Rolul stilistic al verbului* In naratiunile care evoca fapte din trecutul istoric sau din viata autorului a unui personaj, scriitorii folosesc de multe ori prezentul in locul trecutului, pentru ca naratiunea sa prinda mai multa viata, sa fie mai dinamica, mai impresionanta si pentru a-l face astfel pe cititor sa vada si sa traiasca faptele ca si cum s-ar desfasura in fata ochilor sai. Prezentul folosit pentru povestirea faptelor din trecutul istoric sau folosit de povestitor in prezenta faptelor din viata sa ori a unui personaj se numeste prezentul istoric sau prezentul dramatic. Ex.: "Dar iata-l! E voda, ghiaurul Mihai! Alearga navala nebuna. Cutreiera campul taind de pe cai El vine spre pasa: e groaza si vai, Ca vine furtuna." (G. Cosbuc, "Pasa Hassan") * Prin folosirea verbelor anomatopeice, scriitorul urmareste sa transmita cititorului o imagine artistica mai sugestiva a aspectului de viata prezentat si sa-l faca nu numai sa vada, ci sa si auda cele ce se petrec. Ex.: "Dar cand ajung La coturi, Un chiot lung Din mii de guri Darama stanci. Haiducii mei doinesc Toti trei: Si clocotesc Si hohotesc "Paduri adanci". (St. O. Iosif "Doina") * Personificarea se realizeaza de cele mai multe ori cu ajutorul verbului, atribuind unui lucru sau unui obiect sau animal, actiuni pe care nu le pot face decat persoanele. Ex: "Se scuturau frunzele toamnei, si semincerii cu batrani de sute de mii de ani oftau si se pregateau de o noua iarna." (M. Sadoveanu - "Neamul Soimarestilor") * Repetitia verbului poate fi folosita cu scop stilistic, scriitorul urmarind prin aceasta sa-l faca pe cititor sa-si imagineze timpul indelungat al desfasurarii actiunii, intensitatea sau repeziciunea ei ori impresieputernica pe care o produce o anumita actiune: Ex: "Se tot duc, se duc mereu, (timpul indelungat Trec in umbra, pun in vale, al desfasurarii actiunii) Iata cornul plin de jale (impresia puternica pe care Suna dulce, suna greu. o produce sunetul cornului) (M.Eminescu - "Povestea teiului")Lungu Liliana