Romantismul

Constituie o mişcare artistică şi literară, afirmată în primele decenii ale secolului al

XIX-lea, în europa, pregătită de un moment de tranziţie de la iluminism la romantism, numit

preromantism. Această mişcare culturală afirmată iniţial în Anglia, a cuprins nu numai

literatura, ci şi artele plastice, muzica, filosofia, istoria şi estetica.

Preromantici: J.W. Goethe, Fr. Schiller; Vasile Cârlova, Ion Heliade-Rădulescu,

Grigore Alexandrescu.

Romantici: V.Hugo, Lamartine, Vigny, Musset, Schiller, Heine, Grimm, Byron,

Leopardi, Puşkin, Lermontov, J.Ch.Fr. Hőlderlin, Novalis (aceştia din urmă influenţând lirica

eminesciană în latura ei onirică, vizionară) şi Eminescu, integrat târziu de critica literară.

Principii estetice:

1. cultivarea sensibilităţii, a imaginaţiei şi a fanteziei creatoare în defavoarea raţiunii

lucide;

2. evaziunea lirică în trecut, realizată sub forma visului sau a somnului, într-un decor

nocturn (inovaţii prozodice);

3. contemplarea naturii sub forma descrierilor (în pasteluri) şi a meditaţiilor asupra

universului;

4. antiteza – figura de stil preferată de romantici

5. interesul pentru tradiţii, istorie şi folclor naţional;

6. introduce noi categorii estetice – urâtul, grotescul, macabrul, fantasticul;

7. prezentarea unor eroi excepţionali care acţionează în împrejurări deosebite (condiţia

artistului de geniu în lume);

8. importanţa acordată sentimentelor, mai ales iubirii (trăire afectivă puternică şi

întemeietoare a cuplului integrat armoniei universale);

9. descoperirea infinitului spaţial şi temporal (proiecţii subiective, cum au fost definite

de idealişti);

10. amestecul genurilor şi al speciilor literare (specii noi : drama romantică, meditaţia,

poemul filosofic, nuvela istorică); lărgirea vocabularului poetic prin pătrunderea

arhaismelor, a regionalismelor şi a construcţiilor specifice limbajului oral; procedee

stilistice: antiteza, comparaţia dezvoltată;

11. ironia romantică bazată pe simularea acordului cu un anumit punct de vedere, cu

scopul de a accentua ideea ironizată (Scrisorile… lui Eminescu)