Pag

e1

Cultura Romei antice

Roma Antică a fost un oraș-stat a cărui istorie se întinde

în perioada de timp cuprinsă între 753 î.Hr. și 476 d.Hr. Pe

parcursul existenței sale de douăsprezece secole, civilizația

romană a trecut de la monarhie la republică oligarhică și, apoi, la

imperiu extins. Ea a dominat Europa de Vest și întreaga arie în

jurul Mării Mediterane, prin cuceriri și asimilare, însă, în final, a

cedat în fața invaziilor barbarilor din secolul cinci, marcând,

astfel, declinul Imperiului Roman și începutul Evului Mediu.

Civilizația romană e, deseori, clasificată ca o parte

din Antichitatea Clasică, împreună cu Grecia antică,

o civilizație care a inspirat mult cultura Romei

antice. Roma antică a adus contribuții importante în

organizarea politică și administrativă, juridică, artă

militară, artă, literatură, arhitectură, limbile Europei

(limbile romanice), iar istoria sa continuă să aibă o

influență puternică asupra lumii moderne.

Apariţia culturii antice romane propriu-zise a fost un proces foarte complicat. Ea a rezultat

din întrepătrunderea complicată a culturii originalea mai multor popoare: a triburilor italice, şi mai

ales, etruscilor, galilor, celţilor, germanilor, stc. Un aport colosal la crearea culturii romane au adus

coloniile greceşti din sudul Italiei şi Siciliei. După cucerirea de către romani a Greciei influienţe

culturii antice greceşti au devenit şi mai impunătoare. În acelaş timp Roma antică are o influenţă

impunătoare şi directă asupra vieţii socio-culturale a popoarelor cucerite.

În Roma antică ştiinţa s-a dezvoltat în linii generale. În matematică, de exemplu, o acţiune

deosebită se acordă problemelor de calcul şi măsurare pentru aflarea distanţilor dintre oraşe,

provincii pentru cunoaşterea suprafeţelor oraşelor și provinciilor, a numărului populaţiei, armatelor

etc. Mari succese au fost opţinute în jurispudenţă – ştiinţa despre drept. Legislatori şi învăţaţi jurişti

din Roma antică au creat un sistem de drept, numit Dreptul uman, care este un izvor de cunoştinţe în

domeniul ştiinţilor juridice.

Creatorii acestui sistem au

fost Pubiliu Muciu Scevola,

Ciunt Muciu Scevola (fiul) şi

Mariu Maniliu (sec.II-I î.e.n).

Regatul Roman

753 î.Hr. – 510 î.Hr. Republica Romană

510 î.Hr. – 27 î.Hr. Imperiul Roman

27 î.Hr. – 476 / 1453 d.Hr.

Pag

e2

E mare numărul de lucrări ale autorilor romani consacrate tehnicii, hidrotehnici şi

construcţiilor tehnice. De exemplu: renumitul arhitect roman Gector Verturiu a scris lucrarea enci

clopedică „Zece cărţi despre arhitectură” sec.I î.e.n. faimosul apeduct roman este descris în în lucrarea

hidrotehnicianului fontin Secst Juliu (sec.I e.n.), iar Cezar – primul consult al inperiului Roman, a descris

amănunţit podul cunstruit peste râul Rain după proiectele şi sub conducera lui nemijlocită.

Învăţământul ca domeniu al culturii a cunoscut la

romani o mare dezvoltare. Asemenea grecilor, romanii au

creat un sistem echilibrat, bine gândit de învăţământ, în

care se luau în vedere vârsta copiilor, starea socială a

părinţilor acestora, capacitătile elevilor şi conţinutul

obiectelor. Educaţia copiilor în Roma antică era orientată

în sens practic şi în acela de a-i forma în spiritul integrării

lor în viata colectivităţii; deci, şi în sensul de a şti cum să-şi

exercite şi drepturile şi datoriile.

Apariţia teatrului în Roma e egală cu

sărbătoarea strânsului roadei, participanţii cărora

ezecutau cântece de glumă, cântece în formă de

dialog. Acese începuturi de artă dramatică şi-au

găsit continuarea în aşa numite satire – scene

comune, care includeau dialoguri, cântece, dansuri.

Reprezentaţiile teatrale se organizau în timpul

sărbătorilor anuale de stat: la jocurile Romane

(septembrie), Plebeice (noiembrie), Megalaisene

(aprilie), Floreliene (aprilie-mai),

Apolonice (iulie). La începutul

reprezentaţiile se petreceau

lângă templul zeiităţi, în onoarea

cărora se organizau jocurile, iar

mai târziu – în încăperile

teatrelor. Primul teatru, construit

din piatră, a fost înălţat de

Pompeius în anii 55-52 î.e.n.

Actorii romani proveneau de

obicei din sclavi sau sclavi

eliberaţi.

Pag

e3

Cultura artistică în Roma antică se

dezvolta înegistrând succesele incontenstabele,

mai ales în literatura artistică, teatrul,

arhitectura, sculptura. În această perioadă apare

şi se definește ca gen de artă: circul.

În arta romană, indeosebi în perioada

imperială, rolul de frunte îl joacă arhitectura,

monumentele căreia şi astăzi rămân uimitoare şi

încântătoare. În ansamblul arhitectural intrau templele, bazilici, dughenile şi prăvăliile negustorilor.

Pereţile se împodobeau cu statuile cetăţenilor celebri, oameni politici şi militari, alături de coloane.

Pasiunea romanilor pentru constructii

si geniul lor in acest domeniu a lasat urme

aproape in toata Europa – acolo unde Imperiul

si-a intins influenta. De la constructii utilitare –

drumuri, ziduri de cetati si apeducte – pana la

cele cele cu scop religios sau cele asociate

numai divertismentului si purei placeri estetice,

romanii au lasat in urma un patrimoniu fabulos.

Amfiteatrul – loc destinat

spectacolelor cu gladiatori, venationes (“lupte

cu fiare”) şi naumachia (“lupte navale”).

Amfiteatrul de factură primitivă a apărut în

Campania (sec. I î.Hr.), de unde a trecut la Roma.

Numele lui se întâlneşte prima dată la Vitruvius

şi în testamentul lui Augustus.

Pag

e4

Colosseul era acoperit

cu un velum înconjurat de un zid

cu grilaj de fier; în spatele

acestuia, se afla podium, o

platformă specială pentru fixat

scaunele de onoare. Arena avea

două intrări principale la

capetele axului mare. Subsolul

amfiteatrului era alcătuit dintr-un

adevărat “labirint”, cu coridoare şi

încăperi destinate gladiatorilor,

adăpostirii animalelor, a

materialelor de spectacol etc. Într-o

cameră specia lă, spoliarium, erau

strânse cadavrele c elor morţi în

arenă.

Numerosi conducatori ai Romei si-au insemnat trecerea prin viata inaltand cladiri

grandioase: Teatrul lui Pompei, Forul lui Augustus, Palatul de Aur al lui Nero (Domus Aurea –

extravaganta vila plina de fresce, mozaicuri si decoratiuni cu foita de aur) , Colosseum-ul construit

de Vespasian (care putea gazdui 50.000 de spectatori), Forul lui Traian (magnific ansamblu de

monumente, construit pentru a celebra cucerirea Daciei), Pantheonul lui Hadrian si zeci de alte

temple, amfiteatre,

vile si si palate, iar

frumusetea lor si

rezistenta in timp

dovedesc

deopotriva

pasiunea pentru

eleganta

somptuoasa si

maiestria

inginereasca a

constructorilor.