rol l c noaş erii ş i al mo i a iei î n crea i i a e · 2014-11-10 · interes aparte este dat...

C.Teh. note de curs 6 2014-2015 semestrul 1

1

vladac-uvab.webnode.ro

Rolul cunoaş terii ş i al motivat iei î n creativitate

Nivelul de şcolarizare Nivelul de educaţie Volumul de informaţii din domeniu Motivaţia

Rolul motivaţiei Motivaţia intrinşecă şi extrinşecă Modelul Maslow al motivaţiei în creativitate

Este admis ca o persoana care spera sa realizeaza ceva nou intr-un domeniu trebuie sa

aiba cunostinte temeinice in domeniul respectiv. Totodata, este recunoscut si faptul ca

prea multa experienta poate duce la rutina si la gandire stereotipa (convergenta), care

zadarnicesc creativitatea.

1. Nivelul de şcolarizare

Exista pareri, mai vechi sau mai noi, care sustin ca pregatirea prin studii superioare, ca o

conditie a creativitatii, este doar o prejudecata.

La baza acestei afirmatii stau destule exemple de creatori importanti care, fie nu au fost

scolarizati (in sensul ca nu au fost inclusi intr-un sistem institutionalizat de invatamant),

fie au avut o alta specializare decat in aceea in care au realizat creatii importante.

- Personalitati creatoare nescolarizate: G.Stephenson, inventatorul locomotivei; J.London, prozator american; Th.Edison n-

a facut decat cateva luni de scoala; - Creatori cu alta specializare: A.G.Bell, inventatorulul telefonului, a fost medic si profesor la o scoala de surdo-muti;

S.Morse a inventat aparatul electromagnetic al telegrafului si alfabetul care-i poarta numele, a fost pictor; J.Watt,

inventatorul motorului cu abur, a fost ceasornicar;

„Creativitatea eşte cheştiune de ierburi şi radacini” – a fost concluzia unui studiu

american din anii ′30, referindu-se la faptul ca originalitatea si creativitatea simpla ar fi

ale oamenilor de la tara, nesinstruiti.

S-a formulat ideea ca instructia uniformizeaza si standardizeaza gandirea realizand

predispozitii pentru stereotipii in gandire si conformism. Totodata, prin instructie, este

activata intens gandirea convergenta, in defavoarea gandirii creative (divergente).

Legat de cele de mai sus, nu se neaga faptul ca au existat creatori fara studii sau fara a fi

specializati in domeniul in cauza, dar despre ei se pot emite observatiile urmatoare:

- Fie aveau un minim de cunostinte in acel domeniu, fie nu era cazul, deoarece ei

„au dat ştartul” acelui domeniu, care era lipsit de cunistinte in acel domeniu;


2


- Au folosit cunostinte din domeniul lor de activitate pentru noile descoperiri;

- Descoperirile lor se leaga de multe ori de intamplari sau de hoppy-uri pe care le

practicau in afara profesiei;

- Realizarile lor s-au intamplat in timpuri vechi, cand cunoasterea era incipienta in

multe domenii;

- Numarul acestora este extrem de mic, in raport cu creatoarii care au dovedit

stapanirea cunostintelor din domeniu.

Conditiile prezentului sunt cu totul diferite de cele ale secolelor XVIII si XIX, iar a

extrapola in prezent concluzii legate de creatori din vechime este, totusi, o actiune

hazardata.

Cunoasterea in orice domeniu, in special tehnica sau stiinta, a ajuns astazi la cote foarte

ridicate. Este greu de crezut ca o persoana novice sa poata ajunge mare creator intr-un

domeniu de varf. In fizica atomica, biologia celulara, genetica, tehnica semiconductorilor

etc. este nevoie de un contact destul de prelungit cu domeniul pentru a se putea realiza

o lucrare stiintifica cu aspiratii macar de nivel mediu, pentru comunitatea epistemica.

Pentru o persoana straina domeniului, performanta creatoare este greu de dobandit in

cadrul acelui domeniu. A nu se omite faptul ca faza de elaborare a procesului creator

implica foarte multa munca, ce nu se poate realiza decat prin stapanirea domeniului.

Se justifica astfel, ideea ca in prezent, pentru a fi creativa, o persoana are nevoie de

studii aprofundate in acel domeniu (mai ales in tehnica si tehnologie). In domeniile

artistice sau sportive, creativitatea pretinde talent si foarte mult exercitiu.

Pentru ca activitatea unei persoane sa dovedeasca creativitate, ea trebuie sa fi ajuns

intr-o pozitie in care dispune de un anumit grad de libertate de exprimare.

- Un inginer proiectant este mult mai liber sa arate creativitate decat un operator din linia de productie.

Rezultatele la invatatura depind, in sistemul actual (traditional) de invatamant, de

nivelul de inteligenta. Prin urmare, s-ar putea ca sansele cuiva de a se dovedi creativ sa

depinda de un coeficient de inteligenta destul de ridicat, care asigura accesul la unul din

tipul de posturi unde se poate manifesta creativitatea mult mai liber.

2. Nivelul de educaţie

Persoanele cu o cultura generala bogata s-au dovedit mai creative decat celelalte. Un

interes aparte este dat de relatia dintre nivelul foarte ridicat al educatiei si creativitate,

altfel spus, eruditia stimuleaza creativitatea.

Intr-un studiu realizat in 1984, a fost analizata celebritatea in raport cu nivelul

educatiei. Studiul a foşt realizat pe ≈ 300 de genii care au trait intre anii 1450 şi 1850

(acelasi grup amintit si in cursurile precedente). Relatia dintre celebritatea acestor genii


3


şi educatie eşte de forma ⋂ (intersectie), cu un nivel maxim pe studii superioare si

aprofundate. Mai putini ani de studiu au fost asociati cu niveluri mai scazute de

celebritate.

Prin acest studiu se confirma faptul ca studiile superioare sau aprofundate sunt

necesare pentru aspiratia spre un nivel ridicat de creativitate. In ziua de astazi, prin

studii de nivel ridicat, creatorul dobandeste competente sporite ale investigarii

domeniului, stabileste legaturi personale cu alti creatori si are posibilitatea sa cunoasca

legile actului creatiei, care il pot imuniza fata de efectele negative ale nivelului crescut de

competenta. Toate acestea ajuta intr-un mod indubitabil creativitatea.

3. Nivelul de cunoaştere în domeniu

S-a observat ca un volum prea mic de informatii din domeniu nu poate ajuta

creativitatea. Oare, un nivel prea mare de cunostinte nu va actiona in acelasi sens

aşupra creativitatii? E.DeBono şpunea ca: „prea multa experienta intr-un domeniu poate

limita creativitatea, caci stim atat de bine cum ar trebui sa fie facute lucrurile, precum si

ceea ce nu poate fi facut, incat nu ne putem elibera ca şa venim cu idei noi”.

Atunci cum se explica faptul ca marii creatori, odata cu stapanirea temeinica a

domeniului, si-au sporit exponential activitatea creatoare? Th.Edison, S.Freud,

C.Brancusi, W.A.Mozart si toti marii titani ai creatiei, au perfectionat creatiile anterioare

si au sporit zestrea domeniului cu noi creatii.

Pentru a intelege aceaşta contradictie vom incepe cu prezentarea „regulii celor 10 ani” in

aparitia creatiilor importante in diverse domenii.

S-a descoperit de fiecare data ca persoanele creative au avut nevoie de o perioada mare

de timp intre primul contact cu domeniul respectiv si crearea primei lor opere

importante. Aceste rezultate arata ca posibilitatea de a realiza ceva creativ depinde de

cunoasterea profunda a domeniului ales. Atingerea nivelului superior de functionare in

domenii creative respecta regula celor 10 ani. Cariera creatorilor incepe cu „zece ani

de tacere” care duc la prima capodopera. Aceasta este urmata de o crestere rapida a

numarului de lucrari remarcabile, mai ales in urmatorii 15 ani ai carierei. Dupa care

urmeaza o productivitate stabila, iar dupa varsta de 50-60 de ani incepe declinul treptat.

- Mozart a compus prima lui opera majora (Concertul pentru pian nr.9) in 1777, adica la mai mult de 10 ani de cariera. Cu

toate ca Mozart si-a inceput cariera foarte devreme, a trebuit sa treaca o perioada mare de timp pana sa se impuna. - Pissaro a inceput sa picteze la 9 ani, iar primele lui lucrari remarcabile le-a creat dupa varsta de 15 ani. Pictorul spunea:

„Cand eram copil pictam ca un Rafael, dar mi-a trebuit o viata şa pictez ca un copil.”

Ce se-ntampla in cei 10 ani de asa-zisa necreativitate? Anii de tacere dinaintea primelor

creatii semnificative sunt ani de acumulare si multa exersare, in care viitorul creator isi

insuseste cunostinte si tehnici specifice domeniului, precum si stiluri de munca. El ia

contact cu mari creatori ai domeniului sau, le cunoaste creatia si le percepe


4


personalitatea creatoare. In toate domeniile creatiei, succesul a fost prefigurat de anii de

implicare profunda in activitate si de sprijinul ferm al mai multor persoane, incluzand

rudele (familie) si instructorii (mentorii).

Cunoasterea profunda a domeniului conduce de cele mai multe ori la consolidarea

gandirii logice, disciplinate, cu rezultate necreative. Cele mai multe persoane „eşueaza

aştfel la malul creativitatii” odata cu dobandirea de cunoştinte depline ale domeniului.

Doar cunoasterea metodelor creatiei poate imuniza persoana de efectele nedorite ale

unei suprainformari de specialitate.

Contrar aceştei şituatii, creatorul adevarat eşte „incalzit de flacara motivatiei intrinseci”

data de placerea de a descoperi lucruri noi specifice domeniului, de a perfectiona cele

realizate. Pe masura ce creatorul devine mai priceput intr-un domeniu, el cauta

probleme din ce in ce mai grele cu care şa şe „puna la incercare”, iar in urma izbanzii şa

simta exaltarea.

Asadar, cunoasterea ajuta creativitatea doar daca este combinata cu o motivatie

intrinseca inalta.

4. Motivaţia

Termenul de motivaţie provine din latinescul motivus – care pune in miscare. Motivatia

se bazeaza pe trebuinte (nevoi) umane, care pot fi de tip inconstient (instincte, tendinte,

pulsiuni) sau constinet (dorinte, interese, convingerei, idealuri).

Motivatia nu apare ca derivat al unei singure nevoi, ci ca expresie a modului in care

acestea interactioneaza in sistem. Motivatia evoluiaza odata cu varsta, datorita aparitiei

de noi trebuinte.

Modalitatea de a actiona in anumite imprejurari sau situatii pentru satisfacerea unei

nevoi formeaza comportamentul persoanei. Comportamentele pe care omul le utilizeaza

pentru satisfacerea nevoilor nu sunt inascute, ci sunt invatate si variaza mult de la o

persoana la alta.

- Copilul mic invata ca adoptand un anumit comportament va obtine ceea ce doreste. Daca prin plans va capata atentia

parintilor pentru indeplinirea unei nevoi, va repeta aceaşta „ştrategie” de fiecare data. Creşcand, işi va largi gama de

mijloace „de convingere” şi va şpecula dragoştea şi grija parintilor, care, daca satisfac neconditionat solicitarilor copilului,

il pot transforma intr-un „mic tiran”.

Daca in calea satisfacerii unei nevoi exista un obstacol, apare o stare de incordare

numita frustrare. Raspunsurile la frustrare sunt diferite, cel mai frecvent fiind agresive.

Frustrarea este un fenomen inevitabil in viata psihica. Atunci cand este moderata, ea are

efecte benefice asupra dezvoltarii personalitatii. Astfel imposibilitatea indeplinirii iubirii

din cauza diferentelor de status poate determina o munca indarjita pentru a urca in

ierarhia sociala. Datorita caracterului inevitabil al frustrarii, personalitatile echilibrate


5


poseda toleranta la frustrare, suportand, in anumite limite, stari de tensiune intensa fara

a dezvolta comportamente patologice.

4.1. Rolul motivaţiei

Motivatia este esentiala in activitatea psihica si in dezvoltarea personalitatii omului.

Rolul motivatiei poate fi concretizat prin urmatoarele afirmatii:

Este primul element cronologic al oricarei activitati, reprezentand cauza ei

interna;

Semnaleaza deficite fiziologice si psihologice (foamea → scaderea procentului de

zahar, sentimentul de singuratate → dorinta de afiliere);

Selecteaza si declanseaza activitatile corespunzatoare propriei satisfaceri si le

sustine energetic (nevoia de afirmare → declansarea activitatii de invatare);

Contribuie, prin repetarea unor activitati si evitarea altora, la formarea si

consolidarea unor abilitati sau a unor insusiri ale personalitatii (interesul pentru

muzica favorizeaza capacitatea de exersare a unor lucrari muzicale).

La randul ei, personalitatea matura functioneaza ca un filtru pentru anumite motive:

cele conforme orientarii ei generale sunt retinute, cele contrare sunt respinse.

4.2. Motivaţia intrinsecă şi motivaţia extrinsecă

Psihologia moderna recunoaste doua tipuri de motivatie:

Intrinsecă – definita ca motivatia pentru angajarea intr-o activitate in primul rand

pentru stimulare intensa, de dragul acestei activitati sau pentru ca persoana considera

ca aceasta activitate este foarte interesanta si coincide cu interesele personale. Este

caracterizata de concentrarea asupra stimularii si a delectarii produse de munca insasi.

Persoanele motivate intrinsec muncesc din/cu placere si vad in munca posibilitatea de a

se exprima. Ei muncesc din propria constiinta, dintr-un sentiment al datoriei, fara a

urmari cu orice pret un avantaj. Sunt de orientare expresiva, altruista. Oamenii inalt

creativi sunt guvernati de motivatia intrinseca.

Extrinsecă – este definita ca motivatia pentru angajarea intr-o activitate, mai ales

pentru a ajunge la un scop exterior muncii insasi (obtinerea unei recompense,

castigarea uneui titlu, indeplinirea unei cerinte). Este caracterizata de concentrarea

asupra recompensei externe, a recunoasterii externe si a orientarii externe a muncii.

Motivatia extrinseca poate fi generata de doua tipuri de aspecte:

pozitive – acele aspecte utilie omului care pot fi dobandite prin activitatea sa si

pentru obtinerea carora omul considera ca trebuie sa actioneze (salariu, premii, dorinta

de apreciere, dorinta de promovare, etc.)


6


negative – acele aspecte neplacute pe care omul cauta sa le evite prin activitatea sa si

care sunt asociate in general cu performantele scazute (teama de invinuire, critica,

teama de esec sau teama de concediere, etc.)

Pentru oamenii motivati extrinsec, activitatea lor este un mijloc de a obtine ceva (de

obicei, un beneficiu) sau de evitare a unor situatii neplacute si de aceea se spune ca sunt

de orientare instrumentalista. Ei sunt pragmatici, preocupati de interesele personale,

egoisti.

4.3. Modelul Maslow al motivaţiei în creativitate

Exista mai multe teorii motivationale pe baza de nevoi. Acestea incearca sa raspunda la

intrebari de tipul: „Ce ii motiveaza pe oameni ?” şau „De ce se comporta oamenii intr-un

anumit fel ?”. Din aceaşta categorie de teorii fac parte: modelul lui Maslow de ierarhie a

nevoilor, modelul ERG al lui Alderfer, modelul motivatiei de realizare al lui McClelland,

teoria bifactoriala a lui Herzberg, etc.

Aceste teorii pornesc de la definirea nevoilor umane ca stari de necesitate ce se

manifesta prin aparitia unei tensiuni si a unei stari de dezechilibru in sistemul organic

sau de personalitate, dezechilibru ce se cere indepartat printr-o actiune de eliminare a

acestuia si de reinstaurare a echilibrului.

Pentru a reinstaura echilibrul, este identificat un scop care va satisface trebuinte si

selectata o directie de actionare/comportament care va conduce la indeplinirea acestui

scop. Asadar, comportamentul uman este motivat de trebuinte nesatisfacute.

S-a constatat faptul ca omul este o fiinta care doreste tot mai mult, iar ceea ce doreste

depinde de ceea ce are deja. Totodata, fiecare individ se naste cu anumite nevoi

instinctive ce influenteaza cresterea si dezvoltarea psihologica a persoanei.

Astfel, nevoile umane sunt aranjate pe mai multe niveluri, intr-o ierarhie, dupa un

model piramidal (fig.1). La baza piramidei stau nevoile cele mai puternice, care trebuie

statisfacute primele. Urcand spre nivelurile superioare, intensitatea acestora scade.

Initial, Maslow a conceput acest model piramidal al nevoilor umane cu cinci trepte, dar

mai tarziu a mai adaugat trei trepte. Cele cinci trepte ale piramidei nevoilor sunt:

Trebuinţe fiziologice – hrana, odihna, venit, munca, etc. Acestea sunt satisfacute

prin obtinerea: locului de dormit, alimentelor, salariului minim, conditiilor

minime de munca, a pauzelor de lucru, a timpului de odihna;

Trebuinţe de securitate – protectie, siguranta, etc. Acestea sunt satisfacute

prin: siguranta mesei zilnice, locuinta proprie, asigurare medicala, planul de

pensionare, conditii sigure de munca, siguranta serviciului, salariul decent,;

Trebuinţe de apartenenţă şi de dragoste – familie, prieteni, grup profesional,

hobby, etc. El simte nevoia de a darui si de a primi afectiune din partea celor mai


7


apropiati semeni. De cele mai multe ori sentimentul de singuratate este simtit la

batranete, cand cei mai apropiati incep sa nu mai fie.

Trebuinţe de apreciere şi stimă - aprecierea data de familie, de sefii ierarhici,

avansarea profesionala, marirea salariului, lauda, aparitia numelui in publicatii,

birou propriu, titlu si rang, premii, etc.;

Trebuinţe de realizare de sine – autorealizare deplina, manifestarea deplina a

potentialului creator, aducerea performantei in ceea ce face, implinirea personala;

Primele trei nevoi (fiziologice, de securitate, de aparteneta) mai sunt cunoscute si sub

numele de trebuinte de deficienta - lipsa acestora avand repercursiuni asupra sanatatii

fizice si psihice; urmatoarele doua (aprecierea, realizarea de sine) formeaza trebuintele

de crestere – satisfacerea lor duce la dezvoltarea si implinirea persoanei; ultimile trei

nevoi concretizeaza „a doua ierarhie a trebuintelor” – acestea sunt:

Trebuinţe de cunoaştere – a sti, a cunoaste, a invata, a descoperi, etc. Aceste

trebuinte nu au neaparat legatura cu viata personala de zi cu zi sau cu profesia

individului;

Trebuinţe estetice – ordine, puritate, frumos, etc. Sensibilitatea individului intr-

un domeniu a ajuns la cote inalte (ex: omul realizeaza cu multa placere, auditii

muzicale, avand si cunostinte temeinice despre lucrarea ascultata);

Trebuinţe de concordanţă – intre cunostinte, afecivitate si actiune. Individul

simte nevoia de a exersa personal anumite actiuni ce-l aduc intr-o stare de

transpunere, exaltare (ex: individul persevereaza in a interpreta el insusi piese

muzicale, avand sensibilitatea necesara si un volum ridicat de cunostinte).

Cu cat o nevoie este mai inalta cu atat este mai specific umana, dar are intensitate tot mai

slaba, fiind usor de inhibat. Pana cand nu sunt satisfacute nevoile asezate la nivelurile

inferioare, cele superioare nu apar ca motivatie. Individul nu realizeaza aceste lucruri la

presiunea mediului, ci din dorinta proprie de a se implini. Satisfacerea unei nevoi de la

un anumit nivel, duce la aparitia insatisfactiei legate de nevoia de la nivelul urmator.

Daca intre timp satisfacerea unei trebuinte de la un nivel inferior este in pericol, aceasta

devine din nou dominanta si ocupa un loc important (se prioritizeaza) in sistemul

motivational al individului.


8


Blocaje ale creativita t ii

Repere psihologice

Blocaje congnitive

Blocaje de personalitate

Blocaje ambientale

Blocaje socio-culturale

„Prima si cea mai importanta victorie este asupra sinelui. Este cel mai urat si rusinos lucru

sa fii dominat de propria natura.” – PLATON

1. Repere psihologice

Daca ne referim la oamenii creativi si la cei necreativi, se pare ca se intampla un

fenomen ingrijorator: numarul oamenilor necreativi devine tot mai mare in raport cu a

celor creativi. Aceasta concluzie a rezultat in urma unor studii facute, pe 2650 de

studentii din domeniul tehnic din mai multe tari.

O evolutie interesanta in timp o are inteligenta. In unele tari (Belgia, Israel), toti barbatii

sunt supusi unui test de inteligenta inaintea inceperii stagiului militar. In timp, s-a

constatat o crestere a coeficientului de inteligenta de la o generatie la alta. Acelasi lucru

s-a constatat ulterior si in alte tari europene, in Australia, SUA sau Canada. Se poate face,

de asemenea, o paralela intre cresterea performantelor sportive si a celor intelectuale.

Cum se face insa ca nivelul creativitatii este in descrestere daca nivelul intelectual este

pe panta opusa? Binenteles, se pot aduce si justificari pertinente: studentii ajung la

facultate cu un bagaj din ce in ce mai mic de cunostinte; disciplinele universitare au

comprimat volumul de cunostinte prin trecerea invatamantului de 5 ani la 4 ani (in

domeniul tehnic); motivatia din ce in ce mai slaba a studentilor (majoritatea dintre ei

neavand perspective de a lucra in domeniul pentru care s-au pregatit); instalarea starii

de teama in privinta schimbarii domiciliului pe perioade mai lungi de timp, etc.

Avand in vedere diminuarea alarmanta a creativitatii, se poate spune ca stapanirea

factorilor care franeaza creativitatea este la fel de importanta ca si cunosterea si

potentarea factorilor care stimuleaza creativitatea.

Se precizeaza ca si factorii stimulativi, prin absenta lor sunt frenatori pentru

creativitate: lipsa imaginatiei, inteligenta sub limita normalului, lipsa aptitudinilor

speciale, etc.

Blocajele creativitatii pot fi: interne (cognitive, de personalitate) si externe (ambientale,

socio-culturale.


9


2. Blocaje cognitive

2.1. Blocaje perceptuale

Dificultatea de a izola problema în context şi de a o formula

Problema care apare aici ar putea fi mascata de false probleme, iar formularea ei ar

putea sa fie afectata de informatii cheie inadecvate.

- Th.Edison nu obtinea nici un profit de la prima sa centrala electrica. Eforturile sale erau axate pe diminuarea costurilor de

productie. Sistemul sau functiona pe curent continuu de joasa tensiune, deci adevarata problema consta in pierderile mari

de energie pe reteaua de distributie. Problema avea sa se rezolve prin trecerea la un sistem de curent alternativ de inalta

tensiune.

Tendinţa de a îngusta prea mult aria problemei

Creatorul nu trebuie sa puna prea multe restrictii in rezolvarea problemei. In general, cu

cat o problema este mai larg definita, cu atat raspunsurile pot fi mai flexibile.

Incapacitatea de a vedea problema din mai multe unghiuri

De multe ori este bine sa se-nchipuie problema ca pe o „minge mare” aflata aproape in

fata ochilor. Pentru a o evalua, trebuie sa existe o indepartare si schimbarea pozitiei

pentru a vedea „mingea” pe toate partile. In final, şe vor emite idei pentru toate

perspectivele. Acest lucru determina flexibilitatea ideatiei.

Problema percepută este defapt rezolvarea altei probleme mai generale

Saturaţia

Multi stimuli foarte familiari nu mai sunt inregistrati si actualizati. Se poate ilustra

saturatia incercand sa desenezi un obiect familiar, dar ale carui detalii vizuale nu au fost

considerate importante si nu au mai fost inregistrate. De multe ori se produce saturatia

prin obisnuinta cu mediul inconjurator.

Incapacitatea de a distinge cauza şi efectul

- In cazul experimentelor lui L.Galvani legate de electrochimismul celular, contractia muschilor broastei a fost efectul, dar

cauza parea a fi doua sarme umede din fier si cupru legate impreunea.

Neutralizarea tuturor simţurilor de observaţie

Simturile sunt conectate intr-o maniera directa. Vederea si auzul, gustul si mirosul sunt

de obicei asociate si se potenteaza reciproc. Individul isi formeaza deprinderi verbale

sau logice si se dezobisnuieste treptat sa se bazeze pe mirosuri, gusturi sau sunete

diverse, ceea ce il impiedica sa foloseasca toate informatiile venite pe cale senzoriala.

- Sunetul neasteptat al unei batai la usa camerei sale, i-a starnit lui L.Beethoven o emotie puternica: Cine o fi vizitatorul

sau? Cat de importanta este aceasta vizita? Va insemna o schimbare de destin? Asa a aparut tema din Simfonia a V-a.


10


2.2. Blocaje informaţionale şi expresive

Blocajele informationale conduc la o alegere ineficienta a tacticilor cunosterii sau la

stocarea neproductiva a informatiei. Blocajele expresive inhiba capacitatea de a

comunica ideile, catre altii si catre sine.

Setul specialistului se refera la: suprainformarea de specialitate, dar cu utilizarea

necreativa a informatiilor (expertul stie tot ce se poate si tot ce nu se poate in domeniul

respectiv), insificienta cunoastere printr-o cultura generala precara, prea putine

informatii noi din domeniu sau prea putine deprinderi castigate prin exercitiu.

Necunoaşterea tehnologiei creaţiei – lipsa informatiilor legate de tehnici creative,

procesul creativ, factori stimulatori sau inhibatori, tehnici de descriere a inventiilor si

inovatiilor.

Lipsa abilităţilor de limbaj – se reflecta in calitatea si nivelul creatiei. Fiecare

domeniu de creatie are un anumit limbaj adecvat exprimarii ideilor: limbaj verbal in

literatura, limbaj matematic in stiinta, limbaj vizual in arhitectura, arte plastica sau

tehnica, etc.

Rezolvarea unor probleme printr-un limbaj neadecvat – face ca mesajul sa nu

ajunga la tinta, adica sa nu fie receptat de cei in masura sa judece actul creatiei sau sa nu

sensibilizeze pe cei carora le este destinat produsul creatiei (cum ar fi sa se exprime

intr-un limbaj verbal schita motorului unui avion cu reactie?).

2.3. Blocaje ale caracteristicilor gândirii

Conformismul intelectual – este tipic persoanelor care se supun din oportunism

parerilor altora sau persoanelor cu deprinderi consolidate, cu stereotipii. Multi indivizi

simt ca trebuie sa respecte tiparul pe care altii inaintea lor l-au identificat sau pe care se

asteapta sa-l vada.

Imposibilitatea utilizării gândirii divergente în rezolvarea problemelor

Gandirea creativa trebuie sa fie, in prima faza, de tip divergent. Pentru a rezolva original

o problema este nevoie de folosirea imaginatiei si de a gasi mai multe idei si raspunsuri

posibile.

Majoritatea oamenilor gandesc prin imitatie, folosindu-se de experiente trecute. Marii

creatori, nu gandesc reproductiv. Gandirea productiva poate genera o multime de

raspunsuri, de la cele evidente pana la cele mai complexe. Este foarte importanta dorinta

de a descoperi toate solutiile.

- Intrebat care este diferenta dintre el si restul lumii, A.Einstein a raspuns ca, pus sa caute acul in carul cu fan, cineva s-ar

opri de indata ce acul a fost gasit, pe cand el ar cauta in continuare pana ar gasi toate acele ascunse.

- Care este raspunsul la intrebarea: „care eşte şemnul care apare dupa operatie?”. Un ştudent la inginerie ar raşpunde

„egal”, familiarizat fiind cu inteleşul matematic al intrebarii. Un ştudent la medicina ar fi tentat şa raşpunda „cicatrice”,


11


deoarece acesta este sensul cel mai cunoscut pentru el al cuvantului „operatie”. Deci intrebarea are cel putin doua

raspunsuri la fel de valabile.

In rezolvarea unei probleme este util sa adunam pareri ale mai multor persoane, de

profesii diferite, cu perspective diferite asupra problemei.

Tendinţa evaluării fiecărei idei

Ori de cate ori suntem confruntati cu o problema, avem tendinta de a cauta solutia cea

mai clara, pe care o evaluam imediat si o validam. Probabil ca suntem multumiti ca

avem un raspuns.

O modalitate de a intelege bariera la care ne referim este de a privi mainile. Daca palma

manii stangi reprezinta faza de producere a ideilor, iar dreapta o simbolizeaza pe cea de

evaluare, mainile nu sunt despartite ca in realitate, ci stau strans impreunate, astfel

incat imediat dupa lansarea ideii, aceasta este evaluata in viteza si uneori reprimata cu

fraze de genul: „cheştia aşta nu functioneaza”.

O tehnica mai veche de rezolvare a problemelor sugereaza ca, daca a fost gasita o

singura solutie, atat ea cat si problema trebuie lasate la o parte o zi sau doua. Apoi

raspunsul este testat pentru a se vedea daca este realmente bun. De cele mai multe ori,

dupa o perioada de incubatie asupra subiectului, se pot identifica si alte solutii.

Autoimpunerea de restricţii iluzorii, neprevăzute în condiţiile problemei

Unele persoane, din prea multa prudenta, autoimpun restrictii suplimentare care nu

sunt prevazute in conditiile problemei. Toate aceste restrictii diminuiaza semnificativ

aria de investigare si reduce cantitatea de idei emise. Este posibil ca tocmai cele mai

valoroase idei sa nu apara vreodata sau sa nu fie acceptate, tocmai pentru ca nu se

conformeaza restrictiilor iluzorii autoimpuse.

Încrederea prea mare acordată raţiunii cu neglijarea imaginaţiei

Individul analitic cauta sa stabileasca un tipar, algoritm sau metodologie, incearca sa

gaseasca unicul raspuns valabil. Iar odata fixat modelul, spiritul sau redus de aventura

nu-l indeamna sa caute si alte variante posibile.

Cerinţa de certitudine, intoleranţa la ambiguitate

Individul se fereste, in general, de incertitudine, de aceea va adopta varianta cea mai

sigura, care va fi probabil prima situatie expusa. Creatorul este nevoit sa lucreze cu idei

incomplete sau ambigue, spe deosebire de individul slab creativ care simte disconfort in

fata incertitudinii sau ipotezelor (mai mult sau mai putin verificabile imediat).


12


3. Blocaje de personalitate

3.1. Blocaje motivaţionale

Este stiut faptul ca persoanele creative au o vointa formidabila de a lucra la operele lor,

care decurge din motivatie. In lipsa motivatiei, mai ales a celei intrinseci, sursa fortei

motoare a creativitatii dispare. Atat submotivarea cat si supramotivarea (extrinseca)

dauneaza creativitatii. Un „optim motivational” conşta intr-o motivare buna de tip

intrinsec.

3.2. Blocaje de atitudini şi mentalităţi

Lipsa voinţei şi a dorinţei de a duce lucrurile până la capăt

Din pacate foarte multi indivizi doar incep un lucru, dar nu mai gasesc puterea de

concentrare si energia pentru a continua si mai ales pentru a finaliza ceea ce au inceput.

Tentatiile şi alti „factori perturbatori” la care individul nu opune reziştenta, ii blocheaza

calea realizarilor cu adevarat valoroase. Perseverenta si tenacitatea reprezinta trasaturi

de caracter care definesc atitudinea fata de munca.

Comoditatea

Aceasta nu face casa buna deloc cu sensibilitatea la probleme, care este unul dintre

factorii cei mai importanti ai creativitatii.

Gama restrânsă de preocupări şi interese

Aceasta trasatura denota inchidere la experienta. Conduita individului inchis la

experienta se caracterizeaza prin rigiditate: neadaptare la imprejurari, lipsa dorintei de

a vedea si invata lucruri noi, rigiditatea convingerilor, opiniilor si comportamentelor.

Conformismul comportamental

A accepta totul asa cum este si cum ti se ofera pentru „a fi in rand cu lumea”, pentru a nu

te deosebi de ceilalti, pentru ca asta ofera un sentiment de confort si siguranta. De

aceea, actiunile conformistilor sunt dependente de actiunile altor persoane.

Complacerea în soluţii mediocre – este opusa perfectionismului (care dus la

extrem poate fi nociv creativitatii) si totodata extrem de daunatoare creativitatii. Este

proprie diletantismului si superficialismului.

Slaba încredere în sine sau descurajarea

Indivizii cu un temperament melancolic au cel mai mult de suferit de pe urma acestui

motiv. Sentimentul de incompetenta sau ineficienta duc la aparitia unei stari depresive,

care este nefasta mai ales individului, deci si implicit a creativitatii. In general, fiecare

individ realizeaza mult mai putin decat posibilitatile pe care le are.


13


Încrederea prea mare în competenţele altora

„Nu vom ajunge la nivelul lor nici in x ani” – acest tip de mantalitate marcheaza

increderea prea mare in competenta altora si slaba incredere in realizarile creative

proprii, mai ales cand este perceput un decalaj important.

3.3. Blocaje emoţionale

Teama asumării riscului şi teama de eşec – prin atribuirea unei prea mari

importante oricarei posibile greseli. Remediul real si eficient este evaluarea realista a

consecintelor.

Teama de ridicol – este una dintre cele mai vechi fobii, aparand din primii ani de

viata si este totodata foarte greu de indepartat. Acest blocaj apare foarte des si atunci

cand sunt pusi sa colaboreze oameni cu niveluri ierarhice diferite.

Teama de dezaprobare socială – apare in general la persoanele cu functii de

conducere al caror post este determinat de aprobarea actiunilor lor de catre grupurile

pe care le reprezinta.

Teama de şefi, subalterni, colegi

Manifestarea frustrărilor – fuga, agresivitatea, transferul, compensarea,

resemnarea.

4. Blocaje ambientale

Lipsa cooperării şi încrederii între colegi

Şeful autocratic – care-şi preţuieşte propriile idei şi reşpinge pe ale celorlalti

Factori care distrag atenţia – reali (telefon, primirea de alte şarcini „urgente”, etc.),

potentiali (gandul la limita de timp).

Lipsa sprijinului financiar şi organizatoric

Critica şi subminarea autorităţii persoanei

Unii creatori sunt imuni la critica din jur. Altii accepta critica si-si perfectioneaza ideea,

dar acestia sunt foarte putini. Din pacate, cei mai multi cad victima criticii, crezand ei

insisi ca ideea lor este proasta. Fiind intampinati cu critica, multi indivizi ezita sa-si mai

prezinte ideile.

Subminarea autoritatii persoanei conduce la o serie de fenomene foarte nocive pentru

individ si apoi pentru creativitatea acestuia: tracasare, afectarea capacitatii de

organizare, lipsa increderii si cooperarii, descurajarea permanenta.


14


5. Blocaje socio-culturale

Tabuuri – presupuse interdictii ale unor acte, considerand ca ar putea produce

teama, jena, disconfort sau potentiale pericole asupra altor persoane.

Considerarea greşită a unor atribute ale creativităţii – fantezia si visarea sunt

pierdere de timp, lene sau chiar nebunie; joaca cu ideile este valabila doar pentru copii;

meditatia este un simptom al unei persoane lenese; umorul nu are ce cauta in actul

creator, caci rezolvarea unei probleme este o chestiune foarte serioase; ratiunea si

logica sunt „bune”, dar sensibilitatea, intuitia si placerea şunt „rele” (mai aleş pentru

barbati, care sunt orgoliosi prin natura lor).

Tradiţionalism şi conservatorism – delimiteaza doua tipuri de culturi: unele

orientate spre traditie (tari in care religia are un aport important in societate), altele

spre schimbare (de obicei tari cu populatie provenind din toate colturile lumii).

Conflictul de valori şi lipsa cadrelor de referinţă – cu referire la conditiile in care

un individ traieste intr-un tip de societate sau mediu nesatisfacator pentru el.

Lipsa recunoaşterii oficiale a creaţiei

Ideile originale bune nu se transforma automat in produse creative acceptate.

Creativitatea trebuie sa aiba utilitate sociala, de aceea produsul creatiei trebuie sa fie

recunoscut si adoptat de ceilalti.

Sunt domenii, cum ar fi cel al produselor de larg consum, la care grupul judecatorilor

este format din publicul larg, nu numai din promotori si critici. Pentru a fi recunoscuta

valoarea unei creatii, aceasta trebuie sa ajunga acolo unde poate fi validata, deci, de cele

mai multe ori, intr-un cadru oficial de recunoastere. De aceeia, in cursul istoriei, marile

genii si-au mutat resedinta acolo unde puteau crea si produsul creatiei le era

recunoscut.

- Artistii Renasterii au trait la Florenta, Genova sau Venetia; Pissaro a plecat din Spania stabilindu-se in Franta; A.Einstein

s-a mutat din Germania in Elvetia, apoi s-a stabilit in SUA.

Rata creativitatii intr-un domeniu depinde de fondurile alocate, de modul cum se

reuseste recompensarea creatorilor, dar si de gradul de receptivitate al judecatorilor.

- Companii mari ca: Motorola, Philips, Samsung, Sony, Toyota, BMW, pentru care inventiile tehnologice sunt esentiale,

cheltuiesc un volum mare de fornduri pentru a-i face pe ingineri sa gandeasca creativ. Aceasta este o strategie buna, dar

nu va reusi sa duca la o crestere a creativitatii decat daca judecatorii – in acest caz conducerea departamentelor – vor

reusi sa recunosca ideile noi si valoroase si vor avea mijloace de a le transpune in realitate si de a le include in domeniu.

„Diamantele nu ştraluceşc daca şunt acoperite de tina.” In acelaşi chip – pentru

creativitate – factorii stimulatori nu isi indeplinesc rolul in prezenta a numeroase

blocaje. Cheia succesului constă în depăşirea barierelor creativităţii. Utilizarea

acestei chei constituie un avantaj clar in cresterea nivelului creativ pentru orice individ.

rol l c noaş erii ş i al mo i a iei î n crea i i a e · 2014-11-10 · interes aparte este dat...

Documents