romant is mul
DESCRIPTION
despre romantismTRANSCRIPT
Romantismul
Constituie o mişcare artistică şi literară, afirmată în primele decenii ale secolului al
XIX-lea, în europa, pregătită de un moment de tranziţie de la iluminism la romantism, numit
preromantism. Această mişcare culturală afirmată iniţial în Anglia, a cuprins nu numai
literatura, ci şi artele plastice, muzica, filosofia, istoria şi estetica.
Preromantici: J.W. Goethe, Fr. Schiller; Vasile Cârlova, Ion Heliade-Rădulescu,
Grigore Alexandrescu.
Romantici: V.Hugo, Lamartine, Vigny, Musset, Schiller, Heine, Grimm, Byron,
Leopardi, Puşkin, Lermontov, J.Ch.Fr. Hőlderlin, Novalis (aceştia din urmă influenţând lirica
eminesciană în latura ei onirică, vizionară) şi Eminescu, integrat târziu de critica literară.
Principii estetice:
1. cultivarea sensibilităţii, a imaginaţiei şi a fanteziei creatoare în defavoarea raţiunii
lucide;
2. evaziunea lirică în trecut, realizată sub forma visului sau a somnului, într-un decor
nocturn (inovaţii prozodice);
3. contemplarea naturii sub forma descrierilor (în pasteluri) şi a meditaţiilor asupra
universului;
4. antiteza – figura de stil preferată de romantici
5. interesul pentru tradiţii, istorie şi folclor naţional;
6. introduce noi categorii estetice – urâtul, grotescul, macabrul, fantasticul;
7. prezentarea unor eroi excepţionali care acţionează în împrejurări deosebite (condiţia
artistului de geniu în lume);
8. importanţa acordată sentimentelor, mai ales iubirii (trăire afectivă puternică şi
întemeietoare a cuplului integrat armoniei universale);
9. descoperirea infinitului spaţial şi temporal (proiecţii subiective, cum au fost definite
de idealişti);
10. amestecul genurilor şi al speciilor literare (specii noi : drama romantică, meditaţia,
poemul filosofic, nuvela istorică); lărgirea vocabularului poetic prin pătrunderea
arhaismelor, a regionalismelor şi a construcţiilor specifice limbajului oral; procedee
stilistice: antiteza, comparaţia dezvoltată;
11. ironia romantică bazată pe simularea acordului cu un anumit punct de vedere, cu
scopul de a accentua ideea ironizată (Scrisorile… lui Eminescu)