândurile pozitive îți vor

declanșa dorința de a slabi, cu atât osânza va poposi o

vreme și mai îndelungată pe burta ta.

Dacă nu vei începe tu singur să faci ceva în această

privință, nimeni altcineva nu te va ajuta. Nici antrenorul

tău, nici mama ta, nici soțul sau soția ta. Numai tu.

Rutinalisme

114

Bineînțeles că și ei pot avea o oarecare influență în

această ecuație, însă degeaba ai un antrenor excepțional

în compania căruia rupi aparatele zi de zi, dacă în

vacanță mergi în Turcia la ultra-all-inclusive și participi la

maratoane de mâncat baclava. Așa că răspunsul se află

numai la tine. În schimb, nici nu îți pierde timpul în a

număra fiecare kcal sau gramajul de proteine dintr-un

aliment. Nu ești încă în acel stadiu de profund studiu

despre metabolismul corpului. Evită seara să mai bagi în

tine până când abia te mai poți ridica de la masă și fă

sport în fiecare zi minim 30 de minute. Dacă după

primele 2-3 zile nu simți sau nu vei vedea rezultate,

înseamnă că obiectivul major al universului este acela ca

tu să nu slăbești. Ceea ce, să fim serioși, are o

probabilitate similară cu a României de a trimite primul

om pe planeta Pluto.

E plin internetul de diete și părerologi cu privire la

alimentele pe care să le mâncăm sau nu. Trageți naibii

de la gură puțin și mișcă-ți fundul de pe scaun dacă într-

adevăr îți dorești cu adevărat să te simți bine în corpul

tău! Chiar merită gustul acelei gogoși uleioase ce

durează câteva minute să îți înlocuiască bucuria și

confortul tău de zi cu zi? Atât de slab om ai ajuns încât

să permiți unor banale alimente pe care oricum le elimini

într-o formă sau alta, să îți influențeze viața?

Un lucru pe care până acum câțiva ani îl făceam cu

extrem de puțină plăcere, erau cumpărăturile. Făceam

enorma greșeală de a merge la shopping fix Duminica,

în amiaza mare sau după masa când ieșeam de la

serviciu. Dar bineînțeles, mereu dădeam vina pe altceva:

Rutinalisme

115

ba că jobul îmi ocupă toată ziua, ba că sunt obosit și nu

mă pot trezi dis de dimineață. Orice doar să nu mă scot

pe mine de vină. Din fericire, am ajuns să trec peste

stadiul de negare și să accept faptul că vina era

bineînțeles numai la mine. Și tot la mine era și soluția.

Așa că singurele situații când mai merg la shopping în

amiaza mare este doar atunci când vreau să îmi petrec

timpul liber stând la cozi, lucru care nu se întâmplă

niciodată. Chiar dacă sună precum o comportare a

octogenarilor, data viitoare când mergi la cumpărături

încearcă să ajungi acolo imediat după ora deschiderii,

când alimentele sunt proaspete, nu au apucat să fie

atinse și testate de mulți clienți. Iar în plus de asta, nu

sunt mulți oameni care îți stau în cale. De aceea, în viață,

ai mai multe beneficii dacă faci anumite lucruri pe dos

față de restul oamenilor.

Un alt lucru atipic care mi-a adus enorm de multe

avantaje, a fost trezitul dis de dimineață. Și aici nu mă

refer că mă trezeam la ora 7, iar la 8 mergeam la serviciu.

Pentru mine în proporție de 95%, dimineața începe la ora

04:30 - 05:00. Deși sună ceva dus la extrem, o să îți dau

și argumentele necesare pentru care sper să îți

stârnească măcar curiozitatea de a încerca asta.

La acea oră, majoritatea oamenilor dorm. Sau

eventual fac sex după ce au băut alcool până noaptea

târziu. Drumurile nu sunt circulate. Aerul nu e atât de

mult poluat. Notificările și tentațiile sunt aproape

inexistente. Pentru că lumea nu funcționează la acele

ore! Privesc la ceas în momentul în care scriu aceste

rânduri și văd ora 05:22, găsindu-mă cu laptopul în față.

Rutinalisme

116

La blocul de viz-a-viz văd lumină la un singur geam. O fi

locuind și acolo vreun minimalist? Sau poate sunt niște

petrecăreți? Irelevant.

Pentru mine, trezitul de dimineață m-a făcut în

sfârșit să mă prioritizez și pe mine. Mi-a dat ocazia de a-

mi pune în aplicare planurile personale, pe care le-am

ignorat foarte mulți ani. Inclusiv scrierea acestei cărți.

Majoritatea timpului nostru petrecut după job, e timp

petrecut aiurea. De aceea susțin ideea ca uneori să fim

puțin individualiști.

Ce consideri că îți aduce mai multă bucurie și

mulțumire de sine? Să stai la o bere cu niște cunoștințe

ale căror povești te plictisesc de moarte? Sau să te

concentrezi pe odihna ta, care te va ajuta să îți începi

diminețile în forță investind devreme în planurile tale? Nu

încurajez singurătatea! Dimpotrivă! Chiar sunt pentru

lărgirea spectrului de cunoștințe. Însă doar anumite

cunoștințe; alese cum se zice, pe sprânceană. Oameni pe

care îi apreciezi, oameni în compania cărora îți face

plăcere să stai și să îi asculți. Și care bineînțeles știu să te

asculte, fără să te judece. Oameni care sunt capabili să îți

dea sfaturi. Oameni verticali care au caracter și

discernământ. Oameni care nu te judecă după cum areți

sau ce averi deții. E mult prea scump timpul ca să stai în

preajma unor oameni toxici care au alte idealuri în viață.

Fă asta începând de azi pentru a elimina probabilitatea

unor eventuale regrete mai târziu!

Tot încerc să îi înțeleg pe oamenii care deși

conștientizează faptul că au în jur persoane

incompatibile, aleg în continuare să își petreacă timpul

Rutinalisme

117

cu aceștia. Nu sunt deloc un tip extrovertit, însă când

într-un grup de persoane cineva afirmă un lucru despre

care eu am o părere diferită, în 99.9% din cazuri încerc

să îmi exprim și eu opinia personală. Dacă încercarea

mea de a-mi exprima propria părere se dovedește a fi

una eșuată din cauza vreunui interlocutor care nu

acceptă altă idee decât pe a lui, viitoarele noastre

dialoguri vor deveni în cel mai fericit caz, monologuri.

Dar dacă totuși tac, nu înseamnă ca îți dau dreptate. Mai

degrabă înseamnă că am înțeles faptul că degeaba îți

explic. Niciodată nu voi accepta să îi acord timpul meu

unei persoane, care are scopul de a monopoliza orice

discuție. Fie că sunt la muncă sau într-o cafenea, mereu

văd oameni sfioși, ușor introvertiți, care doar ascultă și

stau precum ghioceii în fața acestor megafoane umane,

experte în orice domeniu. Treziți-vă dragii mei! Acum ar

fi cel mai indicat să îți spun: o singură viață ai! Petreceți-

o inteligent! Nu sta lângă oameni care nici măcar nu te

ascultă! Nu îți risipi timpul tău prețios în preajma unor

persoane care te inhibă în a-ți exprima propriile gânduri!

Nu îți fie frică de ce va zice X și Y! Sfidează-i indirect pe

acești oameni acordându-le exact ceea ce merită:

IGNORANȚĂ. Și continuă-ți drumul pe cărarea unde te

simți cu adevărat respectat.

Așadar, o mare capcană în care mulți dintre noi

cădem deseori involuntar, este mediul în care ne

petrecem viața. Mai specific, grupul de oameni lângă

care alegem să stăm. Presupunând că ești o persoană

căreia îi place să muncească, să se documenteze, să

citească, să facă sport dis-de-dimineață sau mai pe scurt:

Rutinalisme

118

să iasă constant din zona de trândăvie. Anturajul tău e

plin de oameni comozi; oameni pentru care viața

presupune lene, fofilare, șmecherie, bani făcuți ușor și

gâdilarea egoului prin mijloace cât mai accesibile.

Aceștia, făcând parte din marea masă modestă, vor fi

mult mai ușor acceptați într-un grup. Făcând o scurtă

analogie la sexul frumos, cum crezi că s-ar simți

majoritatea femeilor care s-au neglijat în ultima perioadă

acumulând multe kg în plus, în preajma unor fotomodele

celeste după care 99% dintre bărbați ar întoarce capul

pe stradă? Îți spun eu cum s-ar simți: INFERIOARE. Ceva

similar se întâmplă și în această situație. Oamenii lipsiți

de ambiție sunt adoptați repede, pentru că aceștia nu

dau naștere la panici competiționale, datorate unor

eventualei superiorități la anumite capitole.

În plus, în momentul când tu vrei să faci ceva cu

adevărat util pentru tine sau societate, rănile eventualului

regret, apărut în urma eșecului de a începe acel plan, îți

vor fi linse de către acești mediocri; îndulcindu-ți astfel

sentimentul de nemulțumire prin notoriile și modestele

povățuiri:

• Lasă sportul și mâncatul sănătos! O singură

viață avem, ce naiba! Hai mai bine cu noi în

mall la un film cu eroi făcut după benzi

desenate. Savurăm 1kg de popcorn, bem 2-3

beri, niște chipsuri...

• Lasă învățatul unei limbi străine! Oricum tot în

România o să fii când vei pune mâinile pe

piept? E prea scurtă viața să înveți ceva de care

nu ai nevoie! Hai mai bine când ne trezim pe

Rutinalisme

119

la 11-12, la o cafea cu Ionel și Floricica să avem

discuții academice despre câte like-uri a mai

adunat Alinuța pe Instagram. Mai facem câte

o poză la cafea înainte să o bem. Ne vom simți

bine. Haide cu noi! Nu te izola de lume!

• Lasă plimbările penibile prin parc sau ieșirile

la restaurant Sâmbăta seara precum

sexagenarii! Mai bine vii cu noi în club să

dansăm și să ne distrăm! Mai povestim una-

alta; chiar dacă vom fi nevoiți să urlăm unul

în urechea celuilalt și să ne țiuie timpanele a

doua zi. Măcar ne vom distra.

• Lasă mersul pe munte și concediile în care să

te odihnești, ia-ți mai bine bilet la

<alege_numele_unui_festival_de_muzică_elec

tronică> și vin-o acolo să dăm împreună din

cap precum rațele leșești!

• Lasă terminarea la timp a task-urilor de la

muncă! Mai bine plânge-te că nu ai timp și

vino afară la o gură de aer să ne delectăm cu

o țigară că avem să-l bârfim pe colegul de la

administrativ care mai nou are o idilă cu tipa

de la HR. Mai facem o caterincă fotbalicească

de ceilalți colegi, ne distrăm... Dă-le naibii de

responsabilități. E și mâine o zi! Oricum fac

ăștia bani câcălău.

După cum spuneam deja, acest tip de persoane mereu

vor avea avantajul de a fi acceptați într-un grup de

oameni pe care îi găsim în orice parte am privi: modești

Rutinalisme

120

și ușor influențabili. Ca atare, aici intervine un alt punct

de inflexiune în care alegerile noastre ne vor defini

viitorul și semnătura noastră în societate. Fie alegem să

luăm parte în zănoaga apatiei, lăsând pasiunile noastre

să ne aștepte, fie ne ridicăm din șa și pedalăm constant

precum o făcea Alberto Contador în LeTour, dând ecart

acestor indivizi auto-victimizați. Indivizi care mereu vor

aștepta ca viața să le datoreze ceva.

Paradoxul este că mai nou, e foarte ușor să devii

extraordinar, fiindcă majoritatea oamenilor sunt comozi.

Experimentează lipsa de confort până când aceasta

devine una plăcută!

În ultimii ani, majoritatea dimineților mi le-am

petrecut făcând lucruri care îmi fac plăcere, savurând

micile detalii, fără grabă. Spre exemplu, rutina mea de

dimineață include pregătirea micului dejun ce în mod

normal conține multe fibre, prepararea unui ceai sau a

unei cafele, verificarea telefonului 10-15 min cu privire la

ceea ce am pierdut în ultimele 12 ore. Și bineînțeles sport.

Mișcare. Transpirație. Endorfine. Exact în această ordine.

Făcând aceste lucruri încet, deliberat și cu un mare

entuziasm, activitatea făcută cu oroare de mulți dintre

noi, numită job, va deveni încet încet un lucru mai plăcut.

Nu intenționez să te aburesc spunându-ți că am cel mai

frumos job din lume sau că 100% din timpul petrecut la

birou îl fac numai cu zâmbetul pe buze. Supărări sau mici

nemulțumiri mereu vor exista. Doar un naiv crede că

există cineva pe planeta aceasta care nu a experimentat

niciodată aceste sentimente negative. Fac și ele parte din

viața noastră până la urmă. Dacă nu le-am simți, cum am

Rutinalisme

121

putea altfel distinge bucuria de supărare? După cum

spuneam deja, nu trebuie să crezi în exemplul meu.

Probabil trezitul de dimineață funcționează doar în cazul

anumitor persoane cu un anumit tip de ADN, cărora

universul le-a dat o doză mai mare de apatie. Oricum,

până nu încerci măcar, nu ai de unde să știi.

Experimentează câteva zile până treci de șocul oboselii

datorate adaptării corpului și vei afla singur răspunsul!

Deși nu sunt o persoană extrovertită, mediatizată

sau ahtiată după atenție, am un cerc restrâns de prieteni

și cunoștințe. Am observat în cazul anumitor persoane

care mai nou, nu mai prea fac parte din cercul menționat

mai sus, că numărul mare de prieteni și cunoștințe e un

motiv de mândrie și laudă. Numărul. Cantitatea. Privesc

acum la agenda telefonului mobil atent rafinată, unde

văd că am 180 de contacte. De aici pot să spun că țin

legătura cel puțin săptămânal cu aproximativ 30-40 de

persoane. Pentru mine, a comunica prin telefon cu ei,

suplinește oarecum lipsa întâlnirilor fizice, probabil din

lipsa timpului disponibil pentru acest lucru. Exceptând

familia pe care o văd aproape zilnic, numărul

persoanelor în compania cărora îmi petrec efectiv timpul

liber în decurs de o săptămână, nu cred că e mai mare

de 10-12. Dar pentru mine acel număr e mai mult decât

suficient. Chit că reprezintă unul minuscul pentru mulți

dintre pseudo-mediatizați și ahtiați după atenție.

Numerele astea... Și eu care credeam că doar managerii

tipicari le dau importanță...

Personal chiar nu mă încălzește cu nimic să știu

faptul că am sute de prieteni dintre care doar pe 1-2 mă

Rutinalisme

122

pot baza că vin cu o roată de rezervă dacă fac pană la

roată pe vreun drum neasfaltat la 80 km de casă. Faptul

că ai 1000 de poze pe Facebook cu prietenii tăi, dar

niciunul dintre ei nu te vizitează la spital să îți spună o

vorbă încurajatoare, reprezintă fix zero barat în acele

momente de cumpănă. Ba mai mult decât atât, acest

miraj și iluzie deșartă îți va amplifica agonia care se va

revărsa asupra ta odată cu dezamăgirea datorată

standardelor și așteptărilor prea înalte pe care ți le-ai

setat inițial, alegând astfel de persoane. Tot încerc să le

găsesc o explicație naivilor care aleg în continuare să își

petreacă timpul alături de oameni care nu dau o ceapă

degerată pe ei. Oameni îngâmfați și totuși adorabili de

triști, care indiferent de situație, sărmanii de ei se

consideră pe cele mai înalte culmi ale societății, cugetând

flagrant precum niște omniscienți.

Revenind la multitasking... e atât de înjositor să te

uiți la telefon ca un om fără control în momentul în care

trebuie să faci altceva, într-un moment când persoana

din fața ta ți-a dăruit timpul și răbdarea ei. Nu spun să

nu răspunzi la un telefon urgent, probabil chiar și în

timpul unei ședințe. Fii convins că și eu aș ieși repede

dintr-o discuție ce poate fi amânată pentru a rezolva o

problemă ce ține strict de sănătatea mea sau a celor

dragi mie. Însă când ești într-o discuție cu o persoană, iar

tu stai mai mult aplecat cu ochii în telefon pentru a

recepționa tot în a doua secundă notificările like-urilor

de pe Instagram, înseamnă că ai o mare problemă în a-

ți rândui lucrurile în viață. Făcând acest gest lipsit atât de

respect cât și de control, din punctul meu de vedere nu

Rutinalisme

123

ai dreptul moral la a te plânge că trăiești într-o țară

meschină cu o societate de căcat.

Cu toții vrem să trăim mai bine, să avem oameni

mai de calitate în jurul nostru care să ne ofere mai mult

respect, însă uităm ca mai întâi trebuie ca noi să oferim.

E precum te-ai duce la un magazin și ai cere 1 kg de

cartofi fără ca tu să plătești. Tratează-i pe cei din preajma

ta cu același respect pe care și tu ți l-ai dori să îl primești.

Lipsa unui scop în viață niciodată nu duce spre o

cărare unde te așteaptă multe momente de bucurie.

Aceasta este și cauza parțială a multor oameni care

suferă de așa-numita disonanță cognitivă. Dacă nu ai

auzit încă de această boală sau mai elegant numită stare

de tensiune, aceasta apare ori de câte ori o persoană are

în același timp două opinii care nu doar că nu se susțin

una pe alta, dar se și exclud.

Spre exemplu, o persoană care fumează, este

informată, mai nou obligatoriu, pe diverse căi despre

faptul că acest viciu îi va scurta viața, crescându-i riscul

de apariție a cancerului pulmonar. În mod normal,

fumătorul tipic încearcă pe toate căile să desconsidere

această idee ce cu siguranță îi creează un disconfort. Mic,

mare, nu contează. Important e că acel disconfort e

prezent. Într-un studiu realizat în 1964, mai mulți

fumători și nefumători au răspuns la următoarea

întrebare: credeți că într-adevăr fumatul poate duce la

cancer pulmonar? Procentul de nefumători care aveau

dubii cu privire la această idee cum că fumatul este

dăunător era de doar 10%. Nimic spectaculos până aici.

Însă procentul nefumătorilor care s-au îndoit de acest

Rutinalisme

124

studiu, era de 40%. Ceea ce înseamnă că aceștia

aleseseră să își rezolve conflictul lăuntric contestând

concluziile cercetătorilor ce avertizau asupra riscurilor

implicate de fumat.

De fiecare dată când avem ocazia, încercăm să ne

convingem că acțiunile pe care le facem au logică,

indiferent că ne raportăm la lucruri mărunte sau cele mai

profunde, spre exemplu sensul vieții. Așadar, chiar dacă

noi credem că a fuma este incompatibil cu accepțiunile

noastre despre ceea ce este sănătos, suntem deschiși la

accepta soluții de compromis, cum ar fi minciuna sau

încăpățânarea. Și asta doar pentru a ne justifica faptele

despre care inițial, nu am fost de acord. De fapt nu am

fost niciodată. Practic ne-am mințit singuri, prin auto-

manipulare și acceptare a unor idei complet iraționale.

Această teorie a disonanței cognitive, publicată de către

celebrul psiholog Leon Festinger, mai subliniază un

aspect extrem de important referitor la evoluția noastră:

ne arată de ce nu suntem capabili să învățăm din

propriile greșeli, fiindcă de cele mai multe ori ne

transformăm erorile în acte virtuoase sau cel puțin

acceptabile.

Se spune că valorile pe care ni le setăm ne definesc

propriile caractere. Iar valorile noastre sunt rezultatul

comportamentului nostru. Să îți dau un exemplu: când

spui adevărul indiferent că e de bine sau de rău, automat

devii o persoană onestă. Cu alte cuvinte, valorile pe care

noi ni le setăm în lumea lăuntrică ne definesc caracterul.

Iar din moment ce noi locuim în permanență în această

lume lăuntrică, valorile noastre trebuie să fie cel mai

Rutinalisme

125

important lucru. Degeaba copiem valorile altor persoane

pe care doar le invidiem fără ca noi să ne dorim măcar

să facem acele lucruri. Autenticitatea și originalitatea

trebuie să fie una dintre valorile de bază pe care să le ai

mereu în vizor, pentru a avea certitudinea că ești pe

drumul cel bun, că îți cunoști nevoile și lucrurile cu

adevărat importante.

Odată știind cine ești în această viață, vei înceta

automat să încerci a deveni ceva ce nu îți dorești.

Indiferent de ocazie, fii aceeași persoană! Nu te

comporta diferit cu părinții, colegii, prietenii sau orice

altă cunoștință! Fii autentic și nu te teme de judecățile

celor din jur! Indiferent de situație, fii onest! Întotdeauna.

Chiar dacă de multe ori adevărul doare, nu minți! Nu

pretinde că ești altcineva decât ceea ce ești în realitate!

Făcând aceste lucruri te vei putea uita în oglindă cu

mândrie. E un sentiment foarte plăcut, crede-mă!

Limitează-te la ceea ce îți este cu adevărat necesar

și nu fă nimic în plus doar de dragul de a-i impresiona

pe ceilalți! Tentațiile sunt mari. Foarte ușor devii lacom

dacă nu știi să te oprești. Stoarce fiecare moment unic

din toate lucrurile mărunte pe care le faci cu drag și

bucură-te de această viața, care ne oferă zilnic atâtea

prilejuri să zâmbim. Nu fugi după averi fiindcă oricum

timpul tău pe pământ e limitat! Lucrează cu drag în

favoarea ta, bucură-te cu cei dragi ție de fiecare moment

din viață și lasă-le copiilor tăi lucruri care chiar le aduc

valoare. Nimeni nu își va mai aminti de tine dacă ai pus

preț numai pe lucrurile fizice, neglijând momentele și

experiențele unice, pe care le trăiești când ești prezent și

Rutinalisme

126

conștientizezi ceea ce se întâmplă în jurul tău.

Construiește-ți în jurul tău un cadru plăcut, având un

cerc de persoane unde poți să dezvolți relații profunde!

Respectă persoanele din jurul tău înainte ca tu să le ceri

același lucru! Focusează-te pe calitatea relațiilor și nu pe

cantitatea acestora! Nu ai nimic de câștigat având o

mulțime de cunoștințe, unde nu poți să dezvolți nimic

profund și cu siguranță, nu împarți valori de viață

comune. Nu îți fie teamă de opinia celor din jur despre

tine! Mai ales a persoanelor pe care nici măcar nu le

cunoști bine. Concentrează-ți atenția și energia spre

relațiile care într-adevăr au o semnificație! Iubește-ți

familia și prioritizează-ți oamenii cărora într-adevăr le

pasă de persoana ta! Și bineînțeles, redu restul

zgomotului la minim!

Limitări

Iunie 2018, ora 06:00 AM. Tocmai ce am trecut de

controlul de securitate din aeroportul din Palma de

Mallorca. Mă așteaptă un zbor de aproape o oră, spre

Milano. Mă îndrept agale spre poarta de îmbarcare care

conform programului se va deschide în aproximativ 30

de minute. Așadar, nu am niciun motiv să mă grăbesc

cum văd că o fac unii ce aleargă prin aeroport, vizibil

obosiți și debusolați. Reclame peste tot. Multe cafenele

și duty free-uri. Fast food-urile omniprezente își

pregătesc marfa pentru cozile interminabile care aveau

să vină imediat după ora deschiderii. Bannerele cu

publicitate sunt atât de răspândite încât nici după

Rutinalisme

127

aproximativ 100 de zboruri nu mi-a trecut complet starea

de semi-anxietate pe care o am de fiecare data când

intru într-un aeroport.

Ne îmbarcăm în avion. Stewardesele își fac frumos

treaba, gesticulând măsurile de precauție pentru

pasageri. Decolăm. După câteva minute, se stinge becul

ce indică purtarea obligatorii a centurii de siguranță. Și

începe nebunia. Una dintre stewardese anunță: Doar

astăzi puteți cumpăra un croissant cu ciocolată plus o

Coca-Cola la incredibilul preț de 5 EURO. În traducere

nutrițională, vreo 600 kcal și o creștere de minim 15% a

glicemiei. Încerc să contorizez minimum 15-20 minute de

liniște continuă, dar, în zadar. Imediat după

aprovizionarea pasagerilor cu gunoaie alimentare,

evident destul de scumpe la 8000 de metri altitudine,

începe partea a doua cu oferte la parfumuri cu fețele

retușate ale unor oameni de succes pe ambalaj. Ca de

obicei, această vânzare nu are atât de mare succes în

comparație cu cea la alimente. Probabil oamenii sunt

reticenți în ceea ce privește prețul sau procedura

inconfortabilă pe care o aplică stewardesa când îți dă o

mostră de test, iar apoi așteaptă să dai verdictul. Spre

bucuria mea, se termină în sfârșit și acest negoț. În sfârșit

pot să-mi pornesc în căști, podcastul mult așteptat. Apăs

PLAY. După maxim 2 minute aud în fundal: Dragi

pasageri, avem un anunț important. Dacă vreți să aveți

șansa de a câștiga o mașină sau 50.000 EURO organizăm

o tombolă. Direct aici. Afli pe loc dacă ai câștigat.

Toate acestea s-au întâmplat pe parcursul unui

zbor de o oră. O ORĂ! Așadar, un lucru este cert:

Rutinalisme

128

societatea de astăzi face anti-joc oamenilor care vor să

trăiască în minoritate. Și acest lucru este destul de

istovitor dacă nu conștientizezi repede faptul că există

anumite limitări în a-ți petrece viața așa cum ți-o dorești.

Bineînțeles, poți să fugi în pădure și să te izolezi complet

de lume, însă gândind mai normal nu aceea e soluția de

mijloc. Așadar, uneori trebuie să te resemnezi cu gândul

că anumite lupte nu le poți câștiga. Cel puțin nu în

vremurile acestea.

Rutina

Până în urmă cu ceva timp, percepeam greșit

acest cuvânt, asociindu-i o conotație negativă, datorată

probabil de studiile care arată faptul că rutina zilnică

încetinește dezvoltarea cerebrală și ne amorțește

simțurile. Dar trecând de stadiul în care dinamicitatea

vieții nu mai reprezenta o dorință arzătoare, încet încet

am început să înțeleg ceea ce înseamnă rutina, în

adevăratul ei sens.

În primul rând, rutina pentru mine înseamnă

control. Înseamnă constanță și perseverență. Nicidecum

stagnare sau involuție. Înseamnă etapa în care ai în sfârșit

prilejul de a face progrese reale în ceea ce deja faci.

Pentru asta, trebuie ceea ce face parte din rutina ta, să

faci cu dorință proprie. Dorință care într-un final îți va

genera mult-tânjita mulțumire de sine.

Te-ai întrebat vreodată ce anume îți generează cu

adevărat cea mai mare bucurie încă de dimineață? Faptul

că încă respiri? Zâmbetul partenerului tău încă din

Rutinalisme

129

momentul când îți deschizi ochii? Răsăritul de dimineață?

Gustul și mirosul cafelei proaspăt făcute? Pentru mine,

deși mi-ar plăcea ca prima bucurie de dimineață să fie

zâmbetul ei, mă mulțumesc doar cu această imagine

care îmi generează emoții de fiecare dată când mă ridic

din pat la 4 AM și o simt fizic alături de mine. Ieșind la

alergare sub cerul liber o oră mai târziu, atât primăvara

cât și toamna prind răsăritul soarelui, care deși probabil

sună destul de ezoteric, simt că îmi generează o mai

mare cantitate de energie decât cea pe care aș fi avut-o

dacă dormeam încă 2-3 ore în plus. Pentru mine,

admirând în timp ce alerg răsăritul soarelui, va rămâne

mereu un lucru mărunt, pe care nu voi înceta să îl

urmăresc atâta timp cât simt că îmi aduce satisfacție.

Repet, nu spun că trezitul de dimineață va

funcționa la fel și în cazul tău. Spun doar că atâta timp

cât ești nemulțumit de ceea ce faci, de cum te odihnești,

de unde lucrezi, de oamenii din jurul tău, de cum îți

petreci timpul liber sau pe scurt spus, de TINE, înseamnă

ce ceva nu faci bine. De aceea mereu trebuie să îți

identifici valorile după care te ghidezi în viață; ceea ce îți

dorești cu adevărat să faci. Odată ce ți-ai identificat

aceste valori, îți poți seta în sfârșit obiectivele pe care vrei

să le îndeplinești. Obiective spre care să te îndrepți după

o strategie bine pusă la punct și bazată în primul rând pe

nevoile tale. Să nu uiți niciodată faptul că excelența este

o călătorie; nicidecum o destinație.

Indicatori de performanță

Rutinalisme

130

Cea mai des întâlnită eroare pe care deseori o făceam

era aceea de a mă compara cu ceilalți. Indiferent că era

vorba de un coleg de școală sau o persoană pe care o

admiram, mereu exista ceva care mă făcea să mă compar

cu acea persoană. Comparându-mă mereu cu cineva,

automat îmi ignorasem propriile dorințe și îmi

diminuasem eventualele succese. În subconștientul meu,

nu era suficient că doar admiram persoana respectivă. Ba

mai mult decât atât doream să fiu și eu precum acea

persoană. Nu tânjeam neapărat după viața respectivei

persoane, ci după îndeletnicirea acesteia la o anumită

activitate, la care mă simțeam inferior. Ba voiam să am

cultura generală despre medicină a persoanei X, deși nu

mă atrăgea domeniul respectiv. Ba îmi doream să joc

fotbal ca Y, deși fotbalul nu reprezenta sportul pe care îl

practicam cu cel mai mare patos.

În urmă cu câțiva ani, pe când începusem să îmi

petrec timpul altfel decât o făceam de obicei, am

participat la un workshop unde am avut ca temă de casă

să ne descriem rutina zilnică. În următoarea zi am

prezentat cu toții ceea ce facem zi de zi. Bineînțeles că

majoritatea participanților, în procent de 90%, făceau

aproape aceleași lucruri într-o secvență haotică. Zilnic.

Fie săreau peste micul dejun sau dormeau deseori până

la amiază. Am rămas siderat când la o analiză de

ansamblu, realizasem că toți dintre aceștia își băgau la

înaintare, fie familia sau jobul, pentru a se scuza. Cu alte

cuvinte, ei știau că nu fac neapărat bine ceea ce fac, că

nu sunt mulțumiți de ceea ce fac, dar foloseau cu

nonșalanță bine-cunoscutele scuze. Dar nu aici voiam

Rutinalisme

131

neapărat să ajung. Referitor la workshop-ul cu pricina,

venise rândul meu să îmi prezint programul zilnic. Le

povestisem cum mă trezesc cu noapte în cap precum o

nălucă, cum fac sport aproape zilnic și alte lucruri care

le-au captat vizibil atenția încă după primele fraze. La

sfârșitul sesiunii de prezentări, câțiva colegi mai degajați

începuseră să mă asalteze cu întrebări: Cum naiba

reușești să te trezești la 4 AM aproape în fiecare zi? Cum

găsești motivație să poți face mereu lucrurile în aceeași

manieră și cu același entuziasm? Le-am explicat pe scurt

fără prea multe cuvinte mărețe, cum mi-am identificat

singur dorințele și lucrurile cu adevărat importante în

viață. Însă ceea ce m-a uimit a fost remarca unei colege

mai captivate de povestea mea chiar și decât ceilalți:

Uau, ce frumoasă rutină ai, Bogdan! Ce n-aș da să am și

eu viața ta! Inițial avusesem impresia că era ironică,

considerându-mă un inadaptat social care a luat decizia

de a se auto-izola, făcând lucrurile pe dos. Dar se pare

că nu era așa. Făcuse aceeași greșeală care m-a înfrânat

și pe mine o lungă perioadă: aceea de a îți dori ceea ce

probabil că nu vrei cu adevărat.

Am observat că în momentul în care le areți celor

din jur ceva care funcționează într-un anumit context,

automat pleacă de la premisa că și pentru ei va funcționa

la fel; de parcă am vorbi despre criptomonede. Această

alegere impulsivă e greșită din punctul meu de vedere.

Dacă toți oamenii ne-am dori nativ, să investim într-o

anumită îndeletnicire atunci da, s-ar aplica. Însă anumiți

oameni vor să fie medici, alții vor să picteze, unora le

place contabilitatea, altora să vorbească în public, unii

Rutinalisme

132

dau un randament mai bun dimineața devreme decât

noaptea, alții se simt mai în formă dacă se pun la somn

seara la 8. De aceea, în opinia mea, premisa că o

strategie care funcționează pentru mine îți va aduce și ție

aceleași beneficii este stupidă.

Cunosc câteva persoane, care la anumite capitole,

ne intersectăm. Spre exemplu am un prieten, atlet și el,

care este la fel de matinal ca mine, însă când vine vorba

de muncă, pentru el, statul 8 ore într-o locație, fugind

prin săli de ședințe și cu ochii într-un monitor, este un

adevărat chin. Pentru el viața de antreprenor i-a adus

mai multă satisfacție decât cea de corporatist cu

program de muncă oarecum fix. Pentru mine, munca de

corporatist încă reprezintă ceva ce încă fac în mare parte

cu drag. Probabil că în momentul când nu îmi va mai

aduce aceleași satisfacții, voi încerca altceva. Fie că e

vorba de o altă companie sau de un cu totul alt job. Însă

până atunci o să lucrez cu plăcere, fiindcă pentru

moment, chiar îmi place ceea ce fac zi de zi.

Mulți oameni trag cu dinții de un loc de muncă

unde nu merg cu drag doar pentru a avea o sursă de

venit. Mereu se plâng, ba că nu e suficient salariul, ba ca

programul nu e flexibil, ba că managerul se comportă

urât, ba că trebuie să se trezească prea de dimineață, ba

că trebuie să facă naveta 20 km. Și aici nu mă refer doar

la cei care lucrează pe șantier sau într-un domeniu în

care salariile nu sunt precum cele din industria de IT.

Cunosc mulți oameni din IT care se plâng fie de

programul de muncă, fie de salar sau alte beneficii. În

consecință, exceptând exprimarea nemulțumirilor,

Rutinalisme

133

aceștia nu fac absolut nimic în această privință. Treziți-vă

oameni buni! Nimeni nu va veni la voi să vă ofere exact

ceea ce voi vă doriți cu adevărat! Deși mă repet: viața nu

vă datorează nimic! Identifica-ți-vă nevoile și munciți

pentru ele! Nu îți place locul de muncă actual, unde ți-ai

exprimat deja ofurile și ai fost ignorat? Caută-ți naibii

altul! Ți-e teamă că acolo probabil vei da de oameni mai

capabili și nu vei putea ține pasul? Nicio problemă:

perfecționează-te! Renunță la a mai căuta scuze ieftine

care nu te vor ajuta decât să te minți singur și să îți

amplifici starea mizerabilă!

Mentenanță

Este o veche zicală care zice: Menținerea e cea mai dificilă

parte. Într-adevăr, indiferent că ne raportăm la o banală

dietă sau în general la ritmul de ieșire din zona de

confort, continuitatea e unul dintre cel mai grele lucruri

de atins. E cel mai dificil segment din drumul spre

mulțumire de sine autentică; aceea despre care mulți

internauți propovăduiesc infailibili pe rețelele de

socializare, fie prin citate pretențioase sau ironii amare la

adresa acestui standard contemporan de fericire.

Standard care este cu siguranță perceput în mod diferit

de fiecare dintre noi. Văd că mai nou unii dintre noi aleg

în continuare să facă aceste heitărimi, în speranța

poziționării lor într-o zonă mai avantajoasă, care să

reflecte un iz de superioritate. Dar în opinia mea, acest

lucru nu este decât un miraj. Spun că este un miraj

deoarece aceste ironii deseori încearcă să mascheze o

Rutinalisme

134

disperare generată de eșecul în a imita standardul

respectiv, după care majoritatea dintre noi tânjim.

Așadar, de ce e această continuitate atât de dificilă? Păi

pentru că în primul rând necesită muncă. Nu neapărat

multă. Necesită perseverență și constanță. Necesită o

motivație continuă. Dacă nu vei exersa mereu ceea ce

faci, vei pierde. Dacă nu vei conversa constant în limbile

străine pe care le-ai menționat în CV, îți vei ieși din mână,

crede-mă! Dacă Biserica Ortodoxă Română va continua

cu aceleași dogme învechite și cu preoți preocupați pe

abuzuri sexuale sau achiziții de mașini scumpe, vom

ajunge ca peste câteva generații, numărul de biserici

goale să fie mai mare decât numărul enoriașilor. Dacă nu

faci sport constant, atât condiția fizică a ta cât și

sănătatea ta, se vor degrada. Dacă minoritatea

intelectuală a societății va sta în continuare cu mâinile

încrucișate, efectele produse de către erorile majorității

vor fi tot mai mari. Așadar, în orice stadiu te-ai afla, NU

ÎNCETA NICIODATĂ SĂ EVOLUEZI.

Un rol foarte important în a nu te abate de la

planul tău este mediul înconjurător; în special oamenii

din jurul tău. Deși la capitolul Partea 3 || Lupte, am spus că

toate depind de tine, m-am referit în mod special la

punctul de pornire. Dar asta nu înseamnă ca un partener

cu aceleași valori și idealuri în viață nu te va putea ajuta

în a avea continuitate în a-ți atinge obiectivele. Indiferent

că partenerul tău adoptă același stil de viață sau nu,

important e să încerci cât mai mult să găsești un balans,

pentru a avea armonia pe care puține cupluri o mai

găsesc în ziua de astăzi. Relațiile sunt în general secvențe

Rutinalisme

135

de dăruiri și primiri. Pentru ca orice relație să funcționeze

amândoi trebuie să contribuiți atât prin a dărui, cât și prin

a primi. Dacă vei ajunge doar dă dăruiești, te vei simți

folosit. În schimb dacă doar vei lua și vei profita, nu o să

fi mai mult decât un parazit care cu siguranță în timp, îți

vei face partenerul să se simtă mizerabil.

Continuitatea nu trebuie să o vezi doar ca o

menținere pe linia de plutire. Dacă simți uneori că e loc

de mai bine, ajustează-ți planurile și adaptează-ți tactica

după noilor tale standarde. Pentru a te putea ține de un

plan, trebuie mereu să verifici stadiul unde te afli. E

demoralizant să te lovești de eșecuri din cauză că țelurile

tale sunt mult prea înalte pentru stadiul actual la care te

afli. Ia-o ușor, cu pași mărunți! Lucrurile grandioase se

câștigă în timp, cu multă muncă și strădanie. De aceea

trebuie să îți setezi obiective care ți se par tangibile din

unghiul tău actual. Iar mai apoi să ochești țeluri și mai

înalte. Țeluri pe care să le ataci cu noi strategii, construite

pe baza unei experiențe pe care deja ai acumulată.

Lucrul care pentru mine a fost cel mai dificil de

stăpânit, a reprezentat acele puncte de inflexiune care

deseori apar fără ca noi să le intuim. Și aici mă refer în

special la lipsa de motivație, care în cazul meu a

reprezentat cauza numărul 1, în ceea ce privește

abandonarea unui plan pe o durată nedeterminată.

Indiferent că vorbim despre sport, învățarea unei

noi abilități sau pur și simplu îmbunătățirea unui talent,

lipsa de motivație va apărea la un moment dat. Și atunci

îți vei pune diverse întrebări filosofice: De ce fac asta? De

ce să alerg când pot să stau? De ce să citesc când pot să

Rutinalisme

136

dorm sau să mă uit la TV? De ce să fac sport când pot să

stau pe terasă cu tovarășii la o bere? De ce să merg la

birou când pot să stau acasă și să mă întrețină familia?

De ce să îmi pierd timpul învățând să cânt la chitară când

pot să stau pe Facebook urmărind obsesiv activitățile altor

persoane în mediul virtual?

În acele momente, cheia e numai la tine. Sau cum

se mai zice: pâinea și cuțitul sunt la tine. Indiferent că te

uiți la aceleași video-uri cu discursuri motivaționale care

ți-au declanșat cândva dorința arzătoare de a te ridica de

pe scaun, cel mai important e să nu renunți. Deși sună a

exagerare, acela va reprezenta unul dintre momentele

definitorii pentru viitorul tău. Acelea sunt momentele în

care se bifurcă drumul pe care inițial se află atât oamenii

rudimentari cât și cei extraordinari. Practic aici se separă

oamenii simpli de cei extraordinari. Acele momente sunt

prilejuri ce îți vor influența viitorul, asupra căruia tu ești

cel care vei avea cel mai mult control.

Nu mă laud cu foarte multe cărți citite la viața

mea. Însă despre cele în care am investit timpul meu liber

să le citesc, pot să spun cu mâna pe inimă că mi-au adus

multă plăcere și interes. În ceea ce mă privește, când vine

vorba despre bibliografia unei persoane publice,

probabil scrisă de către altă persoană mai capabilă să

facă acest lucru, care nu a făcut nimic notabil, nimic ce

să aibă în comun cu idealurile mele, mereu voi spune

PAS. Pentru mine, cea mai importantă carte, metaforic

vorbind, este în primul rând cartea aspirațiilor din mintea

mea. La fel trebuie să fie și pentru tine. Nu îți irosi timpul

citind cărți cu povestioare trase de păr pe care marile

Rutinalisme

137

celebrități le pun indirect pe foaie din plictiseală sau din

lipsă de atenție! Deși sună ca un clișeu bisericesc, citește

întâi cartea ta interioară. Identifică-ți mai întâi lucrurile pe

care ți le dorești în viată și setează-ți obiective ale căror

drumuri să îți aducă o mulțumire autentică! Nu îți prăda

orzul pe gâște ocupându-ți memoria cu detalii din

bibliografiile persoanelor de succes, numite mai nou

super-staruri; sau așa-zise vedete care și-au petrecut mai

mult timp manipulând pe bani mulți masele de oameni,

decât făcând ceva cu adevărat util pentru societate.

Dacă totuși ai citit și această carte până aici

înseamnă că ai descoperit niște lucruri pe care probabil

că le știai, însă din cauza unei priorități superficiale,

acestea au rămas doar în stadiul de concept. Ocupă-te

de ele! Planifică-le! Pune planurile în aplicare!

Monitorizează-le! Ajustează-le când consideri că e

necesar! Nu mai căuta alte cărți, articole sau discursuri

ambițioase care să îți dea acel imbold pe care îl tot cauți

de o vreme încoace! Te asigur că aplicând toate aceste

idei dezvoltate intenționat la modul generic, nu vei mai

avea nevoie de nimic, exceptând propriul efort. Nu vei

mai avea nevoie să știi nici cum a reușit Andra Măruță să

slăbească după naștere; nici de cum a devenit Elon Musk

multi-miliardar; nici de cei 10 pași esențiali ca să înveți

orice limbă străină într-o săptămână; nici de cum a

alergat Ryan Reynolds primul lui maraton; nici de cum a

reușit Monica Columbeanu să se mărite cu un sponsor

mai în vârstă decât bunicul ei; nici de cum a câștigat

Simona Halep primul ei turneu de Grand Slam.

Identifică-ți țelurile care îți aduc cea mai mare

Rutinalisme

138

satisfacție și fă efort constant în a le duce la îndeplinire.

Nu mai copia hobby-urile celorlalți dacă nu îți fac

plăcere! Nu mai continua să mergi zi de zi la un job unde

simți că nu îți este locul! Nu mai sta lângă

partenerul/partenera dacă nu te simți respectat(ă) și

iubit(ă)! Nu mai pune părerea celorlalți în fața propriilor

dorințe! Nu mai aspira după viața cuiva dacă nu i-o

cunoști până în cel mai mic detaliu! Descotorosește-te

de obiceiurile pulimii, deseori similare primatelor, fii

excentric și alegeți singur traseul în viață!

Alături de reacțiile tale la ceea ce ți se întâmplă zi

de zi, al doilea lucru major care-ți definește viața este

felul în care îți petreci timpul liber. Nu permite acestor

trenduri mediocre să îți spună ce și cum trebuie să îți

consumi timpul tău prețios! Încearcă să faci cât mai multe

lucruri care îți fac plăcere și care îți aduc o satisfacție

profundă! Secretul este să ai în primul rând voință. Dacă

nu o ai, găsește-o! Nu cred ai nevoie de bani și averi ca

să faci parte din această categorie, care pentru mine

mereu va fi una exclusivistă. Ai nevoie doar de o

motivație continuă. Voința, ambiția și disciplina sunt

câteva dintre cele mai importante virtute pe care nu le

poți cumpăra cu bani.

Rutinalisme

139

Partea 4 || Mesaje

Rutinalisme

140

4 | Mesaje

Mesaj pentru adolescenți

Știu că e la modă să tragi șmecherește dintr-o

țigară precum o făcea Robert De Niro în Goodfellas, doar

pentru a impresiona feblețea ta sau doar pentru a nu

pierde teren în fața celorlalți amici. Știu că probabil nu

simți de bună-voie să faci asta. Singurul lucru pe care

vreau să ți-l spun e acela de a nu te lăsa influențat de cei

din jurul tău și de a nu cădea pradă acestui gest atât de

ieftin și tangibil.

Cine spune că mai e la modă să fumezi? Moda

este altceva acum. De fapt altceva a fost dintotdeauna.

Ceva greu de atins. Ce crezi că e mai ușor de atins: să

faci rost de doi lei și să-ți cumperi o țigară de la colțul

blocului? Sau să alergi un maraton? Sau să înveți să cânți

la un instrument? Sau să înveți o limbă străină? Te invit

să faci următorul exercițiu: data viitoare când te întâlnești

cu tovarășii tăi, numără persoanele care sunt capabile să

fumeze o țigară sau care au tăria și condiția fizică de a

alerga un maraton. Vezi? Asta înseamnă să fii atipic. Asta

este adevăratul trendul. Să faci parte din minoritate. Ce

tip de oameni crezi că te vor admira dacă nu vei știi să

faci altceva decât să te comporți grosolan și să tragi din

țigară? Îți spun eu cine: alți oameni mediocri. Fii convins

că o fată inteligentă, care se respectă, nu se va obosi

coborându-și privirea spre oameni modești pe care îi

găsești la orice colț de stradă.

Fie că vorbim de politică, gamă de alimente,

Rutinalisme

141

produse de machiaj, autovehicule, mereu minoritatea a

fost superioară. Apropo, știai că 1% din populația lumii

deține peste jumătate din averea globală? Așadar,

gândește-te bine înainte să faci această alegere. Vrei să

fii unic, disciplinat și minoritar? Sau vrei să fii mediocru,

aservit și ușor de manevrat făcând parte din puhoi? Îți las

bonus un citat la care să te gândești:

Când realizezi că faci parte din majoritate, este timpul să te

oprești și să reflectezi!

Mark Twain

Mesaj pentru adulți

Îmi aduc aminte de un documentar văzut în urmă

cu câțiva ani în care erau intervievați doi frați (45

respectiv 47 de ani) bătuți de soartă cu părinți denaturați.

Primul își ducea singur traiul în stațiile de metrou din

New York cerșind și fumând chiștoace de țigări. Al doilea

era milionar, avea o familie și trăia în Elveția într-un

mediu diametral opus cu cel al fratelui său căruia îi

pierduse oricum urma.

Ideea este că ambii au fost întrebați de ce au

ajuns unde au ajuns. Da, ai ghicit bine: primul, cel oropsit

a răspuns: Pentru că tata era alcoolic și ne bătea, iar

mama era dependentă de cocaină. Paradoxal, fratele

acestuia a avut în esență același răspuns: Pentru că am

avut un impuls dat de faptul că părinții nu mi-au oferit un

cămin potrivit. Unii văd asta ca un dezavantaj. Pentru

mine, acea situația m-a întărit și am folosit-o ca ambiție.

Rutinalisme

142

Așadar, nu a câștigat la loto și nici nu s-a căsătorit cu

vreo babă înstărită. Chintesența acestei povestioare nu e

neapărat faptul că acesta a ajuns milionar. Ci acela că a

reușit să se ridice punând osul la treabă. Nu a acceptat

niciun moment decizia acestui destin fatidic. A trecut prin

toate etapele, unele mai dure ca altele și iată că a reușit.

Așadar, destinul ți-l decizi tu în cea mai mare proporție.

Tuturor ni se întâmplă lucruri negative uneori. Unii

se nasc într-un context bătut de soartă. Alții ajung la sapă

de lemn din propriile alegeri eronate. Esența însă este

cum răspunzi la aceste întâmplări, deseori inexplicabile.

Viețile noastre reprezintă ansamblul reacțiilor pe care le

vom avea în acele momente.

Mesaj pentru părinți

O să încep cu o scurtă întâmplare petrecută la

câțiva metri de casă. Deși eram și la acea vreme o

persoană activă îndrăgostită de mișcare, bicicleta statică

pe care o foloseam extrem de rar în casă, s-a dovedit a

fi un lucru aproape inutil pentru mine. Drept urmare m-

am decis să o scot la vânzare. Mă înțelesesem cu un

client din Tulcea asupra ei și stabiliserăm că i-o voi trimite

prin curier. Mă sună curierul la ora 8 dimineața, fix pe

când mă pregăteam să plec la muncă. Ies repede cu

pachetul frumos ambalat în fața scării, pe o alee

destinată riveranilor. Alee ce scurtează oarecum ieșirea

în drumul principal cu aproximativ 300 de metri. Această

alee este destul de îngustă, așa că doar o singură mașină

poate circula. Rog frumos curierul la telefon să intre

Rutinalisme

143

direct pe alee până în fața scării pentru că pachetul avea

totuși 45 kg. Ajunge curierul jos pe alee, îi predau coletul

și începe să completeze formularul de expediție. Nici nu

apucă să îmi scrie numele pe formular, că ne trezim cu o

mașină ce oprise brusc la maxim 5 metri în spatele

nostru. Era unul dintre acele momente când vrei sa

intimidezi pe cineva mergând cu viteză și frânând brusc.

Ei bine exact așa a procedat acest stimabil, de care

personal mi-e jenă să știu că îl am ca vecin, dar asta e

altă poveste. Această manevră impresionantă a fost

bineînțeles acompaniată și de câteva secvențe lungi de

claxon, astfel încât să fie și vecinul de la etajul patru

înștiințat cu privire la nemulțumirea acestuia. Deși am

fost extrem de surprins de acel moment, mă îndrept spre

ușa acestuia cu un sentiment paradoxal de vinovăție

pentru a îi explica situația despre care era cu siguranță și

dânsul familiar, având în vedere că era riveran. Oricum,

nu apucasem să vorbesc decât maxim 3-4 secunde. A

fost suficient să pronunț cuvântul colet greu că și-a

început etalarea jargonului grobian pe care nu credeam

că un ardelean îl poate avea. Urlete, înjurături, tot

tacâmul. Ce p*** mea mă interesează pe mine de coletul

tău bă? Io trebe să ajung în cinșpe minute la stadion să îl

duc pe ăsta micu la antrenament bă! Stiu că mai este o

cale să ies, dar nu vreau bă! Ca nu am chef!

Curierul sesizând și el atitudinea înflăcărată a

acestui domn a început să riposteze, deși acele jigniri nu

îi erau neapărat adresate. Într-un final, deși încercarea

mea de a-i explica faptul că mai exista o cale alternativă

prin care poate accesa drumul principal a eșuat, am ales

Rutinalisme

144

calea cea mai elegantă. Aceea de a-l ignora și de a părăsi

aleea făcându-i pe plac. Lucrul care vreau să îl scot în

evidență nu a fost neapărat strict limbajul și atitudinea

de golan pe care le-a avut acest ardelean corcit; ci copilul

acestuia care stătea în dreapta alături de omul pe care el

trebuie să îl aibă ca exemplu în viață. Oare ce lucruri

pozitive a învățat acel copil din toată această situație?

De aceea, dragi părinți, aveți mare grijă cum vă

comportați în preajma copiilor voștri! Nu aveți dreptul să

le reproșați ulterior acestora că nu fac bine, dacă voi nu

le-ați dat educația potrivită! Așa că data viitoare când

aveți în plan să dați curs lucrurilor mitocănești din voi

bătând cu pumnul în masă, aduce-ți-vă aminte că

odraslele voastre vor fi în mare parte la fel cum ați fost și

voi, în toate acele momente-cheie pe care le-ați petrecut

împreună. Să nu aveți pretenția să fie un copil educat,

dacă după ce ați făcut un grătar la pădure ați lăsat urme

mai mari decât lasă o ceată de porci! Să nu aveți

pretenția iubiții voștri copii să facă școli înalte, dacă i-ați

ținut toată copilăria la muncă de câmp sau le-ați aruncat

în brațe un iPad, în loc să petreceți timp cu ei! Dar dacă

totuși copiii voștri vor ajunge mai educați și mai capabili

decât ați fost voi, cinste lor și rușine vouă!

Despre părinții care își tratează copiii de parcă

suferă de autism nici nu mai vreau să irosesc copaci tăiați.

În loc să încerce să îi maturizeze și să îi instruiască, aleg

să îi trateze mereu cu superioritate. Indiferent că au ajuns

la o vârstă respectabilă, continuă să își considere

odraslele inferioare, din toate punctele de vedere.

Lăsându-le astfel un handicap social, drept moștenire.

Rutinalisme

145

Trist aș zice.

Pe de altă parte, faceți bine și nici nu vă mai

lăudați copilul tot timpul. Mai ales în momentele când

acesta eșuează. În zilele noastre se dau diplome și

medalii copiilor care sunt codași. Aceste premii nu fac

altceva decât să amplifice starea mizerabilă, în care

aceștia deja se află. În loc să îi ajutați să conștientizeze

ceea ce au greșit, îi recompensați cu lucruri efemere.

Daruri care, gândind pe termen lung, mai mult le

dăunează decât îi ajută. Le impuneți copiilor voștri o

restricție pentru fumat, alcool, înjurături, jocuri. Ce faceți

cu celelalte lucruri care sunt la fel de dăunătoare? Ce

înțelege un copil căruia îi restricționezi neargumentat

consumul de alcool până la 18 ani? El va crede ca odată

cu atingerea vârstei, va avea mână liberă la alcool;

simțindu-se privat în toată această perioadă. Ceea ce

probabil se va și întâmpla, dacă nu are ambiții de

perspectivă.

O altă eroare pe care mulți părinți am observat că

deseori o fac este aceea de a nu avea aproape niciodată

încredere în proprii copii. Probabil că încă îi considerați

doar niște copii și nu acceptați faptul că ei se pot

descurca fără ideile voastre care s-o spunem pe cea

dreaptă, majoritatea sunt expirate sau preconcepute.

Exceptând situațiile gen: du-te cumpără niște legume,

du-te plătește factura X, fă-ți patul, mănâncă tot din

farfurie, orice altă activitate puțin mai importantă trebuie

să se desfășoare în prezența și cu acordul vostru

indiferent că e vorba de alegerea unui concediu,

organizarea nunții sau ceva ce ține de o afacere în

Rutinalisme

146

familie.

Dacă aveți impresia că iubiții voștri copii vă

datorează altceva în afară de respect, mândrie, iubire și

probabil bani în anumite situații, înseamnă că aveți o

mare problemă. Problemă pe care mulți dintre voi nici

măcar nu o puteți percepe, datorită faptului că sunteți

orbiți de mândria și superioritatea pe care o aplicați

asupra propriilor copii, mai tineri și lipsiți de experiență.

Faptul că sunteți mai în vârstă decât ei nu vă dă dreptul

deplin să folosiți vârsta ca argument principal pentru

justificarea cunoștințelor și a experienței dintr-un anumit

domeniu.

Bineînțeles, șansele ca o persoană de 50-60 ani să

cunoască mai multe lucruri despre Istorie spre exemplu,

sunt mai mai decât o persoană de 20-30 ani. Dar asta nu

înseamnă că nu pot exista multe excepții. Văd mulți

părinți care încă le mai dictează copiilor lor ajunși la 30-

40 ani ce să mănânce, cum să se îmbrace, unde să

meargă în concediu, cu cine să se căsătorească sau ce

poze să posteze pe internet. Dragi părinți ce aveți copii

maturi, trecuți deja prin școli, vede-ți-vă naibii de treabă!

Știu că vă doare văzând că pierdeți teren. Dar percepeți

așa pentru că aveți standarde expirate. Lumea a evoluat,

dragilor! Lăsa-ți-vă copii să își formeze și să își asume

singuri viața! Nu le impuneți ce facultate să urmeze, cu

ce partener(ă) să se căsătorească sau unde să se

angajeze! Nu cred că vă doriți să vă asumați ulterior

eventualele eșecuri și frustrări din sufletul lor.

Înteleg că vă doriți să fie cel mai sănătos, cel mai

frumos, cel mai deștept, cel mai descurcăreț, cel mai de

Rutinalisme

147

succes; dar făcând asta nu o să îl transformați în altceva

decât un sclav și un dependent de voi. Lăsa-ți-vă copii să

își urmeze și să își asume drumul lor în viață. Și acordați-

le încredere. Asta înseamnă să îi permiți să se formeze,

să știe să se adapteze, să lupte și să guste viața reală.

Sfatul meu pentru voi este să fi-ți mândri de ei că i-ați

educat bine până în anii maturității, să aveți în schimb

grijă de sănătatea voastră și să țineți legătura strânsă cu

ei, astfel încât să le facă plăcere să vă viziteze și să își

petreacă timp de calitate alături de voi.

Și bineînțeles, să învățați să le ascultați și punctele

lor de vedere, astfel încât să îi puteți sfătui în cel mai

obiectiv mod posibil. Un alt aspect demn de menționat

este să fiți deschiși la minte. Și să nu îi judecați precum

Sfântul Petru. În ziua de azi, nimeni nu mai are nevoie de

dogme învechite și bazate pe neadevăruri.

Mesaj pentru vârstnici

Din nefericire mulți dintre voi ajungeți la vârste

înaintate care vin totodată cu un val de singurătate.

Întrebarea e, de ce rămâneți singuri? Lumea din jurul

vostru s-a schimbat. Starea de spirit și sănătatea vi s-au

șubrezit. Deși sunteți depășiți de vremuri, vreți în

continuare să conduceți destinele familiei numai după

bunul vostru plac. De ce? Pentru că sunteți încăpățânați.

Puțini oameni de vârsta voastră realizează că nu mai sunt

în putere și ar fi cazul să paseze destinul familiei în mâna

celor tineri pe care în teorie, i-ați antrenat în această

direcție.

Rutinalisme

148

În plus, nu sunteți deloc empatici. În ciuda faptului

că progeniturile voastre trecute deja de perioada

adolescentină au mai făcut o școală pe la oraș, au mai

învățat o limbă străină sau au mai văzut un documentar

la TV, lucrurile în familie se fac așa cum ziceți voi, că deh,

voi sunteți la cârmă. Cel puțin atâta vreme cât inima vă

mai funcționează. În plus, nu acceptați argumentele și

adevărul deoarece nu sunteți în stare să concepeți ca fiul

sau fiica voastră să aibă dreptate. Deși acest lucru ar

trebui să vă aducă multă mândrie. Și vă mai întrebați de

ce nu mai vin copiii să vă viziteze și să-și petreacă timpul

cu voi...

O altă categorie în care vă doresc să nu vă situați

este a celor care au crescut copii mizerabili, cărora nu le-

ați oferit o vorbă bună sau o simplă încurajare. Mai ales

atunci când era necesar. Ba mai mult, i-ați înrăit și asmuțit

pe unii împotriva celorlalți, presărându-le drumul din

viață cu multă dușmănie și o angoasă profundă. Din

păcate, bătrânețea e într-adevăr urâtă, iar singurătatea e

groaznică. Indiferent de motivele din care ajungi bătrân

și singur.

Rutinalisme

149

Epilog

Rutinalisme

150

Epilog

Cu siguranță am omis situații sau tipuri de oameni

care se încadrau în acest subiect fermecător, pe care l-

am abordat cu multă sfială. Ar fi fost imposibil o carte

exhaustivă despre acest subiect zic eu, timid. Știu că

această carte putea fi scrisă mult mai bine, probabil cu

alte cuvinte mai fastuoase, exprimate într-o manieră mai

pretențioasă; dar până la urmă nimic nu e perfect. Nu am

tânjit niciodată spre așa ceva, ce de fapt și de drept nu

există nici măcar în cele mai estetice profile de Instagram.

Da, probabil ai că observat deja: detest rețelele de

socializare din tot sufletul meu fiindcă ne-au transformat

în niște maimuțe de tip zombie care nu mai fac distincție

între real și virtual. Ne-au transformat în niște marionete

Rutinalisme

151

preocupate mai mult de gura lumii decât de propriile

dorințe. Nu știm când să spunem stop. Nu mai știm care

ne sunt adevăratele obiective și valori în viață. Nu mai

știm ce ne este cu adevărat necesar sau inutil. Nu mai

știm să fim originali. Iar ca soluție, alegem să fim

cârcotași sau aroganți, folosind ironia ca apanaj al

incompetenței.

E trist să văd lumea plină de oameni anxioși care

visează la culmi înalte, deseori intangibile. Culmi pe care

vor să le atingă în cel mai scurt timp indiferent de

mijloace. Nu te stresa! Ia-o încet! Lucrurile cu adevărat

valoroase nu se obțin peste noapte! Bucură-te și

asimilează cat mai multe lucruri pozitive din orice faci! Pe

acest pământ suntem doar niște simpli pioni, cu un

minuscul cuvânt de spus și cu o putere microscopică.

Dincolo de rutina îndeplinirii nevoilor, luptă pentru

momentele de experiență extraordinară care te vor face

să te simți mai viu, mai în întregime! Luptă pentru

realizarea potențialului tău și dezvoltarea ta personală!

De asemenea, știu că această carte este plină de

critici, de aceea dă-mi voie să îți adresez prima și ultima

mea laudă la adresa ta, în această carte. Datorită faptului

că ai citit cartea până aici, înseamnă că te regăsești.

Înseamnă că vrei să evoluezi și să devii o persoană mai

bună, mai plină de încredere și înconjurată de oameni pe

care mereu ți i-ai dorit să îi ai în preajmă. De aceea îți

spun că deja ești extraordinar(ă)! Ai luat-o în sfârșit pe

drumul cel bun! Fă tot posibilul ca acest drum să fie unul

cu un singur sens! Doar tu poți să faci asta! Nu

persoanele din jurul tău, nu părinții tăi, nu mașina ta, nu

Rutinalisme

152

dimensiunea contului tău din bancă, nu colegii tăi, nu

telefonul tău, nu prietenii tăi de pe Facebook, nu

urmăritorii tăi de pe Instagram, nu inamicii tăi! Doar tu!

Extrage fiecare picătură valoroasă din toate momentele

cu adevărat importante. Consider că anii pe care îi

petrecem pe acest Pământ sunt irelevanți. Mulți spun că

viața e scurtă. Într-adevăr avem doar una. Dar dacă o

petreci cum trebuie, adică așa cum ți-o dorești, crede-

mă, e suficientă!

Dorința mea este aceea de a vedea o lume

predominată de oameni mai buni, mai conștienți;

oameni care nu pun armele jos în fața majorității mereu

mediocre, din păcate. Vreau să văd oameni care au

curajul să zică NU. E mult prea scurtă viața pentru a-ți

păsa de părerea unor persoane incompatibile ție; practic

a unor străini. E mult prea scurtă viața pentru a ți-o

petrece în mediul virtual. E mult prea scurtă viața pentru

a-ți investi timpul într-o aparență efemeră. E mult prea

scurtă viața pentru a fi mereu supărat și îngrijorat. E mult

prea scurtă viața pentru a ți-o petrece lângă o persoană

pe care nu o iubești. E mult prea scurtă viața pentru a-ți

crea o aparență exuberantă. E mult prea scurtă viața

pentru a nu ți-o petrece alături de oamenii pe care îi

iubești, alături de care simți că evoluezi și care te ascultă

cu plăcere fără să te judece. E mult prea scurtă viața

pentru urma o dogmă degradată care simți că nu te

reprezintă. E mult prea scurtă viața pentru a tânji după

viața altcuiva. E mult prea scurtă viața pentru a-ți permite

să regreți ceva ce nici măcar nu ai încercat. E mult prea

scurtă viața pentru a nu fi tu însuți. E mult prea scurtă

Rutinalisme

153

viața pentru a jindui după perfecțiune.

Ce spui? Din care categorie de oameni simți că faci

parte?