Rodica Zafiu

CONSTITU1REA UNET NORME SINTACTICO-STTLISTICE:OBSERVATTI DESPRE CONCATENAREA GENITIVELOR

1. Limba litcrara sau de cultura se diferentiaza de cea populara in primul randprin trasaturi lexicale si sintactice: prin constituirea unor inventare lexicalespecializate (bazate in marc parte pe imprumut sau calc semantic) si prinimpunerea unor tipare sintactice proprii. Acestea din urma sunt in genere celespecifice scrisului, adica unui mediu de comunicare care permite distantarea,autocorectarea si relectura si nu cste perturbat de intreruperi si devieri, favorizandastfel constructia ampla, elaborata si dispensandu-se dc redundante. Sintaxa limbiiscrise are unele trasaturi universale, care o diferentiaza de cca a limbii vorbite(cf. Vulpe 2004: 83); ca fenomen istoric, ea se constituie adesea prin imitarca unormodele din limbi de cultura preexistente (de cxemplu, pentru unele limbi europencmoderne: din latina, slavona ecleziastica etc.).

Descrierile limbii romane literare au acordat mai multa atentie aspectelorlexicale decat trasaturilor sintactice, ceea ce se explica, in buna masura, prin faptulca, mai ales in procesul de modernizare a limbii romane, din secolul al XlX-lea.imprumuturile lexicale masive au reprezcntat fcnomenul central, in jurul caruia s-aupurtat polemici indelungate. De altfel, imprumutul lexical este mult mai usor desesizat (de catre vorbitorii obisnuiti) si de descris (de catre specialist!) dccatinovatia sintactica. Nici in preocuparile de cultivare a limbii sintaxa nu ocupa unloc important, fund putine normarile explicite, de recomandare sau interzicere aunor construc|ii. In preferinta pentru anumite modele sintactice si in evitarea altorapar sa actioneze mai mult simtul individual al limbii si principiul eufonici decatprcsiunea unor prescriptii.

2. Una dintre diferentclc tipice dintre oralitate si sens, pc de o parte, si dintrelimba populara si cea literara, pe dc alta, priveste dimensiunea si structuragrupurilor nominale. In limba populara domina grupurile nominale minimale,reduse eel mai adesea la substantivul centru Tnsotit de articol sau demonstrative.Structurile complexe, cu mai multi adjunct! si/sau cu mai multe nivele dedependenta, in care un nominal centru isi subordoneaza un alt grup nominal, careare la randul sau centru si adjuncti §.a.m.d. (cf. Stan, Vasilescu 2005, 11: 91), sunttipice pentru limbajclc de specialitate ale variantei culte, in primul rand pentrustilul stiintific, pentru eel juridic si administrativ.

LR. LV. nr. 5-6, p. 431^38, Bucure^ti. 2006

432 Rodica Zafiu

Legatura dintrc complexitatea grupurilor nominale si registrul stilistic este unfapt lingvistic recunoscut in multe limbi. Asa-numitul stil nominal1, evaluat deobicei negativ in recomandarilc privind rcdactarea in limba engleza, este consideratde Wells (1960/1970) o caracteristica a limbajului stiintific (static, impersonal,condensat). Thorn (1987/2005: 41^-2) se refera in esenta la aceea§i tendintasintactico-stilistica atunci cand mregistreaza critic, in analiza limbajului politiccomunist (a ,,limbii de lemn"), proliferarea grupurilor nominale complexe, prinsubstantivarea care produce un efect de imprecizie temporala.

In descrierea acestor structuri complexe este important sa se tina cont nunumai de caracteristicile sintactice, ci si de traditiile normative, de modelele siatitudinile culturale care le favorizeaza sau le limiteaza utilizarea.

3. In monografia sa despre grupul nominal in romana contemporana, Florea(1983: 137-144) a consacrat un subcapitol tipurilor de grupuri nominale in functiede dimcnsiuni, urmarind in mod special ,,dimensiunile maxime ale unui grupnominal" (p. 142) in difcrite stiluri ale limbii. Concluziile unei statistic! ilustreazadcstul de clar diferentierea dintre un limbaj scris (al literaturii) mai apropiat decomunicarea curenta si deci mai sarac in grupuri nominale ample - si unul(limbajul politic al anilor '70) caracterizat tocmai prin extmderea extrema agrupului nominal:

In textclc litcrarc sc inregistreaza un numar mare de aparitii pentru 1, 2, 3 si 4 adjuncti, in timpce in textul apartinand st i lului politico-administrativ sunt Irecvente si grupuri nominale cu 5 sau chiar6 adjuncti (ajungand sa inregistram cate o aparitie si pentru 15-20 de adjuncti) (Fiorca 1983: 142).

In romana, chiar simpla frecventa a genitivului - caz al subordonarii fata dealt substantiv - poate deveni un indiciu al complcxitatii grupurilor nominale(formate din eel putin doua substantive). Statistica substantivelor in genitiv devineastfel relevanta pentru diferentierea unor varietati socioculturale ale l imbii . Irimia(1986: 220-222, 197-199) constata frecventa ridicata a genitivului in limbajclestiintiflce, in limbaj ul juridic-administrativ si in publicistica din a doua jumatate asecolului al XX-lea. Gcnitivul - legat si de ,,marea frecventa a substantivelorpostverbale" (p. 199) - este chiar considerat o marca stilistica, daca nu pentrulimbajul stiintific, in caracterizarea caruia stilisticianul manifesta o anumitaprudenta", in oricc caz pentru eel juridic-administrativ (p. 221) §i pentru cclpublicistic (p. 199), care reprezinta de fapt, in epoca, o ipostaza a limbii de lemn, alimbajului politic oficial al perioadei comunistc.

1 In descrierea stilului nominal {nominal style), Wells (1960/1970) invoca - in pcrspcctivateoriilor si a mctodclor lingvistice de la mijlocul secolului trecut - nu criteriul lungimii $i alcomplexitatii grupurilor nominale, ci pe acela al frecventei substantivelor. Astazi criteriul frecvcntcisubstantivelor ni sc pare mai putin relevant pentru caracterizarea unei maniere stilistice dccat ccl alstructurii grupurilor: enunturile eliptice $i enumerative, reperabile si in litnba populara, pot cuprindeun numar mare de substantive fara a avea complexitatea ^i artificialitatea specifice unei sintaxe,,scrise".

,,Nici chiar genitivul, cu o frecventa dcstul dc ridicata, in tcxtc dc o amploare mai mare, nu seconstituie in marca stilistica" (Irimia 1986: 117).

3 Observatii despre concatenarea gcnitivelor 433

O comparatie intre inregistrari ale limbii vorbite si texte scrise culte, in ceeace private prezenta grupurilor nominale care contin substantive in genitiv,furnizeaza date contrastive extrem de relevante. De exemplu, in primelc 50 depagini dc transcrieri de conversatii libcre din IVLRA (p. 27-76) se gasesc doar35 dc grupuri nominale cu centru substantiv si cu adjunct substantival in genitiv.Unele dintre acestea sunt constructii cu secvente interprctabile ca locutiuniprepozitionale (din cauza, din partea, in mijlocitl], altele reprezinta expresii(in gum lupului}, denumiri preexistente (comandantul plutonului, scara blocului],formule si citatc preluate din limbaje de specialitate. Nu mai putin de 36 de grupurinominale cu substantive in genitiv se gasesc in primele 2 pagini din Introducereavolumului (p. 6-7), text redaetat intr-un limbaj de specialitate (lingvistic).Mai mult, grupurile nominale din convcrsatia eurcnta sunt in majoritate simple,totalizand 36 de forme substantivale la genitiv, in vreme ce grupurile complexe dinintroducerca stiintifica cuprind 46 de genitive:

Corpus A (conversatie curenta)a) GN cu 1 genitiv: Litoria Romdn'tei; Ministentl Sandtdfii; securitatea unui salariu; sensurile

de men ale mafinilor; eventualitatea cazului; propunerea lucrdrii; din cauza legaturilor; un gat atmdrii; comandant al plutonului; $eju plutonului; perioada pubertafii; motivul (...) al adoptdrii; dinpartea tatdlui; cazu clasic al unei mame vitrege ; directoru ucestui curs; (i)n gttra lupitlui [GN careapare de doua orij; stilul lui lonescu; confruntare a indivizilor; numaru doamnei B.; centralafacultcJfii; buletinu seshmii; preju cazarii; la marginea Bucure§tiului; hurta Romdniei; in mijloculgdrlei; organizarea vizitelor de lucru; organizarea de catre partid a tnturor qmecherilor; deplasareacopiilor; organizarea protocolului; cronica carcota$ului; emisiunea aia a lu Virgil lantii; scara C ablocti/ui; pe lajiimatatea orei = 34 de grupuri:

b) GN cu 2 genitive, al doilea direct subordonat primului: cardmizi ale constructiei emmtului =1 grup.

Corpus B (discurs §tiintific)a) GN cu 1 genitiv: ohiectul cercetani; obiectul proiectului; varianta de uz media a romdnei;

consetnnarea itnor inovatii; po~itia relative* a participanfilor; uctualizarea romdnei; studiulcotmmicdrii; jacordd rolul esential] emitdtondui unui mesa/; statutul unor enfitdfi; ..biicolajinleractiv" (...) al participantilor; construtrea oricami enunt; reactiile (...) unui destinatctr;construirea sensului; reziiltatut unor process; uzul limbii; dedubhre a euliti; cazul comunicarii[GN care apare dc doua ori]; interesul cercetatorilor; dezvoltarea in uhhnele decenii a analizei; loculexemple/or; o reabilitare a empirismului; obieclul cercetarii; existenta unui corpus; reahzarea unorstudii; analiza interactiunii; cadrulstrict al lingvisticii = 27 de grupuri;

b) GN eu 2 genitive coordonale: lucrarile lui E. Goffman $i ale etnometodologilor; polulemiterii ?i al receptdrii = 2 grupuri;

c) GN cu 2 genitive, al doilea direct subordonat primului: particularitdli ale idiolectelorsuhiectilor; ideea considerarii oricarei forme; transferul ahordarii interacfioniste a jenomenelor;premisa conditional! reciproce a activitafilor; posibilitatea transmiterii unor infarmatii = 5 grupuri;

d) GN cu 2 genitive subordonatc in noduri difcrite: diversitatea formelor de ulilizare a limbii =Igrup;

e) GN cu 3 genitive subordonate in noduri diferitc §i coordonate: existenta unor fenomenetip ice de inter-sincronizare a participanfilor $i de validare interactiva a diverselor interventii = 1 grup.

Difcrenta dintre ccle doua tipuri de texte cste ilustrata eu claritate deparametrii structurilor genitivale, atat in ceea ce priveste amploarea grupurilornominale cu genitiv, cat si prin simpla lor frccventa: acestea apar cu o medie de0,70 pc pagina in cazul transcrierilor de conversatii si cu o medie de 13 pe paginain textul stiintific.

434 Rodica Zafm

4. Au fost formulate In timp mai multe ipoteze privind tendintele de utilizarea genitivului in limba romana. In primul rand, s-a observat, in limba populara, otendinta de a substitui forma flexionara de genitiv prin constructii cu prepozitie saucu articolul lu(i) devenit pur morfem cazual: din cauza la o vecina, prietena lu fataasta (cf. Pana Dindclegan 2003: 15). Tendinta analitica, descrisa de Graur 19683 -la care se adauga, In limba actuala, tendinta de folosire invariabila a unor cuvinte(mai ales imprumuturi recente) - pare sa defavorizeze genitivul. Pe de alta parte,lordan (1948: 281-283) considcra ca limba culta tinde sa extind§ constructiile cugenitivul (ca si pe cele cu dativul)4. Utilizarea formei flexionare de genitiv - inconcurenta cu echivalentele sale formale - depinde in orice caz de registrul stilistic,de diferentele dintre tendintele culte si cele populare.

Nu este usor de stabilit ce valoare stilistica putea avea alegerca constructieicu genitivul, Intrc eventuale echivalente, in faze mai vechi de dczvoltare a limbiiromane literarc5. La Dimitrie Eustatievici Brasoveanul, in prima gramaticaromancasca, din 1757, apare o obscrvatie de natura stilistica, foarte interesanta, dardestul dc obscura. In capitolul Pentru sintaxis, in care se fac mai multe distinctiistilistice, In primul rand Intrc sintaxa simpla (,,proasta") si cea ornatd(,,impodobita")> este explicata o modalitatc de inlocuire a genitivelor:

Nascatoarea cea proasla dcs §i ales sa rnuta inlru caderea Tnaintc puncrii intrit si pentru,preeum: lmparta$irea pldngerii sa inchipuiestc ales impailayire inlru p/angere, sau Imparta^irepentntpldngere (Eustatievici Brasoveanul 1969: 92).

Textul pare sa spuna ca genitivul din limba obisnuita este substituit in limbaeleganta printr-o constructie prepozitionala. Nu e foarte limpede daca enuntul sercfera la un uz real, deja existent, sau contine o rccomandare culta; oricum, dacaeste doar o propunere normativa, autonil insusi pare sa o urmeze, eel putin inintroduccrea sa - Cuvant de afierosire -, In care grupurile nominale amplecombina excesul de genitive cu constructiile prepozitionale In discutie:

imbunatatirea cea induratoare inlru indireptarea noroduku, imblanzirca cea indircptatoarcintni putere. masurarea cea drcapta inlru prisosinta, indurarea intru alegerea indireptarilor adcvaruluisi bunatatii (Eustatievici Brasoveanul 1969: 3; s.n.).

3 ,,in fond este trceerea de la sintetism la analitism. Ramane dc vazut daca sc va generaliza saunu" (Graur 1968: 302; cf., pentru o alta cxtindcre prepozitionala in defavoarea genitivului, p. 332).

4 Motivarca e in parte dc natura psihologica sau cognitiva: ,,Prcferinta pentru genctiv are, cred,$i o cauza mai adanca, dc ordin psihologic. Limba culta tinde spre constnictii abstracte, fiindca ?imentalitatea celor ce o vorbcsc manifests aceeasi tendinta. In comparatie cu formula prcpoz. \- subst.,gcnetivul satisface mai bine aceasta tendinta: lipsa unui cuvant de Icgatura intrc cele doua substantivearata ca raportul dintre notiunile respective sc face direct, t^ra intervcntia unui element oarecummaterial, concret" (lordan 1948: 282).

5 Nu ne referim la raportul dintre genitivul griipului nominal cu determinant $i constructiaprepozitionala cu de, pentru ca aceasta alcgere implica problemc semantico-sintacticc mult maicomplcxe. Asa cum arata Mioara Avram, intr-un articol din 1980: ,,Deosebirca dintre construclia cugenitivul §i cea cu prcpozitia tie, Tnrcgistrata de obicei in grarnaticile noastre, nu private frccventasau caracterul invcchit al uneia dintre cle, cum sugcreaza unelc lucrari, ci o trasatura care apunc ingeneral acestc doua constructii, anume gradul dc determinant" (Avram 2005: 124-125).

5 Observatii despre concatenarca genirivelor 435

Indiferent de interpretarea pasajelor citate si de legatura intre teorie si practicascrisului, ramane demn de interes faptul ca o gramatica romaneasca de la mijloculsecolului al XVIII-Iea pune in discutie unele situatii de alegere sintactico-stilisticam constructia grupului nominal.

5. Un caz semnificativ, care ne poate permite sa verificam traditiile normativesi eventualele lor efecte actuate, este eel al grupului nominal continand osuccesiune de substantive in genitiv - necoordonate, ierarhizate prin relajiaspecifics pe care fiecare o realizeaza cu substantivul precedent: consecinteledeciziei pre^edintilor comisiei. Constructia este putin probabila in limba populara,cu excepfia formulelor onomastice extensive si explicative (de tipul Ion a lu Vasilea Marie/ Vame^iilui}.

LantuI de genitive aflate in raporturi ierarhice de mai multe niveluri e pennisde recursivitatea sintactica, dar este limitat, In uz, de ratiuni cognitive $i stilistice.In primul rand, prelucrarea informatiei condensate in relatia de dependents repetatapoate fi un proces dificil, cu atat mai mult cu cat formele de genitiv pot avea valorisemantice diferite (posesie, obiect, subiect etc.), producand ambiguitati6. In aldoilea rand, plasarea in vecinatate imediata a mai multor substantive la genitivpoate produce, prin desinentele sau articolele identice, repetate la intervale foartemici, un efect stilistic de rima involuntara si dc cacofonie .

Acumularea unui numar marc de genitive devine asadar nerccomandabila Tn masura in careproduce efecte negative in ccea ce privc?tc atat claritatea, cat si eufonia mesajului**.

5.1. Pentru a infelege etapele constituirii unei norme sintactico-stilistice, artrebui sa urmarim modul in care constructia Tn cauza a fost prezentata, de-a lungultimpului, in gramaticile si in manualele scolare romanesti.

In primele gramatici romanesti, destul de sumare, observatiilc normative simai ales recomandarile de natura sintaetieo-stilistica sunt greu de gasit.O formulare explicita §i limpede - in ciuda tenninologiei datate si a latinismelorprevizibile - apare totusi la Timotei Cipariu, in Gramateca limbei romane. Partea II.Sintetica, Bucuresti, 1877, in care gasim atat descrierea strict structurala aposibilitatilor gramaticale, cat si optiunea culturala a utilizarii lor limitate. Dinpunct de vedere formal, detenninarea prin genitiv e recurenta si potential infinita:

6 Tipurile semantice determina in marc masura gradul dc complcxitatc al construcfiilor cugenitivul. Grupurile continand abstractc verbale sunt mai greu de proccsat cognitiv decat formuleleonomastice din limbajul popular, dc tipul citat anterior, care se bazeaza pe recurenta unei rclatiisemantice de simpla apartenenta.

Pentru franceza. Marouzeau 1969 condamnii atat cacofonia (,,Cacophonie. Le retour a bre\'cdistance de sons semblables, quels qu'ils soient. est d'ordinaire deplaisant", p. 29), cat §i rimainvoluntara (,,Le retour a dc brefs inten'alles de finales homophones cree une gene dans 1'enoncelorsqu'il est accidentel (...): «La realisatow ties conditions mises a la continua//ort de leurcollaborations", p. 34).

Cacofonia poate fi produsa si dc coordonarea gcnitivclor. in vreme ce neclaritatea semanticac un produs al subordonarii Tn lant.

436 Rodica Zafiu

DC aci, cuvintele dependent! de la alt cuvant sunt dependcntelc lui. si intr-o propusetiunecomplesa pot sa fie cat de multc, incat si cuvintele dependenti pot sa-si aiba mai incolo dependentelesale, pr. «cartca na$terei lui Is. Chr., fmlui M David, fmlui lui Abraam», eu seasa genetivi dedepcndenta, cu apositc cu tot (Cipariu 1992: 272).

Peste cateva pagini apare Insa recomandarea clara si motivata de a se limitaTnlantuirea substantivelor la genitiv:

Insa si numele pus inaintc poate sa depinda de la alt prccedentc si asa sa fie si el pus ascmeneain genetiv, pr. foaiele careei vietei, facerea semnului crucei; verdeata ierbei cdmpilor; jhimusefileflorilor plantdor etc., si asa mai incolo, cstinzand numarul numelor cu rclatiunea genetivale. Numaicat estensiunea prea lunga si inca cu cat este mai lunga cu atat cste mai neplacuta, atat pentruingreunarea intclcsului, cat si pentru monotonia formelor repetite fara intrerupere. De aceea siconcatenarea genitivilor cste a se restrange prc cat sc poate mai mult (Cipariu 1992: 324-325).

Recomandarea normativa reapare, dupa aproape un secol, in editia din 1966 aGramaticii Academiei (GA), ilustrata cu un citat din presa vremii (tipic pentru,,limba dc lemn"):

E bine totu?i sa se evitc insirarea de prea multe substantive in genitiv: «Problcmeleimhunuiatini tefmicii securitafii si respectarii regu/ilor dc protectia muncii sa stca in ccntrul alentieiconducerii uzinei, a inginerilor, maiytrilof, a tuturor muncitorilor». Munca, 2906 (1957), p. 2/3(Popescu-Marin 1966: 121).

In versiunea din 2005 a gramaticii academicc (GALR), indicatia se pastreaza,Intr-o forma mai succinta: ,,Aglomerarea de genitive e bine sa fie evitata" (Popescu-Marin 2005: 599).

Intre timp, evaluarea normativa a inlantuirii de genitive fusese cuprinsa pescurt si in aspectele sale esentiale in Gramaticapentru toll a Mioarei Avram:

Se rccomanda evitarea mai multor genitive la rand, mdcoscbi a celor cu slructura formalaasemanatoare. Constructii ca gradina vecimdui colegului fiitlui meu sunt inestetice (neeufonice), iaruncori si echivocc prin dificultatea de a se urmari lantul de relatii (1997. p. 65-66).

Refcriri la succesiunea dc genitive se pot gasi si in unele ghiduri de redactareaparute in ultimele decenii: cu modele in care ,,sunt evitate cele trei genitivesuccesive" (,,reaflmiarea dorintci Romaniei", §erbanescu 2000: 198) si sfaturipractice: ,,Utilizarea preferentiala a abstractelor verbale ascunde pericolul aparitieiunui lung sir de genitive. In acest caz, desfacerea in grupuri verbale e prefcrabila"(Vulpe2002: 182).

5.2. In stilul jurnalistic actual, formulele juridic-administrative sau politice incare sunt frecventc concatenate de genitive joaca un rol secundar, aparand doarinunele subvariantc stilistice. In generc, atrag atentia lanturile cuprinzand eel putintrei genitive, dintre care fiecare e atributul tcrmenului precedent: ,,o rcflectare aefectului prezentei agentilor" (EZ 1079, 1996, 4). Succesiunea a doua genitive efrecventa si normala; aparitia a mai mult de trei c insa foarte rara. Secventa depatru substantive in genitiv se poate datora integrarii sintactice a unui titlu carecontinea dcja doua genitive: ,,amanarea adoptarii Legii acceleraril pnvatizarifRL1431, 1994,3).

7 Obsenatii despre concatcnarea genitivelor 437

In determinarea gradelor de acceptarc a constructiilor intra factorii evocati inrecomandarile lui T. Cipariu sau ale Mioarei Avram: dificultatea de a urmari relatiasemantica si mai ales monotonia repetarii cacofonlce a forrnelor. Sunt deci maiu§or de acceptat succesiunile in care alterneaza terminatii diferite ale substantivelor(articolul aparand in forme masculine $i feminine, la singular $i la plural): ,,sa seconcentreze asupra indeplinirii obiectivelor programului" (EZ 2318, 2000, 11);,,membrii delegatiei coordonatoritor proiectului UNICEF" (,,Adevarul" 3861,2002, 3). O terminate identica (acelasi gen si nurnar, aceeasi variants combinatoriea morfemelor) face sa devina suparatoare chiar succesiunea a doua genitive -,,prelungirea suspendarii arestarir (,,Meridian" 504, 1994, 16) - , cu atat mai multsecventele mai ample care o cuprind: ,,un aspect relevant al ignorarii primejdieigoanef (EZ 1115, 1996, 4); ,,represalii impotriva firmei fiicei prefectuluF(EZ 2313, 2000, 12); ,,in afara acestor elemente specifice decoruhu momentiduimtdmplahr (EZ 1115, 1996, 4) etc.

Excesul de genitive asociat cu extensiunea pleonastiea poate deveni si unmecanism utilizat parodic: ,,Relansarea accelerarii inlensificarii procesului deiutire mai rapida a luptei anticoruptie" (AC 20, 1999, 8). Enuntul devine comic nunumai prin numarul adjunctilor nominali, ci si prin redundanta lor semantica.

6. O recomandare sintactico-stilistica destul de veche (din a doua jumatate asecolului al XlX-lea), reluata sporadic ?i exersata inconsecvent, nu s-a transformatniciodata intr-o norma clara a romanei literare. De altfel, tinand seama decomplexitatea fenomenului (omonimie sau variatie a morfemelor de genitiv,necesitati semantico-textuale de constructie, traditie a frazei ornate, diferentiere deregistru), o norma mai rigida (care sa limiteze, de exemplu, numarul treptelor desubordonare posibile) ar fi fost permanent incaleata. E o situatie destul de tipicapentru normarea limbii romane, in care doar putine recornandari sintactico-stilisticeau capatat un caracter imperativ. In ciuda conotatiilor sale negative recente (prinasociere cu maniera stilistica a ,,limbii de lemn"). concatenarea excesiva agenitivelor este tolerata si de cele mai multe ori trcce chiar neobservata.

BIBLIOGRAF1E

Avram 1997 Avram. Mioara, Gramaticapentru to[i, ed. a Il-a, Bucure^ti, EdituraHumanitas. 1997.

Avram 2005 Avram, Mioara, Studii de morfologie a limbii romane, Bucurc^ti.Edimra Academiei Romane, 2005.

Cipariu 1992 Cipariu, Timotei, Opere, II, ed. Carmen-Gabriela Pamfil, Bucure^ti.Editura Academiei Romane, 1992.

Eustaticvici Brajoveanul Eustaticvici Bra^oveanui, Dimitrie, Gramatica Rumaneasca - 1757.1969 ed. N.A. Ursu, Bucure^ti, Editura $tiintifica, 1969.

Florea 1983 Florea. Melania, Structura grupului nominal in limba romanaconiemporand, Bucure^ti, Editura $tiintifica ^i Enciclopedica. 1983.

Graur 1968 Graur, Alexandru. Tendintele actuate ale limbii romane, Bucure^ti.Editura §tiintifica, 1968.

438 Rodica Zafiu

lordan 1948

Irimia 1986

Marouzeau 1969

Pana Dindelegan 2003

Popescu-Marin 1966Popescu-Marin 2005Stan 2003

Stan 2005

Stan, Vasilescu 2005

Serbanescu 2000Thorn 2005

Vulpe 2002

Vulpe 2004

Wells 1970

Zafiu 2003

lordan, lorgu, Limba romdna actuala. O gramatica a ,,gre$e/iior",ed. a Il-a, Bucuresti, 1948 (ed. I: 1943).Irimia, Dumitru, Structure! stilistica a limbii romane contemporane,Bucurcsti, Editura Stiintifica $i Enciclopcdica, 1986.Marouzcau, J., Precis de stylistique fran<;aise, Paris, Masson et Cie,1969.Pana Dindelegan, Gabricla, Elements de gramatica. Dificultdti,controverse, noi interpretdri, Bucuresti, Humanitas Educational, 2003.Popescu-Marin, Magdalena, Atributul, in GA, 1966, II, p. 114-148.Popescu-Marin, Magdalena, Atributul, in GALR, 2005, II , p. 592-618.Stan, Camclia, Gramatica numelor de ac/iune din limba romdna,Bucuresti, Editura Universitatii din Bucuresti, 2003.Stan, Camelia, Categoria cazutui, Bucuresti, Editura Universitatiidin Bucuresti, 2005.Stan, Camelia, Andra Vasilescu, Grupul nominal, in GALR, 2005,II, p. 73-104.Serbanescu, Andra, Cum se scrie tin text, lasi, Editura Polirom, 2000.Thorn, Krancoise, Limba de lemn, trad, rom., ed. a II-a. Bucuresti,Editura Humanitas, 2005 (ed. orig.: 1987).Vulpe, Magdalena. Ghidu! cercetatondui umanist. Introducers incercetarea $i redactarea ftiinfifica, Cluj-Napoca, Editura Clusium,2002.Vulpe, Magdalena, Opera iingvistica, I. Dialectal, popular, vorbit,Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2004.Wells, Rulon, 1970: Nominal and Verbal Style, in D. C. Freeman(ed.), Linguistics and literary style. New York, Kolt, Rinehart andWinston, 1970.Zafiu, Rodica, l.antul de genitive, in ,,Romania litcrara", nr. 8. 2003,p. 14.

AChZGA

GALR

IVLRA

RJ

ABREVIERI

,,Academia Catavcncu", saptamanal, Bucuresti, anul I: 1991.,,Evenimenlul zilci", cotidian, Bucuresti, anul I: 1992.Gramatica limbii romane, I—II, coord. Al. Graur, ed. a II-a,Bucuresti, Editura Academici, 1966.Gramatica limbii romane, I-II, coord. Valeria Gutu Romalo,Bucuresti, Editura Academiei Romane, 2005.Liliana lonescu-Ruxandoiu (coord.), fnteracfiunea verbald in limbaromdna actuaia. Corpus selectiv $i tipo/ogie, Bucuresti, EdituraUniversitatii din Bucuresti, 2002.,,Romania libcra'1, cotidian, Bucuresti, anul 1: 1943; serie noua[anul I: 1989].

Facultatea de LitereUniversitaiea din BucurestiSir. Edgar Quinet nr. 5-7