RÀSCOALA DIN 1821 §1 LOGICA ISTORIEI

M IRCEA RADU

Molto :« Orice stimma

este logica aplicata ». (Lenin, Caiete filozofice,

Bue., 1956, p. 167)

Ràscoala de la 1821 din Jara Romineascà consliluie un obiect de cercetare nu numai in cadrul istoriei interne a patriei noastre, ci $i Intr-un cadru mai larg al relatiilor cu popoarele vecine, in particular cu cele slave, fiindcà ea n-a fost numai un fenomen locai, ci unul legat de evenimentele din Europa, influentat direct de politica Rusiei $i avind raporturi strìnse ori prezentind afinità|i cu mi^càrile de eliberare ale popoarelor din Peninsula Balcanica si din Rusia. La 1821, farile Romine au fost teatrul unor evenimente ce se anun^au ca preludili al unui razboi ruso-turc $i al unei ràscoale generale, antiotomane, in Balcani. Caracterul si desfà^urarea ràscoalei conduse de Tudor, raportul ei cu Eteria, deznodàmìntul acestor miscàri nu pot fi inglese dacà sint privite doar prin prisma factorilor interni.Pozitia politica a Rusiei a tras greu in cumpànà, deter- minind colaborarea si sciziunea intre cele dona mifeari revolu^ionare ivite pe teritoriul tàrii noastre, provocindu-le aparitia, pentru a conlucra apoi la inà- bu^irea lor, ^arismul fiind nu numai dusmanul puterii otomane, ci $i adver- sarul aspiratiilor de eliberare socialà fi na^ionalà a popoarelor.

Ambiguitatea diplomatici ^ariste o putem exemplifica, bunàoarà, prin atitudinea lui Pini, consulul rus din Bucure^ti, care a jucat un rol important in evenimentele ràscoalei. lata citeva date privitoare la amestecul lui Pini in ràscoalà: Acestuia i se datoreste faptul ca toti boierii din comitetul de oblà- duire, instituit la 15 ianuarie, erau eteristi 1 ; in preajma ràscoalei, la consulatul rusesc au avut loc intruniri conspirative ale càpeteniilor eteriste 2 ; Pini a oprit divanul boieresc sà cheme trupele turcesti in tarà pentru inàbu^irea ràscoalei 3; ceva mai tirziu, el il mustrà pe Iordache pentru jafurile comise de arnàu^ii de sub comanda lui, explicindu-i cà aceste fapte « pot avea triste urmàri

1 A . O j e t e a , Legàmintul lui Tudor Vladimirescu fafà de Eterie, in « Studii », 1956, nr. 2 - 3 , p. 128.

2 I d e m , Tudor Vladimirescu si mifjcarea eteristà in 'fàrile liominesti, 1821 — 1822, Bue., 1945, p. 5 .

3 Documéntele ràscoalei din 1821, voi. I, Bue., 1959, p. 238.

16*

243

pentru e te r ijt i»1. Acelasi Pini este insà ostil caracterului antifeudal al miscàrii lui Tudor, dezavuind-o mai inainte ca tarul sa se fi pronun^at asupra e i8, íji aducind la cuno^tin^a guvernului rus cà Vladimirescu este « carbonar » 3. Ba ciliar Pini se numàrà intre urzitorii unui atentat la viata lui Vladimirescu 4.

Legáturile dintre evenimentele de la 1821 $i politica rusà in Balcani se vàdesc §i din mul^imea de memorii trimise de boieri ^arului, continind proiecte de organizare a tàrii, precum $i rugàmintea ca trupele ruse^ti sa intre in Prin­cipale, spre a inlàtura dominatia otomana, cum si in scopul, mai putin màrturisit, al apàràrii rela^iilor feudale, amenintate de ridicarea poporului.

Fiecare in felul lor, autoritàrie tariste ji elementele progresiste din Rusia, au urmàrit indeaproape si in mod activ mersul miscàrii grece^ti §i al ràscoalei « norodului » rominesc, ceea ce explicà faptul cà numeroase informatii de care dispunem astàzi, cu privire la ràscoalà, sint de provenienza ruseascà. In arhivele din Uniunea Sovieticà cercetàtorii au aflat, in ultima vreme, un bogat izvor documentar despre anul 1821 5.

E firesc deci ca làmurirea tuturor imprejuràrilor in care s-a desfàfurat ràs- coala din 1821 §i a sensului pe care 1-a avut, sà cearà colaborarea largà a istoricilor de la noi, din U .R.S.S. si din tàrile balcanice. 0 datà cu inter- pretarea $tiintifìcà a miscàrii eteriste (« pregàtità in Rusia, cu ftirea impàratului Alexandru I §i cu sprijinul unora din mini^trii sài » 6,declansatà pe teritoriul nostru ¡ji urmàrind sà alunge pe turci din Europa) se impune atentiei istoricilor stràini miscarea lui Vladimirescu, atit de strins legatà de Eterie, dar fàrà sà se confunde cu ea.

Intr-un artieoi al istoricului sovietic S. I. Samoilov 7 este infà^i§atà judi- cios dependenta evenimentelor la care ne referim de atitudinea Rusiei 8. Felul cum diplomazia Zaristà §i-a manifestai efectele in ràscoalà nu se poate insà pe deplin intelege decit prin incadrarea acestei probleme intr-una mai largà, anume aceea a raportului intre factorii interni $i externi, cu rol determinant in ràscoalà, si Samoilov, pe bunà dreptate, nu neglijeazà interpretarea de ansam- blu a miscàrii. Unele concluzii la care ajunge sint discutabile, dar pozitia lui nu este singularà, cind serie, de exemplu, cà Tudor « isi pusese cu naivitate speranta in ajutorul autocratului rus » (p. 143).

1 C. D. A r i e e s c u, Istoria revolutiunii romine de la 1821, Craiova, 1874, p. 1422 Doc. rase. 1821, voi. I, p. 2 8 2 -2 8 3 .3 Ibidem, p. 353.4 Ibidem, p. 3 1 2 -3 1 3 .5 Vezi in Doc. ráse. 1821, voi. I, actele nr. 22, 79, 164, 182, 183, 205, 209, 210, 214,

235, 242, 270; in voi. II, actele nr. 55, 93, 168, 169, etc. O valoare deosebità prezintà memoriile despre rascoalà ale colonelului I. P. Liprandi, ce se pàstreazà in arhivele din Leningrad si au fost publícate in Doc. ràsc. 1821, voi. V, Bue., 1962, p. 163 si urm.

6 A. O j e t e a , O nouà istorie a miscàrii din 1821, in « Studii », 1957, nr. 2, p. 201.7 Ràscoala de eliberare nationalà din anul 1821 in Tara Romineascà, in « Voprosi istorii »

(trad. rom .), 1955, nr. 10, p. 131—150.8 Vezi mai ales p. 144, 145. farism ul, solidar cu Sfinta Alianza, este condam nat. Autorul,

citind insà numele lui Orlov, Raevski, Ohotnikov, Liprandi, P. I. Pestel, A . S. Pufkin, vorbeste de simpatia fi sprijinul acordat de cercurile progresiste ruse ràscoalei grecilor si rominilor. ìn legatura cu aceastà problema, vezi si A l . V i a n u, Cu privire la influenta miscàrii eteriste asupra decembristilor, in « Analele Rom ino-Sovietice. Istorie », 1958, nr. 1 —2, p. 85. Pozijia Rusiei autocratice fi a celei progresiste fajà de ràscoalà este invocat.à pentru explicarea evenimentelor si de càtre Dan Berindei fi Traian Mutafcu, in lucrarea Aspecte militare ale ràscoalei populare din 1821, Bue., 1962, p. 43, 52, 68, 105, 106 etc.

244

Un considèrent în plus, pentru care ràscoala din Jara Romîneascà inte- reseazà çi slavistica romîneascà, îl consituie faptul cà în sînul oastei lui Tudor se numàrau unitàti compuse din bulgari si sîrbi, comandate de D. Mace- donschi çi Hagi P rodan 1: o dovadà a platformei comune de luptà pe care se situau popoarele balcanice. Prezenta arnàutilor în « adunarea norodului » a fost socotità argument al concordantei scopurilor urmàrite initial de Eterie si de Vladimirescu. Prin urmare, de la o chestiune ce ar pàrea specialà se ajunge la o anumità conceptie despre evenimentele din 1821.

Istoriografia noasträ nouä, cäläuzitä de o conceptie stiintiiicà, a adîncit în^elegerea ràscoalei conduse de Tudor Vladimirescu. Descoperirea unor docu­mente de importantà capitalà a favorizat progresul interpretàrii. Dintre ace» stea, ne màrginim sà mentionàm aici: actul descoperit de acad. A. O^etea în arhivele din Budapesta si intitulât de dînsul « Legàmîntul lui Tudor Vladi- mirescu fa^à de Eterie » 2, precum çi documentul din care reiese cà banii Gr. Brîn- coveanu, Gr. Gliica çi Barbu Vàcàrescu, din guvernul provizoriu, au împuternicit pe Tudor sà ràscoale poporul 3.

Aceste documente, ce vàdesc întelegerea dintre Tudor si Eterie çi dintre Tudor si boieri, prealabilà ràscoalei, vin în sprijinul tezei lui I. C. Filitti 4 §i a lui A. Otetea 5, potrivit càreia miscarea de la 1821 din Tara Romîneascà a avut de la început caracter antiotoman si a pornit în strînsà legàturà eu mijearea greceascà de eliberare.

De unde, mai înainte, istoricii limitau caracterul national al miçcàrii lui Tudor la lupta antifanariotà, iar unii sustineau cbiar, în spirit çovin — deci de pe pozitia de clasà a burgheziei — cà miscarea a fost antigreceascà, ameste- cînd Eteria eu pâtura fanariotà din Principate çi fàcînd vinova^i de relele din tarà numai pe greci, în prezent s-a clarificat definitiv cà ràscoala a fost anti- otomanà si antifeudalâ.

Este adevàrat cà în miscarea de la 1821 scopul antiotoman nu s-a mani­festât totdeauna direct, ci trebuie dedus. Tudor n-a avut ciocniri eu turcii, ci a declarat mereu supunere Portii, ducînd tratative cu ea. Dar descoperirea con­v e n n i dintre el si càpeteniile eteriste Iordache Olimpiotul çi I. Farmacbe ne-a adus certitudinea cà ràscoala din 1821 tintea la scuturarea jugului turcesc. E un adevàr deplin stabilii cà cele doua mifcâri (a lui Tudor fi Eteria) nu au fost doar simultane fi paralele, ci interdependente, legate printr-un scop comun, si cà Eteria a constituit prilejul ce a determinat izbucnirea miscàrii din Tara Romîneascà.

în afarà de aceasta, actele date la ivealà în ultimii ani aratà amploarea miçcàrii sociale: nu mai este îndreptàtità limitarea ràscoalei la actiunile

1 Despre sìrbii si bulgarii din oastea lui Tudor, aflàm unele considera 1 ii la : I. N e a c s u, Oastea pandurilor condusà de Tudor Vladimirescu in ràscoala din 1821, in Studii f i referate privind istoria Rominiei, partea Il-a , Bue., 1954, p. 1022,1034, 1039 etc. ; D a n B e r i n d e i , op. cit., p. 60, 69, 190 etc. Se leagà de aceastà problema fi articolul lui A. C o n s t a n t i - n e s c u fi C. N. C o m a n , Date noi privind participarea unor bulgari la ràscoala din 1821 in Tara Romineascà, in « Rom anoslavica », IV (1960), p. 239 — 249.

2 A . O { e t e a, Legàmintul lui Tudor Vladimirescu fafà de Eterie, in rev. « Studii », 1956, nr. 2 - 3 , p. 125—133.

! C o n s t . G r e c e s c u , Incà un ad in legàturà cu miscarea de la 1821 din Tara Romineascà, in «R ev ista ¡storica rominà », voi. X V I (1946), fase. I, p. 1 —9.

4 I. C. F i l i t t i , Tudor Vladimirescu ( Rostul ràscoalei lu i), Bue., 1937.5 A . O j e t e a , Tudor Vladimirescu si miscarea eteristà in Tàrile Rominesti, 1821—1822,

Bue., 1945.

întreprinse de oastea condusa de Tudor, caci acuin se stie câ „duhul râzvrâ- tirii“ a pus în miçcare Çârânirnea in întreaga Çarâ 1-

Caracterul ràscoalei este astâzi mai bine înteles decìt in trecut. A. D. Xeno- pol sus^inea si el ex istera caracterului social çi national în miscarea de la 1821 2. Dar, pe lîngâ faptul câ lupta nationalâ era, în interpretarea lui, numai antifana- riotâ, Xenopol susjinea câ cele douâ caractere n-au fost conconiitente, ci suc- cesive : la început, miscarea a fost socialâ, o ridicare a târanilor împotriva clasei boiereçti. Dupâ intrarea râsculatilor în frunte eu Tudor în Bucuresti, miçcarea suferâ însâ « o adîncâ schimbare », boierii împingînd-o « pe târîmul politic çi national ». Contribu^iile istoriografiei noi ne-au arâtat însâ câ râscoala este de la început si pînâ la sfîrsit socialâ si nationalâ. Cele douâ aspecte nu s-au succédât, ci s-au împletit.

Cu toate progresele înregistrate, trebuie arâtat ca nu s-a ajuns încâ la elu- cidarea deplinâ a problemelor controversate legate de râscoalâ. Anul 1821 continuâ sâ râinînâ obiect de controversâ çtiin|ificâ ; o controversâ ce nu se referâ numai la detalii, ci are (cum se va vedea) si caracter teoretic, interesînd prin aceasta, ca si prin faptul câ priveçte traditia de luptâ a poporului romîn, cercuri mai largi de cititori.

Rîndurile de mai jos, fârâ a aduce date noi, neçtiute pînâ acuin, vizeazâ problemele spinoase de care se loveste interpretarea rascoalei din 1821. Multe din solubile ce s-au propus apar astâzi ca nesatisfâcâtoare. Dar eie nu trebuie ignorate, càci ipotezele încercate sînt trepte ìn calea spre adevar.

Acad. Ath. Joja, raportìndu-se la tratatul de Istoria Romîniei atràgea aten^ia asupra problemelor de logicâ si metodà a istoriei 3. Tocmai pe acestea le are ìn vedere cercetarea noastrà. In lumina logicii dialectice, vor putea fi risipite punctele obscure privind specificul si caracterul ràscoalei, raportul ìntre factorii interni çi externi care au generat-o ç.a.

§ 2. Din documentele privitoare la anul 1821 ies la ivealà multe contra- ziceri ce apartin, desigur, înseçi realitâtilor istorice de atunci.

Sâ ne oprim mai întîi la constatarea câ aceasta râscoalâ a pornit — oricìt ar pârea de paradoxal — sub impulsul celor mai mari boieri ai Çârii çi al Eteriei. Nu mai pot fi ìndoieli ìn aceasta privintà. Tudor Vladimirescu s-a dus in Oltenia nu numai din vointa lui, ci si trimis de stâpînitorii de la Bucureçti si de Eterie: avea la sine actul prin care trei boieri din guvernul provizoriu, instaurât dupà moartea domnitorului Al. Çutu, îl delegau sâ ridice poporul (« [pe] dumneata sluger Teodore te-am aies sa ràdici norodul cu arme §i sâ urmezi precum ejti povât.uit » 4) §i era înso^it de arnâu^i ai stâpînirii. Cu ceva mai înainte stabilise, împreunâ cu çefii eteristi, un plan de ac^iune comunà. Din aceste fapte rezultà câ motivul pentru care a fost pornitâ miçcarea n-a putut fi ràsturnarea feudali- smului în Tara Romîneascâ, ci scopul ràscoalei conduse de Tudor a trebuit sà se contunde cu scopul miçcârii greceçti de eliberare : lupta antiotomana. Dar aceastà ìn^elegere a ràscoalei, ca antiotomanâ, este contrazisâ de proclamatia

1 Vezi: Docilmente privind istoria RomXniei. Ràscoala din 1821, voi. I —V, Bue., 1959—1962. in voi. I., doc. nr. 218, 245, 253, 273, 274 etc. ; in voi. II, doc. nr. 7, 49, 86 etc. ; in voi. I l i , doc. nr. 137, 142 etc.

2 A. D. X e n o p o 1, Istoria Rominilor din Dacia Traianà, voi. X , ed. 3, p. 5 0 —73.3 A t h. J o j a , Reflecfii asupra istoriei ca stiinfà. Pe marginea tratatului de Istoria

Rominiei, ìn « Y iaja Romìneascà », 1962, nr. 5, p. 102 fi urm.4 Doc. ràsc. 1821, voi. I, p. 196.

846

adresatâ de Tudor poporului, la Pades, în care este rostit scopul antifeudal1. La numai cîteva zile dupa ce Tudor a participât la întrunirile de la consulatul rusesc ?i din casa vornicului Const. Samurcaç, la Bucuresti; dupa ce, în^eles eu boierii, çi-a asumat misiunea de a râscula pe panduri ; dupa ce a încheiat acordul eu câpeteniile eteriste din Bucuresti, — el déclara râzboi boierilor, nu turcilor, prin proclamatia de la Pades. Intre aceste doua atitudini este o contrazicere radicalà. Cum o putem explica si unde trebuie sa vedem adevâratul scop al ràscoalei?

Dupa I. C. Filitti, proclamatiile lui Tudor Yladimirescu nu se opuneau programului Eteriei, ci aveau rostul sâ-1 acopere. « Erau menite numai sâ ascundâ turcilor adevârul, pînâ la momentul oportun » 2. Pe aceastâ linie merge mai departe A. Ojetea, alirmînd, în studiul sâu din 1945, câ proclam ala de la Padeç çi primul arz catre Poartâ nici n-au fost redactate de Tudor, ci i-au fost date acestuia de Eterie. Vladimirescu, înainte de începerea ràscoalei, a asistat « la toate reuniunile sefilor eteristi, care aveau loc fie la consulatul rusesc, fie la un boier. în cursul acestor reuniuni planurile insurec^iei furà stabilite, rolu- rile distribuite si proclamatile redactate ; Tudor nu avu decît sâ-si ia copie dupâ ele » 3. Aici este implicata ideea stranie câ proclam ala de la Pades, care chema poporul la luptâ împotriva câpeteniilor « bisericeçti » si « politiceçti » çi împo- triva « tiranilor boieri », a fost aleâtuitâ eu çtirea çi chiar eu colaborarea boie­rilor eteriçti. Este eu neputintâ de crezut ca toemai printr-un asemenea mijloc tactic sâ fi câutat boierii sâ ascundâ în ochii turcilor adevâratele Jeluri aie ràscoalei.

A nu recunoaçte paternitatea çefului de panduri asupra proclamatici de la Padeç fi a arzului câtre Poartâ çi a crede câ el a râsculat pe Çârani urmînd povejele Eteriei, cu care boierii erau de acord (« Sâ urmezi precum eçti povâ- $uit ! » — îi reamintesc lui Tudor cei trei bani, în scrisoarea lor din 15 ianuarie 1821), însemneazâ a sustine implicit câ, prin Tudor Vladimirescu, Eteria çi boierii au chemat poporul la lupta de clasâ, pentru a-1 putea foiosi în lupta na^i- onalâ. Acestea sînt im plicatile punctului de vedere sustinut de acad. A. Otetea, privitor la proclamatia de la Padeç, si considerâm câ ele nu pot fi primite.

Arzul câtre Poartâ, scris o datâ eu proclamatia, ca çi jaiba catre pasa Vidi- nului, cuprind, eu toate declaratiile de supunere fa^â de sultan, atîta révolta îndreptata contra clasei stâpînitoare, încît este neverosimil ca niçte boieri sâ le fi aprobat con^inutul dintr-un calcul diplomatie. Boierii sînt « nemilostivi tîlhari » ; ei sînt « tiranii noçtri cei cumpli^i » — se spune în aceste plîngeri. în cîrdâçie eu domnii, ei « au în toem it.. . prâdarea çi stingerea Çârii ». Dornni- torii çi boierii, « greci çi romîni, unindu-se eu totii, ne-au prâdat §i ne-au des- puiat, încît am râmas numai eu sufletele ». Asuprirea este tot mai mare càci sub domnia din urmâ « tiranii » « ne-au prâdat ca niciodatâ mai înainte çi peirii cei de istov fâr-de milostivire pre noi ne-au d a t . . . » Sînt stigmatiza^i toti exploatatorii (eu excepta turcilor, ce trebuiau neutralizati) çi desprindem ideea câ statuì e al lor. Citim printre rînduri câ exploatarea çi jaful au câpâtat o legi­ferare politicâ, de aceea trebuie zdrobitâ oligarhia care conduce. Poporul s-a ridicat împotriva întregii clase boieresti 4.

1 Ibidem, p. 207.2 I. C. F i l i t t i , op. cit., p. 6 .3 A . O j e t e a , Tudor Vladimirescu f i miycarea eteristâ . . ., p. 374, 135, 4.4 Doc. ráse. 1821, vol. I, p. 208—211.

24?

ín proclam atile §i scrisorile lui Tudor Vladimirescu gàsim maturitate poli­tica $i conjtiin^a revolucionará, unitate de stil §i chiar calitàti literare. Aceste din urmà considérente 1-au determinai pe acad. G. Càlinescu sà-i dea lui Tudor un loc in istoria literaturii romine *. Stilul sàu este « viguros §i biblic », cu « imagini multicolore, de zugràvealà de tindà bisericeascà » (spune G. Càline­scu), este, mai ales, popular. E. Virtosu noteazà si el cà lectura actelor iefite din cancelaria lui Vladimirescu « produce o covirsitoare impresie de unitate sufleteascà §i stilisticà » 2.

Ràminem la concluzia cà paternitatea asupra documentelor discútate apartine lui Tudor, boierii neluind cunostin^a de eie decit dupà declan^area ràscoalei 3. In orice caz, continutul antifeudal al proclamatiilor adresate popo- rului §i al jalbelor càtre stàpinitorii turci nu poate decurge din delegatia data lui Vladimirescu de cei trei bani si nici din in^elegerea intre el $i Eterie. Ne stà deci in fa^à contrazieerea intre actele care preced izbucnirea ràscoalei, potrivit eàrora scopul miscàrii ce se pregàtea era scuturarea jugului otoman, fi primele documente emanate de la conducàtorul ràscoalei, din care reiese cà rostul ridicàrii poporului a fost sfàrimarea jugului boierese.0 legàturà existà totusi intre aceste acte. Anuntind la Pades hotàrirea ca « averile cele ràu agonisite ale tiranilor boieri » « sà se ia pentru folosul de obfte », Tudor excepteazà pe boierii care « vor urma nouà, precum sint fàgàduiji ». Precizarea aceasta va fi ràmas de nein^eles pentru multi dintre ràsculaji, càci ea contrazice sensul proclamatici. Cum trebuie inteleasà aceasta mineare ce se definea ca antiboiereascà, làsind insà boierilor posibi- litatea sà i se alàture?

Contrazicerile nu se opresc aici. In desfà^urarea ràscoalei aflàm o alter­nanza de fapte contradictorii: unele dovedesc cà lupta de clasà era deosebit de acerba, pe cind aitele atestà existenta unei intelegeri cu boierii, explicabilà prin scopul antiotoman.

Cind, la Otetelij, Tudor a pedepsit cu moartea doi càpitani de arnàuti ce se fàcuserà vinovati de indisciplina si jaf, el a tinut un discurs pandurilor, al càrui sens este acesta: Nu trebuie loviti boierii, pentru cà urmàrim, de fapt,

1 G. C à l i n e s c u , Istoria literaturii romine dela origini pinà in prezent, Bucuresti, 1941, p. 128.

2 E. V i r t o s u , Tudor Vladimirescu. — Glose, fapte yi documente noi, Bucuresti, 1927, p. 30.

3 Mai degrabà se poate crede cà in proclam ala de la Padef fi in arzul càtre Poartà a fàcut vreo adàugire episcopul Ilarion de Argef, « gràm àtic » al lui Tudor (E. Virtosu), poate chiar « consilier intimi) (Aricescu), decit sà fie primità presupunerea acad. A. Ojetea, exprimatà dar in cartea sa din 1945, potrivit càreia fefii eteristi din Bucuresti au stabilit, impreunà cu Tudor, drept tacticà a ràscoalei, anun^area unui program social, redactind de com un acord, prima proclam ale, Ar insemna cà infisi boierii au admis aceasta tacticà, de vreme ce acad. A . O^etea socotefte cà, iniziai, intre boieri si Eterie consensul a fost deplin. Dintre « gràmàticii i> [secretarli) lui Vladimirescu, va fi contri­buii — poate — la redactarea unor acte fi Petrache Poenaru, in faza a doua a ràscoalei. Vezi in chestiunea paternitàtii: C. D. A r i c e s c u , Istoria revolutiunii romine de la 1821, Craiova, 1874, p. 98; N. I o r g a, lw oarele contemporane asupra miscàrii lui Tudor Vladimirescu, Bue., 1921, p. X ; I d e m , Istoria Rominilor, vol. V i l i , 1938, p. 265; E. V i r t o s u , Tudor Vladimirescu. Glose, fapte si documente noi, 1927, p. 29 fi urm. ; N. A d à n i 1 o a i e, Boierii si ràscoala condusà de Tudor Vladimirescu, Bue., 1956, p. 58; Liprandi (un artieoi despre el) in rev. «Studili), 1958, nr. 1, p. 78; G e o r g e P o t r à , Petrache Poenaru, ctitor al invàtàmintului in tara noastrà, Bue., 1963, p. 67.

248

sa luptâm cu turcii, iar boierii « nu ni se ìinpotrivesc cu dinadinsul ». Ei pot sa ne fie aliati x.

Açadar, dupa ce la Padeç (23 ianuarie) fusese înâltat steagul de luptà ìmpotriva feudalitàtii, boierimea fiind denun^atà ca exploatatoare sìngeroasà a poporului (« . . . Pre balaurii care ne ìnghit de v i i . . . pînà cînd sà-i suferim a ne suge sìngele din noi? Pînâ cìnd sa le firn robi? »), la Oteteliç (3 martie), comandantul de panduri aducea la cunoçtin^â oçtirii târâneçti câ « nu priveçte aceastâ miçcare la stingerea boierilor ».

Tot aça, este bàtâtoare la ochi contrazicerea dintre vestitele scrisori càtre boieri aie lui Tudor, datînd din perioada ofensivei ràsculajilor în Oltenia, çi documentul intitulât « Cererile norodului rumînesc », elaborai de Tudor cani în aceeasi vreme (prima jumâtate a lunii februarie, 1821).

Boierilor divaniti, Vladimirescu le serie, justificînd râscoala : « Eu de capul meu nicidecum n-am plecat, farà cît tot norodul cel amârît fi dosâdit al acestei ticâloase tari, atît cei de loc, cît si cei strâini, vâzînd cà stâpînirea subt care sînt încredintati. • • i-a adus în cea mai desâvîrçitâ prâpâdenie, çi nemaiputînd suferi arzimea focului care le-a pus preste capete, cu to'J.ii într-un gînd s-au unit çi au hotârît ca sa se scoale ». Vrea divanul sâ potoleascâ râzvrâtirea? Dar « tiraniile cele cumplite [pe] care [granii] le pâtimesc de la dregâtori... i-au adus la o deznàdàjduire, încît sînt bucurosi mai bine sâ piarâ cu totii, decît sâ mai fie vii » 2.

Pe ispravnicul de Mehedin^i, Constantin Ralet, Tudor îl avertizeazâ sâ nu se împotriveascà « adunârii norodului»: «A u pre semne nu vâ a j unge câ i-ati prâdat çi i-ati despuiat, pînâ cînd au râmas ticâloçii Çârani mai goli decît mor^ii cei din mormînturi? $i acum se vede câ ave^i poftâ ca sâ-i çi omortyi ! ». « . . . Pâzeçte-te bine, sâ nu dai norodului vreo pricinâ, eu vreo împotrivire de arme, câ atunci bine sâ stii, câ nici în gâurile çerpilor nu ve^i scâpa; pentru câ norodul cel ars si fript de câtre dumneavoastrâ este amârît çi înfocat asupra-vâ. . . » 3.

în scrisoarea câtre vornicul Nicolae Vâcârescu, Tudor acuzà « tagma jefui- torilor », pentru câ « a ridicat arme de moarte asupra patriei çi a ticâlosului norod », «eu al cârui sînge s-a hrânit si s-a poleit tot neamul b o ieresc... » *.

Fatâ de radicalismul înclestârii de clasâ, mârturist în vehemen^a çi patosul demascator al acestor scrisori, care sâ fie explicaría lipsei prevederilor revolu­cionare într-un document ca « cererile norodului », redactat de Tudor toemai în vremea cînd valul revolucionar creçtea în ^arâ çi armata de râsculaj.i devenea, de la o zi la alta, mai puternicâ? în actul acesta se preconizeazâ mâsuri menite doar sâ stâvileascâ abuzurile. Sînt revendicâri a câror aplicare ar fi atenuat greutatea jugului boieresc çi turco-fanariot, dar care nu duceau la lepâdarea lui, nu surpau temeliile orînduirii existente ; revendicâri ce par menite sâ impace cíasele çi pe care Tudor le înainteazà vornicului C. Samurcaç, spre a câdea de acord asupra lor, împreunâ eu divanul 5. Sâ fie oare vorba de o « defectiune » a çefului râscoalei, cum interpreta profesorul Ojetea, în studiul din 1945 (p. 275, 301), ori trebuie sâ aprobâm spusele lui N. Adâniloaie, care

1 C. D. A r i c e s c u , A d e j listi ficai ive la istoria revolutiei romine de la 1821, p. 91.2 Doc. rase. 1821, voi. I, p. 229.3 Ibidem, p. 211, 212.4 Ibidem, p. 258.5 Ibidem, p. 268, 272.

249

socotefte cä n-a fost cu putirla men|inerea platforinei antifeudale iniziale? 1. Firesc era ca — tocmai dimpotrivä — sa se intensifìce radicalismul revolu­tionär, pe mäsurä ce gran ii se adunau in jurul « domnului » Tudor, iar boieri- mea se dovedea tot mai cuprinsä de panica fi mai incapabilä de a stavili miscarea.

Ne märginim sä constatäm, deocamdatä, dubia atitudine a lui Tudor fata de boierime, vizibilä chiar fi in scrisorile la care ne-am referit: de o parte, se ridica luptätorul impotriva stäpinirii boieresti ; de alta, — acelafi luptätor, aceeasi cäpetenie a täranimii räzvrätite, cere boierilor sä se uneascà ìntre ei si sä se aläture « adunärii norodului », fiindcä trebuie cistigatä « o dreptate ce poate fi folositoare fi tagmei boierefti ». Li se spune deci « tiranilor », cu mimile «singerate»: « . . . acum aveti dumneavoasträ vreme a scäpa de hula tuturor neamurilor si sä vä faceti patrioti adevärati, iarä nu vräjmasi ai patriei, pre- cum a i fost pinä acum » 2. Aceste cuvinte sint ale luptätorului pentru inde- penden^ä.

0 datä cu ocuparea capitalei de cätre oastea ^äräneascä, in conduita fi orientarea comandantului apar contraziceri si inai mari, ce ridicä noi intre- bäri. Dacä Tudor a condus o mifcare socialä, de ce, la Bucurefti, in loc sä zdruncine pilonii feudalismului, ajunge la acomodare cu boierii, recunoscind prin juräinint «vremelnica stäpinire a ^ärii» fi primind, la rindu-i, juramintul de supunere si de credin^ä al boierimii? 3. Este semnificativ cä divanul ordonä sä se multiplice in 3000 de exemplare proclamatia din 20 martie a lui Tudor cätre ^arä, pentru cä — spun divampi — Vladimirescu povätuiefte pe locui- tori « ca sä cunoascä stäpinirea si boierimea, anerisind ( = anulind) cele dintii impotriva boierilor publica^ii ale sale » 4. De fapt, promisiunile de eliberare pe care le fäcuse ^äranilor, Tudor nu le reneagä, dar implinirea lor o aminä. Pozi^ia lui de acum este definità cu exactitate de Xenopoi, in aceste cuvinte : Vladimi­rescu devine « capul puterii executive in ocirmuirea boiereascä ». Pe de altä parte, el incearcä fi o acomodare cu turcii, reinnoindu-fi fatä de Poartä decla- ratiile de íidelitate. A fost väzutä indreptätirea acestei atitudini in pozitia Rusiei fatä de evenimentele din Principatele romine: diplomazia taristä incurajase Eteria, de aceea promotorii räscoalei antiotomane se bizuiau pe interventia, la momentul oportun, a armatelor rusefti, in sprijinul popoarelor asuprite de Semiluna; dar, cind izbucnesc mifcärile conduse de Vladimirescu fi de Ipsi- lanti, ^arul Alexandru le dezavueazä. Oricit de inult ar fi dorit impäratul Rusiei ruina imperiului turcesc, el nu putea träda Sfìnta Alian^ä, prin solidari­zare fätifä cu revolutionarii. De la Laibach, unde erau intruniti monarhii Rusiei, Austriei fi Prusiei, ministrul afacerilor externe al Rusiei, Capodistria, ii serie consuluíui rus din Bucurefti cä « impäratul dezaprobä, in mod solemn, tot ce s-a fäcut in Valahia. ßi vei declara cä e hotärit, in unire cu aliaci säi, a combate revoluta, care uzurpä puterea legalä. . . » 5. Aceastä conjuncturä defavorabilä nu contine insä räspunsul complet la o intrebare fireascä: dacä rostul nemärturisit al räscoalei norodului rominesc a fost cucerirea indepen- dentei, fi ac^iunea lui Tudor pornefte in cadrul Eteriei (teza acad. A. Ojetea),

1 N. A d â n i l o a i e , Boierii si râscoala . . ., p. 80, 85. Vezi si în rev. « Studii », 1961, nr. 3, p. 5 5 8 -5 5 9 .

2 Doc. ràsc. 1821, vol. I, p. 258, 230.3 Ibidem, p. 395—397.4 Doc. ràsc. 1821, vol. II, p. 108.5 Doc. ràsc. 1821, vol. I, p. 298. Vezi çi A r i c e s c u , Acte justificative . . ., p. 119

250

de ce refuzà Yladiniirescu sà-fi uneascà Tortele cu acelea ale ostirii grecesti de sub comanda lui Ipsilanti, de ce cauta el sa separe destínele miscárii sale de destínele Eteriei?

Unii istorici au socotit cà la Bucuresti s-a petrecut o scliimbare de atitu- dine a lui Tudor, in sensul dezicerii sale de lupta socialà, cìt si de cea antitur- ceascà, altii au vorbit de oscilatii, iar mai in urmà de slàbiciunile burgheziei.

Plinà de echivocuri este si atitudinea boierimii in fa|a ràscoalei. S-au luat, dupà expresia lui Aricesu, « màsuri extreme » pentru inàbufirea insurectiei ; in acelafi timp existà si reversul lor. 0 simplà alaturare de relatari din docu­mente poate fi concludente:

— Cele douà sensori adresate lui Tudor fi lui Dimitrie Macedonschi, la 15 fi 16 ianuarie, de càtre marii bani Gr. Brincoveanu, Gr. Ghica fi Barbu Vàcàrescu, ne arata cà guvernul provizoriu (càimàcàinia), abia instaurai, a actionat in secret in vederea ràsculàrii poporului, cu justificarea cà « vremea dorità sau asteptatà a sosit si este cu putintà cu ajutorul lui Dumnezeu de a ne mìntui » de « jugul neamului strein ». Cei trei bani fàgàduiesc prin juràmint lui Tudor intreg sprijinul lor *.

— La 30 ianuarie, divanul ^àrii (prin urmare, fi boierii citaci mai sus) someazà pe Vladimirescu, sub amenint.are cu moartea, sà punà capàt ràscoalei: « De nu ti se vor precurma relele cugetàri, hotàràfte-te singur mor^ii ; fi fii incredintat cà nu vei gàsi scàpare »; « osinda mor^ii fyi va fi grozavà fi cumplità, ca unui turburàtor » 2. La 2 februarie, guvernul provizoriu ordonà divanului din Craiova: « Và cerem sà và ìntr-armati cu chipul cel mai in^elept fi bàrbà- te s c .. . spre infrìngerea fi nimicirea scopului acelui ràsculator al norodulu i.. . ». « . . .Despre nelegiuita sculare a acelui ràzvràtitor, am fàcut cunoscut prea puter- nicului nostru ìmpàrat fi adàstàm cìt de curìnd sfinta poruncà a s a » 3. Tot in ziua de 2 februarie, boierii din Bucurefti incunoftinjeazà printr-o scrisoare obfteascà pe domnitorul Moldovei despre progresele ràscoalei, plìngìndu-i-se cà màsurile luate de ei pentru restabilirea liniftii nu au dat rezultate. « Zisul Tudor s-a aràtat pe fatà vràjmaf al stàpinirii, fàcìnd cunoscut e in scris scopu- rile lui distrugàtoare fi insuflind duhul ràzvràtirii supufilor, cu fagáduin^a de a-i scoate de sub supunerea fa^à de domni fi boièri ». « Acest vràjmaf obstesc fi ràzvràtit impotriva stàpinirii a cugetat mai dinainte fi este pregàtit sà intindà mifearea sa in toatà Tara Romineascà. De acest lucru ne incredin|àm. . . din faptul cà zi de zi ifi màrefte puterile cu oameni marmaci, incintind sufletele celor mai simpli, ademenindu-i cu cuvintul de lib eria te ...» . inspàimintaji de pericolul ràzboiului tàrànesc, boierii il ìntreabà pe Mihail ^utu, domnul Moldo­vei, « ce este de fàcut ? » 4.

— lata insà cà, in aceeafi zi de 2 februarie, marele ban Barbu Vàcàrescu serie lui Dimitrie Macedonschi, «adjunctul » lui Tudor, reprofìndu-i cà « umbli ca sà te lafi de aceastà delicatà pornire » (adicà de ràscoalà). Macedonschi fusese angajat ca ofiter al lui Vladimirescu la 16 ianuarie, cind i s-a cerut sà urmeze « intoemai dupà indrumàrile date de noi slugerului Iheodor». Neavind ìncredere in consecven|a lui, unul din cei trei bani ii reamintefte, la 2 februarie, obligatia pe care fi-a asumat-o, de a aduce « slujbà ^àrii », fi ii promite in schimb,

1 Doc. rase. 1821, voi. I, p. 196, 197.2 Ibidem, p. 213.3 Ibidem, p. 219.4 Ibidem, p. 221—222.

251

ca unui mercenar, o mare suina de bani. Barbu Vàcàrescu isi incheie scrisoarea amenintìnd pe Macedonschi cu moartea, dacá va renunja la ràscoalà L

— La 4 februarie, boierii caimacami (deci fi Barbu Vàcàrescu), in numele a «toatà obstea dumnealor fra^ilor boieri», trimit in Oltenia pe vornicul Nicolae Vàcàrescu, cu insàrcinarea de a lovi pe ràsculaZi cu toate fortele militare de care dispunea stàpìnirea. Lui N. Vàcàrescu i se poruncefte: « Sà pui in lucrare orice va sta prin putin^à spre incetarea ràului si spre izbàvirea tàrii, sfàrim ind... pornirea si ìmputerniciia tilharului. . . 2.

— Dupà o sàptàminà, misiunea lui N. Vàcàrescu este preluatà de Costan- tin Samurcaf, despre care mai mul^i istorici cred cà a urmàrit sà-1 suprime pe Tudor, prin punerea la cale a unui atenta!. Pe acad. A. Ojetea, interpre- tarea documentelor il duce insà la o concluzie opusà, fi anume aceea cà vorni­cul Samurcaf, fiind eterist, in loc sà-1 combata pe Tudor, 1-a ajutat, trimi|indu-i, ca din partea Eteriei, banii destinati de divan inàbusirii ràscoalei. Dar iatà un fapt ce ni se pare fi mai enigmatic. In timp ce divanul boieresc se adresa vornicului C. Samurcaf cu aceste cuvinte: « . . . Indatà ce vei ajunge acolo sà pui in lucrare cite vei socoti. . . » spre «a se potoli fi a se popri cugetul cel ràu al numitului sluger. . . », banul Barbu Vàcàrescu ii serie lui Tudor sà-1 omoare pe Samurcaf, ca pe unui ce este osi il ridicàrii poporului (Relatarea lui Liprandi) 3.

— Exodul boierilor spre Transilvania, deschis toemai de cei trei bani care au dat impuls ràscoalei, trebuie sà li avut drept principalà cauzà frica de ràsculati, precuin fi de urgia turceascà. Se ivefte insà din nou un fapt ce ingreuiazà intelegerea pozitiei boierimii. Liprandi ne informeazà cà Dinicu Golescu a venit in intimpinarea lui Tudor la Ciorogirla, ca sà-i inmineze un act, 111 care 77 de boieri se declarau alàturi de dinsul. In mod deosebit ne retine atentia precizarea lui Liprandi cà, intre seinnatarii actului, erau fi unii boieri ce fugiserà din |arà fi se refugiaserà la Brafov. (Aici a cules Dinicu Golescuo parte din iscàlituri) 4. De ce oare acefti boieri au acceptat sà semneze inscri- sul, atunci cind, aflindu-se in Austria, nimic nu-i silea sà aprobe ràscoala? Actul acesta se leagà de scrisoarea din 15 ianuarie a celor trei caimacami càtre Tudor; dacà le-am avea numai pe eie in vedere, ar urma sà conchidem cà boierii au ràmas pe pozitia de la 15 ianuarie, adicà au fost tot timpul aderenti ai ràscoalei. Dar aceastà ipotezà nu lasà loc pentru lupta socialà.

§ 3. Sà vedem acum dacà istoricii care au cercetat ràscoala au gàsit dez- legarea acestui mànunchi de fapte contradictorii. Reac^ia lor obifnuità a fost aceea de a indepàrta contradic|iile aparent ilogice, prin optiune pentru un aspect fi respingerea celuilalt. Iatà cìteva exemple :

N. Iorga ftia de intelegerea dintre Tudor fi Eterie, anterioarà declansàrii ràscoalei, dar, constatind cà proclamatia de la Padef nu contine programul eterist, antiotoman, el presupunea cà Tudor s-a rupt incà de la inceput de eterifti, ca sà apere interesele « sàracilor neamului rominesc ». «Cel ce vorbefte in acest

1 Ibidem, p. 223.2 Ibidem, p. 233—234.3 Vezi A l . V i a n u si S. I a n c o v i c i , O lucrare inédita despre miscarea revolu­

cionará de la 1821 din tárile romine, in rev. « Studii » 1958, nr. 1, p. 80.4 Ibidem, p. 81. Vezi §i acad. A. O jetea in «S tu d ii» , 1958, nr. 3, p. 83. Cf. D a n

B e r i n d e i ?i T r a í a n M u t a f c u, Aspecte militare ale ráscoalei populare din 1821, Buc., 1962, p. 92.

252

act (prima proclamatie adresata poporului) nu e, desigur, omul platit dc eterifti, acela care, primind bani de la dinfii fi fàcìndti-le juràmintul, intelege sà-i slujeascà » x.

Intr-un mod asemànàtor rationeazà Emil Virtosu, rezolvind contradic^ia ìntre aderarea lui Tudor la planurile Eteriei si caracterul autiboieresc al ràs- coalei, prin afirmatia cà Vladimirescu a schimbat directa mifcàrii, voind sa slujeascà « in primul rind neamului sàu ». Cliiar de la inceputul ràscoalei — spune dìnsul — « izbucnefte o gravà nein^elegere ìntre Eterie fi Tudor. 0 pràpastie se despicà intre ei » 2. Programul social lansat de Vladimirescu intrase in pre­vederle tacticii eteriste numai ca « o fatadà necesarà pentru cìftigarea fi ridi- carea multimilor. . . », in vreme ce Tudor, pornind ràscoala, « intelegea sà facà din ea fi din programul ei [social] o realitate, iar mi o simplà momealà pentru m ultim e. . . ». 3 Ceea ce pentru Eterie era numai un mijloc diplomatic, pentru Vladimirescu devine continutul mifcàrii.

Cu totul altfel interpreteazà faptele A. Otetea in studiul sàu din 1945, precum si in articolele ulterioare. Dìnsul se pronun^à pentru cealaltà alternalivà: Tudor a fost fi a ràmas eterist, iar programul ràscoalei conduse de el s-a confun- dat cu programul Eteriei, cel pu^in pinà in momentul cind tarili s-a desolidarizat de Eterie fi a dezavuat-o (p. 4, 21, 361, 369). Legat prin juràmint de mifcarea greceascà, ce urmàrea dezrobirea de sub turci, Vladimirescu n-a put ut li sperjur. Cìt privefte proclam ata de la Padef, ea nu infàtfeazà Jelurile reale ale mifcàrii din Tara Romìneascà, ci a fost mijlocul tactic de a ràscula tàrànimea fi de a induce in eroare pe turci (p. 22). Aceastà tezà provoacà dificultatea cà, potrivit ei, trebuie sà credem cà numai actiunile maselor, privite independent de condu- cerea mifcàrii, au avut caracter social. Tudor s-a prefàcut cà pornefte o mifcare socialà, iar boierii s-au prefàcut cà o combat. In spatele proclamatei antiboie- refti a lui Tudor se ascundea programul adevàrat al ràscoalei, cel eterist, si colaborarea cu boierii in lupta antiotomanà. A fost o diplomazie din ambele pàrti, in vederea aceluiafi scop: inlàturarea stàpinirii turcesti4.

Oricit de ciudate ni se par aceste idei, exprimate deslusit ori implicate in expunerile mai vechi ale acad. A. Otetea, eie i-au apàrut autorului ca o solute in incercarea sa de a explica unitar o realitate contradictorie. Se vede cà autorul a siintit cà nu existà o deplinà concordanza intre lupta antifeudalà, indreptatà contra boierilor, fi cea antiturceascà, in care boierimea era fi ea interesatà, si, socotind cà aceste douà direct» nu se impacà, a neglijat lupta socialà, cu con- vingerea cà gàsefte explicatia mai adincà a evenimentelor in « corifundarea » mifcàrii lui Tudor cu Eteria (p. 359—360). Oastea lui Ipsilanti, venind din Rusia si Moldova spre Bucurefti, fi « adunarea norodului » de sub conducerea lui Tudor, trimis de Eterie sà ràscoale poporul in Oltenia fi venind tot spre Bucuresti erau prezentate de A. Otetea ca douà fragmente ale aceleiafi mifcàri, care lindea sà ridice popoarele balcanice impotriva stàpinirii turcefti (p. 363). ipi dacà se recunoftea cà fragmentul condus de Tudor «s-a transformat ìntr-o redutabilà

1 N. I o r g a , « Domnul Tudor » din Vlàdimiri, Bucurefti, 1921, p. 49.2 E. V i r t o s u , Despre Tudor Vladimirescu si revolufia de la 1821, Bucuresti,

p. 29.3 Ibidem, p. 20, 31.4 I. C. Filitti exprima aproape aceleasi idei in lucrarea Tudor Vladimirescu. ( Itosi ut

ràscoalei lu i). A. Ofetea, recunoscindu-1 ca precursor, i-a obiectat insà cà, desi vede <■ iden­tità tea de scop o care lega ràscoala din Jara Romìneascà de Eterie, vorbefte totusi de douà mifcàri, in loc de una singurà. (Vezi A. O t e t e a , Tudor Vladimirescu si mifcarea eleristà . . ., P 18).

253

räscoalä täräneascä » (p. 4), ce nu s-a inai contopit cu armata lui Ipsilanti — diu cauza schimbärii de atitudine a Rusiei tariste, manifestata in dezavuarea de cätre tar a celor douä actiuni revolutionäre — se preciza cä el nu poate fi totufi inteles decit in cadrul Eteriei, deoareee « Eteria i-a dat seful, programul, organizarea, impulsul initial, tactiea de propaganda si de luptä, primele mijloace de realizare... » etc. (p. 359).

ln lucrärile publícate in anii 1956— 1958 in revista « Studii », A. Otetea reia ideea afilierii la Eterie a mifcärii din Tara Romineascä. La intrebarea dacä nu cumva Tudor, defi pornit din Eterie, a condus o räscoalä separatä, acad. A. Otetea räspunde negativ x. Prin urmare, dinsul a sustinut cu consecventä aceastä tezä (cä mifcarea lui Tudor este « un episod al Eteriei »), socotind-o « constatarea cea mai sigurä si cea mai generala » a cercetärilor d-sale 2, funda- mentind-o prin noi descoperiri (« legämintul lui Tudor fa^ä de Eterie »), apä- rind-o de atacul opiniilor adverse3 si bucurindu-se de «progresul lent, dar irezi- stibil, al adevärului », (adicä acceptarea tezei d-sale) 4.

Sint si istorici care, alegìnd o ipotezä, au contestat autenticitatea docu- mentelor ce o contrazic, negäsind altä cale de explicare a contradictiilor.

Astfel Xenopoi, in arguinentatia lui despre « adinca divergenti » dintre cele douä miscäri revolutionäre, s-a izbit de un document ce se opunea tezei sale: declararía de la Otetelis, in care Tudor aratä räsculatilor cä au de luptat nu cu boierii, ci aläturi de ei, de Eterie si de rusi, impotriva turcilor. In ce mod putea fi pusä de acord aceastä declaratie, cu märturiile luptei sociale fi antifa- nariote? Xenopoi respinge actul ca neautentic, pe motiv cä violenteazä logica evenimentelor: «Fatä cu . . . logica lucrarilor, nu putem considera decit ca apo- cr if. . . pretinsul discurs al lui Tudor cätre panduri » 5.

Acelasi procedeu il gäsim la Nieliita Adäniloaie, in lucrarea intitulatä Boierii fi räscoala condusä de Tudor Vladimirescu (1956). Autorul descrie documental exploatarea fi compaia in regimul turco-fanariot, dar, bazindu-fi argumen­taría pe principini logie al identitätii (A = A) fi pe corolarul lui, noncontra- dictia (A nu este non — A), socotefte inadmisibilä ideea cä boierii au sprijinit räscoala, cind aveau, sub acel regim, privilegii fi beneficii imense, aparatul de stat fiind folosit in vederea stoarcerii de bani pentru indestularea clasei stäpinitoare fi a turcilor, fi cind, pe de alta parte, mifcarea s-a manifestai ca antiboiereascä (p. 18, 22, 49, etc.). Drept urmare, dinsul contestä autenticitatea documentelor din care reiese cä marii bani Gr. Brincoveanu, Gr. Ghica fi Barbu Väcärescu,’ din guvernul provizoriu, au fost iniziatori fi sprijinitori ai räscoalei (p. 53—60). Boierimea fiind clasä feudalä, reactionarä la l8 2 l, nu e de conceput ca ea sä-fi fi dat concursul la declanfarea mifcärii conduse de Vladimirescu; iar dacä nifte acte vorbesc de aceasta, eie nu pot fi autentice: astfel rationeazä, in ultima analizä, N. Adäniloaie, intilnindu-se cu V. A. Urechia, care invocä logica pentru a respinge, fi el, ideea cä boierimea ar lì fost printre autorii räscoalei de la 1821. « Nu zie cä nu se va fi gäsit vreun suflet nobil, vreun Golescu, care sä simtä cg si Tudor, dar este absolut falfä asertiunea. . . prealabilei intelegeri

1 Vezi «S tu d ii» , 1958, nr. 3, p. 82, 91.2 A . O ^ e t e a , Tudor Vladimirescu si miscarea eteristà . . ., p. 359.3 I d e m , O nouà istorie a miscàrii din 1821 in « Studii », 1957, nr. 2, p. 201 si Valoarea

documentari a memoriilor lui I . P . Liprandi in « Studii », 1958, nr. 3, p. 77.4 «S tu d ii» , 1956, nr. 2 —3, p. 125.5 A . D. X e n o p o 1, Istoria Rominilor din Dacia Traianà, voi. X , ed. I l i , p. 68.

Cf. N. I o r g a, « Domnul Tudor » din Vlàdimiri, p. 76.

254

dintre boieri si Tudor la 1821 ». « Aceasta n-a fost çi nu putea sa lie, dupa chiar logica desfâsurârii m iscárii... » '.

Prevalîndu-se de únele documente çi chenn'nd în ajutor logica formala, pentru a dovedi, împotriva altor documente, câ miçcarea din Jara Romîneascâ se opunea Eteriei (Xenopol) çi câ « boierii de la 182Í n-au fost înZeleçi eu Tudor» (V. À. Urechia), aceçti istorici au fâcut greçeala de a nesocoti caracterul complex al realitâzii studiate. E drept câ V. A. Urechia nu avea la dispozi^ie cele trei scrisori ce atestâ amestecul boierimii în râscoalâ 2, (scrisori a câror autentici- tate, încearcâ în rnod neconvingâtor sà o respingâ Adâniloaie), dar încà Ari- cescu, cel dintîi istorie al miçcârii, dedusese din desfâsurarea evenimentelor la 1821 câ « unii din boierii divanului erau în^elesi eu Tudor » 3, çi aceastâ presu- punere se conlirmâ prin actele menzionate. Ele ni se pâstreazâ numai în copie, totusi netemeinicia punctului de vedere al lui Adâniloaie este scoasâ la ivealà de constatarea câ documéntele incriminate sînt coroborate de legâmîntul lui Tudor fatâ de Eterie, precum si de proclamatia de la Padeç, în care se vorbeçte de boieri ce « vor urma nouâ, precum sînt fâgâduiti ». Acordul eu Eteria (« legâ- rn în tu l...» ) completeazâ çi lâmureçte înZelesul înscrisurilor date de boieri lui Tudor Vladimirescu si Dimitrie Macedonschi4.

în lucrarea 140 de ani de la ràscoala condusâ de Tudor Vladimirescu 5, N. Adâniloaie, fârâ a mai relua discuoia, trece pur si simplu sub tâcere aceste documente si nu vorbeçte nici despre declarat.ia de la Oteteliç. Aceste metode sînt desigur comode, dar ele nu pot avea caracter çtiinZific: neconcordanZa între relatârile din documente nu-çi are explicaZia, numaidecît, în lipsa de auten- ticitate a unora dintre texte, ci poate fi expresia unei realitâji contradici.»rii. A îndepârta contradicZia dintre faptele istorice, în loc sâ o explici, este o dovadâ a neînZelegerii caracterului ei obiectiv.

« Realul este razionai » — ne învaZâ materialismul dialectic — 6 çi, ca atare, logica nu poate fi opusâ realitâZii obiective, din care a fost abstrasâ. « Logicul. . . este nu numai ceva afirmat, dar çi ceva care existâ în sine » (Hegel, citât de Lenin) 1. In conglomeratul de fapte, în aparentâ nelegate între ele, trebuie desco- peritâ dialéctica inerentâ realitâtii. însâ judecâtile istoricilor citaZi tind sâ sim­plifiée realitatea, nevâzînd în ea decît raporturi din logica formala ; contradicZii obiective râmîn neìnZelese, pentru câ li se opune principiul noncontradictiei.

§ 4. Trebue sâ arâtâm câ N. Adâniloaie nu neagâ total participarea boie­rimii la ràscoala din 1821, ci concede câ « a existât o oarecare înfelegere între Tudor Vladimirescu si unii boieri, dar n-au fost implicaZi în ea cei trei bani. . . » 8, ceea ce însemneazà câ înZelegerea nu s-a stabilit eu guvernul provizoriu. în ansamblu, boierimea a fost « solidará în apârarea unui regim, din care n-avea decît de profitât » si deci ostila celor douâ miçcàri de eliberare ®. Din rîndurile

1 V . A. U r e c h i a , Istoria Rominilor — tom ul X I I I — itevolufiunea lui Tudor Vladimirescu, Bucuresti, 1901, p. 16.

2 Doc. ròse. 1821, voi. I, nr. 103, 104, 120.3 C. D. A r i c e s c u, Istoria revolufiunii romine de la 1821, p. 91.4 Cf. D. B e r i n d e i, op. cit., p. 45.5 « Studii », 1961, nr. 3, p. 551—568.6 V . I. L e n i n , Caiete filozofice, Bucuresti, 1956, p. 255.7 Ibidem, p. 173.8 N. A d à n i l o a i e , Boierii f i ràscoala . . ., p. 58.9 Ibidem, p. 49.

255

ei, N. Adâniloaie desprinde totufi un numar de boieri, despre care spune câ erau interesati în dezvoltarea comertului si, implicit, în înlâturarea stâpînirii otomane, si stabilente câ numai aceftia s-au putut ìntìlni cu miscarea lui Tudor çi cu Eteria.

Deoarece se contesta acordul lui Tudor cu guvernul provizoriu, nu ftim ce continui concret atribuie autorul afirmatiei câ, initial, « au fost si cì^iva boieri alaturi de Tudor » '. Prin acest vag adaos concesiv nu se modifica rationamentul rezumat mai sus al lui Adâniloaie, ci, fârâ sâ se primeascâ întreg adevàrul istorie se încearcâ totufi explicarea, în limitele logicii formale, a faptului indubitabil cà marea boierime a avut un amestec ìn miscarea de la 1821: protipendada este reaccionará, însâ cî^iva boieri au fâcut exceptie, intrînd în « fortele progresu- lui » Deci nu se recunoaste (cum ar fi fost cazul aici), caracterul contradictoria al uneia fi aceleiafi calitâti, contradicha în însâfi esenta clasei.

Sâ vedem ce explicatie capâtâ excep^iile. « 0 parte restrînsâ din boieri. . . întrezârise unele avantagii. . . în intensificarea circuitului marfâ-bani » (adicâ în comert). Acesti boieri « voiau sâ se acomodeze conditiilor economice impuse de dezvoltarea noului mod de productie, pentru câ îfi dâdeau seama câ se pot îniboga^i mai repede pe aceastâ cale, iar ceilalti (majoritatea) erau pentru mentinerea practicilor si a servituZilor înveehite feudale, caracteristice orien- tului » 2. Cu alte cuvinte, cei mai multi dintre boieri voiau sâ râmînâ exploa- tatori feudali, iar un numâr redus dintre ei voiau sâ devinà capitalisti. Esteo explicatie subiectivâ, neconformâ realitâtii istoriee, càci daeâ numai o minori- tate restrînsâ era interesatâ în comerá, atunci în ce a constat procesul de trecere de la economia naturala la economia de schimb, în perioada de descom- punere a feudalismului?

Pe scarâ tot mai largâ, boierii îfi transforma o parte din produsele de pe mofiile lor în mârfuri, pe care desigur nu doresc sâ le vîndâ eu prêt redus Portii otomane. Cînd boierii devin vînzâtori ai produselor Zârânesti, dupâ ce fuseserâ doar consumatori, exploatarea târânimii se face mai sîngeroasâ. E de mirare cum N. Adâniloaie, recunoscînd generalitatea acestor douâ fenomene — tre- cerea la economia de schimb si înâsprirea exploatârii — afirma totdeodatâ ca putini dintre marii boieri voiau abolirea jugului turcesc: doar aceia care intraserâ în circuitul de mârfuri fi pe care îi include în « fortefe progresului » 3.

Dacâ însâ renuntâm la ìmpàr^irea categorica fi factice în boieri reactionari fi « progresifti », putem observa eu ufurin^â trâsâturile contradictorii aie marii boierimi, privitâ în totalitate. în strâduinta-i de a-§i spori produsele ca sâ aibâ ce vinde fi sâ acumuleze bani, ea împileazâ tot mai crunt poporul, pe târan îl prâbufefte în cea de a doua ferbie, dar, în acelafi timp, fi eu aceleafi scopuri, urmâ- refte înlâturarea monopolului turcesc asupra comertului fi scuturarea dominatici politice turco-fanariote.

Printre documéntele importante pentru cunoafterea boierimii, nu poate fi trecut cu vederea un memoriu trimis tarului de boierii fugiti la Brafov 4. E un proiect de reorganizare a Târii Romînefti, continînd revendicâri progresiste fi retrograde, pentru a câror înfâptuire se cerea ajutorul Rusiei. Fârâ îndoialâ câ, vorbind în numele târii, boierii urmâresc prosperitatea fi atotputernicia

1 Vezi « Stuilii », 1961, nr. 3, p. 558. Pe aceeasi pagina, autorul su s in e , contrazicîndu-se cà, la început, caracterul antifeudal al ràscoalei a fost mai radical.

2 N. A d â n i l o a i e , Boierii si râscoala . . ., p. 125, 36.3 « Studii », 1961, nr. 3, p. 554.4 Vezi E. V î r t o s u, 1821. Date si fapte noi, Bue., 1932, p. 117 — 140.

256

olasei lor. Dar protestili impotriva stapìuirii turce^ti, inasprita prin (anario^i, era o cauzà a poporului intreg. (« Tirana ìinpàràtie » ne-a adus « in jugul robiei » ; am ajuns « robi la robii P ortii»; «turcii, oricind voiesc, sa preumblà prin Jara, fàcind multe ràuta^i si luàri in silà de orice»; $.a.). Este semnificativà consta- tarea cà únele rnàsuri preconízate de boieri duceau la dezvoltarea capitalismului, iar áltele erau menite sa intàreascà feudalitatea. Pe de o parte se prevedea liber­tatea comertului (« Negotul sa ne ile slobod, adecà din tot venitul ce agonismi din pàmfntul nostru i din dobitoacele noastre si din alte mijloace de lucràri ce ne-am putea indemàna, sa nu fini popriti de nimeni a seoate peste granite, in orice parte vom putea gasi folosul alisverisului nostru. . . »), precum §i liber­tatea deschiderii de fabrici si a exploatàrii bogàtiilor subsolului; pe de alta parte, memoriul preconiza privilegii pentru tagma boiereascà, scutire de dàri, intàrirea relatiilor iobàgiste §i a dominatiei de clasà a boierimii. Se cerea du- blarea numàrului zilelor de clacà, de la 12 la 24, exprimfndu-se nemul^umirea cà fanariotii au imputinat obligatiile tàranilor fata de stàpinii mojiilor, pentru a-i jefui ei (domnii fanarioti). In esenta, prevederile memoriului inseninau un relativ progres in domeniul fortelor de producZie ?i al economici de marfuri, dar reprezentau o intensificare evidentà a exploatàrii. Un stai feudal, in care puterea politicà a boierimii trebuia sà creascà (divanul boieresc « inchi- puiejte domnia »), avea rostul sà mentinà cu forta relaliile de producZie feudale.

Se stie cà accentuarea decalajului intre fortele si relaliile de producZie (ràminerea in urmà a relatiilor, ce sint devansate de forje) este cauza funda­méntala a destràmàrii unui mod de producale. §i iatà cà, in momentul istorie de care ne ocupàm, boierimea insàsi accentua acest decalaj, sàpind ?i ea la groapa vechiului mod de productie. Càci boierii, ca sà fie boga ti si puternici, ar fi vrut sà dea curs libcr, in favoarea lor, dezvoltàrii fortelor de productie, dupà cum, in acelasi scop, se sileau sà pàstreze §i sà làrgeascà vechile relajii de exploatare. Prin aceasta nu fàceau insà altceva decit sà intensifice lupia de clasà, grabind actiunea legii social-economice care cere concordanza intre relatiile de producZie §i caracterul forZelor de producZie. Tocmai transformàrile cu caracter burghez, pe care le doreau boierii in folosul lor, vor aduce càderea clasei lor ji pieirea feudalismului. Tocmai ei ridicau, in slujba propriilor interese, steagul ideii nazionale, ce avea sà contribuie la formarea naZiunii burgheze.

De a c e e a , n i se p a r e c à d à g re $ in c e r c a r e a d e a e x p l i c a e v e n im e n t e le p r in e x is t e n Z a a d o u à g r u p e d e m a r i b o ie r i , a flaZ i in t r - o o p o z iz ie d a r à : u n ii le g a Z i d e f e u d a l i t a t e §i in c a d r in d u -s e fa r à e c h i v o c in « fo r Z e le r e a c Z io n a re in t e r n e », ia r a H ii (m a i p u Z in i) , in t r in d in « fo r Z e le p r o g r e s u lu i » , p e n t r u c à « i$i d à d e a u s e a m a . . . » s i « v o i a u sà se a c o m o d e z e . . . n o u lu i m o d d e p r o d u c Z ie ».

Nici noi nu susZinem cà marii boieri au fost toZ¡ la fel. Se inZelege de la sine cà, luaZi individuai, ei se diferenZiau, in atitudinea lor politicà $i in felul de viaZà, §i cà numai o parte dintre ei au imbràZi^at ideea naZionalà. ComerZ fàceau indivizii care aveau vitalitate, aUii ilustreazà decadenza clasei. Dar toZ-i erau prinsi in relaZii bàne^ti (« fàrà bani nimic nu se fàcea sub fanarioZi»1) si nu se poate afirma cà ar fi fost unii ostili dobindirii de bani, deci schimbului de marfuri. Alàturi de aceste diferenZieri, sint izbitoare, la 1821, ambiguitatea,

1 A r i c e s c u , Istoria revolufiunii romtne de la 1821, p. 101.

1 7 - c . 4 5 6 257

duplicitatea çi cameleonismul uneia si aceleiasi boierimi, care sprijinà ràscoala çi este ìmpotriva ei, cheamá pe turci în ajutor $i este ímpotriva lor. Tóate acestea se explica printr-un substrat economie. A milita pentru comerffi industrie — surse noi de cíftig — fi, simultan, a voi sá mentii iobâgia, fâcînd-o tot mai apàsâtoare — este pozitia economicâ fi politica contradictorie a boierimii, la 1821. Ea nu întelegea câ se açeazâ pe doua direc^ii care se ciocnesc, iobâgia opunîndu-se dezvoltàrii fortelor de productie çi a relatiilor noi. Ea revendica, o datâ eu independenta târii, întârirea statului boieresc, o organizare socialâ în care sâ înfloreascà lati- fundiile feudale si sâ se permanentizeze starea de dependerá a târanilor fa^à de boieri.

N. Adâniloaie vorbeste de « acomodarea » unor boieri la noul mod de pro- duc|ie. în^elegem prin acomodarea boierimii la capitalism, una din cele doua câi de evolutie burghezà în agriculturà, pe care le-a descris Lenin, si anume « calea prusaeà ». Fenomenul n-a privit doar cîtiva boieri, ci este esential în procesul de dezvoltare a capitalismului romînesc, dar datarea începuturilor lui la 1821 ar fi prematura. Apâruserâ desigur înnoiri. Economia de schimb devenea precumpânitoare asupra economiei naturale çi în gospodâria moçie- reascâ intrase arendasul, un agent al dezvoltàrii capitaliste. Totuçi, în momentul 1821, clasa feudalâ de la noi nu se gîndea deloc la « acomodare », adicà sâ-si adapteze vechea proprietate funciarâ la rela|iile capitaliste, prin înlocuirea treptatâ a iobâgiei cu exploatarea de tip capitalist. Dimpotrivâ, Regulamentul Organic va legifera cea de a doua çerbie. Vor mai trece decenii pînâ cînd argatul va înlocui pe iobag. Documéntele din preajma anului 1821 mentioneazâ, ce-i drept, existen|a muncii salariate, dar nu în agriculturà. Aici, mosierul cerea bani de la ^arani, fârâ ca el sâ plâteascâ în bani lucrul pâmîntului.

Mosierii de la 1821 se pronun^au pentru dezvoltarea fortelor de productie si a economiei de schimb, dar se strâduiau sâ tinâ în loc rela^üle iobâgiste. Mult mai tîrziu, dupâ reforma agrarâ din 1864, silici de evolutia istoricâ — al cârei motor este, de-a lungul multor epoci istorice, lupta de clasâ— , ei vor càuta adaptarea la noile relatii de productie. Este calea prusaeâ, despre care Lenin spune: «Gospodâria moçiereascà-iobâgistâ se transformâ treptat într-una bur- ghezâ, iunchereascâ, condamnînd pe |ârani la decenii de chinuitoare expropriere si aservire » 1.

§ 5. Sâ revenim la felul cum unele lucrâri despre miscarea din 1821 eludeazâ contradictii obiective. Au fost boierii ostili râscoalei? Documéntele arata o realitate contradictorie, pe care istoricii au privit-o adeseori unilateral: dupâ N. Adâniloaie, boierii au combâtut râscoala (« au luptat de la început ím po­triva râscoalei pe toate câ ile »2), cîtâ vreme dupâ acad. A. Otetea, ei s-au prefâcut câ o combat.

Cea mai grava învinuire pe care N. Adâniloaie o aduce boierimii de la 1821 este câ si-a trâdat patria, chemînd în tarâ oçtile turcesti3. Remarcâm însâ faptul câ mai multe acte în temeiul cârora dînsul califica boierimea drept trâdâtoare de tarâ, poartâ semnâturi de boieri trecuti de autor, în altâ parte a cár^ii, pe lista celor raliati « fortelor progresului » 4. Astfel, vornicul C. Samurcaç (fruntas

1 L e n i n , Opere, vol. 13, Bue., 1957, p. 233.2 N. A d â n i l o a i e , B oierii si râscoala . . ., p. 104.3 Ibidem, p. 97.4 Ibidem, p. 64.

258

eterist), episcopul Ilarion, Dinieu Golescu si Gr. Bàleanu sint printre seinua- tarii scrisorii trimisà de divan la 4 febr. consulului rus Pini, in care se spune cà « primejdia este mare » §i cà « singurul mijloc de scàpare, care ramine tàrii », in faja ràscoalei, este « sa alergàm càtre unii dintre pasii dimprejur $i sa cerein de la ei ajutor » 1.

Pe de alta parte, la 10 aprilie, Gr. Bàleanu, aflat la Cìmpulung, ii infà^i- feazà lui Ipsilanti un memoriu, cu rugàmintea de a fi inaintat |arului. Acum, ràscoala condusà de Tudor este justificatà si autorul cere, in nurnele poporului romin, abolirea jugului otoman 2.

Spre deosebire de N. Adàniloaie, care vorbefte de boierime ca de o « clasa tràdàtoare », uitind de grupul, stabilii tot de el, al boierilor progresijti, acad. A. Ojetea se fixeazà la interpretarea adversa. Dupà dinsul, numai de forma s-au luat. màsuri impotriva lui Yladiinirescu, de càtre boierii ocirmuitori. In timp ce N. Adàniloaie contestà acordul lui Tudor cu guvernul provizoriu, acad. A. Ojetea nu tine seama de continutul unui document originai, in care Tudor dezvàluie incercarea lui C. Samurcaj de a-1 asasina, prin Hagi Prodan 3. Ratio- namentul este urmàtorul : Intrucit Vladimirescu era inteles cu boierii §i cu Eteria, nu putem crede cà vornicul C. Samurcas §i-a luat in serios misiunea de a stinge ràscoala ; de altfel, aceastà misiune i-a fost datà doar ca paravan al unei insàrcinàri opuse. Boierul eterist avea de multà vreme relajii cu Tudor Vladimirescu, iar in preajma ìnceperii ràscoalei indeplinise rolul de mediator intre Eterie si Tudor, la Bucuresti. Ca atare, el a mers in Oltenia ca sàintàreascà pozitia ràsculatilor, dindu-le bani fi trupe, si nicidecum ca sà lupte cu ei. Cìt, despre scrisoarea ce dà la ivealà tentativa lui Samurcaj de a-1 omori pe Tudor, prin nàimirea in acest scop a lui Hagi Prodan, A. Ojetea afirmà cà ea a fost scrisà numai pentru a i se oferi boierului grec un mijloc de justificare a intrebuintàrii banilor dati de divan *.

Càutìnd adevàrul intr-un noian de contradic|ii, A. Ojetea §i N. Adàniloaie aleg din relatàrile documentelor cite un aspect, lnsà metodele lor diferà: cel dintii nu neagà autenticitatea actelor ce contravin punctului sàu de vedere, ci socotefte cà únele documente de la 1821 spun adevàrul, pe cind áltele il mascheazà. Ar exista deci o fatà aparentà si alta realà, dar disimulatà, a evenimentelor. ìn cuvintarea rostità de Vladimirescu la Otetelij, pe care Xenopoi fi Iorga o pun la indoialà, A. Otetea crede a afla adevàrul asupra mifcàrii: « faptul cà Tudor a pornit sà ràscoale Oltenia ca mandatar al Eteriei » 5. Comandantul pandurilor a actionat in cadrul Eteriei, afifind insà, din diplomatic, obiective diferite de ale lui Ipsilanti. El s-a angajat In lupta de ràsturnare a dominatici turcefti, pretinzind cà se ràzboieste cu boierii fi cu fanario|ii. ìn felul acesta explica A. Otetea, in 1945, contradictiile ràscoalei. No^iunile de stratagemà si diversiune, regizare, piesà, comedie, farsà, roluri jucate, actor etc. ne intim-

1 Doc. ráse. 1821, vol. I, p. 237.2 Ibidem, II, p. 54.3 Doc. ráse. 1821, I, p. 312.4 A. O j e t e a , Tudor Vladimirescu j i mificarea eteristá . . p. 168, 171—172. Vezi

argumente im potriva acestei explicaJii la : E. V i r t o s u , Despre Tudor Vladimirescurevolufia de la 1821, Bue., 1947, p. 29—31. G h . I. G e o r g e s c u - B u z á u , Spirilul

revolutionar dinainte de 1848 in Jara Romineascá si Moldova, II, in « V iaja RomineascS », august-octombrie 1948, nr. 3 —5, p. 293. N. A d á n i l o a i e , h>p. cit., p. 98—99.

5 A . O j e t e a , op. cit., p. 22, 4.

17 259

pina mereu in expunerea sa 1. La Bucuresti, inainte de ráscoalá, Eteria a distri- buit roluri; prornisiunile de eliberare fácute de Tudor táránimii si proclamatia sa antiboiereascá au fost simple mijloaee tactice ; eombaterea rascoalei de catre boieri a fost un simulacru 2 etc. « Evenimentele s-au desfasurat. . . ca-ntr-o piesá bine construitá $i bine jucatá, pina cind un fapt nea^teptat a rásturnat tóate premisele pe care se intemeia ac|iunea. Acest eveniment a fost condamnarea de catre }ar a miscárii. . . » 3 .

Despre aceastá interpretare, A. Otetea spune cá este « o nouá conceptie, in care faptele se leagá organic ji se explica unitar » 4. Dinsul ajunge la concluzia cá nepotrivirile intre fapte dispar de pe pozi^ia tezei sale 5, declarind cá n-a existat o contradic^ie realá intre ráscoala din Jara Roinineascá $i Eterie (— macar in prima fazá ele s-au confundat —), ci a existat numai o actiune de camuflare a identitátii scopurilor urmárite de Ipsilanti si Vladimirescu, camuflare ce era necesará pentru izbinda miscárii comune. Din aceastá tacticá a disimulárii s-a náscut §i « povestea cu omorirea lui Tudor »6.

Dupá párerea noastrá, avem aici un nou exemplu de violentare a realitátii, ie$it din stráduinfa de a stabili acordul intre lógica formalá si o realitate aparent ilogicá, prin aceea cá este prea contradictorie. Continutul scrisorii din 28 febr. a lui Vladimirescu cátre Samurcas nu suná ca o poveste. Actul denuntá « vicle- sugul cel singeros care ai umblat dumneata a-1 face, prin daré de bani, asupra mea i asupra ticálosului norodülui ruminesc ». Minia lui Tudor este provocatá mai cu seamá de duplicitatea boierimii: «Dumneata, cel ce totdeauna imi ziceai cá la singe nu te amesteci,. . . acum umbli ca sá pierzi o tará intreagá pentru hatirul jáfuitorilor ». « Apoi, de acum inainte, cine din lumea aceasta va mai crede pe dumneavoastrá, pe ni§te oameni care nu aveti lucru de nimic a pierde o tará intreagá si mai virtos pe un norod nevinovat si care v-au hránit si vá hráne^te ? » 7.

Se pot cita citeva documente, care interzic rásturnarea sensului acestei scrisori:

Un raport al lui Fleischhackl, consulul Austriei din Bucuresti, cátre Me-t- ternich, confine informatia cá Samurca§¡ a plánuit prinderea sau omorirea lui Tudor, dar n-a reusit, fiindcá a fost trádat 8.

íntr-o cronicá anonimá intitulatá Istoria jáfuitorilor Tárii Romineqti, scrisá de pe pozifia boierimii, citim cá intre osta^ii trimi^i de divan impotriva lui Tudor, « era §i un Hagi-Prodan Bulgariul, om virtos §i ho^os i viclean. Acesta se indatorase foarte mult de boieri ca sá piarzá pre Tudor; insá el, ca un Iudá, in loe sá sávir^ascá fágáduiala, dupá ce au mers la dinsul, s-au lipit de el si i-au descoperit toatá taina si cuvintul ce legase cu boierii, si i s-au fácut ca un tatá » 9.

1 Ibidem , p. 23, 26, 131, 136, 148, 301, 374, 375, 379—380, etc.2 « . . . înaintarea lui Tudor spre Bucuresti nu numai câ n-a întîm pinat absolut nici

o rezisten{á, dar s-a bucurat de tóate înlesnirile. Prin Constantin Samurcas i s-au trimis bani . . . » etc. (ibidem, p. 23—24).

3 Ibidem, p. 24.4 Ibidem, p. 6 .5 Ibidem, p. 361.6 Ibidem, p. 171.7 Doc. ráse. 1821, I, p. 3 1 2 -3 1 3 .8 H u r m u z a k i , Documente priv. la Istoria Romínilor, vol. X X , p. 568 si urm.9 N. Iorga, Izvoarele contemporane . . ., p. 331.

260

Un document arata cà Tudor a destituii dintr-un post la plaiul Cìineni pe un om al vornicului Samurcas (« vremea nu ne iartà a fi in partea acestui ¡oc acest fel de om ») si 1-a ìnlocuit printr-un credincios al sàu1.

Sint destule acte ce ne due la incheierea cà Samurca§, in calitatea sa de trimis al boierimii in Oltenia, cit si in aceea de franta^ eterist, avea motive serioase ca sà fie impotriva lui Tudor. Ràscoala se dezlàn|uise cu putere si este neindoielnic cà nu domnea o armonie deplinà intre Vladimirescu, Eterie si boieri. Aricescu sesizeazà conflictul, cind descríe intrevederile de la Tintàreni, dintre Tudor si càpitanul Iordacbe, reprezentantul Eteriei: «Capitan Iordacbe, in acele convorbiri, urmeazà a fi cerut explicàri lui Tudor pentru proclamatile .sale, in care se condamnau de o potrivà grecii ca $i boierii » 2 (adicà intreaga clasà stàpinitoare). Cà lucrurile s-au petrecut a$a, ne conving memoriile lui Liprandi, ce contin informatii despre disensiunea existentà intre Tudor si Kterie, incà dinainte de a se jti cà tarul nu favorizeazà mijcàrile din Principale. Iordacbe a ràinas nemultumit de rezultatul discu^iilor cu Vladi­mirescu si s-a obligat fa^à de Ipsilanti, la inceputul lunii martie, sà-1 ràstoarne pe Tudor, prin coruperea càpitanilor de panduri. Oare nu este firesc sà facem legàturà intre atentaiul plànuit de Samurcag $i organizarea acestui nou complot, pentru reu^ita càruia Iordache a primit baili de la Ipsilanti?3.

Printre lucràrile care simplifica realitatea istoricà, in ineercarea de a desco- peri lirul logie si imitar al evenimentelor, este sji studiul consacrai de Al. Vianu si S. Iancovici memoriilor lui Liprandi (un contemporan al ràscoalei), descoperite recent in arhivele din Leningrad 4. Ca un laitmotiv revine preocuparea de a face sà dispara contradictiile dintre fapte. Cei doi istorici i$i insúmese optica lui Liprandi, dupà care mi^carea din Tara Romineascà a pornit exclusiv impo­triva regimului fanariot. Tudor Vladimirescu a actionat in unire cu boierimea pàminteanà, care « s-a axat pentru un moment pe o linie comunà cu a maselor », urmàrind sà se debaraseze de concurenta fanariotà. « Memoriile » adeverese conventia incheiatà inainte de ràscoalà intre Tudor 5Ì marii boieri pàminteni, dar neagà cooperarea lui Vladimirescu cu Eteria. Prin urinare — conchid Al. Vianu £Ì S. Iancovici — « Tudor Vladimirescu n-a fost eterist §i de la prima zi a ràscoalei §i pìnà la sfirsitul sàu tragic s-a menZinut pe pozitia de a lupta pentru inlàturarea fanariotilor, ingràdirea abuzurilor si arbitrariului ». Autorii exprimà credintà cà, «d e astà datà », «contradictiile s in t .. . inlàturate de pe pozitiile acestei teze », care este « o constructie logicà, unitarà », permi^ind « o explicatie organicà a intregii miscàri » 5.

Acad. A. Otetea a corectat ipoteza lui Al. Vianu $i S. Iancovici doar in sensul cà Tudor si boierii pàminteni au actionat nu independent de Eterie, ci in cadrul ei, voind cu totii sà inlàture stàpinirea otomanà. Este pe deplin con- vingàtoare demonstraría acad. Andrei Ojetea cà legàmintul lui Vladimirescu fatà de Eterie a intervenit in luna ianuarie, la Bucurejti, §i nu in luna mai, la Golesti 6. Dar fie cà Tudor a urmat o cale diferità de a Eteriei, cu care s-a ìntìlnit abia la sfirsitul ràscoalei, cind se retràgea din fata invadatoriilor turci,

1 Doc. ròse. 1821, II, p. 147.2 A r i c e s c u , Istoria revoluliunii romine de la 1821, p. 130.3 « Studii », 1958, nr. 1, p. 84.4 Ibidem, p. 67—91.5 Ìbidem, p. 71.6 «S tu d ii» , 1958, nr. 3, p. 77 si urm.

fie cà el a mers de la inceput impreunà cu Eteria, — in nici una din aceste douà conceptii nu ramine loc pentru lupta antifeudalà, de vreme ce Vladimi- rescu avea alàturi de el boierimea. Intr-un caz ca si in celàlalt, programul social ne apare doar ca o diplomazie. Este adevàrat cà, in intervenga sa pole­mica, acad. A. Otetea afirmà cà «resortul ac|iunii lui T u dor» 1-a constituit ridicarea maselor contra dominatici turcefti, cit si contra feudalismului dar, dupà intreaga sa argumentatie, din care reiese cà miscarea a fost tot timpul aprobatà fi chiar patronatà de boieri, ràmìn inexplicabile temeiurile ultimei pàrti a acestei afirmatii.

§ 6. 0 tràsàturà comuna punctelor de vedere trecute in revista este càu- tarea de càtre istorici a unor situatii limpezi, trancante, delimitate net: Tudor nu putea fi decit eterist sau rupt de Eterie, aliat cu boierii sau dusman al lor, supus turcilor ori revoltat contra lor f.a. Intrucit actele ràscoalei ilustreazà si infirmà totdeodatà toate aceste alternative, s-a considerat cà avem a face cu oscilatii de naturà subiectivà sau cà este vorba de contraziceri ce apartin numai documentelor. Fiecare tezà a neglijat anumite relatàri din acte sau a format documéntele sa se supunà unei explicatii unitare, dar simplificatoare. Ferin- du-se sà nu cada in contrazicere logicà, istoricii au eludat, nu rareori, contra- dictii dialectice.

Al. Vianu fi S. Iancovici vàd consecvenja lui Tudor pe linia antifanariotà, escamotind lupta socialà fi antiturceascà ; A. Ofetea vorbefte de disparitia contrazicerilor prin afilierea ràsoalei din Jara Romineascà la Eterie 2 fi estom- peazà la rindu-i, impreunà cu Filitti, latura antifeudalà a ràscoalei, iar Adàni- loaie are in vedere numai aspectul social al mifcàrii, fiind nepàsàtor fatà de continutul memoriilor lui Liprandi fi fata de alte acte ce vin in contrazicere cu sustineile sale.

E de r e Z in u t cà in disputa despre 1821 s-a ràspuns intr-un f e l sau altul la urmàtoarea dilemà: sau mifcarea este socialà, afa cum arata primele procla- matii fi atunci in Z e le g e r e a prealabilà a lui Tudor cu boierii n-are sens fi urmeazà a fi negatà ; sau mifcarea nu este socialà, de vreme ce Tudor a dirijat-o pe b a z a acordurilor prestabilite cu boierii si cu Eteria, fi atunci p r o c la m a Z ia de la Padef trebuie soc'otità o stratagemà.

In ultima vreme, de cind colectia de documente editata de Academia R .P .R . reveleazà intreaga complexitate a ràscoalei din 1821, ìnregistràm o tendinZà nouà in incercàrile de interpretare a acestui moment istorie. « Intro- ducerea » la primul volum de documente dezaprobà interpretàrile unilaterale ce s-au dat ràscoalei fi utilizarea parZialà a documentelor, aràtind cà aceastà inifeare n-a fost nici numai antifanariotà, nici numai antiboiereascà fi nici doar antiotomanà (p. 6). S-a ajuns insà la un alt impas. Càci, in vreme ce lucràrile criticate ca simplificatoare nesocoteau contradicZii obiective in càutarea logicii evenimentelor (altfel spus, viciul lor era de a ignora dialéctica reali- tàZii istorice, ori de a nu gàsi raportul dintre ea fi logica formalà), comitetul de redacZie al celor cinci volume de documente schiteazà liniile unei interpre- tàri in care sint alàturate caractere contradictorii, farà vreo preocupare de a se explica relaZia dintre eie. La p. 14 ràscoala este definità, prin cuvintele unui martor ocular, « ràzboi al sàracilor impotriva bogaZilor », dupà ce, cu o paginà

1 Ibidem, p. 81, 92.2 A . O j e t e a , Tudor Vladimirescu si mifcarea eteristà . . ., p. 361.

262

mai inainte, autorii au calificat-o « mifcare nationalà de eliberare », fàcìnd aplicatia urmàtorului citat din Lenin: « In epoca pràbufirii feudalismului si absolutismului, mifcàrile nazionale devin mifcàri de masà, atràgìnd in arena politica, intr-un fel sau altul, tóate cíasele popula^iei ».

Aceste douà caracterizàri ale ràscoalei sint opuse fi nu se ìn^elege cum pot fi deopotrivà de vaiabile. In ce fel este posibilà coexistenja caracterului social si national cind in lupta contra jugului stràin, intervenind fi constiinja natio­nalà, cíasele sociale isi dau mina, in timp ce lupta pentru deslìintarea rela|iilor feudale ascute antagonismele de clasà din làuntrul unei societàri?

lntimpinàm deci douà atitudini reprobabile fata de aspectele contradic- torii ale realitàtii: indepàrtarea contradictiei, adeseori prin estomparea unei laturi, in numele principiului logie al noncontradicjiei — grefit aplicat — , sau afezarea pe acelafi pian a faptelor ce se opun, ceea ce face ca reali- tatea sà parà de neinteles fi duce la contraziceri de gindire, la abateri de la logicà.

In cartea lui D. Berindei fi T. Mutafcu, Aspecte militare ale ràscoalei popu­lare din 1821 (Bucuresti, 1962), latura socialà fi nationalà sint, in generai, egali- zate: « Miscarea a avut de la inceput douà obiective, unul social si altul nacional ; s-a urmàrit atìt inlàturarea regimului de oprimare boieresc,. . . cit fi a sisteinului turco-fanariot si a dominatici otomane » (p. 199).

Spre a ne apropia mai mult de adevàr, este necesarà cercetarea contradic- tiilor ce s-au manifestai in ràscoalà, privite in interactiunea lor.

§ 7. Am spus mai sus cà, in genere, ¡storiografia mai nouà a modilicat explicatia datà de Xenopoi caracterului ràscoalei, fi anume ideea cà ràzboiul tàrànesc fi lupta nationalà ar fi reprezentat douà faze succesive in mifearea din 1821. lnsà teza, cu o bazà documentará mai solidà, cà aspectul social fi cel national au fost simultane, ridicà problema, neclarificatà incà, a raportului dintre eie. S-au vàzut rezultatele ilogice la care duce ipoteza egalizàrii (echi- iibràrii) luptei de clasà din interior cu lupta de eliberare nationalà. Puse pe acelasi pian, eie nu se impacà, ba chiar, in aceastà imprejurare, se exclud, liecare implicind alte relatii ìntre fortele sociale. Coexistenta lor este tot ufi realà la 1821 fi explicabilà prin preponderen^ unei laturi asupra celeilalte. lerarhizarea laturilor in ràscoala din 1821 are caracter obiectiv. Amìndouà sint expresia unor contradictii: lupta socialà decurge din contradictia intre boie- rime fi cíasele exploatate, pe cind lupta pentru independerá i.fi are sursa in contradictia dintre societatea romineascà fi stàpinirea otomanà.

Din filozofia marxistà ftim cà, ori de cite ori intr-un proces existà mai multe contradictii, una din eie se detafeazà de celelalte, situindu-se pe locul prim in ordinea importantei fi cà aflarea acestei contradictii este conditia « sine qua non » a intelegerii fenomenului studiat. Caracterul mifeàrii din 1821 nu e limpezit pe deplin, fiindcà nu s-a eluciadat problema contradictiei principale in aceastà ràscoalà. Incercind sà o aflàm ne retine mai intii intrebarea dacà nu cumva boierimea fi stàpinitorii turco-fanarioti se grupeazà la un poi, iar poporul la celàlalt, càci in aceastà ipotezà lupta socialà fi cea nationalà sint inseparabile si se confunda, eie decurgind din una fi aceeafi contradictie. Cind cercetàm cauzele ràscoalei, vedem cà dom inala otomanà fi feudalitatea internà erau intr-atita de unite, incit norodul n-ar fi putut distinge totdeauna impilàrile ce veneau din afarà, de cele care porneau dinàuntru. Exploatarea era un sistem, in care se imbinau obligatiile asupritilor fatà de stàpinii mofiilor, cu acelea

263

impuse de oligarliia conducàtoare si de turci. Totu^i, ipoteza cà in ràscoalà au stat fatà-n fata másele exploatate si totalitatea impilatorilor este inlàturatà de considerentul cà boierimea nu era, in ansamblu, turcofìlà, ci dimpotrivà, voia sà-si alieze pàturile pe care le asuprea, ca sà scape ea insàsi de dominaría oto- manà si de concurenta fanariotà. Cei mai mari boieri ai tàrii sint interesali in schimbul de màrfuri in abolirea jugului turcesc ; drept urmare, simpati- zeazà cu Eteria, iar unii stimuleazà chiar ràscoala in Jara Romineascà, cu gri- ja ca ea sà se desfàsoare « dupà indrumàrile date de noi ». lnsà tàrànimea nu voia sà pactizeze cu ciocoii. Este vàdit cà, la 1821, tàranii romini n-au pus mina pe arme ca sà ciftige independenta in unire cu exploatatorii lor, asa cum s-a intimplat, in alte conditii, in Rusia invadatà de Napoleon. Contradictia intre tàrani si boieri nu se contopeste cu aceea intre poporul romin si impàràtia otomanà, ca alare distinctia intre aspectul social si cel national al ràscoalei ramine intemeiatà.

Intre aceste douà contradic|ii, principalà socotim cà este, in acel moment istorie, cea internà. Nenumàrate documente oglindesc cruzimea exploatàrii boieresti, ce se exercita prin abuzurile fiscalitàtii, ca si prin indatoririle ioba- gului càtre stàpinul sàu. Memorialista §i cronicarii epocii ne-au làsat caracte- rizàri sintetice ale acestor realità^i. Aghiotantul lui Tudor Vladimirescu, Mihai Cioranu, serie in cronica sa: « Làcuitorii satelor. . . erau reduci la ultima extre- mitate a celei mai spàimintàtoare mizerii; si limba omeneascà anevoie ar afla expresii spre a descrie grozàviile §i muncile la care erau supusi acesti martiri, in acea epocà de sinistrà memorie » 1. Un alt cronicar, Chiriac Popescu, face insemnarea cà « boierii Jàrii ajunseserà intr-o stare, cà li se pàrea cà locui- torii (compatriot-ii lor) nu e om, ci e o jivinie de nimic » 2.

('.hiar de ar fi vrut Tudor sà ràscoale tàrànimea altfel decit printr-un pro­gram social, nu ar fi reu^it. In aceasta gàsim indiciul sigur al con trad d ic i prin­cipale a societàtii rumine^ti, ce i$i càuta rezolvarea in ràscoalà, §i mai aflàm dovada cà másele exploatate au imprimat caracterul mifcàrii, actionind pe linia contradicfiei principale. Insu^i A. Ojetea observa, incà in studiul din 1945, cà Vladimirescu nu s-ar fi putut prezenta in Oltenia cu programul Eteriei, liindcà tàranii nu 1-ar fi urmat 3. Este un fapt ce aratà rolul maselor in istorie si intelegerea de càtre conducàtor a necesitàtii istorice, care se manifesta in aitiunea maselor. Dacà mijcarea lui Ipsilanti porneste cu un caracter antiotoman declarat si cu masacrarea turcilor din Moldova, iar ràscoala lui Vladimirescu i i afìrmà caracterul social si supunerea fatà de turci, se poate oare sustine cà intre eie n-a existat decit o deosebire aparentà si cà identitatea lor a fost mascatà printr-un procedeu tactic? Aceasta ar ìnsemna sà echivalàm imprejuràrile de la noi cu realitàtile in care tràiau popoarele din sudul Dunàrii.

Pentru greci, contradictia principalà era intre patria lor, ingli batà imperiu- lui otoman, si turci, si ea si-a gàsit expresia in programul de li ptà net anti­otoman al Eteriei. In Jara Romineascà, ràscoala s-a declan^at cind poporul a fost chemat la luptà impotriva « tiranilor boieri » si faptul n are altà expli- catie decit acesa cà proclamada de la Pade§, iar nu planul eterist reflectà contra­dictia principalà a societàtii rominefti, in care, in urma producerii de cereale

1 N. I o r g a, Izvoarele contemparane . . ., p. 230.2 Ibidem, p. 219.3 A . O t, e t e a, op. cit., p. 136.

264

pentru piajà, tàranul avea sa cunoascà cea de a dona ferbie. In acest caz, cum se explica legàturile dintre Eterie fi mifcarea lui Tudor, atìt de strinse la inceput, precuni si acordul initial dintre Vladiniirescu fi boieri? Pentru ìnte- legerea acestor fapte e necesar sa analizàm situatia celeilalle contradictii: dintre poporul romin fi stàpinirea turceascà.

Cu toate cà jugul otoman era o frìnà puternicà a progresului societàtii noastre, el n-a putut opri total dezvoltarea vietii materiale. Destramarea feu- dalismului a decurs, defi ìncetinità, in conditile asupririi turcefti, care a slàbit treptat. Trecerea la capitalism s-a desfàfurat nu prin inlàturarea prealabilà si delìnitivà a jugului stràin, pentru ca sa ramina, dupà aceea, cimp liber evolu­i i capitaliste; dimpotrivà, dezvoltarea materiata a societari a fàcili posibilà cìftigarea independentei. A fost o intercondijionare intre progresul vietii mate­riale fi procesul de slabire a dominatici lurcesli in Principale.

In preajma anului 1821, jugul otoman era de nesuportat, si necesitatea doboririi lui transpare intr-o scrisoare a lui Tudor càtre boierul Glogoveanu, data la ivealà recent: «Mare mila am pentru sàracii l&cuitori ai Mehediutului— spune Tudor — cà. . . s-au topit de tot, mimai sufletu au ràrnas ìntr-insii ».« . . . li pràpàdirà oamenii impàratefti fi domnefti ». « Sàracii oameni, mulji oameni buni care-i cunosc,. . . au mers dupe bucate sà-fi cumpere si i-au prins cei ìmpàràtefti si le-au tàiat mìinile, ce nu s-au fàcut de cind e lumea. Mare foc fi mare jale pentru acest neam ticàlos ». In aceastà scrisoare, ce dateazà din 1815, se vede cum crestea in inima Vladimirescului dorul luptei de elibe- rare: « Eu ninnai cu pandurii tarii, far’ de nici un ostaf strein, voi face de nu sa va mifca o iarbà din pàmintul tarii » *.

Era insà nevoie de o conjuncturà favorabilà luptei antiotomane, càci poporul romin nu putea ìnvinge singur impàràtia turceasca. Producerea unui ràzboi ruso-turc fi unirea popoarelor baleanice ar li adus pe primul pian, fi pentru Principate, contradicha intre societatea romineascà fi jugul otoman, atenufnd pentru un moment contradictia interna, proprie feuda- lismului.

Ac|iunile Eteriei, pe care Rusia o sprijinea, au reprezentat. pentru tara noastrà un inceput de realizare a acestei conjuncturi, ce era prielnicà eliberàrii nazionale. Tocmai de aceea Vladimirescu aderà la Eterie fi jurà sa lupte impre- unà cu ea fi cu armatele rusefti contra turcilor. Din acelafi motiv el incheie ¡njelegerea cu boierii. ìnsa Tudor nu a fàcut grefeala de a lua posibilitatea drept realitate, grefeala in care au càzut càpeteniile Eteriei, cind au pornit miscarea, contind pe ajutorul, ce nu era decit virtual, al tarului. Pinà la indeplinirea conditiilor politice obieetive care sà favorizeze lupta cu turcii, másele oprímate nu puteau fi ràsculate prin manifestele Eteriei, dar ele erau gata oricìnd sa se ridice impotriva nemiloasei exploatàri feudale, exercitatà de boierii pàmln- teni fi de fanariofi. Cind rufii nu se ràzboiau cu turcii, cum sà se alàture poporul unei ac^iuni initiate, in ochii lui, tocmai de aceia care il asupreau pinà la singe? Tudor a ftiut aceasta fi a ridicat in picioare norodul ingenuncbiat al Jàrii Rominefti printr-o proclamatie antiboiereascà, nu din simple motive tactice, ci pentru cà afa cerea atunci contradicha principalà a societàri romi­nefti. Citàm din nou pe Mihai Cioranu: « Eteria greceascà, spàimintindu-se de aceasta (adicà de izbucnirea ràscoalei antiboierefti fi antifanariote), pe de o parte au trimis sà intrebe pe Tudor ce insemneazà aceastà proclam ale, iar pe

1 Doc. rase. 1821, I, p. 90 — 91.

265

de alta, a trirnis lui Macedonsclii deoeamdatà 1.500 de arnàuti, supt pretext de ajutor si ìntSrire pentru Tudor, poruneindu-i ìnsà in secret sa privegheze toate pasurile lui. Tudor a ràspuns grecilor (adicà Eteriei), sà n-aibS nici o frica, eà asa il povàtuieste pe el politica tSrii lu i » 1.

Se poate observa cà miscarea din Jara Romineascà a avut de la ìnceput la baza o alta contradictie principáis decit aceea care a generat Eteria. Este deci cu neputintS sà primim teza ca ràscoala condusà de Tudor se integreazà Eteriei, si nici pe aceea, a lui Vìrtosu, cà intre cele douà mi^càri s-ar fi càscat din capul locului o pràpastie. Contradictia dintre ele nu este deocamdatS anta- gonieà, chiar dacS eteristii, pierzìndu-si increderea in Tudor, voiau sS-1 inlo- cuiascS. Realitatea este cà Vladimirescu nu s-a dezis, prin proclamada de la Padef, de acordurile anterioare, càci el, crezind cà ràzboiul ruso-turc era pe punctul de a se produce, cum reiesea din intreaga actiune a Eteriei, a limitat lupta socialà, in vederea alierii boierilor patrioti la miscarea nationalà, càreia ciliar ei i-au dat impuls. In mod inevitabil, lupta de eliberare trebuia sà mode- reze conflictele interne, de clasà ; prin urmare, invinuirea adusà lui Tudor cà i-ar ti lipsit fermitatea in lupta cu boierii porne^te dintr-o neclaritate ideologicà. Actele emanate de la conducàtorul mifcàrii fi acdunile lui condn in primul rind scopai social, dar lasci in subsidiar posibilitatea unei schimbàri a direcdei de atac, pudnfa unirii cu boierii, reclamata de lupta cu turcii. Declaratia de la Otetelis, in care se acordà prioritate eliberàrii nazionale, a fost. fàcutà la ìnceputul lunii martie, cind operatiunile militare efectúate in Moldova de Al. Ipsilanti (generai in armata rusà §i aghiotant al impàratului Alexandru), pàreau a indica iminenta ràzboiului ruso-turc. De aceea Tudor spune, in cuvintarea sa, cà « se asteaptà §;i marea putere a Rusiei care se allá la Prut ».

S-a vàzut insà curind cà pornirea eteristilor era « oarbà », (E. Vìrtosu), pentru cà in urma lor nu venea armata rusà, cum pretinseserà ei. Conditale luptei comune, andotomane, nerealidndu-se, mi f carea din Tara Romineascà va ràmine preponderent socialà, iar fuziunea intre ea fi Eterie se va dovedi imposibilà. V. A. Urechia gindea dialectic, adicà in conformitate cu adevàrul istorie, cind ierarhiza laturile ràscoalei conduse de Tudor, spunind cà ea « este mai pujin nationalà, decit socialà » 2.

La douà luni dupà izbucnirea ràscoalei, cind ocupà Bucurestiul (21 martie), Tudor se asteaptà tot mai putin la interventia militará a Rusiei, in favoarea luptei antiotomane a popoarelor balcanice, pentru cà aflase despre dezapro- barea mi^càrii sale si a Eteriei in congresul monarhilor de la Laibach. Ar urma de aici, simplificind lucrurile, cà el trebuia sà se angajeze si mai hotàrit pe singura directie de lupta ce ràmìnea posibilà: sà treacà la ìnfàptuirea pro- gramului anun^at la Pade§¡, usurìnd situala tàrànimii 5Ì lovind proprietatea feudalà. A-i cere insà sà fi fàcut aceasta este a nesocoti conditiile istorice. Nici o altà conducere revolutionarà n-ar fi putut acciona altfel, atunci, decit stabilind drept sarcinà imediatà mentinerea puterii si apàrarea ^arii de invazie.

Era epoca post-napoleonianS, cind fortele feudale ale Europei se uniserS intr-o aliantà, denumità <^sfinta », ca sà se apere de spiritul Revolutiei franceze, ce ràscolise continentul. In 1821, Austria, in numele Sfintei Aliante, a reprimat singeros miscarea revolutionarà din Italia. ín imprejuràrile de atunci, cind

1 N. I o r g a, Izvoarele contemporane . . ., p. 236.2 V. A . U r e c h i a , Istoria Rominilor, tom . X I I I , Bue., 1901, p. 17.

266

monarhii se ajutau ca sa sugrume in fasà mifcàrile pentru liberiate, boierimea trebuia nu distrusà de ràsculah — cum i s-a reprofat « domnului » Tudor cà n-a fàcut, — ci forcata sa stea lingà el, sà colaboreze cu el, pentru ca prin intermediul divanului boieresc sa se ascundà Europei feudale faptul cà In Jara Rornineascà o mifcare revolucionará, antifeudalà, ciftigase puterea. Din spatele divanului, silit sà trimità scrisori xmpàratilor pentru a-i incredinfa cà mifcarea populará din Valahia este legalà, a condus fara de fapt, timp de douà limi de zile, feful unei ràscoale antifeudale.

In fa|a pericolului turcesc, lui Vladimirescu ii era necesar sprijinul tàrii intregi. Dacà, in urma ocupàrii capitalei, el n-a deschis lupta cu boierimea, ci a constrins-o sà i se alieze, fiindcà avea nevoie de ea, cum ar fi putut, in acelas timp, sà asigure tàrànimii « slobozenia »? Idcea cà Vladimirescu putea sà lupte conconiitent pe douà fronturi: sà ciftige inde- pendenfa (ori, màcar, sà fereascà tara de ocupajie) fi totodatà sà atace clasa boiereascà, provine din neintelegerea raportului intre latura socialà si nationalà a mifcàrii.

Mult mai judicios a inteles Vladimirescu insufi situala politicà din vremea lui si sarcinile ce-i stàteau in fata, ca exponent al norodului ràsculat. in procla­m ala din 20 martie, bunàoarà, dupà ce anunjà cà, pe unde a trecut, « au ìncetat relele jàfuitorilor » (adicà abuzurile fiscalitàtii), Tudor aratà poporului cà inca nu este cu putintà abolirea iobàgiei si cà, deocamdatà, trebuie recu- noscutà « vremelnica stàpinire ». in actul acesta ràsunà chemarea lui Tudor: «Citi sintesi vrednici de a purta arme impotriva vràjmafului dreptàtilor tàrii, veniti la mine, sà và cercetez starea vitejiei voastre ». Cit privefte eliberarea de sub jugul boieresc, ceasul nu este departe, totufi mai trebuie ajteptat: « Fiti ìncredintah cà mai la urmà veti in|elege fi rodurile fericirii voastre ». « Veti injelege ìnfivà scàparea robiei, intru care v-aji allat pìnà acum » '.

ìn loc de a pretinde ca, in scurta « domnie » a lui Tudor, Carànimea sà fi cunoscut « slobozenia », e necesar sà se explice de ce nu puteau fi desfiinjate incà relatiile feudale fi sà se arate cum, in perioada aceasta de stràduin^e in vederea legitimàrii mifcàrii fajà de marile puteri fi de pregàtiri pentru apàrarea tàrii, lupta socialà fi nationalà nu inceteazà totufi de a fi active: eie se restring insà si se contopesc ìn lupta antifanariotà.

In lucràrile mai vechi, acad. A. Ojetea nu recunoafte cà mifcarea din 1821, in faza a doua, a atacat pe fanario}i, separindu-i de boieri, ca fi de turci. Dinsul crede cà aceasta a fost numai o diversiune fi cà, defi ràscoala a avut ca rezultat indepàrtarea fanariotilor, ea nu se caracterizeazà prin lupta cu ei. Nu putem insà face abstractie de faptul cà intreaga suprastructurà a e pori i màrturisefte realitatea luptei antifanariote. Cultura nationalà se afirma in conflict cu cultura greacà a pàturii suprapuse, instràinate. invà^àmintul romì- nesc cistiga drepturi in luptà cu invàtàmintul grecesc. Oare acestor aspecte suprastructurale nu le corespunde nimic in planul social-economic?

Dacà mifcarea a fost impiedicatà de conjunctura politicà de atunci sà loveascà clasa feudalà in ansamblu, ea nu fi-a pierdut caracterul social, ci, restringindu-fi obiectivele, a tintit la desfiintarea unui regim spoliator, carac- terizat printr-o fiscalitate excesivà. Pe de altà parte, dacà independen^a nati-

1 Doc. rase. 1821, I, p. 385—387.

267

onalà nu putea fi pe deplin ciftigatà, in schimb era posibilà slàbirea opresiunii stràine, cu concursul Porjii insali, fa^à de care fanario^ii se compromiseserà. Lupta antifanariotà era fi o luptà antiotomanà, dar una indirecta si mai putin radicala 1.

Platforma pe care se situeazà Tudor, in etapa a doua a mifcàrii, prevedea scbimbarea regimului fanariot («Tara ifi cauta dreptàtile cele robite de fana- rioti » 2) ; pe aceastà linie, Vladimirescu se putea alia cu boierii si spera sa ob}inà aprobarea Portii. Dar boierii ii sint aliaci silici fi instabili, fi nicidecum reazem de nàdejde. In ascuns, ei comploteazà, oferind turcilor capul lui Tudor si al lui Ipsilanti fi fàcind cauzà comuna cu fanario^ii 3.

In tot cursul evenimentelor din 1821, jocul boierimii a fost dublu. Sultanul este rugat «sa binevoiascà majestatea s a . . . sà fie nimiciti acefti criminali tilliari. . . » 4 ; apoi i se aduc multumiri « din adincul sufletului fi inimii, fiindcà s-a m ilostivit. . ., trimi^ìnd nebiruitele oftiri impàràtefti pentru pedepsirea fi nimicirea ràscula^ilor » 5. « Este foarte de trebuin^à ca tàranii sà se supunà cererilor drepte, pentru ca sà nu avem banuieli pentru viata noastrà, iar tilharii apostati sà lie cumplit nimicai » scriu boierii refugia^i laBrafov caimacamului Negri 6. In acelafi tiinp, ei se pling tarului de dezastrul nàvàlirii turcefti, implorind milà si ajutor pentru « omenirea chinuità in mod tiranic in centrul Europei » 7. Echivocurile acestea n-au in spate doar calcule diplomatice. Politica ambiguà a boierimii este reflexul unui substrat economie: boierii sint stilpii vechiului regim, dar angrenindu-se in economia de màrfuri, simteau nevoia unor prefaceri in organizarea tàrii fi preconizau màsuri contradictorii, citeva progresiste, áltele de regres social.

In plus, imprejuràrile politice ale momentului au cauzat instabilitate in raporturile dintre contradicen.

Dacá o datà cu ràscoala lui Tudor fi cu Eteria s-ar fi iscat un ràzboi ruso- turc, am fi constatat impàr^irea tranfantà a boierimii in douà grupuri, unul sustinìnd lupta pentru independentà, fàrà a se teme deocamdatà, in prezenta armatei tarului, de mifcarea populará, iar celàlalt trecind in tabàra cotropi- torilor. Vladimirescu ftia fi simtea cà boierimea, in intregimea ei, este vred- nicà de « hula tuluror neamurilor », dar intelegea de asemenea cà, in lupta nationala, o mare parte dintre boieri putea fi alàturi de « adunarea norodului ». De aceea, el se stràduiefte sà insufle boierimii patriotism (« Sintem datori sà ne jertfim pentru patria noastrà, pentru care si sint eu venit, dinpreunà cu norodul ! » 8) fi cere sà se aleagà « patriotii » de tràdàtorii de tarà. Pe boierii fugiti la Brafov, cautà sà-i induplece sà nu unelteascà im potiiva tàrii (« Và rog pentru aceasta, impreunà cu sàrmanul popor pràdat, aflàtor cu mine»), aràtindu-le cà « nu mai este. . . cu putintà ca poporul sà sufere fi de aici incoio silniciile ràufàcàtoare sàvirfite pinà acum asupra lui ». li indeamnà sà se

1 ¡n legáturá cu aceastá idee, vezi paralela pe care o face Iorga intre ráscoala din Jara Romineascá si miscarea de eliberare a sírbilor. La baza politicii lui Milos Obrenovici a stat « ideea unei desfaceri incete din impara t ia otom ana » (N. I o r g a, Istoria statelor balcanice, Válenii de Munte, 1913, p. 133 si urm.).

2 Doc. ráse. 1821, II, p. 28.3 N. I o r g a, Acte si fragmente . . ., vol. II, p. 577.4 Doc. ráse. 1821, II, p. 156.5 Ibidem, p. 218.6 Ibidem, p. 203.7 Ibidem, p. 192.8 Ibidem, p. 22.

2fi8

uneascà spre a contribuì la alungarea « vrajmafilor » care « au supt síngele sármanilor locuitori vreme de aproape o sutà de a n i» 1.

Nu s-a format ìnsà un partid boieresc stabil, care sà-1 sprijine cu consec- ventà pe Madimirescu, defi se pare cà majoritatea boierilor pàmìnteni doreau sà scape de turco-fanarioti, ca sà ramina ei spoliatori neconcurah ai tàrii,^ intr-un stat al lor. Situatia politica era tulbure, nu se stia dacà rufii vor veni, si, in aceste conditii, ràscoala ameninta mai mult clasa boiereascà, decit pe turci. In sinul boierimii erau oscila^ii, grupàri politice lluctuante, numeroase intrigi.

Dacà tara «s-a sculat numai ca sà izgoneascà pe fanarioti » e « lucru sfint », — zicea banul B. Vàcàrescu, acela care i-a scris lui Tudor sà-1 omoare pe Samurcaf, iar pe Macedonschi 1-a avertizat, sub amenintare cu moartea, sà nu se retragà din ràscoalà. Insà tot el adauga: «V ai de Jará», dacà s-a ràzvràtit contra boierimii, vrìnd sà nu mai aibà « nici un stàpin ». In meino- rialul lui Iordache Golescu despre « turburarea Tàrii Ruminefti, ce s-a intìm- plat la leat 1821 » 2, (din care am extras relatarea de mai sus) este descrisà astfel reacia boierilor divaniti, la vestea cà ràscoala a cuprins judetele de peste Olt : S-a hotàrit ca toatà ostirea stàpinirii, sub conducerea unui boier, sà fie trimisà in Oltenia, « unde intìlnindu-se cu Todor, sà-i propuie ca sà se uneascà si el cu ai nostri, si sà facà tot.i o oaste a tàrii supt comanda dum- nealui ; fi afa, in urmà sà chibzuim cum sà se indrepteze toate néorinduielile tàrii, spre scàpare de fan arioti... Iar de nu va voi Todor aceasta, atunci sà se batà cu el, pinà il va supune la stàpinire ».

Conchidem cà intreaga boierime a manifestai ostilitate falli de caracterul social al ràscoalei, aràtindu-se gata sà recurgà la orice mijloc ca sà apere proprie- tatea feudalà §i relatiile iobàgiste. Dar cei mai inulti dintre marii boieri nu erau iinpotriva oricàrei miscàri, ci fi-ar fi dat adeziunea la o « adunare » a noro- dului, care sà formuleze aceleafi revendicàri ca fi boierimea, fàrà a se atinge de privilegiile ei de clasà. Cum era insà sà facà zid boierimea in jurul lui Vladimirescu, chiar dacà acesta, la Bucurefti, nurnea intre vràjmafii « sàrma- nului popor pràdat » numai pe fanarioti, cind ea ftia, acum, cà h nta mai indepàrtatà a « domnului » tàrànimii este « desàvirfita picire a boierismului »? 3. Reducind la esential comportarea boierimii in ràscoalà, putem spune cà, pe màsurà ce boierii s-au convins de neputinta de a dirija mifcarea ca pe o intrigà boiereascà si au vàzut inverfunarea tàrànimii in lupia pentru pàmìnt 4, au ales intre Tudor si domnii fanarioti pe aceftia din urmà ori au cerut cu insis­tenza ocupatia ruseascà, pentru ca poporul sà fie readus la « datoria » supu- nerii5. ìn conditiile create de ràscoalà, cind contradicha socialà principalà proprie feudalismului s-a intetit la maximum fi norodul « fi-a pierdut cu totul

1 Doc. ráse. 1821, I, p. 434.2 Vezi E. V i r t o s u , ¡ordache Golescu si intímplárile auului 1821, 5n « V iaja Rom i-

neascá », 1930, nr. 9 — 10, p. 248 fi urm.3 A r i c e s c u , Acte justificativa . . ., p. 186. Doc. ráse. 1821, II, p. 228.4 Intorcindu-se la Bucurefti dupa ejecul misiunii sale, vornicul Nicolae Vácárescu

ínfájifeazá boierilor starea de spirit a Járánimii. Rásculajii urmáresc, spune el, « ca toate mofiile boierefti, mánástiresti fi ale eparhiilor sá le faca ale Járanilor; ei sá le impartá intre e i ; sá nu mai dea nici dijmá, nici clacá, ci ca niste stáplni sá le stápineascá ei desávírfit. Asa invierfánindu-se Járanii, pe unde treceam tot cu ciocoi má zgornea: Uideo, ciocoiule ! Uideo, ciocoiule ! auzeam in urma mea » (E. V i r t o s u , op. cit., in « V iaja R om . », 1930, nr. 9 - 1 0 , p. 260).

5 Doc ráse. 1821, III , p. 210 ?i urm. Vezi fi A . O j e t e a , op. cit., p. 364.

269

sfìala sa de mai’nainte de bici fi de despotism », nu independería na^ionalà intereseazà in primul rind pe boieri, ci reintronarea dominatici lor de clasà. Ei proclama cà « numai prin mijlocul celor mai puternice arme se supune duhul ràzvràtirii » *.

§ 8 . 0 problema de mare Ínteres teoretic este aceea a evolutiei raporturilor intre mif carea din 'fara Romineascà si Eterie. Din felul cum expune acad. A. Ojetea faptele se desprinde concluzia cà ràscoala din Jara Romineascà a evoluat in cadrul Eteriei, dar cà, la un moment dat, Tudor a inceput sà se indepàrteze de mifcarea greceascà, intorcindu-fi fa^a spre turci, pe màsurà ce se convingea cà armata rusà nu va interveni. Dacà lucrurile ar fi stat afa, atunci Eteria avea dreptate tràgindu-1 la raspundere pe Tudor. Càci ea ne apare, in acest caz, ca luptàtoare consecventà pentru idealul eliberàrii de sub turci, pe care Vladimirescu 1-a pàràsit, càlcindu-fi « legàmintul ». Nu aveau conducàtorii Eteriei datoria sà inlàture pe ofiterul ce dezmembra mifcarea?

Aici ne duce inevitabil teza cà ac^iunea lui Tudor se subsumeazà Eteriei, pinà in momentul cind dezavuarea tarului 1-a determinat pe Vladimirescu sà-fi Bchimbe atitudinea. De fapt, in aceastà explicatie, posibilitatea este luatà drept realitate. Fuziunea intre ràscoala din Tara Romineascà fi Eterie n-a fost nici un moment realà, ci era numai posibilà, in imprejuràri anumite, care nu s-au creat. Nu poate fi vorba de desjacerea lui Vladimirescu din Eterie, cind mifcarea lui se nàscuse dintr-o alta contradictie principalà. Prin dezavuarea tarului, caracterul ràscoalei nu s-a schimbat, ci s-a micforat doar posibilitatea transformàrii ei in luptà antiotornanà directà, precum fi aceea a unirii cu Eteria.

Datoria lui Vladimirescu era sà-fi consolideze puterea fi sà salveze |ara de pràpàdul ocupajiei turcefti. Insà càpeteniile eteriste, nepàsàtoare la situ­a la tàrii, puseserà stàpinire pe o parte din teritoriul ei, jefuiau popula^ia^ subminau autoritatea lui Tudor fi ii cereau acestuia sà impàrtàfeascà inevi- tabila lor infringere. Iatà fragmente dintr-o scrisoare, plinà de vibrant patrio- tism, trimisà de Tudor, prin intermediul divanului, lui Ipsilanti, la Tirgovifte:

Dupà ce aratà cà eteriftii « se intàresc pe pàmintul patriei noastre », defi promisiunea lor era « cà doar vor trece », Tudor ii invinuiefte pentru cà cer « ceea ce e cu neputintà de la un popor prea sàrac, neauzind strigàtele sàracilor asupriti fàrà milà, intr-un cuvint fac ce vor din tara aceasta, care i-a primit cu bunàtate ». « Opriti neomenia oamenilor dvs., — continuà Tudor — milostivifi-và de un popor nevinovat, ticàlos fi asuprit pe nedrept, fatà de care. . . datorati multà recunoftintà, cinstire fi ingrijire. Destàinuiti-ne in rnod sincer timpul cit ve^i mai ràmine aici; làmuri^i-ne scrisoarea impàràteascà, de nein^eles pentru noi (este vorba de scrisoarea de dezavuare a tarului), care circulà, càci aveti datoria sà risipiti norul des, care acopere ochii noftri ; recbe- mati pe ispravnicii numidi de dvs. ca sà vedem incotro mergem fi sà putem face fatà greutàtilor noastre nemaipomenite ». « Excelenta voastrà sà creadà cà sintem in cea mai mare incurcàturà, ràzboiti din toate pàrtile, amenintati, supàrati, pierzind toate nàdejdile noastre. Singura cale de mìntuire care ne-a mai ramas este sà ne dàm seama limpede cit de groaznicà este situatia fi sà ne ingrijim ca patria noastrà sà nu ajungà pradà fi a celor care sint infuriaci impotriva noastrà » 2.

1 A r i c e s c u , A cte ju s tifica tiv e ..., p. 192. Doc. rase. 1821, III , p. 228.2 Doc. rase. 1821, II, p. 7 3 -7 4 .

270

ín loe de a confunda aceste mifeàri, trebuie sa vedein prin ce se diferen- tiazà, in ce conditii s-ar fi infàptuit contopirea lor si cum s-a ajuns la accen- tuarea contradictiei dintre eie, deosebirea initialà (iar nu idenlitatea iniziala) devenind opozitie fi conflict acut.

Atitudinea fata de turci a lui Tudor este de la inceput fi pina la sfìrfit de o deplinà consecventà. El repetà mereu declaraba cà nu luptà cu turcii, pregàtindu-se insà continuu pentru eventualitatea unei ciocniri cu ei. Turcilor, el singur nu le va declara ràzboi, ca boierilor, ci afteaptà izbucnirea ràzboiului ruso-turc, ca sa ciftige cu ármele independen^a. Dar dacá turcii il vor ataca, este pregàtit sa le opunà rezistentà. (« . . . Sà defertàm pufea noastrà in carne de ture, de vor navali pe noi » *).

§ 9. Mifcarea din 1821 nu este nici ràscoalà tàràneascà de tip medieval fi nici revolute burghezà, ci ocupà un loc intermediar.

Tàranii, cind se ràsculau, se ràfuiau anarhic cu asupritorii lor, fàrà sà fi putut vreodatà invinge clasa feudalà in ansamblu fi statuì ei. Or, la 1821, situala este intrucitva diferità: ràsculatii, organizati in oftire, se indreaptà spre capitalà cu scopul vàdit de a lua puterea politicà. Conducàtorul, clarvà- zàtor, interzice fi pedepsefte manifestàrile de anarhism Jàrànesc, dovedindu-se astfel purtàtorul unei conftiinte mai inaintate, a clasei burgheze, ce era atunci in formare. Conditiile pàreau sà favorizeze reusita acCiunii: domnitorul fanariot murise ; guvernul provizoriu, alcàtuit din boieri pàminteni a vrut, o clipá, el insufi, ridicarea poporului la arme, ca mijloc de a se olitine inlàturarea domnilor fanarioti; erau semne de ràzboi, totul aràta cà impàrà|ia turceascà va li zgu- duità din temelii.

Ceea ce a provocai alarma boierilor ocirmuitori a fost radicalizarea consti- intei de clasà a tàrànimii, cit fi faptul cà « ràzvràtitorul. . . — spun boierii — cugetà de-a dreptul la stàpinire » 2. ìntr-adevàr, esen}ialul in ràscoalà nu 1-a constituit formularea unor revendicàri, ci atacul indreptat contra puterii politice a boierimii.

Cum a fost posibil ca másele exploatate sà impunà la cirmà tàrii, in 1821, pentru putin timp, un « domn » al lor? La inceputul secolului X IX , obli- gatiile tàranilor fatà de stat erau mai apàsàtoare decit indatoririle càtre stàpinii mofiilor ; cu alte cuvinte, boierii exploatau mai cumplit in calitatea lor de slujbafi, decit in aceea de proprietari de pàmint 3. Era deci profund resini^ità de oprimati nevoia reformàrii statului boieresc. Apoi, burghezia in dezvoltare, participantà fi ea la ràscoalà, aducea o in^elegere mai adincà a modului cum trebuia luptat cu boierimea: nu devastarea averii boierilor intilnih in cale era mijlocul de a invinge feudalismul, ci, mai intii, subordonarea politicà a boie­rimii, iar dupà aceea desfiin^area latifundiilor feudale, prin improprietàrirea tàranilor.

Din felul cum Vladimirescu a condus ràscoala, reiese cà el avea aceastà inte- legere. Cu armata de panduri, Tudor a izbutit sa-fi supunà boierimea. A curmat « relele jàfuitorilor » din administratia tàrii. Dar n-a apucat sà dea lovituri puterii economice a boierimii, trebuind sà orgamzeze apàrarea tàrii de invazie.

1 A r i c e s c u , A cte justificative . . ., p. 140.2 Ibidem, p. 56.3 Vezi S. C o l u m b e a n u , Caracterul exploatârii feuilale a (ârâmmii in deceniile

anterioare ràscoalei lui Tudor Vladimirescu (1800— 1820), în << Studii », 1961, nr. 3, p. 571 fi urm.

271

A pästrat lingä el divanul boieresc, ca sä-si mascheze autoritatea, càci eine ar fi recunoscut atunci nn stat condus de un sef revolutionär?

In studiul din 1945, acad. A. Otetea se ridica impotriva « proslävitorilor » lui Tudor (p. 28, 301 etc.). S-ar pärea cä este atitudinea obiectivä a omului de fliintä care respinge idealizärile, a istoricului materialist ce inläturä cultul unei personalitäti. Poate pärea un paradox, dar tocmai aceastä atitudine se invecina cu idealismul. Micforarea lui Tudor, in studiul din 1945, izvora din conceptia cä desfäfurarea räscoalei a depins de voint.a lui. Contradictiile obiec- tive, nefiind intelese, deveneau oscilatii subiective, puse pe seama lui Tudor 1.

Nu e nevoie sä-1 idealizäm, ci trebuie numai sä rästurnäm raportul, sä priviin ghemul de contradictii drept o realitate obiectivä, si atunci Vladi- mirescu va apärea in adevärata lui lumina, ca un conducätor ale cärui acte n-au fost arbitrare, pentru cä el a inteles necesitatea istoricä si a stabilii scopuri in conformitate cu ea. Nu conftiinta ce a condus másele a fost defici- tarä la 1821, ci conditale istorice erau necoapte pentru eliberarea poporului.

Imaginea lui Tudor, imbräcat in « cämafa mortii », rämine un simbol al luptei contra tiraniei, simbolul setei de dreptate pe care trecutul unui popor il proiecteazä pe ecranul viitorului.

Constanza cä este un exponent al celor multi, 1-a cäläuzit pe Vladimirescu :« . . . Cu glasul norodului celui näpästuit am urraat si urmez » 2.« Eu alta nu sint decit numai un om luat de cätre tot norodul ^ärä, cel

amärit fi dosädit din pricina jäfuitorilor, ca sä le fiu chivernisitor in treaba cererii dreptätilor » 3.

Raportul intre räscoala din 1821 si revolutia burghezo-democraticä de la 1848 a fost dezväluit de Bälcescu. Marele patriot revolutionär a arätat ca pafoptistii au preluat si au dus mai departe lupta antifeudalä a norodului ce s-a räsculat la 1821, sub conducerea lui Tudor din Vlädimiri 4.

BOCCTAHHE 1821 r O ß A H JIOTHKA HCTOPHH

( PeiioMe)

BoccTaHHe 1821 roaa ö w j io He TOJibKO mccthmm co6brrneM. O h o 6 w j i o c o 6 w t h c m , c b h 3 M - BaioiUHM HCTopwfo H a ffle il C T p a H M c ncTopneit cocexiHHX C T p a H . J H p y rn M H cnoBaMH, o h o npefl- CTaßnaeT HHTepec h a n a C iia B H C TH K H . YnacTHe H C T o p u K O B -c .ia B H C T O B H e o 6 x o jH M O u n ti B biH cneiiH H COOTHOUieHHH BHyTpeHHHX H BHeiHHHX (JiaKTOpOB, CbirpaBUIHX pemaiomyio pojlb B BOCCTaHHH.

1 Istoricul sovietic S. I. Sam oilov, in art. Ràscoala de eliberare nafionalà din anul 1821 in Tara Romineascà, publicat in «V oprosì istorii » (trad. rom .), 1955, nr. 10, p. 131—150, considera cà « Vladimirescu a fàcut o serie de greseli, care s-au dovedit a fi fatale pentru soarta ràscoalei si pentru el insusi. Una din marile lui greseli a fost faptul cà a refuzat sa duca o luptà com unà cu tortele de eliberare nafionalà ale grecilor » (p. 142). Pe lìngà « ruptura cu pa trioti greci», « o altà mare grefealà » constà in aceea cà « dupà intrarea in Bucurefti . . . el s-a apropiat de cei mai ìnversunati dusmani ai luptei de eliberare nafionalà, de boierii din Divan . . . » (p. 145). Interpretarea data ràscoalei mai sus, scoate in evidenza incon­sistenza acestor invinuiri aduse lui Tudor.

2 Doc. rase. 1821, I, p. 386.3 Ibidem, p. 258.1 Vezi articolul lui N. B à 1 c e s c u, Mersul revolufiei in istoria Rominilor.Sublinierile din citate ne apartin.

272

Æ oK yM eu T bi, K a ca w w H ecH 1821 ro .u a , MHoroHHCJieHHwe. ycxaH O B H B , h t o la n a c T y r onOKaîaHHH UOKyMCHTOB «BJIHKHCH npOTHBOpeMHBblMH, MCTOpHKH ribliajlHCb HaftTH JIOrHHeCKOe h eflHHoe b coôbiTHdx. M H o m e H3 np€flJio*eHHbix peuieiinti Ka*yTCH b HauiH a h h HeyaoBneTBopHTeJibHbiMH. H acTosm aa paôoia xaTpariiBaeT nanoojiec cJio)KHbic npoÔJieMbi, C KOTOpbIMH CTaJIKHBaiOTCH MCTOpHKH BOCCT3HMH; aBTOp OCBeiUaeT BOnpOCbl JIOrHKH H MeTOJia HCTOpHH.

B B O C C T3H H H 1821 rO .ua BbIHBHJlCM U e Jlw R p u CO UH ajtbH blX H riOJIHTHHeCKHX Iip O TH B O p e H H ft. OnpezieneHHe ocHOBHoro npoTHBopeHHH «B/meTCH ocHOBonojiaraïoiUHM ycjiOBMeM an » noHHManHH H3yM a e M o ro c o ô m t h h . B p a ô o îe 060C H 0B b iB a e TC » noJioaceH H e o t o m , h t o b o c c ia n n H , B o i r j ia B - jiseM bie B jia a H M M p e c K y h 3 T e p n a , K a a m o e b O T a e n b H O C T H ô a t u p o B a .io r b H a h h o m o c h o b h o m iip o T H B o p e H H H : n e p B o e — H a rrp o TH B o p e H H H c o itH a jib H o ro nopsflKa, B T o p o e — Ha n p o T H B O - pcH H H H a u H O H a Jib H o ro riopsiflK a . 3 t h p e B o n io u H O H H b ie æ b h îk ch h h p a c c M a x p H B a io rc a c t o h k h 3 p e H H » HX CneUH (J)H KH H B ia H M O a e Ü C l bum.

B xox HCTopHHecKHii n e p H O it noJiHTHKa Pocchh Ha BanKaHax ôbuia ü b o î î c x b c h h o h . IIoihuh« KpynHoro ôoapcxBa BaiiaxHH TaKxce ôbuia ABypyuiHHHecKOfl. B «patine npoxHBopcHHBoU oôcxa- HOBKe Tyxtop BnaaHMHpecKy He CTaJi KOJteôaTbCsi. Oh noxa3aji ce6a nenoBeKOM acnoro yMa, aajibHOBHUHbiM; noHHMax h c t opwHecKyio HeoôxoaHMoexb, o h Haïueji nyTb, no KOTopoMy cjie.no- B a jio h a t h .

H e r nyjKflbi ero HAeanvnHpoBaTb; cjieayex jim iib onpoaeprHyxb xeHaeHUHio paccMOTpcTb KjiyôoK npoTHBopeHHH KaK oôbeKXHBHyto aeiiCTBHTeAbHOCTb, h Torna BjiaaHMMpecKy ripejicTaHeT b HacTOHuxeM CBeTe KaK pyKOBOflHTenb, aeftcTBHH KOToporo He 6bi/iH n p oH inoibiibiM », nocKOJibKy OH nOHHJl HCTOpHHeCKyïO HeOÔXOAHMOCTb H BblüBHHyjl UeJIH B COOTBeTCXBHH c He H. H e yM, pyKO- BOflHUiHft MaccaMH, 6bijr He3p>eJib[M an« 1821 roaa, a HCTopHnecKHe ycjioBH» 6buiH npewfleBpe- MeHHbiMH fljia ocBo6o*aenHa Hapozia.

Oôpa3 T yaopa, oaexoro b « p y 6 a n iK y cMepTHMKa » , o cT a H eT ca h B n p eflb c h m b o j io m 6opb6bi c THpaHHeft, 3a npaBay, o6pa3, KOTopbift npouwoe napoiia cnpoeKTHpyeT Ha 3KpaH ôyaym ero.

CBH3b MeiKny BoccTaHHeM 1821 roaa h 6yp*ya3H0-fleM0KpaTH4ecK08 peBOJiiouHefi 1848 roaa ôbiiia pacKpbiTa BajinecKy. Bcjihkhü peBOJitouHOHep, riaTpnor yKaïa/t, hto namonTHCTbi npHHHJiH h npo/ioJiîKHJiH aHTH(J)eofla.'ibHyK3 6opb6y Hapo/ta, BOCCTaBtuero b 1821 roity noa pyKO- BoacTBQM T yaopa H3 B;nanM npb.

LA R É V O L T E DE 1821 ET LA LO G IQ U E DE L’ H ISTO IR E

( Résumé )

La révolte de 1821 fut non seulement un phénomène local, mais aussi un m om ent qu accuse d ’ étroits rapports avec l’ histoire des pays voisins ; par conséquent cet événement ne peut pas rester indifférent aux études slaves. La collaboration étendue des historiens 9lavistes est donc indispensable pour l’ établissement du rapport réel entre les facteurs intérieurs et extérieurs qui ont eu un rôle déterminant dans cette révolte.

Les docum ents concernant l’ année 1821 abondent. Mais les historiens constatant de fréquentes contradictions dans les relations que les documents communiquent, ont essayé de rétablir le fil logique unitaire des événements. Le présent travail qui vise les problèmes difficiles dont se heurte l’ interprétation de la révolte, aborde des questions de logique et de méthode historique.

Dans la révolte de 1821 se sont manifestées un grand nombre de contradictions étroite­ment liées entre elles. L’ établissement de la contradiction fondamentale est la condition <• sine qua non » de la juste compréhension du phénomène étudié. La présente étude démontré que la révolte dirigée par Vladimiresco dérive d ’une autre contradiction fondamentale que1 Etheria » : le premier mouvem ent fut déterminé par une contradiction d ordre social, tandis que le second naquit d ’une contradiction d ordre national. ^

La politique de la Russie dans les Balkans fut à ce moment — là ambiguë. L attitude des grands boyards de la Valachie fut elle aussi duplicitaire. Dans le foisonnement des con­tradictions, T. Vladimiresco n’hésita pas: comprenant la nécessité historique il a choisi le chemin juste.

18 - c. 456 273

Il n’ est pas nécessaire d ’ idealiser la personnalité de Vladirairesco. Il est suffisant de renverser le rapport, de reconnaître dans le nœud des contradictions que les recherches évoquent, les contradictions réelles de l’ époque pour que Vladimiresco révèle sa véritable per­sonnalité en tant que chef politique et militaire dont les actions ne furent pas arbitraires, mais conformes à des fins dérivées de la compréhension lucide de la nécessité historique. L ’ échec du mouvem ent de 1821 ne fut pas déterminé par les faiblesses du chef de la révolte mais bien par les conditions historiques objectives : celles-ci n’ étaient pas suffisamment mures pour permettre la libération du peuple.

L’ image de Tudor habillé de la « chemise de la m ort » reste un symbole de la lutte contre la tyrannie, le symbole de la soif de justice que le passé d ’un peuple projette sur l’ écran de l’avenir.

Les rapports entre la révolte de 1821 et la révolution bourgeoise-démocratique de 1848 ont été relevés par Bàlcesco. Celui-ci a démontré que la révolution de 1848 a repris et a continué la lutte antiféodale des masses qui s’ étaient soulevé en 1821, sous la direction de Tudor de Vladimiri.