02.04.2015 ROMÂNIA, UNEŞTETE!: Prof. dr. Crina PALAS: Baladele din detentie ale lui Radu Gyr

http://vladmihai.blogspot.ro/2012/11/profdrcrinapalasbaladeledin.html 1/6

11.11.12

Prof. dr. Crina PALAS: Baladele din detentie ale lui Radu GyrComunismul a înţeles ca unică modalitate de impunere în cultura română anihilarea valorilor, prin arestarea

şi exterminarea celor ce le promovaseră, şi impunerea nonvalorii ca unic reper. Credinţa, tradiţia, idealurile sfinte,toate acestea au devenit, în ochii împăienjeniţi de ură satanică ai bolşevicilor, vini de neiertat, pentru carepedeapsa cu moartea era prea blândă. Trebuiau experimentate tehnici diabolice de dezumanizare, de desfiinţare,de umilire care să ducă la formarea unui om reeducat. În aceste condiţii, intelectualitatea românească avea să semute în lanţuri.

În academia mutată în catacombe, tot ceea ce însemna valoare era mărturisit, asimilat, îmbogăţit, din noumărturisit şi aşa mai departe. Pentru deţinutul căruia i sa răpit orice drept intelectual (ce să vorbim despre alt felde drepturi, când până şi cel la identitate sau la viaţă erau incerte...), orice vers era purtător de noi idei, de noiidealuri, de motivaţii pentru rezistenţă, prin credinţă spre mântuire.

Astfel, baladele populare (pe vremea aceea studiate cu drag în şcoală, după ce în prealabil fuseserăperformate la horele care încă se ţineau, la şezătorile şi la clăcile care nuşi pierduseră încă sensul originar)aduceau în sufletul jinduind de libertate şi de dreptate un licăr de speranţă. Deţinutul se asemăna haiducului,hăituit, trădat, însingurat, mereu stând cu moartea la taclale; sau cu meşterul creator a cărui jertfă bineplăcutăDomnului izvorăşte apă vie; ori cu ciobanul ceşi preschimbă, triumfător, moartea în nunta cea cerească şiveşnică. Întreaga rânduială de viaţă românească, cuprinsă în versurile baladelor, se răsfrânge în sufletulîntemniţatului, renăscând noi şi noi sensuri ale suferinţei.

Atunci când încap pe mâna unui talent poetic de excepţie, condamnat şi el a trăi dramele eroilor populari,baladele se metamorfozează în bijuterii şlefuite migălos în sufletul şi în conştiinţa poetului şi agăţate apoi, definitivşi salvator, în sufletul şi în conştiinţa deţinuţilor careşi riscau viaţa memorând, recitând şi transmiţând, prinbinecuvântata şi multcuvântătoarea ţeavă de calorifer, altora şi altora, versuri purtătoare de speranţă. Este cazulbaladelor de detenţie ale lui Radu Gyr.

Radu Gyr este un împătimit al baladei, mărturisind chiar el, în vremea când încă era liber să o facă:„Ciudat duhovnic, această artă populară! Ea primeşte spovedania unui neam întreg, în tot ce spovedania cuprindemai curat şi mai adânc ca trăire internă, şi primindo, o împleteşte cu argint, o topeşte în flăcări mari de curcubeu,şi o aruncă apoi în lume ca pe o pasăre măiastră, ieşită golaşe dintrun fund de suflet şi suflată cu azur şi cu penede foc de către buzele cereşti ale Artei”[1]. Întradevăr, un duhovnic ce cunoaşte chiar şi cele mai ascunsecotloane ale sufletului etnic, fiind în acelaşi timp oglindă, îndemn, reazem şi model de urmat. Oglindă – căcicreaţia populară surprinde tot ceea ce are specific un popor. Reazem – căci mângâie sufletul îndurerat. Îndemn laluptă, la credinţă, la muncă. Şi model – oferind imagini exemplare de eroi, a căror dobândire a veşniciei e cinstităde un neam întreg, în cântec, în joc, în icoane. Este grăitoare aplecarea aparte faţă de folclor pe care au simţitoromânii care au umplut temniţele sub diferite regimuri politice, dar mai ales în cel comunist, animaţi fiind de acelaşiideal, de acelaşi crez.

O dovedeşte cu prisosinţă şi ciclul baladelor de detenţie semnate de Radu Gyr. Temele fundamentale alebaladescului românesc se regăsesc în sufletul poetului întemniţat şi au dat naştere unor creaţii de o forţă poetică,spirituală şi morală atât de puternică, încât sau întipărit adânc în poetica românească a încercatului secol al XXlea, depunând o mărturie vie şi cutremurătoare despre moarte, jertfă, haiducie şi trădare în istoria noastră recentă.

Baladele acestea, acompaniate de zornăitul lanţurilor de la mâini şi de la picioare, de vaietul vântuluiprintre zăbrele şi de scrâşnetul gheţii din celulă, de ţipătul de durere al schingiuiţilor, de urletul foamei, de plânsuldorului de mamă, de soţie, de copil, de libertate, impresionează întâi de toate prin dimensiunile neobişnuit de mari,cu atât mai mult cu cât ele sau născut în condiţii crâncene, nemoşite de creion, neînfăşate în hârtie, ci doarcântate în gând, fremătate pe buze, în taină, departe de urechea gardianului, şi trimise apoi în lumea temniţei mari,către sute de suflete pregătite săi fie şi mamă, şi tată, şi copil. Dar toate acestea sunt ascunse în abundenţa deimagini metaforice uimitoare, din care ţâşnesc, ca un foc mistuitor, ca o lumină vie, Credinţa, Nădejdea şiDragostea, daruri de atât de mare preţ. Ne vom opri, pe rând, asupra câtorva dintre aceste minunate creaţii alepoetului, încercând să surprindem puţin din acel ceva care dă fiorul tainic, inimitabil şi inconfundabil al poeziei luiRadu Gyr.

Moartea ciobănaşului din Mioriţa – iată o temă a multe şi interesante discuţii în închisorile comuniste, căci

Search this Site Go

02.04.2015 ROMÂNIA, UNEŞTETE!: Prof. dr. Crina PALAS: Baladele din detentie ale lui Radu Gyr

http://vladmihai.blogspot.ro/2012/11/profdrcrinapalasbaladeledin.html 2/6

ea surprinde tocmai ceea ce simţeau mai aproape, zi de zi, ceas de ceas, întemniţaţii. În seninătatea şi puritateaidealurilor pentru care au fost închişi, ei dau altă conotaţie iminenţei morţii care îi pândea la fiecare pas, aşa cumface şi ciobănaşul, care e conştient de faptul că moartea nu este decât poarta de trecere în Împărăţia luiDumnezeu. El nu moare, ci se cunună cu „o mândră crăiasă/a lumii mireasă”, avânduşi părtaş la măreţuleveniment întregul cosmos. Fiecărui element din natură el îi găseşte un rost, pe care, însă, nu îl inventează, ci îlpreia din tradiţia bisericii. Căci „e o imensă frăţie între cosmos, om şi divinitate, în care trupul şi sufletul seconfundă, în care nu există graniţe certe între împărăţia cerului şi lumina lumii concrete”[2].

Astfel, naşi sunt soarele şi luna, luminători şi în acelaşi timp veghetori permanenţi. Preoţii sunt „munţiimari”, aceia care, adânc înfipţi în pământ, au creştetul înălţat până la tronul dumnezeiesc. Până şi nuntaşii suntaleşi cu grijă, dintre brazi şi păltinaşi, dintre arborii cu coloana vertebrală dreaptă. Nu lipsesc nici lumânările denuntă, rol încredinţat temeinic stelelor, aştri ce luminează în permanenţă, chiar dacă ziua omul nu îi mai vede. Înîntregimea sa, natura, creaţie a lui Dumnezeu, îşi arată acum rostul său deplin: acela de slujitor al omului, deasemenea creaţie divină. Din crucea ce îi este dată omului, balada populară întruchipeză în amănunt braţulvertical, cel care, adânc înfipt în lut, îşi înalţă semeţ vârful până în adâncul cel nepătruns al cerului.

„Balada unui plai de munte” a lui Radu Gyr zugrăveşte, ca o continuare a „Mioriţei”, coordonata orizontală acrucii, reprezentată de ceea ce rămâne în urma morţii ciobanului: suferinţa fără seamăn a mamei şi chinul la careconştiinţa, pronie divină, îi supune pe ucigaşi. Ciobănaşul şia desăvârşit soarta, metamorfozând moartea în nuntă.El iese acum din discuţie, căci sa mutat de pe „piciorul de plai” dincolo de „gura de rai”. În locul său, pustiul rămaseste „o lacrimă de rai”, căci până şi raiul fericirii plânge de durerea ce va încăpea în aceste versuri. Din tot ce era,în balada populară, reprezentat ca spaţiu mioritic feeric, acum nu au mai rămas decât negaţii (fluierul nu mai cântă,câinii nu mai latră, iezii nu mai zburdă) şi lipsă (stâna goală, strunga fără oi). Natură însăşi este ostilă, secutremură, frântă de jale, brazii „plâng prohod”. Doar munţii îşi păstrează rostul de preoţi, ridicând în slavacerească, la scaunul judecăţii divine, negurile ce au învăluit moartea cumplită a ciobănaşului, numit voievod şicneaz.

Este momentul în care se transferă atenţia cititorului de la ciobănaş, spre măicuţa bătrână. Portretulmăicuţei este cutremurător. Ea înfruntă, asemeni Anei lui Manole, vitregii cumplite ale naturii în căutarea fiului său.Toate elementele naturii se cutremură, plâng amar şi apele, şi stâncile, şi brazii, şi ulii. „Plânsul maicii pietremoaie,/scoală scorburi şi puhoaie,/umple văgăunile,/zgâlţâie furtunile./Ar smuci din temelie/lumile, să nu mai fie, /ar surpa tăriile,/ar seca veciile...”. Din inima îndurerată a mamei răzbate, însă, un blestem cumplit asupraucigaşului: ca ochii ciobănaşului săl urmărească pretutindeni, fără zăbavă. Apoi, durerea necuprinsă a măicuţeiîngenunchează până şi munţii şi soarele.

Ochii, oglinda sufletului, simbolul cunoaşterii, al adevărului ascuns, vor împlini blestemul. Baciul veneticîncearcă să scape de povara lor, înecânduse în băutură, pe care e gata să dea toată averea sa însuşită princrimă. Dar din fundul trăscăului ochii mortului îl văd, din adâncul aşternutului mângâierea femeii îl arde, din blidulcu mâncare, din pragul tindei, din înaltul cerului, din afundul pădurii, de pretutindeni, fără rost de scăpare,conştiinţa îl urmăreşte şi îl supune la cazne cumplite. Natura întreagă îi este potrivnică şi i se refuză. Îşi întoarcefaţa sa de la el. Până şi „ştreangul tremură” şi „creanga scârţâie cu ciudă”, parcă nici acestea nesuportând atâtamârşăvie. Doar uliii aşteaptă, nerăbdători şi neîndurători, să sfâşâie leşul. Căci urma ucigaşului ce refuză pocăinţa,plângânduşi doar suferinţele insuportabile ale trupului, trebuie ştearsă de pe faţa pământului. Trădarea sa esteasemeni celei a lui Iuda Iscarioteanul, care Îl vinde morţii pe Însuşi Hristos, Fiul lui Dumnezeu, fapt care îi vaaduce sfârşitul cel mai crunt, pe care singur îl alege: sinuciderea. Prin urmare, şi în moarte ciobanul ucigaş se vaasemăna iudei.

Întâlnim în versurile lui Radu Gyr ambele perspective asupra morţii: una senină, încadrată întro nesfârşităliturghie cosmică, a cunoştinţei continuării vieţii după moarte; şi o alta, cruntă, în faţa trădării. Ne amintim aici debalada populară „Toma Alimoş”, în care haiducul, cu inima deschisă, îl ospătează pe Manea din bucatele sale.Drept răsplată, este înjunghiat mişeleşte, după care Manea fuge. Toma capătă atunci puteri supranaturale care îlajută săl ajungă pe Manea şi săl pedepsească necruţător, retezândui capul dintro singură lovitură. „Pedeapsatrădării e întotdeauna de o străşnicie îngrozitoare. Nu e o trăsătură de cruzime în spiritul nostru, ci echivalentul cutotul normal al gravităţii pe care o acordă poporul nostru în folclor vinii care trebuie să fie astfel ispăşită”.[3] Deaceea şi blestemul măicuţei este atât de crunt. Dar în toată zbaterea criminalului nu este nicio urmă de pocăinţă,ci doar durere insuportabilă, doar suferinţă fără margini. Acesta este motivul pentru care Radu Gyr oferă dreptunică soluţie de final spânzurătoarea, sinuciderea, astfel retezând orice posibilitate de iertare divină. I se dăucigaşului şansa pocăinţei, căci „nu vreau moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu”[4], dar el îşi plângedoar durerile, nu şi păcatele.

Din bezna rece a temniţei în care autorul baladei culte îşi ispăşea vina de a fi creştin şi român, trădarea luiIuda se reiterează. Caznele Mântuitorului leau trăit deţinuţii necontenit, plânsul Maicii Domnului sa contopit cufiecare lacrimă a mamei, a soţiei, a logodnicei sau a fiicei, a soţului sau a feciorului. Şi lacrimile acestea au fostmirul cu care au spălat picioarele Domnului răstignit, astfel că Însuşi Iisus va coborî în celulă şi va lua asuprăŞicrucea cea grea a înlănţuitului. Aşa înţelege poetul suferinţa sa: ca jertfă pentru Hristos, aşa cum răstignireaMântuitorului jertfă pentru oameni este. Un alt poem de detenţie, „Iisus în celulă”, întruchipează în amănuntaceastă semnificaţie, dar asupra acestuia vom zăbovi cu alt prilej.

Jertfa pentru Hristos este şi tema unei alte balade de detenţie inspirată dintro baladă populară. Este vorbadespre „Balada iconarului de lângă rai”, în care regăsim ideea jertfei pentru creaţie purtată de legenda MănăstiriiArgeşului. „Marele meşter iconar” trebuie să zugrăvească zidurile proaspete ale unei mănăstiri. Măiestria sa estefără seamăn, căci „se cutremură pereţii/denvieri şi răstigniri”, în vreme ce „pe iconostas, asceţii/merg cu tălpi detrandafiri”. Truda nu îi este, deci, zadarnică, ea dă roade. Însă chipul sfintei ce nu se lasă pictată îi răpeştemeşterului pacea pământească. Căutarea sa nare odihnă, iconarul îşi refuză totul, până şi dragostea, şi, înîncrâncenarea sa, nu vede chipul care îl aşteaptă, care îl caută, care i se oferă zilnic. Doar lacrima de durere, desuferinţă a logodnicei i se revelează, doar lacrima retrezeşte vopselele, pensulele şi speranţa meşterului. Odihnalacrimii duce din nou la imposibilitatea creaţiei. „Ea deodată înţelege/că icoana lacrimi vrea/şi că el minuniculege/doar atunci când plânge ea”, şi se mistuie în plâns.

„Puţin câte puţin, cu lacrimile începe să se unească o mângâiere alcătuind o deosebită linişte, dintrunsimţământ de blândeţe, dintro smerenie; o data cu aceasta, înseşi lacrimile, pe măsura şi pe potriva mângâieriiaduse, se preschimbă, îşi pierd întro măsură însemnată amarul, curg fără durere sau cu durere mai puţină. Laînceput, ele sunt puţine şi vin rar; după aceea, încep, puţin câte puţin, să vină mai des şi sunt mai îmbelşugate.

<<br/><div style="”border:"><div style="text‐align: center;"><a target="_blank" title="Romania,uneste‐

2015 (57)

2014 (263)

2013 (559)

2012 (521) decembrie (69)

noiembrie (58)

Nov 30 (2)

Nov 29 (4)

Nov 28 (2)

Nov 27 (3)

Nov 26 (3)

Nov 25 (1)

Nov 24 (2)

Nov 23 (3)

Nov 22 (2)

Nov 21 (3)

Nov 20 (2)

Nov 19 (1)

Nov 18 (2)

Nov 17 (2)

Nov 16 (3)

Nov 15 (4)

Nov 13 (1)

Nov 12 (1)

Nov 11 (2)

Prof. dr. CrinaPALAS:Baladele dindetentie alel...

Ultimul cuvantal lui RaduGyr in fataTribunalulu...

Nov 10 (2)

Nov 09 (1)

Nov 08 (1)

Nov 07 (3)

Nov 06 (1)

Nov 05 (1)

Blog Archive

02.04.2015 ROMÂNIA, UNEŞTETE!: Prof. dr. Crina PALAS: Baladele din detentie ale lui Radu Gyr

http://vladmihai.blogspot.ro/2012/11/profdrcrinapalasbaladeledin.html 3/6

Publicat de Florin Etichete: balade Radu Gyr, Crina Palas

Avva Dorotei:Pentru săvârşireaşi alcătuireafaptelor ...

Consiliul Europeiacuză O. M. S.: Acreat o panicăinutilă ...

Predica aParintelui IlieCleopa laDuminica a XXIVadupa ...

Comunicat cuprivire la stareasănătăţii Părintelui...

Sfantul SeraphimRose: CE PUTEMFACE PENTRUMORŢI

Iar atunci când darul lacrimilor se întăreşte în noi prin mila lui Dumnezeu, războiul lăuntric se alină, se liniştescgândurile, începe să lucreze cu o deosebită adâncime rugăciunea minţii sau rugăciunea duhului, ce satură şiveseleşte omul lăuntric.” (Sfântul Ignatie Briancianinov). Fata primeşte darul cel sfânt al lacrimilor, chipul ei semută în icoană, devenind „chip de dincolo de lut”, iar ochii săi „ochi de dincolo de vină”. Ea acceptă jertfa pentrucreaţie, din dragoste curată, iar devotamentul său este răsplătit cu sfinţenia chipului icoanei. Cum cei doi îşijuraseră credinţă, prin logodire, ei se comportă ca un singur trup. Darul lacrimilor de care ea se învredniceştedevine sevă creatoare pentru meşter, care se va veseli lăuntric.

O dată cu terminarea icoanei, şi dragostea celor doi logodnici se mută în sfinţenie. Viaţa pământeană atinerei a însufleţit icoana. Acum se stinge, iar tânguirile ei se contopesc cu cele ale Anei a lui Manole. Dar, ca şimeşterul zidar, iconarul nu le aude. El mai are de împlinit un destin. Şia sacrificat ce avea mai scump: dragostea.Ia mai rămas doar propria viaţă, dar aceasta prea puţin contează. Pentru că şi el sa mutat, alături de sfântă, înicoană. La mănăstire nui „niciun mire,/sunt doar sfinţi”. Doar trupul lui „mai întârzie degeaba/printre candele şisfinţi”.

Chipul voievodului care îşi revendică creaţia apare şi aici, ca şi în „Monastirea Argeşului”, nenumit însă,căci icoanei nu trebuie să i se atribuie vreo atestare istorică. Ea este dintotdeauna şi pentru totdeauna. Câtăvreme, însă, meşterul trăieşte, icoana este totuna cu sufletul lui. Încercarea de îndepărtare a lui de propria creaţieeşuează. Întregul cosmos este părtaş şi complice la unirea definitivă a iconarului cu creaţia sa. Cufundarea înpuhoaiele învolburate prefigurează botezul Domnului în apele Iordanului. Din ape va ieşi la suprafaţă icoanadesăvârşită, în care sufletele celor doi logodnici sau unit pentru totdeauna. Abia acum jertfa este primită, abiaacum icoana se întoarce la mănăstire, dăruinduse spre închinare şi cinstire.

Dacă am putut înţelege aplecarea sufletului încarcerat al poetului asupra morţiinuntă a ciobănaşului, cuatât mai mult ne apare firească identificarea sa cu meşterul iconar. Icoana este mărturisire a credinţei, este chipdumnezeiesc. Nefiind permisă prezenţa ei fizică în celulele îngheţate, Radu Gyr o pictează anume în versurinescrise, zugrăvind în ea toată suferinţa, toată răbdarea, toată dăruirea şi dragostea celor ce aşteptau la poartatemniţei un semn de viaţă. Surde erau gratiile de la ferestrele oblonite, aşa cum surd era meşterul iconar lachemările fetei muribunde. Nu din împietrire, ci din neputinţă. Căci „ei stau cuprinşi mai departe/legaţi la un loc înfrânghii,/să ardăn iubire şin moarte/cu braţe de candele vii”.

Mare este jertfa deţinuţilor din temniţele comuniste, căci a cuprins în ea şi măreţia morţii, şi jalea măicuţei,şi dăruirea meşterului creator, toate acestea culminând cu răstignirea lui Hristos pe cruce, spre a primi cununaSfintei Învieri.

Prof. dr. Crina PALAS

[1] Radu Gyr Baladă şi eroism, revista Gândirea, an XVII, nr.4, aprilie, 1938[2] Ovidiu Papadima – O viziune românească a lumii, colecţia Mythos, editura Saeculul I.O., Bucureşti, 2009,p.227[3] Ovidiu Papadima, O viziune românească a lumii, colecţia Mythos, editura Saeculul I.O., Bucureşti, 2009, p.178[4] Iezechiel 33;1

Sar putea să îţi placă şi:

Linkwithin

Introduceţi comentariul dvs...

Comentaţi ca: Cont Google

Publicaţi Previzualizaţi

Trimiteţi un comentariu

Creaţi un link

Niciun comentariu:

Trimiteţi un comentariu

Linkuri de întoarcere către această postare

Nov 04 (2)

Nov 03 (2)

Nov 02 (1)

Nov 01 (1)

octombrie (72)

septembrie (16)

august (62)

iulie (29)

iunie (80)

mai (38)

aprilie (29)

martie (2)

februarie (2)

ianuarie (64)

2011 (1096)

2010 (934)

2009 (746)

2008 (20)

Vizualizaţi profilulmeu complet

Despre mine

Revista Atitudini

Libertate pentru Basarabia!

02.04.2015 ROMÂNIA, UNEŞTETE!: Prof. dr. Crina PALAS: Baladele din detentie ale lui Radu Gyr

http://vladmihai.blogspot.ro/2012/11/profdrcrinapalasbaladeledin.html 4/6

Postare mai nouă Postare mai vechePagina de pornire

Abonaţivă la: Postare comentarii (Atom)

BlogRoll

Victor Roncea BlogAcţiunea “Români pentruRomâni”: Grupul EditorialSemne – Artemis, RaoBooks, Mica Valahie, EdituraMilitară şi Mănăstirea PetruVodă se alătură iniţiativeiCivic Media de constituire aunei biblioteci de carteromânească pentru sateleDoboi şi Dobolii de Jos, dinHarghita – Covasna

Ziarişti OnlineEvZ: Monica Macovei acontribuit la arestările de laMineriadă, dezvăluie nașa ei,fost procuror

Revista ATITUDININoi minuni ale CuviosuluiPărinte Justin Pârvu. Grabnicajutător şi mângâietor celor ceîl cheamă în ajutor

Tribuna BasarabieiIohannis: Mareaizbanda a luiStefanreprezinta olectie pentru noi,

cei din secolul XXI

† Vestitorul ortodoxCeruri noi şipământ nouaşteptăm

Blog foto CRISTINANICHITUS RONCEADomeniul Manasia. ConaculHagianoff – Obrenovici. Şi ofrumoasă după amiază detoamnă cu Mircea Baniciu şiOvidiu Lipan Ţăndărică

FRATELE CAZACUGHEORGHEPentru ca să dobândimiertarea păcatelor prinsacramentul pocăinţei se cercinci lucruri:

În rodia ruptă în două seaflă numai stele

Blogul lui RAFAELUDRIŞTE

AUREL STATE.AMINTIRI DEPE FRONT ŞIDIN GULAGURI(reportaj TVR)

pictura cu bisturiul3 'Flip' Keys for Your FHA

02.04.2015 ROMÂNIA, UNEŞTETE!: Prof. dr. Crina PALAS: Baladele din detentie ale lui Radu Gyr

http://vladmihai.blogspot.ro/2012/11/profdrcrinapalasbaladeledin.html 5/6

Buyer

Mucenicul's BlogȘTIRE BOMBĂ! Tatăl luiIonuț a făcut afaceri cuVideanu

LUPTA PENTRUORTODOXIEDESPREFRANCMASONERIE,PLANURILE DE AGUVERNA LUMEA,CHEMLTRAILS, ARME EMSI ALTELE. NU STIU CATSUNT DE REALEMATERIALELE, DAR LEPUTEM CITI SI APOIPUTEM SA NE FACEMFIECARE O OPINIE

Singur ortodoxia...digi24.ro | Turist Acasă. Oinvitație la Șaru Dornei

viata fantasticaAM REVENIT!

Concepţii

CHEMAREACLOPOTULUIUltimul Paşte cu PF PatriarhTeoctist

SkaPEVZ: Acuzatori

ieri, regalisti azi

DefinitiePur şi simplu

Jos comunismul!(FOTO &AUDIO) Lansarede carte:Românii dinBugeac pe cale

de dispariţie. O călătorie prinsatele româneşti din sudulUcrainei

KOINONIASfintei MănăstiriTurnu

Cuvinte, gânduri, mărturiiInteresant! Banide la FNI saudus la Cristoiu,Tatulici, Dinescu

Calistratii istorie sicultura romaneascaHristos a Înviat!

Pentru Dumnezeu si

02.04.2015 ROMÂNIA, UNEŞTETE!: Prof. dr. Crina PALAS: Baladele din detentie ale lui Radu Gyr

http://vladmihai.blogspot.ro/2012/11/profdrcrinapalasbaladeledin.html 6/6

neamul romanesc!Prigoana crestinilorstupiditatea in care am ajunssa traim...

ConfesiuniCritică inofensivă

Nic TulbanPrezentareapropunerii pentruMănăstireaSfânta Cruce dela Aiud,

susținută de Părintele Justinde la Mănăstirea Petru Vodă

CrisalidaBună dispoziţie şi dragoste

GID Romania

Uniristu'

Vlad Parau

Mărturie CreștinOrtodoxă

Dan Tanasa Contribuabilul tupeist

ROMÂNIA VORBEȘTE

Trafic

Înscrieţivă pe acest siteGoogle Friend Connect

Membri (152) Mai multe »

Sunteţi deja membru? Conectaţivă

Persoane interesate