Romanul Ciocoii vechi si noi este:

- un roman social-istoric de factura realista, pentru ca infatiseaza societatea romaneasca de la inceputul secolului al XlX-lea, intre anii 1814-1830, respectiv, in ultima perioada a epocii fanariote. Autorul ofera informatii detaliate despre viata la curtile boieresti si la curtea domneasca, despre ierarhia servitorilor si functionarilor, despre viata culturala si muzicala a vremii, despre arhitectura Bucurestilor si interioarele cladirilor din acea vreme. Caracterul realist al romanului este dat si de tehnica detaliului (de factura balzaciana). Sunt descrise in cele mai mici amanunte trasaturile fizice si morale ale personajelor, imbracamintea sau interioarele. IonGhica remarca faptul ca scrierile lui Nicolae Filimon reprezinta o colectie de tablouri adevarate si vii ale obiceiurilor si moravurilor noastre din epoca de tranzitie";

- un roman monografic de tip fresca, intrucat scriitorul incearca sa realizeze un studiu aproape stiintific al epocii prezentate, surprinzand aspecte din mai multe domenii ale activitatii umane. Pentru aceasta autorul s-a documentat temeinic in perioada in care a lucrat la Arhivele Statului. Criticul Serban Cioculescu vorbeste despre caracterul arhivistic" al romanului, ce include documentul in textul epic. Nicolae Manolescu considera ca autorul isi exhiba documentarea. Sunt capitole intregi cu valoare arheologica si istorica", iar Paul Cornea vorbeste de modernitatea romanului prin introducerea documentului autentic in cuprinsul naratiunii, suprimandu-i partial literaturitatea";

- un roman de factura romantica ce este construit prin antiteza. Autorul imagineaza o lume simetrica, in care binele si raul stau fata in fata. Personajele formeaza cupluri in alb si negru.

- un roman tipologic, prin faptul ca isi propune construirea anumitor categorii de personaje: tipul arivistului - Dinu Paturica (primul in literatura romana, urmat de Nae Catavencu, de Lica Trubadurul sau de Stanica RafiU), tipul onestului sau cinstitului (vataful GheorgfiE), tipul patriotului (banul C), tipul fecioarei angelice (MariA) etc;

Tipul (lat. typus, gr. typoS): termenul desemneaza personajul care intruneste in modul cel mai expresiv trasaturile, caracteristicile esentiale ale indivizilor din categoria pe care o reprezinta.

- un roman traditional prin constructia rationalista, deductiva si previzibila a subiectului, ce mizeaza pe obiectivitate. De asemenea, prin omniscienta naratorului, unicitatea perspectivei narative, scriitura la persoana a lll-a sau preferinta pentru tipuri si caractere.

Compozitie si structura

Tema centrala a romanului este aparitia unei noi paturi sociale reprezentate de ciocoii autohtoni in tarile romane la inceput de secol al XlX-lea. Autorul ne avertizeaza asupra pericolului reprezentat de acestia.

Initial, Nicolae Filimon intentionase sa scrie un roman in doua parti: prima parte era interesata de ciocoiul vechi, cu anteriu si calamari la brau", din perioada fanariota, partea a doua urma sa ilustreze ciocoii noi cu frac si manusi albe din zilele noastre", cei care tradasera idealurile revolutiei, de la 1848 si ale Unirii. Acest proiect nu va fi realizat decat pe jumatate. Partea a doua a romanului nu a mai fost scrisa.

Romanul contine o Dedicatie", un Prolog", 32 de capitole, in care este structurat subiectul si un Epilog".

In Dedicatie", autorul se adreseaza direct ciocoilor. Pe un ton vehement, el ii numeste straluciti luceferi ai videlor" sau, tot metaforic, putrajunea si mucegaiul ce sapa din temelii si rastoarna imparatiile si domniile". Discursul sau urmeaza toate regulile retoricii. Enumerafia, exclamatia si interogatia, anafora, pluralul demonstratiei sunt figuri retorice intalnite in text. Identitatea naratorului si cea a autorului se confunda. Scriitorul isi manifesta in mod direct aversiunea fata de noua clasa a parvenitilor.

Prologul" este construit dupa modelul fiziologiilor (specie literara ce consta in observarea si studierea obiectiva a unui caracter, a unei situatii semnificative din punct de vedere social, moral si psihologic) si alcatuieste un portret al ciocoiului dintotdeauna si de pretutindeni, relevand trasaturile lui caracteristice si rolul malefic in viata sociala, economica si politica a tarii: mai cu seama din tara noastra, unde lumina adevaratei civilizafiuni n-a rasipit inca norii cei grosi ai ignorantei si ai depravafiunei".

Perspectiva narativa

Autorul este mereu prezent in text, confundandu-si vocea cu cea a naratorului. Omniprezent si omniscient, isi face loc in spatiul textului: comenteaza si fine discursuri (Cine s-a dedat cat de putin cu placerile viefei destramate cunoaste prea bine ca femeia joaca rolul cel mai principal intr-insa; ea singura, prin felul ei dar fermecatoare, poate sa arunce un val de poezie asupra acelor placeri mincinoase" sau Ochiul nostru este lacom, dorintele se manifesta in noi abia ce zarim o juna femeie placuta; dar acest neastampar nu este amorul, ci o furie, un delir momentaneu etc"), emite judecati asupra personajelor (aceasta Vinera orientala" - despre Chera Duduca, era in adevar un tezaur de frumusete ce nu se putea vedea decat in statuele grecilor antici" - despre MariA), participa afectiv la actiune, ca orice narator de tip romantic, mentinand astfel legatura cu cititorul.

De aceea, naratiunea nu se deruleaza numai la persoana a lll-a, ci si la persoana intai plural, uneori folosita cu valoare demonstrative. Perspectiva narativa este neutra, naratorul stie tot despre personajele sale si, odata cu el, si cititorul. inca din Prolog", el nu ascunde faptul ca

destinul personajului principal este, intr-un fel, dinainte stabilit. Curiozitatea cititorului nu este insa anulata de demonstratia ce urmeaza a fi facuta si nici suspansulnu este afectat, tocmai pentru ca talentul autorului a gasit mijloacele de a-i mentine interesul.

Constructia subiectului

Timpul. Actiunea romanului incepe intr-o dimineata din luna lui octombrie, anul 1814" si se desfasoara pe o perioada de mai bine de un sfert de secol, pana in 1830, cuprinzand astfel sfarsitul epocii fanariote in Tara Romaneasca.

Spatiul in care se desfasoara actiunea este, in principal, Bucurestiul din vremea respectiva, unde se afla curtea domneasca si casele lui Andronache Tuzluc, a Duducai, a banului C. sau pravalia lui Chir Costea Chiorul, dar Si imprejurimile Bucurestiului (drumul spre CotrocenI), mosiile postelnicului, ocnele de la Telega, unde va fi inchis Dinu Paturica etc.

Planurile narative. Actiunea romanului se desfasoara pe doua planuri, unul al personajelor negative, altul al personajelor pozitive, impartind lumea romanului in buni si rai.

In primul plan, principal, ni se infatiseaza ascensiunea si decaderea protagonistului, Dinu Paturica, dar si povestea celorlalte personaje negative. Destinele acestora sunt urmarite pana la sfarsitul vietii lor tocmai pentru a ilustra ideea ca in viata raul se plateste.

Planul secundar, al personajelor pozitive, cuprinde si el mai multe ramificatii al caror punct de intalnire este in finalul romanului, in scena nuntii.

Personajul central al acestui plan este corespondentul protagonistului, cu care se afla in antiteza (antagonistuL). Gheorghe este tipul omului onest si incoruptibil. Alungat din casa lui Andronache Tuziuc, unde indeplinea functia de vataf, prin ticluirile lui Dinu Paturica, este apreciat si sprijinit de banul C. induiosat de soarta fostului stapan, nu ezita sa-l ajute in suferinta sa si se va ocupa de funeralii. Se va casatori, in final, cu fiica banului C. La cununia lor va fi prezent si Ghica-Voda, care il va inalta pe Gheorghe la rangul de spatar si caimacam al Craiovei. Domnitorul roman intra si el in panoplia personajelor pozitive, avandu-si in plan negativ corespondentul in sirul de domni fanarioti care n-au facut altceva decat sa praduiasca tara".

In final, raman pe scena numai personajele pozitive, semn al rearmonizarii lumii.

Cele doua planuri narative se intersecteaza si se determina reciproc. Astfel, destinul lui Gheorghe se schimba dupa ce Paturica intra in gratiile stapanului, ca si cel al postelnicului dupa refuzul banului C. de a-i da fata de sotie etc.

Actiunea romanului se desfasoara cronologic, conform relatiei cauza-efect; se respecta

ordinea clasica a momentelor subiectului, regasite toate in text.

Punctul culminant al romanului nu este intr-atat deconspirarea ticalosiilor lui Dinu Paturica si aruncarea lui in ocna, decadere previzibila, de altfel, cat momentul anuntarii acesteia prin blestemul parintesc.