ROLUL SPAŢIILOR VERZI

PREVENIREA ŞI COMBATEREA POLUĂRII

Spaţiile verzi au un rol decisiv în prevenirea poluării şi în combaterea ei, având efecte multiple asupra mediului prin :

1. Influenţa asupra microclimatului.

2. Importanţa arhitectonică-decorativă.

3. Consolidarea şi asanarea unor terenuri, regularizarea cursurilor de apă, asigurarea prin plantaţii întinse a unui regim hidrologic constant din bazinele de alimentare ale râurilor, prevenind dezastrele inundaţiilor sau ale diminuării debitelor la secetă, prevenirea eroziunii solurilor.

4. Favorizarea înfiltrării apei şi a alimentării stratelor subterane de apă, prin diminuarea vitezei scurgerilor de suprafaţă.

5. Diminuarea zgomotului pe străzi, bulevarde, cu 20-25 decibeli, de 4-6 ori în cartiere.

6. Protecţia sanitară.

7. Purificarea aerului atmosferic (după Zamfir, 1979)

Influenţa spaţiilor verzi asupra microclimatului se exprima prin efecte multiple:

1. Temperaturi cu 2-3oC mai mici vara; temperaturi mai crescută iarna.

2. Umiditatea relativă a aerului - mai crescută cu 7-14% datorită evaporării apei din frunze, extinsă pe o distanţă de aprox. 600 m.

3. Diferentele de temperatura între zonele oraşului determină apariţia unor curenţi de aer de 1m/s.

4. Protecţia la vânturi puternice, diminuându-le cu 30- 60% la 30 m de margine şi complet la 120 m, asigurând o protecţie extinsă pe 200-600 m. Atenuarea vântului are ca effect reducerea poluării cu praf. 5. Radiaţia solară directă şi cea difuză sunt absorbite în prop de 87%. Radiaţia directă este mai mică (cu 20-25 de ori într-o pădure de fag decât în camp deschis.), iar radiaţia difuză la baza tulpinilor este cu cca 40% mai scăzută. Scăderea rad este mai accent în cazul foioaselor cu coroane mari, dese: tei, ulm, arţar,stejar, castan etc. decât în cazul arborilor cu coroane mici, rare :frasin, salcâm, pin etc. (după Zamfir, 1979)

Protecţia sanitară realizată de spaţiile verzi se manifestă prin : Ionizarea aerului este mai crescută deasupra acestor zone verzi, datorită:

1. procesului de reţinere de către plante a ionilor pozitivi ca urmare a legăturii vegetaţiei cu pământul, încărcat negativ;

2. procesului de respingere de către plante a ionilor negativi, favorabili stării de sănătate a organismului, de la nivelul spaţiilor verzi se desprind ioni negativi, care sunt luaţi de curenţi şi transportaţi;

3. părţile verzi ale plantelor, pot emite electroni, care ionizează aerul; arborii cu frunze lanceolate şi coniferele cu frunze aciculate, oferă puncte de descărcare a electricităţii solului, ceea ce determină creşterea ionizării atmosferei ambiante. Ionii mici, încărcaţi negativ stimulează organismul, în timp ce ionii mici încărcaţi pozitiv îl influenţează nefavorabil (dupa Zamfir, 1979) Purificarea aerului atmosferic în prezenţa spaţiilor verzi În spaţiile verzi, aerul se îmbogăţeşte în ozon, format sub influenţa evaporării substanţelor răşinoase, care acţioneaza asupra picăturilor fine de apă din atmosferă formânduse şi apa oxigenată. Ozonul şi apa oxigenată sunt dezodorizanţi; ozonul are acţiune uşor narcotică, liniştitoare, antidepresive. Spaţiile verzi constituite din pini, tuia, chiparoşi, tei au effect stimultor asupra sistemului nervos, ozonul şi emanaţiile eterice sunt favorabile aparatului cardiovascular şi respirator, activând circulaţia şi respiratia, metabolismul general, eliminarea cataboliţilor. Spaţiile verzi constituite din carpen, arţar, frasin, stejar, alun, iasomie, mai ales aleile, coridoarele de stejar, au efect calmant sau calmant-inhibitor, de pasivitate psihosomatică, de inhibiţie de protecţie pentru refacerea forţelor şi terapie.

EFECTUL SPAŢIILOR VERZI ASUPRA PURIFICARII AERULUI ATMOSFERIC Purificarea aerului de praf, fum, gaze provenite din circulaţia rutieră, industrie, activ menajeră, se realizeaza prin: EPURARE MECANICĂ, EPURARE BACTERIOLOGICĂ, EPURARE CHIMICĂ, EPURARE MECANICĂ: reţinerea prafului în coronamente şi iarbă, îndepărtat prin stropiri artificiale.

EPURARE BACTERIOLOGICĂ a aerului prin degajarea de către plante a substantelor bactericide: -Microflora depusă pe frunze este supusă sterilizării naturale prin acţiunea simultană a radiaţiilor ultraviolete şi a ozonului degajat de plante, mai ales de conifere. -Ozonul are atât o acţiune bactericidă directă, cât şi o acţiune oxidantă asupra materiilor organice depuse pe frunze, prin aceasta actiune a ozonului se distruge substratul nutritiv al germenilor patogeni, efect progresiv de la periferia spre centrul zonei verzi. -Frunzele şi florile multor plante elimină substanţe volatile fitoncide, care distrug microorganisme şi ciuperci patogene (Betula, Quercus, Tilia, Pinus etc. emană bactericide pentru bacilul difteric, bacilul tuberculozei etc.).

EPURARE CHIMICĂ a aerului este legată de activitatea clorofiliană a plantelor. Fotosinteza creează o ritmicitate alternativă de degajare şi de absorbţie a oxigenului şi bioxidului de carbon. Unele plante fixează gaze nocive din atmosferă (bioxidul de sulf este fixat şi metabolizat de unele plante) (după Zamfir, 1979). Impactul negativ al poluarii atmosferice asupra zonelor verzi.

Zonele verzi pot suferi din cauza poluanţilor atmosferici, funingine, gaze, gudroane, acizi etc.(în jurul termocentralelor electrice, uzinelor chimice, metalurgice, de ciment, plantele sunt puternic afectate). Aerosolii industriali acţionează asupra plantelor pe distanţe de sute de metri sau zeci de km. Sunt nocivi mai ales oxizii de sulf şi de azot, fluorul, clorul, praful şi cenuşa. Gazele toxice: bioxidul de sulf, acţionează asupra protoplasmei celulelor vegetale pe care le lezează şi distrug, chiar în concentraţie de 1 mg/m 3. Praful şi cenuşa, acoperă orificiile respiratorii şi limitează pătrunderea razelor solare spre

clorofila frunzelor, perturbă creşterea, modifică culoarea frunzelor , care se usucă mai devreme şi cad. Coniferele şi pomii fructiferi sunt cei mai sensibili. Nucul-Juglans regia şi mărul-Malus domestica, prezintă uscarea vârfurilor ramurilor şi căderea florilor; Gorunul-Quercus petraea şi plopul-Populus nigra, prezintă deformări ale coronamentului şi uscarea masivă a ramurilor, în zona siderurgică Hunedoara, Călan. Arborii: ulmul, frasinul, pinul sunt atât de sensibili la SO2, încât pot constitui indicatori de poluare a aerului la această substanţă (după Zamfir, 1979).

Indicatori de poluare: Muşcata-rotată-Pelargonium zonale indică prezenţa SO2, prin înălbirea frunzelor. Iris germanica, Vitis vinifera, Lotus corniculatus etc prezintă arsuri şi necroze foliare, în atmosferă cu SO2, care în contact cu picăturile de apă de pe frunze se transformă în acid sulfuros şi acid sulfuric. Tutunul->icotiana tabacum, este sensibil la oxidanţi. Brassica este sensibilă la hidrocarburi poliedrice aromate, la plumb, fier, clor etc. Lichenii sunt deosebiţi de sensibili la poluanţii atmosferici şi au caracter de indicatori specifici, cu diferite scări de sensibilitate specifice. Studiul lichenoflorei în Europa, SUA, Canada au dus la elaborarea scării de notare şi a indicilor gradului de poluare a aerului.