românia rurală – nr. 18

România RuralăReţeaua Naţională de Dezvoltare Rurală

Numărul 18 Anul II, FEBRUARIE 2015

RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ

Ministerul Agriculturiiși Dezvoltării Rurale

ANCUŢA VAMEŞUEconomia socială are în centru omul, nu profitul

FUNDAŢIA PENTRU O SOCIETATE DESCHISĂ - Actori ai economiei sociale în mediul rural

UN ALT FEL DE TURISMTurismul cultural în Maramureş

KARMEN VIOLETA ROMANO poveste scrisă cu dantelă

LEGUME DE VIDRA - Un brand românesc

România Rurală – nr. 18

II

Textul acestei publicaţii are doar scop informativ şi nu implică răspundere juridică.

Informaţii suplimentare despre MADR şi USR pot fi accesate pe Internet: www.madr.ro, www.rndr.ro

USR, Departamentul Publicaţii, Februarie 2015ISSN 2284-8665ISSN-L 2284-8665© RNDR, 2015

Reproducerea textelor acestei publicaţii este autorizată cu condiţia menţionării sursei.Tipărit în România.

Copyright fotografii: Costas Dumitrescu, Fundația pentru o societate deschisă, Asoc. de legume românești Ișalnița, Asoc. ADPROD, Asoc. Betel-Rom, Asoc. Cămara Sărulești, Asoc. Podenii Noi, Asoc. Dor Mărunt, Asoc. Thell, Asoc. Impact Trușești, www.shutterstock.com, Cooperativa Agricolă Legume de Vidra, GAL Microregiunea Hârtibaciu, GAL Sucevița Putna, USAMV Cluj-Napoca, RNP-Romsilva, Silviu Matei, Ioan Borlean, Karmen Violeta Roman, Ioan Florea.

BRĂILAB-dul Independenţei, nr. 282, et. 1, cod poştal 810124, [email protected]

Tel.: 0339 732 009, Fax: 0339 732 016

CRAIOVAStr. Libertăţii, nr. 19, Facultatea de Agricultură și Horticultură, cam. L-311, et. 2,

cod poştal 200421, [email protected].: 0251 460 377, Fax: 0251 423 651

ZALĂUStr. Kossuth Lajos, nr. 49, cod poştal 450010, [email protected]

Tel.: 0360 404 056, Fax: 0360 404 158

TÂRGU MUREŞStr. Mihai Eminescu, nr. 60, cod poştal 540331, [email protected]

Tel.: 0365 430 349, Fax: 0365 430 351

IAŞIZona de Agrement Ciric - Complex de Agrement Ciric, cod poştal 700064, [email protected]

Tel.: 0332 881 281, Fax: 0332 881 282

TIMIŞOARAB-dul Take Ionescu, nr. 53, et. 2, birou 26, cod poştal 300074, [email protected]

Tel.: 0356 460 982, Fax: 0356 460 983

TÂRGOVIŞTEStr. Vărzaru Armaşu, nr. 7A, cod poştal 130169, [email protected]

Tel.: 0345 100 025, Fax: 0345 100 605

BUCUREŞTIStr. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, cod poştal 020961, [email protected]

Tel.: 0316 900 214, Fax: 0316 900 215

BIROURILE REGIONALEUnitatea de Sprijin a Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală

1

EDITORIAL ............................................................................................................................................................................3

INTERVIUAncuţa Vameşu: „Economia socială este acea parte a economiei care are în centrul său omul, nu profitul” ............................................................................................................................... 4

DEZVOLTARE RURALĂ Economia socială susţinută prin abordarea LEADER – „Încurajarea dezvoltării locale în zonele rurale” ........................ 8Fundaţia pentru o societate deschisă – Actori ai economiei sociale în mediul rural .......................................................... 14Un alt fel de turism – Turismul cultural în Maramureş ....................................................................................................... 18Calendarul popular al lunii februarie ................................................................................................................................... 22

OAMENIKarmen Violeta Roman și povestea sa scrisă cu dantelă ..................................................................................................... 24

EXPERIENŢEFerma mea: „Legume de Vidra” – un brand românesc ..................................................................................................... 27Afacerea mea: Asociaţia familială Flora – O afacere de familie pe 600 de hectare ....................................................... 30Comunitatea mea: MERI – Reţeaua primarilor implicaţi în incluziunea socială a romilor ........................................ 32

LEADER LA ZIGAL Microregiunea Hârtibaciu – Grupul de Acţiune Locală din centrul ţării .................................................................. 36Grupul de Acţiune Locală Suceviţa Putna – interfaţa între actorii locali şi structurile de implementare a proiectelor cu finanţare europeană .................................................................................................................................... 39

ȘTIRI ȘI EVENIMENTE„Controlul integrat al poluării cu nutrienţi” – Întâlniri de informare cu fermierii din comunele Jilava, Măgurele şi 1 Decembrie .......................................................................................................................... 42

MEMBRII RNDR SE PREZINTĂUniversitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca ........................................................................ 46Regia Naţională a Pădurilor – ROMSILVA ........................................................................................................................... 49

Cuprins


2

3

Comisia Europeană a constatat că aproximativ 50% din populația di-feritelor state membre ale Uniunii Europene agreează, într-o formă sau alta, economia socială. Având o exis-tență de peste un secol, ea contribuie activ la o economie de piață modernă și pluralistă și se dovedește a fi, prin aspectele sale economice, sociale și ci-vile, un partener de bază al societății. În această calitate, economia socială este un element important al Politicii Agricole Comune și o parte integrantă a modelului social și economic al Uni-unii Europene.

Pentru anii care urmează, Programul de Dezvoltare Rurală a României se înscrie în contextul de reformă și dez-voltare pe care UE și-l propune prin Strategia Europa 2020 și urmărește să realizeze o economie inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii sociale. Sprijinul oferit prin PNDR 2014-2020 are în vedere reducerea sărăciei, în special pentru grupurile vulnerabile, reprezentate de șomeri pe termen lung, persoane ocupate în agricultura de subzistență, persoane cu dizabilități și romi, a riscului de ex-cluziune socială, un nivel mai bun de educație, crearea de locuri de muncă, precum și încurajarea și consolidarea dezvoltării locale prin abordarea Lea-der. În cadrul politicii de dezvoltare rurală, inițiativa Leader este o aborda-re inovatoare și este destinată să ajute populația rurală să-și cunoască mai bine nevoile de dezvoltare, resursele naturale, în vederea adoptării unor decizii colective pentru dezvoltarea și îmbunătățirea potențialului de care dispun. La fel ca și programul Leader, economia socială urmărește atingerea obiectivelor de dezvoltare locală, cre-area de locuri de muncă prin dezvolta-rea și încurajarea unor condiții favo-rabile de apariție a acestora.

Toate acestea le regăsiți dezvoltate în materialul de deschidere a rubricii Dezvoltare rurală, anume „Economia socială susținută prin abordarea Lea-der - Încurajarea dezvoltării locale în

zonele rurale”. Din interviul cu doam-na Ancuța Vameșu, coordonator în ca-drul Institutului de Economie Socială, aflăm despre începuturile economiei sociale, organizațiile acestui tip de economie, modelul de întreprindere socială în care primează respectarea valorilor comune, iar funcționarea mecanismelor permite satisfacerea nevoilor comunităților res pective, dar și despre situația actuală și perspecti-vele acestor organizații.

Fundația pentru o societate deschisă ne aduce în atenție actori ai econo-miei sociale din mediul rural, anume întreprinderile sociale. Rolul acestor întreprinderi este să îmbunătățească nivelul de trai și educația persoanelor vulnerabile, indiferent de sex, origine, etnie, convingeri, prin combaterea să-răciei, incluziune socială și dezvolta-rea socială a comunității.

Ca exemple de actori ai dezvoltării de întreprinderi sociale amintim: În-treprinderea socială „Asociația Be-tel-Rom”, din comuna Verești, jud. Suceava, unde o comunitate de romi trăiește de pe urma meseriei tradiți-onale, prelucrarea la rece a fierului și a altor metale; Întreprinderea socială „Cuptorul de basm”, din localitatea Trușești, județul Botoșani, care aduce pe piață produse de panificație după rețete tradiționale și coapte în cupto-rul cu lemne; Întreprinderea socială Podenii Noi, județul Prahova, demon-strează diferența pe care o face impli-carea unui om de afaceri cu experiență în activitatea organizației.

Sub titlul „Un alt fel de turism” este prezentat turismul cultural din Ma-ramureș, care vă aduce în atenție ar-hitectura populară maramureșeană, reprezentată de bisericile de lemn, poarta maramureșeană, troița mara-mureșeană, valori ale patrimoniului cultural național și internațional, care au creat o binemeritată faimă acestei zone a țării.

Despre frumusețe și talent citim în

paginile care dezvăluie povestea dnei Violeta Karmen Roman, o talentată dantelăreasă, o doamnă cu mâini de aur, care a menținut vie confecționa-rea unor minunate dantele, prin teh-nica frivolite, solicitate atât în țară, cât și de renumiți creatori de modă din străinătate.

Ioan Florea își împărtășește, la „Afa-cerea mea”, experiența de fermier, conștient că „drumul către o afacere profitabilă nu este pavat cu ... profit”. Pornind de la 18 hectare, un tractor, un plug cu disc, o semănătoare și o prășitoare, instruindu-se permanent și accesând fonduri europene, a ajuns la o frumoasă exploatație agricolă, care se întinde pe 600 de hectare.

O altă experiență, o nouă asociație: Cooperativa agricolă Legume de Vidra, ne dezvăluie cum te poți im-pune pe piața românească cu legume cultivate științific și în acord cu principiile de agro-mediu.

Veți putea citi, de asemenea, despre semnificațiile sărbătorilor din calen-darul popular al lunii februarie, cu-noscut în popor ca Faur, Făurar, des-chizător al anului agricol.

La rubrica „Leader la zi”, așa cum ne-am obișnuit, alte două GAL, Sucevița Putna și Microregiunea Hârtibaciu, își prezintă activitatea.

În finalul acestui număr, facem cunoș-tință cu doi membri RNDR, USAMV Cluj-Napoca și RNP Romsilva, două instituții cu un vechi istoric, care, prin activitatea științifică, de cercetare și inovare, vin în sprijinul dezvoltării durabile a spațiului rural românesc.

Editorial

Economia socială - o poveste cu şi despre oameni

Viviana Vasile, Team Leader al proiectului „Înființarea și Sprijinirea Rețelei Naționale de Dezvoltare Rurală”


4

Ancuța VameșuCoordonator - Institutul de Economie Socială

Interviu

„Economia socială este acea parte a economiei care are în centrul său omul, nu profitul.”

Vă propun să începem inter-viul cu o întrebare simplă și directă: Ce este economia socială?

Ancuța Vameșu: Economia soci-ală, numită și „economie solidară” sau „al treilea sector”, s-a dezvoltat din necesitatea de a găsi soluții noi, inovatoare, unor probleme sociale, economice sau de mediu ale comu-nităților și pentru satisfacerea nevo-ilor membrilor comunității, care sunt ignorate sau insuficient acoperite de sectorul public sau privat. Economia socială acordă prioritate unui model de întreprindere (întreprindere de economie socială) care nu se poa-te caracteriza prin dimensiuni sau prin sectoarele în care își desfășoară activitatea, ci prin respectarea unor valori comune, și anume: suprema-ția persoanei și a obiectivelor sociale asupra capitalului; apărarea și apli-carea principiului solidarității și al responsabilității; comuniunea între interesele membrilor utilizatori și in-teresul general; controlul democratic exercitat de membrii organizației sau întreprinderii; adeziunea voluntară și deschisă; autonomia de gestiune și independența față de autorități-le publice; alocarea celei mai mari părți a excedentului pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă și de furnizare de servicii membrilor, în conformitate cu interesul general.

Economia socială este acea parte a economiei care are în centrul său omul și nu profitul. Este o formă de economie veche care se regăsește, de exemplu, în organizațiile arhaice de proprietate tradițională, în indi-viziune, ale obștilor sătești de pădu-re și pășune. Acestea au mecanisme de funcționare care permit o foarte bună folosire a resurselor, inclusiv naturale, atât din punct de vedere economic, al eficienței, cât și social, al satisfacerii nevoilor comunităților respective în mod sustenabil.

Elionor Ostrom este prima femeie care a luat, în 2009, Premiul Nobel pentru Științe Economice, datorită studiilor sale asupra proprie tăților comune de acest tip. Un alt promotor al întreprinderilor sociale, și el laure-at al Premiului Nobel pentru Pace, în 2006, este Muhammad Yunus, fondatorul Băncii de microfinanțare Grameen, care acordă microcredite locuitorilor din mediul rural din Ban-gladesh, dându-le astfel șansa de a iniția mici întreprinderi locale.

În continuare, vă propun o scurtă incursiune în istoricul economiei sociale. Unde găsim rădăcinile acestui concept?

Ancuța Vameșu: Cooperativele, primele forme evoluate de întreprin-deri cu scop social, au apărut în seco-

lul al XIX-lea, din nevoia comunită-ților de lucrători de a se aproviziona împreună la prețuri rezonabile. În aceeași perioadă, comunitățile rurale din multe țări din Europa erau victi-mele cămătarilor, creditul fiind greu accesibil. Câțiva lideri comunitari luminați, printre care Raiffeisen, un fiu de țăran prusac, ajuns primar în Koblenz, fondatorul primei coopera-tive de credit, și Schulze - Delitzsch, considerat fondatorul ajutorului fi-nanciar reciproc, au găsit modalități inventive de a ușura soarta grea a ță-ranilor care se confruntau cu sărăcia. Acum, COOP este un brand de succes în multe țări din lume, unde asigură bunuri de larg consum membrilor săi, în magazine specializate, care concurează cu marile lanțuri de re-tail, iar Raiffeisen a ajuns una dintre cele mai mari bănci din Europa Cen-trală și de Est.

5

Care sunt organizațiile econo-miei sociale?

Ancuța Vameșu: Formele legale de constituire a economiei sociale sunt în mod tradițional cooperative-le, asociațiile și fundațiile, casele de ajutor reciproc și fondurile mutuale de asigurări. Lor li se alătură între-prinderile de integrare în muncă a persoanelor vulnerabile, care au di-ficultăți în a găsi locuri de muncă pe piața liberă. La noi, cele mai cu-noscute dintre acestea sunt unitățile protejate, unde lucrează persoane cu dizabilități. Principala caracteristică a organizațiilor de economie socială este aceea că distribuie profit propri-etarilor într-o măsură foarte mică, iar patrimoniul pe care îl acumulează, în caz de lichidare, se transferă unei alte întreprinderi sociale. Astfel se contrabalansează accesul lor limitat la credit, asigurându-se capitalizarea.

Economia socială reprezenta în 2012, conform estimărilor Institutului Na-țional de Statistică, 1,9% din Produ-sul Intern Brut al țării noastre.

Să aducem în atenția cititorilor noștri cele mai importante ele-mente despre actorii principali ai economiei sociale. Începem cu cooperativele și vă rugăm să ne prezentați un scurt istoric al acestora în România și stadiul actual al dezvoltării lor.

Ancuța Vameșu: În România, lu-crurile s-au întâmplat aproape simul-tan cu evoluția din Europa. Asociații de economie, credit și ajutor mutual au luat ființă în România în ținutul Bistriței, în anul 1851, în orașul Bră-ila, în anul 1855, și în București, în 1870. În mediul rural, ideea coope-rației a fost introdusă de Ion Ionescu de la Brad (1818 - 1891), economist și reprezentant marcant al științelor agricole românești, care a explicat diferitele tipuri de asociații în publi-cațiile de la acea vreme. I.G. Duca, primul președinte al Casei Centrale a Băncilor Populare, aprecia „netă-găduitele foloase pe care băncile po-pulare, cooperativele sătești și obștile

de arendare și de cumpărare le-au adus populației rurale”. Spiru Haret a promovat, de asemenea, cooperația în mediul rural, stimulând dascălii de la țară să contribuie la înființarea a 3000 de bănci populare care aveau, în 1910, o jumătate de milion de membri, reprezentând cea mai puter-nică organizație financiară din țară.

Mai târziu, cooperația din România a trecut prin perioade dificile, atât la venirea regimului comunist, cât și după 1989. După schimbarea de re-gim din 1989, imediat ce s-a trecut la reforma funciară, în România s-a introdus o lege care permitea formele asociative în agricultură, și anume, Legea 36 din 1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură. Dat fiind trecutul recent al colectivizării forțate, legea nici ma-car nu menționează cooperativele ca formă de asociere. Au fost necesari alți 13 ani ca să se poată din nou vorbi despre cooperative agricole. Astfel, în 2004, Parlamentul adoptă Legea coo perativelor agricole.

România, aflată în prezent în situa-ția de adaptare la noile reglementări

comunitare, dispune de o agricultură în care își defășoară activitatea apro-ximativ 37% din populație, cu circa 3 milioane de parcele, a căror suprafață medie este de 1,5 ha, fapt care impu-ne cu acuitate organizarea fermie-rilor în forme asociative, în vederea modernizării acestei importante ra-muri economice.

Rata de asociere și de participare a fermierilor rămâne redusă. Con-form studiului Comisiei Europene, Support for Farmers Coops, România este țara cu cea mai mică cotă de pia-ță în sectorul cooperatist, 1% , în ma-joritatea statelor membre UE aceasta fiind peste 10%, iar în țări ca Olanda, Danemarca având o cotă de 70%. Același studiu apreciază că sub 1% din suprafața de teren agricol se află în exploatarea unor forme asociative.

În aceste condiții apar inițiative pilot de încurajare a asocierii fermierilor în România. Noi am lucrat cu agriculto-rii din Ișalnița, o comună de mărime medie (aproximativ 4100 locuitori, dintre care 2000 de vârstă activă), în care legumicultura este una dintre puținele, dacă nu singura opțiune de asigurare a unui trai decent pentru locuitori. În comună se înregistrează 346 de producători agricoli certifi-cați, dintre care, 173 cu solarii. Struc-tura unei gospodării tipice de legu-micultor include soțul și soția (soția comercializează în piață legumele). Pentru 50% dintre ei, agricultura re-

Produse specifice întreprinderilor sociale - Târgul economiei sociale la sate

„Săracii se organizează sau mor.”

(Leader cooperatist din Trento, Italia)

Foto: Fundația pentru o societate deschisă


6

de consum, în schimb, este specifică mediului rural, peste 70% dintre cele 940 de cooperative de consum funcți-onând în mediul rural.

Continuăm cu alte două elemen-te importante ale economiei so-ciale, și anume casele de ajutor reciproc și fondurile mutuale. Care este importanța lor pentru dezvoltarea spațiului rural?

Ancuța Vameșu: Casele de Ajutor Reciproc ale Pensionarilor rămân foarte active în mediul rural, asigu-rând accesul la credit unei populații care este în afara circuitelor băncilor comerciale. 47% din cei 1 400 000 de membri ai caselor de ajutor reciproc din România, CARP, sunt în mediul rural. Casele de ajutor reciproc ale pensionarilor oferă o diversitate de servicii, de la împrumuturi de dimen-siuni mici, până la ajutor financiar în situații medicale de urgență, cabinete medicale cu tarife rezonabile pentru membri, magazine sau farmacii so-ciale. De asemenea, casele de ajutor reciproc ale salariaților din zonele agricole facilitează accesul la credit membrilor lor în perioadele când aceștia au nevoi mai mari de finanța-re - însămânțări, înființare de culturi.

prezintă principala sursă de venit, ei declarându-se agricultori, casnici, șo-meri sau fără ocupație. Aceștia nu au nicio formă legală de angajare, deci nu beneficiază de asigurări sociale sau medicale. În perioada 2013-2014, au reușit să constituie Asociația Le-gume Românești Ișalnița, să proiec-teze și să planifice o piață de gros și să organizeze servicii de mecanizare în comun, achiziționând utilaje.

Fermierii mici și mijlocii din Româ-nia se află în fața următoarei dileme strategice: singur sau în asociere?

Cooperativa este o societate de per-soane, nu de capital, de aceea este gu vernată de principiul „Un om, un vot”. În România, constatăm o di-namică pozitivă a cooperativelor agricole, care au avut, în interva-lul 2009-2012, o evoluție pozitivă. Numă rul cooperativelor agricole a crescut cu 29,5% în 2012, față de 2011, iar per total interval 2010-2012, cu 180%, în timp ce celelalte tipuri de cooperative au avut o evo-luție relativ constantă din punct de vedere al numărului de organizații. O astfel de cooperativă este și Coo-perativa Agricolă Legu me de Vi-dra. La data inițierii cooperativei, 52% dintre agricultorii ches tionați își desfăceau produsele în piața de gros din București - Pucheni și 37% individual, în piețele din București, niciunul dintre ei nu era membru al vreunei forme asociative pentru acti-vitatea de legumicultor și au precizat

condițiile pentru asociere: „dacă este avantajos de ambele părți, dacă se oferă piața de desfacere, să nu fim păcăliți, să vină cineva care să fie în stare să ne conducă, depinde, să văd oamenii, să văd unde este”.

În ceea ce privește cooperativele meșteșugărești, este surprinzător faptul că cel mai mare număr al aces tora se află în mediul urban. Un reviriment al cooperativelor mește-șugărești în mediul rural s-a înregis-trat în anul 2012, când au apărut alte 10 astfel de cooperative. Cooperația

Organizațiile economiei sociale din România

2012 Număr orga-nizații active

Venituri(mii lei) Angajați Membri

(mii)

Asociații și fundații 33,670 7,742,043 76,902 -

Cooperative, din care: 2,228 1,764,363 31,428 d.n.

Cooperative meșteșugărești 846 719,036 22,082 d.n.

Cooperative de consum 940 571,711 7,050 d.n.

Cooperative de credit 86 156,339 2,049 d.n.

Cooperative agricole 356 317,277 247 d.n.

CAR, din care: 2,767 589,143 5,403 3,028

CAR Pensionari 198 159,879 2,240 1,811*

CAR Salariați 2,569 429,264 3,163 1,217**

Societăți comerciale deținute de organizații de economie socială

682 2,202,562 17,394 -

Total 39,347 12,298,111 131,127 -

Sursa: Atlasul economiei sociale 2014, Institutul de Economie Socială - FDSC (pe baza datelor Institutului Național de Statistică - INS)

Întâlnire de lucru - Asociația de legume românești Ișalnița

7

Sunt cunoscute astfel de inițiative de dezvoltare a unor produse de credita-re pentru agricultori în zona Drăgă-șani, pentru viticultori, în zona Voi-nești, pentru pomicultori, și în zone din Ardeal, pentru legumicultori.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Ordonanța de Urgen-ță nr. 64/2013, a inițiat cadrul legal pentru înființarea și acreditarea fon-durilor mutuale pentru gestionarea riscurilor în agricultură și acordarea de compensații financiare membrilor pentru pierderile economice cauzate de boli ale animalelor, ale plantelor sau de un incident de mediu. Conform ordonanței, aceste fonduri mutuale trebuie înființate ca organizații fără scop lucrativ, după modelul societăți-lor mutuale de asigurări din Uniunea Europeană. Pentru fondurile mutua-le acreditate se vor acorda contribuții financiare publice (UE), în condițiile ordonanței de urgență aprobate. IES a salutat această inițiativă și sperăm să vedem aceste organizații venind în sprijinul agricultorilor. Dacă ele vor avea succes, o astfel de inițiativă s-ar putea dezvolta cu fonduri mutuale de asigurări de sănătate sau de pensii pentru agricultorii noștri care, în pre-zent, nu beneficiază de niciun fel de asigurări sociale.

Întreprinderile sociale sunt alți actori ai economiei sociale des-pre care vă rugăm să ne vorbiți în continuare.

Ancuța Vameșu: În afară de co-operative, case de ajutor reciproc și fonduri mutuale, în mediul rural avem numeroase asociații și fundații care dezvoltă activități economice în folosul comunității. Astfel de exem-ple sunt: Asociația Fructul Secuiesc, o asociație de pomicultori din secui-me, care au achiziționat o instalație de produs suc de mere, valorificând astfel în comun excedentul de fruc-te din zonă; Fundația Agapis, care a dezvoltat o linie de produse din miere de calitate superioară, care va ajuta apicultorii din zona Sălaj să își dis-tribuie mai bine producția; Fundația Adept, activă în zona Târnavelor, a dezvoltat o serie de produse locale și

un brand local, ajutând fermierii din zonă să producă competitiv, folosind tehnici tradiționale și să-și promove-ze produsele.

Cum vedeți evoluția acestor organizații ale economiei so-ciale în viitor?

Ancuța Vameșu: Faptul că Mi-nisterul Agriculturii promovează și mai puternic formele asociative ale agricultorilor, mai ales cooperativele agricole, în perioada 2014-2020, prin PNDR, ne face să sperăm că economia socială va evolua pozitiv în mediul rural, în perioada următoare. Este necesar să înțelegem însă că formele asociative au nevoie de timp pentru a se consolida și dezvolta. Cooperative-le agricole din state membre cu tra-diție sunt în prezent holdinguri. Un astfel de exemplu este Cooperativa de mere Melinda, din zona Trento, Ita-

lia, formată din aproximativ 2000 de fermieri deținători de livezi de mere, cu suprafața medie de 1 ha, care vin-de mere în multe țări, printre care și România, dar și pe alte continente, în India. Cooperativele de legumi-cultori din Almeria, sudul Spaniei, o zonă cândva foarte săracă și cu risc de deșertificare, au ajuns, cu un sistem bine pus la punct de cooperative de credit și unul de irigații dezvoltat de stat, să vândă roșii în toată Uniunea Europeană. Dar aceste cooperative au câteva zeci de ani vechime. Ele au ajuns la aceste dimensiuni în timp, cu ajutorul unor politici fiscale și de finanțare care au încurajat asocierea, cu forme legale bine definite, în care dreptul de patronaj al membrilor este direct proporțional cu volumul de produse tranzacționat de ei. Deci, formele asociative trebuie sprijinite câțiva ani, până „decolează” și până când membrii încep să culeagă bene-ficiile lucrului în cooperare.

Foto: Cooperativa A

gricolă Legume de V

idraFoto: Fundația pentru o societate deschisă


8

Economia socială susţinută prin abordarea LEADER

„Pentru a promova în mod inteligent procesul de dezvoltare rurală, care să susțină activ procesul de combate-re a sărăciei și excluziunii economice și sociale în mediul rural, este nevoie de o strategie proactivă și de măsuri adecvate pentru împuternicirea tu-turor stakeholderilor, părților inte-resate, care pot crea oportunități de integrare pe piața muncii, în special prin facilitarea accesului la serviciile legate de desfășurarea unor activi-tăți generatoare de venit sau antre-prenoriat. La o primă vedere, iden-tificăm relația de complementaritate între procesul de dezvoltare rurală, prin programul Leader și activita-tea GAL, și conceptul, metodologiile de înființare și funcționare specifice întreprinderilor din economia so-cială”, precizează Nicolae Ghedzira, expert în dezvoltare rurală, în cadrul GAL Valea Mostiștei.

În cele ce urmează, vom cunoaște be-neficiile și provocările Programului Leader, pentru perioada 2014-2020, văzute prin ochii unui specialist.

În expunerea noastră, plecăm de la ideea că, în mod analitic, așa cum este definit termenul de dezvolta-re rurală în cadrul Politicii Agricole Comune (PAC), acesta urmărește, în primul rând, menținerea vitalității mediului rural, prin susținerea pro-gramelor de investiții, modernizare și sprijin acordat activităților agricole și non-agricole din aceste zone.

Asftel, măsurile de dezvoltare rurală nu sprijină doar agricultorii, ci și ce-lelalte sectoare ale economiei rurale: proprietarii forestieri, lucrătorii agri-coli, întreprinderile mici și mijlocii, asociațiile rurale, care pot fi și între-prinderi din economia socială etc.

Din punct de vedere financiar, aflăm că bugetul alocat de UE dezvoltării rurale, în perioada 2014-2020, se ri-dică la 95 de miliarde de euro pentru toate cele 28 de state membre. Aceste fonduri provin din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR).

Începând cu anul 2014, FEADR s-a înscris în noul cadru strategic co-mun, în vederea realizării obiective-lor Strategiei Europa 2020 – Crește-re durabilă, inteligentă și favorabilă incluziunii.

„Încurajarea dezvoltării locale în zonele rurale”

Dezvoltare rurală

Motto:„Nulla aestetica sine etica –

Orice estetică trebuie construită pe o etică

9

Programul Leader, consolidarea economiei rurale

Programul Leader, situat în această sferă tematică, este destinat consoli-dării economiei rurale, care încura-jează actorii locali să definească acți-uni la nivelul lor (în mod ascendent), mai degrabă decât să impună măsuri gata făcute (în mod descendent). Amintind de unul dintre obiective-le Strategiei Europa 2020 „Creștere durabilă, inteligentă și favorabilă incluziunii”, remarcăm cu ușurință că programul Leader poate și trebuie să aibă un rol esențial în procesul de promovare a incluziunii sociale, a re-ducerii sărăciei și a dezvoltării econo-mice în zonele rurale, prin activarea cu precădere a unor metode atipice și inovative.

Programul Leader pune accent pe ac-țiunile de sensibilizare și pe cele de pregătire a elaborării strategiilor, pe promovarea flexibilității pentru ope-rarea cu fonduri la nivel local, mai exact identificarea tuturor nișelor de piață, a resurselor financiare existen-te, valorificarea capitalului endogen

al teritoriului, pentru dezvoltarea ac-tivităților generatoare de venit și pro-movarea dezvoltării rurale din punct de vedere economic și social.

De asemenea, Programul Leader este cadrul adecvat utilizat ca abordare comună pentru dezvoltare locală, plasată sub responsabilitatea comu-nității, identificând și eficientizând la maximum toate resursele existente în arealul microregional pe care îl gesti-onează prin GAL.

Așa-zisul concept „multi-fond”, gân-dit ca o resursă alternativă pentru susținerea financiară a inițiativelor antreprenoriale din mediul rural, tre-buie să se transfere din zona teoretică în cea practică, cât mai curând posi-bil. În mod normal, GAL, structuri de tip asociativ (ONG), devin repre-zentative pentru procesul de dezvol-tare rurală în momentul în care pot deveni operaționale pentru întreaga plajă de resurse financiare existente în teritoriu. Ele dobândesc, astfel, o nouă valență dorită de Uniunea Eu-ropeană, și anume, transformarea lor în adevărate „centre de resurse și de dezvoltare comunitară”, care acțio-nează la „firul ierbii”.

Ajungând în acest punct al analizei și ținând cont de tematica acesteia, este momentul să introducem în ecuație oportunități antreprenoriale genera-toare de locuri de muncă, promovate prin noua abordare a Programului Leader și prin strategiile de dezvolta-re ale GAL.

Vorbim, în esență, despre elemente care definesc economia socială și în-treprinderile din economia socială, o formă de promovare a bunăstării colective în mediul rural, descrise în continuare.

Economia socială și dezvoltarea locală

La fel ca și Programul Leader, econo-mia socială își poate aduce contribu-ția la atingerea obiectivelor de dez-voltare locală și la crearea de locuri de muncă, prin dezvoltarea și încura-jarea unor condiții favorabile de apa-riție a acestora. De asemenea, prin împuternicirea comunităților pentru a-și rezolva propriile probleme legate de dezvoltarea locală, vorbim, iată, despre puterea comunității și, din aproape în aproape, de alte trăsături


10

comune pe care Programul Leader și inițiativele din economia socială pot să le creeze în mod armonizat, obliga-toriu. Le-am putea denumi obiective-le specifice ale acestei abordări.

Vorbim și despre valori sau plusva-lori care trebuie obținute, ca urmare a acțiunilor convergente susținute de ambele oportunități: dobândirea ca-pitalului social, a sinergiilor operați-onale, a coeziunii sociale și economi-ce și, de la caz la caz, a stimei de sine și a încrederii în coerența sistemului.

Economia socială, formă de orga ni-zare existentă încă din secolul al XIX-lea, este definită în multe feluri. Un lucru este însă clar, cadrul legislativ pentru acest tip de economie se află încă, din păcate, pe agenda publică. Economia socială este, în România, un instrument folosit pentru a găsi soluții la problema excluziunii sociale.

Corelată cu alte politici și măsuri de incluziune a comunităților dezavan-tajate economic și social, economia socială poate deveni una dintre solu-țiile pe termen lung în ceea ce priveș-te combaterea sărăciei, recalificarea profesională, angajarea în muncă etc.

Economia socială, ca abordare, per-mite Guvernului să realizeze incluzi-unea socială a grupurilor vulnerabile prin integrarea în muncă, și poate constitui o soluție pentru problemele economice ale societății, în special în mediul rural.

Economia socială se referă și la ac-tivități organizate și puse în slujba comunității, bazate pe valori demo-cratice, care sunt independente, din punct de vedere organizațional, de sectorul public.

Aceste activități sociale și economice sunt conduse, în primul rând, de aso-ciații, cooperative, fundații și grupuri similare. Principalul motor al econo-miei sociale este acțiunea în slujba publicului sau a membrilor unei aso-ciații și nu profitul.

Întreprinderile din economia socială sunt forme asociative, în care profi-tul se subsumează rezolvării unor nevoi sociale. Chiar dacă această pa-radigmă creează o linie de demarca-ție imaginară între proiectele pe care GAL le finanțează - care impun un progres eco nomic asumat și urmărit o periodă de timp, după finalizarea acestora -, și filosofia de viață a în-

treprinderilor sociale, în mod logic, se poate constata, în același timp, că, de fapt, există și un numitor comun al celor două abordări, și anume: dezvoltarea economică care creează, în mod firesc și indubitabil, bazele, resursele dezvoltării sociale.

Economia socială este prezentă sub multiple forme, la toate nivelele, na-ționale și europene, dar rădăcinile sale sunt locale.

Economia socială creează locuri de muncă și are capacitatea de a răspun-de provocărilor prezentului, nu nu-mai prin producția bazată pe muncă, ci și prin noile tehnologii. Contribuie, de asemenea, la integrarea socială a sectoarelor vulnerabile ale societății.

Prin corelarea aspectelor economice cu cele sociale, prin stabilirea de par-teneriate cu sectorul public, agenți economici și alți factori, în vederea dezvoltării și coeziunii, economia so-cială ajută afacerile să câștige o am-prentă locală, într-o economie globa-lizată.

În general, se consideră că economia socială acoperă acea serie de organi-zații care nu fac parte nici din secto-

11

rul public, nici din cel privat, orientat spre profit. Este o cale de mijloc sau un al „treilea sector”, deseori bazat pe parteneriate inovatoare și tehnici creative de management, care permit organizațiilor economiei sociale să funcționeze în cadrul unor structuri juridice și fiscale extrem de variate.

Formele organizaționale pe care le adoptă entitățile economiei socia-le depind de cadrul legal național și

pot cuprinde asociații, cooperative tradiționale, cooperative sociale, or-ganizații de caritate, fundații și alte tipuri de organizare. Aceste aspecte ar putea descrie întreprinderea din economia socială, care funcționează ca un agent economic, produce bu-nuri și servicii, pe care le oferă pe piață, dar își conduce operațiunile și redirecționează surplusul pentru a îndeplini scopurile sociale, culturale sau de protecția mediului.

Programul Leader și întreprinderile sociale favorizează acumularea de capital social și uman

Pentru cei care vor dori să înființeze o întreprindere socială, eligibilă în cadrul Programului Leader, finanța-bilă prin măsurile specifice GAL, în-demnul de a face acest lucru este unul justificat. Economia socială poate fi susținută să se dezvolte în mod real, prin abordarea Leader. Poate fi pri-mul pas care să genereze încurajarea dezvoltării locale în zonele rurale, în mod specific, prin conceptul inovativ de dezvoltare locală, plasată sub res-ponsabilitatea comunității.

Dacă ar trebui să analizăm modul în care economia socială, susținută prin abordarea Leader încurajează dezvol-tarea locală în zonele rurale, ar trebui să începem prin a spune că întreprin-derile sociale pot fi principalii actori în procesul de dezvoltare comunitară durabilă, datorită efectelor pe care le au asupra bunăstării colective și indi-viduale a membrilor.

Atât Programul Leader, cât și econo-mia socială stimulează dezvoltarea economică locală, utilizează resursele


12

din comunitate și aduc următoare-le beneficii: reducerea sărăciei, prin crearea locurilor de muncă la nivel local și prin reducerea șomajului; oferă oportunități de dezvoltare per-soanelor cu spirit antreprenorial și facilitează accesul celor care, datorită dizabilităților sau nivelului de educa-ție mai redus, nu se regăsesc pe piața muncii; realizează incluziunea socială a grupurilor vulnerabile; dezvoltă ca-pitalul social și cultural al comunități-lor; promovează și dezvoltă activități de protecție a mediului; promovează și dezvoltă procesul de inovare socială și economică prin bunurile și servi-ciile realizate și, mai ales, prin efec-tele acestora asupra întregului proces de dezvoltare locală din zonele rurale; promovează și dezvoltă capacitatea actorilor locali de a acționa; vizează acumularea de capital de către comu-nitate (capital social concretizat în re-lațiile sociale create, creșterea încre-derii în instituții și în ceilalți indivizi, dezvoltă capitalul uman, crește capa-citățile individuale prin serviciile ofe-rite, instruirea și educarea acestora).Programul Leader și întreprinderile

sociale favorizează acumularea de ca-pital social și uman la nivel local, dar sunt și un cadru propice care permite utilizarea acestor capitaluri drept re-surse în procesul de dezvoltare locală.

Pe un alt palier, prin procesul de luare a deciziilor de „jos în sus”, în cadrul Programului Leader și „un om, un vot”, în cadrul întreprinderi-lor din economia socială, se dezvoltă maniera participativă a membrilor în

procesul de luare a deciziilor. Aceste două caracteristici comune demon-strează preocuparea programului Leader și a întreprinderilor sociale pentru a răspunde democratic nevo-ilor individuale sau ale comunității prin identificarea soluțiilor optime și pentru a dezvolta capitalul social și economic la nivel local. Ambele abor-dări dezvoltă astfel multistakeholder governance, care este un model de guvernare locală participativă, acesta oferind posibilitatea actorilor locali să se implice în viața comunității și în luarea deciziilor care îi afectează. Existența acestui tip de bună guver-nare locală este încurajat și de parte-neriatul public-privat din GAL, dar și de către întreprinderile sociale. Este un model pe care, nu de puține ori, administrația publică locală și-l însu-șește.

Buna guvernare democratică locală, care presupune implicarea actorilor locali și parteneriatul cu toți factorii interesați, este un model favorabil dezvoltării durabile la nivel local, de-oarece permite corectarea imperfec-țiunilor pieței, cauzate de asimetria informației și interesele diferite ale actorilor. GAL și întreprinderile soci-ale pot chiar crea un parteneriat, în care unul dintre parteneri să dețină resursa financiară, iar celălalt meca-nismele procesului de dezvoltare lo-cală durabilă.

Întreprinderile din economia socială ar trebui să se creeze și să se dezvolte ținând cont și de specificul și eligibi-

În România, implementarea abordării LEADER și a Grupurilor de Acțiune Locală (GAL) a început în perioada 2007-2013 prin intermediul PNDR. În perioada 2011-2012, teritoriul a fost acoperit de 163 de GAL, pe o suprafață de cca 142 000 de km², reprezentând aproximativ 63% din teritoriul eligibil și circa 58% din populația eligibilă LEADER.

LEADER este un instrument important pentru România în reducerea de-zechilibrelor economice și sociale și a disparităților dintre urban și rural. Experiența actuală reflectă o capacitate de dezvoltare la nivel local, ce nu răspunde în totalitate nevoilor locale, în special în ceea ce privește colabora-rea între partenerii publici și privați, iar abordarea strategică trebuie încu-rajată și dezvoltată prin plasarea acesteia sub resposabilitatea comunității.

Valoarea adăugată a abordării LEADER derivă din acele inițiative locale care combină soluții ce răspund problematicii existente la nivelul comunită-ților locate, reflectate în acțiuni specifice acestor nevoi.

Abordarea LEADER este susținută prin Prioritatea de dezvoltare rurală 6B – „Încurajarea dezvoltării locale în zonele rurale”, care răspunde ur-mătoarelor nevoi identificate:

• Reducerea gradului de sărăcie și a riscului de excluziune socială;• Dezvoltarea infrastructurii de bază și a serviciilor în zonele LEADER;• Crearea de locuri de muncă în zonele LEADER;• Conservarea moștenirii rurale și a tradițiilor locale;• Stimularea și consolidarea dezvoltării locale;• Acces la rețele TIC.

13

GAL-urile reprezintă soluția concretă, transformarea în realitate a potențialului pe care comunitățile locale îl pot valorifica pentru a se putea înscrie în această nouă abor-dare a dezvoltării satului european, o abordare prin care se încurajează întoarcerea și/sau stabilirea tinerilor în teritoriul LEADER și dezvoltarea economică, socială și culturală a acestuia. Pentru a sprijini acest demers, se pune accentul pe stimularea parteneriatelor, transferul de cunoștințe și implementarea inițiativelor inovative, dar, mai ales, implicarea reală a cetățenilor în deciziile strategice pe termen lung etc.

LEADER, prin caracterul său transversal contribuie la obiectivele de dezvoltare rurală identificate la nivelul PNDR 2014-2020.

Nevoile relevante identificate pentru dezvoltarea locală pot fi adresate inclusiv prin următoarele domenii de in-tervenție:6A – Sprijin în vederea dezvoltării de întreprinderi mici, precum și crearea de locuri de muncă.6C – Aria de cuprindere a TIC în cadrul proiectelor de dezvoltare rurală este semnificativă și acoperă o gamă

largă de activități preponderent multisectoriale și ino-vatoare, precum: investiții în infrastructura IT în bandă largă, acces la TIC și la facilități online în zonele LEA-DER, creșterea nivelului de utilizare a tehnologiei infor-mației la nivelul afacerilor din mediul LEADER, activi-tăți de instruire și de formare a cetățenilor, furnizarea de noi servicii de e-guvernare, valorificarea produselor de e-turism.1A – Sprijin pentru inovare în spațiul rural, stimularea proceselor și a proiectelor realizate în comun de către afacerile locale și centrele de cercetare sau de inovare.2A – Sprijin pentru fermieri și procesatori pentru îm-bunătățirea performanței economice prin proiecte ino-vatoare.3A – Sprijin pentru lanțurile scurte de aprovizionare și pentru realizarea de strategii de marketing în comun a produselor locale, prin înființarea de grupuri de produ-cători, în conformitate cu strategia de dezvoltare locală.4A – Sprijin pentru o abordare de mediu durabilă, prin valorificarea patrimoniului natural și cultural.5C – Sprijin pentru inițiative legate de resurse de ener-gie renegerabile/consum scăzut de energie, ca acțiuni de aplanare a efectelor schimbărilor climatice.

litatea măsurilor existente în cadrul GAL, îmbunătățind astfel, în mod cert, gradul de absorbție și impactul fondurilor comunitare atrase în te-ritoriu. Acesta poate fi un aspect im-portant în procesul dezvoltării locale, deoarece reduce costurile marginale ale procesului și permite în același timp integrarea socială și economică a persoanelor provenite din grupurile vulnerabile, care pot fi determinate astfel să participe cu resursele de care dispun.

La nivel local, Programul Leader și economia socială pot contribui îm-preună la furnizarea bunăstării ce-tățenilor, prin creșterea cererii aces-tora pentru bunurile cvasipublice, concretizate în creșterea nivelului de ocupare și a producției. Susținerea financiară pe care programul Leader o poate oferi întreprinderii sociale este foarte importantă, nu atât prin numărul angajaților și al locurilor de muncă nou create, cât mai ales pen-tru faptul că pot fi angajate persoane care aparțin grupurilor vulnerabile: femei, tineri, persoane cu dizabilități, romi care nu au, de regulă, o mobili-tate ocupațională foarte mare.


14

Fundația pentru o societate deschisă - Actori ai economiei sociale în mediul rural

Economia socială trebuie să fie o poveste cu și despre oameni, în special despre aceia cărora viața nu le-a surâs, catalogați îndeob-ște drept categorii dezavantaja-te. Trebuie să fie un demers asu-mat de construire a încrederii, de stimulare a cooperării actorilor implicați în proces și de sprijini-re a asocierii în folosul comun.

O scurtă relatare a unui facilitator co-munitar din cadrul Fundației pentru o societate deschisă ne introduce în realitatea socială a mediului rural:

„Era în decembrie, se apropia Crăciu-nul. Mă aflam în vizită de facilitare în satul Dor Mărunt din județul Călă-rași. În acea perioadă alcătuiam gru-purile de inițiativă care, peste câteva luni, urmau să înființeze întreprinde-rile sociale. La școala din sat, sunase clopoțelul. Se făcuse deja amiază și copiii din clasele mici năvăleau pe porțile școlii, grăbindu-se în felul lor zglobiu spre casă.

Mergând pe trotuar, s-a întâmplat să trec pe lângă trei copii. Deși era mie-

zul iernii, erau îmbrăcați doar în tre-ninguri, aveau încălțările scâlciate și mergeau zgribuliți. Cea mai mare din grup era o fetiță cu ochi iscoditori, care mi s-a adresat:- Doamnă, sunteți profesoară?- Nu, nu sunt profesoară. Am venit la

voi în sat să le arăt oamenilor cum pot trăi mai bine…

Din vorbă în vorbă, am aflat povestea fetiței și a celor trei frați. Erau „zece guri la masă”, unul dintre frații mai mari era la închisoare, mama vindea legume în piață și le spunea mereu celor mici să învețe, să se țină de școală…- Și tu ce vrei să te faci când o să fii

mare? am întrebat-o pe fetiță, în fi-nalul discuției noastre.

- Vreau să fiu o doamnă, așa, ca dvs.!”

Indiferent în ce mediu trăiesc, copiii au ochii mari, plini de speranță, au așteptări, au visuri… Iar una dintre provocările societății civile este să-i ajute să și le împlinească.

Acesta este contextul social de la care Fundația pentru o societate deschisă a pornit în implementarea proiecte-lor sale de economie socială. Astfel,

în ultimii patru ani, fundația a deru-lat două proiecte de economie socială în mediul rural: „RURES. Spațiul ru-ral și economia socială în România” și „SEN (The Social Enterprise) - Ini-țiativa de susținere a întreprinderilor sociale pentru incluziunea romilor”.

Necesitatea intervenției în mediul rural a fost justificată de câteva date statistice (conform INS, 2010) rele-vante: nivelul sărăciei era de trei ori mai ridicat decât în urban; aproxima-tiv 73% dintre oamenii săraci locuiau în rural; populația era - și este în con-tinuare - dependentă de agricultura de subzistență; mediul de afaceri era foarte puțin dezvoltat; gradul de pe-netrare al ONG în rural era extrem de scăzut, în unele județe existând doar câteva ONG funcționale etc. Și pro-babil că, între timp, situația nu s-a schimbat prea mult.

Derularea celor două proiecte ale fundației a avut ca rezultat înființarea și/sau sprijinirea a 29 de asociații, în cadrul cărora funcționează întreprin-deri sociale, crearea a mai bine de 60 de locuri de muncă, derularea de acti-vități sau evenimente de încurajare a spiritului comunitar, sprijinirea pro-

Asociația de administrație și producție ADPROD, localitatea Dâlga, jud. Călărași

15

Asociația Betel-Rom, comuna Verești

Asociația Cămara Sărulești, comuna Sărulești

iectelor sociale pentru persoanele din grupuri vulnerabile din zonele rurale, oferirea de exemple de bună practică, care pot fi aplicate la nivelul satelor și comunelor.

Întreprinderea socială operează si-multan cu două obiective: primul urmărește o misiune socială, iar al doilea, generarea de venituri din ac-tivitățile economice în vederea susți-nerii misiunii sociale.

Dezvoltarea întreprinderilor sociale este dependentă, în realitate, de o re-țea socială complexă. Succesul lor de-pinde de conștientizarea acestui fapt și de antrenarea adecvată a tuturor acestor actori. Printre cei mai impor-tanți se numără membrii asociației, autoritățile publice, comunitatea, mediul de afaceri, consumatorii, so-cietatea civilă.

Membrii asociației. La nivel local, în fondarea și dezvoltarea asociațiilor s-au implicat persoane cu influență în comunitate: cadre didactice, angajați ai primăriei, întreprinzători, lideri informali. Acest tip de persoane se bucură de încrederea oamenilor și este capabil să coaguleze resursele locale. Reușita întreprinderilor soci-ale a depins, practic, de modul în care acești oameni și-au asumat misiunea, de capacitatea lor managerială, de devotamentul față de organizație, de valorile cultivate în interiorul orga-nizației. Întreprinderile sociale s-au

dezvoltat în situațiile în care membrii asociațiilor au fost dispuși să mun-cească voluntar.

Asociația de administrație și producție ADPROD Dâlga deru-lează, de două ori pe an, acțiuni de ecologizare în comunitate; acestea se bazează pe voluntariat – oamenii satului curăță rigolele, adună gunoa-iele, au plantat chiar și flori pe lângă garduri. De fiecare dată, sunt mândri de faptul că, împreună, schimbă as-pectul ulițelor. Este un exercițiu al stimei de sine.

Autoritățile publice. În activitatea lor, organizațiile dezvoltate au intrat, în principal, în contact cu două tipuri de autorități: autorități locale, primă-rii și consilii locale, pe de o parte, și instituții de autorizare a activității,

pe de altă parte. Primăriile și con-siliile locale pot juca un rol foarte important în dezvoltarea economiei sociale în mediul rural. Ele pot spri-jini întreprinderile sociale cu spații de desfășurare a activității, terenuri în comodat, asigurarea accesului la utilități, amenajarea spațiilor, finan-țarea activității. În proiectele dezvol-tate de fundație, autoritățile publice locale au avut trei tipuri de abordări: deschidere și sprijin; neutralitate / toleranță; opoziție.

Întreprinderile sociale și orga nizațiile nonguvernamentale care le susțin re-prezintă - și sunt percepute ca atare - noi poli de putere în mediul rural. Realitatea ne demonstrează că buna cooperare dintre primării și structu-rile societății civile rurale poate influ-ența benefic comunitatea în întregul ei. La Sărulești, în județul Călărași, Primăria și Consiliul local au pus la dispoziția Asociației „Cămara Săru-lești”, care face produse de patiserie și cofetărie, spațiul pentru desfășura-rea activității și au contribuit la ame-najarea acestui sediu.

Legat de instituțiile de autorizare a activității, experiența întreprinde-rilor sociale relevă câteva necesități stringente: conștientizarea de către funcționarii din instituții a faptului că organizațiile nonguvernamentale au, prin lege, dreptul de a desfășura o activitate economică generatoare de venit; imposibilitatea ONG de a deți-ne coduri CAEN, eliberate de Regis-


16

trul Comerțului, întrucât funcționa-rea lor este aprobată de judecătorii; clarificarea și transparentizarea con-dițiilor și a procedurilor de autorizare a diferitelor activități. Toate acestea ar asigura șanse egale în piață pentru toți potențialii jucători.

Comunitatea. Membrii comunității sunt importanți din două puncte de vedere: de regulă, ei alcătuiesc cel pu-țin o parte din piața pe care se desfac produsele întreprinderilor sociale; în plus, ei reprezintă o rețea socială care, cu efort minim, se poate implica în dezvoltarea atât a activității eco-nomice, cât și a celei sociale a orga-nizației. Cultivarea preferinței pentru produsele locale și dezvoltarea ape-tenței pentru implicarea în activități-le comunitare-sociale, educative etc. reprezintă două mari provocări pen-tru întreprinderile sociale în raport cu comunitatea.

La Teliu, în județul Brașov, Asoci-ația de dezvoltare comunitară Thell este o întreprindere socială care constă într-un salon de frize-rie-coafură-manichiură-pedichiură. Membrii acestei organizații promo-vează, totodată, și conceptul de igie-nă personală în comunitate, prin pro-iectul Educație pentru sănătate.

Întreprinderea socială Asoci-ația Betel-Rom, din comuna Ve-rești, jud. Suceava, este un alt exem-plu de reușită. O comunitate de romi

trăiește de pe urma meseriei tradiți-onale - prelucrarea la rece a fierului și a altor metale. Produsele realizate sunt găleți, cazane, sobe de tablă și altele, necesare în gospodăriile de la sate. Odată organizați în această aso-ciație și cu ajutorul factorilor locali responsabili din Primăria Verești, meșteșugul a cunoscut o revigorare în cadrul comunității.

Posibilitatea de a încheia contracte le-gale și a emite facturi fiscale le-a adus clienți. Acum, produsele lor sunt co-mercializate prin depozite și magazi-ne de profil din județul Suceava și în piețele și oboarele din împrejurimi. Deși asociația este formată doar din șapte membri, iar întreprinderea are trei angajați cu contract de muncă, se speră ca, în viitor, numărul lor să crească prin angajarea altor tineri.

Mediul de afaceri. Deși mediul de afaceri în zona rurală este relativ slab dezvoltat, există în fiecare comună câțiva întreprinzători de succes, de regulă în domeniul agricol. Aceștia pot sprijini întreprinderile sociale cu sponsorizări, know-how, rețea de vânzări etc.

Evoluția Întreprinderii sociale Podenii Noi, județul Prahova, de-monstrează diferența pe care o face implicarea unui om de afaceri cu ex-periență în activitatea organizației. Obiectul de activitate al întreprinde-rii îl reprezintă tâmplăria, mai exact, producția de obiecte din lemn masiv, de la mici obiecte decorative, la mo-bilier, foișoare, case din lemn. Ma-nagerul întreprinderii sociale este dl Dorinel Țintea, întreprinzător local.

Asociația Întreprinderea socială Podenii Noi, jud. Prahova

Asociația pentru dezvoltare rurală Dor Mărunt, județul Călărași

17

El a impus ca reguli în organizație atât calitatea foarte bună a produ-selor, profesionalismul, extinderea constantă a pieței de desfacere, cât și grija față de angajați și implicarea socială în comunitate. În cei trei ani de activitate, întreprinderea socială și-a extins constant activitatea, ajun-gând, în prezent, la șapte angajați. Printr-un protocol încheiat cu școala locală, desfășoară un program multi-anual de ateliere de gătit și educație alimentară pentru toți copiii din co-mună, asigură efectuarea de repara-ții și confecționarea de mic mobilier pentru școală și grădiniță și, de ase-menea, are un rol activ în mobiliza-rea comunității pentru diferite cauze sociale – de pildă, refacerea locuinței unui bărbat cu dizabilități.

Consumatorii. Comparativ cu pro-dusele și serviciile oferite de afacerile obișnuite, cele oferite de întreprinde-rile sociale au încorporat un benefi-ciu adițional foarte important pentru unii consumatori: responsabilitatea socială. Cumpărarea acestor produse sprijină locurile de muncă ale celor care le creează, iar pe termen lung, generează bunăstare în rândul popu-lației dezavantajate.

Un exemplu elocvent îl reprezintă Întreprinderea socială „Cupto-rul de basm”, din localitatea Tru-șești, județul Botoșani, care aduce pe piață produse de panificație după rețete tradiționale și coapte în cupto-rul cu lemne. Pe o vatră tradițională

din cărămidă, la foc zdravăn de lem-ne se pregătește pâinea cea de toate zilele - o pâine naturală, sănătoasă, fără amelioratori. Tot aici se pregă-tesc, după rețete de casă, culese de la gospodinele din localitate, bunătăți precum: cozonaci, batoane, cornuri cu gem, rulouri cu mere, plăcinte cu brânză și mere, checuri, blaturi de tort, cozonaci, tarte, cornulețe, prăji-turi de cofetărie etc.

Urmând principiile economiei socia-le, Întreprinderea socială „Cuptorul de basm” promovează incluziunea so-cială prin crearea de locuri de muncă pentru persoanele dezavantajate din comuna Trușești și, totodată, le ofe-ră locuitorilor, și nu numai, produse de panificație tradiționale de calitate, pentru consum. Din profitul obținut, o parte va fi reinvestită în întreprin-

dere, iar o altă parte va fi folosită pen-tru susținerea unor cauze sociale din comunitate și pentru lansarea de noi proiecte, precum: „Cofetăria noas-tră” - un proiect prin care 15 copii din Centrul de Plasament „Sf. Nico-lae” și cinci copii ai căror părinți erau plecați să lucreze în străinătate au în-vățat să prepare un tort; sau „Sprijin acordat Căminului pentru persoane vârstnice Trușești” - cu ocazia zilei de 8 martie un grup de voluntari au pre-zentat un program artistic și a oferit mărțișoare confecționate de aceștia.

Societatea civilă. Prin crearea și sprijinirea a 25 de întreprinderi so-ciale în mediul rural, Fundația pen-tru o societate deschisă a contribuit inclusiv la dezvoltarea societății ci-vile din satele românești. Sprijinirea de către ONG a organizațiilor rurale mici poate fi o strategie câștigătoare pe termen lung pentru societatea ci-vilă.

Ca exemplu, în urma activității sale de networking, Asociația pentru dezvoltare rurală Dor Mărunt a fost invitată să participe ca bene-ficiar la o campanie de strângere de fonduri, organizată de The Funding Network Romania și ARC Romania. Donațiile, în valoare de 9 000 de lei, au fost o gură de oxigen pentru orga-nizație. Din acești bani au fost achi-ziționate materii prime, iar întreprin-derea socială și-a putut susține fluxul de producție.

La lucru în salonul de coafură-frizerie al Asociației Thell, comuna Teliu

„Cuptorul de basm” - Asociația Impact Trușești


18

Un alt fel de turism Turismul cultural în MaramureșOrganizația Mondială de Turism estimează o crește-re anuală cu 10-15% a călă-toriilor de interes cultural, în contextul creșterii medii totale de 4-5% a industriei turistice, în general.

Turismul cultural abordează valorile artistice din cultura unei regiuni. El include turismul în zonele urbane, în special în orașele mari, istorice, cu obiective culturale, precum mu-zee, teatre, catedrale, piațete, dar cuprinde și turismul în zonele rurale, motivat de festivalurile în aer liber, casele memoriale ale unor scriitori sau artiști celebri, arhitectura popu-lară, monumentele construite sau ale naturii.

Din punct de vedere al instituțiilor culturale, turismul cultural reprezin-tă o oportunitate de punere în valoa-re și de promovare a patrimoniului cultural local, generatoare și de re-surse materiale pentru conservarea și dezvoltarea acestuia. Din punct de

vedere administrativ, poate fi o opor-tunitate de dezvoltare a unei zone sau localități, a rețelelor de pensiuni, precum și un mod de stimulare a de-ținătorilor acestui patrimoniu pentru a-l conserva și transmite. Desigur, turismul, indiferent de forma lui, presupune și unele investiții, dintre care cele mai însemnate sunt cele în infrastructură.

România are un patrimoniu cultu-ral-istoric și etnofolcloric de mare valoare și atractivitate turistică. Exis-tă peste 680 de valori de patrimoniu cultural de interes național și interna-țional, între care se remarcă: biserici și ansambluri mânăstirești, monu-mente și ansambluri de arhitectură și artă populară, ansambluri arhitec-turale urbane, centre istorice și situri arheologice, dintre care o parte s-au constituit ca valori ale Patrimoniului Universal, sub egida UNESCO.

Maramureșul, tezaur etnografic românesc

Maramureșul este recunoscut prin originalitatea lui și este reprezentat de arhitectura specifică satelor de bi-sericile de lemn, decorul arhitecturii

Biserica de lemn din Valea Stejarului, comuna Vadu Izei

țărănești, creațiile artistice din lemn, dar și de portul popular, manifestări-le etnoculturale și religioase, gastro-nomie, târguri și expoziții muzeale etnografice în aer liber sau în pavi-lioane expoziționale și de festivalu-rile de Crăciun, la Marmația, Nopți de Sânziene, la Borșa, Tânjaua de pe Mara, la Hoteni.

Pentru mulți turiști străini, civiliza-ția lemnului din Maramureș este re-prezentată de bisericile de lemn, gospodăria țărănească, poarta și troița.

Bisericile de lemn

Poate că, mai mult decât în alte re-giuni ale țării, în Maramureș se află suficiente valori culturale care i-au adus faima și recunoașterea în Eu-ropa, și nu numai. În fruntea listei se află construcțiile religioase din lemn, dintre acestea, opt aflându-se în Pa-trimoniul UNESCO, și anume: Bi-serica de lemn Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, din Rogoz (1663); Biseri-ca de lemn Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, din Surdești (1766); Biseri-ca de lemn Sf. Arhangheli Mihail și Gavriil, din Plopiș (1776); Biserica de lemn Nașterea Maicii Domnului, din Ieud-Deal (sec. XVII); Biserica de lemn Sf. Parascheva, din Poienii Izei (1632); Biserica de lemn Sf. Nicolae, din Budești-Josani (1643); Biserica de lemn Cuvioasa Parascheva, din Desești (1770); Biserica de lemn In-trarea Maicii Domnului în Biserică, din Bârsana (1720).

Dominând așezările, de pe înălțimile pe care sunt construite, bisericile de lemn se împletesc armonios cu arhi-tectura locală. La aceasta contribuie într-o mare măsură și decorul lor, fă-când parte, fără îndoială, din aceeași mare categorie a decorului arhitecto-nic creat de meșterii țărani construc-tori din Maramureș.

19

Bisericile de lemn maramureșene și-au câștigat de mult timp o faimă bine meritată, atât în rândul speci-aliștilor, cât și în rândul publicu-lui larg din multe țări ale lumii. Ele reprezintă fără îndoială una dintre culmile artei de a construi în lemn. Pentru noi, aceste admirabile edificii prezintă un interes cu atât mai mare cu cât ele se leagă nemijlocit de arta construcțiilor tărănești românesti, unitatea casă-biserică, din punct de vedere arhitectonic, fiind o dovadă a marii vechimi a artei de a construi pe teritoriul românesc.

Construite din cununi orizontale de bârne de stejar sau brad, așezate pe un soclu scund de piatră, bisericile au împărțirea tradițională impusă de regulile de cult: pronaos, naos și al-tar. De multe ori, un pridvor în fața intrării și o prispă care înconjoară biserica sau se întinde numai pe la-tura de sud, completează elementele planimetrice.

Specific pentru bisericile de lemn ma-ramureșene este turnul înalt, de filia-ție gotică, ce se ridică până la 40-50 m înălțime. În construirea unui turn atât de înalt numai din lemn se mani-festă măiestria constructorilor țărani, care au știut să asigure o mare stabi-litate prin sistemul contra vânturilor. Prin ordinea ritmată a arcadelor lui, el leagă în mod firesc, nesilit, trupul bisericii și spațiul ei ritual intern mo-numentalizat, cu lumea de afară, cu pământul și cu văzduhul.

Gospodăria tradițională maramureșeană

Orizontul de așteptare al unui turist, atunci când vizitează prima dată o re-giune, este să beneficieze de servicii de calitate, să găsească spații de caza-re corespunzătoare și să se lase fasci-nat de pitorescul peisajului.Cei ce ajung însă în Maramureș au parte de o surpriză. Aproape fiecare sat, în întregul lui, este un muzeu. Fiecare localitate pare a fi un „mu-zeu al satului”, cu ulițe străjuite de-o parte și de alta de gospodării și anexe construite din lemn – veritabile mo-numente de arhitectură și artă popu-lară.

Purtând amprenta specificului local, gospodăria tradițională maramure-șeană este un element al patrimoniu-

lui cultural românesc, datorită uni-cității și originalității, și un punct de atracție pentru turiști.

Casele sunt construite în exclusivita-te din lemn, folosit sub forma bârne-lor lungi așezate în cununi orizontale. În decursul timpului, au intervenit diferențieri legate de tehnica de pre-lucrare a lemnului. Vechile construc-ții erau făcute din bârne rotunde, cele noi sunt construite din bârne cioplite în patru muchii.

Din punct de vedere al esenței lem-noase, există două subzone de ar-hitectură populară, subzona Mara, Cosău și Iza, până la Bârsana, unde materialul lemnos pentru construcție este stejarul, și subzona de la Strâm-tura, de pe Iza, în sus, până la Borșa, unde predominant este bradul.

Forma și structura acoperișului este în patru ape. Acoperișul în două ape este mai nou, de influență străină. Acest acoperiș are o caracteristică, și anume, este foarte abrupt. Casele foarte vechi sunt acoperite cu paie, șindrila fiind folosită începând din secolul al XIX-lea.

Planurile caselor vechi se înscriu în principalele categorii de planuri ro-mânești: plan cu două încăperi (tinda și odaia de locuit) pe aceeași linie a fațadei și planul cu două încăperi și prispă în fața tindei. Prin evoluție, lângă tindă a apărut o cămară, iar

Biserica de lemn din Căieni, comuna Călinești

Biserica de lemn din Hărnicești, comuna Desești

Curtea casei Borlean, din comuna Vadu Izei

Fotografii: Ioan Borlean


20

mai târziu interiorul era astfel: in-trarea în tindă, apoi pe stânga și pe dreapta câte o cameră de locuit, una dintre odăi fiind cea frumoasă, pen-tru oaspeți și locul de depozitare a zestrei familiei.

Casa nu poate fi înțeleasă din punct de vedere arhitectural, fără încadra-rea și înconjurarea ei de către con-strucțiile cu caracter economic, ane-xele, acareturile (grajdul, oborocul de fân și colejna pentru depozitat lem-ne). Acestea, împreună cu casa, for-mează unitatea de bază a gospodăriei țărănești maramureșene. Gospodăria trebuie înțeleasă în sensul unui com-plex arhitectonic al cărui specific este determinat de natura mediului geo-grafic și, cu deosebire, de condițiile de producție.

Decorul gospodăriilor țărănești din Maramureș este de un mare inte-res artistic și se caracterizează prin stilul său unic și tehnica folosită, și anume, cioplirea și dăltuirea în lemn a unor obiecte cum ar fi consolele fe-restrelor, ramele ușilor și ferestrelor, porțile mari, intrările în grajduri, toate acestea fiind ornamentate cu motive scoase puternic în relief. Subliniem, de asemenea, că decorul și compoziția fațadei casei (arcadele construite din lemn, stâlpii, căprio-rii) sunt elemente ce dovedesc o de-osebită sensibilitate artistică a meș-terilor populari.

Poarta maramureșeană

Unul dintre cele mai impresionan-te și inedite aspecte ale universului

etnografic maramureșean, pe lângă care turiștii nu pot să treacă nepă-sători, se referă la monumentalele porți de lemn ale gospodăriilor tra-diționale, situate îndeosebi în satele de pe Mara, Coșău și Iza, dar și în unele localități din Țara Lăpușului. Adevărat „arc de triumf” rustic, și-a cucerit faima prin armonia perfectă a dimensiunilor, prin respectarea pro-porțiilor dintre părțile componente și prin densa metaforă a ornamentației.Începuturile construirii acestor porți ne duc undeva în secolul al XVIII-lea, când, cei 15 000 de „nemeși”, nobili maramureșeni, consemnați la acea vreme, majoritatea descendenți din vechile familii cneziale românești, aveau, printre alte privilegii, și pe acela al ridicării unor porți înalte în fața gospodăriilor lor, în timp ce po-porul de rând, așa-numiții „por țieși”, care plăteau porția (impozit) nu aveau drept decât la vraniță (poartă mică). Atașamentul locuitorilor față de aceste valoroase construcții este ilustrat de faptul că până astăzi s-a păstrat obiceiul de a categorisi gos-podăriile după porți.

Îndelungata tradiție a porților și a vranițelor este strâns legată de ve-chimea ritualului privitor la alege-rea lemnului, de obicei stejarul, și la construirea porților, cu conotații mai degrabă mitice. Astfel, tăierea steja-rului trebuia să coincidă cu o peri-oadă de nopți cu lună plină, pentru a îndepărta din jurul gospodăriei orice nenorociri și toate „ceasurile rele”. Apoi, transportul lemnului din pă-dure trebuia să se facă într-una din

Poarta Casei Muzeu Ilie Lazăr, din comuna Giulești Poarta Vârsta, din Vadu Izei

Poarta Botiș, din localitatea Valea Stejarului

21

zilele lucrătoare „de dulce”, marți, joi sau sâmbătă, în virtutea credinței că, astfel, lemnul va fi aducător de noroc. Poarta constituie în imaginația omu-lui din veacurile trecute o barieră în calea răului, o barieră care delimita un alt univers, acela al casei și gospo-dăriei, în cadrul căruia se desfășura întreaga viață familială. Sub stâlpul care leagă pragul se puneau bani, tămâie și agheasmă, pentru a nu se apropia ciuma și răul de orice fel. Pentru apărarea averii și a casei, în general, pe stâlpul porții erau sculp-tați oameni - figurine antropomorfe.

Inițial, toate simbolurile și elemen-tele de împodobire a porților au avut semnificații, dar odată cu trecerea timpului au evoluat în motive deco-rative. Funia este o spirală care indi-că aspirația către înălțimi. Nodurile sub formă de cruce au semnificații magice extrem de vechi, ducând la un moment dat în simbolul soarelui, preluat ulterior de religia creștină. Rozeta, cel mai răspândit element decorativ în arta lemnului, este un simbol solar, izvor de lumină și căl-dură, de care depinde însăși viața. Pomul vieții, motiv ornamental al porților și vranițelor, simbolizea-ză viața fără de moarte și rodnicia nesfârșită. Tipul cel mai complex al acestui motiv străvechi are surprin-zătoare asemănări cu anumite stin-darde ale legiunilor romane, fiind realizat, de obicei, în relief puternic din fondul stâlpului de stejar. Se în-fățișează ca un ax vertical, o funie răsucită, care reprezintă trunchiul pomului, iar barele înclinate în sus sau în jos reprezintă crengile. Cercu-rile, închizând crucile, sunt coroane de flori, dar și sori. Figurile de la bază înfățișează rădăcinile. Între motivele ornamentale zoomorfe, un rol impor-tant îl ocupa șarpele. Motivul își are originea în credința străveche, în care șarpele păzește de rele gospodăria. O reprezentare mai recentă, corespun-zătoare credinței Evului Mediu, con-stă în combinarea șerpilor, sculptați pe stâlpii laterali ai porților, cu îngeri stilizați având aripi întinse și fiind plasați deasupra, șarpele semnificând în acest caz duhurile rele, domina-te de îngerii păzitori ai gospodăriei.

Chipul de om sau mâna cu dege-tele răsfirate ferește gospodăria și familia de „duhurile rele” și de „cea-sul beciznic”. Păsările fac și ele par-te din compoziția artistică a porților, cocoșul, în vechime, având și simbol al sufletului omenesc. Furca cu trei brațe, element ornamental ce derivă din „coarnele de consacrație”, vechi ornament, ce coboară cu milenii în urmă, simbolizează rolul de pază sau gardă a gospodăriei. Câmpurile orna-mentale de pe suprafața stâlpilor mai conțin și alte modele: dintele de lup, corigăul, ghinul, bradul.

Troița maramureșeană

Din punct de vedere al valorii cultu-rale, se disting troițele de hotar, care datează de la începutul secolului al XVII-lea. Dintre acestea, s-a păs-trat doar Troița Rednicenilor, din hotarul comunei Berbești, datată în secolul al XVIII-lea, care, din punct de vedere arhitectural, se înscrie în stilul gotic. Troițele de hotar aveau semnificații raportate la credință și superstiții. Acestea erau amplasate, de obicei, la bifurcații și intersecții de drumuri, unde se credea că spiritele rele au puteri sporite și pot pune stă-pânire pe drumeți.

Troițele, din lemn sau din piatră, sunt nelipsite din curtea bisericilor și mânăstirilor maramureșene, dar le regăsim și în gospodării. Cu timpul,

meșterii locali au miniaturizat aces-te monumente, conferindu-le rol de cruce funerară.

Grija de a asigura un monument fu-nerar, conform cu respectul și dra-gostea față de cei dispăruți, a dus la o specializare a unor meșteri, care execută aceste opere de artă. Dintre aceștia, îl amintim pe Stan Ion Pătraș din Săpânța. Acesta, prin genialitatea sa, a creat un întreg cimitir de cruci lucrate artistic, sculptate în lemn și apoi pictate, cărora li se alătură și o scurtă cronică rimată a vieții de-functului. Prin coloritul vioi utilizat și prezentarea uneori hazlie a vieții răposatului, cimitirul din Săpânța a devenit cunoscut în întreaga lume ca „Cimitirul vesel”. Tot în acest dome-niu al sculpturilor pictate se înscrie și Troița din Berbești, complex sculptu-ral pictat, considerat monument ar-hitectonic religios de o mare valoare artistică. Acestuia i se alătură și alte sculpturi pictate existente în colecția Muzeului maramureșean din Sighetu Marmației.

Nu putem să încheiem acest material fără să mulțumim dlui Ioan Borlean, membru activ al Asociației Țara Ma-ramureșului, pictor pe sticlă, autor al lucrării „Vadu Izei și Maramureșul – În țara satelor românești”, care ne-a furnizat informații și imagini prețioa-se despre valorile culturale ale Mara-mureșului.

Troiță sat Berbești, comuna GiuleștiTroița casei Borlean, Vadu Izei


22

Calendarul popular al lunii februarieLuna februarie este cunoscută și sub denumirea populară de Faur, Făura-riu sau Făurar, deoarece în această lună începeau pregătirile pentru arat, se confecționau, ascuțeau și reparau uneltele de muncă.

În calendarul popular, ziua de 1 fe-bruarie este dedicată Sfântului Tri-fon, patron al insectelor, despre care se spune că poate influența starea vegetației pentru întreg anul. Sărbă-toarea poartă nume diferite, în func-ție de localitate: Zarizan, în Călărași, Viermărit, în Galați (Șendreni), Tri-fonul, în Giurgiu (Toporu,Izvoarele) și în localitățile din județul Constan-ța, și Zerezeanul sau Gurbanul, în Te-leorman.

În popor există credința că Sf. Trifon are putere asupra începutului de pri-măvară, fiind înzestrat cu capacitatea de a feri livezile de omizi și lăcuste, iar pe oameni îi păzește de nebunie.

În ziua de pomenire a sfântului se practică o serie de ritualuri, cu sco-pul de a asigura protecția livezilor și a viilor. În trecut, cei ce aveau vii și livezi țineau post în această zi și chemau preotul să le stropească cu agheasmă pentru ca acestea să fie fe-rite de lipsă de rod, secetă sau grindi-nă. În sudul Olteniei exista un ritual complex de pregătire a viei pentru noul an, numit Arezeanul (tăiatul)

viilor. Pe lângă acest obicei de tăiere a corzilor de viță-de-vie, viticultorii aprindeau focuri la marginea planta-țiilor și afumau via cu o cârpă aprinsă pentru a o feri de forțele malefice. În zonele Banatului și ale Transilvaniei, în ziua de 1 februarie, bărbații ieșeau în livezi și, după ce curățau pomii, îi stropeau cu apă luată din izvor și sfințită de preot.

Un alt obicei întâlnit în această zi era scuturatul pomilor. Bărbații loveau pomii la rădăcină, mimând tăierea acestora și spunând:Măi, pomule, face-i roade, că de nu, eu te tai!

Răspunsul era dat de un copil, care simboliza sufletul pomului:Iartă-mă, nu mă lovi, nu mă tăia, c-oi înflori și-oi rodi, când vremea mi-a veni și de noroc ți-oi fi.

În alte zone este numită Ziua Omi-zilor. În această zi, unele gospodine sfințeau grâul și porumbul pe care-l aveau pentru semănat pentru ca pro-ducția să fie bogată.

În ziua de 2 februarie, când Biserica ortodoxă sărbătorește Întâmpinarea Domnului, spiritualitatea populară păstrează sărbătoarea numită Stre-tenie sau Ziua Ursului. Se consideră că, în această zi, anotimpul rece se confruntă cu cel cald, sărbătoarea fi-

ind un reper pentru prevederea tim-pului calendaristic. Oamenii puneau schimbarea vremii pe seama com-portamentului paradoxal al ursului, numit Ăl Mare sau Martin. Astfel, se spune că dacă ursul își vedea umbra, se speria și se întorcea în bârlogul din care ieșise, era semn că iarna nu se sfârșise. Pentru a câștiga bunăvoința animalului, oamenii așezau pe pote-cile pe unde obișnuia să treacă acesta bucăți de carne sau vase cu miere de albine.

Pe 10 februarie se sărbătorea Hara-lambie de ciumă, sfânt considerat protector de boli pentru oameni și animale. Și în prezent se mai sărbă-torește în Moldova, unde oamenii se opresc din lucru în această zi. În popor, Sfântul Haralambie este știut drept ocrotitor nu numai împotriva ciumei, dar și a holerei. De aceea, ziua lui era ținută cu evlavie de că-tre țărani. În nordul Transilvaniei, în așezările de pe Someș, în Bihor, oa-menii duceau în această zi la biserică mălai, grăunțe, sare, spre a fi binecu-vântate și ca ofrandă pentru Sfântul Mucenic Haralambie. După ce erau binecuvântate de către preot, le du-ceau ca hrană animalelor din gospo-dărie, pentru a fi sănătoase tot anul.

Pe 16 februarie este sărbătorit sfântul Pamfilie, cu conotații în calendarul previziunilor meteorologice.

În ultima vreme, în calendarul lunii februarie, pe data de 24, și-a făcut apariția o sărbătoare uitată - Dra-gobetele, ca replică la occidentalul Valentin’s Day. Reînvierea acestei sărbători s-a făcut mai mult prin spectacole, organizate în orașe, în stadiul actual neputându-se lega de tradiția vreunei localități sau zone.

Se spune că este sărbătoarea dra-gostei la români, fostă sărbătoare a Sfântului mucenic Vlasie, protecto-rul păsărilor de pădure și al femeilor gravide. Sunt multe credințele popu-lare cu referire la Dragobete. Astfel, se spunea că cine participa la această

23

sărbătoare avea să fie ferit de bolile anului, și mai ales de febră, și că Dra-gobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelșugat. Îmbrăcați de săr-bătoare, fetele și flăcăii se întâlneau în fața bisericii și plecau să caute prin păduri și lunci flori de primăvară. În sudul României (Mehedinți), fata se întorcea în sat alergând, obicei numit Zburătorit, urmărită de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior și o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna ce-lor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru comunitate de a afla ce nunți se mai pregătesc pentru toamnă.

De obicei, tinerii se adunau mai mulți la o casă, pentru „a-și face de Dragobete”, fiind convinși că, în felul acesta, vor fi îndrăgostiți întregul an, până la viitorul Dragobete. Această întâlnire se transforma, adesea, în-tr-o adevarată petrecere, cu mâncare și băutură. Băieții mergeau în satele vecine, chiuind și cântând peste dea-luri, pentru a participa acolo la sărbă-toarea Dragobetelui.

Flăcăii și fetele, strânși în cete, obiș-nuiau ca, în ziua de Dragobete, să-și cresteze brațul, în formă de cruce, după care își suprapuneau tăieturile, devenind astfel frați, respectiv surori de cruce. Fiecare tânăr avea grijă ca ziua de Dradobete să nu îl prindă fără

pereche, cea ce ar fi reprezentat un semn rău, prevestitor de singurătate pe întreg parcursul anului, până la următoarea zi de Dragobete.

Uneori, fetele se acuzau unele pe al-tele pentru farmecele de urâciune făcute împotriva adversarelor, dar de cele mai multe ori tinerii se întâlneau pentru a-și face jurăminte de priete-nie.

Se mai spunea că, în ziua de Drago-bete, păsările nemigratoare se adună în stoluri, ciripesc, își aleg perechea și încep să-și construiască cuiburile, cele neîmperecheate acum rămânând fără pui peste vară. Oamenii bătrâni țineau această zi pentru a fi apărați de friguri și alte boli.

Dragobetele era sărbătorit în unele locuri și la data de 1 martie, deoarece se considera că el este fiul Dochiei și primul deschizător de primăvară.

Obiceiurile de Dragobete, zi aștepta-tă cândva cu nerăbdare de toți tinerii bucovineni, au fost în bună parte ui-tate, păstrându-se doar în amintirea bătrânilor.

Dacă de Dragobete fetele nu își gă-seau alesul, aveau metodele lor să aducă un băiat frumos lângă ele. În lumea satului, „farmecele” și descân-tecele de dragoste erau de mare aju-tor. Iar pentru ele era nevoie de flori,

de buruieni, chiar de plante otrăvi-toare, ca mătrăguna, floarea dragos-tei, năvalnicul.

Cu ocazia zilei de Dragobete, bătrânii satului acordau o îngrijire specială animalelor din ogradă, dar și păsări-lor. La sfârșit de iarnă și început de primăvară, Dragobetele oficia nun-tirea păsărilor în cer. Sacrificarea animalelor este interzisă în această zi. Lucrările câmpului, țesutul, cu-sutul, treburile grele ale gospodări-ei nu sunt permise de Dragobete, în schimb, curățenia este considerată aducătoare de spor și prospețime. Nu ai voie nici să plângi în ziua de Dragobete. Se spune că lacrimile care curg în această zi sunt aducătoare de necazuri și supărări în lunile care vor urma.

În vremuri de demult exista obiceiul ca fetele tinere necăsătorite să strân-gă, de Dragobete, zăpada rămasă pe alocuri, zăpadă cunoscută drept ză-pada zânelor. Se credea că această zăpadă s-a născut din surâsul zânelor și de aceea ea avea proprietăți magice în iubire, dar și în ritualurile de înfru-musețare. Fetele își clăteau chipul cu această apă pentru a deveni la fel de frumoase și atrăgătoare ca și zânele.După cum putem remarca, sărbătoa-rea tradițională a Dragobetelui era o petrecere câmpenească dedicată dragostei dintre tineri, ce urma să se finalizeze, toamna, cu o căsătorie.

Foto: Ioan Borlean


24

A crescut pe Valea Hârtibaciului, la Agnita. Și-a petrecut însă vacanțele la țară, în satul Bârghiș. Acolo a deprins hărnicia femeilor de la țară, care nu stau nici atunci când... se odihnesc. A învățat de mică să coasă, să tricoteze, să croșeteze.

„Tehnica frivolite am prins-o din zbor, cum se zice, de fapt am furat-o

de la o săsoică din Agnita, județul Sibiu, tanti Ani, vânzătoare la ma-gazinul de Artă Populară din oraș, care lucra metraje pentru cămășuțe de bebeluși, și care, atunci când am rugat-o să-mi arate și mie cum se lucrează această dantelă, mi-a răs-puns că sunt prea mică și că nu are răbdare”, povestește surâzând amin-tirilor doamna Karmen.

Hotărâtă și ambițioasă de mică și neîmpăcată cu gândul că se pot face lucruri atât de minunate pe care ea nu le cunoaște, a decis să fure meș-teșugul.

„Am urmărit-o câteva săptămâni prin geamul magazinului, mă furi-șam, încercam parcă să mă fac invi-zibilă, dar îi sorbeam din ochi fiecare

Karmen Violeta Roman și povestea sa scrisă cu dantelă

Oameni

O „Doamnă de fier” cu mâini de aur și degete măiestre. „Doam-nă de fier” pentru că a crescut șapte copii, iar acum este bu-nică a cinci nepoți, a robotit o viață pentru familia ei și, cu siguranță, nu i-a fost ușor, chiar dacă-i o ardeleancă harnică foc. Mâini de aur și degete măiestre, pentru că lucrează mi-nunate dantele în tehnica „frivolite”, o tradiție săsească, ve-che de peste două sute de ani, care înlocuiește croșeta cu o suveică, dusă mai departe de... o româncă. Karmen Violeta Roman este purtătoarea unei adevărate arte care, fără ea, s-ar fi pierdut odată cu plecarea masivă a sașilor din Ardeal.

Foto

grafi

i: K

arm

en V

iole

ta R

oman

25

mișcare a mâinilor. Acasă, repetam ce văzusem cu ajutorul unei papiote de ață, nu aveam navetă, suveică, cum era cunoscută la vremea aceea, și, după multă ață stricată, am reu-șit să fac primele inele de dantelă ”, spune Karmen Roman.

A durat doar două săptămâni până a reușit să lucreze primele inele în această tehnică și, fericită, s-a dus să-i arate că a reușit. Tanti Ani i-a dăruit atunci prima suveică, una de os, pe care Karmen Roman o păstrea-ză și acum. De atunci, a continuat să lucreze dantelă în această tehnică, chiar dacă abia prin anul 2000 a aflat că ceea ce face ea are o valoare deose-bită, fiind un meșteșug pe care îl duc mai departe doar câteva dantelărese, iar numărul lor nu-l depășește pe cel al degetelor de la o mână.

A învățat încă din copilărie că „o femeie, numai dacă nu vrea nu are de lucru”

Lucrul dantelei în tehnica frivolite nu este o moștenire de familie. Lu-crul de mână însă, dragostea pen-tru frumos și hărnicia le-a moștenit. „Mama mea nu a putut lucra din cauza unor deficiențe de vedere, însă bunicile, mai ales cea din partea ma-mei, aveau o îndemânare deosebită la țesut în război și la dantelărie cu croșeta. Din păcate, bunicile mele au murit când eu eram foarte mică, dar am învățat de la unchii și mătușile mele, în satul Bârghiș, un sat cu oa-meni care doar duminica sau de săr-bători stăteau la poartă de povești cu mâna goală, că e rușine mare să stai în zi de lucru, chiar și spre seară, la poartă și să nu dai din mâini! Una din mătuși zicea că o femeie numai dacă nu vrea nu are de lucru, că în-tr-o casă câte nu sunt de făcut!”, spu-ne doamna Roman. Și pentru că așa a fost crescută, cu respect și drag pentru lucrul de mână, la școală nu a pierdut timpul. A avut norocul să aibă o învățătoa-re de la care a învățat să brodeze pe fir, să lege ciucuri la chindee, să facă măiastra cusătură „pe cruci” și „pe muște”, să meșteșugească broderie

aplicată pe pânză de in, să lucreze, așa cum se zice în zona natală „chei-țe” - cusături pentru prinderea foilor de covor „fără a se vedea dunga pe dos”, folosite la încheierea cămășilor de port popular, pentru că pe atunci oamenii de la țară nu aveau mașini de cusut.

„Dacă nu lucrez zilnic, simt că îmi lipsește ceva.”

Și doamna Roman își continuă po-vestea zâmbind amintirilor: „Așa cum vă spuneam, am lucrat această dantelă ani de zile, pentru familie, fără să știu ce valoare are. În anul 2000, eram în spital. Să vă mai spun că nici acolo nu-mi stăteau mâinile? Nu cred că e nevoie, vă imaginați că, dacă ești obișnuit de mic să nu stai nici când... te odihnești, a lucra, indi-ferent în ce situație te-ai afla, este fi-resc. Așadar, la una dintre bolnavele din salonul în care mă aflam, a venit în vizită o doamnă care m-a văzut lucrând (făceam dantelă la metraj, să-mi treacă timpul mai ușor). A venit la mine și m-a întrebat dacă știu să fac și altceva cu naveta. Am răspuns că da și i-am arătat cele pa-

tru-cinci modele de milieuri pe care le aveam la mine. Atunci, m-a privit încântată și mi-a dat o carte de vizită spunându-mi să mă prezint cât mai repede la Muzeul de Etnografie din Brașov pentru că, de mulți, mulți ani, căuta pe cineva care să știe această tehnică de lucru a dantelei. După ce a plecat, m-am uitat pe cartea de vizită și am descoperit că discutasem chiar cu directoarea muzeului”.

După ce a ieșit din spital, doamna Ro-man și-a luat inima-n dinți și s-a dus la muzeu. I s-a propus să lucreze pen-tru colecția muzeului și, câteva luni mai târziu, a fost invitată să participe la Târgul Meșterilor Populari din ca-drul Festivalului „Cerbul de Aur”. De atunci, totul a decurs încet, dar sigur, pentru ea. Au urmat alte invitații, alte târguri, expoziții de grup sau perso-nale în țară și străinătate.

A început să lucreze din curiozitate, poate și din ambiția de a arăta că nu are nevoie de profesor pentru a învă-ța să facă ceea ce îi place. Apoi, a fost pur și simplu plăcerea de a face ceva deosebit. După ce a intrat în atenția publicului și a presei, ambiția de a fi mai bună, de a realiza lucrări cât mai valoroase a crescut. „Încet, încet, a devenit boală”, spune doamna Ro-man și adaugă zâmbind îngăduitoare cu sine însăși: „Da, este o realitate, dacă nu lucrez zilnic, simt că îmi lip-sește ceva și devin agitată!”

S-a făcut cunoscută, la început, prin unicitatea tehnicii și s-a remarcat prin faptul că lucrează numai în fir


26

de ață și mătase - fire care dau va-loare dantelei pentru că aceasta se întreține în timp foarte bine. Nu, nu a folosit și nu va folosi niciodată fire „comer ciale”, cum ar fi bumbacul mercerizat, deși i-ar fi mai ușor, folo-sește doar ață de papiotă sau, foarte rar, fir de in (atunci când îl găsește).

Din mâinile dibace ale doamnei Ro-man ies bijuterii – cercei, inele, diver-se accesorii, dantelă pentru diverse ținute, inclusiv pentru cele populare, gulerașe, metraje, mănuși, cingători. Cumpărători sunt, pentru că doamna Karmen are ceva minunat de oferit pe măsura oricărui buzunar.

De la secretar-dactilograf, la dantela frivolite...

Acum, Karmen Roman are 59 de ani. A fost de meserie secretar-dac-tilograf, deci nimic legat de... hand made... Sau poate da? Și-a făcut me-seria timp de 22 de ani și speră că va fi exclusiv dantelăreasă cel puțin tot atâția.

E mândră de ce a realizat până acum, dar își dorește și mai mult. Și toată această dorință de a se autodepăși vine tot de acolo, din satul Bârghiș, unde s-a format ca om. Acolo a în-vățat tradițiile și obiceiurile locului, la șezători, jocul de duminica du-pă-amiază, baluri, obiceiurile de Ru-salii sau Colindatul de Crăciun... Din clasa a VII-a până la finalul liceului a activat în ansamblul de dansuri po-pulare local, a făcut culegeri de fol-clor pe Valea Hârtibaciului și toate acestea și-au pus amprenta asupra

nepoți. Sunt tare mândră de toți și, paradoxal, chiar dacă nu mi-a fost ușor, tocmai datorită lor mă aflu astăzi aici”, spune Karmen Roman. „Dintre cele trei fete, două au învățat tehnica dantelei frivolite, Lumința și Delia, dar, din păcate, nu lucrează din lipsă de timp. Mândria mea este însă nora mea, Mely, care a avut ambiția de a învăța să lucreze și mă surprinde cu mici lucrări făcute de ea. Promite și o voi ajuta să se per-fecționeze”, spune zâmbind doamna Roman, căreia zicala potrivit cărei soacra și nora se înțeleg precum câi-nele cu pisica nu i se potrivește.

„Sper ca cei care se ocupă de cultu-ra tradițională să-și întoarcă fața și către meșteșuguri, pentru că, dacă se pierd meșteșugurile, va dispărea tradiția, spiritul românesc. Trebuie selectate cu atenție persoanele care într-adevăr practică meșteșugurile și acelea să fie scoase în față, pentru că toate așa-zisele târguri de meș-teri, care au invadat orașele mari ale țării, nu sunt altceva decât un mod de a promova comercianții. Un meșter adevărat nu își permite să stea săptămână de săptămână să bată drumurile țării sau să stea săp-tămâni întregi la vânzare, pentru că nu mai are timp să lucreze.”

Portofoliu de... meșter

• Membru al Academiei de arte tradiționale din 2012.

• Expoziția de grup de la Bad Ischl - Austria, decembrie 2005.

• Festivalul de dantelă veche de la Greding - Bavaria, septem-brie 2008.

• Expoziția de la Vigoulette Au-zile (Toulousse), Franța, iunie 2009.

• A făcut parte din grupul de meș-teri care au lucrat în cadrul pro-iectului „100% RO”.

culturii sale etnofolclorice, cultură ce o ajută și acum în munca, dar și în viața de zi cu zi.

Are șapte copii, trei fete și patru bă-ieți. „Ei sunt adevăratele mele reali-zări! Trei sunt căsătoriți și am cinci

27

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Vidra se ri-dică la 9 516 locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2002. Datorită condițiilor pedoclimatice fa-vorabile, ocupația principală a locui-torilor comunei este legumicultura, cu deosebire a celei protejate (în so-larii). Vidrenii și legumele lor sunt de mult un brand recunoscut și apreciat de bucureșteni și nu numai.

Trebuie spus că la aceasta a contri-buit din plin și faptul că în anul 1970, în Vidra, a fost amplasat Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Le-gumicultură și Floricultură al Aca-demiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Şișești”.

De-a lungul timpului, mai ales atunci când Institutul deținea circa 700 ha de pământ, mulți dintre locuitorii comunei Vidra erau angajați în fer-mele legumicole. În acest context, în ianuarie 2013, a luat ființă Coopera-tiva Agricolă Legume de Vidra.

Ne-am adresat dlui dr. ing. Victor Lăcătuș, membru titular al ASAS București, un renumit cercetător din domeniul legumi-culturii și membru fondator al Cooperativei Agricole Legume de Vidra, cu rugămintea de a ne vorbi despre actul de constituire al acesteia și despre condițiile în care a luat ființă.

Victor Lăcătuș: În anul 2012, In-stitutul de Economie Socială a lansat proiectul „Asocierea, o șansă pentru agricultori” și programul „Dezvoltare rurală prin antreprenoriat și asocie-re”. Prima comunitate inclusă în pro-iect a fost Vidra (județul Ilfov), unde un grup de legumicultori destoinici s-a hotărât să demareze înființarea unei cooperative.

„LEGUME DE VIDRA” – un brand românesc

Experiențe: Ferma mea

Comuna Vidra se află în extremitatea sudică a județului Ilfov, la limita cu județul Giurgiu și la sud de municipiul București, pe malurile râului Sabar. Este formată din satele Vidra, Crețești și Sintești. Râul Sabar este un afluent al Argeșului, împreună formând o luncă mănoasă, propice agriculturii.

Din actul de constituire reiese că aceasta este o cooperativă agricolă de achiziții și vânzări, care organizează atât cumpărările de materiale și de mijloace tehnice necesare producției agricole, cât și vânzările produselor agricole, iar mijloacele financiare ale cooperativei sunt formate din apor-tul la capitalul social al membrilor cooperatori și veniturile realizate din activitățile economice.

Proiectul a fost inițiat și finanțat de Romanian American Foundation (RAF) și derulat în parteneriat cu mai multe fundații, dintre care un rol decisiv l-a avut Fundația pentru Dez-voltarea Societății Civile (FDSC).

Cum au privit legumicultorii din Vidra dezvoltarea acestui proiect?

Victor Lăcătuș: Pentru început, FDSC a efectuat un sondaj printre cultivatorii de legume din comună, întrebarea principală fiind: „V-ar in-teresa să faceți parte dintr-o asocia-ție de legumicultori?” Dintre respon-denți, 57% au spus da. Iar dintre cei 57%, 12% au pus condiții. Un răspuns categoric negativ l-au dat 20%. Oa-menii aveau întrebări referitoare la Negocierile de constituire a cooperativei, din anul 2012


28

avantajele pe care urmau să le aibă, dacă se oferă o piață de desfacere și, în general, care ar fi riscurile unei astfel de asocieri. Deși majoritatea au fost de acord cu ideea unei asoci-eri, după circa șase luni de negocieri, doar 11 persoane s-au arătat hotărâte să semneze actul de constituire, o ul-timă condiție fiind ca și subsemnatul să facă parte din cooperativă. Reali-tatea este că oamenii încă se tem să lucreze împreună.

De asemenea, mulți așteaptă ca atunci când intră într-o cooperativă sau într-o asociație sau grup de pro-ducători, să primească ceva, nu să dea. Pentru că, în această formă de organizare, trebuie să plătești impo-zite, plus taxele de înființare și de in-trare în cooperativă.

Trebuie menționat însă că în acest bazin legumicol mai funcționea-ză două asociații de producători de legume: AGROECOLOGICA 2002 și ECO LEGUM.

Care au fost argumentele cu care au fost convinși legumicul-torii să se asocieze și să formeze această Cooperativă Agricolă?

Victor Lăcătuș: Avantajele pe care ți le oferă cooperativa, pentru mulți par nesemnificative. Dar nu este așa. Prin cooperativă am cum-părat semințe, îngrășăminte, pestici-de, la prețuri de „en gros”, economi-sind uneori până la 50%! La aceasta se mai adaugă posibilitatea de a vin-de împreună, mai mult și la prețuri mai bune, către beneficiari siguri, pe bază de contract.

În felul acesta, banii dați pe taxe, cum ar fi TVA, se recuperează. Nu mai spun de timpul pe care nu-l mai pierzi vânzându-ți singur produse-le, de stresul provocat de lipsa unei piețe reale de desfacere a legumelor, de negocierile cu intermediarii și nu numai.

Trebuie să înțelegem, odată pentru totdeauna, că a produce legume este o meserie și a le vinde este altă me-serie.

Cum ați descrie obiectivele-țin-tă ale cooperativei și cum vedeți în viitor activitatea ei?

Victor Lăcătuș: În mare, în cadrul cooperativei, ne-am propus următoa-rele obiective:

• să valorificăm producția de legu-me a membrilor prin contracte ferme de distribuție și prin des-chiderea de magazine proprii în marile zone comerciale din Bucu-rești;

• să asigurăm cerințele membri-lor cooperatori privind aprovi-zionarea cu mijloacele necesare producției agricole și să facilităm dezvoltarea profesională a aces-tora;

• să dezvoltăm legumicultura pe baze științifice, în acord cu prin-cipiile de agro-mediu, care prote-jează terenul agricol, principalul

mijloc de producție al comunității locale, dar și consumatorul;

• să dezvoltăm comunitatea din care facem parte.

Cooperativa Agricolă Legume de Vidra este abia la început. Nu sun-tem mici, suntem chiar foarte mici, dar optimiști. În primul an, în 2013, am început timid să vindem legume online. Am avut sprijinul RAF, care ne-a sponsorizat cu 100 000 $ pe o perioadă de trei ani.

Din acești bani, în primele șase luni am plătit un director executiv, care era și el membru în cooperativă și care s-a ocupat direct de vânzările online, folosindu-și propria mașină. Vânzările online au constituit o ade-vărată încercare pentru noi. Calita-tea, promptitudinea și seriozitatea au fost hotărâtoare. Pretențiile celor care comandau online, sedii de am-

La negocieri cu Romanian American Foundation

Roșiile cu ... moț, cele mai apreciate roșii de pe piața românească

29

basade, de bănci, diverse personali-tăți ale vieții publice, erau deosebite.

Pot să spun că nu ne-am făcut de râs. Totuși, din cauza ofertei prea puțin diversificate, vânzările nu au fost atât de semnificative pe cât am fi vrut și pe cât ne-am planificat.

Așa cum spuneam, mai avem de lu-cru cu formarea și cu înțelegerea a ceea ce înseamnă să faci parte dintr-o cooperativă, dar nu trebuie să uităm că cea mai mare provocare a legumi-culturii românești o constituie ... im-portul de legume!

Anul 2014 a fost un an și mai greu din unele puncte de vedere. Am reușit să realizăm contracte ferme cu o rețea de supermarketuri din Capitală, care ne-a obligat foarte mult. Din păcate, doar șapte membri au fost de acord să contracteze. În final însă, contrac tele s-au desfășurat bine, ambele părți fi-ind mulțumite. Practic, până la finele lunii noiembrie, am vândut legume de 480 000 de lei, ceea ce a însemnat 12 700 de euro/persoană contractan-tă, cooperativa realizând un profit de 3 200 de euro. Legumele de bază pe care le-am comercializat prin super-market au fost tomate, salată, țelină, conopidă, gulii, varză albă, varză ro-șie, pătlăgele vinete și verdețuri.

În ianuarie 2015, numărul de mem-bri producători ai cooperativei a

ajuns la 20. Este un semn bun, atât pentru cooperativă cât și, în general, pentru orientarea legumicultorilor, pentru dezvoltarea în perspectivă a legumiculturii românești. Dar mai este un drum lung de parcurs. Dintre aceștia, 17 vor comercializa produsele prin supermarket, cu care am semnat deja contractul.

Într-o altă ordine de idei, am făcut și o primă investiție, o mașină frigorifi-că de transport legume, de 1000 kg, second hand, în valoare de 25 500 de lei. În raport de structura de cul-turi și de programul de livrări, după un calcul economic, vom decide dacă este necesară achiziția unei a doua mașini.

De asemenea, cu ajutorul financiar al RAF vom sprijini dezvoltarea, pe rând, a membrilor cooperativei, fur-nizându-le diverse materiale nece-sare pentru modernizarea solariilor existente sau construirea unora noi.

Nu în ultimul rând, suntem nerăbdă-tori să inițiăm derularea de proiecte prin care să putem accesa fonduri europene pe Măsura 16 – Cooperare din noul PNDR 2014-2020. Dorim ca într-un viitor apropiat să avem un de-pozit de legume, dar mai ales o seră pentru produs răsaduri.

Faptul că suntem asociați într-o coo-perativă ne crește șansele de a câștiga proiectele pe care le vom depune.

Participări la diverse acțiuni de promovare


30

Asociația familială Flora – O afacere de familie pe 600 de hectareAceasta este povestea unui fer-mier, Ioan Florea, din comuna Săcele, județul Constanța, care a înființat, în 1998, Asociația fa-milială FLORA. A fost inițiativa membrilor familiei Florea, care au decis trecerea la o nouă formă de agricultură, cea privată, con-siderând că profesionalismul și responsabilitatea pot avea drept consecință rezultate remarcabi-le. Rezultatele nu au întârziat să apară, chiar dacă drumul spre o afacere profitabilă nu a fost nici scurt și nici pavat cu… profit.

„Am început această afacere în anul 1998, lucrând pentru început în arendă, o suprafață de 18 hectare, pe teritoriul comunei Săcele, cu o bază mecanică minimă - un tractor U650 SH, un plug și un disc aferent tractorului, o semănătoare pentru prășitoare și una pentru păioase”, își amintește Ioan Florea.

Ioan Florea a pornit de la o bază ma-terială extrem de redusă, dar având un bagaj de cunoștințe în domeniul agricol deloc de neglijat. Absolvent de liceu agricol, până la înființarea afacerii el a lucrat în fostul IAS Săce-le, având funcția de responsabil eco-nomic la ferma vegetală.

Datorită cunoștințelor sale, în al doi-lea an de existență, asociația și-a pu-tut permite să achiziționeze o combi-nă second hand. Era totuși o realizare pentru că astfel a reușit să obțină re-zultate mai bune, în ciuda faptului că utilajele prezentau un grad de uzură ridicat, iar rentabilitatea lor era mai scăzută.

În paralel cu activitatea agricolă, fer-mierul s-a ocupat și de microferma zootehnică, formată din 50 de vaci de lapte și 250 de oi, afacere preluată de la părinți, care i-au oferit în conti-nuare ajutorul necesar pentru bunul mers al acesteia.

De la 18 hectare, la 600...

„În prezent, lucrez în arendă o su-prafață de 600 de hectare pe teri-toriul a două comune, Corbu și Să-cele...”, povestește Ioan Florea, iar figura lui bonomă transmite echili-bru, relaxare, dar și o forță ce captea-ză interlocutorul.

Zona unde este amplasată ferma agri-colă exploatată de A.F. Flora deține un potențial ridicat pentru culturile de porumb, floarea-soarelui și rapi-ță și unul mediu pentru culturile de grâu și orz, fapt care îi conferă acestei asociații un avantaj competitiv față

Afacerea mea

de alți agricultori din județul Con-stanța. După cum se știe, Dobrogea are un fond funciar deosebit de favo-rabil, o suprafață mare (3/4) ocupa-tă de terenuri arabile, orizontale sau înclinate și soluri care au o fertilitate mare. Condițiile climatice sunt de-osebit de favorabile practicării unei agriculturi performante, cu condiția ca potențialul natural să fie exploatat folosind tehnologii noi, productive.

„Din fericire pentru noi, fermierii, agricultura a început să fie perce-pută ca un sector strategic pentru România, iar Asociația FLORA are toate motivele să promoveze dez-voltarea unei agriculturi competiti-ve”, spune Ioan Florea, adăugând că „pentru realizarea unor producții optime se impune respectarea rigu-roasă a procesului tehnologic, dar și utilizarea de echipamente și utila-je care să permită practicarea unei agriculturi eficiente”.

Ioan Florea are 53 de ani, are o familie frumoasă și pentru acest lucru îi mulțumește lui Dumne-zeu în fiecare zi. Are două fiice, una de 25 de ani și cealaltă de 21 de ani. Fiica cea mică este stu-dentă la Medicină Dentară, ur-mându-și ca domeniu profesio-nal mama, iar fiica cea mare este absolventă a Facultății de Mana-gement, Inginerie Economică în Agricultură și Dezvoltare Rurală din cadrul USAMV București, dar și a Facultății de Drept din cadrul Universității Ovidius din Constanța. În prezent, urmează cursuri de Masterat în cadrul USAMV București și este impli-cată în afacerea familiei.

31

Fotografii: Ioan Florea

La 46 de ani, s-a înscris la facultate

După șapte ani de la înființarea aso-ciației, în 2005, Ioan Florea a simțit că dimensiunile la care îi ajunsese afacerea impuneau cunoștințe supli-mentare și aprofundate. Prin urmare, la 46 de ani, în anul 2005, s-a înscris la Facultatea de Management, In-ginerie Economică în Agricultură și Dezvoltare Rurală din cadrul USAMV București, ale cărei cursuri le-a ab-solvit în 2009. Nu i-a fost ușor, dar astăzi este mulțumit de sine însuși. A reușit să le ducă pe toate la bun sfâr-șit și recunoaște că ceea ce a învățat la facultate nu putea fi suplinit de expe-riența anterioară.

„Ca urmare a cunoștințelor acumu-late, în anul 2009, am accesat fon-duri europene pentru achiziții de utilaje agricole noi, printr-un pro-iect pe Măsura 121 - Modernizarea exploatațiilor agricole, în valoare de 366 000 de euro, cu o cotă de parti-cipare proprie de 50%. După achizi-ționarea acestor utilaje, am început să obțin profit datorită faptului că am putut efectua lucrări agricole de bună calitate la momentul optim”, spune cu mândrie, Ioan Florea.

Ca urmare a investițiilor realizate cu sprijinul financiar obținut, exploata-ția agricolă A.F. FLORA a reușit să se adapteze nevoilor pieței, îmbună-tățind competitivitatea exploatației, prin introducerea de tehnologii noi și performante care au condus la trans-formarea exploatației într-una via-bilă din punct de vedere economic. Cifra de afaceri la ora actuală este de peste 500 000 de euro.

Pentru eficientizarea costurilor de producție în raport cu suprafața ex-ploatată și creșterea randamentului exploatației, asociația a achiziționat utilaje noi, necesare pentru întreg lanțul tehnologic: arat, recoltat, er-bicidat. La ora actuală, asociația dis-pune de o bază mecanică suficientă pentru suprafața pe care o adminis-trează, și anume: două combine de recoltat, una achiziționată din fon-duri europene, cealaltă cumpărată în leasing, două tractoare cu putere

de 210 CP, unul achiziționat tot din fonduri europene, un tractor de 110 CP, pluguri, discuri, semănători, pră-șitoare, mașini de administrare de îngrășăminte și erbicide.

„Baza dezvoltării viitoare sunt fondurile europene.”

Ioan Florea nu a trecut pe la facultate numai pentru a avea o diplomă, ci a învățat cu mult sârg pentru că știa că de acest lucru depinde dezvoltarea afacerii sale și, desigur, traiul propri-ei familii. Întrebat pentru ce culturi optează în general, explică, așa cum a învățat la facultate, că acesta este un lucru extrem de important că-ruia îi acordă o mare atenție pentru că, spune el, „structura culturilor trebuie să pună în valoare condițiile naturale și economice din fermă, fi-ind necesară și o grupare rațională a acestora. Astfel, la fiecare cultură trebuie avut în vedere potențialul productiv al pământului, ținându-se cont de sarcinile planificate, de con-dițiile climatice și cerințele plante-

lor, de rotația culturilor și de asigu-rarea necesarului de forță de muncă și materiale”. Cultivă cu precădere orz, grâu, floarea-soarelui, rapiță și porumb. Toată producția de cereale și rapiță de anul trecut a fost vându-tă către intermediari, la prețurile de piață din momentul recoltării.

„Intenționez să accesez fonduri eu-ropene pentru achiziția unor si-lozuri de depozitare a cerealelor, pentru că, în acest mod, voi avea posibilitatea să vând producția la momentul propice, cu prețuri bune”, spune Ioan Florea, care este convins că accesarea fondurilor europene este o șansă incontestabilă de dez-voltare.

Un plan de viitor, nu prea îndepărtat și perfect realizabil, este acela ca, tot din fonduri europene, să achiziționeze un sistem de peletizare a paielor și resturilor vegetale pentru ca, în perioada iernii, să producă brichete și peleți pentru centrale, sobe și șeminee.

Structura culturilor în 2014• Grâu - o suprafață de 400 de hectare cultivate cu soiuri românești - Glosa,

Fabula, Alex. S-a aplicat o fertilizare de bază cu 150 kg DAPP 18.46 și două fertilizări faziale cu azot, câte 100 kg substanță brută pe hectar. Producția obținută - 6 150 de kg/ha.

• Orzoaică - o suprafață de 50 de hectare, s-a aplicat o tehnologie asemănătoa-re grâului. Producția obținută - 5 800 de kg/ha.

• Rapiță - o suprafață de 150 de hectare. S-a folosit ca fertilizare de bază sulfatul de amoniu, 300 de kg/ha, aplicat sub primul disc și două fertilizări cu azot, în vegetație. Producția obținută - 2 700 de kg/ha (recolta a fost afectată de condițiile meteo din vara trecută, estimările inițiale fiind de 3 500 de kg/ha).


32

MERI – Rețeaua primarilor implicați în incluziunea socială a romilor

„MERI este o rețea alcătuită din oameni care și-au propus să identifice soluții practice la problemele pe care le întâm-pină în procesul de incluziune socială a romilor. Primarii în-vață unii de la ceilalți, în dis-cuții directe și pe baza lucru-rilor văzute în timpul vizitelor în comunitățile care sunt par-te a MERI, cum să determine schimbarea la nivel local. În cadrul MERI, reprezentanții autorităților publice locale decid singuri cum să gestione-ze această rețea și ce proiecte pentru romi se potrivesc cel mai bine condițiilor din fieca-re comunitate”, spune Daniela Tarnovschi, sociolog la Fun-dația pentru o societate des-chisă și Manager al proiectu-lui „MERI – Primari activi în incluziunea socială a romilor”

Rețeaua MERI România este un grup informal de primari sau reprezentanți ai autorită-ților publice locale care, la mo-mentul lansării rețelei, în 2013, cuprindea aproximativ 40 de comunități, atât municipalități mari, cât și medii și mici.

Contextul înființării Rețelei MERI

Pentru a înțelege mai bine contextul înființării Rețelei MERI, este necesar să trecem în revistă mai întâi câteva dintre problemele romilor din Româ-nia, probleme pentru care primăriile din cadrul Rețelei MERI România

și-au propus încă de la început să gă-sească soluții locale, și anume:

Sărăcia - Conform Raportului Băn-cii Mondiale (2014), „cea mai mare parte a romilor din România și din alte țări din Europa de Est continuă să trăiască în sărăcie, […] rata ris-cului de sărăcie a populației rome, de 84%, este de aproape trei ori mai mare decât în rândul celorlalte națio-nalități. Rata gospodăriilor rome din România aflate într-o stare de sărăcie gravă este alarmant de ridicată (90%) și aproape jumătate dintre acestea au o intensitate a muncii foarte scăzută”.

Segregarea spațială - Conform unui studiu realizat, în 2011, de Fun-dația Soros România, pe un eșantion reprezentativ de romi la nivel națio-nal, două treimi dintre aceștia trăiesc în comunități segregate și izolate, ceea ce reprezintă un obstacol im-portant în calea incluziunii sociale. Multe așa-zise „soluții de locuire”, acele cartiere întregi de case ieftine și insalubre sau containere („locuin-țe sociale”), ridicate undeva în afara

Comunitatea mea

satelor sau orașelor nu fac decât să îi marginalizeze și să îi izoleze și mai mult pe „beneficiari”, constituindu-se ca o piedică importantă în integrarea socială. S-a dovedit astfel că aces-te proiecte nu reprezintă soluții din punct de vedere locativ sau al inclu-ziunii sociale. Segregarea spațială creează segregare socială, dificultăți în accesul la servicii sociale și de să-nătate, în accesul la educație și, în timp, facilitează mai degrabă apariția unor focare de infracționalitate decât rezolvarea problemelor locative.

Limitarea accesului la educație - Din datele culese în 2011, pe un eșan-tion reprezentativ pentru populația de romi din România, reiese faptul că unul din patru etnici romi, de 16 ani și peste, nu a absolvit nicio școală și o proporție similară abia dacă termină primele patru clase, ceea ce face im-posibilă, conform legislației actuale, calificarea profesională și creșterea șanselor de a avea un loc de muncă cu acte în regulă și cu o oarecare sta-bilitate. Dintre etnicii romi, de 16 ani și peste, 34% au absolvit opt clase, iar

Cursuri ale Rețelei MERI la sediul Fundației pentru o societate deschisă

33

17% urmează o școală profesională, un liceu sau nivele superioare. Ace-leași date arată și faptul că principala cauză a abandonului școlar, în cazul elevilor de etnie romă, este sărăcia, urmată de sentimentele de margina-lizare și discriminare. Constituirea Rețelei MERI România

Drumul către constituirea rețelei MERI România a început în 2011, odată cu primele discuții purtate cu reprezentanții Open Society Founda-tions, care derulau un program inti-tulat „Making the Most of EU Funds for Roma”. De ceva vreme aceștia încercau să găsească parteneri în câteva dintre țările Europei de Est (Slovacia, Bulgaria, Ungaria, Cehia), pentru a constitui o rețea de primării implicate în incluziunea socială a ro-milor. Inițiativa nu pleca fără o bază. Totul a început în 2009, când Project Generation Facility, finanțată tot de către Open Society Foundation, pro-movează un concept îndrăzneț care își propunea să sprijine inițiativele locale de atragere a fondurilor euro-pene, cu scopul de a sprijini locali-tățile mici, sărace, având comunități mari de romi, să realizeze strategii de dezvoltare locală, coerente și ba-zate pe consultare publică reală, ca apoi să acceseze fonduri europene. Pornind de la strategiile de dezvol-tare, comunitatea urma să identifice idei care să fie dezvoltate în proiec-te, care să fie depuse spre a fi finan-țate prin intermediul Programului 2007-2013.

Scopul inițial al rețelei MERI - Re-țeaua primarilor implicați în incluzi-unea socială a romilor - a fost acela de a aduce împreună reprezentanți ai primăriilor care au beneficiat de in-tervenția Project Generation Facility, și de a extinde aria de acțiune către alte localități în care se știa că există un interes pentru incluziunea socială a romilor. În plus, inițiatorii au dorit punerea în contact a primăriilor din Europa de Vest cu primării din Euro-pa de Est pentru a facilita schimbul de experiență și dezvoltarea unor proiecte de incluziune socială în par-teneriat.

În iulie 2013, Fundația pentru o so-cietate deschisă (numită atunci Fun-dația Soros România) a organizat conferința de lansare a rețelei Pri-mari activi în integrarea romilor din România - MERI România (Mayors Making the Most of European Funds for Roma), în prezența reprezentan-ților Ministerului Fondurilor Euro-pene, ai Agenției Naționale pentru Romi, a primarilor, a viceprimarilor și a consilierilor locali din 29 de orașe și comune. Rețeaua MERI își propu-nea să facă pași instituționali impor-tanți în sprijinul incluziunii romilor în Uniunea Europeană, prin schim-buri de bune practici și lecții învățate și să promoveze transferul acestora între autoritățile locale.

În timpul scurs de la înființare, re-țeaua MERI România a ajuns să cu-prindă peste 40 de membri, iar repre-zentanții primăriilor care alcătuiesc

acest grup s-au întâlnit, începând cu 2013, de 11 ori pentru a discuta des-pre proiectele care au dus la rezulta-te pozitive în incluziunea romilor în localitățile lor, pentru a da și primi sfaturi, pentru a lua parte la semina-rii și cursuri. Toate întâlnirile lor au fost completate de vizite în localită-țile incluse în rețea, pentru a putea vedea nemijlocit cum au fost puse în practică cele mai bune proiecte de in-cluziune socială.

Primarii înscriși în rețea au împăr-tășit experiența dobândită în imple-mentarea de proiecte în comunitățile de romi, și-au exprimat așteptările pe care le au de la Rețeaua MERI, și anume să fie informați în timp util despre posibilitățile de finanțare, să fie ajutați în scrierea și implementa-rea de proiecte locale, și-au stabilit obiectivele, prioritățile și modul de organizare a rețelei.

Câteva dintre cele mai importante repere din activitatea Rețelei MERI România sunt descrise în continuare.

Vizita în localitatea Cumpăna, județul Constanța

Prima întâlnire a secretariatului Re-țelei MERI România a avut loc la Cumpăna, în județul Constanța, în vara anului 2013. Dacă până atunci erau câteva necunoscute cu privire la modul în care va funcționa rețeaua în România, în urma discuțiilor și a dez-baterilor care au avut loc cu ocazia întâlnirii, a devenit limpede că repre-

Prin constituirea Rețelei MERI se urmăreau:

• stabilirea unei legături între autoritățile locale pentru a putea face schimburi de expe-riență în privința programelor de incluziune a romilor;

• crearea unui spațiu virtual de învățare non-formală;

• creșterea vizibilității primării-lor care implementează efectiv strategiile naționale pentru in-tegrarea romilor.

Cursuri ale Rețelei MERI la sediul Fundației pentru o societate deschisă

Fotografii: Fundația pentru o societate deschisă


34

zentanții primăriilor își puneau mari speranțe în suportul oferit de aceas-ta. Primarii au discutat aprins despre ce fac ei pentru comunitățile lor de romi, despre soluțiile pe care fiecare le-a găsit pentru a îmbunătăți condi-țiile de viață ale locuitorilor comunei sau ai orașului pe care îl administrau.Vizita rețelei MERI în comuna Cum-păna a fost marcată de una dintre reușitele locale în direcția incluziunii sociale a comunității rome, și anume, case construite pentru romi în cadrul unei colaborări cu Habitat pentru Umanitate. De asemenea, primarul a prezentat vizitatorilor și școala, unde există programe pentru stopa-rea abandonului școlar, care vizează și mulți copii și tineri romi.

Vizita în comuna Brăhășești, județul Galați

În octombrie 2013 a avut loc cea de-a doua întâlnire a secretariatului Re-țelei MERI, organizată în comuna Brăhășești din județul Galați. Deoa-rece s-a remarcat succesul colaboră-rii dintre Fundația Toflea și primăria locală, în privința facilitării accesului tinerilor romi la educație, accentul vi-zitei a fost pus pe acest aspect. Astfel, participanții au vizitat cele două școli din comuna Brăhășești și comunita-tea de romi.

În ambele școli există un număr sem-nificativ de copii romi (65%), iar pro-centul de promovabilitate la testele naționale a fost în jur de 68% din to-talul elevilor. În cursul vizitei s-a dis-cutat și despre cei peste 300 de tineri romi și români care au beneficiat de

sprijin, nu doar financiar, pentru a-și continua studiile, acordat de Funda-ția Toflea în parteneriat cu primăria.

Vizita în comuna Slobozia Bradului, județul Vrancea

Rețeaua MERI a vizitat comuna Slo-bozia Bradului în septembrie 2014. Conform Recensământului din 2011, peste 70% dintre locuitorii comunei sunt de etnie romă, dar nivelul de trai al acestora nu este dintre cele mai scăzute. În comună, majoritatea caselor au curțile îngrijite, oamenii se ocupă în general cu comerțul ambu-lant și își trimit copiii la școală.

Autoritățile locale au reușit, ca pe baza unor planuri urbanistice bine puse la punct, să aibă câteva realizări:

casele sunt îngrijite, o mare parte dintre acestea fiind racordate la sis-temul de alimentare cu apă, cea mai mare parte a comunei este sistemati-zată, infrastructura e bună.

Vizita la Sabadell, Badalona și Barcelona, în Spania

În iunie 2014, membrii Rețelei MERI România au fost în vizită, pentru un schimb de experiență, în Spania, la primăriile din Barcelona, Badalona și Sabadell.

În cadrul vizitei, reprezentanții MERI s-au întâlnit cu primarul din Sabadel, Joan Carles Sánchez, au mers la centrul Vapor Llonch unde au discutat despre programele de incluziune socială implementate cu sprijinul primăriei, Departamentul pentru Drepturi Civile și Cetățenie, și al ONG-urilor rome: Asociația Romi-lor din Sabadell și Fundación Secre-tariado Gitano.

Un exemplu de bună practică iden-tificat a fost un proiect de relocare și asistare în procesul de incluziune so-cială a 26 de persoane care trăiau în condiții improprii.

Vizita a continuat la primăria din Ba-dalona, unde reprezentanții MERI s-au întâlnit și cu membrii organiza-țiilor neguvernamentale rome.

Vizită în comuna Brăhășești - Şcoala Toflea

Vizita în Spania, la Primăria Barcelona

35

Delegația Rețelei MERI România s-a întâlnit și a discutat cu reprezentanți ai Fundación Secretariado Gitano din Barcelona, Spania. Discuțiile purtate i-au ajutat pe primarii din Rețeaua MERI să înțeleagă mai bine atât si-tuația romilor din România care au migrat în Spania, cât și implicarea primăriilor din Spania în incluziunea romilor cu cetățenie spaniolă.

A urmat apoi o vizită la primăria din Barcelona. Reprezentanți ai Direcției de Relații Internaționale și ai Depar-tamentului pentru Drepturi Civile și Cetățenie au prezentat vizitatorilor din România câteva date privind im-plicarea primăriei din Barcelona în incluziunea romilor, cetățeni spani-oli, dar și a imigranților, în general.

Vizita la Kavarna, Bulgaria

În perioada 22-24 iulie 2014, a avut loc vizita delegației Rețelei MERI Ro-mânia la Kavarna, în Bulgaria. Vizita la Kavarna a fost motivată de dorința de a afla despre succesele autorității locale în materie de acces al popu-lației rome la sistemul de educație și despre soluțiile de locuire pe care primăria le-a dezvoltat pentru comu-nitatea de romi.

În prima zi, a fost vizitat noul sediu al primăriei, ocazie cu care membrii delegației au aflat că raionul Kavarna are 16 500 de locuitori, fiind alcătuit din orașul Kavarna și cele 20 de sate din jur. În Kavarna locuiesc aproxi-mativ 4 000 de etnici romi, care lu-crează preponderent în agricultură și în construcții. Fetele de etnie romă se căsătoresc la 17-18 ani și marea majo-ritate termină liceul. Din păcate, doar băieții sunt cei care merg la facultate, în număr destul de mare.

A doua zi, în frunte cu primarul Tsonko Tsonev, a fost vizitat cartie-rul unde trăiesc majoritatea etnicilor romi din Kavarna.

În cadrul vizitei, delegația a observat că infrastructura cartierului este mult mai bună în comparație cu alte zone din Kavarna. Străzile sunt asfaltate, cu trotuare, există canalizare, electri-

citate, alimentare cu gaz și oamenii au acces la internet. Cele mai multe case sunt noi sau în curs de construire, au autorizație și proiect de construcție. Toate acestea au fost posibile cu spri-jinul primăriei Kavarna care, în urmă cu ceva timp, a redat orașului terenul pe care este construit acest cartier. Terenul era unul viran, cu gunoaie și bălți. După curățare, acesta a fost apoi vândut parcelat, la prețuri foarte mici, către familiile care voiau să se stabilească acolo, condiția fiind aceea de a nu înstrăina proprietatea 15 ani de la data achiziției. Tot primăria a emis autorizațiile de construcție și a asigurat planurile pentru case.

Au urmat vizitele la grădinița „Dete-lina”, grădiniță renovată de către pri-mărie printr-un proiect finanțat de fondurile europene, și la școala gene-rală „Bratya Miladinovi”. Primarul a ținut să sublinieze faptul că nu există niciun copil rom care să nu meargă la grădiniță și la școală.

Explicația este o hotărâre de consiliu, care condiționează distribuirea sub-vențiilor sociale de prezența copiilor la școală și grădiniță. Efectul acestei inițiative a fost acela că rata abando-nului școlar în Kavarna este foarte mică, iar acest exemplu va fi preluat la nivel național. În ultima zi a vizitei a fost organizată o întâlnire între re-țeua MERI Bulgaria și rețeaua MERI România. Au fost prezentate activi-tățile fiecărei rețele, dar cel mai mult s-a pus accent pe posibilitatea cola-borării dintre primăriile din România și cele din Bulgaria în ceea ce privește incluziunea socială a etnicilor romi.

Printre ideile discutate s-au eviden-țiat aceea de a realiza un manual de bune practici și de a organiza cursuri pentru cadrele didactice și părinți, cu scopul de a le dezvolta abilitățile de lucru cu copiii. Facilitatorii celor două rețele, Open Society Institute, Sofia și Fundația pentru o societate deschisă, România, au promis să în-lesnească viitoarele colaborări.

Obiectivele Rețelei MERI România:• Creșterea capacității APL de

atragere a fondurilor pentru comunitățile de romi;

• Creșterea gradului de influen-țare a deciziei politice cu privi-re la prioritățile de finanțare a APL în soluționarea probleme-lor cu care se confruntă comu-nitățile de romi;

• Facilitarea și promovarea schimburilor de experiență în-tre municipalități/localități în ceea ce privește bunele practici de incluziune a romilor.

Vizita în Bulgaria, la Kavarna


36

Leader la zi

Dezbatere proiect de cooperare

Microregiunea Hârtibaciu este situată în centrul țării, o zonă ocolită de drumuri na-ționale, cu o industrie slab dezvoltată și cu o agricultu-ră bazată mai ales pe creș-terea animalelor. Plecarea sașilor, dar și a unui număr foarte mare de tineri români, a dus la depopularea satelor și la scăderea activităților agricole. Este o zonă liniști-tă, nepoluată, în care se mai păstrează portul și obiceiu rile străbune. Întreaga zonă se află în „Spațiul de protecție a păsărilor Podișul Hârtibaciu-lui”, cel mai mare SPA după Delta Dunării.

Conceptul LEADER, prezentat de Ministerul Agriculturii, în 2006, a atras atenția Asociației Valea Hâr-tibaciului, asociație ai cărei membri erau Consiliile Locale din comune-le Alțâna, Bârghiș, Brădeni, Bruiu, Chirpăr, Iacobeni, Marpod, Merghin-deal, Mihăileni, Nocrich și Roșia, precum și cel din orașul Agnita. Ideea că pe Axa IV LEADER pot fi atrase fonduri europene pentru dezvoltare rurală, prin înființarea unui Grup de Acțiune Locală într-un teritoriu omo-gen din punct de vedere geografic, cultural, demografic și economic, i-a determinat pe membrii asociației să înființeze GAL Microregiunea Hârti-baciu.

Astfel, în vara anului 2006, a luat naștere Grupul de Acțiune Locală Microregiunea Hârtibaciu, ocazie cu care a avut loc un prim seminar, având ca temă Programul LEADER.

În octombrie 2006, a fost adoptată „Declarația de la Agnita”, reprezen-tând viziunea comună a membrilor GAL pentru dezvoltarea zonei. Li-deri ai inițiativei, Ilarion Bârsan și Joachim Cotaru, au păstrat spiritul și voința membrilor asociației, de a contribui la o schimbare pozitivă a zonei prin înființarea GAL Micro-regiunea Hârtibaciu, format din 26 de membri și obținând personalitate juridică în 30 octombrie 2007. Teri-toriul GAL Microregiunea Hârtibaciu cuprinde 58 de localități, cu o supra-față de peste 1 389 de mii de km2 și cu o populație de 43 744 de locuitori.

Asociația a organizat numeroase întâlniri în teritoriu cu potențiali depunători de proiecte și a desfășu-rat activități, precum concursuri pe tema „Natura 2000”; „Concursul de Căruțe” de la Marpod; a sprijinit ac-tivitatea Asociației Prietenii Mocăni-ței; a acționat împotriva intențiilor de poluare a zonei prin construirea unui incinerator de mare capacitate; a acționat împotriva desființării Spi-talului Orășenesc și a Judecătoriei

Agnita. O activitate de succes a GAL este „Transilvanian Brunch”, prin care sunt puse în valoare patrimoniul cultural material și imaterial al Mi-croregiunii Hârtibaciu.

Cea mai importantă activitate des-fășurată înainte de anul 2009 a fost colectarea de date pentru o Analiză SWOT privind teritoriul, populația, activitățile economice, organizarea socială și instituțională, date care au fost folosite pentru elaborarea Planu-lui de Dezvoltare Locală - GAL Micro-regiunea Hârtibaciu.

Cu sprijinul GAL Fleming-Hawel din Germania au fost organizate ate-liere de lucru, vizite de informare în Germania, dar și în Austria, la GAL Wachau- Dunkel Steiner Wald, unde au participat membri ai asociației și reprezentanți ai primăriilor par-tenere.

Toate acțiunile din această perioadă au fost susținute de președintele Aso-ciației Valea Hârtibaciului, ing. Radu Marius Curcean.

GAL Microregiunea Hârtibaciu, Grupul de Acțiune Locală din centrul ţării

37

Pentru dezvoltarea turismului au fost depuse un număr de patru proiecte, care însumează valoarea de 618 195 de euro și vor duce la punerea în va-loare a patrimoniului natural și cul-tural existent pe Valea Hârtibaciului.

Astfel, în comuna Bârghiș, satul Apoș, Mihai Barbu va înființa un Centru de echitație și turism ecvestru. Valoarea proiectului este de 227 186 de euro, din care 193 108 de euro sunt fon-duri europene nerambursabile. Vor putea fi organizate excursii călare, în împrejurimi, cu scop cultural sau

Datorită experienței acumulate în cadrul acestor activități, a fost reali-zat primul parteneriat al GAL, iar cu ajutorul experților cooptați, Curcean Elena și Păun Valentin, s-a demarat proiectul finanțat prin intermediul Sub-măsurii 431.1 - „Construcție par-teneriate public-private”, care a con-tribuit la adoptarea Strategiei de dez-voltare a Microregiunii Hârtibaciu.

În această perioadă, în asociație au mai intrat și comunele Șelimbăr, Șei-ca Mare și Vurpăr. Actuala structură a GAL Microregiunea Hârtibaciu se compune din 53 de membri, dintre care 15 primării, 14 ONG, 10 societăți comerciale, 4 întreprinderi individu-ale, 4 grupuri de inițiativă și 6 per-soane fizice.

Pentru desfășurarea activităților, s-a beneficiat de sprijinul financiar al primăriilor partenere, care au per-mis demararea acțiunilor din cadrul Planului de Dezvoltare Locală actual al Microregiunii Hârtibaciu, precum și susținerea cheltuielilor neeligibile, dar inevitabile pentru obținerea re-zultatelor.

Valoarea nerambursabilă a proiec-telor prevăzute în strategia GAL Microregiunea Hârtibaciu a fost de 2 281 200 de euro.

Cu toate că depunerea proiectelor a început cu o întârziere de șase luni, echipa tehnică, condusă de manage-rul Elena Curcean, a reușit să atragă pe Valea Hârtibaciului, până în pre-zent, prin intermediul proiectelor finanțate, o sumă nerambursabilă în valoare de circa 2 161 000 de euro, din cei 2 281 200 de euro prevăzuți în strategia de dezvoltare.

Cea mai mare sumă, 844 984 de euro, a fost atrasă prin Măsura 322- Renovarea, dezvoltarea satelor, îm-bunătățirea serviciilor de bază pen-tru economia și populația rurală și punerea în valoare a moștenirii ru-rale, care va fi folosită pentru dezvol-tarea satelor. Primarii din comunele Bârghiș, Chirpăr, Iacobeni, Marpod,

Merghindeal, Nocrich, Șeica Mare, Vurpăr și Bruiu au depus proiecte eligibile pentru dotarea căminelor culturale, achiziționarea de utilaje și reabilitarea drumurilor. Șeica Mare va folosi 124 800 de euro pentru as-faltarea unei străzi, iar Marpodul, 84 534 de euro în același scop.

Cele mai multe proiecte au fost depu-se pe Măsura 112 – Instalarea tine-rilor fermieri, prin care 16 tineri își vor începe activitatea beneficiind de câte 40 de mii de euro pentru culturi vegetale, zootehnie și apicultură.

Vizită în Germania la GAL Flaming-Hawel

Şedința Comitetului de Selecție


38

Vizita în Austria, la GAL Wachau-Dunkel Steiner Wold

recreativ, deoarece Valea Hârtibaciu-lui este o zonă minunată, cu o natură spectaculoasă și o bogată biodiversi-tate. Bine cunoscut este și faptul că Valea Hârtibaciului se bucură de cele mai multe biserici evanghelice forti-ficate, monumente de patrimoniu, tezaur care până în prezent nu a fost suficient pus în valoare.

Un alt proiect interesant, în valoare de 147 839 de euro, din care 125 863 de euro sunt nerambursabili, a fost declarat eligibil și va duce la realiza-rea unui complex de recreere pentru tineri. Proiectul propune realizarea unei structuri recreative, respectiv construirea unei piscine și a unor spații de odihnă, relaxare și sociali-zare, complementare activităților des fășurate în piscină: jocuri de so-cietate (șah, table, rummy etc.), spec-tacole artistice și cu teme culturale, seri dansante, carnavaluri, karao-ke-party. Zona de recreere va avea o capacitate de circa 150 de persoa-ne, amplasată într-un cadru natural special, lângă pădurea de la Dealu Frumos, comuna Merghindeal. Zona piscinei, deschisă publicului, va fi do-tată cu alei pietonale, zonă de plajă și acces auto cu parcări.

Familia Măsălaru, proprietarii An-samblului „Ferma-școală Cornățel”,

pasionați de activități pentru copii, au depus un proiect în valoare de 98 750 de euro, din care fonduri eu-ropene 82 675 de euro, pentru rea-lizarea unui centru pentru activități recreaționale, la Cașolț. Beneficiarii vor dispune de biciclete pentru a cu-noaște Valea Hârtibaciului.

Se preconizează ca grupurile de tu-riști pe biciclete să fie însoțite de ghizi, pe trasee neamenajate, desco-perind astfel frumusețile peisajului, dar și patrimoniul, minunatele bise-rici pictate de frații Grecu și biserici-

Schimb de experiență Tractor achiziționat de tineri fermieri

le-cetăți săsești, mărturii istorice ale Transilvaniei.

Prima etapă de atragere de fonduri europene, pe Axa LEADER, este aproape încheiată. GAL Microregiu-nea Hârtibaciu, județul Sibiu, se pre-ocupă, în prezent, prin întâlniri cu partenerii și membrii asociației, de implementarea proiectelor finanțate și elaborează următoarea Strategie de Dezvoltare Locală, pentru etapa 2014 - 2020, etapă în care se preconizează, pentru Valea Hârtibaciului, un buget mai mare și un succes pe măsură.

39

Grupul de Acţiune Locală Suceviţa Putna, interfața între actorii locali și structurile de implemen-tare a proiectelor cu finanțare europeană

Sucevița Putna este un teritoriu încărcat de istorie, cultură și tra-diții, care te invită să trăiești și să muncești într-un mediu curat, cu produse locale tradiționale.

Aspecte generale

Asociația GAL Sucevița Putna face obiectul unui proiect finanțat prin Programul FEADR, Axa IV LEADER și reprezintă interfața între actorii lo-cali și structurile de implementare a proiectelor cu finanțare europeană. Asociația reunește 68 de parteneri: reprezentanți ai administrațiilor pu-blice locale, ai întreprinzătorilor pri-vați și ai societății civile și unităților de cult.

Printre atribuțiile principale ale GAL Sucevița Putna se numără activități de: informare și comunicare, spriji-nire a depunătorilor de proiecte, de organizare a procesului de verificare și decizie asupra proiectelor depuse, precum și activități de monitorizare după semnarea contractelor de fi-nanțare.

Despre teritoriul acoperit de GAL Sucevița Putna

Microregiunea Sucevița Putna este situată în partea central - nordică a județului Suceava, acoperă o supra-față de 1 028 de km2, cu o populație de 63 619 de locuitori și cuprinde 16 localități: comunele Arbore, Brodina, Burla, Cacica, Horodnic de Jos, Ho-rodnic de Sus, Iaslovăț, Mănăstirile Humorului, Marginea, Poieni Solca, Putna, Straja, Sucevița, Ulma, Volo-văț și orașul Solca.

Din punct de vedere al cadrului na-tural, microregiunea Sucevița Putna acoperă într-o proporție echilibrată suprafață de munte și suprafață de

podiș. Pădurile ocupă peste 52% din microregiune, constituindu-se în cel mai întins și bogat fond forestier al țării, cu o pondere de 7% din întregul potențial silvic al României.

Pe teritoriul GAL există fondul cine-getic „Codrii Voivodesei”, cu o supra-față de 102 ha, fiind o arie naturală de importanță națională.

În ceea ce privește istoria și cultura, microzona se constituie într-o străve-che și densă vatră de civilizație și cul-tură românească, încărcată de istorie și legende.

Din partea de nord și până în partea de est, aproape fiecare comună are câte un edificiu de patrimoniu: mă-năstire, biserică, clădiri memoriale. Frescele exterioare ale bisericilor Humor (roșul de Humor), Arbore (verdele de Arbore), Sucevița (ver-de-roșu de Sucevița), bogatele mu-zee de artă medievală, frumusețea peisajului și a creației artistice po-pulare au dus la înscrierea acestora în patrimoniul UNESCO – Mari mo-numente ale lumii. În comuna Putna se află vestita Mănăstire Putna, su-pranumită de poetul Mihai Eminescu

„Ierusalimul neamului românesc”, Chilia lui Daniil Sihastrul și Mănăs-tirea „Sihăstria Putnei”, ctitorii din secolul al XV-lea. De asemenea, Bise-rica Veche de lemn din Putna, decla-rată monument istoric, este cea mai veche biserică de lemn din Europa. A fost construită în anul 1346 de Dra-goș Vodă, în satul Volovăț, și strămu-tată la Putna, de Ștefan cel Mare, în anul 1468. Vechimea și planul arhaic al acesteia îi conferă o valoare inesti-mabilă pentru arhitectura medievală din țara noastră și dincolo de grani-țele ei.

Alte repere reprezentative pentru is-toria și cultura microregiunii sunt și Biserica romano-catolică din Cacica, salina din Cacica și ceramica neagră de Marginea.

Salina Cacica este una dintre cele mai vechi exploatări de sare recristalizată din saramură din Europa. Izvoarele cu apă sărată de aici, folosite în sta-re naturală, dar și pentru producerea sării cristalizate prin fierbere, au o vechime milenară, așa după cum au relevat-o cercetările arheologice în-treprinse în 1952 la Solca și 1989, la Cacica.

Fotografii: GA

L Sucevița Putna


40

Ceramica de Marginea este o marcă de ceramică unică, ce se caracterizea-ză atât prin culoarea neagră pe care o dobândesc obiectele după ardere, rezultat al folosirii unei tehnologii străvechi, cât și prin ornamentele realizate cu piatră de râu. În comuna Marginea, începutul olăritului este stabilit de către istorici în jurul anu-lui 1500.

Activități desfășurate de GAL Sucevița Putna

De la momentul semnării Contractu-lui de Finanțare, în martie 2013, s-au întreprins diverse activități în scopul asigurării bunei implementări a Pla-nului de Dezvoltare Locală, prin acți-uni de informare a locuitorilor zonei despre oportunitățile de dezvoltare a spațiului rural și posibilitățile de sprijinire a potențialilor beneficiari.

Printre cele mai importante activități desfășurate menționăm:

• organizarea de caravane informa-tive care s-au desfășurat înaintea celor patru sesiuni de depunere de proiecte, pe întreg teritoriul GAL;

• realizarea de studii ale zonei (stu-dii sociologice) care au contri-buit la identificarea gradului de cunoaștere și a posibilităților de dezvoltare;

• organizarea unor sesiuni de pro-movare pentru a asigura publici-tatea Axei LEADER și a posibili-tăților de finanțare;

• sesiuni de instruire a personalului GAL și a liderilor locali în vederea asigurării implementării eficiente a Strategiei de Dezvoltare Locală

și buna desfășurare a întregii ac-tivități a GAL;

• organizarea de târguri tradițio-nale și festivaluri la nivel local pentru promovarea produselor, meșteșugurilor, tradițiilor, turis-mului și valorilor locale;

• acțiuni de cooperare interterito-rială pentru animarea teritoriului prin organizarea unor schimburi de experiență cu alte GAL care au același specific.

Stadiul implementării Strategi-ei de Dezvoltare Locală GAL Su-cevița Putna

Asociația GAL Sucevița Putna a des-fășurat patru sesiuni de depunere de proiecte în perioadele iulie - au-gust 2013, noiembrie 2013 - ianuarie 2014, aprilie - mai 2014, respectiv august - septembrie 2014. În cadrul acestor sesiuni s-au depus 56 de pro-iecte, dintre care 52 de proiecte au fost selectate, 8 proiecte au fost retra-se de beneficiari și 6 au fost declarate neeligibile, rămânând în evaluare 38 de proiecte.

37 de beneficiari au semnat contrac-tul de finanțare, iar un proiect se află în curs de semnare. Valoarea ajuto-rului public nerambursabil accesat se ridică la 2 488 385 de euro.

Măsurile de finanțare care au prezen-tat interes au fost:

Măsura 112 – Instalarea tinerilor fermieriObiectiv general: îmbunătățirea și creșterea competitivității sectorului agricol prin promovarea instalării

ti nerilor fermieri și sprijinirea pro-cesului de modernizare, în confor-mitate cu cerințele pentru protecția mediului, igiena și bunăstarea ani-malelor, siguranța la locul de muncă.Număr de proiecte selectate: 2.Locație: Putna, Brodina.Descriere proiect: instalarea unor ti-neri fermieri și dezvoltarea exploata-țiilor agricole personale.Valoare ajutor public nerambursabil accesat: 80 000 de euro.

Măsura 123 - Creșterea valorii adăugate a produselor agricole și forestiereObiectiv general: creșterea compe-titivității prin îmbunătățirea perfor-manței generale a întreprinderilor din sectorul de procesare și mar-keting al produselor agricole și fo-restiere, printr-o mai bună utilizare a resurselor umane și a altor factori de producție.Număr de proiecte selectate: 1.Locație: BrodinaDescriere proiect: construirea unei secții de procesare a produselor tra-diționale din carne.Valoare ajutor public nerambursabil accesat: 40 419 de euro.

Măsura 312 - Sprijin pentru cre-area și dezvoltarea de microîntre-prinderiObiectiv general: dezvoltarea dura-bilă a economiei rurale pe teritoriul GAL, prin încurajarea activităților non-agricole. Număr de proiecte selectate: 8.Locații: Marginea, Sucevița, Horod-nic de Jos, Iaslovăț.Descriere proiecte: achiziție de uti-laje, 6 proiecte; dotarea cabinetului veterinar, 2 proiecte.

Achiziție buldoexcavator, comuna Sucevița. Măsura 312

41

Valoare ajutor public nerambursabil accesat: 330 650 Euro

Măsura 313 - Încurajarea activită-ților turisticeObiectiv general: dezvoltarea activi-tăților turistice în teritoriul GAL, care să contribuie la creșterea numărului de locuri de muncă și a veniturilor alternative, precum și la creșterea atractivității spațiului rural.Număr de proiecte selectate: 7.Locații: Mănăstirea Humorului, Putna, Cacica.Valoare ajutor public nerambursabil accesat: 552 365 de euro.

Măsura 322 - Renovarea, dezvol-tarea satelor, îmbunătățirea servici-ilor de bază pentru economia și po-pulația rurală și punerea în valoare a moștenirii ruraleObiective generale: îmbunătățirea in-frastructurii fizice de bază în spațiul rural și a accesului la serviciile publi-ce de bază pentru populația rurală; creșterea numărului de obiective de patrimoniu cultural, de interes local și natural, din spațiul rural.Număr de proiecte selectate: 20.Locații: Burla, Cacica, Horodnic de Sus, Horodnic de Jos, Iaslovăț, Mă-năstirea Humorului, Arbore, Margi-nea, Putna, Straja, Sucevița, Ulma, Volovăț, Poieni Solca.Descriere proiecte: achiziții de utila-je, 6 proiecte; modernizare de dru-muri, 7 proiecte; construirea unui

centru social, 3 proiecte; renovarea sediului primăriei, 1 proiect; moder-nizarea căminului cultural, 1 proiect; extinderea rețelei electrice, 1 proiect; realizarea unui studiu de patrimoniu, 1 proiect.

Ca element de unicitate pentru im-plementarea strategiei GAL Sucevița Putna este realizarea, contractarea și implementarea a trei contracte de finanțare, în cadrul Măsurii 322 - Re-novarea, dezvoltarea satelor, îmbu-nătățirea serviciilor de bază pentru economia și populația rurală și pu-nerea în valoare a moștenirii rura-le, care au ca obiectiv construirea în teritoriul microregiunii a trei centre sociale de zi, ai căror beneficiari sunt trei unități de cult din microregiune: Mănăstirea Sucevița, Schitul Naște-rea Maicii Domnului, Marginea și Parohia Ortodoxă Sfântul Dumitru, Horodnic de Sus.

Total fonduri alocate în Strate-gia de Dezvoltare GAL Sucevița Putna - 2 550 000 de euro.

Procentul de utilizare a sumelor alocate în Strategia de Dezvol-tare GAL Sucevița Putna este de 98%, repartizate astfel:

• 37 de contracte de finanțare sem-nate, în valoare de 2 488 385 de euro;

• 1 contract de finanțare în curs de semnare, în valoare de 10 450 de euro;

• 6 proiecte declarate neeligibile de AFIR, în valoare de 357 618 de euro;

• 8 proiecte retrase de beneficiari de la AFIR, în valoare de 658 665 de euro;

• Plăți efectuate de către AFIR, în valoare de 796 538,79 de euro;

• 8 proiecte finalizate.

În ceea ce privește utilizarea fonduri-lor, pentru 10 proiecte au fost recep-ționate deja echipamentele aferente, au fost modernizate 3 drumuri co-munale și au fost finalizate lucrările de construcții la un tronson de rețea electrică, precum și lucrările pentru modernizarea unui cămin cultural și renovarea sediului unei primării.

Urmează achiziționarea a încă 4 uti-laje, modernizarea altor 4 drumuri comunale, finalizarea construcțiilor a 3 centre sociale de zi, a 5 pensiuni agroturistice și 2 centre de agre-ment, precum și realizarea unui stu-diu de patrimoniu. În domeniul agri-culturii vor fi realizate o exploatație de creștere a ovinelor și o stupină și va fi construită o secție de procesare a produselor tradiționale din carne.

Ce ne propunem?

Pentru anul 2015, GAL Sucevița Put-na își propune să continue să acți-oneze ca un important furnizor de informații, metodologii și proiecte de dezvoltare rurală în microregiu-ne, investind în consolidarea unității sale de implementare, bazându-se pe resursele oferite de programul LEA-DER, precum și de oportunitățile pro gramului PNDR 2014-2020.

Pentru realizarea acestor obiective, pe parcursul anului 2015, vor fi orga-nizate și desfășurate campanii de co-municare și informare a populației cu privire la activitățile GAL și la noua perioadă de finanțare 2014-2020, se-minarii de lucru și sesiuni de instru-ire, studii sociologice pentru identifi-carea problemelor zonei, precum și cea de-a treia ediție a Târgului Tradi-țional al Microregiunii, cu scopul de a promova tradițiile și meșteșugurile locale.

Construire sediu social, Schitul Nașterea Maicii Domnului, comuna Marginea, Măsura 312


42

Planului de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, emis de Ministerul Mediului, Apelor și Pă-durilor și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Obiectivul global al proiectului îl re-prezintă reducerea pe termen lung a poluării cu nutrienți a apelor ce se varsă în Dunăre și Marea Neagră, printr-un management integrat al so-lului și apelor.

Pentru atingerea obiectivului gene-ral, proiectul a realizat investiții spe-cifice, în 100 de localități, conside-rate zone vulnerabile la poluarea cu nitrați, dintre care menționăm 61 de platforme comunale și 1128 de plat-forme individuale, finalizate până în prezent; utilaje achiziționate: încăr-cătoare frontale, tractoare, cisterne vidanje, mașini de împrăștiat guno-iul. De asemenea, s-au realizat inves-tiții în sisteme de apă și canalizare, stații de pompare și epurare a apei și s-au plantat puieți.

Tot în proiect, s-au realizat și progra-me de instruire a specialiștilor și fer-mierilor individuali și o campanie de

conștientizare, desfășurate în cadrul unui contract, încheiat de Unitatea de Management a Proiectului, care are ca obiectiv organizarea unor se-siuni de training pe parcursul cărora, fermierilor individuali din cele 100 de comune, zone vulnerabile, le sunt prezentate, teoretic și practic, meto-de de depozitare temporară a guno-iului de grajd.

26 ianuarie 2014 - Întâlniri de informare cu fermierii indivi-duali din comunele Jilava, Mă-gurele și 1 Decembrie

Informarea fermierilor a fost reali-zată de dl conf. univ. dr. ing. Cătălin Popescu, expert al proiectului, care a adus în atenția fermierilor partici-panți importanța și beneficiile depo-zitării corecte a gunoiului de grajd rezultat de la animalele din gospodă-riile proprii, oferindu-le acestora so-luții simple și nu foarte costisitoare.

Prezentările au inclus o parte teore-tică, dar și una practică, în cadrul că-reia au fost puse bazele trei platforme individuale de depozitare a gunoiului de grajd, în gospodăriile a trei fermi-eri, pentru a demonstra că acest lucru

Conform statisticilor, la nivelul anu-lui 2014, fermele de familie dețineau în România peste 90% din efectivul de bovine, reprezentând 2,1 milioane de capete. Prin nerespectarea măsu-rilor de agro-mediu și a normelor de ecocondiționalitate, gunoiul de grajd este, în cele mai multe cazuri, depo-zitat necorespunzător, producând poluarea surselor de apă și a solului.

Efectele poluării apei și solului se regăsesc primordial în numărul de îmbolnăviri datorate apei cu conținut ridicat de nitrați. Intoxicațiile cu ni-trați afectează în primul rând copiii sugari, care consumă lapte praf pre-parat cu apa din fântânile aflate în gospodării, aceasta ducând la apari-ția „bolii albastre”.

În perioada 2010-2013, Direcțiile de Sănătate Publică au raportat 374 de cazuri de îmbolnăviri, în 33 de jude-țe, în urma intoxicațiilor cu nitrați din apă. Cele mai multe cazuri de îmbolnăviri au fost înregistrate în ju-dețele din Moldova, unde există și cel mai mare număr de exploatații indi-viduale.

Acesta este contextul în care se des-fășoară Proiectul „Controlul integrat al poluării cu nutrienți”, derulat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădu-rilor, cofinanțat de Banca Mondială, Fondul Global de Mediu și Guvernul României.

Obiectivul general al proiectului este acordarea sprijinului necesar Guvernului României, în eforturile sale de implementare a Directivei Nitraților a Uniunii Europene, în do-meniul protecției apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din acti-vitățile agricole, care a fost transpu-să și în legislația românească prin HG 964/2000 privind aprobarea

ȘTIRI ȘI EVENIMENTE

„Controlul integrat al poluării cu nutrienţi”Întâlniri de informare cu fermierii din comunele Jilava, Măgurele şi 1 Decembrie

43

se poate realiza într-un timp relativ scurt (aproximativ două ore) și că nu implică costuri foarte mari (aproxi-mativ 200 de lei).

Ținând cont de ultimele regle-mentări în vigoare (Ordinul 1281/695/152/2014 și Normele de ecocondiționalitate), care stabilesc normele de depozitare și utilizare a îngrășămintelor organice și obliga-tivitatea respectării lor de către toți agricultorii, pe parcursul întâlnirilor, s-a pus accentul pe importanța însu-șirii și respectării celor prezentate.

În continuare, redăm, succint, cele mai importante aspecte discutate.

Ce este gunoiul de grajd?• Este un îngrășământ organic

complet, care conține toate ele-mentele nutritive necesare plan-tei - azot: 0,45%; fosfor: 0,23%; potasiu: 0,5%; microelemente.

• Este un îngrășământ universal, corespunzător pentru toate plan-tele de cultură și pe toate tipurile de sol.

• Are acțiune benefică asupra acti-vității macro și microorganisme-lor din sol.

Producția anuală de gunoi de grajd

• De la o vacă de lapte și o junincă se pot obține anual 18 tone de gu-noi de grajd.

Producția anuală de nutrienți• O vacă de lapte produce anual 80

kg azot, 15 kg fosfor și 50 kg po-tasiu.

• O junincă sau un tăuraș produce anual 55 kg azot, 20 kg fosfor și 43 kg potasiu.

Cât % din nutrienții din hrană folosește o vacă?

• Azot: 20% întreținere; 20% în lap-te; 60% în gunoiul de grajd.

• Fosfor: 13% întreținere; 27% în lapte; 60% în gunoiul de grajd.

• Potasiu: 12% întreținere; 13% în lapte; 75 % în gunoiul de grajd.

Urina obținută de la animale• Este un bun fertilizant organic,

conținând 50% azot și 90% pota-siu.

• Se colectează prin conductele din pardoseală și este depozitată, în afara adăpostului, în bazine aco-perite, pentru a evita pierderile de azot, unde se decantează.

• Se poate folosi, în amestec cu apa, pentru fertilizarea culturilor de legume, prin sistemul de irigare prin picurare, sau a pomilor fruc-tiferi și viței-de-vie.

Mustul de gunoi• Este, de asemenea, un fertilizant

organic, care se colectează în ba-zine închise (butoaie din plastic), din platformele special amenajate pentru depozitarea și fermenta-rea gunoiului.

Cele menționate până acum scot în evidență valoarea nutritivă a guno-iului de grajd și beneficiile lui pentru fertilizarea culturilor, care pentru micul fermier se transpun în avantaje materiale.

Un calcul simplu, efectuat în timpul informărilor, demonstrează costuri-le mult mai reduse pe care le implică folosirea gunoiului de grajd în fer-tilizarea culturilor, comparativ cu substanțele chimice.

Exemplu de calcul: ◦ Pe un hectar, un fermier își pro-pune să cultive porumb și să obți-nă 6 tone/ha și are nevoile de: 130 kg de azot, 55 kg de fosfor și 90 kg de potasiu.

◦ De la o vacă de lapte și o junincă, pe care le are în fermă, obține pe an 18 tone de gunoi de grajd.

◦ Producția anuală de nutrienți (kg/to gunoi grajd), pentru o vacă de lapte, este de 7 kg de azot, 1 kg de fosfor și 5 kg de potasiu.

◦ Din cele 18 tone de gunoi de grajd rezultat de la cele 2 animale, fer-mierul obține: 126 kg de azot, 18 kg de fosfor și 90 kg de potasiu.

◦ Deci, din gunoiul de grajd, fer-mierul își acoperă necesarul de azot și potasiu, fiind nevoit să mai achiziționeze 2 saci de 50 de kg superfosfat, care costă 260 de lei.

◦ Costurile cu mâna de lucru pen-tru împrăștierea manuală a guno-iului de grajd au fost aproximate la 400 de lei.

◦ Totalul cheltuielilor pentru ferti-lizarea cu gunoi de grajd este de 660 de lei.

◦ Costurile pentru fertilizarea cu îngrășăminte chimice au fost es-timate la 1620 de lei.

◦ Diferența de 960 de lei dintre cele două metode ne arată bene-ficiile materiale ale folosirii guno-iului de grajd ca fertilizant.

Pentru a obține aceste beneficii, fer-mierii trebuie să aibă un gunoi de grajd de calitate, care a fost depozi-tat în condiții optime și lăsat la fer-mentat cel puțin patru luni.

Ce avem în vedere la construcția depozitelor de gunoi de grajd în gospodărie?

• Să aibă o bază impermeabilă sau din beton, cu pereți de sprijin și sistem de colectare a mustului.

• Locația să ia în considerare acce-sibilitatea, distanța față de locu-ință și sursa de apă, care trebuie să fie de minimum 30 de m, dis-tanța față de grajduri.

• Fundul platformei trebuie să aibă o înclinare de 2-3% spre una din-tre margini, unde se amplasează, într-o săpătură, un bazin de co-lectare a mustului.


44

• Să fie acoperite. • Aria platformei se stabilește în

funcție de cantitatea de bălegar și de perioada de stocare. Înălți-mea pereților trebuie să fie de 1,5 m, lățimea nu trebuie să fie mai mare de 8 m, iar lungimea variază în funcție de cantitatea de gunoi rezultată.

• Înălțimea maximă până la care se depozitează bălegarul este de 1,2 m, pentru a evita autoaprinderea, datorită temperaturilor ridicate înregistrate în timpul fermentării.

• Suprafața minimă necesară pentru depozitarea gunoiului de grajd provenit de la bovine, la o înălțime de 1,2 m a stratului de dejecții, este: vaci de lapte, 4,25 m²; juninci, 1,89 m²; viței, 1,08 m².

Cum evităm mirosul neplăcut și insectele?

• Adăugăm compost maturat pes-te fiecare nou strat de bălegar proaspăt, într-o proporție de 1 la 4, ceea ce împiedică mirosul ne-plăcut și insectele, dar favorizea-ză și fermentarea. Fermentarea determină creșterea temperaturii și sterilizarea gunoiului, implicit distrugerea semințelor de buru-ieni.

• Produsele obținute din gospodă-rie trebuie acoperite imediat cu compost maturat.

• Aerarea grămezii prin așezarea la bază a unui strat de materiale vegetale.

• Orice scurgere trebuie colectată.

Cum se aplică gunoiul de grajd?• În funcție de perioada când ur-

mează să fie înființate culturile, începând cu 15 martie.

• În cadrul perioadei de creștere a culturilor, pentru a maximiza preluarea nutrienților de către acestea și a minimiza riscul po-luării.

• Jumătate din cantitatea de gunoi obținută peste iarnă se aplică în-tre 15 martie și 1 iulie, iar restul până la 30 septembrie.

Cum se administrează?• Se administrează, de regulă,

toamna, la lucrarea de bază a solului, odată cu arătura prin în-toarcerea brazdei, pe timp noros și cu vânt slab.

• Aplicarea pe terenuri înclinate se realizează numai prin arătură.

• Aplicarea pe terenuri adiacente cursurilor de apă impune o fâșie de protecție de 5-6 m lățime în ca-zul dejecțiilor solide, iar în cazul celor lichide, de cel puțin 30 de m.

• Aplicarea pe terenuri adiacente captărilor de apă potabilă, pentru dejecțiile lichide, impune o fâșie de protecție de 100 de m.

Când nu se administrează guno-iul de grajd?

• Pe timp cu soare puternic.• Pe timp de ploaie și ninsoare.• În apropierea surselor de apă.• Pe terenurile cu exces de apă și

cele cu zăpadă.• Pe solul înghețat sau pe cel cră-

pat.

Ce consecințe are depozitarea incorectă a gunoiului de grajd?

• Poluarea surselor de apă și a so-lului, ceea ce conduce la îmbol-năviri cauzate de intoxicațiile cu nitrați.

Limita maximă admisibilă a nitra-ților în apa de băut este de 50 mg azot/l de apă.

Pentru a înțelege gravitatea lucruri-lor, în județul Olt, în cazul unui copil diagnosticat cu intoxicație cu nitrați, s-a făcut analiza apei din fântâna aflată în gospodărie și s-a constatat o cantitate de 790 mg azot/l de apă.

• Pierderea nutrienților. Ne-a fost arătat în exemplul de calcul ce beneficii materiale aduce fermi-erului gunoiul corect depozitat și fermentat.

• Neconformarea cu măsurile de agro-mediu și normele de eco-condiționalitate.

Perioadele de interdicție a aplicării gunoiului de grajd

Teren arabil Culturi toamnă Alte culturi Pășuni

Gunoi de grajd 1 noiembrie-15 martie 1 noiembrie-15 martie 1 noiembrie-15 martie 1 noiembrie-15 martie

Lichid provenit din gunoiul de grajd x 1 noiembrie-1 martie 1 octombrie-15 martie 1 octombrie-15 martie

Normele de ecocondiționalita-te sunt obligatorii, începând cu 01.01.2015, pentru agricultorii care primesc plăți în cadrul sche-mei de plată unică pe suprafață, beneficiarii primelor anuale din sectorul vegetal și zootehnic, fer-mierii care solicită sprijin pentru sectorul vitivinicol, precum și unele scheme și măsuri de spri-jin din fonduri europene sau din bugetul național, și includ:

• Cerințele legale în materie de gestionare (SMR 1 —> SMR 12), privind: mediul, sănătatea publică, sănătatea animalelor și a plantelor, identificarea și înregistrarea animalelor, notificarea boli-lor.

• Bunele condiții agricole și de mediu (GAEC), privind terenurile agricole și proteja-rea și gestionarea apei.

Bază betonată pentru platformă individuală, comuna Jilava

45

La finalul materialului redăm conți-nu tul Ordinului 1281/695/152, al MADR, MMP și ANSVSA, din sep-tembrie 2014, care întărește impor-tanța însușirii informațiilor prezen-tate în cadrul întâlnirilor de la Jilava, Măgurele și 1 Decembrie.

Ordinul nr. 1281/695/152/2014 pen-tru modificarea SMR4 - Protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, din ane-xa la Ordinul ministrului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, al ministrului Mediului și Pădurilor și al preșe-dintelui Autorității Naționale Sani-tare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, nr. 187/2155/42/2011 pentru aprobarea cerințelor lega-le în materie de gestionare (SMR), privind mediul, sănătatea publică, sănătatea animalelor și sănătatea plantelor în cadrul schemelor și mă-surilor de sprijin pentru agricultori în România, este un act legislativ care stabilește noi obligații pentru agricultori.

Conform art. 3. din Ordinul MADR, MMP, ANSVSA nr. 187/2155/42/2011: „Cerințele legale în materie de gestio-nare sunt obligatorii pentru toți agri-cultorii care solicită plăți directe pe suprafață, plăți de agromediu, spri-jin pentru zonele defavorizate, plăți pentru prima împădurire a terenu-rilor agricole, sprijin pentru sectorul vitivinicol, precum și alte scheme și măsuri de sprijin financiar din fon-duri europene sau din bugetul națio-nal pentru care se aplică normele de ecocondiționalitate, în conformitate cu reglementările în vigoare”.

Ordinul nr. 1281/695/152/2014 mo-difică SMR 4, referitoare la protecția

apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole, în sen-sul că:

• Stabilirea SMR4 nu mai are la bază „Programul de acțiune pen-tru zonele vulnerabile la nitrați din surse agricole, aprobat prin Decizia nr. 21130/2010 a Comisiei pentru aplicarea Planului de acți-une pentru protecția apelor împo-triva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole”.

• Cerințele obligatorii sunt aceleași pentru toți agricultorii, nu sunt diferite pentru cei care desfășoară activități în zonele desemnate vul-nerabile la poluarea cu nitrați din surse agricole.

Astfel, în sensul protecției tuturor resurselor de apă împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agrico-le, agricultorii au următoarele obli-gații:

• Să dispună de capacități de de-pozitare a gunoiului de grajd, fără defecte structurale care să permită scurgeri de efluenți/de-jecții, a căror mărime trebuie să depășească necesarul de stocare a gunoiului de grajd, ținând seama de perioadele cele mai lungi de interdicție pentru aplicarea îngră-șămintelor organice. Depozitarea gunoiului de grajd se realizează în spații special amenajate (plat-forme și/sau bazine de colectare impermeabile), în conformitate cu prevederile cap. VIII din Codul de bune practici agricole, pentru protecția apelor împotriva polu-ării cu nitrați din surse agricole, aprobat prin Ordinul ministrului Mediului și Gospodăririi Apelor și al ministrului Agriculturii, Pă-durilor și Dezvoltării Rurale nr.

1183/1270/2005, denumit în con-tinuare Codul de bune practici agricole;

• Să respecte perioadele de aplica-re a gunoiului de grajd pe terenul agricol, respectiv calendarul de interdicție pentru aplicarea îngră-șămintelor organice prevăzut în anexa 7 la Codul de bune practici agricole;

• Să nu depășească cantitatea de 170 kg azot/ha provenit din apli-carea îngrășămintelor organice pe terenul agricol în decursul unui an;

• Să nu aplice îngrășăminte organi-ce pe terenuri acoperite de zăpa-dă, pe terenuri cu apă în exces sau pe terenuri înghețate;

• Să asigure încorporarea în sol a îngrășămintelor organice aplicate pe terenurile arabile cu panta mai mare de 12%, în cel mult 24 de ore de la aplicarea acestora și în con-diții meteo favorabile;

• Să nu aplice îngrășăminte orga-nice sau minerale pe fâșiile de protecție existente pe terenurile agricole situate în vecinătatea apelor de suprafață sau pe terenu-rile agricole situate în zonele de protecție sanitară a captărilor de apă potabilă stabilite în condițiile legii. Lățimea minimă a fâșiilor de protecție a apelor de suprafață este de 1 m, pentru terenurile cu panta de până la 12% și de 3 m, pentru terenurile cu panta mai mare de 12%, panta terenului fi-ind dată de panta medie a blocu-lui fizic adiacent cursului de apă;

• Să urmeze un plan de fertilizare pentru culturile agricole și să dis-tribuie uniform îngrășămintele pe terenul agricol;

• Să întocmească la zi, să păstreze o perioadă de 5 ani și să prezinte pentru control documentele de evidență ale fermei, privind su-prafața agricolă, structura culturi-lor, efectivele de animale, tipul și cantitatea îngrășămintelor aplica-te pe terenul agricol și/sau expe-diate din fermă, și registrul îngră-șămintelor cu azot utilizate, așa cum sunt prevăzute în anexa 11 la Codul de bune practici agricole.

Platformă comunală pentru depozitarea gunoiului de grajd


46

Misiune

În cadrul misiunii sale, Universitatea își propune să promoveze excelența în domeniul învățământului, cercetă-rii și inovării prin formare academică inițială și postuniversitară, prin edu-cație pe tot parcursul vieții și integra-re în circuitul de valori universale în acord cu exigențele unei societăți ba-zate pe cunoaștere.

În prezent, învățământul superi-or clujean este unul dintre cele mai performante din Europa, atât în do-meniul educației, cât și al cercetării științifice.

Universitatea noastră este acreditată național și evaluată internațional, ca „universitate de succes”.

Membrii RNDR se prezintă

Universitatea de Știinţe Agricole şi Medicină Veterinară din Cluj-Napoca

Învățământ de licență - structura actuală

Facultatea Domeniul Programe de studiu acreditate

AgriculturăAgricultură

AgriculturăAgricultură (limba franceză)Exploatarea maşinilor şi instalaţiilor pentru agricultură şi industrie alimentară Montanologie

Biologie Biologie Ingineria Mediului Ingineria şi protecţia mediului în agricultură

Horticultură HorticulturăHorticulturăPeisagistică

Inginerie Geodezică Măsurători terestre şi cadastru

Inginerie şi ManagementInginerie economică în agriculturăInginerie şi management în alimentaţie publică şi agroturismInginerie şi management în industria turismului

Silvicultură Silvicultură

Zootehnie și Biotehnologii

ZootehnieZootehniePiscicultură şi acvacultură

BiotehnologiiBiotehnologii agricoleBiotehnologii pentru industria alimentarăBiotehnologii medical-veterinare

Medicină Veterinară

Medicină veterinarăMedicină veterinară

Medicină veterinară (limba engleză)Medicină veterinară (limba franceză)

Știința și Tehnologia Alimentelor

Ingineria Produselor Alimentare

Tehnologia prelucrării produselor agricoleControlul şi expertiza produselor alimentareIngineria produselor alimentare

Facultatea de Agricultură - Clădirea Aulei

47

Istoric

Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară Cluj-Napoca este continuatoarea prestigioasei şcoli superioare de agricultură clu-jene, fondată cu peste 145 de ani în urmă, în octombrie 1869, sub numele de Institutul de Învăţământ Agro-nomic Cluj-Mănăştur. În anul 1906, Institutul a fost ridicat la rang de Academie, purtând numele de Aca-demia de Agricultură Cluj.

În prezent, este una dintre cele mai reputate universități ale României. Face parte din Consorțiul Universi-tăților de Științe Agricole și Medicină Veterinară din țară și din Uniunea Universităților Clujene, iar pe plan internațional, din Asociația Univer-sităților Europene, fiind evaluată de către aceasta în anul 2014.

USAMV Cluj-Napoca func ţio nează cu 5 facultăţi și 24 de specializări, nu-

mărul de studenți în anul universitar 2014-2015 fiind de 6 488, dintre care 250 sunt străini.

Formare pentru cercetare prin doctorat

Studiile universitare de doctorat con-stituie cel de-al treilea ciclu al studii-lor universitare.

Doctoratul științific este o condiție pentru cariera profesională în învă-țământul superior și cercetare. De

aceea, în cadrul universității se desfă-șoară studii pentru doctorat științific, centrat pe învățarea prin cercetare.

USAMV Cluj-Napoca este acreditată ca Instituție Organizatoare de Studii Universitare de Doctorat (IOSUD), cu o Școală Doctorală, având astfel, dreptul de a organiza și desfășura studii universitare de doctorat.

Domeniile în care se organizează doc-toratul la USAMV Cluj-Napoca sunt: Agronomie, Horticultură, Zootehnie, Biotehnologii și Medicină Veterinară.

Învățământ de master - structura actuală

Facultatea Domeniul Programe de studii acreditate

AgriculturăAgronomie

Agricultură organică Managementul resurselor naturale şi agroturistice Dezvoltare ruralăProtecţia plantelorAgricultură, schimbări climatice şi siguranţă alimentară (în limba franceză)

Biologie Biologia agroecosistemelorIngineria Mediului Protecţia sistemelor naturale şi antropice

Horticultură

Horticultură

Managementul producţiei horticole în climat controlatŞtiinţe horticoleProiectarea, amenajarea şi întreţinerea spaţiilor verziBiodiversitate şi bioconservareInginerie genetică în ameliorarea plantelorTehnologia producerii şi valorificării vinurilor speciale şi a produselor derivate

Silvicultură Managementul ecosistemelor forestiereInginerie şi management în agricultură și dezvoltare rurală

Agribusiness (în limba engleză)

Economie agroalimentară

Zootehnie şi Biotehnologi

ZootehnieManagementul creşterii animalelor şi acvaculturăManagementul calităţii produselor de origine animalieră

Biotehnologii Biotehnologii aplicate

Ştiinţa şi Tehnologia Alimentelor

Ingineria Produselor Alimentare

Managementul calităţii alimentelor (în limba engleză - Food quality management)Sisteme de procesare şi controlul calităţii produselor alimentareSiguranţa alimentară şi protecţia consumatorului

Institutul de Ştiințele Vieții


48

Poziționarea națională

Viziunea USAMV Cluj-Napoca se concentrează pe excelenţă în cerceta-re şi educaţie, competitivitate la nivel naţional şi internaţional şi integrare socială, ca o universitate antrepreno-rială, conectată la mediul socio-eco-nomic al regiunii şi la scară naţională.

Universitatea promovează o dezvol-tare bazată pe cunoaştere, cercetare, inovare şi transfer de tehnologie, în domenii specifice de competenţă, cum ar fi ştiinţele vieţii (agricultură şi horticultură, ştiinţa creșterii anima-lelor, ştiinţa alimentelor, medicină veterinară), precum şi ştiințele legate de inginerie sau (bio) tehnologie şi economie în zonele agroalimentare.

USAMV Cluj-Napoca este conştientă de faptul că, fiind o instituţie acade-mică cheie în Transilvania, trebuie nu doar să difuzeze cunoştinţe teore-tice şi tehnice sau practice, de know-how, ci să fie și un furnizor de servicii adecvate către societate. În calitatea sa de instituție de invățământ agricol de nivel superior, aceasta îşi propu-ne să fie un pol de cunoaştere pentru bioeconomia la nivel naţional, prin inovare şi tehnologie performantă.

Vizibilitate internațională

Cooperare internațională. În acest sens s-au înregistrat 6 pro-grame de studii în limba engleză și franceză, 250 de studenți străini înmatriculați din 40 de țări, 7 par-ticipări la rețele internaționale AUF, EUA, DAAD, CASSE, ICA, DRS, JRC, 50 de parteneriate internațio-nale, teze de doctorat în cotutelă, 120 de cadre didactice în mobilități internaționale, 60 de mobilități stu-denți doctoranzi.

Clădirea centrală a Rectoratului

Facultatea de Medicină Veterinară

Cercetare în domeniul biotehnologiilor

Adresa universităţiiCalea Mănăștur, nr. 3-5, cod poștal 400372, Cluj-NapocaTel.: +40 264 596 384Fax: +40 264 593 792Email: [email protected]: www.usamvcluj.ro

49

Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVARegia Națională a Pădurilor - Romsilva este persoană juridi-că română, cu sediul central în municipiul București, strada Pe-tricani nr. 9A, sectorul 2 și func-ționează pe bază de gestiune economică și autonomie finan-ciară, exercitând și atribuții de serviciu public cu specific silvic, în conformitate cu prevederile regulamentului de organizare și funcționare aprobat prin Hotă-râre de Guvern.

Începuturile administrației silvice se află la jumătatea secolului al XIX-lea, în Principatele Unite, când au fost înființate primele unități în cadrul Ministerului Cultelor (în anul 1851) sau Ministerului de Finanțe (în anul 1871). Se poate vorbi însă de funcți-onarea cu adevărat a administrației silvice după adoptarea Codului Silvic, în anul 1881, și înființarea Școlii de Silvicultură de la București, în anul 1883.

După înființarea Ministerului Agri-culturii și Domeniilor, problemele de administrare a pădurilor statului au fost preluate de acest minister, în ca-drul căruia s-a și organizat Serviciul Silvic, care a pornit activitatea cu 89 de agenți. În perioada interbelică și ulterior, după război, administrația silvică a cunoscut numeroase forme de organizare, cu dese modificări.

În anul 1990 a fost adoptată Legea 15/1990 pentru reorganizarea între-prinderilor din economia națională pe principiile economiei de piață, care a dat posibilitatea restructurării economiei românești, prin înființarea a două mari categorii de întreprin-deri: regii autonome (cu capital de stat) și societăți comerciale (cu capi-tal divers).

În acest context, prin H.G. nr. 1335/1990, a fost înființată Regia Au-

tonomă a Pădurilor – Romsilva R.A., instituție cu o structură apropiată de ceea ce fusese, în perioada interbeli-că, Casa Autonomă a Pădurilor Sta-tului.

La înființare, Romsilva administra întregul fond forestier național. În anul 1994, după reorganizarea foste-lor întreprinderi de exploatări fores-tiere, drumurile forestiere au trecut în administrarea statului, prin Rom-silva.

Regia Națională a Pădurilor – Rom-silva funcționează astăzi în baza pre-vederilor Legii nr. 46/2008 - Codul Silvic și a Hotărârii de Guvern nr.

229/2009 privind reorganizarea Re-giei Naționale a Pădurilor - Romsilva.

Romsilva are ca scop gospodărirea durabilă și unitară (în conformitate cu prevederile amenajamentelor sil-vice și ale normelor de regim silvic) a fondului forestier proprietate publică a statului, în vederea creșterii con-tribuției pădurilor la îmbunătățirea condițiilor de mediu și la asigurarea economiei naționale cu lemn, cu alte produse ale pădurii și cu servicii spe-cifice silvice. De asemenea, coordo-nează și implementează programul național de ameliorare genetică a ca-balinelor, prin promovarea, pe plan național și internațional, a exem-plarelor de cabaline valoroase din hergheliile R.N.P. - Romsilva, prin organizarea de competiții sportive, târguri și expoziții, precum și prin ac-tivitatea de cercetare-dezvoltare.

Romsilva are în structura sa teritoria-lă 42 de unități fără personalitate ju-ridică și 24 cu personalitate juridică.

Suprafața fondului forestier, proprietatea publică a statului, administrat de Regia Națională a Pă-

Rezervație de salcâm (var. oltenica)


50

durilor – Romsilva, la sfârșitul anului 2014, a fost de 3 217 017 de ha, repre-zentând 49,2% din fondul forestier național al României (care ocupă su-prafața de 6 529 000 de ha).

Pădurile ocupă 27,4% din suprafața țării, față de circa 32%, media la ni-velul Europei, și față de circa 27%, media la nivel mondial.

Regenerarea pădurilor este una dintre activitățile profesionale prio-ritare ale regiei, activitate prin care se urmărește asigurarea integrității și permanenței pădurilor pe teritoriul României, astfel încât acestea să-și exercite, cu continuitate, funcțiile de producție și de protecție.

În perioada 1991-2014, regia a orga-nizat lucrări de regenerare a păduri-lor pe o suprafață de circa 472 000 de ha, dintre care, 47,5%, prin lucrări de regenerări naturale și 52,5% prin lu-crări de împăduriri.

Puieții forestieri și ornamentali nece-sari lucrărilor de împădurire, se pro-duc în pepiniere silvice, care ocupă la ora actuală suprafața de 1 900 de ha și care au capacitatea de a produce

anual circa 100 de milioane de puieți. Arboretele tinere sunt îngrijite și conduse printr-un amplu pro-gram de lucrări silvotehnice, de la înființarea lor și până la exploatarea acestora.

Volumul anual al lucrărilor de îngri-jire a arboretelor se ridică la circa 100 000 de ha, dintre care: 8 000 de ha cu degajări, 15 000 de ha cu lucrări de curățiri și 77 000 de ha cu lucrări de rărituri.

Masa lemnoasă reprezintă princi-pala resursă naturală și regenerabilă care se recoltează din păduri. Prin

valorificarea sa, Romsilva obține cir-ca 85% din veniturile necesare aco-peririi cheltuielilor de gospodărire a fondului forestier proprietate publică a statului.

În conformitate cu dispozițiile Codu-lui Silvic, volumul de masă lemnoasă ce poate fi recoltat din păduri, anual, nu poate depăși posibilitatea prevă-zută de Amenajamentele silvice.

Potrivit acestor studii, pentru fondul forestier proprietate publică a statu-lui, R.N.P. - Romsilva poate recolta, teoretic, un volum de circa 12,0 mil. m.c. de masă lemnoasă, anual.

Foto: Silviu Matei

Harta forestieră a României

51

Practic însă cantitatea medie anuală a acestor recoltări este de circa 9,5 mil. de mc.

Produsele nelemnoase ale pă-durii. R.N.P.-Romsilva are o bogată experiență în activitatea de recoltare a fructelor de pădure (mure, zmeură, păducel, măceșe, afine, merișoare, cătină albă), a ciupercilor comestibi-le, a vânatului, a plantelor medicina-le, precum și în cea de comercializare a acestora pe piața internă, intraco-munitară sau internațională.

În acest domeniu, în fiecare sezon, în medie, Romsilva, prin unitățile sale teritoriale, recoltează și valorifică cir-ca 800 de tone de afine, 200 de tone de zmeură, 600 de tone de cătină, 2000 de tone de măceșe, 200 de tone de mure, 200 de tone de porumbe, cu mențiunea că peste 80% din aceste cantități sunt valorificate în Uniunea Europeană.

Fondurile cinegetice gestionate de Romsilva (12% din numărul total al fondurilor existente în România) sunt aproximativ uniform răspândite pe suprafața României, cuprinzând habitate caracteristice tuturor spe-ciilor de animale sălbatice și tuturor formelor de relief, de la golul alpin până la litoralul Mării Negre, însu-mând peste 3,02 mil. de hectare.

De mai multe decenii, Romsilva este principalul producător de pești din familia Salmonidae din țară, pești destinați atât consumului uman, cât și repopulărilor pe râurile de munte. De asemenea, Romsilva este admi-nistratorul delegat al unei părți con-sistente (circa 47 %) din habitatele

piscicole naturale din apele de mun-te (râuri și lacuri), habitate ideale pentru păstrăvul indigen, păstrăvul de lac, păstrăvul fântânel, lipanul și lostrița.

Ariile naturale protejate. La ni-vel internațional, se vorbește tot mai des despre alterarea habitatelor și a biodiversității naturale, precum și de reducerea rezervelor și resurselor naturale, motiv pentru care, în ulti-mii 15 ani, o mulțime de instituții și organizații au dezvoltat inițiative cu acoperire națională și/sau internați-onală, care promovează conservarea biodiversității pe suprafețe și pe te-renuri din ce în ce mai diverse, prin înființarea de arii naturale protejate.

Începând cu anul 2004, Romsilva a preluat în administrare, de la autori-tatea publică centrală, care răspunde de mediu, 23 parcuri din totalul ce-lor 29 desemnate la nivel național. Dintre cele preluate, 12 sunt parcuri naționale (și acoperă suprafața de 307 000 de ha) și 11 sunt parcuri naturale (și acoperă suprafața de 544 000 de ha).

Pe lângă aceste parcuri, regia mai are în custodie 38 de rezervații și monu-mente ale naturii, 70 de situri Natura 2000 și 51 de situri de importanță comunitară - SCI, cu suprafața de 229 000 de ha și 19 situri de protecție specială avifaunistică - SPA, cu su-prafața de 219 000 de ha.

Principalele obiective ale parcurilor naționale și naturale sunt conser-varea biodiversității, a peisajului, a identității culturale și dezvoltarea durabilă, acestea fiind înglobate în planurile lor de management.

Creșterea, ameliorarea și ex-ploatarea cabalinelor. Herghelii-le și depozitele de armăsari, proprie-tate a statului, au intrat în structura Regiei Naționale a Pădurilor - Rom-silva prin Ordonanța de urgență nr. 139/2002 privind desființarea Socie-tății Naționale „Cai de Rasă” - S.A. și preluarea patrimoniului acesteia de către Regia Națională a Pădurilor, publicat în Monitorul Oficial, Par-tea I, nr. 786 din 29 octombrie 2002, aprobată prin Legea 24/2003.

Romsilva, printr-un efort financiar consistent, a reușit să refacă și să sus-țină nucleele de rasă cu valoare ge-netică, culturală și istorică. Din acest motiv, România se situează, la ora actuală, în elita hipologică mondială, contribuind la păstrarea și punerea în valoare a unui prețios genofond cu valoare universală, deplin integrată conceptului de conservare a resurse-lor genetice, sistemul fiind format din 12 herghelii și 4 depozite de armăsari, în cadrul cărora sunt ameliorate ge-netic sau conservate prin gestiune 13 rase de cai.

Pepiniera Sinaia


52

Vă invităm să participaţi la redactarea revistei

Doriţi să împărtăşiţi din experienţa dumneavoastră de dezvoltare rurală pentru o posibilă publicare în revistă?

Fotografii şi imagini

• Imaginile trebuie să ilustreze o experienţă.

• Imaginile se vor transmite ca fişiere electronice separate (rezoluţie înaltă >300 dpi şi > 850 KB).

• Toate fişierele care conţin imagini vor fi trimise în format .JPEG

• Vă rugăm să includeţi un titlu scurt pentru fiecare fotografie/ imagine transmisă, precum şi numele fotografului/autorului.

Scrisori către Redacţie

• Scrisorile trebuie să fie legate de o temă de dezvoltare rurală şi să nu depăşească 200 de cuvinte.

• Redactorii pot interveni asupra textului, pentru a-l adapta la stilul, lungimea, claritatea şi acurateţea necesare şi nu garantează că toate scrisorile vor fi publicate.

• Atunci când spaţiul este insuficient, scrisorile care nu sunt publicate în revistă pot fi publicate pe website-ul RNDR.

Vă invităm să ne trimiteţi experienţele dumneavoastră, fotografii, scrisori şi articole la adresa: [email protected]

Ghid de participare Aceste indicaţii sunt orientative pentru omogenizarea contribuţiilor. Autorii înţeleg că redacţia poate modifica textul primit, pentru o mai bună înţelegere.

• Autor: Trebuie identificat cu nume, prenume şi ocupaţia actuală.

• Introducere: Trebuie inclusă o scurtă introducere care să evidenţieze relevanţa subiectului prezentat.

• Lungimea articolului: 400 – 800 cuvinte

• Informaţii corecte: Nu prezen-taţi decât informaţii de care sunteţi 100% sigur şi pe care le puteţi susţine. Menţionaţi sursa infor-maţiilor, atunci când prezentaţi date care provin de la alte instituţii sau organizaţii.

• Stil: Vorbind despre un articol de revistă, este de dorit ca textul să nu semene cu un raport. De aceea, sunt indicate:

» o exprimare simplă; » date relevante pentru a susţine ideea principală a articolului, şi nu toate detaliile proiectului; » evitarea excesului de acronime; » denumirea completă, urmată de acronim, trebuie inserată atunci când apare prima dată în text; » evitarea comentariilor şi a refe-rin ţelor externe care pot fi contro-versate sau greşit înţelese.

Deschişi Către Viitor

RĂDĂCINI DE ŢARĂ EUROPEANĂ

CONTACT:Sediul Naţional al Unităţii de Sprijin a Reţelei (USR)

Str. Nicolae Filipescu, nr. 39-41, et. 6, sector 2, Bucureşti, cod poştal 020961Tel.: 031 690 0214, Fax.: 031 690 0215

E-mail: [email protected], Internet: www.rndr.ro

Această publicaţie a fost realizată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale din România, în cadrul proiectului „Înfiinţarea şi sprijinirea Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală”. Proiect cofinanţat prin

FEADR prin Măsura 511 din cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 - 2013.

Februarie 2015

Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a Uniunii Europene.

Se distribuie gratuit.

românia rurală – nr. 18

Documents