ROMÂNIA

MINISTERUL AFACERILOR INTERNE

Academia de Poliţie ,,Alexandru Ioan Cuza”

Școala Doctorală

Domeniul: ”Ordine Publică și Siguranță Națională”

TEZĂ DE DOCTORAT

-REZUMAT-

Tema:

VIOLENȚA PUBLICĂ ÎNTRE SPAȚIUL

REAL ȘI SPAȚIUL VIRTUAL

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT

Prof. univ. dr. ŢUŢU PIŞLEAG

DOCTORAND

GEORGE –LUCIAN ONOFREI

- BUCUREŞTI 2014 –

3

CUPRINS

Introducere........................................................................... 7

Capitolul I. Violenţa. Spaţiu public. Spaţiu virtual………. 9

1.1. Violenţa……………………………………….. 9

1.1.1. Violenţa. Scurte repere terminologice…........ 9

1.1.2. Scurt istoric al violenţei………….................. 10

1.2. Spaţiul public……………………………….. 11

1.2.1. Definirea spaţiului public………….................. 11

1.2.2. Spațiul public în era globalizării………............ 12

1.3. Spaţiul virtual………………………………….. 12

1.3.1. Realitatea virtuală. Cyberspațiul............................ 13

1.3.2. Internetul, noua dimensiune socială………….. 14

1.3.3. Rețeaua de socializare....................................... 15

Capitolul II. Dimensiunile actuale ale fenomenului…… 17

2.1. Paradigme ale violenţei………………………... 17

2.2. Influențe psihologice............................................. 17

2.2.1. Agresivitatea…….....…................................. 17

2.2.1.1. Controlul agresivităţii…………………….. 18

2.2.2. Frica................................................................. 18

2.2.3. Frustrarea…………………………………...... 19

2.3. Factori sociali....................................................... 19

2.3.1. Religia............................................................... 19

2.3.2. Mediul online………………………………..... 20

2.3.3. Familia................................................................. 20

2.3.4. Mediul înconjurător............................................ 21

2.3.5. Vestimentația...................................................... 22

2.4. Rolul publicului și al mulțimii în propagarea

violenței...................................................................

23

4

2.4.1.Public.Taxonomii............................................... 23

2.4.2. Violenţa mulţimilor............................................. 24

2.4.2.1. Ierarhizarea mulțimilor…………………… 25

Capitolul III. Forme ale violenţei…………………… 27

3.1. Violența în spațiul public..................................... 27

3.1.1. Violența politică......................................... 27

3.1.2. Terorismul politico-social................................ 28

3.1.3. Terorismul religios.......................................... 28

3.1.4. Violența în mediul școlar........................... 29

3.1.5. Violenţa sportivă............................................ 30

3.2. Violența în spațiul privat....................................... 31

3.2.1. Violența domestică. Trăsături generale....... 31

3.2.2.1. Violența domestică asupra

categoriilor vulnerabile....................

32

3.2.2.1.1. Familia. Portret psihologic............ 32

3.2.2.1.2. Efectele violenței îndreptate

asupra copilului.......................... 32

3.2.2.1.3. Violența asupra femeii..................... 33

3.2.2.1.4. Violența asupra vârstnicilor......... 34

3.2.2. Impactul violenței domestice asupra

sferei publice............................................. 35

3.3. Violenţa în spaţiul virtual…………………....... 35

3.3.1. Terorismul cibernetic...................................... 35

3.3.2. Violența jocurilor video............................... 36

3.3.3. Pornografia virtuală.................................... 37

Capitolul IV. Violenţa în mass-media……………..... 39

4.1. Definirea conceptului de mass-media……......... 39

4.2. Efectele mass-media.............................................. 40

4.3. Forme ale violenței mediatice.............................. 41

4.3.1. Violenţa vizuală…………………………….... 41

5

4.3.1.1. Desenele animate, vector al

violenţei vizuale..................................... 41

4.3.2. Violența sonoră.................................................. 42

4.3.3. Violența scriptică................................................ 43

4.3.4. Violența mesajelor publicitare............................ 43

Capitolul V. Prevenirea şi managementul situaţiilor

de criză……………................................... 45

5.1.Protecţia categoriilor defavorizate în spaţiul

real.................................................................

45

5.1.1. Delimitări conceptuale..................................... 45

5.1.2. Direcţii europene şi româneşti.......................... 45

5.1.3. Protecţia femeii şi a copilului............................ 47

5.1.4. Combaterea violenţei în şcoli......................... 48

5.1.5. Protecţia minorităţilor....................................... 48

5.1.6. Protecţia spectatorului pe

arenele sportive......................................... 50

5.1.7. Protecția vârstnicilor.......................................... 51

5.1.8. Monitorizarea activităților suspecte din

spațiul virtual................................................. 51

5.2. Protecţia categoriilor vulnerabile în mediul

online.................................................................

52

5.3. Securitatea cibernetică. Strategii. Modele............ 53

5.3.1. Modelul de securitate cibernetică

american...................................................

53

5.3.2. Modelul britanic............................................... 54

5.3.3. Modelul european......................................... 54

5.3.4. Strategia NATO de securitate cibernetică.......... 55

5.3.5. Modelul românesc.............................................. 55

5.4. Guvernanța online................................................ 56

5.4.1. Derapajele guvernanței online. Modelul

panoptic......................................................

56

5.4.2. Exemplul francez. Legea HADOPI.................... 58

6

5.5. Rolul societăţii în combaterea infracţiunilor

din spaţiul virtual.............................................

58

5.6. Reglementarea conţinutului audiovizual

din România………………….........................

59

Capitolul VI. Violenţa prin ochii utilizatorilor

virtuali................................................................

60

Capitolul VII. Concluzii generale……………………......

62

Bibliografie selectivă....................................................... 66

7

Introducere

Pornind de la o singularitate, violența s-a manifestat

inițial ca act de apărare individuală, caracterizat prin

utilizarea forței brute. Prezența sentimentului de conservare

a integrității fizice, precum și de satisfacere a nevoilor de

bază, a determinat apariția a două categorii de opozanți:

individ versus animal și individ versus individ.

Înfăptuirea contractului social1 și aplicarea sa la

nivel de mase nu a dus la încetarea manifestărilor violente

ce presupun doi oponenți individuali și o motivație ce aduce

în prim-plan siguranța. Învățată sau nu, intrinsecă sau nu

naturii umane, violența primară, de apărare a sinelui

material (în primă fază), se manifestă, indiferent de spațiul

temporal sau fizic, ca o reacție instinctuală. Implementarea

unui corp de legi în sistemul de funcționare a structurii

statale, a determinat diminuarea numărului unor astfel de

manifestări și a condus la apariția unor forme legale de

violență, aplicate în numele statului, celor care încălcau

prevederile ordinii publice și siguranței cetățeanului.

Evoluția social-organizatorică a individului, plasarea

acestuia într-un spațiu sigur de dezvoltare și emancipare, au

interferat cu clivajul financiar, generator de clase sociale și

structuri ierarhice, ducând la un antagonism dezvoltator de

acte de violență inegale. Pauperizarea maselor și

constrângerea lor de a manifesta comportamente menite să

mențină și/sau să amplifice creșterea economică a clasei

conducătoare a transferat actul de violență din sfera strict

fizică și în cea psihică.

1 Teoria contractului social a cunoscut o largă răspândire în societate prin operele lui Hobbes, Locke și Rousseau, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea și stipulează trecerea la

forma socială organizată supusă unor reguli și norme, cetățenii renunțând la o serie de

libertăți conferite de forma socială naturală de organizare de până atunci, în schimbul unei protecții mai eficiente oferite oferite de către o autoritate (statul).

8

Posibilitatea redusă sau inexistentă de satisfacere a

unei game restrânse sau vaste de trebuințe duc la

modificarea graduală a comportamentului individului.

Utilizarea de substanțe halucinogene (alcool, droguri etc)

sau dezvoltarea unei dependențe de activități (jocuri pe

calculator, vizionarea de emisiuni tv, atracția către

pornografie etc) inhibatoare ale sistemului nervos, precum și

frustrarea, sau frica instalate pe baza unei nesiguranțe, la

nivel de persoană, nasc curente de manifestare a maselor:

violența domestică; furturi; crime; migrație etc.

Spaţiul virtual reprezintă un mediu de desfăşurare a

jocurilor. Multe dintre acestea amplifică, în mod fals,

instinctul generator de violenţă existent în formă latentă în

fiecare individ (jucătorul nefiind în realitate în pericol).

Violenţa virtuală e cu atât mai periculoasă cu cât ea

afectează diverse categorii sociale şi ne referim aici la noile

generaţii. Dincolo de disfuncţiile lingvistice pe care le pot

prezenta la o simplă discuţie mulţi dintre cei ce petrec mare

parte a timpului în faţa monitorului, laptop-ului2, aceştia

devin tot mai puţin sociabili, se retrag într-o lume a

imaginarului, creată cu ajutorul calculatorului,

adoptând/adaptând comportamente psiho-sociale cu

aspecte deviante în numeroase situaţii. Şi la aceasta

contribuie cu preponderenţă ceea ce

urmăresc/citesc/descoperă în acest mediu practic nelimitat.

2 Limbajul utilizat în mediul online, în discuțiile cu prietenii virtuali, în care există o suită de prescurtări și de deformări ale formei scriptice a limbii ( LOL - laughing out loud (râd

cu voce tare) utilizat ca mijloc de exprimare a amuzamentului; ms, sau multzu – în loc de

mulțumesc, litera ”ț” este înlocuită de ”tz” etc), forme care sunt transpuse ulterior și în plan real în convorbirile purtate și în textele scrise de tineri.

9

CAPITOLUL I. VIOLENȚA. SPAȚIU PUBLIC.

SPAȚIU VIRTUAL

1.1 Violența

1.1.1. Violenţa. Scurte repere terminologice Teoriile existente nu analizează conceptul de

violență neapărat ca pe o acţiune a unui singur individ,

agresor, ci privesc lucrurile dintr-o perspectivă colectivă,

violența reprezentând “utilizarea de către un ansamblu de

indivizi, a forţei fizice în vederea prejudicierii integrităţii

unor persoane sau bunuri”3.

Violenţa poate fi supusă, dintr-o altă perspectivă,

lipsei de raţiune şi a impulsului furiei de moment, precum în

cazul mişcării luddite”4, de distrugere a maşinilor, la

începutul epocii de industrializare a societăţii umane5.

Asociind termenii de bază, structurali, ai

conceptului, definim violența ca fiind “utilizarea de către un

ansamblu de indivizi, a forței fizice în vederea prejudicierii

integrității unor persoane sau bunuri”6, o “modalitate de

acțiune socială menită să rezolve radical probleme ale

orânduirii sociale; mobilizare și aplicare a forței

3 Larousse, Dicționar de Sociologie, Editura Univers Enciclopedic, București,1993, pp.

314-315 4 Fenomenul a fost specific începutului secolului al XIX-lea, în Marea Britanie (1811-

1817) şi a reprezentat o formă de protest declanşată de Ned Ludd împotriva

industrializării la care au aderat muncitorii englezi, în special din zona industriei textile. Aceştia distrugeau sistematic utilajele tehnologice pe care le vedeau ca ameninţându-le

locurile de muncă. (Steven E. Jones, Against Technology From the Luddites to Neo-

Luddism, Editura Routledge Taylor & Francis Group, New York, 2006, p.3) 5 În spatele acestei forme de manifestare socială, identificată de mulţi drept răscoală, a

existat totuşi o minte raţională care a gândit şi coordonat întreaga mişcare. 6 Larousse, Dicționar de Sociologie, Editura Univers Enciclopedic, București, 1993, pp. 314-315

10

revoluționare și a maselor”7, “conduită agresivă, acută, cu

finalitate distructivă, punitivă sau transformativă”8.

1.1.2. Scurt istoric al violenței

Dacă iniţial primele agresiuni au fost generate de

nevoia de siguranţă şi de hrană, treptat individul a realizat că

poate face faţă mult mai bine pericolelor, în grup. Au luat

astfel naştere primele comunităţi.

Transformarea şi

dezvoltarea structurii grupurilor comunitare a venit ca

replică la diminuarea treptată a gradului de egalitate dintre

indivizi, la dorinţa de afirmare şi de legitimare a unora

dintre ei drept conducători pe criterii economice, sau divine

(trimisul lui Dumnezeu) şi nevoia de amplificare a gradului

de siguranţă şi securitate. Aceste lucruri s-au concretizat

prin încheierea unui contract social între individ şi

stat/suveran. Contractul a adus după sine apariţia unui set de

îndatoriri şi drepturi reciproce mai ales din partea

membrilor comunității care, în schimbul protecției oferite de

către autoritate ”acceptă să cedeze o parte din drepturile lor

naturale (mai ales dreptul de a recurge la violenţă contra

agresorilor) suveranului.9

Individul a fost şi este consumator de violenţă,

pornind de la adunările din pieţe când asista la decapitări,

arderi pe rug, până la urmărirea ştirilor cu caracter violent,

vizionarea în direct, prin intermediul internetului, a unor

scene ce implică violență, implicarea în jocuri online cu

grad ridicat de agresivitate etc. Violenţa devine una globală,

depăşeşte adeseori graniţele unei comunităţi, ale unui stat.

7 Paul Popescu-Neveanu, Dicționar de Psihologie, Editura Albatros, București, 1978, pp.

773-774 8 Ibidem, pp. 773-774 9 Rousseau, în lucrarea sa ”Contractul social”, își exprimă rezervele cu privire la

sustenabilitatea înțelegerii părților contractante întrucât spune autorul nimeni și nimic nu poate garanta respectarea acordului de către autoritate/stat.

11

1.2. Spațiul public

1.2.1. Definirea spațiului public Spaţiul public este unul al autorităţii, aflat în

jurisdicţia directă a acestuia, în timp ce spaţiul privat trebuie

privit ca pe o agora a societăţii civile în care sunt incluse

familia, proprietatea particulară, piaţa10

.

Limitele spaţiului public sunt determinate de norme

juridice, de reguli privind accesul şi utilizarea sa, precum şi

de acţiunile ce au loc între graniţele sale, înglobând la un loc

tot ceea ce însemna domeniul public de odinioară, acum

foarte bine reglementat din punct de vedere al legii.

Odată cu dezvoltarea societăţii, atât pe verticală cât

şi pe orizontală, spaţiul public suferă o transformare

generală. De la simplele interacţiuni faţă în faţă, dezbateri

de tipul celor din agora antichităţii, ori întâlnirile de pe

străzile comunităţii, acum apare un plan multidimensional

cu o serie de vectori noi şi de efect: presa, sub orice formă a

sa, telefonia, fie fixă ori mobilă şi internetul, sau spaţiul

virtual.

Spaţiul public reprezintă în marea sa parte proiecţia

mentalităţii colective a unei comunităţi. Agora este locul,

scena desfăşurării a numeroase momente importante. Spaţiul

public reprezintă un loc cultural al menţinerii şi propagării

identităţii culturale. Spaţiul public poate fi unul al evoluţiei

economico-sociale, este un loc în care informaţia,

comunicarea, sunt elemente esenţiale, vitale.11

10 Larousse, Dicționar de Sociologie, Editura Univers Enciclopedic, București, 1993, p. 216 11 Deosebirea este conferită de eterogenitatea participanţilor, acele elemente sociale care,

prezente la evenimente, acţiuni etc pot emite/comite atitudini/gesturi/comportamente extrem de variate: de la paşnic la violent, de la total acord la dezacord generalizat.

12

1.2.2. Spațiul public în era globalizării Globalizarea spațiului public ajută enorm de mult în

procesul dialogului social și al transformării continue, fie ea

individuală, ori colectivă. Pentru că democratizarea

mediului public oferă acces neîngrădit la informație unor

mari categorii sociale, excluse în sistemul clasic din schema

dezbaterii diverselor probleme supuse discuțiilor. Iar meritul

principal revine mass-media în primă fază, și dezvoltării

w.w.w.-ului în plan secund.

Mijloacele de comunicare în masă au modificat

spațiul public, oferind noi posibilități de participare la

procesul decizional. Au apărut numeroase comunități

populare cu identitate și personalitate proprie, adepte ale

unui stil în afara elitismului: consumatoare de subiecte,

fapte, formate de emisiuni bazate mai mult pe emoțional

decât pe rațional.

1.3. Spațiul virtual Ca şi în cazul spaţiului public, sunt greu de stabilit

limitele şi parametrii de funcţionare a spaţiului virtual.12

Considerat a fi sinonim realităţii virtuale, online-ul este un

produs al tehnologiei actuale şi generează la ora actuală

numeroase controverse, susțineri, dar şi critici.

Spaţiul virtual se subsumează conceptului de

realitate virtuală întrucât, precum în spaţiul real, fie public,

fie privat, există o entitate sociopsihologică de o

complexitate egală, dacă nu chiar cu mult peste cea întâlnită

în real. Agora virtuală tinde să devină elementul cheie al

12 Spațiul virtual trebuie privit ca o dimensiune artificial creată cu ajutorul computerelor,

un mediu în care utilizatorii se pot plasa în ipostaze întâlnite în spațiul real, ori în unele

generate de imaginația și creativitatea unor programatori. Spaţiul virtual este așadar o proiecție a spaţiului public căruia i se adaugă elemente caracteristice dimensiunii private.

13

existenţei societăţii umane viitoare. O societate tot mai

acaparată şi tot mai dependentă.

Cei care aparţin mediului online nu au lideri, ei

acţionează, spre deosebire de grupurile din viaţa reală,

fragmentar şi de cele mai multe ori rezultatele acţiunilor

propuse nu au fost pe atât de spectaculoase pe cât s-ar fi

aşteptat. Motivul: lipsa unor lideri experimentaţi care să

ofere stabilitate şi maturitate acţiunilor.

1.3.1. Realitatea virtuală. Cyberspațiu Deşi au existat numeroase încercări de creionare a

unui spaţiu virtual, prima dată conceptul de realitatea

virtuală devine viabil în 198913

. A fost un proces evolutiv

de la o simplă cască, cu spaţii separate pentru fiecare

participant în parte, care genera o hologramă ce plasa corpul

utilizatorului direct în spaţiul artificial creat supus unui

continuu proces de metamorfoză.

Realitatea virtuală se va transforma radical odată cu

dezvoltarea şi răspândirea internetului când începe să se

discute din ce în ce mai mult de cyberspaţiu (cyberspace)14

,

privit ca un hibrid între simulatorul de realitate virtuală și

sistemul mondial al reţelelor de calculatoare, world wide

web-ul.

13 Jaron Lanier este considerat a fi părintele conceptului de realitate virtuală. El a încercat

să dea o logică tuturor încercărilor pe care atât predecesorii săi, cât şi alţi contemporani cu

el le-au făcut în acest spaţiu plin de necunoscute. El a descris fenomenul ca fiind un mediu creat artificial, destinat oamenilor pentru a interacţiona între ei. Este şi rămâne cea mai

simplă formă de a explica ideea de virtualitate. (http://en.wikipedia.org/wiki/Jaron_Lanier)

14 Definiția privind cyberspațiul suscită încă dispute între teoreticieni, în principiu acesta reprezentând o formă de comunicare între indivizi cu ajutorul calculatorului și a mediului

construit cu ajutorului acestuia. Cyberspațiul depășeste etapa propriu-zisă a comunicațiilor

telefonice, el identificându-se mai degrabă cu o formă mult mai inteligentă a procesului de comunicare interumană ( Harry W. Tyrer, Cyber-Terrorism, în Science and Technology of

Terrorism and Counterterrorism, Second Edition, edited by Tushar K. Ghosh, Mark A.

Prelas, Dabir S. Viswanath, Sudarshan K. Loyalka, CRC Press, Boca Raton, S.U.A., 2009 p.470)

14

Cyberspaţiul, componentă esenţială a mediului

online, determină un impact psihologic puternic asupra

utilizatorului, ce ia forma patologiei consumatorului online.

Un individ ce capătă o tendinţă tot mai predilectă spre o

satisfacere în imaterial a nevoilor şi aspiraţiilor sale,

ignorând şi suprimându-le sistematic cele existente în plan

fizic, conducând, la revenirea în realitatea imediată, spre

creşterea agresivităţii şi tendinţa de a nu se mai supune

regulilor şi normelor sociale.

1.3.2. Internetul, noua dimensiune socială Ideea de internet capătă formă și sens la începutul

anilor '90 ai secolului al XX-lea, când apare browser-ul

bazat pe text şi imagini15

, urmată de lansarea mai multor

sisteme de operare, fiecare dintre ele văzut ca o alternativă

la cele deja apărute până la momentul lansării: Windows, cel

mai popular la ora actuală pe plan internațional16

; a

15 Browser-ul, sau navigatorul de internet, este o aplicație software care interpretează și

afișează date formatate utilizând Hypertext Markup Languare (HTML) ȋn World Wide

Web (WWW). O sursă de informație este identificată printr-un URI (Uniform Resource Identifier) și poate fi o pagină web, o imagine, un videoclip sau orice

alt conținut. Hiperlink-urile prezente ȋn resurse facilitează utilizatorii să navigheze mai

ușor . Deși browser-ele sunt destinate ȋn primul rând pentru a accesa World Wide Web-ul, ele pot fi utilizate și pentru a accesa informații furnizate de servere web din cadrul unor

rețele private. Unele browser-e pot fi folosite pentru a salva informațiile din resurse ȋn

fișiere. Istoria browserelor web datează de la sfârșitul anilor 1980 când o varietate de tehnologii au pus bazele primului browser web, WorldWideWeb de către Tim Berners-

Lee, ȋn 1991. Introducerea browserului web Mosaic NCSA din 1993 – unul din primele

browsere web grafice – a condus la o explozie ȋn utilizarea web-ului. Liderul echipei Mosaic de la NCSA, Marc Andreessen, și-a deschis propria sa companie, numită Netscape

și a lansat ȋn 1994 Netscape Navigator, care a devenit rapid cel mai popular browser web

din lume, totalizând 90% din utilizarea webului. (http://ro.saferpedia.eu/) 16 Sistemul de operare reprezinta software-ul care gestionează sau operează hardware-ul

computerului și, de asemenea, servește ca o punte de legătură între hardware și programele

de pe computer, cum ar fi un procesor de text. Windows este cel mai popular sistem de operare lansat pe piață. Cu o interfață grafică ușor de înțeles și de administrat, programul

lansat pe piață, în versiunea text și imagine, la începutul anilor ’90, a ajuns în present la

versiunea 8, fiind pregătită și cea cu numărul 9. Primele încercări de realizare Windows au început în 1980. În momentul lansării sistemele de operare Windows și MS-DOS

15

programului oferit de către compania Apple17

; a sistemelor

open-source18

; platforma Linux19

.

1.3.3. Rețeaua de socializare

Treptat, socializarea clasică a fost înlocuită cu

conexiunile virtuale tip text prin intermediul programelor tip

messenger20

, ori cu legăturile video realizate prin

intermediul camerelor web.

Tot ca un efect al separării informaționale, în paralel

se produce dezvoltarea reţelei de socializare21

, un loc de

întâlnire a mai multor indivizi aflaţi acolo cu un scop bine

determinat, fie că discutăm de pasiune, hobby-uri, ori

chestiuni strict profesionale, mediu cu dinamică alertă ce

atrage tot mai mulţi utilizatori.

anterioare rulau pe aproximativ 80% dintre computerele lumii. (http://windows.microsoft.com/) 17 Sistemul de operare MacOs a fost lansat în 1984 și a fost dezvoltat inițial de către

compania americană NeXT, achiziționată ulterior de către Apple. În prezent, sistemul rulează pe calculatoare clasice cât și pe dispozitive mobile ( telefoane, tablete etc) și se

află în concurență directă cu Windows. 18 Politica open source (sursă liberă) presupune dezvoltare de programe informatice prin facilitarea accesului utilizatorilor pe tot parcursul creaționist. Aceștia au dreptul de a

interveni și de a realiza modificări ale programelor atunci când consideră că este necesar. 19 Sistemul de operare Linux, așa cum este cunoscut el, a apărut în anul 1991 și este considerat alternativa Windows printre avantajele oferite fiind caracterul gratuit al

acestuia, imunitatea în fața atacurilor virușilor (extensiile folosite de aplicațiile ce rulează

pe o astfel de platformă nefiind compatibile cu cele ale sistemului Microsoft) în fața programelor tip spion etc. Singurele deficiențe se raportează la modul de utilizare și de

aadministrare lui, Linux fiind destul de complicat de utilizat de către persoanele neavizate. 20 Aplicaţie ce permite sociallizarea instantanee a doi sau mai multor interlocutori, aceştia putând schimba impresii, fişiere text, audio video între ei şi mai nou, putând realiza şi

conexiuni video 21 Rețeaua de socializare reprezintă un trend al lumii virtuale în care tineri de pretutindeni folosesc mijloacele tehnologice de care dispun pentru a comunica, realiza schimb de

impresii etc. La ora actuală cele mai dinamice rețele de socializare sunt: Facebook, apărută

inițial ca o rețea studențească; Twitter, axată în principal pe difuzarea imediată a unor informații de ultimă oră și al cărei rol s-a obervat în timpul Primăverii Arabe din 2011;

LinkedIn, destinată profesioniștilor și celor aflați în căutarea unui loc de muncă extrem de

bine plătit; YouTube, folosită pentru vizionarea de videoclipuri; Flickr, pentru pasionații de fotografie.

16

Spre deosebire de alte tipuri de reţele ce pun în

legătură oamenii,(telefonia mobilă etc), reţeaua de

socializare se remarcă prin omogenitatea structurii. Membrii

unor astfel de comunităţi sunt atraşi fie de fotografie, artă,

muzică, sport ori cinematografie, elemente fundamentale în

creionarea profilului de utilizator care, combinate cu detalii

specifice de identificare a individului: vârstă, sex, ocupaţie,

stil de viaţă etc., definesc tabloul complet al profilului social

caracteristic oricărui membru din reţea.

Reţeaua de socializare contribuie la dezvoltarea,

propagarea şi păstrarea valorilor ce definesc identitatea unei

naţiuni. Treptat, cu fiecare nouă generaţie, dispar sistemele

tradiţionale de formare culturală a individului. Familia,

şcoala, biserica, sunt înlocuite de versiuni moderne adaptate

mediului online. Spaţiul multidimensional al virtualului

găzduieşte la ora actuală diverse platforme axate pe educaţia

individului, atât ca viitor părinte, cât şi ca potenţial membru

activ al societăţii.

17

CAPITOLUL II. DIMENSIUNILE ACTUALE

ALE FENOMENULUI

2.1. Paradigme ale violenţei Există numeroase tipologii care încearcă să

definească şi să realizeze o ierarhie a fenomenului violenței.

Fiecare şcoală de gândire vine cu propria viziune, dar care

împrumută din caracteristicile standard ale acesteia aşa cum

au fost ele stabilite de legi, ori de reglementări ale diverselor

organizaţii internaţionale: violenţă fizică; economică;

simbolică.

Cea fizică se raportează strict la atacuri ce aduc

integritate persoanei. Violenţa economică reprezintă abuzul

comis de către o autoritate, organizaţie, individ ce utilizează

la forţă pentru deposedare de bunuri materiale.

Simbolismul în violenţă se reîntâlneşte în situaţiile

când autorităţile, organizaţiile îşi depăşesc simplul rol de

arbitri sociali şi încearcă prin utilizarea a diverşi termeni

semnificanţi pentru indivizi să schimbe atitudinile acestora,

sau să le ameninţe subtil libertăţile individuale.

2.2.Influențe psihologice

2.2.1. Agresivitatea

Agresivitatea este determinată instinctual ca urmare

a unui impuls de moment, reprezentând “instinctul luptei

îndreptate împotriva indivizilor din aceeași specie, la animal

și la om”22

, subiectul fiind o ființă, om sau animal, care

atacă de obicei fără provocare. Comportamentul violent

este, așadar, unul pentru impunerea unor viziuni cu orice

22 Lorenz Konrad, Așa-zisul rău. Despre istoria naturală a agresiunii, Editura Humanitas, București, 1998, p.6

18

preț, în timp ce comportamentul agresiv este unul cu

tendință predatorie, ori de apărare.

Agresivitatea poate fi exprimată sub numeroase

forme, atât în raport cu sine, cât mai ales cu semenii.

Paradoxal, ea are, spre deosebire de violență, un rol esențial

în stabilirea și statuarea unor relații, norme, canoane ce

guvernează viața oamenilor, pornind de la celula de bază a

societății, familia, și până la cel al unei întregi societăți.

2.2.1.1. Controlul agresivităţii

Ca simbol al dezamorsării ori inhibării unei acţiuni

potenţial agresive din partea unor membri din grup, ori din

partea unor grupuri rivale, liderii/conducătorii apelează la o

serie de simboluri: copilul, văzut ca inocenţă şi puritate, este

în numeroase culturi un element vital utilizat în

întâmpinarea oaspeţilor şi femeia, cercetările efectuate23

evidenţiind o reducere a stărilor de enervare din rândul

subiecţilor-potenţial agresori după ce acestora li s-au expus

spre vedere imagini reprezentând nuduri feminine.

Agresivitatea poate fi controlată şi prin oferirea de daruri şi

cadouri, în special alimentare, multe entităţi sociale

practicând acest obicei ca gest al prieteniei.

2.2.2. Frica

Frica e o reacție, la urma urmei normală, în raport cu

diverse fenomene și procese sociale (de la spectrul

șomajului, teama de viața de Apoi, până la revoluție ori acte

de terorism).24

Sentimentul de frică are caracter transmisibil,

23 Robert Baron, a publicat în 1974 două lucrări importante pe această temă a diminuării

tendinţei agresive a individului prin apelarea la factorul feminin. Prima dintre ele Sexual

Arousal and Physical Agression: The Influence of ”Cheescake” and Nudes iar cea de a doua intitulată The Agression-Inhibiting Influence of Hightened Sexual Arousal. 24 Septimiu Chelcea propune pe baza observațiilor făcute o construcție piramidală a fricii

în care la bază se regăsesc temerile individului pierderea vieții, a libertății și a spațiului locativ pe plan personal, în timp ce la vârf se regăsesc fricile ,legate de viitorul urmașilor

19

cuprinzând fie un grup restrâns de indivizi ce și-au transmis

unul altuia prin comunicare verbală sau nonverbală (gesturi,

mimica feței etc) starea, fie o comunitate

locală/regională/națională, propagarea sporind în intensitate

cu cât numărul celor atinși sporește.25

2.2.3. Frustrarea Psihicul uman dispune de o largă și imensă sursă de

stimuli agresivi pe care omul are tendința de a-i folosi în

diverse moduri, distructiv, autodistructiv ori, dimpotrivă,

non-distructiv, totul ținând de capacitatea individului de a-și

stăpânii reacțiile. Sentimentul de frustrație este unul generat

de intensitatea obstacolului întâlnit de individ, de viziunea

pe care acesta o are asupra problemei cu care se confruntă,

de pregătirea școlară/profesională a acestuia, dar și de

aspirațiile către care tinde.26

Frustrarea dintr-o altă perspectivă poate fi asimilată

ideii constructivismului: resemnare; umor; reverie, reacțiile

de violență/agresiune, ivindu-se doar atunci când subiectul

este sâcâit.

2.3. Factori sociali

2.3.1. Religia

Violența, componentă definitorie a spațiului laic, își

găsește locul și în planul sacru, ceea ce reprezintă prezența

săi: libertate; loc de muncă; casă etc. ( Septimiu Chelcea, Piramida fricilor sociale în

România de ieri și de azi, în Revista Punctul Critic nr.3, Editura Niculescu, București,

2011) 25 Efectul poartă numele de ”reacție comportamentală circulară”, dezvoltat la începutul

secolului al XX-lea de Herbert Blumer și se referă mai exact la amplificarea stării de

panică a unui individ pornind de la simpla observare a comportamentului unei persoane din jur deja afectate de sentimentul fricii, idee întărită mai târziu de Ulf Dimberg. 26 Aspectele evidențiate conferă obstacolului ” un anumit grad de periculozitate și un

anumit înțeles, specific frustrării: privarea, deposedarea persoanei de un bun, de un drept” (Tiberiu Rudică, Psihologia frustrației, Editura Polirom, Iași, 2006, p.29)

20

ubicuă a conceptului pe toate nivelele de existență ale

individului. Violența devine astfel intrinsecă acestuia.

Dacă profanul nu poate furniza informații exacte

despre desfăşurarea primului act de violență, sacrul prin

intermediul Bibliei, prezintă cauzele, condițiile și

personajele care au dus la acesta.27

2.3.2. Mediul online

Jocurile online cu un conținut tot mai violent și cu

îndemnuri la nesupunere socială, ruperea de realitate, pot

determina în anumite circumstanțe apariția de fenomene

extrem de periculoase în spațiul virtual.

Pericolele vin din lipsa unui sistem de control și

monitorizare a acelui set de norme care reglementează

realitatea clasică. Transpunerea acestora din spaţiul real în

cel virtual determină o recrudescență a răului, regăsită mai

ales în jocurile video jucate în modul rețea, online ori

individual, offline.

2.3.3. Familia

Familia în sine poate fi considerată ca fiind factor

decisiv în stoparea ori, dimpotrivă, accentuarea fenomenului

violenței. Evoluția comportamentului unui individ depinde

foarte mult, fie că e vorba de latura constructivă, fie că e

vorba de cea distructivă, de direcția și tăria educației pe care

27 “Abel era cioban, iar Cain era plugar. După o bucată de vreme, Cain a adus Domnului o jertfă de mâncare din roadele pământului. Abel a adus şi el o jertfă de mâncare din oile

întâi născute ale turmei lui şi din grăsimea lor. Domnul a privit cu plăcere spre Abel şi spre

jertfa lui; dar spre Cain şi spre jertfa lui, n-a privit cu plăcere. Cain s-a mâniat foarte tare, şi i s-a posomorât faţa. Şi Domnul a zis lui Cain: “Pentru ce te-ai mâniat, şi pentru ce ţi s-a

posomorât faţa? Nu-i aşa? Dacă faci bine, vei fi bine primit; dar dacă faci rău, păcatul

pândeşte la uşă; dorinţa lui se ţine după tine, dar tu să-l stăpâneşti. Însă Cain a zis fratelui său Abel: “Haidem să ieşim la câmp.” Dar pe când erau la câmp, Cain s-a ridicat împotriva

fratelui său Abel, şi l-a omorât. Domnul a zis lui Cain: “Unde este fratele tău Abel?” El a

răspuns: “Nu ştiu. Sunt eu păzitorul fratelui meu?” (“Geneza (Facerea)”, în Biblia sau Sfînta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, Societatea Biblică, pp. 4-5)

21

individul a primit-o în mediul familial28

. Familia este cea

care poate încuraja sau descuraja formele agresive sau

violente spre care tinde individul.

2.3.4. Mediul înconjurător

Starea de agresiune/violență, poate apărea și în

situația în care subiectul este supus unei surse de zgomot

mult peste limita admisă, ori temperatura mediului

înconjurător este cu mult peste normal, sau în condițiile unei

aglomerații urbane. Zgomotul, conform unor studii29

,

amplifică starea de agresivitate a indivizilor în funcție de

intensitatea sunetelor emise, cu specificația că subiectul care

reacționează trebuie să fie deja într-o predispoziție de a

comite acte violente.

Un rol important în atenuarea efectului agresiv îl are

natura, existând o paralelă directă între mediul înconjurător

și incidența stării de agresiune30

.

Un alt rol determinant în ceea ce priveşte violenţa îl

are temperatura mediului înconjurător, studiile realizate

reliefând tendința creșterii exponențiale a fenomenului, pe

perioada anotimpului cald31

, numărul cazurilor de violență

fiind cu mult mai mare, fapt explicabil prin conexiunile

interumane ce sunt mai numeroase generate pe timpul verii,

prin tendinţa omului de a-și părăsi mai des habitatul

personal pentru a interacționa și a-și stabili astfel relații de

28 Tiberiu Bogdan, Ioan Sântea, Rodica Drăgan-Cornianu, Comportamentul uman în

procesul judiciar, Serviciul editorial și cinematografic, București, 1983, p.39 29 Studiul ”Effect of noise and perceived control on going and subsequent agressive behaviour” a fost publicat în Journal of Personality and Social Psychology, 34(5), 1976,

pp.774-781 30 F.E. Kuo, W.C. Sullivan, Agression and violence in the inner city effects of environment via mental fatique, în Environment and Behavior, 33(4), 2001, SUA, pp.543-571 31 J. Simister, E. Van de Vliert: Is there more violence in very hot weather? Test over time

in Pakistan and across countries worldwide, în Pakistan Journal of Meteorology, 2 (4) 2005, pp.55-70

22

comunicare cu semenii. Numărul de acțiuni violente

probabile crește proporțional şi din cauza activității

rutiniere, odată cu creșterea temperaturii aerului 32

.

2.3.5 Vestimentația

Asociată îndeosebi violenței în mediul școlar33

,

vestimentația, ca vector al agresiunii cu potențial violent nu

se raportează doar la acest sector al societății contemporane.

Ipostaze similare pot fi întâlnite și în celelalte domenii ale

activităților economice, în special în zona relațiilor cu

publicul, sub forma unei violențe de ordin vizual. Aici, o

ținută opulentă, extravagantă, neadecvată mediului de lucru

poate fi generatoarea unei stări tensionate atât în mediul de

lucru instituțional intern cât și în relația pe care funcționarii

o au cu cetățenii, întrucât îmbrăcămintea reprezintă un

indicator al statutului social al celui care o poartă.

Un rol esențial în limitarea efectelor agresive

determinate de vestimentației îl deține cromatica ținutei

adoptate de un individ. Culoarea hainelor este cea care

acționează la nivel de subconștient determinând în funcție

de intensitatea ei, agitație, sau dimpotrivă calm și relaxare.34

32 Ehor Boyanowsky: Climate, Aggression and Crime: Worrisome implications of the Ecs-

TC Syndrome for a Changing Environment, School of Criminology, Simon Fraser

University, Canada, 2007 33 Ținuta afișată de elevi în mediul școlar, mai extravagantă, mai opulentă, mai stridentă

din punct de vedere coloristic, coafurile, machiajul în aceeași notă, sunt considerate de

către educatori și formatori drept aspecte ce pot genera stări conflictuale în interiorul colectivității. Pe de o parte stări de frustrare din partea colegilor care din motive financiare

nu își pot permite hainele și accesoriile afișate de făptuitori. Pe de altă parte, atitudine de

respingere a acestora. În unele situații pot apărea stări de disconfort create în timpul orelor de curs de către zgomotele produse de pantofii cu toc metalic, cercei, lanțuri etc, accesorii

întâlnite la vestimentația elevilor. 34 Culoarea roșie este cea care determină intrarea într-o fază de alertă a organismului, prin excitația generată la nivelul sistemului nervos simpatic responsabil cu stimularea activității

inimii, a aparatului respirator etc. Culoarea albastru-marin determină intrarea

organismului în starea de relaxare caracteristică intensificării activității din zona parasimpatică.

23

Anularea efectului agresiv se realizează prin respectarea

unor norme elementare ce țin de contrastul hainelor: în

forma sa calitativă (nuanță pregnantă în haine și diluată în

cămașa aleasă), sau în forma sa cantitativă (situație în care

culoarea cămășii este cea evidențiată); contrast simultan

determinat de asocierea plăcută a două culori, ori contrast

succesiv asociat ideii de complementaritate cromatică.35

2.4. Rolul publicului și al mulțimii în propagarea

violenței

Publicul poate fi definit ca o entitate omogenă,

structurată după un set de norme și reguli bine stabilite și

unanim acceptate de către membri care acționează organizat

spre îndeplinirea unui deziderat comun. Publicul nu

acționează haotic și rămâne fidel scopului stabilit inițial,

influențat fiind de liderul/liderii pe care îl/îi urmează.

Publicul nu trebuie confundat cu poporul, lumea întreagă. În

funcție de prioritățile zonale se pot distinge mai multe tipuri

de public: local; național; transcontinental etc.

Dintr-o altă perspectivă se pot întâlni publicuri

formate în jurul unor discipline sportive, ori având ca

pasiune muzica sau arta. Totodată, publicurile se pot forma

în jurul mijloacelor de informare în masă sau în mediul

online, în rețelele sociale.

2.4.1. Public. Taxonomii

Din perspectiva relației pe care publicul o are în

raport cu comunicatorul de idei publicul poate fi intern

(format din persoane aflate în interiorul organizației din care

face parte comunicatorul) și extern (parteneri, alte instituții

publice ori private). Publicul își poate exprima opinia cu

35 Adina Nanu, Ovidiu Buta, Bărbatul și moda, Editura Polirom, Iași, 2009, pp.81-82

24

privire la temele supuse dezbaterii în moduri diferite în

funcție de efectul pe care tema respectivă îl are asupra

existenței. În acest caz, își exprimă acordul și se identifică

drept grupul de sprijin, poate dezaproba ideile expuse și

atunci devine grup opozant, sau poate rămâne indiferent la

mesajul receptat și devine grup neutru36

.

Publicul/opinia publică trebuie evaluat/ă prin prisma

complexului de idei cu valențe de linii directoare ce trebuie

urmate, concepte emise de ”un număr semnificativ de

persoane cu privire la o problemă de importanţă generală.”37

Aceasta este și condiția de bază pentru apariția și

mentenanța ideii de public, situația ivită necesitând

intervenții din partea societății pentru remediere, altfel

sistemul fiind afectat și, prin urmare, putând apărea

disfuncționalități ale mecanismului social.38

2.4.2. Violenţa mulţimilor

Aglomerarea, ca formă de expresie a unității sociale,

conduce și ea către violență. O demonstrează atât realitatea,

dar mai ales studiile efectuate pe această temă. Istoria

mulțimii, a grupurilor numeroase de indivizi, arată cum

acestea au determinat schimbări majore în societate, spontan

sau dirijate din umbră de organizații, partide și/sau state

pentru satisfacerea anumitor interese.

Mulţimea poate fi privită ca: o formă agitată,

respingătoare, neplăcută: imaginea unei aglomerații în

36 Ideea îi apaține lui Fraser P. Seitel care în stabilirea caracteristicilor specifice fiecărei

categorii în parte, a apelat la principiile matematicii conform cărora un element poate aparține mai multor mulțimi concomitent. Tot după el, publicul se poate împărți în public

tradițional (dedicat valorilor deja existente) și public viiotor ce urmează a adera la

principiile organizației) 37 Septimiu Chelcea, Sociologia opiniei publice, Editura S.N.S.P.A, București, 2000, p.27 38 Având în vedere caracterul organizat și scopul bine determinat, nu se poate afirma că

publicul, sub această formă poate fi considerat element generator de violență, atât timp cât direcțiile impuse de către liderii acestuia nu sunt construite pe ideea de revoltă.

25

trafic, în mijloacele de transport în comun sau la

supermarket; o formă calmă liniştită: participanţi la

concerte, evenimente etc.

Iritarea, starea de nervozitate, pot apărea în clipa în

care individul simte că planurile sale nu mai corespund

realității din teren și de cele mai multe ori apare alternativa

părăsirii fără violență însă, a mediului respectiv.

Grupul/mulţimea din care acesta provine a ajuns într-o fază

a supraomogenizării, etapă în care apare gândirea de grup şi

premisa pentru respingerea oricărei idei de inovare şi de

evoluţie a mulţimii respective.

2.4.2.1. Ierarhizarea mulțimilor

Dinamica societății, ritmul alert căruia trebuie să i se

adapteze periodic, face dificilă încercarea de stabilire a unei

ierarhii unice a mulțimii39

. Mulțimile40

, sau masele, pot fi

repartizate în funcție de mediul de acțiune, de structura lor,

de factorii ce le imprimă direcțiile de orientare.

Mulţimea este una eterogenă, dominată de un

antagonism puternic în ceea ce priveşte aşteptările

membrilor săi. Pe de o parte, “oamenii-masă”41

, de aceeaşi

condiţie intelectuală, cu suflete închistate care ştiu totul

despre prezentul actual tehnologic, dar incapabili să conducă

societatea când ajung în frunte. De cealaltă parte, o

minoritate a indivizilor situaţi la un nivel cu mult superior

celorlalţi, apţi să emită idei revoluţionare şi a căror metodă

exclude din start utilizarea violenţei atât de apreciată de

prima categorie.

39 De exemplu, acum un secol, nimeni ar fi prevăzut apariția unei mulțimi a spațiului virtual. 40 Gustave Le Bon, Psihologia mulţimilor, Editura Antet XX Press, Filipeștii de Târg,

2007, pp-77-79 41 José Ortega Y Gasset, Revolta maselor, Ediţia a III-a, Editura Humanitas, 2007 p.86

26

Probleme, aşadar se pot ivi în societate nu numai în

situaţii generate de factorul politic aflat la putere. Scene de

violenţă mai pot fi generate şi atunci când în rândul masei

elementele de referinţă nu mai corespund, când intensitatea

schimburilor de opinii, în contradictoriu creşte, sau din

cauza degradării tot mai accentuate a societăţii. Mişcările

maselor au în acest caz drept scop reformarea întregii

societăţi. Deşi multe se doresc a fi paşnice, apar şi inerentele

conflicte care se pot solda şi cu victime de ambele tabere.

Cauzate de lipsa experienţei în ceeace priveşte gestionarea

situaţiei per ansamblu, niciuna din părţile implicate neştiind

cum să negocieze în aşa fel încât să nu apară victime.

27

CAPITOLUL III. FORME ALE VIOLENȚEI

3.1. Violența în spațiul public

3.1.1. Violența politică Singura ființă născută pentru prietenie, înzestrată cu

darul vorbirii și al rațiunii, cu înclinare spre artele liberale și

cu pasiunea cunoașterii42

, omul, a deprins reacțiile violente

și agresive ale animalelor și le-a însușit și le-a transformat în

stil de viață. Violența dobândește astfel o caracteristică

bivalentă de declanșare: pe verticală și pe orizontală.

Manifestarea ei nu dezvoltă însă o trăsătură imuabilă. Actele

de violență, indiferent de poziția și direcția pe care le ocupă

pe axele de declanșare, dezvoltă un comportament de

interdependență, determinându-se, influențându-se și/sau

intersectându-se.

Impulsul declanșării pe verticală a manifestărilor

violente este condiționat de acțiunile extremității superioare

a societății (conducătorului, guvernului, parlamentului etc)

care diseminează pe orizontală, la nivel de individ, o gamă

variată de nemulțumiri, ce aduc atingere planului economic,

educațional, medical, etnic, cultural, religios etc. Impactul

acestei direcții de manifestare este unul covârșitor,

angrenând în declanșarea și escaladarea sa un număr

însemnat de indivizi și bunuri materiale, culminând în

majoritatea cazurilor cu o instabilitate politică și socială, cu

un declin economic și o stare de fapt incertă, care poate

declanșa reintrarea în bucla conflictuală, abordând ca punct

de plecare un alt subiect cu un grad mai mare sau mai mic

de importanță față de cel precedent. În acestă etapă pot lua

naștere acțiuni violente cu punct de declanșare pe orizontală

(la nivel de mase), fără a implica o presiune descendentă

42 Erasmus din Rotterdam, Despre război și pace, Editura Incitatus, București, 2001, p. 9

28

exercitată de clasa conducătoare. Efectul secundar (un nou

conflict), declanșat ex abrupto dezvoltă o tendință

ascendentă, de întoarcere la cauza declanșatoare a efectului

primar (primul conflict).

Finalizarea ciclului de perturbații socio-politice

poate presupune o gamă variată de acțiuni, atât pe

orizontală, la nivel de sferă politică, cât și pe verticală, de la

aleși la alegători, și implicit pe orizontală, la nivel de

individ, printre care: apelarea la violența legitimă a statului

și aplicarea acesteia prin: intermediul armatei, jandarmeriei

etc; asigurarea unui climat politic stabil; implementarea unui

set de măsuri care să aplaneze nemulțumirile participanților

la destabilizarea socială etc.

3.1.2. Terorismul politico-social

Terorismul politico-social, manifestare provenită din

aplicabilitatea generală a termenului de terorism, are dublă

direcție de distribuție a factorului declanșator de violență. Pe

de o parte “elementul intențional, este de ordin politic, în

sensul că actul de teroare este dirijat contra statului,

organelor sale sau reprezentanților săi, împotriva

organizației politice statale, sau formei sale

constituționale”43

, pe de altă parte, elementul intențional

este de natură socială “urmărind impunerea unei ideologii

sau doctrine sociale sau economice, ori distrugerea unei

orânduiri sociale”44

.

3.1.3.Terorismul religios

Protestele religioase, cu puternice accente de

violență s-au dezvoltat și continuă să se manifeste pe două

direcții: menținerea liniei clasice a ideilor, legilor și

43 Ion Bodunescu, Flagelul terorismului internațional, Editura Militară, București, 1978, p.

37 44 Ibidem, p. 36

29

obiceiurilor impuse de religie, a canoanelor socio-culturale

specifice zonei islamice și izolarea liderilor considerați a fi

încălcat linia Coranului; conceperea și aplicarea de strategii

împotriva ţărilor considerate de fundamentaliștii islamici

drept vinovate pentru declanșarea și menținerea stărilor de

tensiune din lumea arabă. 45

3.1.4.Violența în mediul școlar

Sectorul educaţional reprezintă și el o proiecție

perfectă pentru ilustrarea conceptului de violență. În mediul

şcolar, violenţa a existat din toate timpurile și s-a manifestat

prin impunerea unui grup sau altul în detrimentul

oponenţilor. 46

Prin violenţă în şcoală se înţelege orice formă de

manifestare a unor comportamente precum: exprimare

inadecvată sau jignitoare, cum ar fi: poreclire, tachinare,

ironizare, imitare, ameninţare, hărţuire; bruscare, împingere,

lovire, rănire; comportament care intră sub incidenţa legii

(viol, consum/comercializare de droguri, vandalism–

provocarea de stricăciuni cu bună stiinţă– furt); ofensa adusă

statutului/autorităţii cadrului didactic (limbaj sau conduită

ireverenţioasă faţă de cadrul didactic); comportament şcolar

neadecvat: întârzierea la ore, părăsirea clasei în timpul orei,

fumatul în şcoală şi orice alt comportament care contravine

flagrant regulamentului şcolar în vigoare.47

Violenţa din spațiul educațional reprezintă o formă

complexă de exprimare socială. Are pe de o parte, o

determinare pornită din mediul familial, comunitar dublată

45 http://sorinovidiuanghel.blogspot.ro/2009_04_01_archive.html 46 Pedepsele la adresa agresorilor erau pe măsură: cei în cauză erau fie eliminaţi pentru o

perioadă din mediu, ori se alegeau adesea cu nota scăzută la purtare. 47 http://www.tineriimpotrivaviolentei.edumanager.ro/

30

de o influență generată de factori psihologici și culturali

întâlniți în spațiul școlii.

3.1.5. Violenţa sportivă Sportul reprezintă un fenomen social, o apropiere

între membrii comunității dar şi între comunităţi. Fenomenul

sportiv determină transformarea agresivității în efort pentru

a atinge în final un scop respectând principiile concurenței

conform unor reguli și tradiții transmise din generație în

generație. Apelând la factorii emoţionali generatori de

pasiune, dăruire totală unui ţel, competiţiile sportive

contribuie în proliferarea fenomenului violenţei, epoca

Imperiului Roman demonstrând înclinația spre agresivitate

în sport: luptele între gladiatori din arenă, aici violenţa

sportivă reprezentând contactul fizic existent între sportivi

cu scop declarat de intimidare, de scoatere din joc a

adversarului.

Tipuri de violenţă în sport:

a) după combatanţi: între suporteri; între suporteri

şi jucători; între suporteri şi forţele de ordine; în această

categorie nu sunt incluse acţiunile beţivilor.

b) după caracteristici: violenţe spontane: în funcție

de circumstanţe şi de apariția unor factori puternici

emoțional; huliganismul48

, violență în formă organizată

(fără o legătură directă cu întrecerea sportivă; manifestări

violente generate de nucleul dur al suporterilor unui club ca

răspuns la provocările galeriei clubului rival); incidentele

48 Huliganismul reprezintă cea mai activă formă de expresie a nemulţumirii şi se materializează de fiecare dată: indisciplină sau incitare la nesupunere; comportament

deviant sau incitant spre violenţă; atitudine distructivă faţă de suporterii adverşi sau faţă de

mijloacele fixe existente în tribunele arenelor de joc şi utilizarea acestora pentru a împiedica desfăşurarea activităţii sportive ori pentru a genera intimidare în rândul galeriei

opozante. (Gheorge Florian, Prevenirea violenţei în sport, Revista de criminologie, de

criminalistică şi de penologie, nr. 4/2006, Societatea Română de Criminalistică şi de Criminologie, Bucureşti, 2006, p.80)

31

derulate înainte de meci şi de coordonarea acţiunilor prin

noile tehnologii de comunicare (GSM, internet);

c) catastrofele (prăbuşirea tribunelor, morţi):

determinate de infrastructura defectuoasă, de organizare; de

lipsa serviciilor de securitate etc.49

Fanatismul sportiv manifestat prin actele de

huliganism poate căpăta aspecte tragice un rezultat

catastrofal pentru echipa susţinută: pierderea unui

campionat, a unei finale de cupă etc se poate transforma

într-o revoltă generală în care anarhia poate cuprinde străzile

unei metropole.50

3.2. Violența în spațiul privat

3.2.1. Violența domestică. Trăsături generale Violența conjugală își găsește originile în modelul

moral, etic, educațional și cultural pe care membri familiei îl

adoptă, având de multe ori și o amprentă imitativă, de

asimilare a acțiunilor observate la nivel de familie, grup

social intim, sau la nivel de societate, în ansamblul ei.51

Atacurile violente adoptă o direcție regulată,

repetitivă, în cadrul familiilor cu probleme sociale și/sau

economico-financiare. Relația cauzalitate-efect în raportul

probleme de cuplu versus acte agresive, crește direct

proporțional, sau chiar exponențial.

49 Ibidem, p.79 50 Geamurile magazinelor sunt sparte, apar în decor cauciucuri şi piese de mobilier aprinse

şi folosite drept baricade în faţa asaltului forţelor de ordine. Lupte de stradă în care ambele tabere folosesc logistica din dotare pentru a se impune una în faţa celeilalte. 51 Spre exemplu, un copil care ia parte sistematic la un comportament agresiv al părinților,

poate ajunge la maturitate în postura de agresor, sau victimă, în funcție de partea cu care se identifică.

32

3.2.2.1. Violența domestică asupra categoriilor

vulnerabile

3.2.2.1.1. Familia. Portret psihologic

Membrii famiilor predispuse la violență dezvoltă o

serie de caracteristici după care pot fi identificați abuzatorii,

respectiv victimele: copii, femei, vârstnici52

.

Agresorul este de regulă o persoană care

reacționează impulsiv, cu furie și izbucniri violente,

mascându-și probleme personale prin blamarea celor din jur,

încercând să rezolve diversele situații conflictuale apelând la

violență.

Femeia victimă se definește pe sine în funcție de

necesitățile partenerului, se consideră direct responsabilă

pentru starea de agresivitate a partenerului și se

interiorizează sentimental.

Copilul agresat adoptă și el atitudinea femeii abuzate

manifestând aceleași caracteristici. În plus, în astfel de

situații apar probleme legate de activitățile școlare, de

respingerea ideii de autoritate și de încălcare a legii.

3.2.2.1.2. Efectele violenței îndreptate asupra

copilului Actul violent

53 ce are ca factor de impact copilul,

poate fi definit ca manifestare de producere cu intenție, prin

utilizarea diferenței de raport adult/copil, a unei răni ce

poate afecta sănătatea fizică și/sau psihică, precum și

52 Simona Gabriela Sînzianu, Violența în familie, prezentată în presa din România, Editura Lumen, Iași, 2006, pp. 26-27 53 În România, în anul 2013, 38% dintre părinți au recunoscut abuzul fizic al copiilor din

interiorul familiei, iar 63% dintre copii au afirmat că sunt bătuți de către părinți. În ceea ce privește justificarea acestor comportamente, 20% dintre părinți apreciază în mod pozitiv

bătaia, ca mijloc de educație a copilului (Studiu realizat de Organizația Salvați Copiii cu

sprijinul Direcției Protecția Copilului – Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice).

33

integritatea fizică și/sau psihică a celui din urmă. Copiii care

cresc în familii violente dezvoltă comportamente şi o

condiţie fizică ce-i face uşor de recunoscut. Ei prezintă:

probleme fizice, boli inexplicabile, expuşi la accidente în

casă şi în afara casei, dezvoltare fizică mai lentă; probleme

emoţionale şi mentale: anxietate mărită, simţământ de

culpabilitate, frica de abandon, izolare, mânie, frica de răniri

şi moarte; probleme psihologice: neîncredere în sine,

depresie, comparare cu viaţa mai fericită a colegilor;

probleme de comportament: agresivitate sau pasivitate la

agresiunile celorlalţi, probleme cu somnul, enurezie, bătăi,

fuga de acasă, sarcini la vârste mici, relaţii pentru a scăpa de

acasă, mutilare, consum de droguri şi alcool, comportament

defensiv cu minciuna; probleme şcolare - neîncredere,

eliminare, schimbări bruşte în performanţele şcolare, lipsa

de concentrare, lipsa de maniere sociale; identificare cu eroi

negativi.54

3.2.2.1.3. Violența asupra femeii Agresiunile asupra femeilor

55 respectă în majoritatea

cazurilor un tipar ce presupune parcurgerea a trei etape:

prima etapă – atașament reciproc al partenerilor, idealizarea

54 http://www.politiaromana.ro/violenta_in_familie.htm 55 Un nou raport al Agentiei pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) ”Violenta impotriva femeilor: în fiecare zi și în orice loc” prezintă rezultatele celui mai

cuprinzător studiu din lume realizat până în prezent cu privire la violența împotriva

femeilor, arătând amploarea abuzurilor suferite de femei acasă, la serviciu, în public și online. Studiu se bazeaza pe interviuri cu 42.000 de femei, 1500 în fiecare țară, inclusiv

România. Conform studiului, cele mai multe femei care recunosc că sunt afectate de

violența fizică și sexuală sunt în țări ca Finlanda, Danemarca și Letonia. România se află în eșantionul al doilea: 30% dintre femei spun că au fost afectate de violența fizică sau

sexuală la un moment dat în viață după vârsta de 15 ani, încadrându-se în media la nivel

european: 24% dintre femeile din România au suferit violență din partea partenerului; 14% dintre femeile din România au suferit violenta din partea unei alte persoane decât

partenerul (http://www.centrulfilia.ro/index.php/

documente/comunicate-de-presa/172-2014-studiu-privind-prevalenta-violentei-impotriva-femeilor-in-europa-romania-tara-unde-victimele-nu-au-incredere-in-institutii)

34

conceptului de cuplu, prezența trecătoare și de intensitate

redusă a unor pusee de violență care sunt catalogate ca fiind

accidente; a doua etapă – agresorul abuzează fizic și

emoțional de partener la scurt timp de la legalizarea relației

(după prima lună), gravitatea actelor sale fiind resimțită de

către victimă pe o durată de timp medie, de la ore la

săptămâni; a treia etapă – cuprinde două posibile direcții:

resemnarea victimei și încercarea adoptării unui

comportament care să diminueze numărul și severitatea

actelor de agresiune; refuzarea statutului de victimă și

sesizarea autorităților cu privire la manifestările violente ale

partenerului.

3.2.2.1.4. Violența asupra vârstnicilor

Abuzul comis asupra persoanelor vârstnice poate fi

definit ca ”act singular sau repetat, sau lipsa unei acțiuni,

adecvate, care se petrece în cadrul oricărei relații unde există

o premisă de încredere si grijă, care cauzează daune sau

stres unei persoane în vârstă”56

. Ageismul57

reprezintă una

din problemele societății moderne care poate fi pusă și pe

seama îmbătrânirii accentuate a populației la nivel global,

indicată de altfel și de către statistici.58

Cauzele determinante ale actelor de agresiune se

regăsesc sub forma: dificultăților economice din cadrul

cuplurilor care au în îngrijire persoane în vârstă; mentalității

comunității din care aceștia fac parte; trecerii de la statutul

de persoană activă la cel de persoană suținută financiar;

56 Open Your Eyes There is no excuse for elder abuse Report, HSE Elder Abuse Services,

2012, Naas Irlanda, p. 4 57 Conceptul îl putem defini drept discriminarea persoanelor în vârstă pe baza unor stereotipuri înregimentate în conștiința comunităților (Revera Report on Ageism, Revera

and the International Federation on Ageing, Mississauga Canada, 2012, p. 3) 58 Națiunile Unite estimează că în 2025 populația de peste 60 ani se va dubla, de la 542 milioane în 1995 la 1,2 miliarde.

35

moștenirii intergeneraționale a abuzului; comportamentului

afișat de cei în vârstă; personalității vârstnicilor;

problemelor proprii ale agresorilor.59

3.2.2. Impactul violenței domestice asupra sferei

publice Banca Mondială a sesizat, la nivelul Statelor Unite

ale Americii, un deficit de patru miliarde de dolari, ca

urmare a alocării acestora pentru recuperarea medicală a

victimelor violenței domestice; dublu față de pierderile

produse la nivelul economiei propriu-zise.60

Performanța scăzută a victimelor la locul de muncă

duce la diminuarea producției, atrăgând după sine pierderi

financiare la nivel de instituție ceea ce implică o diminuare a

taxelor și impozitelor furnizate către stat, ca urmare a

micșorării cifrei de afaceri.

3.3. Violența în spațiul virtual

3.3.1. Terorismul cibernetic

Cyberterorismul reprezintă o nouă dimensiune a

războiului informaţional. Este o formă ce se propagă online,

gestionată pe de o parte de tabere cu scop bine determinat în

planul acţiunilor teroriste, de grupări de adolescenţi

independenţi unii de alţii din punct de vedere geografic, dar

uniţi tehnologic, care urmăresc săvârșirea de acte

infracționale.

59 Diana Loredana Hogaș, Patriarhatul, subordonarea femeii și violența domestică, Editura Lumen, Iași, 2010

(http://books.google.ro/books/about/Patriarhatul_subordonarea_femeii_%C8%99i_vio.html?id=vU_FLp3SGmAC&redir_esc=y) 60 Nata Duvvury, Aoife Callan, Patricia Carney, Srinivas Raghavendra, Intimate Partner

Violence: Economic Costs and Implications for Growth and Development, World Bank, USA, p. 22

36

Războiul cibernetic presupune atacuri directe către

anumite servere deţinute de instituţii publice, sectoare

importante ale societăţii din statele recunoscute ca fiind

duşmani ai agresorilor.

Atacurile sunt concertate din mai multe locaţii, fără

ca deţinătorul de drept al computerului dinspre care a pornit

atacul, să fie conștient de implicarea sa. Încercările de a

stabilire cu exactitate a hărții unui atac cibernetic, este

deseori sortită eşecului, lumea virtualului fiind un organism

viu, asemeni unui creier uman ce se dezvoltă61

, învaţă,

trăieşte şi se apară totodată.

3.3.2. Violența jocurilor video

În cazul jocurilor video apare o nouă formă a

violenței, una cultivată pentru egou-ul participantului la joc.

Acesta este îndemnat să comită acte de violență, să elimine

adeversari fără importanță simbolică dar care îi asigură

evoluția și urcarea pe scara ierarhică. Cu cât are mai multe

victime la activ, cu atât șansele de a deveni mai ”important”

cresc.

Două procese cognitive sunt extrem de importante la

acest nivel: procesul proactiv cu implicații în păstrarea de

informații ce sunt necesare unei decizii ulterioare și procesul

reactiv, sau modul spontan de a lua decizii62

.

Social, sunt identificate trei categorii, grupuri de

adolescenți, utilizatore a jocurilor video: categoria agresivă

care vede prin violența întâlnită în jocurile video, un model

de impunere a unui statut aparte în mediul real, actul violent

61 Există la ora actuală peste două miliarde de pagini web cu milioane de programatori,

administratori şi colaboratori ce schimbă periodic conţinutul acestora (cf. James F.

Dunningan, Noua ameninţare mondială: Cyber - Terorismul, Editura Curtea Veche, Bucureşti, 2009, p. 18) 62 Kira Bailey, Robert West, Craig Anderson, A negative association between video game

experience and proactive cognitive control în Psychophysiology, vol 47, p. I, USA, 2010, pp. 34-42

37

fiind singura soluție în rezolvarea problemelor cu care se

confruntă; categoria victimelor formată din indivizi

obișnuiți cu violența dar care nu o consideră o armă de luptă

în spațiul real, preferând să stea departe, resemnați, de orice

formă de luptă pentru statut, teritoriu etc; categoria

”eroilor”, a celor care sunt conștienți de prezența violenței,

de nocivitatea ei, dar care, spre deosebire de cei din

categoria anterioară încearcă să nu ramână indiferenți la

încercările de reducere și diminuare a acesteia.63

3.3.3. Pornografia virtuală

Cazurile de pornografie care implică şi copiii,

existente pe internet, devin tot mai numeroase şi au drept

cauză dorinţa acestora de a afla răspunsuri la întrebările

pentru care societatea nu are un răspuns sau pentru care

consideră că încă nu e timpul să răspundă64

.

Pornografia online este de două tipuri ”hardcore”

(scene de viol, sex în poziţii nefireşti etc) şi ”softcore”

(scene ce se limitează doar la exemplificarea anumitor

raporturi fără prea multe amănunte, scene des întâlnite şi în

producţiile cinematografice difuzate la cinema ori televizor).

Din punct de vedere al conţinutului inclus avem pornografie

de tip adult (raporturi sexuale întreţinute de adulţi),

63 Studiul Enfants sous influence: Les écrans rendent-ils les jeunes violents ? (Copii supuși

influențelor: Violența tinerilor și ecranul, trad.) a fost realizat pe teritoriul Franței între anii 1997 și 2000, iar rezultatele acestuia au fost publicate în anul 2000 la Eitura Armand Colin

din Paris) 64 Patru din cinci copii cu vârste de 16 ani din Marea Britanie accesează periodic conţinut pornografic, unul din trei copii cu vârste de 10 ani declarând că a şi urmărit materiale

pornografice cu conținut explicit. 26% dintre tinerii intervievaţi care s-au adreseaza

psihologilor afirmă că au fost afectați de pornografia de pe Internet. Şase din zece copii recunosc că downloadează material pornografic, iar pe majoritatea acestor site-uri pot avea

acces la conţinut fără vreo restricţie anume (http://www.dailymail.co.uk/news/article-

2131799/Children-grow-addicted-online-porn-sites-Third-10-year-olds-seen-explicit-images.html).

38

infantil65

(scene cu adulţi întreţinând raporturi sexuale cu

copii, ori copii între ei), zoofil (raporturi sexuale întreținute

de oameni cu animale), necrofil (raporturi sexuale între

oameni și cadavre).

65 Se consideră a fi pornografie infantilă, înfăţişarea vizuală a unei persoane care pare să fie minor cu un comportament sexual explicit ori a unei imagini care reprezintă un minor

cu un comportament sexual explicit (conform Convenţei Consiliului Europei pentru

combaterea criminalităţii informatice, semnată la Budapesta, la data de 23 noiembrie 2001, articolul 9 alin.2 lit.b) şi c)).

39

CAPITOLUL IV .VIOLENŢA MEDIATICĂ

4.1. Definirea conceptului de mass-media

Mass-media cuprind în ansamblul lor o gamă largă

de instrumente (presă, radio, tv, cinematograf etc) cu dublă

direcție de acțiune. Pe de o parte, mass-media reprezintă o

sursă de informare a maselor, iar pe de altă parte, este un

mediu propice de dezvoltare și răspândire a unor forme

complexe de manipulare66

.

Mass-media concepute ca o rețea de canale de

comunicare unidirecționale, în care rolurile de emițător și

receptor au un caracter fix, neschimbabil, au devenit o cale

facilă de determinare a anumitor comportamente umane, de

influențare graduală a comportamentului cotidian, a

preocupărilor și preferințelor: de la alegerea unei anumite

mărci de băutură, până la culoarea mașinii, sau culoarea

unui partid.

Principiile de funcționare ale mass-media au la bază,

după cum urmează: funcția de informare – care presupune

respectarea dreptului publicului la informație de bună

calitate, reală; funcția de educare și formare – în strânsă

legătură cu dinamica procesului educațional și de

culturalizare a individului; funcția de divertisment –

îndreptată spre relaxarea individului și extragerea acestuia

din cotidian.67

66 Profesorul norvegian Thomas Mathiesen a lansat în spațiul public teoria Synopticonului

care presupune că publicul massmedia este unul sedus pentru a urmări programele TV de

către conducătorii aflați în umbră care au mare grijă să selecționeze pe cei care sunt urmăriți: persoane cu influență în sferele politicii, economiei etc. Synopticonul este

modelul care rupe populația de valorile și normele locale, aceasta devenind adepta

mondializării. (Thomas Mathiesen, The Viewer Society Michel Foucault's Panopticon Revisited, in Theoretical criminology: an international journal 1(2), Sage Publications,

London, 1997, pp. 215-232) 67 Claude Jean Bertrand (coord.), “Funcțiile mass-media. Regimuri, autori și roluri”, în O introducere în presa scrisă și vorbită, Editura Polirom, Iași, 2001, pp. 31-40

40

4.2. Efectele mass- media

În ultima vreme se vorbește tot mai des despre

imagologie ca armă utilizată de către mass media în

promovarea unor acțiuni de manipulare a opiniei publice.

Pornind de la definirea conceptului68

se poate observa

modul prin care presa modelează atitudini și comportamente

în spațiul real și virtual deopotrivă. Caracterul

manipulatoriu, de inducere subliminală a unei anumite

atitudini, asemeni celei generate de consumul excesiv al

jocurilor video, poate avea efecte și reacții multiple în sfera

publicului consumator. Atât de acceptare și de adulare a

agendei publice oferite de presă, cât și de respingere a a

acesteia, ori de ignoranță totală a mesajului imagologic

transmis în funcție de ecoul pe care îl are decodificarea

imaginii69

persoanelor, evenimentelor promovate de presă70

.

Pe baza acestor date, receptorii îi putem identifica în

receptori activi71

, selectivi-activi sau pasivi72

.

68 Imagologia poate fi considerată o formă de fardare psihofizică, atitudinală și

compoprtamentală individuală mai ales prin interrelațiile curente și o formă-implicație

într-un statut de natură publică [...] o disciplină foarte complexă generată de multiplicarea și rafinarea psihicului uman, a valorilor vieții sociale pe latura comunicării și a

multiplicării explozive a statutelor rolurilor și ierarhiilor în toate tipurile de activitate

umană, inclusiv profesională” (Ana Maria Sireteanu, Media și imagologia, Editura Tritonic, București, 2005, p. 13) 69 Procesul de decodificare a imaginii promovate de media este unul mai complex dacă ne

raportăm la schema clasică a comunicării (emițător – canal de codare (presă: radio; tv; ziar; mediu virtual) – canal de decodificare (limbaj etc) receptor). Decodificarea

imagologică are în vedere două aspecte: unul explicit (verbal și nonverbal) și unul implicit

(contextualizarea în funcție de o serie parametri psiho-socialo-economici conjuncturali emisiei mesajului). Răspunsul final obținut conduce către decodificarea imagologică a

unui mesaj. 70 Comportamentele pe care le generează inducerea imagologică mediatică pot fi diferite de la receptor la receptor și țin de cultura generală a acestora, pregătirea profesională,

interesul tematic, interesul social, temperament, inteligenț, atitudinea mediului familial și

al celui reprezentat de anturaj, dispoziția de moment a consumatorului (Ana Maria Sireteanu, op.cit., p. 37) 71 Aceștia optează optează ca și cei din categoria selectivi-activi, un mesaj al unui anumit

canal mediatic și chiar lucrează cu jurnaliștii acestui mediu, prin intermediul feedback-ului la procesul de creație al mesajului.

41

4.3.Forme ale violenței mediatice

Impactul covârșitor al mass-media asupra indivizilor

la nivel de grup sau societate, rezultă și din formele sale de

manifestare: vizuală, fonică, scriptică, publicitară care

permit transpunerea și induc indignarea.

4.3.1. Violența vizuală

Televiziunea este cea mai des incriminată atunci

când se vorbeşte despre violenţă. Studiile efectuate se

raportează într-o proporţie covârşitoare la programele

difuzate pe posturile tv date fiind influenţa imaginii asupra

psihicului uman, timpul tot mai îndelungat petrecut de

public în faţa micului ecran.

Vizualul generează dependenţă, încurajează

egoismul, individualismul, în detrimentul menţinerii unor

legături emoţionale mai strânse cu cei din jur. Contribuie la

alimentarea stresului, a depresiei şi a creşterii ratei de

suicid73

.

4.3.1.1. Desenele animate, vector al violenţei

vizuale

Desenele animate sunt considerate un util model de

învăţare şi de dezvoltare a creativităţii copilului, pornind de

la ideea general întipărită în conştiinţa publicului că, în

perioada copilăriei, prin joacă şi distracţie se pot acumula

72 Consumatorii pasivi recepționează mesajul, dar atitudinea lor nu este direct influențată

de acesta. 73 Dezbaterea organizată de CNA, “Nu vă uitaţi copiii la TV” – “Vezi ce vede copilul tău”,

a scos la iveală realitatea crudă în ceea ce priveşte efectul nociv al televizorului asupra

celor mici. În afara faptului că în conformitate cu ultimele statistici, între 25 şi 30 % dintre violenţele comise în fiecare an, ar fi cauzate de imaginile văzute la televizor, s-a ajuns la

concluzia că programele pentru 0-3 ani îi retardează pe cei mici, iar rata creşterii

cazurilor de suicid în rândul celor mici este mai mare dacă televiziunile ajung să glorifice moartea prin sinucidere a unui copil înclusiv dacă insistă o perioadă mai lungă de timp

asupra poveştii respective. Concluzia generală: mass-media intoxică, poluează simbolic

spaţiul inteligibil în care trăim (http://www.mediafax.ro/cultura-media/efectele-negative-ale-mass-media-cresterea-ratei-sinuciderilor-si-a-agresivitatii-copiilor-10655296 )

42

informaţii esenţiale pentru cei mici. Lumea virtuală creată

de animaţie le conferă preşcolarilor deprinderi şi aptitudini

noi, precum şi capacitatea de a gândi şi operaţionaliza prin

intuiţie, empatizând totodată cu personajul şi, în cazul în

care acesta are şi un rol pozitiv, putându-se ajunge la

corectarea unor defecte comportamentale.74

Expuşi realităţii imediate, copiii împrumută

comportamente şi atitudini întâlnite în producţiile

vizualizate şi cu cât conţinutul este bogat în imagini şi

limbaj neadecvat vârstei, cu atât riscul de a prezenta stări de

nervozitate, agitaţie şi chiar violenţă creşte.75

În opoziţie cu

aceştia se află copiii ale căror obiceiuri şi comportamente se

clădesc pe baza activităţilor recreative, în spaţiul liber,

jocuri colective de socializare pentru care desenul animat

reprezintă un element minor în formarea şi dezvoltarea lor

ulterioară.

4.3.2. Violența sonoră

Violenţa la radio o regăsim sub o singură formă:

verbală. De la vocabular, ton şi stil adoptat de către

realizatorii de programe, la sugerarea unui comportament

vulgar prin versurile pieselor difuzate. De cele mai multe

ori, tocmai muzica este cea care promovează agresiunea

verbală pe posturile de radio76

. Multe dintre piesele rock şi

hip-hop împing la refuzul autorităţii şi al regulilor de

conviețuire socială.

74 Ion Stavre, Reconstrucţia societăţii româneşti prin audiovizual, Editura Nemira,

Bucureşti, 2004, p. 8 75 Lumea nu mai este construită pe baza personajelor cu rol educativ precum ”Lolek şi Bolek”, ”Mihaela”, ”Pătrăţel ” etc. În viaţa lor şi-au făcut apariţia luptători-samurai,

oameni-păianjen ori ”bakuganii” recunoscuţi pentru atitudinea agresivă emanată. 76 CNA a luat decizia de a interzice, cu scopul de face curăţenie în audiovizual, opt melodii ale artiştilor români. Acestea aveau un conţinut licenţios şi prin urmare pot fi difuzate doar

după ora 23. În plus, în urma monitorizării activităţii, a constatat o recidivă în folosirea

limbajului vulgar şi cu tentă sexuală în emisiunile matinale difuzate de Kiss FM, Radio Zu şi Radio 2.

43

Specialiştii în psihologie susţin cu tărie că un nivel

de audiţie la parametri mult peste limita admisă poate

induce o stare de nervozitate şi de ripostă violentă din partea

celui care se simte agresat. În culpă, de cele mai multe ori se

află chiar şi posturile de radio, apărând diferenţe de volum

sonor între momentele publicitare şi programul propriu-

zis77

.

4.3.3 Violența scriptică

Presupune utilizarea agresivă a unor forme incorecte

ale limbii oficiale, folosirea elementelor de limbaj din sfera

argoului și jargonului ori a unor cuvinte fără o cunoaștere

temeinică a termenilor78

. ”Există un contrast evident între

mulţimea banalizată a înjurăturilor şi a cuvintelor grele din

experienţa cotidiană şi sistematica lor omitere din pagina

scrisă, pînă şi din dicţionare. Paradoxul se reflectă şi în zona

termenului opus, constituit de expresia politeţii în limbaj:

aceasta are - ca inventar - mijloace complexe, de o mare

diversitate, dar se manifestă cu o frecvenţă redusă în uz.”79

4.3.4. Violența mesajelor publicitare

Publicitatea reprezintă cel mai periculos mod de

influenţare a opiniei publice, de creare şi de implementare

de atitudini şi comportamente la nivel de individ, grup

social, comunitate, societate în ansamblul ei. Apelând la

emoţii ce stârnesc instinctele consumeriste, primare,

77 CNA a decis să recomande uniformizarea volumului sunetului în programele de radio şi televiziune, astfel încât să fie eliminat disconfortul creat telespectatorilor şi ascultătorilor,

resimţit în special la difuzarea publicităţii. 78 În Manual de Jurnalism, Cristian Florin Popescu amintește de Uli Windisch, de la Universitatea din Geneva, care dă o unică formă acestui tip de limbaj numindu-l antilimbaj

” " Antilimbajele - afirmă autorul (Uli Windisch, n.n.) - sunt limbajele folosite de

antisocietăţi, precum grupurile marginale de delincvenţi, în diferite tipuri de microsocietăţi, precum acelea care se formează în închisori sau în alte forme de ghetto."

(Cristian Florin Popescu, Manual de Jurnalism I, Editura Tritonic, București, 2003, p. 68) 79 Rodica Zafiu, Paradoxuri ale limbajului agresiv, în Revista România Literară, nr. 48/2000, București, 2000

44

reclamele publicitare înglobează în construcţia lor elemente

pline de sexualitate şi unele care sugerează ideea de

agresivitate şi competiţie pentru eliminarea adversarului,

atingerea scopului indiferent de principiile moralităţii

(apelând la metoda x poţi să fii cel mai bun). În plus,

promovarea exagerată a unor ipostaze în care sunt surprinse

vedete recunoscute ca fiind violente, ajută şi ea la

expansiunea ideii de violenţă80

. Aşa cum şi includerea unor

imagini, scene cu un important conţinut emoţional, menite

să şocheze şi să trezească la viaţă conştiinţa publicului sunt

tot mai des întâlnite în reclamele ce prezintă diverse

campanii demarate de autorităţi: campanii împotriva

fumatului; a violenţei domestice; a celor privind protecţia

mediului înconjurător.

Publicitatea este confundată tot mai des cu ideea de

violenţă sexuală în care femeia/bărbatul este privită/privit ca

un simplu obiect sexual, menit să scoată în evidenţă anumite

atuuri ale unui a sau altuia cu scop declarat de creştere a

vânzării de produse din sfera lenjeriei intime de regulă.

Mesajul publicitar poate să genereze o stare de

disconfort şi o reacţie de respingere a sa de către public

tocmai prin repetiţia cu insistenţă în cadrul programelor

radio tv, în paginile ziarelor sau prin afişaj stradal.

80 Un studiu britanic efectuat pe conţinutul publicitar al unor publicaţii precum „Playboy“,

„Fortune“ sau „Esquire“ a scos la iveală că peste 56% dintre reclamele incluse în paginile

publicaţiilor conţineau cel puţin unul din elementele: sexualitate, agresivitate şi violenţă pură, o astfel de agresivitate fiind asociată de specialişti cu o tendinţă ridicată de consum

de droguri sau de comitere de acte de violenţă (Megan Vokey, Bruce Tefft, Chris

Tysiaczny, An Analysis of Hyper-Masculinity in Magazine Advertisements, în Sex Roles Journal, vol.68, Issue 9-10, Springer Publishing, New York, 2013, pp. 562-576

45

CAPITOLUL V. PREVENIREA ȘI MANAGEMENTUL

SITUAȚIILOR DE CRIZĂ

5.1. Protecţia categoriilor defavorizate în spaţiul

real

5.1.1. Delimitări conceptuale Persoanele marginalizate se situează pe o ”poziţie

socială periferică, de izolare, cu acces limitat la resursele

economice, politice, educaţionale şi comunicaţionale ale

colectivităţii, manifestată prin absenţa unui minimum de

condiţii sociale de viaţă”81

. Ele se confruntă ”cu un cumul

de privaţiuni sociale, cum ar fi: lipsa unui loc de muncă,

lipsa unei locuinţe sau locuinţă inadecvată, lipsa accesului la

un sistem de furnizare a apei potabile, a căldurii sau a

energiei electrice, lipsa accesului la educaţie sau servicii de

sănătate”82

.

5.1.2. Direcţii europene şi româneşti Juridic, pe teritoriul U.E., problematica este

reglementată printr-un set de măsuri dintre care se

evidențiază Directiva şanselor egale pe piaţa muncii şi

Directiva egalităţii rasiale, ambele incriminând orice formă

de discriminare fizică, sexuală, rasială atât la locul de muncă

cât şi în alte sectoare ale vieţii sociale, asigurând şi accesul

la bunuri şi servicii (documentele în cauză completează

normele Tratatului de la Amsterdam83

sau cuprinse în

81 Legea privind prevenirea şi combaterea marginalizării sociale nr. 116/2002, articolul 3 82 Grupurile vulnerabile şi economia socială. Romi şi femei în dificultate. Manual de intervenţie, Editura Expert, Bucureşti, 2011, p. 13 83 ”Fără a aduce atingere celorlalte dispoziţii din prezentul tratat şi în limitele

competenţelor pe care acesta le conferă Comunităţii, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, poate lua măsurile

necesare în vederea combaterii oricărei discriminări bazate pe sex, rasă sau origine

etnică, pe religie sau convingeri, pe handicap, vârstă sau orientare sexuală.” (Articolul 6a, din Tratatul de la Amsterdam de modificare a Tratatului privind Uniunea Europeană,

46

Tratatul de la Roma din 1957 de instituire a Comunităţii

Economice Europene84

).

Totodată, textul Convenţiei Consiliului Europei

privind prevenirea și combaterea violenței împotriva

femeilor și a violenței domestice incriminează, în spiritul

normalizării relațiilor sociale din cadrul mediului familial,

termeni precum: sterilizarea forţată; mutilarea genitală a

femeilor; violenţa psihică etc.

Ca parte integrantă a Uniunii Europene, România a

elaborat şi adoptat un plan strategic de revigorare

economico-socială, de integrare şi de asigurare a unui loc

de muncă pentru membrii aparţinând categoriilor

defavorizate85

, una din principalele direcţii de intervenţie a

autorităţilor pentru eliminarea oricărei forme de excluziune

socială raportându-se la implicarea activă a tuturor factorilor

importanţi de pe piaţa muncii (instituţii publice, asociaţii

patronale sau profesionale, sindicate, organizaţii

neguvernamentale, cooperative sociale, asociaţii de ajutor

reciproc, fundaţii şi asociaţii de caritate şi voluntariat)

pentru a permite acces facil grupurilor vulnerabile în

sectorul economic prin diseminarea în rândul opiniei publice

a problematicii.

a tratatelor de instituire a comunităţilor europene şi a altor acte conexe, document adoptat în 1997 la Luxemburg) 84 ”Libera circulatie implica eliminarea oricarei discriminari pe motiv de cetatenie între

lucratorii statelor membre, în ceea ce priveste încadrarea în munca, remunerarea si celelalte conditii de munca”. ”Fiecare stat membru asigura aplicarea principiului

egalitatii de remunerare între lucratorii de sex masculin și cei de sex feminin, pentru

aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare.” (articolele 38, respectiv 141 din Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, varianta consolidată, aplicabil din 24 iulie

2002) 85 Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a României Orizonturi 2013-2020-2030, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 824 bis din 08.12.2008.

47

5.1.3. Protecţia femeii şi a copilului

Cea de a IV-a ediţie a Conferinţei mondiale ONU

asupra femeii de la Beijing (1995) include în raportul final

adoptat un capitol dedicat măsurilor recomandate statelor

membre semnatare spre a fi adoptate şi aplicate pentru a

reduce numărul actelor de violenţă la adresa femeii prin

condamnarea lor şi prin eliminarea oricăror motivaţii de

neaplicare a dispoziţiilor stipulate în Declaraţia privind

eliminarea violenţei împotriva femeii, ce ţin de tradiţii

locale, religioase etc.

Raportul recomandă combaterea actelor de agresiune

prin exercitarea atribuţiilor conferite de lege ”în direcţia

prevenirii, investigării, în concordanţă cu legislaţia naţională

şi pedepsirea celor vinovaţi, indiferent de statutul public sau

privat al acestora”86

.

România şi-a adaptat legislaţia în domeniu, pe

teritoriul său fiind valabilă Legea 272 din 2004 privind

protecţia şi promovarea drepturilor copilului care prevede

dreptul acestuia ”de a fi protejat împotriva abuzului,

neglijării, exploatării, traficului, migrației ilegale, răpirii,

violenței, pornografiei prin internet, precum si a oricăror

forme de violență, indiferent de mediul în care acesta se

află: familie, instituții de învățământ, medicale, de protecție,

medii de cercetare a infracțiunilor și de reabilitare/detenție,

internet, mass-media, locuri de muncă, medii sportive,

comunitate etc”87

.

86 Raportul celei de a 4-a ediţii a Conferinţei mondiale asupra femeii de la Beijing, septembrie 1995, Anexa II, Platforma de acţiune, publicat de Naţiunile Unite, New York,

1996, pp. 112-130 87Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, Monitorul Oficial 159/2014, articolul 89

48

5.1.4. Combaterea violenţei în şcoli

Legislația conferă autorităţilor dreptul de a interveni

pentru aplanarea conflictelor ivite. În ultima perioadă de

timp, multe dintre şcoli au adoptat măsuri de uz intern care

au schimbat imaginea de ansamblu a violenței din mediul

educațional. Profesori, dar şi elevi, ori persoane din aparatul

auxiliar participă activ la discuţii, generând o stare generală

pozitivă în unitatea de învăţământ. De asemenea, prin

crearea posturilor de mediatori, consilieri psihologici, părțile

implicate în acțiuni agresive dezbat împreună cu aceştia

problemele ivite, persoanele neutre fiind foarte bine

poziţionate din punct de vedere al credibilităţii.

Consiliul Europei a centralizat şi stabilit direcţiile

esenţiale în combaterea violenţei şcolare, preluate şi incluse

și în legislația națională88

. Măsurile autorităților române se

vor axa pe conceperea prevenirii violenţei ca o dimensiune

centrată pe educaţie în spiritul civismului democratic

(toleranţă şi relaţii interculturale, egalitate între sexe,

respectarea drepturilor omului, gestionarea pacifistă a

conflictelor, valorizarea persoanei, a nonviolenţei). Tinerii

vor fi considerați actori şi parteneri-cheie în orice acţiune

desfăşurată în această direcţie.

5.1.5. Protecţia minorităţilor

În 1992, Organizaţia Naţiunilor Unite adoptă

Declaraţia privind drepturile persoanelor aparţinând

minorităţilor naţionale, etnice, religioase şi lingvistice,

document care are drept misiune principală armonizarea

socială prin eliminarea oricăror bariere ce ar fi blocat

libertăţile fundamentale ale omului, în conformitate cu

prevederile Pactului internaţional cu privire la drepturile

88 Strategia cu privire la reducerea fenomenului de violenţă în unităţile de învăţământ preuniversitar, Anexa la OMECT nr. 1409/29.06.2007, p. 10

49

civile şi politice, adoptat în 1966 şi intrat în vigoare în

martie 197489

.

Persoanele minoritare etnic, religios etc beneficiază

de dreptul90

de a se bucura de propria cultură, religie şi

limbă, indiferent de spaţiul de manifestare şi fără a fi supuşi

actelor de discriminare, accesul la viaţa culturală, religioasă,

socială şi economică, dreptul de vot în societatea din care

face parte comunitatea fiindu-le garantate.

În spaţiul european este în vigoare Convenţia-Cadru

pentru Protecţia Minorităţilor Naţionale, un cuprinzător

tratat promovarea egalităţii depline şi efective a membrilor

comunităţilor minoritare naţionale de pe teritoriul Uniunii,

in toate domeniile: economic, social, politic şi cultural.

Prin ratificarea documentelor emise de Uniunea

Europeană, a Convenţiei - Cadru91

, a Directivei Consiliului

2000/43/CE, din 29 iunie 2000, cu privire la implementarea

principiului tratamentului egal între persoane indiferent de

originea rasială sau etnică prevederile textelor respective

devin aplicabile şi pe teritoriul României. Acestea sunt

completate de alte acte normative emise de Consiliul

Europei92

sau de către Guvernul României93

.

89 Articolul 27 din document prevede că ”în statele în care există minorităţi etnice,

religioase sau lingvistice, persoanele aparţinând acestor minorităţi nu pot fi lipsite de

dreptul de a avea, în comun cu ceilalţi membri ai grupului lor, propria lor viaţă culturală, de a profesa şi practica propria lor religie sau de a folosi propria lor limbă” 90 Declaraţia ONU cu privire la drepturile persoanelor aparţinând minorităţilor naţionale,

etnice, religioase şi lingvistice, articolul 2 91 Legea pentru ratificarea Convenţiei-cadru pentru protecţia minorităţilor naţionale, nr.

33 din 29 aprilie 1995 92 Convenția europeană pentru prevenirea torturii și a pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante, adoptată la Strasbourg, la data de 26 noiembrie 1987 93 Legea 107/2006 - pentru aprobarea OUG 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi

simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii, mai 2006.

50

5.1.6. Protecţia spectatorului pe arenele sportive Huliganismul este cea mai întâlnită formă de violenţă

în tribunele arenelor sportive. Huliganii, de regulă spectatori

tineri, reacţionează frecvent prin apelare la forţa fizică,

încercând astfel să atragă atenţia nu asupra pasiunii pentru

un club sportiv sau altul, ci, mai degrabă, asupra condiţiilor

frustrante de care se lovesc în viaţa de zi cu zi. Pentru

aceştia simpla prezenţă în spaţiul public reprezintă singura

posibilitate de a-şi exprima revolta, de a refuza modelele

promovate de societate drept repere dar mai ales ca semn al

dezaprobării totale a deciziilor luate de liderii sociali fără

acordul lor.

Pe lângă legile interne specifice fiecărui stat în parte,

există şi reglementări transfrontaliere precum Convenţia

Europeană privind violenţa pe stadioane, comportamente

deviante la competiţiile sportive, partidele de fotbal în

special care recomandă statelor membre să asigure

securitatea arenelor şi a zonelor limitrofe, a traseelor urmate

de suporteri pentru a se evita conflictele între grupările

radicale în cazul competiţiilor sportive clasificate cu risc

maxim. Textul Convenţiei face referire în cuprins şi la

adoptarea unei legislaţii interne, specifice, care să prevină şi

să sancţioneze, prin colaborarea forţelor de ordine şi a

unităţilor de pază specializate, actele de violenţă de pe

arenele sportive.

În România este în vigoare Legea nr. 4/2008 privind

prevenirea şi combaterea violenţei cu ocazia competiţiilor şi

a jocurilor sportive care cuprinde recomandările UE privind

combaterea violenţei în sport, sugestiile forurilor

internaţionale în aceeaşi direcţie precum şi principalele

aspecte prezentate în raportul Taylor.

51

5.1.7. Protecția vârstnicilor

Drepturile persoanelor vârstnice sunt recunoscute pe

plan internațional și în interiorul Uniuniii Europene94

.

Pornind de la aceste elemente factorii responsabili europeni

au demarat procedurile pentru implementarea unei strategii

unice pentru eliminarea din spațiul comunitar a oricăror

forme cauzatoare de violență și rele tratamente asupra

vârstnicilor.95

Atenția autorităților se va centra pe două aspecte

esențiale a problematicii: o latură a relelor tratamente

aplicate celor în vârstă dar trecute sub tăcere96

și o direcție

axată pe dinamica agresiunilor comise în cazul bătrânilor

aflate în îngrijire la domiciliu sau în centrele specializate.

5.1.8. Monitorizarea activităților suspecte din

spațiul virtual

Una din premisele ce au stat la baza demarării

acțiunii de monitorizare a fost cea a revoltelor din timpul

Primăverii Arabe, declanșate și menținute prin intermediul

rețelelor de socializare97

. Efectele generate în plan real de

94 Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene recunoaște și respectă dreptul

bătrânilor la o viață demnă și independentă precum și dreptul acestora de a participa activ la viața comunității (articolul 25). 95 Avizul a fost dat de Comitetul Economic și Social European cu 144 voturi pentru, 0

voturi împotrivă și 3 abțineri în octombrie 2007. 96 Statisticile date publicității pe lângă cifrele prezentate avertizează asupra faptului că

numeroase agresiuni nu sunt reclamate, ceea ce au determinat autoritățile europene să ia

atitudine. 97 Primăvara Arabă a reprezentat cel mai recent val revoluționar produs în societatea reală

pornind din spațiul virtual, efectele sale concretizându-se în răsturnarea unor regimuri

considerate despotice. Mișcarea a fost inițiată în Tunisia în decembrie 2010 și a luat amploare ulterior prin intermediul rețelelor de socializare, generând proteste în numeroase

state din spațiul arab și african. Protestele au condus în cele din urmă la schimbări

esențiale în structura comunităților locale, de la concesii economico-sociale făcute de către autoritățile guvernamentale, până la demiterea unor înalți demnitari ori chiar înlăturarea

unor șefi de stat importanți (cazul cel mai cunoscut: Hosni Mubarak, înlăturat de la putere

în 2011, după 30 de ani de exercitare a celei mai înalte funcții în stat și condamnarea acestuia la închisoare pe viață).

52

această mișcare revoluționară întreținută din mediul online

au transformat radical viziunea de ansamblu a autorităților

în lupta lor cu acțiunile de încălcare a legii.

În demersurile lor, autoritățile se bazează pe ideea

că: ”dreptul la libera exprimare nu înseamnă că se pot face

afirmații care incită fricțiunile și conflictele rasiale și

religioase. Internetul poate fi un mediu convenabil pentru

exprimarea punctelor de vedere, dar publicul trebuie să

rețină că nu este mai puțin responsabil pentru acțiunile sale

în mediul online”.98

5.2. Protecţia categoriilor vulnerabile în mediul

online

Reperele legislative în ceea ce priveşte violenţa în

spaţiul virtual nu există, deşi încercări de a impune o serie

de măsuri cu scop punitiv pentru diversele acte comise în

mediul online au existat, dar acestea au intrat în conflict cu

drepturile fundamentale ale omului. Primul amendament al

Constituţiei S.U.A. spune: „Congresul nu va emite nicio

lege ... care să limiteze libertatea de exprimare” iar

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului recomandă

statelor membre să nu limiteze, în spiritul Pactului

Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Civile şi Politice,

libertatea de exprimare şi accesul la informaţie fiind înţelese

ca ”libertatea de a căuta, primi şi difuza informaţii şi idei de

tot felul, indiferent de frontiere, oral, în scris sau în formă

tipărită, prin intermediul artelor sau prin orice alte mijloace

alese.”99

în condiţiile însă a unor ”obligaţii şi răspunderi

speciale (...) limitări care trebuie însă stabilite în mod expres

prin lege”100

şi care sunt necesare pentru respectarea

98 Shane Harris, Laboratorul social, în Foreign Policy România, august-septembrie 2014 99 Pactul Naţiunilor Unite cu privire la Drepturile Civile şi Politice, 1966, articolul 19 100 Ibidem

53

drepturilor sau reputaţiei altora, sau pentru apărarea

securităţii naţionale, ordinii publice, sănătăţii sau moralităţii

publice.

Noţiuni legislative privind combaterea acţiunilor

generatoare de violenţă se regăsesc în schimb în legislaţia

împotriva pornografiei. Dispoziţii privind sancţionarea

distribuţiei de imagini din sfera pedofiliei, zoofiliei ori

necrofiliei în versiunea pornografiei virtuale apar în

legislaţiile multor ţări. Dar ca şi în cazul celorlalte forme de

violenţă virtuală toată intervenţia legii se opreşte la limitele

impuse de reglementările drepturilor omului.

5.3. Securitatea cibernetică. Strategii. Modele

5.3.1. Modelul de securitate cibernetică american Autorităţile americane au stabilit drept prioritate

naţională lupta împotriva criminalităţii informatice, în

elaborarea politicilor şi strategiilor fiind implicaţi lideri ai

armatei, ai serviciilor secrete şi din cadrul marilor corporaţii

IT, experţi ce elaborează metode de contracarare a tuturor

acţiunilor infracţionale din mediul online.

Instituţiile şi departamentele implicate beneficiază de

toată susţinerea financiară aferentă pentru dezvoltarea de

tehnologii necesare identificării de potenţiale atacuri asupra

reţelelor cibernetice: softuri de monitorizare şi urmărire

online, softuri de detectare automată a atacurilor pe baza

unor formule cheie întâlnite în atacuri precedente, sensori de

alarmă în caz de atac etc.

Direct răspunzătoare este o entitate special creată101

aflată în subordinea directă a preşedintelui S.U.A.

101 Presidential Decision Directive 63, Critical Infrastructure Protection, May 22, 1998, at section II

54

5.3.2. Modelul britanic

În cazul criminalităţii online, autorităţile britanice

împart atacurile cibernetice în două categorii: financiare şi

non-financiare. Atacurile cibernetice financiare se referă la

acţiunile criminale cu scop financiar comise de indivizi sau

de către grupuri organizate având ca scop obţinerea de bani

sau de foloase necuvenite din partea instituţiilor publice sau

private. Atacurile comise pot avea uneori şi implicaţii

violente iar banii obţinuţi pot servi pentru a finanţa

activităţile teroriste.

În cea de-a doua categorie intră atacurile la adresa

copiilor: atacuri cu implicaţii sexuale, promovare de imagini

ofensatoare etc comise la adresa copiilor şi tinerilor prin

intermediul reţelelor sociale, site-uri şamd, atacuri comise în

afara mediului virtual dar cu propagare ulterioară în online

sau cazuri de exploatare a acestora,dar şi atacurile rasiste,

extremiste ori cu caracter religios.

5.3.3. Modelul european

La nivelul Uniunii Europene activează pentru

asigurarea securităţii cibernetice Centrul european de

combatere a criminalităţii informatice care propune legi de

combatere a atacurilor împotriva sistemelor informatice. În

acelaşi timp au fost create premisele pentru lansarea unei

alianţe mondiale împotriva abuzurilor sexuale asupra

copiilor comise prin intermediul internetului. De asemenea,

autorităţile urmăresc crearea unei unei reţele de centre

naţionale de excelenţă pentru combaterea criminalităţii

informatice, care să faciliteze formarea profesională şi

consolidarea capacităţilor.102

102Comunicatul de presă al Comisiei Europene privind Planul UE în domeniul securităţii

cibernetice pentru protejarea internetului deschis, a libertăţii online şi a oportunităţilor generate de internet, din data de 7 februarie 2013.

55

5.3.4. Strategia NATO de securitate cibernetică

Liderii NATO au elaborat următoarele principii de

bază ale acțiunilor de combatere a atacurilor cibernetice din

spațiile statelor membre: sprijin acordat țărilor aliate, în

special statelor ale căror rețele sunt vitale alianței prin

schimb de informații și metode eficiente de luptă;

dezvoltarea de capacități suplimentare de apărare prin

intermediul Programului de planificare a apărării NATO și a

Inițiativei de apărare inteligentă NATO (platforma de luptă

împotriva atacurilor de tip malware, platforma de dezvoltare

a capacităților de apărare multinațională, platforma de

învățare și de antrenament în lupta comună contra

infracțiunilor cibernetice); mărirea capacităților de apărare

cibernetică realizabilă prin implementarea de noi tehnologii

de luptă și de formarea personalului pentru ca acesta să se

adapteze rapid noilor provocări; cooperarea multinațională

atât între membrii NATO cât și între Alianță și state

partenere din afara ei; stabilirea unei relații active cu

producătorii din industria de profil.

5.3.5. Modelul românesc

În contextul creşterii gradului de agresivitate în

mediul virtual şi în urma recomandărilor Uniunii Europene,

autorităţile române au adoptat un proiect de lege privind

securitatea cibernetică a României, aflat în stadiu de

dezbatere publică, care vine în completarea Strategiei

Naţionale de Apărare unde problema criminalităţii în mediul

virtual a fost inclusă în lista priorităţilor naţionale.

Pentru asigurarea bunei funcţionări a luptei

împotriva criminalităţii informatice autorităţile române

intenţionează înfiinţarea Sistemului Naţional de Securitate

56

Cibernetică, aflat sub directa coordonare a Consiliului

Suprem de Apărare a Ţării.

5.4. Guvernanța online

Guvernanța mediului virtual trebuie conceptualizată

tridimensional: o primă dimensiune, cea a infrastructurii

care asigură tehnic suportul transmisiei de date; o a doua

dimensiune a codurilor și normelor de coordonare a

activităților desfășurate în online; o a treia dimensiune

reprezentată de conținutul informațional existent.103

Procesul presupune o abordare a problematicii virtuale

dincolo de latura sa pur logistică, un accent aparte fiind pus

pe schimbul de informații ce este realizat prin intermediul

rețelelor.

La nivelul Uniunii Europene, autoritățile și-au

propus în contextul instituirii unui control al internetului:

protejarea integrității și caracterului universal și deschis ale

Internetului; maximizarea drepturilor și libertăților

utilizatorilor de Internet; promovarea protecției vieții private

și a datelor cu caracter personal; consolidarea statului de

drept și cooperării eficiente împotriva criminalității

informatice; maximizarea potențialului Internetului de a

promova democrația și diversitatea culturală; protejarea

copiilor și a tinerilor.104

5.4.1. Derapajele guvernanței online. Modelul

panoptic

Proiectul guvernanței online tinde să transforme

lumea virtuală într-un tipar al orașului perfect, în care toți

103 Yochai Benkler, From Consumers to Users: Shifting the Deeper Structures of Regulation Towards Sustainable Commons and User Access, Federal Communications

Law Journal, vol. 52, Washington, 2000, p. 562 104 Strategia Consiliului Europei privind guvernanța Internetului 2012-2015, Consiliul Europei, Bruxelles, 2012

57

membrii săi se simt liberi, au iluzia libertății, dar în realitate

sunt supuși unui control din umbră. Internetul se poate

transforma în cazul apariției unor derapaje incontrolabile din

partea guvernatorilor, în prototipul spațiului proiectat în

secolul al XVIII-lea de savanții vremii, o dimensiune perfect

structurată, uniformizată, fără elemente disonante, indivizii

neadaptați sistemului, fiind eliminați treptat sau izolați.

Modelul de guvernare a spațiului virtual îl va transforma

radical, determinând, prin aplicarea complexă a teoriilor

bazate științific pe deductibilitate și de predictibilitate a

acțiunilor indivizilor, apariția unui model perfect, fără cusur.

Guvernanța online poate reprezentare o reproiectare

a ideii de panoptic105

conceptualizată de importante nume

ale științei106

și care inoculează în conștiința umană

problematica înfricoșătoare a posibilelor calamități ce se pot

abate asupra unei comunități dintr-un areal geografic dat în

urma aplicării unui plan de dezvoltare și de modernizare din

punct de vedere tehnologic în cazul nostru.

105 Conceptul enunțat și de George Orwell în lucrarea 1984 dar și de Zygmunt Bauman în

Globalizarea și efectele ei sociale se bazează pe ideea excluderii spațiului privat, forma sa ramasă nesupravegheată sau în stadiu nesupravegheabil. ”În orașul lui Orwell din 1984, în

fiecare casă era câte un televizor, însă oamenii nu aveau voie să îl închidă și nu știau în ce

moment aparatul devenea cameră de luat vederi.” (Zygmunt Bauman, Globalizarea și efectele ei sociale, Editura ANTET, Filipeștii de Târg, Prahova, 2007, p. 50) 106 Printre numele preocupate de teoria panopticonului s-au numărat Richard Sennett,

Charles Abrams, Jane Jacobs, Marc Fried sau Michel Foucault. Acesta din urmă preia o idee a unui alt savant, Michael Crozier și construiește ipoteticul turn al Panopticului din

care puterea (Crozier afirmă că rolul de conducere aparține acelor entități opace, cu acțiuni

impenetrabile din afară care pentru ele sunt foarte clare și lipsite de riscuri) poate controla orice mișcare din pavilioanele așezate în formă de stea, combinând cele două atuuri

conferite de strategie: viziune de ansamblu asupra zonei coroborată cu teama celor

controlați și invizibilitatea oferită de turn controlorilor care nu sunt nevoiți să părăsească incinta.

58

5.4.2. Exemplul francez: Legea HADOPI107

Legea franceză pentru difuzarea creațiilor de autor pe

internet și respectarea drepturilor acestora108

s-a făcut

remarcată (și din acest motiv am decis să o includem ca

parte constituentă separată a subcapitolului privind

guvernanța online) prin strictețea cu care autoritățile din

Franța au privit în momentul adoptării ei respectarea

drepturilor creative ale autorului promovat în mediul virtual.

Strictețe care se aseamănă, exprimându-ne punctul de

vedere comparativ, cu metodele de lucru ale altor state

remarcate prin severitatea controlului aplicat pe conținutul

online. Deosebirea este aceea că pentru francezi acest

control strict se referă strict și exclusiv la protejarea ideilor

transmise în spațiul virtual.

5.5. Rolul societăţii în combaterea infracţiunilor

din spaţiul virtual

Societatea are un rol activ în combaterea

fenomenelor nocive din mediul online. Reacţia ei la invitaţia

autorităţilor de a se implica activ în limitarea efectelor

generate în plan real de actele ilicite produse în virtual a fost

una pozitivă şi s-a materializat în programe de conştientizare

a publicului cu privire la pericole dar şi în creare de

software-uri puse la dispoziţia instituţiilor abilitate prin care

acestea să gestioneze eficient desfăşurarea fenomenului.

În acţiune au intrat şi centrele de cercetare

universitare recunoscute pe plan internaţional care au la

elaborat pe baza unor instrumente sociologice şi a unor date

statistice bine delimitate, strategii a căror destinaţie este

107 Hadopi (Haute Autorité pour la Diffusion des Œuvres et la Protection des Droits sur Internet, Înalta Autoritate pentru transmiterea operelor pe internet și respectarea

drepturilor de autor în mediul online). 108 Legea nr. 669 din 12 iunie 2009 publicată în JORF nr. 0135 din 13 iunie 2009, pagina 9666, text 2, privind promovarea difuzării și protejării operelor de autor pe internet.

59

aceea de a limita impactul negativ al mediului online asupra

mentalului colectiv din spaţiul real.

5.6. Reglementarea conţinutului mediatic din

România

Serviciile audiovizuale de pe teritoriul României109

sunt reglementate printr-o serie de legi şi decizii ale

Parlamentului României şi ale Consiliului Naţional al

Audiovizualului, prevederi legislative în conformitate cu

recomandările Uniunii Europene. La nivel teritorial sunt

aplicabile: Legea audiovizualului nr. 504/2002, cu

modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 41/1994

privind funcţionarea serviciilor publice de radio şi

televiziune precum şi Codul de reglementare a conţinutului

audiovizual. Legea nr. 504 este cea reglementează difuzarea

unui serviciu de programe de către un radiodifuzor aflat în

jurisdicţia României stipulând că aceasta se poate face

numai în baza licenţei audiovizuale şi, după caz, şi a licenţei

de emisie.

109 Conform datelor CNA, valabile în luna februarie 2014, existau la nivelul României, un

număr de 561 de licenţe radio, 191 pentru televiziune terestră, 30 de licenţe pentru emisie

radio prin satelit, alte 104 pentru televiziune via satelit, 3 licenţe emisie radio prin cablu şi 302 licenţe de televiziune prin cablu (http://www.cna.ro/IMG/pdf/Statistica_SITE-3.pdf )

60

CAPITOLUL VI. VIOLENȚA PRIN OCHII

UTILIZATORILOR VIRTUALI

Studiu privind impactul reţelelor de socializare asupra

tinerilor

Cercetarea de piață pe care ne-am propus-o încearcă

să ofere o imagine asupra impactului noilor tehnologii în

rândul tinerilor utilizatori de servicii online. Rezultatele

acestui demers sperăm să ne ofere și soluțiile necesare

limitării efectelor negative ce afectează dezvoltarea tinerilor.

Pentru atingerea scopurilor propuse, demersul s-a

axat în principal pe direcția cantitativă, constrângerile de

ordin temporal fiind cele care au condus către acest stil de

finalizare a studiului şi pe o latură calitativă ce derivă din

unele afirmaţii emise de respondenţi (obiecţii, sugestii etc).

Metoda presupune prezentarea rezultatelor obținute pe baza

evaluării răspunsurilor primite din partea participanților în

urma completării unui chestionar alcătuit din 15

întrebări/itemi, cu doi sau mi mulţi subitemi, enunţuri

construite în regim dihotomic, semideschis şi deschis, pe

baza informațiilor culese în timpul cercetării pentru

elaborarea prezentei teze.

Culegerea datelor s-a realizat în perioada 15 iulie

2014 – 31 august 2014, pe un eşantion format din 137 de

utilizatori ai mediului virtual. Principalul criteriu de selecție

a acestora a fost calitatea de membru al rețelei sociale

Facebook.110

110 Rețeaua socială Facebook a fost aleasă pentru realizarea acestui studiu întrucît

reprezintă, conform studiilor, cea mai dinamică atât din punct de vedere a numărului de utilizatori cât și din perspectiva activității ce se desfășoară în interiorul ei. Totodată,

Facebook este un model de rețea de socializare ce îmbină mai multe platforme: audio,

video și text, reprezentând mediul ideal de propagare a violenței virtuale în formă diversificată.

61

Eșantionul este format dintr-o gamă largă de

subiecți, din diferite nivele ale societăţii, cu vârsta cuprinsă

între 17 şi 52 de ani, cu studii medii și superioare

deopotrivă.

Ca limite ale studiului trebuie să menționăm că lotul

de respondenţi nu are o valoare reprezentativă la nivel

naţional, dar răspunsurile colectate şi interpretate pot

constitui preambulul pentru un studiu ulterior ce va fi

dezvoltat pe o perioadă mai mare de timp, într-o eventuală

cercetare postdoctorală, rezultatele obţinute beneficiind de o

credibilitate şi mai mare cu cât numărul participanţilor va fi

considerabil mai mare. Totuși, răspunsurile primite ne

permit trasarea unor linii concluzive privind impactul

internetului şi al reţelelor de socializare asupra generaţiei

tinere.

Rezultatele studiului efectuat confirmă în mare rolul

pe care îl are internetul asupra tinerilor din ziua de azi

stabilind în acelaşi timp şi o ierarhie, discutabilă însă din

cauza numărului restrâns de respondenţi, a factorilor şi a

elementelor cu care se confruntă utilizatorii de servicii de

internet, câteva detalii fiind concludente:

a) Internetul influenţează destul de mult

comportamentul tinerilor;

b) Internetul are un impact negativ asupra

adolescenților;

c) Părinţii, dar şi mediul educaţional ori autorităţile

au fiecare rolul său de prevenire şi de limitare a efectelor

nocive generate de regimul virtual.

62

CAPITOLUL VII. CONCLUZII GENERALE

Din punctul nostru de vedere, impactul nociv

reprezentat de acest fenomen al translaţiei nu poate fi

rezolvat şi eradicat. Societatea actuală este condusă de un

set de norme şi de valori care încep să se resfrângă şi asupra

mediului virtual, intrucât procesul comunicaţional respectă

linia bidirecţională, în dublu sens, principiile conceptului de

comunicare, cele care se referă la condiţia existenţei unei

legături impunând o relaţie de acest tip. În plus procesul de

comunicare este garantat de legile fundamentale ale statelor

democratice în aceeaşi măsură în care şi libertatea de

informare beneficiază de privilegii.

Pe baza celor enumerate mai sus suntem în măsură

să afirmăm că, pentru eradicarea fenomenului violenței, este

necesar un efort comun al liderilor sociali, înțeleși ca

reprezentanți ai societății civile, al factorilor cu putere de

decizie la nivel politic dar și al cetățenilor atât ca parte a

sistemului societal public cât și ca membri activi în celula de

bază a societății (familia).

Un rol important le revine responsabililor de pe

sectorul executării și aplicării deciziilor luate de către

guvernanți pe baza normelor și recomandărilor

internaționale ori având la bază elemente ale modelelor

externe funcționale și cu rezultate pozitive. Aceștia trebuie

să țină cont, într-adevăr, de realitățile comunitare locale, dar,

în aceeași măsură, nu trebuie să ignore aspectul generat de

fenomenul globalizării, în contextul căruia și omul, ca parte

a societății active, se metamorfozează și se adaptează noilor

curente mondiale. Efectul acestei emancipări se traduce prin

refuzul de a mai accepta normele învechite ale comunității

care se raportau la violență ca la o stare normală de

corectare a unui comportament.

63

Ordinea într-o societate este în directă și strânsă

legătură cu siguranța cetățeanului nu atât în spațiul publi ori

în cel privat. Noua dimensiune a internetului, transformarea

acestuia într-un mediu societal dinamic reprezintă un nou

punct pe lista priorităților autorităților, Acestea trebuie să

vegheze acum și spațiul virtual din care, după cum am

prezentat, sunt generate noi forme de amenințări la adresa

comunităților. Din păcate, acestea proliferează din cauza

lipsei unei legislații adecvate, marile probleme la acest

capitol fiind legate de aspectele respectării libertăților și

drepturilor cetățenești stipulate în tratatele și convențiilor

internaționale, modelul panoptic, varianta cea mai restrictivă

a guvernanței online, nefiind unul unanim acceptat la nivel

internațional.

Lumea virtuală reprezintă punctul de pornire a

numeroase situații generatoare de conflicte ce se pot

transforma în acte de violență în mediul real. Primăvara

Arabă, apelurile efectuate de către diverse organizații

teroriste ori grupări de cartier, sau de căttre suporteri pe

diverse rețele de socializare care incită la revoltă, confirmă

trendul periculos pe care se înscrie violența în contextul

evoluției societății secolului al XXI-lea.

De aceea, pentru menținerea unui climat de

normalitate, autoritățile continuă demersurile de a supune

internetul unui sistem mai strict de supraveghere,

deocamdată acțiunile lor în mediul virtual fiind acelea de a

monitoriza conținutul informațional existent, de la care pot

porni în crearea unui tipar al violenței virtuale pe baza unor

elemente cheie descoperite în mesajele postate pe internet.

Acest mijloc de comunicare este de asemenea o armă pe

care autoritățile o utilizează în descoperirea de indicii despre

unele evenimente petrecute în lumea reală, pornind fie de la

colaborarea cu utilizatorii de bună-credință ai rețelelor

64

online, fie pe baza amatorismului de care dau dovadă autorii

unor fapte reprobabile produse în proximitate111

.

Prin urmare, concluzia noastră este aceea că factorii

responsabili trebuie să își intensifice acțiunile din mediul

virtual, pericolul trangresării violenței generate în aceste

mediu spre realitatea proximă fiind unul extrem de ridicat.

Liderii politici au sarcina de a adopta cât mai rapid strategia

de combatere a infracțiunilor din spațiul cibernetic și de

securizare a acestui spațiu, având în vedere și respectarea

drepturilor convenite la nivel internațional. Acest proces nu

trebuie amânat ci trebuie să constituie una din prioritățile

urgente pe agendă, alături de celelalte elemente care pot

contribui la eliminarea sau cel puțin limitarea efectelor

nocive ale violenței: finanțare pentru un învațământ de

calitate; adaptarea curriculei educaționale pentru a se genera

o schimbare la nivel societal. Aceste două elemente,

coroborate cu acțiunile din plan local/comunitar, la nivel de

familie, pot contribui la limitarea violenței școlare. În

același timp, se impune acordarea de sprijin forțelor de

ordine prin crearea unui cadrul legislativ adecvat bine

întemeiat cu prevederi clare și sancțiuni pe măsura faptei

comise, în concordanță cu prevederile din alte state cu

democrație mai avansată, conștienți fiind de faptul că un vid

legislativ sau cu măsuri ambigue pot genera

disfuncționalități grave în sistem.

În același timp un rol esențial trebuie acordat

familiei, părinților și formatorilor generației actuale de elevi/

adolescenți. Părinții, membrii familiei trebuie să li se

explice, prin diverse întâlniri realizate sub egida autorităților

inclusiv poliție, care sunt pericolele mediului virtual asupra

dezvoltării psihicului noii generații. Psihologii trebuie să le

111 De multe ori, autorii unor jafuri, agresiuni petrecute în spațiul real comit imprudența de a posta pe internet, mesaje, imagini privind faptele comise.

65

prezinte în astfel de întâlniri efectele negative asupra

comportamentului și atitudinii arătate de copil în societate,

sociologii au rolul de a evidenția pericolul reprezentat de

neadaptarea tinerilor și marginalizarea ori autoexcluderea

acestora, iar reprezentanții forțelor de ordine au sarcina de a

evidenția aspectele îngrijorătoare precum infracționalitatea

generată în mediul online și în spațiul real în extensie.

Astfel de întâlniri sunt organizate și în prezent dar

din păcate acestea au un caracter pur formal, fără rezultate

concrete concludente.112

Pentru îmbunătățirea coeficientului

final, toate aceste acțiuni comune trebuie intensificate și la

modul cel mai serios și profesionist cu putință.

112 De altfel, în decursul documentării pentru prezenta teză, am constatat deficiențe grave

la nivelul României în privința politicilor clare de acțiune în combaterea fenomenelor

analizate, cele mai multe informații, studii etc provenind din spațiul Occidentului ori al S.U.A.

66

BIBLIOGRAFIE

LEGISLAȚIE DIN ROMÂNIA 1. ***Constituția României, modificată şi completată

prin Legea de revizuire a Constituţiei României nr.

429/2003, republicată de Consiliul Legislativ, cu

reactualizarea denumirilor şi dându-se textelor o

nouă numerotare, aprobată prin referendumul

naţional din 18-19 octombrie 2003 şi intrată în

vigoare la data de 29 octombrie 2003, data publicării

în Monitorul Oficial al României a Hotărârii Curţii

Constituţionale nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru

confirmarea rezultatului referendumului naţional din

18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a

Constituţiei României;

2. ***Legea pentru aprobarea OUG nr. 31/2002 privind

interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter

fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului

persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni

contra păcii şi omenirii, nr. 107/2006;

3. *** Legea audiovizualului nr.504 din 11 iulie 2002

cu modificările ulterioare, text în vigoare la data de

11 iulie 2014;

4. ***Legea pentru completarea Legii audiovizualului

nr. 504/2002, nr. 103/2014, publicată în Monitorul

Oficial, Partea I nr. 518 din 11 iulie 2014;

5. *** Legea pentru prevenirea şi combaterea violenţei

în familie, nr. 217/2003 publicată în M.Of. nr. 367

din 29 mai 2003 şi republicată în M.Of. nr. 365 din

30 mai 2012;

6. ***Legea privind prevenirea şi combaterea

pornografiei, republicată, nr. 196/2003 în Monitorul

Oficial, Partea I nr. 198 din 20 martie 2014;

67

7. ***Legea privind protecţia şi promovarea drepturilor

copilului, republicată, nr. 272/2004, Monitorul

Oficial nr. 159/2014;

8. ***Ordonanţa Guvernului privind prevenirea şi

sancţionarea tuturor formelor de discriminare nr. 137

din 31 august 2000, publicată în Monitorul Oficial

nr. 99 din 8 februarie 2007;

9. ***Decizia CNA privind Codul de reglementare a

conţinutului audiovizual nr. 220 din 24 februarie

2011;

10. ***Proiectul de Lege a securităţii cibernetice a

României, aprobat de Guvernul României în şedinţa

din data de 30 aprilie 2014;

11. *** Strategia cu privire la reducerea fenomenului de

violenţă în unităţile de învăţământ preuniversitar,

Anexa la OMECT nr. 1409/29.06.2007;

12. ***Strategia Naţională de Apărare, Administrația

Prezidențială, Bucureşti, 2010;

13. ***Strategia Naţională pentru Dezvoltare Durabilă a

României Orizonturi 2013-2020-2030, publicată în

Monitorul Oficial, Partea I nr. 824 bis din

08.12.2008;

14. ***Strategia naţională pentru prevenirea şi

combaterea şi fenomenului violenţei în familie

pentru perioada 2013-2017 aprobată prin HG nr.

1.156/2012 publicată în in Monitorul Oficial, Partea

I nr. 819 din 6 decembrie 2012;

LEGISLAȚIE EUROPEANĂ ȘI

INTERNAȚIONALĂ 1. ***Tratatul de instituire a Comunităţii Europene,

varianta consolidată, aplicabil din 24 iulie 2002;

68

2. ***Tratatul de la Amsterdam de modificare a

Tratatului privind Uniunea Europeană, a tratatelor de

instituire a comunităţilor europene şi a altor acte

conexe, 1997;

3. ***Tratatul de la Lisabona de modificare a Tratatului

privind Uniunea Europeană și a Tratatului de

instituire a Comunității Europene, semnat la

Lisabona, 13 decembrie 2007;

4. ***Legea privind promovarea difuzării și protejării

operelor de autor pe internet nr. 669 din 12 iunie

2009 publicată în Journal Officiel de la République

française nr. 0135 din 13 iunie 2009, pagina 9666,

text 2;

5. ***Convenţia Consiliului Europei pentru

combaterea criminalităţii informatice, semnată la

Budapesta, la data de 23 noiembrie 2001;

6. ***Convenţia Consiliului Europei privind prevenirea

şi combaterea violenţei împotriva femeilor şi a

violenţei domestice, adoptată la Instanbul, la data de

11 mai 2011;

7. ***Convenţia ONU asupra eliminării tuturor

formelor de discriminare faţă de femei, adoptată şi

deschisă spre semnare de Adunarea Generală a

Naţiunilor Unite prin Rezoluţia 34/180 din 18

decembrie 1979. Intrată în vigoare la 3 septembrie

1981;

8. ***Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii,

nr. 182/1999, privind interzicerea celor mai grave

forme ale muncii copiilor şi acţiunea imediată în

vederea eliminării lor;

9. ***Convenţia privind Drepturile Copilului, adoptată

de Adunarea Generală a ONU în 20 noiembrie 1989;

69

10. ***Convenţia-Cadru pentru Protecţia Minorităţilor

Naţionale, încheiată la Strasbourg la 1 februarie

1995;

11. ***European Convention on Spectator Violence and

Misbehaviour at Sports Events and in particular at

Football Matches, Strasbourg, 1985;

12. ***Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European

şi a Consiliului European din 13 decembrie 2011,

privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor,

a exploatării sexuale a copiilor şi a pornografiei

infantile;

13. ***Recomandarea nr. 1777 din ianuarie 2007 de

completare a listei agresiunilor asupra femeii

incluzând problema drogurilor cauzatoare de asalt

sexual;

14. ***Recomandarea Consiliului Europei R 2001 (6)

privind prevenirea actelor de rasism, xenofobie şi

intoleranţă rasială în sport, adoptată la data de 18

iulie 2001;

15. ***Carta Drepturilor fundamentale a Uniunii

Europene, Jurnalul Oficial al UE, 326, din

24.11.2012;

16. ***Pactul internaţional cu privire la drepturile civile

şi politice, adoptat în 1966 şi intrat în vigoare în

martie 1974;

17. ***Declaraţia privind drepturile persoanelor

aparţinând minorităţilor naţionale, etnice, religioase

şi lingvistice, document care are drept misiune

principală armonizarea socială prin eliminarea

oricăror bariere ce ar fi blocat libertăţile

fundamentale ale omului, ONU, 1992;

70

18. ***Cyber Crime Strategy, Presented to Parliament

by the Secretary of State for the Home Department

by Command of Her Majesty, 2010;

19. ***Cyberspace Policy Review. Assuring a Trusted

and Resilient Information and Communications

Infrastructure, White House, Washington, 2009;

20. ***Gender Equality Strategy 2014-2017, Council of

Europe, Strasbourg, 2014;

21. ***Platforma europeană de combatere a sărăciei şi a

excluziunii sociale: un cadru european pentru

coeziunea socială şi teritorială, Oficiul pentru

Publicaţii al Uniunii Europene, Luxemburg, 2011;

22. ***Strategia Consiliului Europei privind guvernanța

Internetului 2012-2015, Consiliul Europei,

Bruxelles, 2012;

23. ***Strategia Europa 2020, Comisia Europeană,

Bruxelles, 2010;

24. ***Strategia în domeniul securităţii cibernetice, „Un

spaţiu cibernetic deschis, sigur şi securizat”,

Bruxelles, 2013;

LUCRĂRI DE AUTOR(I) ROMÂN(I) 1. Bodunescu, Ion, Flagelul terorismului internațional,

Editura Militară, București, 1978;

2. Bogdan Tiberiu; Sântea Ioan; Drăgan-Cornianu

Rodica, Comportamentul uman în procesul judiciar,

Serviciul editorial și cinematografic, București,

1983;

3. Chelcea, Septimiu, Sociologia opiniei publice,

Editura S.N.S.P.A, București, 2000;

4. Coman, Mihai, Introducere în sistemul mass media,

Editura Polirom, Iaşi, 1999;

71

5. Gheorghe, Virgiliu, Revrăjirea lumii sau de ce nu

vrem să ne desprindem de televizor, Editura

Prodromos, București, 2013;

6. Gheorghe,Virgiliu, Efectele televiziunii asupra minţii

umane, Editura Prodomos, Bucureşti, 2006;

7. Hogaș, Diana Loredana, Patriarhatul, subordonarea

femeii și violența domestică, Editura Lumen, Iași,

2010;

8. Lepădatu, Dumitru, Procese și fenomene politice,

Editura Actami, București, 2000;

9. Marin, Ion, Geopolitica și securitatea globală,

Editura SemnE, București, 2013;

10. Miroiu, Adrian (coord), Manual de relații

internaționale, Editura Polirom, Iași, 2006;

11. Nanu, Adina; Buta, Ovidiu, Bărbatul și moda,

Editura Polirom, Iași, 2009;

12. Pişleag, Ţuţu; Pişleag, George Antoniu; Onofrei,

George Lucian, Psihologia comunicării mediatice,

Editura Sitech, Craiova, 2012;

13. Pișleag,Țuţu (coord), Adunările publice - Potenţial

de conflictualitate, Editura Sitech, Craiova, 2013;

14. Popescu, Cristian Florin, Manual de Jurnalism I,

Editura Tritonic, București, 2003;

15. Rudică Tiberiu, Psihologia frustrației, Editura

Polirom, Iași, 2006;

16. Sireteanu, Ana Maria, Media și imagologia, Editura

Tritonic, București, 2005;

17. Stavre, Ion, Reconstrucţia societăţii româneşti prin

audiovizual, Editura Nemira, Bucureşti, 2004;

18. Tămaș, Sergiu, Dicționar politic, Editura Academiei

Române, București, 1993;

72

LUCRĂRI DE AUTOR(I) STRĂIN(I)

1. Aboujaoude, Elias Virtually You: The Dangerous

Powers of the E-personality, W. W. Norton, New

York, 2011;

2. Bauman, Zygmunt, Globalizarea și efectele ei

sociale, Editura Antet, Filipeștii de Târg, Prahova,

2007;

3. Bernays, Edward L., Cristalizarea opiniei publice,

Editura comunicare.ro, București, 2003;

4. Bertrand, Claude Jean, O introducere în presa scrisă

şi vorbită, Editura Polirom, Iaşi, 2001;

5. Brunon-Ernst, Anne, Beyond Foucault. New

Perspectives on Bentham's Panopticon, Ashgate

Publishing Limited, England, 2012;

6. Dunningan, James F., Noua ameninţare mondială:

Cyber - Terorismul, Editura Curtea Veche, Bucureşti,

2009;

7. Erasmus din Rotterdam, Despre război și pace,

Editura Incitatus, București, 2001;

8. Gasset, José Ortega Y, Revolta maselor, Ediţia a III-

a, Editura Humanitas, București, 2007;

9. Giddens, Anthony, Sociologie, Editura All,

București, 2000;

10. Hobsbawm, Eric, Secolul extremelor, Editura Lider,

Bucureşti, 1994;

11. Hogaș . Diana Loredana, Patriarhatul, subordonarea

femeii și violența domestică, Editura Lumen, Iași,

2010

12. Jones, Steven E., Against Technology From the

Luddites to Neo-Luddism, Editura Routledge Taylor

& Francis Group, New York, 2006;

73

13. Konrad, Lorenz, Așa-zisul rău. Despre istoria

naturală a agresiunii, Editura Humanitas, București,

1998;

14. Le Bon, Gustave, Psihologia mulţimilor, Editura

Antet XX Press, Filipeștii de Târg, 2007;

15. Le Bon, Gustave, Psihologia timpurilor noi, Editura

Antet XX Press, Filipeștii de Târg;

16. Orwell, George, The Collected Essays, Journalism

and Letters of George Orwell, vol. IV, Editura

Martin Seeker &Warburg Limited, London, 1968;

17. Surowiecki, James, Înţelepciunea mulţimilor, Editura

Publica, Bucureşti 2011;

18. Tisseron, Serge, Psihologia jocurilor video, Editura

Trei, București, 2010;

ARTICOLE, PUBLICAŢII,

LUCRĂRI DE CERCETARE 1. ***2014 Data Breach Investigations Report (DBIR),

Verizon Communication Inc, New York, 2014;

2. ***Consumerlab New ways to play games Exploring

changing video gaming behaviors An Ericsson

Consumer Insight Summary Report March 2014,

Ericsson AB, Stockholm, 2014;

3. ***Dimensiunea socială a Strategiei EUROPA 2020

Raport al Comitetului pentru Protecţie Socială,

publicat de Oficiul pentru Publicaţii al Uniunii

Europene, Luxemburg, 2011;

4. *** Global and regional estimates of violence

against women. Prevalence and health effects of

intimate partner violence and non-partner sexual

violence, World Health, Organization, Geneva,

2013;

74

5. ***Grupurile vulnerabile şi economia socială. Romi

şi femei în dificultate. Manual de intervenţie, Editura

Expert, Bucureşti, 2011;

6. ***Open Your Eyes There is no excuse for elder

abuse Report, HSE Elder Abuse Services, Naas,

Irlanda, 2012;

7. ***Revera Report on Ageism, Revera and the

International Federation on Ageing, Mississauga

Canada, 2012;

8. ***The Annual Cyberbullying Survey 2013, Ditch

The Label, Brighton UK, 2013;

9. ***Violenţa asupra persoanelor vârstnice, Consiliul

Național al Persoanelor Vârstnice, București, 2009;

10. Benkler, Yochai, From Consumers to Users: Shifting

the Deeper Structures of Regulation Towards

Sustainable Commons and User Access, Federal

Communications Law Journal, vol. 52, Washington,

2000;

11. Blumer, Herbert, Outline of collective behavior, în

Readings in Collective Behavior, Chicago, 1969;

12. Boyanowsky, Ehor, Climate, Aggression and

Crime: Worrisome implications of the Ecs-TC

Syndrome for a Changing Environment, School of

Criminology, Simon Fraser University, Canada,

2007;

13. Chelcea, Septimiu, Piramida fricilor sociale în

România de ieri și de azi, în Revista Punctul Critic

nr.3, Editura Niculescu, București, 2011;

14. Duvvury, Nata; Callan, Aoife; Carney, Patricia;

Raghavendra, Srinivas, Intimate Partner Violence:

Economic Costs and Implications for Growth and

Development, World Bank, 2013;

75

15. Florian, Gheorghe, Prevenirea violenţei în sport, în

Revista de criminologie, de criminalistică şi de

penologie, nr. 4/2006, Societatea Română de

Criminalistică şi de Criminologie, Bucureşti, 2006;

16. Hegenbart, Christine, Semantic Matter NATO,

Cyberspace and Future Threats, NATO Defense

College Research Division, Rome, 2014;

17. Kuo F.E.; Sullivan W.C., Agression and violence in

the inner city effects of environment via mental

fatique, în Environment and Behavior, 33(4), 2001;

18. Last, Cadell, Global Brain and the Future of Human

Society, în World Future Review, 2014;

19. Mascheroni, Giovanna (coord.) Net Children Go

Mobile Cross-national comparisons.Report D3.3,

Università Cattolica del Sacro Cuore, Milano, 2014;

20. Rieffel, Remy, Efectele mass media, în O

introducere în presa scrisă şi vorbită (Claude Jean

Bertrand, coord.), Editura Polirom, Iaşi, 1999;

21. Simister, J.; Van de Vliert E., Is there more violence

in very hot weather? Test over time in Pakistan and

across countries worldwide, în Pakistan Journal of

Meteorology, 2 (4) 2005;

22. Sînzianu, Simona Gabriela, Violența în familie,

prezentată în presa din România, Editura Lumen,

Iași, 2006;

23. Taylor, Peter Murray, The Hillsborough Stadium

Disaster, Interim Report, Inquiry by THE RT HON

LORD JUSTICE TAYLOR, London, 1989;

24. Tyrer, Harry W., Cyber-Terrorism, în Science and

Technology of Terrorism and Counterterrorism,

Second Edition, CRC Press, Boca Raton, S.U.A.,

2009;

76

25. Vokey Megan; Tefft Bruce; Tysiaczny Chris, An

Analysis of Hyper-Masculinity in Magazine

Advertisements, în Sex Roles Journal, vol.68, Issue

9-10, Springer Publishing, New York, 2013;

26. Zafiu, Rodica, Paradoxuri ale limbajului agresiv,

în Revista România Literară, nr. 48/2000, București,

2000;

DICȚIONARE, PERIODICE,

ARTICOLE DE PRESĂ

1. *** Biblia sau Sfînta Scriptură a Vechiului și Noului

Testament, Societatea Biblică;

2. *** Larousse, Dicționar de Media, Editura Univers

Enciclopedic, București, 2005;

3. *** Larousse, Dicționar de Sociologie, Editura

Univers Enciclopedic, București, 1993;

4. *** Revista de Asistență Socială, Universitatea

București Facultatea de Sociologie și Asistență

Socială, nr. 4/2012, Editura Polirom, Iași, 2012;

5. Comșulea, Elena, Dicționarul uzual al limbii

române, Editura Paralela 45, Pitești, 2008;

6. Harris, Shane, Laboratorul social, în Foreign Policy

România, București, august-septembrie 2014;

7. Magnier, Mark, In southern India, relatives

sometimes quietly kill their elders, în Los Angeles

Times, ediția din 15 ianuarie, 2013;

8. Popescu, Cristian Florin, Dicționar de Jurnalism,

Relații Publice și Publicitate, Editura Niculescu,

București, 2007;

9. Popescu-Neveanu, Paul, Dicționar de Psihologie,

Editura Albatros, București, 1978;

77

RESURSE INTERNET

1. http://adevarul.ro/educatie/scoala/studiu-unicef-19-

copiii-romani-nu-merg-liceu-In-10-ani-rata-

abandonului-scolar-s-ar-putea-tripla-

1_54101d6e0d133766a80379f1/index.html;

2. http://consilr.info.uaic.ro/uploads_lt4el/resources/pdf

3. http://etd.lsu.edu/docs/available/etd-07022006-

123237/unrestricted/Hayes_dis.pdf;

4. http://kotaku.com/5918193/tomb-raider-creators-are-

no-longer-referring-to-games-attempted-rape-scene-

as-an-attempted-rape-scene;

5. http://ro.saferpedia.eu;

6. http://sorinovidiuanghel.blogspot.ro/2009_04_01_ar

chive.html;

7. http://windows.microsoft.com;

8. http://www.apti.ro/strategia-CoE-guvernanta-

Internetului;

9. http://www.centrulfilia.ro/index.php/documente/com

unicate-de-presa/172-2014-studiu-privind-

prevalenta-violentei-impotriva-femeilor-in-europa-

romania-tara-unde-victimele-nu-au-incredere-in-

institutii;

10. http://www.la-loi-hadopi.fr/procedure-hadopi.html;

11. http://www.mediafax.ro/cultura-media/efectele-

negative-ale-mass-media-cresterea-ratei-

sinuciderilor-si-a-agresivitatii-copiilor-10655296;

12. http://www.politiaromana.ro/violenta_in_familie.htm

;

13. http://www.tineriimpotrivaviolentei.edumanager.ro/;