Rinolalia Reprezinta  o tulburare de limbaj ce se manifesta printr-o  nazalizare exagerata  sau o insuficienta nazalizare a vorbirii.  Termenul “rinolalie” deriva din cuvintele “rhia, rhinos”= nas  si “lalie”= vorbire, asadar, in sensul larg al cuvantului rinolalie inseamna “vorbire pe nas”. Acest  fenomen  se produce prin diminuarea sau amplificarea rezonanţei sunetului, ca urmare a obstrucţiei nazale sau a unei comunicari buco-nazale defectuoase si afecteaza major inteligibilitatea vorbirii. Asemănări între rinolalie şi dislalie:• Ambele sunt tulburări de pronunţie• In rinolalie apar deficienţe ce constau în tulburarea rezonanţei sunetului şi în fonfăială.In diagnosticarea rinolaliei se tine cont de starea valului palatin si directia de scurgere a undei de aer expirator. Valul palatin este considerat normal, atunci cand copilul poate sa sufle intr-un fluier, fara a-si astupa narile, poate sa inghita o cantitate mare de lichid fara ca acesta sa refuleze pe nas, poate sa pronunte corect sunetul “s”. Pentru determinarea directiei de scurgere a undei de aer expirator se observa posibilitatile copilului de a sufla in diferite instrumente muzicale, a stinge o lumanare aprinsa, a umfla obrajii, fara ca aerul sa se scurga pe nas, a pronunta grupul de vocale “ai”.  Atunci cand copilul nu poate efectua corect aceste actiuni, inseamna ca prezinta o anumita forma de rinolalie. De asemenea, se stabileste  rezonanta nazala in pronuntarea cuvintelor care contin sunetele “m” si “n”. Absenta vibratiilor in timpul pronuntiei cuvintelor care contin “m” si “n” indica existenta rinolaliei inchise.Clasificare:1. Rinolalie deschisă (aperta) – suflul aerului necesar pronunţării sunetului se scurge pe cale nazală; se manifesta printr-o nazalizarea exagerata a sunetelor orale si se caracterizeaza prin tulburari de voce (dirijarea insuficienta de catre valul palatin a undei respiratorii duce la deformarea consoanelor si a vocalelor), tulburari de ritm si fluenta a vorbirii (copilul inspira mai des decat ar fi normal, datorita scurgerii continue pe nas a unei mari cantitati de aer), tuburari de articulare a sunetelor.2. Rinolalie închisă (clausa) – unda de aer necesar pronunţării consoanelor nazale se scurge pe traiectul bucal; se manifesta prin aceea ca unda necesară pronunţării sunetelor nazale se scurge pe traiectul bucal. Sunetele nazale sunt fie omise, fie sunt substituite cu b si d. Sunt afectate in primul rand sunetele “m” si “n”.3. Rinolalie mixtă (mixa) – în vorbirea aceleiaşi persoane se găsesc manifestările rinolaliei deschise şi a rinolaliei închise; se manifesta la persoanele care prezinta concomitent o obtructie partiala a cailor nazale (ceea ce impiedica relizarea sunetelor “m” si “n”) si o deficienta de inchidere a orificiilor nazale (ceea ce produce o nazalizare a sunetelor orale).1. Rinolalia deschisă poate fi din punct de vedere simptomatologic:a. Organică – este provocată de paralizii centrale/periferice ale vălului palatin. Spre deosebire de paraliziile centrale în care este afectată numai vorbirea, paraliziile periferice sunt însoţite de tulburări de glutiţie. Mai este provocată de procesele patologiei care afectează ţesutul nervos al vălului; malformaţii congenitale ale vălului, afecţiuni ale ţesutului vălului în urma unor infecţii; vegetaţii adenoide care după extirpare în locul nazalităţii organice închise, provoacă o nazalitate funcţională deschisă; despicături congenitale ale vălului – rezultă palatolalie (cea mai gravă). Aceste malformaţii sunt provocate de:• infecţii cronice în perioada gravidităţii (lues, malarie);• infecţii virale în perioada gravidităţii (rubeolă, varicelă în primele săptămâni ale sarcinii);• radiaţii;• consagvinitate;• incompatibilitatea factorului RH;• tulburări tiroidiene ale mamei.b) funcţională – cauzată de mobilitatea redusă a vălului palatin sau a muşchilor faringo-nazali ce nu reuşesc să închidă drumul curentului de aer spre cavitatea nazală; tulburări respiratorii; imitarea vorbirii unui rinolalic în perioada însuşirii vorbirii; neexersarea vălului după operaţie. Are aceleaşi simptome ca şi cea organică, dar amploarea şi gravitatea sunt diminuate.Rinolalia inchisa poate fi: anterioară -  sunt blocate narinele si nazofaringele nu poate comunica cu exteriorul prin intermediul cavitatii nazale. Sonoritatea sunetelor este foarte stearsa si este afectata si respiraţia.posterioară – datorata blocarii nazo-faringelui. Sunetele “m” si “n” sunt omise sau înlocuite.

Simptomatologia rinolaliei deschise: cele mai grave sunt despicăturile vălului palatin, acestea punând probleme fiziologice. Pentru copilul care se naşte cu despicături de văl palatin, alimentaţia se face cu deficienţe, mai ales suptul şi deglutiţia. Din această cauză, copilul se dezvoltă greu. Când se trece la alimentaţia mixtă, unele alimente pot trece în trahee şi copilul se poate axfisia. Prezintă rezistenţă redusă la infecţii. Când ajung la vârsta adultă, tulburările de deglutiţie dispar. Din punct de vedere al dezvoltării limbajului, simptomatologia este diversă din cauza:• gravitatea deficienţei;• nivelul de dezvoltare psihică;• mediul socio-cultural;• modalităţii de vorbire aleasă de subiect;• particularităţile personalităţii;• momentul şi rezultatul intervenţiei chirurgicale.În timpul fonaţiei normale, vălul palatin joacă un rol important în închiderea cavităţii, se ridică şi coboară în timpul fonaţiei. Forţa de închidere a vălului este mai mică pentru vocale şi mai mare pentru consoane. Cea mai slabă închidere la vocale – a, cea mai puternică închidere la vocale – i, cea mai slabă închidere la consoane – v, cea mai puternică închidere la consoane – s. Din cauza pătrunderii aerului fonator în cavitatea nazală este diminuată rezonanţa sunetului. Apar elemente parazitare în fonaţie pentru a compensa această insuficienţă a vălului, adăugându-se un hârâit (mai ales la consoanele c şi g, s şi z). Apar tulburări de ritm şi fluenţă (scurgându-se aerul pe nas, este nevoit să respire mai des). Apar grimase faciale (strângerea nărilor pentru a opri ieşirea aerului pe nas. Îi provoacă subiectului sentimente de apatie, negativism, evitarea vorbirii, anxietate.Corectarea rinolaliei cuprinde interventia chirurgicala (daca este cazul), interventia logopedica si masuri psiho-pedagogice, de inlaturare a complexelor si de educare a trasaturilor pozitive. Interventia logopedica reprezinta o parte importanta a terapiei, atat inaintea interventiei chirurgicale, cat mai ales, dupa aceasta.