1

România prosperă prin industrie

- Urgențele sectorului industriei -

România are nevoie de o economie în dezvoltare, nu de supraviețuire. Sectorul industriei a reintrat,

în ultimii ani, în vizorul statelor ce doresc o creştere economică sănătoasă. Motivul? Industria a avut

o rezistenţă sporită faţă de criză şi şi-a revenit mai repede decât alte domenii.

Principalul obiectiv strategic al României în contextul european este atingerea nivelului de

dezvoltare economică şi a standardului mediu de viaţă din UE, iar sectorul industriei reprezintă un

pilon important în atingerea acestui obiectiv. Datorită bazei solide pe care o asigură industria, dar şi

pentru că majoritatea ţărilor dezvoltate alocă o atenţie sporită acesteia, PDL consideră că România

trebuie să facă din procesul de reindustrializare o prioritate absolută. De aceea, supunem dezbaterii

publice o serie de 5 măsuri care au menirea de a sprijini sectorul industriei în vederea dezvoltării

sale propice:

Urgenţa 1: Stabilirea obiectivelor prioritare pentru relansarea industrială a României

Urgenţa 2: Eficientizarea proceselor de privatizare

Urgenţa 3: Crearea de locuri de munca prin industrializare

Urgenţa 4: Scheme suport ale statului

Urgenţa 5: Susţinerea învăţământului secundar de specialitate

Tabloul industriei românești

Industria cuprinde 11,4% din numărul total de întreprinderi din sectoarele de activitate, care

angajează 35,8% din forța de muncă totală și generează o cifră de afaceri de 36,3% din total în anul

2012, conform INS. România este caracterizată prin specializarea în industrii cu utilizare intensivă a

forței de muncă și în sectoare care necesită un nivel scăzut sau mediu de inovare. Gradul de

sofisticare al procesului de producție poziționează România pe locul 102 în clasamentul celor 148

de țări evaluate în Raportul Global al Competitivității 2013-2014.

Comisia Europeană indică sistematic 3 mari handicapuri ale industriei românești:

capacitatea redusă de inovare;

intensitatea mare a consumului de resurse şi în special de energie pentru a produce o unitate de

PIB;

ponderea scăzută a produselor industriale high-tech, care încorporează o valoare adăugată mare.

Industria reprezintă un adevărat motor de creștere economică, care funcționează inclusiv în perioada

de criză și recesiune economică, după cum atestă inclusiv experiența României. Producția

industrială a crescut mai mult decât PIB-ul în perioada crizei economice și ulterior, cu excepția

anului 2012 (Grafic 1). De asemenea, în anul 2009, producția industrială a scăzut cu 5,5%, în timp

ce PIB-ul s-a prăbușit, înregistrând o scădere cu 6,6% față de anul anterior.

2

Grafic 1.

Cu toate acestea, ne confruntăm cu un proces masiv de dezindustrializare și nu valorificăm

potențialul pe care țara noastră îl are în acest domeniu. Nu avem nicio strategie pe termen lung

pentru dezvoltarea industriei. Restul statelor europene s-au orientat rapid după criză și au pus în

centrul preocupărilor reînnoirea industrială bazată pe competitivitate și inovare. Încă din anul 2009,

Polonia a avut preocupări de acest fel: într-un document privind politica industrială pe orizontală

este scoasă în evidenţă importanţa acordată de guvernul polonez promovării competitivităţii,

dezvoltării şi inovării.

I. Industria a trecut testul crizei economice și constituie un adevărat motor al

economiei în special în perioada de recesiune

a) Industria și-a revenit rapid în timpul crizei economice. Contribuția industriei la formarea

PIB a reintrat pe creștere după numai un an de scădere.

Ponderea industriei în PIB a suferit un şoc în anul 2008, la debutul crizei economice (Grafic 2).

Totuşi, acesta a fost absorbit rapid, ceea ce demonstrează caracteristica industriei de principal motor

al dezvoltării economice, mai ales în perioade de recesiune. Cea mai mare creştere a ponderii

industriei în PIB din ultimul deceniu, cu 2,6 puncte procentuale, s-a înregistrat chiar într-un an de

plină criză economică, în 2010. Cu o pondere de 30% la formarea PIB în anul 2013, industria

rămâne ramura cu cel mai important aport pentru creștere economică, conform INS.

3

Grafic 2.

b) După o evoluție favorabilă în perioada crizei economice, producția industrială a

înregistrat a treia cea mai mare scădere din UE în a doua lună din anul 2014

În perioada crizei economice, producția industrială a cunoscut doi ani mai slabi: creștere de numai

0,9% în anul 2008 față de anul 2007 și scăderea cu 5,5% în anul 2009 comparativ cu anul precedent.

Producția industrială și-a revenit în anul 2010, când a crescut cu 5,5% față de anul precedent. O

evoluție pozitivă a fost înregistrată și anul trecut, când producția industrială a crescut cu 7,8% față

de anul anterior.

Ultimele date disponibile indică o scădere cu 1,3% a producției industriale în luna februarie 2014

față de aceeași lună din anul 2013. Avem a treia cea mai mare scădere din UE a producției

industriale, conform Eurostat.

c) Cifra de afaceri din industrie a crescut constant pe timp de criză, ceea ce arată că

industria este un adevărat motor al economiei, mai ales în perioade de recesiune. Însă

industria este puternic legată de conjunctura mondială.

Din anul 2008 până în anul 2011, deci în perioadă de criză, cifra de afaceri în industrie a crescut cu

aproape 20% (Grafic 3).

Grafic 3.

4

Industria românească depinde însă puternic de conjunctura internațională. Cifra de afaceri tinde să

fie mai mare pe piața externă decât pentru cea internă pentru diferite unități ale industriei (Grafic 4).

Grafic 4.

Astfel, industria alimentară şi cea producătoare de maşini prosperă pe piaţa externă, însă nu şi pe

cea internă, unde performanţele sunt destul de slabe. La fel se întâmplă în cazul fabricării de mobilă

sau a produselor de îmbrăcăminte. Aceste evoluții arată dependența României de exporturi și cât de

instabilă este industria românească dacă depinde de conjunctura internațională. O situație de acest

gen este deosebit de fragilă în contextul dezvoltării durabile şi a creşterii sustenabile a economiei.

De asemenea, lipsa stimulentelor oferite producției pe plan național duce la o scădere drastică a

competitivității la nivel intern.

II. România trăiește astăzi reversul industrializării

Mai bine de 90% din industriile din România sunt controlate de companii cu capital majoritar

străin: companiile străine domină 21 din cele 25 de pieţe industriale. Avem companii cu capital

majoritar autohton doar în cazul a cinci industrii: cărbune (100% companii românești), alte activităţi

extractive (86%), industria alimentară (65%), activităţi anexe extracţiei (58%) şi industria

construcţiilor metalice (53%). Dintre acestea, doar industria alimentară şi cea a construcţiilor

metalice sunt private.

Dacă în urmă cu 23 de ani industria românească a utilajelor agricole (tehnică agricolă, utilaje

sau subansambluri) avea în jur de 30 de unități de producție, în prezent ea mai numără doar 8

jucători. Astăzi se mai realizează local doar utilaje de mici dimensiuni; înainte se produceau

toate utilajele necesare, de la semănători la tractoare.

5

Dacă în 1994 existau 125 de unități de producție funcționale în industria berii, astăzi au mai

rămas doar 20. România este unicul stat din regiune unde numărul fabricilor de bere este în

scădere.

Industria de ciocolată din România a rămas reprezentată de doar 3 fabrici de ciocolată şi

dulciuri. În urmă cu opt ani, producţia internă acoperea peste 80% din vânzările de ciocolată.

Astăzi, consumul de ciocolată din România este acoperit în proporţie de 80% din importuri.

Chiar dacă are o piață destul de dezvoltată a produselor lactate, în România nu există la ora

actuală un producător de materiale prefabricate pentru ambalaje și fructe pentru uz industrial.

Importăm 10% din laptele folosit ca materie primă şi integral foliile din care se fabrică paharele

din plastic şi fructele aflate în compoziţia iaurturilor.

Românii plătesc mai mult decât vecinii est-europeni pentru produsele de igienă personală

deoarece nu mai au aproape nicio fabrică (de exemplu, nu mai există nicio fabrică de pastă de

dinți românească); producția Colgate a fost relocată de la Brașov în Bulgaria, iar principalele

branduri de săpun solid sunt importate din străinătate.

a) Numărul de întreprinderi din industrie a scăzut semnificativ, cu 17%, pe parcursul crizei

economice.

Deși anul 2012 a adus o ușoară îmbunătățire pentru firmele din industrie, numărul lor nu a revenit la

nivelul înregistrat în anul 2008 (Grafic 5). Practic, numărul de întreprinderi este cu 17% mai mic în

anul 2012 decât în anul 2008. La nivelul economiei, firmele din industrie reprezintă 11,4% din

totalul întreprinderilor în anul 2012, adică numai o firmă din zece are activitate industrială. Aceasta

înseamnă că economia românească este puternic dependentă de alte domenii, cum sunt comerţul sau

serviciile.

Grafic 5.

b) Peste o treime din firmele din industria extractivă și prelucrătoare au intrat în insolvență

de la începutul crizei până în prezent

Numărul de insolvențe în industrie a crescut de la an la an (Grafic 6). Au intrat în insolvență cu 36%

mai multe firme din industria extractivă în anul 2013 față de anul 2010 și cu 43% mai multe firme

din industria prelucrătoare în aceeași perioadă de timp, conform ONRC.

6

Majorarea insolvențelor în perioada 2011-2012 este pusă pe seama cele mai severe crize economice

internaționale din ultima jumătate de veac. În schimb, continuarea creșterii numărului de firme

intrate în insolvență în anul 2013 nu mai are nicio altă justificare decât lipsa de măsuri care să

încurajeze acest sector, pentru că în anul 2013 am înregistrat o creștere economică de 3,5%, iar

industria a avut o pondere de 2,2% la creșterea PIB, conform INS.

Grafic 6.

c) Numărul de salariați din industrie a scăzut cu 16% în anul 2012 față de anul 2008

În sectorul industriei sunt aprox. 1,8 milioane angajați, deci puțin peste o treime din forța de muncă

salariată în anul 2012. Grav este că ponderea salariaților din industrie a scăzut de la 37,2% din

numărul total al salariaților în anul 2008 la 35,8% în anul 2012 (Grafic 7). Criza economică a

afectat puternic numărul de salariați, care a fost cu 16% mai mic în anul 2012 decât în anul 2008.

Grafic 7.

d) Provocarea industriei românești: cum creștem salariile fără ca România să își piardă

avantajul competitiv al costului relativ mic al forţei de muncă?

Un angajat din industrie primește în mână, astăzi, 1.620 lei, un nivel asemănător cu valoarea

salariului mediu net la nivel național. Din anul 2008 până în prezent, salariul mediu în industrie a

recuperat semnificativ pentru a atinge media națională a câștigului salarial (Grafic 8).

7

Cu toate acestea, discrepanțele între ramurile industriei sunt semnificative: în industria extractivă,

salariul este de 1,9 ori mai mare decât salariul mediu din industrie, pe când în industria

prelucrătoare, salariul abia se ridică la 92% din salariul mediu din industrie. Situația stă și mai grav

pe ramurile industriale: salariații care se ocupă de fabricarea articolelor din îmbrăcăminte și cei din

industria alimentară au cele mai mici salarii, de 64%, respectiv 66,5% din salariul mediu net din

industrie în februarie 2014.

Grafic 8.

În prezent, principalul avantaj competitiv al României îl constituie costul relativ mic al forţei de

muncă. Avem al doilea cel mai mic nivel al salariului, după Bulgaria. Pentru a spori veniturile

angajaților din industrie fără a pierde acest avantaj, România are două opțiuni:

Creșterea productivității prin calitate, tehnologizare, creșterea eficienței utilizării resurselor,

privatizare și metode moderne de management;

Mutarea companiilor pe lanțul valoric al produsului în zonele în care se creează mai multă

valoare.

e) Investițiile în industrie au scăzut cu 35% în anul 2012 și sunt distribuite inechitabil la

nivelul regiunilor din România

Volumul investițiilor din industrie a crescut constant până în anul 2011, când a înregistrat un maxim

de 83,8 mld. lei. O dată cu venirea la putere a Guvernului USL, în anul 2012, volumul investițiilor

brute se diminuează drastic. Tăierea investițiilor a fost principala cale de atac a economiei de către

USL, prin care a lovit și industria. În anul 2012, investițiile în industrie abia dacă au depășit cu 1,2

mld. lei volumul din anul 2008 și s-au ridicat la 54,4 mld. lei (Grafic 9).

8

Grafic 9.

Discrepanţele la nivel de investiţii dintre regiunile României duc la lipsa de locuri de muncă pentru

acele regiuni, tendinţa de migraţie din zonă şi îngreunarea convergenței către media UE.

Cea mai slab dezvoltată regiune din România şi din UE, regiunea Nord-Est, beneficiază şi de cele

mai mici investiţii brute, deşi este a patra regiune din ţara ca număr de salariaţi în industrie. Din nou,

înregistrăm o scădere bruscă în anul 2012, după ce politicile din anul 2010 şi 2011 au dus la o

creştere a investiţiilor de până la 80% în această zonă (Grafic 10). Deloc întâmplător, patru dintre

judeţele regiunii Nord-Est sunt pe primele locuri în ceea ce priveşte migraţia românilor în

străinătate: Bacău (aproximativ 57.000 de persoane), Neamţ (aproximativ 53.000 de persoane),

Suceava (aproximativ 49.000 de persoane) şi Iaşi (aproximativ 35.000 de persoane)1.

Grafic 10.

1 potrivit datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică (INS) în urma centralizării a 720.000 de formulare

completate de români plecaţi în străinătate.

9

f) Consumul de energie din industrie scade continuu, dovedind că România trece printr-un

proces de dezindustrializare

Consumul de energie în industrie s-a înjumătățit în ultimii 20 de ani, în timp ce consumul de energie

electrică a scăzut cu o cincime (cu 20,2%) în perioada 1992-2012 (Grafic 11).

Recent, industria a primit o nouă lovitură: prin menținerea calendarului de liberalizare a prețului la

gaze, asumat de Guvernul Ponta în vara anului 2012, costul pentru gazele din producția internă se

va majora cu 143%. Impactul economic va fi devastator în condițiile în care prețul gazelor pentru

consumatorii industriali va crește cu 72%, conform Deloitte. Într-o perioadă în care atât preţul

carburanţilor, cât şi al energiei electrice creşte alarmant, pericolul prăbuşirii industriei este din ce în

ce mai mare. În plus, mediul de afaceri se confruntă cu un grad ridicat de impredictibilitate în

legislația fiscală și cu creșterea poverii fiscale (vezi Anexa 1).

Grafic 11.

III. Nu se poate vorbi despre reindustrializare fără conectarea României la UE.

UE se îndreaptă spre o nouă politică industrială. Dar România?

UE pune accent pe reînnoirea industriala, considerând ca industria reprezintă principala forţă care

impulsionează cercetarea, productivitatea şi exportul. Prioritatea europeană este construirea unui

sector industrial care realizează produse intensive în cercetare şi de o calitate excelentă. Comisia

Europeană a propus statelor membre adoptarea de politici industriale pentru a creşte ponderea

industriei la 20% din PIB în anul 2020, faţă de aprox. 16% în prezent.

Politicile europene pentru promovarea industriei se bazează pe:

Creşterea competitivităţii și a capacității de inovare pentru a spori valoarea adăugată industrială.

Folosirea eficientă a resurselor pentru a decupla creşterea economică de mărirea consumului de

resurse;

Tranziţia spre o economie care realizează produse şi servicii cu un conţinut mic de carbon;

Menţinerea competiţiei corecte şi prevenirea tendinţelor protecţioniste.

10

La începutul acestui an, UE a lansat „Spre o renaștere industrială europeană”, în cadrul căreia

stabilește patru priorități pentru politica industrială:

Stimularea investiţiilor, adoptarea de noi tehnologii şi creșterea eficienţei resurselor.

O mai bună funcționare a pieţei interne, inclusiv prin realizarea pieţei unice a energiei electrice

şi a gazelor naturale.

Accesul la finanţare pentru susţinerea inovaţiei;

Creşterea investiţiilor în capitalul uman.

Comisia Europeană a identificat 6 domenii în care este necesară accelerarea investițiilor pentru că

fac parte din gama tehnologiilor inovatoare cu creștere rapidă: tehnologii de prelucrare avansate,

tehnologii care măresc potenţialul tehnologic în toate sectoarele, industriile bazate pe procese bio,

materii prime, industrii şi construcţii sustenabile, vehicule şi nave „curate”, reţele inteligente

(inclusiv sisteme de stocare şi echilibrare a capacităţilor de producere a energiei din diferite surse,

sisteme inteligente de măsurare a consumului etc).

România nu are în prezent un document strategic care să privească în mod concret stimularea

competitivității sau dezvoltarea industrială. Ministerul Economiei a demarat, în primăvara anului

2012, consultări cu reprezentanții industriei românești în vederea elaborării unui Document de

Politică Industrială, menit să reprezinte Strategia de Reindustrializare a României, ca parte

integrantă a Strategiei de competitivitate a României pentru perioada 2014-2020. Documentul nu

este gata nici până astăzi. România nu are nicio direcție în privința dezvoltării industriale. Din nou,

celelalte state europene ne-au luat-o cu mult înainte:

În plină criză economică, în anul 2008, Irlanda a lansat o strategie pentru relansarea economică

concentrată în jurul conceptului de economie inteligentă: „Construcția economiei inteligente

irlandeze. Cadrul pentru relansarea economică durabilă”. În plus, Irlanda are încă din anul 1997

un Consiliu Național pentru Competitivitate.

Cehii au cat obiectiv strategic până în anul 2020 să devină al 5-lea cel mai puternic centru de

cercetare şi inovare din UE, conform strategiei de competitivitate. Nemţii vor să aibă cea mai

eficientă economie verde din UE.

Primul ministru din Ungaria, Viktor Orbán, a anunțat ca industrializarea accelerată și

diminuarea costurilor la energie pentru a susține competitivitatea națională este obiectivul

bugetar declarat pentru acest an.

11

Urgenţa 1: Stabilirea obiectivelor prioritare pentru relansarea industrială a

României

Starea actuală:

În timpul crizei economice, industria a fost singurul domeniu care a crescut; astăzi, ea reprezintă un

motor al creșterii economice, cu o pondere de 30% în PIB. Deși suntem pe primele locuri în UE la

contribuția industriei la formarea PIB, valoarea adăugată brută a multor sectoare este scăzută, mare

parte din producție fiind de fapt rezultatul unor politici de lohn și offshoring.

Propunerile Guvernului Alternativa al PDL:

PRIORITATEA 0 a ROMÂNIEI este dezvoltarea unei strategii agregate pentru crearea

infrastructurii de toate tipurile (transport, energie, gaze, etc.) și conectarea acesteia la UE.

La Ministerul Economiei trebuie constituit un departament responsabil de relația cu

industria privată – statul trebuie să poată evalua fiabilitatea principalelor companii și analiza

evoluția lor în anul curent pentru a reacționa rapid în cazul unor fluctuații mari ale încasărilor la

buget.

Crearea unui corp de experți pe lângă MEC (institut de prognoză industrială) pentru a

oferi servicii de consultanță instituției; acest corp va fi autofinanțat parțial prin activitatea pe

care o prestează pentru industrie – consultanță, etc.

Stimularea domeniilor în care România a căpătat grade ridicate de specializare la nivel

european în ultimii ani: industria IT&C, electronice și instrumente optice, industria

echipamentelor electrice, industria echipamentelor auto – aceste industrii și-au dublat indicii

sectoriali de specializare în ultimii 12 ani. Este necesară sprijinirea autorităților publice locale

(APL) pentru dezvoltarea de parcuri industriale în jurul centrelor universitare ce au specializări

de IT.

Stimularea industriilor care au ca materii prime resurse naturale disponibile în România (industria cuprului, auriferă, a apelor minerale) – oferirea de ajutoare de stat cu prioritate

investitorilor din aceste domenii, cât și sprijinirea APL-urilor din acele zone pentru realizarea

infrastructurii necesare dezvoltării acestor industrii.

Stimularea industriei alimentare din România pentru crearea unor lanțuri complete de

producție - în prezent România are cel mai înalt grad de specializare din UE în domeniul

agricol, cât și un avantaj competitiv clar. Din aceasta perspectivă este important să dezvoltăm

industriile conexe pentru utilizarea acestui potențial – pentru exercițiul bugetar 2014-2020,

pomicultura și legumicultura trebuie să devină priorități 0 în cadrul PNDR, iar în Programul

Operațional Regional,axa responsabilă pentru sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional

și local ar trebui să conțină o linie specială pentru finanțarea industriei alimentare și a IMM-

urilor active în acest domeniu.

Sprijinirea industriei chimice din România – în prezent sunt aproximativ 4.600 firme în acest

sector industrial în România, care generează o cifră de afaceri de 10,5 miliarde de euro. La nivel

global, industria are creșteri anuale de peste 10%, ceea ce poate fi fructificat de industria

românească. Ținând cont de forța de muncă înalt calificată din România, principala provocare a

Guvernului este asigurarea unor prețuri accesibile la energie astfel încât această industrie să

poată fi competitivă.

12

Creșterea ponderii serviciilor naționale în cadrul produselor finite din industrie. În

prezent, România este pe ultimul loc în Europa, cu o pondere de 23% a serviciilor naționale

incluse în valoarea produsului industrial finit. Aceasta este una din explicațiile nivelului scăzut

al valorii adăugate brute din industria românească. Se impune creșterea cu 0,5% din PIB a

bugetului oferit cercetării, condiționând finanțarea cercetării de stat de existența unei cofinanțări

private pentru a demonstra fiabilitate pe piața cercetărilor.

Analiza proiectelor mari din domeniile irigațiilor, regularizării râurilor, energie, etc. precum:

reactoarele 3 și 4 de la Cernavodă, canalul Dunăre-București, hidrocentrala de la Tarnița,

canalul Siret-Bărăgan și evaluarea fiabilității acestora; trebuie luată decizia de închidere sau

continuarea proiectelor și includerea lor în strategia națională de dezvoltare.

Analizarea oportunității redeschiderii minelor de cupru, zinc, plumb – minele au fost

închise în anul 1995 din cauza prețurilor scăzute de pe piața mondială. Astăzi însă prețurile sunt

mult mai mari, de aceea trebuie să analizăm potențialul de reluare a activității în sectorul minier.

O precondiție pentru deschiderea și privatizarea acestui gen de activități va fi obligativitatea

procesării minereului de bază în România.

13

Urgenţa 2: Eficientizarea proceselor de privatizare

Starea actuală:

Cele aproximativ 650 de companii de stat generează numai în jur de 10% din PIB. Această situaţie

duce la o cheltuială ineficientă a resurselor statului şi implicit la poziţionarea României pe ultimul

loc în Europa în ceea ce priveşte eficiența cheltuielilor.

Gradul de ocupare a forţei de muncă în România nu a crescut în mod semnificativ în ultimul

deceniu, deși am asistat la o creștere economică generalizată. Această situaţie este cauzată de

întârzierea și lipsa de eficiență a reformării sectorului de stat. Astfel, deşi creşterea economică a

produs locuri de muncă, închiderea întreprinderilor ineficiente de stat a dus la pierderea, cu

aproximație, a aceluiaşi număr de locuri de muncă. Cu cât vom întârzia reforma sectorului de stat,

cu atât mai mult va fi frânată creşterea reală a locurilor de muncă.

PDL susţine reformarea rapidă a sectorului de stat pentru a elibera capitalurile administrate în mod

ineficient, astfel încât să putem crea valoare adăugată reală în economie.

Propunerile Guvernului Alternativă al PDL:

Stabilirea unor criterii clare şi transparente pentru a determina dacă o întreprindere de

stat ar trebui să rămână în proprietatea statului, să fie privatizata sau subvenţionată în

eventualitate neclarităţii deciziei politice.

Privatizarea întreprinderilor ce nu pot rămâne viabile pe termen mediu fără injecţii

puternice de capital pentru reînnoirea activelor (ex. Complexul Energetic Oltenia, Oltchim,

etc.) inclusiv prin asumarea stingerii arieratelor.

Continuarea eforturilor de listare pe bursă a companiilor ce vor rămâne în portofoliul

statului (Romgaz, Transgaz, Transelectrica şi Nuclearelectrica) pentru a atrage capital, a creşte

gradul de transparență şi a întări responsabilizarea decidenţilor.

Introducerea de clauze în contractul de privatizare astfel încât, în cazul falimentelor,

statul să aibă drept de preemţiune la cumpărarea companiilor privatizate.

Privatizarea CupruMin unui investitor care îşi asumă deschiderea unei facilităţi de

prelucrarea a minereului brut de cupru în România.

Retragerea statului din domeniile non-strategice prin privatizarea sau închiderea

companiilor – în prezent, statul deține o cotă majoritară în companii ce activează în 66% din

sectoarele economiei; astfel, este influenţată în mod direct competitivitatea acestora.

14

Urgenţa 3: Crearea de locuri de munca prin industrializare

Starea actuală:

În cadrul Strategiei Europa 2020, România și-a luat angajamentul ca până la sfârșitul deceniului să

ajungă la o rată de ocupare a forței de muncă de 70% pentru populația cu vârsta cuprinsă între 20-64

ani. În prezent, ne aflăm la o distanţă de 6,1 puncte procentuale faţă de ţinta naţională, cu o rată de

ocupare a populaţiei de 63,9% în anul 2013. Ținând cont de gradul accentuat de îmbătrânire a forței

de muncă din Romania, avem nevoie de obiective strategice pentru ca pe termen mediu să putem

avea o creștere durabilă a gradului de ocupare.

Propunerile Guvernului Alternativă al PDL:

Consultarea periodică a marilor companii pentru înfiinţarea de clustere tehnologice

orientate spre domenii de înaltă tehnologie, în sectoare strategice, susținerea parteneriatelor

public-private, elaborarea şi lansarea de studii prospective în industriile orizontale şi utilizarea

concluziilor acestora.

Facilitarea creării de clustere creative:

o Introducerea unui mecanism pentru impozitarea diferențiată (în funcție de aportul de

creativitate) în industriile cu pronunțat caracter creativ;

o Stabilirea unui set de indicatori-cheie care să permită măsurarea gradului de creativitate;

o Stabilirea de grade de cofinanțare diferențiate, stimulative pentru IMM-uri;

o Mărirea pragului de deductibilitate pentru sponsorizări și donații adresate educației și

industriilor creative.

Implementarea unui program start-up „Creat în România”:

o Crearea de incubatoare în apropierea universităților (în start-up-urile create, universitatea

păstrează un procent de cca. 10%, oferind în schimb consiliere legală și financiară).

Dezvoltarea infrastructurii rutiere pentru a stimula relansarea sectorului construcțiilor.

Sprijinirea APL-urilor în crearea unui parc tehnologic în zona Portului Agigea pentru

atragerea companiilor IT&C.

Încurajarea creării de locuri de muncă concomitent cu participarea la stagii de formare

profesională pentru a stimula productivitatea și, în același timp, pentru a păstra competențele în

cadrul unei forte de muncă ce îmbătrânește.

Stimularea IMM-urilor din industria alimentară pentru o eficientă relocare a forței de

muncă din mediul rural spre activități conexe agriculturii.

Asumarea și implementarea strategiei Dunării prin includerea în strategiile de dezvoltare

locale ale orașelor riverane a unor obiective concrete în ceea ce privește exploatarea

potențialului economic al Dunării.

Dezvoltarea programelor naționale de educație dedicate romilor pentru întărirea capacității

acestora de a se adapta pieței muncii.

15

Urgenţa 4: Scheme suport ale statului

Stare actuală:

Industria este unul dintre motoarele principale ale unei dezvoltări sustenabile într-o economie de

piaţă sănătoasă. Nu aceasta pare să fie și perspectiva actualului Guvern. Schemele de suport ale

statului sunt din ce în ce mai fragile (pentru schemele de suport de minimis, cuantumul subvenției

maxime a scăzut de la 200.000 de euro reprezentând 100% din cheltuieli în anul 2013 la 100.000 de

euro reprezentând doar 90% din cheltuieli în anul 2014) şi, în timp statele UE încearcă să găsească

metode pentru a sprijini industria, România bate pasul pe loc. Schema de minimis este adoptată în

multe state europene (Marea Britanie, Irlanda, Lituania etc.), iar multe dintre acestea au menţinut

pragul de finanțare de 200.000 euro şi în anul 2014. În plus, exista presiuni pentru creşterea acestui

prag din partea mai multor state ale UE, cea mai puternică susţinătoare a acestei măsuri fiind Franța.

Pe lângă ajutoarele financiare, statul, prin APL-uri, poate sprijini direct investitorii prin dezvoltarea

infrastructurii locale și facilitarea accesului la aceasta.

Propunerile Guvernului Alternativă al PDL:

Menţinerea pragului de 200.000 de euro reprezentând 100% din cheltuieli pentru subvențiile

de tip minimis.

Eficientizarea şi verificarea permanentă a softurilor folosite pentru înscrieri în cadrul acestui

program, în aşa fel încât condiţiile de înscriere să fie respectate întocmai şi pentru a nu mai

exista probleme de folosire a sistemului informatic, aşa cum s-a întâmplat în 2013.

Susţinerea (alături de Franţa şi alte state ale UE) creşterii pragurilor de ajutoare impuse de

Comisia Europeană (maxim 200.000 de euro în prezent), industriile mondiale fiind

subvenţionate cu sume mult mai mari.

Evaluarea corectă a redevenţelor şi stabilirea nivelurilor corespunzătoare pentru asigurarea

echității la nivelul actorilor de pe piaţa industriei.

Asigurarea de obiective SMART în cadrul Strategiei Naţionale pentru Competitivitate

2014-2020, actualele obiective fiind generale şi fără un scop precis.

Simplificarea procesului de recuperare a TVA-ului pentru investițiile mari, de peste 1 mil.

euro – controlul trebuie făcut ulterior recuperării – întrucât în prezent se frânează industria prin

blocarea resurselor, deoarece returnarea poate dura și 1 an.

Stabilirea în planul de urbanism al APL-urilor a unor zone rezervate pentru investiții

industriale – în perioada de boom, terenurile fostelor fabrici s-au transformat în potențiale

terenuri pentru blocuri. Astfel s-a distrus o mare parte a industriei prin schimbarea obiectivelor

terenurilor respective.

Dezvoltarea capacității de conectare a agenților economici la rețelele de energie și gaz –

este necesară modificarea legislației astfel încât conectarea la rețele să se poată face în

maximum 30 zile, acolo unde permite sistemul. În prezent, există cazuri în care perioada de

așteptare este de 1-2 ani din cauza birocrației în industriile gazului și energiei.

16

Realizarea unor linii speciale de finanțare pentru APL-urile care nu au resurse bugetare

suficiente pentru asigurarea infrastructurii necesare (apă, curent, transport etc.) pentru

investițiile locale strategice, care creează minim 200 locuri de muncă.

Eliminarea TVA-ului la materii prime și încasarea acestuia doar la final pentru

companiile din industria prelucrătoare – în acest mod, ar scădea cu 24% costurile de

finanțare a creditelor pentru procesul de producție (în prezent companiile se împrumută inclusiv

pentru finanțarea TVA-ului).

17

Urgenţa 5: Susţinerea învăţământului secundar de specialitate

Starea actuală:

Şcoala profesională românească a fost una eficientă şi de renume european, care a funcţionat în mod

normal până la implementarea pseudo-reformelor întreprinse în educaţie de guvernele PSD, ce au

destabilizat acest domeniu. Destabilizare a culminat în 2009 prin închiderea Şcolilor de Arte şi

Meserii de către ministrul de atunci al Educaţiei, Ecaterina Andronescu.

Lipsa unor contracte cu agenţii economici locali, învechirea utilajelor disponibile pentru practică şi

reducerea semnificativă a orelor de practică au transformat Şcolile de Arte şi Meserii „într-un fel de

liceu” pentru elevii mai puţin dornici de învăţătură, iar piaţa muncii din România a devenit mult mai

săracă în specialişti precum sudori, instalatori, electricieni ş.a. Formarea la locul de muncă a devenit

o regulă de bază pentru cei care se angajau în astfel de posturi.

Rezultatul a fost unul dezastruos: incapacitatea sistemului educaţional de a acoperi cererea de pe

piaţa muncii pentru anumite meserii. Aşa cum arată şi ultimele statistici realizate de ANOFM în

luna februarie 2014, din totalul de posturi scoase la concurs, doar 11% erau adresate celor cu studii

superioare, restul de 89% fiind pentru cei cu studii medii, profesionale şi pentru lucrătorii

necalificaţi.

Propunerile Guvernului Alternativă al PDL:

Implementarea modificărilor aduse de Guvernul PDL la Legea Educaţiei Naţionale prin

reintroducerea școlii profesionale la standarde europene, în vechea tradiţie a școlii profesionale

româneşti, după învăţământul obligatoriu, între 16-19 ani.

Implicarea agenţilor economici prin cerere, resurse financiare, instruire practică precum

şi evaluarea la examenele de absolvire, prin deducerea cheltuielilor fiscale ale agenţilor

economice ce doresc să colaboreze cu școlile Profesionale.

Schimbarea definitivă a concepţiei legate de învăţământul profesional prin campanii de

conştientizare la nivelul societăţii, astfel încât toţi actorii majori, plecând de la elevi şi părinţi şi

până la instituţiile de stat şi cele private, să înţeleagă că productivitatea economiei românești şi

mai ales bunăstarea românilor depind în mod crucial de calitatea educaţiei şi formării

profesionale. Resursa umană este cea mai importantă resursă de care dispune România.

Şcoala profesională trebuie să devină locul unde tehnologiile şi cunoştinţele necesare

viitoarei meserii vor fi însuşite fără presiunea curriculei teoretice extinse (istorie, geografie,

filosofie, matematică etc.), fără a încărca inutil elevii. Învăţământul general obligatoriu de 10

clase trebuie să asigure cultura generală necesară unui cetăţean european.

Structura va ţine cont de structura pieţei forţei de muncă. Astfel planurile de şcolarizare vor

prevede procentul alocat între filiera teoretică şi vocaţională şi cea tehnologică, în funcţie de

necesităţile pieţei muncii pe termen mediu. Capacitatea de pliere rapidă la nevoile pieţei a

sistemului educaţional este esenţială!

Accesul în cadrul acestui sistem pe bază de examen şi nu prin repartizare electronică,

astfel încât să acceadă aici cei care îşi doresc cu adevărat să urmeze o meserie. Şcoala

profesională trebuie să înceteze să mai fie „coşul de gunoi” al sistemului educaţional.

18

Facultăţile tehnice, profesionale, trebuie să fie structurate astfel încât pregătirea teoretică,

solidă, să poată fie pusă în aplicare pe perioade de practică continue de minim 3/6 luni

consecutive, în cadrul aceluiaşi an universitar.

Modificarea Codul Muncii astfel încât minorii de 16 şi 17 ani să poată lucra cu normă întreagă

şi mai ales să poată îndeplini cerinţele legate de protecţia muncii.

Creșterea numărului de programe de studii ale limbii germane, în special în Moldova și

Muntenia astfel încât, pe termen mediu, să se creeze un număr suficient de cetățeni activi pe

piața muncii care să stăpânească această limbă. În prezent, investițiile Germaniei, Austriei și

Elveției reprezintă 40% din totalul investițiilor străine directe din Romania, iar majoritatea sunt

în domeniul industriei. Unul din criteriile principale de alegere a zonelor de producție, pe lângă

existența infrastructurii, este și acela al existenței unei forțe de muncă ce deține cunoștințe de

limba germană.

Consolidarea învățământului dual și a practicii studențești în companii – obligația

înființării stagiaturii plătite în cadrul companiilor mari (timp de 3 ani) și introducerea unui

număr minim obligatoriu de stagiari.

Consolidarea și extinderea breslelor pentru a căpăta drept de practică în mai multe domenii

decât cele actuale (de exemplu, ingineri, zidari, tâmplari, etc.). Astfel se dorește crearea unei site

valorice pe piața muncii, precum breasla constructorilor în Franța și Germania.

19

Anexa 1. Lista celor 35 de taxe noi și impozite majorate sub guvernarea USL

Economia reală este puternic marcată de impredictibilitate în legislația fiscală și de creșterea poverii

fiscale. Codul Fiscal și Codul de Procedură Fiscală au suferit 128 de modificări de la intrarea în

vigoare în anul 2004. USL este lider în topul guvernelor care au adus cele mai multe schimbări

legislației fiscale, adică 37, stabilind un nou record negativ de impredictibilitate. Legislația fiscală a

suferit, în medie, câte două modificări pe lună sub guvernarea USL, fără consultare publică și fără

să respecte legea responsabilității fiscale.

În plus, 35 de taxe noi și impozite majorate au fost introduse de USL de când este la guvernare până

în prezent, cu impact inclusiv asupra sectorului construcțiilor.

Lista celor 35 de taxe noi și impozite majorate sub guvernarea USL

Nr.

crt. Taxe noi și impozite majorate

Act introducere

modificare

1 Impozit pe construcții speciale de 1,5% din valoarea construcției,

începând cu 1 ianuarie 2014. O.U.G. 102/2013

2

Acciza suplimentară pe litrul de benzină, motorină şi kerosen de la 1

ianuarie 2014: la benzina cu plumb acciza va fi majorată de la 421,19

euro/1.000 litri la 491,19 euro/1.000 de litri, la benzina fără plumb

acciza crește de la 359,59 euro/1.000 litri la 429,59 euro/1.000 de litri, la

motorină acciza urcă de la 330,39 euro/1.000 litri la 400,395 euro/1.000

de litri, iar pentru petrolul lampant (kerosen) utilizat drept combustibil

pentru motor acciza va fi majorată de la 375,91 euro/1.000 litri la 445,91

euro/1.000 de litri.

O.U.G. 102/2013

3

Indexarea accizelor cu rata medie a inflației calculată în luna septembrie

a acestui an: toate accizele vor crește cu 4,77% începând cu 1 ianuarie

2014.

O.U.G. 102/2013

4 Redevențele pentru resursele naturale vor crește cu 25% (cu excepția

celor la petrol și gaze) de la 1 ianuarie 2014. O.U.G. 102/2013

5

Taxă pe monopolurile naturale (energie electrică și gaze naturale), în

valoare de 0,1 lei/MWh pentru energia transportată către sistemele de

distribuție, de 0,75 lei/MWh în cazul cantității distribuite și de 0,85

lei/MWh pentru cantitatea transportată numai prin sistemul de transport.

O.G. 5/2013

6 Taxă specială de 0,5% aplicată veniturilor obținute din exploatarea

resurselor naturale, altele decât gazele naturale. O.G. 6/2013

7 Majorarea taxelor locale cu 16% la începutul anului 2013 - condiția USL

pentru asigurarea finanțărilor de la bugetul central necesar primăriilor. O.G. 8/2013

8

Eliminarea prevederii legale prin care primarii nu aveau voie să

majoreze taxele locale cu mai mult de 20% peste rata inflației în cazul

persoanelor fizice (la persoanele juridice limita se menține). Astfel, de la

1 ianuarie 2014, primăriile vor avea undă verde să crească impozitele

locale cât de mult își doresc.

O.U.G. 102/2013

9 Taxa judiciară de timbru, colectată de primării și vărsată în proporție de

70% la bugetul public. O.U.G. 80/2013

20

10 Impozit de 16% și CAS pe veniturile din creșterea și exploatarea

animalelor și din valorificarea produselor de origine animală. O.G. 8/2013

11

Impozit de 16% și CAS pe veniturile realizate din cultura plantelor, de

pe suprafeţele de teren situate peste limita care asigură necesităţile de

trai ale unei familii.

O.G. 8/2013

12 Impozit de 16% și CAS pe veniturile din silvicultură şi piscicultură. O.G. 8/2013

13

Taxă de 60% asupra veniturilor suplimentare obținute ca urmare a

dereglementării prețurilor din sectorul gazelor naturale de către

operatorii economici care desfășoară cumulativ activități de extracție și

comercializare.

O.G. 7/2013

14

Impozit pe venit și CAS la indemnizația și orice alte sume de aceeași

natură primite de toți angajaţii pe perioada delegării, pentru partea care

depăşeşte limita de 2,5 ori nivelul stabilit pentru personalul instituţiilor

publice.

O.G. 8/2013

15 Impozit de 16% pe veniturile considerate dividende. O.G. 8/2013

16

Cotă majorată de impozit, de 50%, pentru veniturile din prestarea de

servicii în România sau în afara României, dividende, dobânzi,

comisioane, redevenţe şi din exercitarea unei profesii libere plătite într-

un stat cu care România nu are încheiat un instrument juridic în baza

căruia să se realizeze schimbul de informaţii.

O.G. 8/2013

17 CAS aplicat persoanelor care realizează venituri din cedarea folosinței

bunurilor (chirii și arendă) începând cu 1 ianuarie 2014. O.U.G. 88/2013

18 Taxă majorată pentru eliberarea pașapoartelor temporare (de la 84 lei la

100 lei) și a celor electronice (de la 244 lei la 270 lei).

Imprimeria

Naţională a mărit

tarifele pentru

blanchetele actelor

de identitate.

19

Taxă de pod majorată: în cazul podului Giurgeni-Vadul Oii de la 9 lei la

10 lei (3 februarie 2013) și apoi la 11 lei (1 aprilie 2013) și în cazul

podului Feteşti-Cernavodă de la 11 lei la 12 lei (3 februarie 2013) și apoi

la 13 lei (1 aprilie 2013). Aceste tarife sunt valabile pentru autoturismele

şi vehiculele cu masa totală maximă autorizată de până la 3,5 tone.

Ordin 2220/2012

(ordin al

Ministerului

Transporturilor)

20

Taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (timbrul de

mediu). Taxa pe timbru de mediu este mai mare cu 10% față de vechea

taxă de poluare.

O.U.G. 9/2013

21 Coplata în sistemul sanitar, de până la 10 lei pe zi de spitalizare. H.G. 117/2013

22 Taxă de 500 lei pentru îndeplinirea procedurii de divorț pe cale

administrativă. Lege 127/2013

23

Acciză suplimentară de 10 euro/hl de produs la berea din amestecul cu

băuturi nealcoolice, la care ponderea gradelor Plato este mai mică de

30%.

O.G. 8/2013

24

Acciză suplimentară de 25 euro/hl de produs pentru băuturile fermentate,

altele decât bere şi vinuri, la care ponderea de alcool absolut provenită

din fermentarea exclusivă a fructelor, sucurilor de fructe şi sucurilor

concentrate de fructe este mai mică de 50%.

O.G. 8/2013

21

25 Acciza pentru bere majorată de la 0,748 euro/hl/grad Plato la 0,8228

euro/hl/grad Plato. O.G. 8/2013

26 Acciza pentru berea realizată de micii producători majorată de la 0,43

euro/hl/grad Plato la 0,473 euro/hl/grad Plato. O.G. 8/2013

27 Accizele pentru alcool etilic majorate de la 750 euro/hl alcool pur la

1.000 euro/hl alcool pur. O.G. 16/2013

28 Acciza specifică la țigarete majorată de la 53,18 euro/1.000 țigarete la

56,71 euro/1.000 țigarete. O.G. 8/2013

29

Acciză pentru bijuterii din aur și/sau din platină, cu excepția

verighetelor: acciză de 1 euro/gram pentru bijuteriile cu până la 14k și de

2 euro/gram pentru cele peste 14k.

O.G. 16/2013

30 Acciză pentru confecții din blănuri naturale: acciză cuprinsă între 50 și

1.200 euro/bucată, în funcție de costul de achiziție al blănurilor. O.G. 16/2013

31

Acciză pentru iahturi și alte nave și ambarcațiuni cu sau fără motor

pentru agrement, cu excepția celor destinate utilizării în sportul de

performanță: acciză de 500 euro/metru liniar pentru iahturile și navele

care au lungimea egală sau mai mare de 8 metri și acciză 10 euro/CP

pentru navele cu motor peste 100 de cai-putere.

O.G. 16/2013

32 Acciză pentru motoarele cu capacitate de peste 100 de cai-putere

destinate iahturilor și altor nave și ambarcațiuni pentru agreement. O.G. 28/2013

33

Acciză pentru autoturisme și autoturisme de teren, inclusiv cele

importate sau achiziționate intracomunitar, noi sau rulate, a căror

capacitate cilindrică este mai mare sau egală cu 3.000 cm3: acciză de 1

euro/cm3.

O.G. 16/2013

34

Acciză pentru arme de vânătoare și arme de uz personal, altele decât cele

de uz militar sau de uz sportiv: acciză cuprinsă între 50 și 1.500

euro/bucată, în funcție de costul de achiziție al armelor.

O.G. 16/2013

35

Acciză pentru cartușe cu glonț și alte tipuri de muniție pentru armele

prevăzute anterior: acciză cuprinsă între 0,1 și 0,4 euro/bucată în funcție

de costul de achiziție.

O.G. 16/2013